• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Învierea lui Hristos
de R.C. Sproul
Continuând studiul nostru dedicat celor mai frecvente întrebări şi obiecţii ridicate deoameni cu privire la Creştinism, acum ne vom întoarce atenţia către una dintre celemai importante întrebări – după părerea mea – care se ridică despre acest subiect. Ceicare mi-au dat această listă cu întrebări în primul rând, sunt oamenii care au fostimplicaţi în programul eva
nghelistic
, numit Explozia Evanghelistică, care au folosit întrebări de diagnostic prin care i-au angajat pe oameni în discuţii serioase desprelucrurile lui Dumnezeu.
Ei
de obicei încep conversaţia punând aceste două întrebări.Prima întrebare sună cam aş
a, “A
i ajuns într-un moment în viaţa ta spirituală sau îngândirea ta în care ştii cu siguranţă că în momentul morţii vei merge în Ceruri?” Iaraceastă întrebare este folosită pentru că este o întrebare la care oamenii pot răspundeconfortabil cu nu. Deschide o discuţie semnificativă despre destinul nostru. Şi mulţi,foarte mulţi oameni vor răspunde la această întrebare spunând, “Nu, nu ştiu cusiguranţă că atunci când mor voi merge în cer." Dar un alt răspuns pe care îl vom auzifrecvent este, "Nu sunt sigur nici că există cer. Nu sunt sigur că viaţa continuă dupămoarte." Şi unii oameni chiar afirmă hotărât aceasta. Ei spun, "Ehei, când mori setermină totul. Această viaţă este tot ce există. Ai o singură şansă." Ce dovezi avem; cesperanţă avem pentru a crede în viaţa de după moarte? Dar, cu siguranţă, dinperspectivă biblică, în chiar miezul credinţei creştine există puternica afirmaţie cuprivire la Hristos, anume că El a înviat
.
Ne amintim discuţia pe care Isus a avut-o cuprietenii Săi când a zis,
"Eu
sunt învierea şi viaţa. Şi cine crede în Mine, chiar dacă ar fimurit, va trăi.
" 
Ne amintim afirmaţia Lui, făcută prietenilor Lui, în camera de sus, înnoaptea în care a fos
t vândut, când a spus, pentru a
-şi îmbărbăta ucenicii,
" 
Să
nu vi se tulbureinima.
 Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine
..." 
. Iar apoi continuăspunând,
"Π
n casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri şi
 
Eu Mă duc să vă pregătesc unloc
." 
Şi apoi, ca o paranteză, Isus face un comentariu care pare a fi aproape penepregătite, şi pe care trebuie să vi-l spun ca pe cele mai încurajatoare cuvinte pecare le pot găsi pe buzele lui Isus, în care Isus spune,
" 
Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus.
" 
Cu alte cuvinte, Isus spune aici, 'Dacă aş descoperi că aveţi anumite speranţe pentruun viitor frumos, pentru victorie asupra mormântului, şi acestea ar fi doar o iluzie, sauar fi doar un panaceu psihologic, un sedativ care să aline durerea doliului şi anecazului, nu
v-
aş fi lăsat, sau nu v-aş fi permis să rămâneţi în această deziluzie. Aş ficorectat această neînţelegere.'Dar, probabil cea mai completă apărare a vieţii după moarte pe care o găsim în Noul Testament este în Epistola lui Pavel către biserica din Corint. Prima epistolă aapostolului Pavel către Corinteni. În capitolul cincisprezece. Şi aş dori să petrec cevatimp astăzi privind la felul în care Pavel răspunde acestei întrebări. Aşadar, dacă neuităm în întâi Corinteni, capitolul cincisprezece, doresc să încep la versetul 12. Pavelscrie aceste cuvinte,
"Iar 
dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zicunii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?
" 
Iar aici, Pavel se adresează membrilorunei adunări creştine. El nu vorbeşte acum cu necredincioşi, sau unei culturi seculare.Dar chiar printr
e oamenii din Corint, în adunarea pe care Pavel a fondat-o
, se naşte această întrebare. "C
u
m putem să ştim cu siguranţă?" S
unt unii care afirmau
, da ei cred că
Hristos
a înviat. Numai că ei nu au tras din aceasta concluzia că
,
aşadar, noi vom participa în înviere. Că vom supravieţui mormântului. Iar acum, Pavel ridică întrebarea,
"Acumdar, cum se poate că deşi Hristos este propovăduit printre voi ca fiind înviat din morţi,totuşi unii dintre voi spun că nu este înviere a morţilor."
Şi observaţi cum continuă. Înversetul 13 el spune,
" 
Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.
" 
 
 
Acum, ce vreau eu să observăm aici este că Pavel se implică într-o complexă linie deargumentare succesivă. Pavel activează ca un
 perfect apologet
pentru viaţa
de du
pămoarte. Şi el foloseşte o metodă de argumentare, o tehnică larg răspândită printrefilozofii şi gânditorii din zilele lui. Era o metodă care a fost perfectată de filozofii greci,numită forma de argumentare
ad hominem
. Acum, cei dintre d-voastră aici de faţă, caresunteţi logicieni sau studenţi în filozofie, cunoaşteţi că există o eroare de raţionarenumită
eroarea ad hominem
. Termenul
ad hominem
pur şi simplu înseamnă
"la omul".
Acum,forma eronată de gândire
ad hominem
este aceasta; atunci când tu faci
o afirmaţie, sau prezinţiun argument iar eu privesc la tine şi îţi spun, "Dar…, tu eşti urât, şi de aceeaargumentul tău nu are cum să fie adevărat." În loc să îmi concentrez atacul asuprapostulatelor tale sau asupra raţionării în relevanţa
argumentului
, eu te atac pe tinepersonal. Spun lucruri urâte despre tine. Aceasta este eroarea logică deoarece noiştim că şi oameni
i
urâţi pot avea un argument rezonabil. Şi chiar dacă o persoană esteurâtă aceasta nu are nimic de a face cu relevanţa poziţiei ei. Aşadar aceasta este oeroare de logică. Şi apare într-o mare varietate de modele, mărim
i
şi forme în fiecarezi.Dar există şi o formă legitimă de raţionare
ad hominem
care nu este greşită, şi este înfelul acesta. Tu adopţi o poziţie care diferă de poziţia
mea, iar eu spun în
regulă, dă-mivoie să îmi asum, de dragul argumentului, poziţia ta. Voi lua partea ta în dezbatere şivoi raţiona atât de tenace pe cât voi şti, şi voi duce acea poziţie la concluzia ei logică.Şi voi încerca să îţi demonstrez că dacă adopţi acea poziţie pe care o îmbrăţişezi şi ogândeşti până la capăt, la concluzia ei logică, vei sfârşi în absurditate. Zeno, filozofulantic, folosea această metodă şi o numea
argument reductio ad absurdum
(
argumentul redus laabsurd 
).
 
Când adopţi poziţia oponentului tău şi o urmăreşti în mod consecvent şi arăţică în final se reduce la nonsens sau la absurd.Acelaşi lucru îl face Pavel aici. Şi el foloseşte o serie complicată de argumente"dacă/atunci". El spune, “În regulă, haideţi să considerăm afirmaţ
i
a că Hristos nu este înviat.” El spune, “Dar dacă Hristos nu a înviat...” El nu spune că Hristos nu a înviat.Poziţia lui nu este aceasta. El este convins că Hristos este înviat. Dar el spune, “Săpresupunem doar, de dragul argumentului, că Hristos nu este înviat. Şi dacă aceastăipoteză este adevărată, dacă Hristos nu este viu, atunci, ce înseamnă aceasta? Carear fi concluzia pe care ar trebui să o tragem nemijlocit din această ipoteză?” El afirmă,“Dacă nu există înviere din morţi, atunci primul lucru care l-ar însemna aceasta, dacănu există înviere, dacă învierea este o imposibilitate evidentă, atunci primul lucru pecare îl vom descoperi din aceasta este că Hristos nu a înviat. Pentru că, dacă Hristoseste
înviat,
atunci aceasta ar desfiinţa teoria care afirmă că nu există aşa ceva ca învierea.” Tot ce trebuie să facem este să avem un caz demonstrat pentru a arăta căaşa ceva se poate întâmpla. Dar dacă nu există înviere din morţi, atunci Hristos nueste înviat. Pavel afirmă, “Bine, ce ar însemna aceasta?” Aşadar, el continuă înaceastă linie de argumentare. În versetul 14 din c
apitolul 15 din 1 Corinteni,
" 
Şi dacă n-aînviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şicredinţa voastră.
" 
 Acum, Pavel nu face altceva aic
i decât să ia taurul de coarne. El spune, “Haideţi să
nu devenimsentimentali aici.
Haideţi să înfruntăm realitatea. Dacă Hristos nu a înviat, şi voi mergeţi în dreapta şi-n stânga propovăduind că El a înviat, propovăduirea voastră este goală.Este zadarnică. Este fără valoare. Este nesemnificativă. Şi nu numai atât. Dacă Hristosnu a înviat, atunci credinţa voastră în Hristos, încrederea voastră în El este, la fel, opractică a zădărniciei.” Aşadar, ceea ce face Pavel aici este să demonstreze
un caz foarte
primejdios. Deoarece făcând acest lucru cu credinţa creştină, el transformă învierealui Hristos într-o propoziţie intransigentă.Acum însă, ştiu că în zilele noastre există tot felul de oameni care se numesc pe ei înşişi creştini şi care spun, “Dar, eu nu cred în naşterea din fecioară sau eu nu cred înasta sau în aia.” Şi vor spune chiar, “eu sunt creştin dar nu cred în învierea lui
 
Hristos.” Pavel s-ar uita la o astfel de persoană şi ar spune, “Te rog, când afirmi acestlucru nu folosi cuvântul
Creşti
n
deoarece tocmai ai golit complet de înţelesCreştinismul.” Deoarece credinţa creştină fără o credinţă în înviere este o credinţăgoală, este o credinţă zadarnică, este o credinţă neînsemnată şi ai banalizat înţelesultermenului de
Creştin
.Cu toate ace
stea, haideţi să urmărim în continuare argumentul lui aici.
" 
Ba încă noisuntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat cămorţii nu înviază.
" 
Trebuie să vă spun că iubesc acest argument. Apostolul ne oferă unargument apropiat aici. Logică strânsă. Şi el continuă într-o secvenţă la foc continuu.El spune, “Nu numai că predicarea noastră este fără conţinut, dar este şi falsă. Amputea fi numiţi "Falşi Martori ai lui Iehova" pentru că hoinărim dintr-un loc în altulspunând tuturor nu numai că Hristos a înviat ci că Dumnezeu este cel care
L-a înviat.Aceasta
înseamnă acum că am adus o mărturie mincinoasă împotriva lucrării luiDumnezeu. Şi, bineînţeles, suntem martori mincinoşi când afirmăm că Dumnezeu L-a înviat pe Hristos dacă nu există o înviere din morţi, nu numai că n-a înviat Hristos, darnici Dumnezeu nu L-a înviat pentru că nu există înviere a morţilor.” El ne aminteşteaceasta într-o su
ccesiune la foc continuu.
După aceasta el merge mai departe spunând, versetul 16,
" 
Căci, dacă nu înviazămorţii, nici Hristos n-a înviat.
" 
Versetul 17,
"Şi dacă n-
a înviat H 
ristos, credinţa voastrăeste zadarnică
…" 
O spune din nou. Apoi el spune asta,
" 
voi sunteţi încă în păcatele voastre
." 
După cum afirmă Pavel în altă parte că Hristos a murit pentru păcatele noastre şi a înviat pentru îndreptăţirea noastră. Şi lucrul la care ajunge Pavel aici este că, dacă arexista un Dumnezeu, iar
voi
aţi fi vinovaţi înaintea acestui Dumnezeu, şi dacă Hristosar fi încă mort, atunci aceasta ar însemna (în modelul de gândire al Apostolului) căispăşirea lui Hristos pentru voi nu a fost acceptată de Dumnezeu. Ceea ce înseamnăcă voi sunteţi încă vinovaţi. Voi nu aveţi un mântuitor. Deci vedeţi că Pavel leagă întreaga lucrare a mântuirii lui Hristos nu numai de cruce, dar şi de înviere. Fără înviere, voi sunteţi încă în păcatele voastre.
" 
Şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sunt pierduţi.
" 
El spune, “Bine, h
aideţi dinnou, să atingem coarda sensibilă. Haideţi să înfruntăm realitatea. Haideţi să mergemla marginea mormântului unde ne îmbrăţişăm unul pe altul şi încercăm să găsimcuvinte
de încurajare pentru cei care i
-au pierdut pe cei dragi şi spunem “au mers într-un locmai bun. Îi vom vedea din nou.”” Pavel afirmă, “Nu. Dacă nu există înviere din morţiatunci, fiecare persoană pe care ai cunoscut-o vreodată, pe care ai iubit-o vreodată, lacare ai ţinut vreodată şi care a murit, acea persoană a fost pierdută.” Ceea cetransformă însăşi viaţa într-o ironie cosmică
.
Acum, una din zilele de neuitat ale vieţii mele a fost ziua în care s-a născut fiul meu. Înacea seară mi-am dus mama la spital şi ea mi-a spus după ce ne-am întors acasă dela spital după ce l-a văzut pe nepoţelul ei, mi-a spus, "Aceasta este cea mai fericită zia vieţii mele." Şi-a pus capul pe pernă. A adormit. Şi a murit. Când i-am spus noaptebună era o fiinţă umană vie şi plină de viaţă
.
Dimineaţa am strigat-o. Nu am primit niciun răspuns. Am intrat în cameră, am mers către ea şi am atins-o, trupul ei însă, erarece ca gheaţa. Se instalase deja
rigor mortis
. Şi am trăit acest
moment profund
de oiraţionalitate de necrezut. Lucrul acesta nu are nici un interes. Ieri am fost martorulintrării în această lume a fiului meu. Am văzut începutul vieţii lui pe acest pământ. Iaracum sunt confruntat cu sfârşitul vieţii. Fiul meu se naşte şi mama mea moare exact în aceeaşi zi. Şi acest contrast mi-a atras atenţia pe loc despre nebunia morţii. Amspus, "Asta nu poate fi totul!" fiecare fibră a fiinţei mele ţipa împotriva finalităţiimorţii. Dar în acelaşi timp am înţeles că aceasta ar putea fi doar o emoţie umanăcomplexă. Nu doream să înfrunt realitatea.Şi Pavel spune, “Haideţi s-o recunoaştem. Dacă nu este înviere, atunci cei ce au murit
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...