• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • 1
    CommentGo Back
Download
 
Interviu
 J.I. Packer despre alegerea necondiţionată
Dr. Packer, la ce anume se referă oamenii când vorbesc despre alegereanecondiţionată?
Packer: Este o expresie pe care oamenii o folosesc pent
ru a exprima următoarea idee: deoarecenoi, păcătoşii, suntem neputincioşi, Dumnezeu trebuie să facă toţi paşii necesari ca săne aducă la credinţă, la părtăşia cu El şi, în final, la viaţa veşnică. Alegereanecondiţionată este numele dat acestei acţiuni pe care Dumnezeu alege să o facă înfiecare caz particular, şi trebuie să fie necondiţionată pentru că, dacă Dumnezeu artrebui să aştepte ca omul să o merite, ar aştepta la nesfârşit.
Dr. Packer, de ce avem nevoie de o alegere?
Pentru că, dacă Dumnezeu nu alege să ne mântuiască, nu vom fi mântuiţi niciodată.Alegerea duce la acţiunea mântuitoare a lui Dumnezeu în calitatea Sa de Domn, iardacă am fi lăsaţi în voia noastră, nu I-am răspunde niciodată lui Dumnezeu din proprieiniţiativă. Acesta e lucrul pe care oamenii nu par să-l aprecieze, că noi toţi suntem dinfirea noastră împotriva lui Dumnezeu, în cele mai adânci instincte ale noastre (veziRomani capitolul 3). Nu realizăm întotdeauna aceasta pentru că mulţi dintre noicredem că noi suntem cei ce Îl căutăm pe Dumnezeu, când, de fapt, oamenii vor unDumnezeu pe care să Îl poată dirija şi pe care să Îl poată manipula, care să îi fereascăde rău. Acestea sunt realităţile vieţii omeneşti, şi sunt realităţi foarte familiare. Darcând se pune problema să Îi răspundem Dumnezeului adevărat, şi să-I răspundem înmodul cerut de El – adică smerindu-ne înaintea Lui, învăţând să ne încredem în modabsolut în Cuvântul Lui, întorcându-ne de la păcatul nostru, luând mâinile de pe frâielevieţilor noastre şi lăsându-L pe El în control – ne dăm seama că nu ne place delocaceastă situaţie şi evităm să avem de-a face cu ea. Aceasta e natura noastră. Deci,vedeţi, Dumnezeu trebuie să facă ceva, altfel nu vom veni niciodată la El, pentru căaceasta e starea în care să găseşte omenirea decăzută.
În acest caz, oare nu este diminuată responsabilitatea noastră de arăspunde Evangheliei? Dacă sunt unul dintre cei aleşi, Dumnezeu mă vamântui, iar dacă nu sunt ales, oricum nu pot fi mântuit, aşa că de ce să-mimai fac gr
iji?
Nu, nu aşa trebuie să privim problema, pentru că Dumnezeu ne-a creat fiinţe umanecare acţionează pe baza propriilor voinţe, şi aşa continuă să ne ţină. De aceea neconsideră responsabili pentru lucrurile pe care le-am făcut, pentru că ele erau cuadevărat acţiunile noastre. Faptul că nimic din noi nu caută să-I răspundă luiDumnezeu într-un mod pozitiv nu înseamnă că nu e alegerea noastră să nu-Irăspundem. Noi suntem cei care alegem să nu-I răspundem lui Dumnezeu, şi pentruaceastă alegere suntem răspunzători înaintea Lui. Adevărul în ce ne priveşte este căsuntem ca nişte oameni care se îneacă şi, lăsaţi singuri, ne-am scufunda fără să nemai ridicăm vreodată la suprafaţă. Într-un sens putem spune că Dumnezeu iainiţiativa şi se aruncă în apă, înoată până la noi, ne prinde şi ne salvează. Alegerea,aşa cum am spus mai înainte, este decizia Lui să facă aceste lucruri, şi le face încalitatea Lui de Domn şi prin puterea Lui, de aceea mântuirea noastră I se datorează în întregime. Dar în tot acest timp noi suntem răspunzători pentru că suntem ceea cesuntem, oameni care ne înecăm în propriul nostru haos moral.
Oare nu e cunoaşterea mai dinainte baza pentru alegere? Nu cumva
 
Dumnezeu ne-a ales pentru că a privit în viitor şi a văzut că vom crede în El?
E
adevărat, El ne-a cunoscut mai dinainte, dar ne-a cunoscut aşa cum suntem din fireanoastră, adică oameni care nu-I vom răspunde dacă nu ne va schimba mai întâi inima,aşa că El a ales să ne schimbe inimile. Dar iniţiativa Îi aparţine în întregime, de la început până la sfârşit vorbim doar de suveranitatea Lui. Biblia descrie aceastăcondiţie umană în numeroase feluri. Ne spune că suntem orbi spirituali, surzi spirituali,inimile noastre sunt împietrite – adică nu-I putem răspunde lui Dumnezeu, suntemmorţi spirituali. Biblia afirmă toate aceste lucruri. Nu se poate exprima mai puternicaceastă idee de totală indiferenţă.
Oare nu e nedrept ca Dumnezeu să aleagă o persoană pentru cer, dar să nu-laleagă pe vecinul de alături?
Ei bine, lucrul pe care trebuie
să ni-l amintim aici este că, mai întâi de toate, motivul pentrucare Dumnezeu face ceea ce face este de multe ori un mister pentru noi. El nu nespune de ce îl alege pe unul dar nu şi pe celălalt. Prin urmare, această întrebare nu-şiare rostul; nu ne ajută cu nimic. Dar, în al doilea rând, trebuie să ne amintim că, aşacum ne vede Dumnezeu, noi toţi merităm să fim condamnaţi, pentru că de fapt noitoţi alegem în fiecare zi să trăim sfidând legile Lui şi calea Lui, şi alegem în schimb săne urmăm propriul drum; asta înseamnă răzvrătire, iar răzvrătirea e un păcat. Acum,din această masă de oameni, în care fiecare membru al ei merită să fie respins,Dumnezeu a mântuit pe câţiva. Biblia arată clar că El nu alege să-i mântuiască pe toţi,şi nici nu e obligat să aleagă să-i mântuiască pe toţi. De fapt, El nu e obligat să aleagăsă mântuiască pe vreunul dintre noi, pentru că toţi merităm din mâna Luicondamnarea şi pedeapsa.
Sunteţi de acord cu Spurgeon, care a spus: „Ce mi se pare greu de crezut nue faptul că El n-a ales să-i mântuiască pe toţi, ci că a ales să mă mântuiascăpe mine”?
Da, cred că aşa trebuie privite lucrurile. Minunea constă în faptul că cineva e mântuit,şi cu siguranţă în faptul că eu sunt mântuit. Desigur, cu toţii cunoaştem povesteapropriilor noastre vieţi mai bine decât oricine altcineva. Până la urmă, noi suntem ceicare am trăit acele vieţi. Ştim cât de răi suntem. Nu pot să înţeleg cum poate existaun creştin care să nu fie uimit în permanenţă de faptul că Dumnezeu l-a mântuit, saua mântuit-o, în ciuda acestei răutăţi, a pervertirii, depravării şi păcătoşeniei dinăuntru.Cu siguranţă, aşa mă simt eu în ce mă priveşte.
Cât de esenţială este această doctrină în contextul înţelegerii mântuirii îngeneral?
Ei bine, dacă nu ne e clar faptul că alegerea lui Dumnezeu şi harul suveran al luiDumnezeu sunt factorii responsabili pentru mântuirea noastră – adică nu ne e clar căDumnezeu este Cel ce ne-a mântuit, nu noi ne-am mântuit cu ajutorul Lui, atunci nune vom încrede în El aşa cum ar trebui să o facem şi ne vom baza pe noi înşine pentrua ne menţine în această stare, în timp ce creştinul care cunoaşte harul lui Dumnezeuse bazează pe Dumnezeu pentru susţinere. Mai mult, nu Îl vom lăuda pe Dumnezeu înfiecare zi pentru toate lucrurile pentru care ar trebui să-L lăudăm. El ne-a mântuit şinoi trebuie să-I mulţumim pentru convertirea noastră şi pentru faptul că în fiecare zine păstrează în har, la fel de mult cât Îi mulţumim pentru că a trimis pe Fiul Său sămoară pentru păcatele noastre. Dar lauda pe care se cuvine să I-o aducem va fi înjumătăţită dacă nu apreciem faptul că El e cel ce ne-a mântuit aducându-ne lacredinţă.
Vorbim deci de ceva cu adevărat practic pentru creştin, nu despre un lucru
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
Patraulea Vlad Dadi

Tot ce ai publicat este ffff frumos si folositor. Bravo! Dumnezeu sa te binecuvinteze, cu drag, Dadi.

reply05 / 21 / 2012
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...