• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Perseverenţa sfinţilor
R. C. Sproul
Cu mai mulţi ani în urmă am petrecut mult timp împreună cu conducerea organizaţieipentru tineret Young Life şi am predat la Institutul Young Life din Colorado Springs. Îmiaduc aminte din acele zile că una din întrebările puse frecvent de liderii de la YoungLife era: „Cum să rezolvăm această problemă a ‘navigării printre cataracte’?” Cei de la Young Life nu se refereau la o excursie într-o barcă pneumatică pe apele învolburateale râului Colorado. Prin această expresie ei descriau o situaţie mult prea frecvent întâlnită în cluburile Young Life, în care tinerii se implicau în organizaţia Young Life înultimii ani de liceu, erau foarte activi în grupul lor, cântau împreună cu ceilalţi, serugau, participau la întâlniri, şi aşa mai departe. Dar apoi, după ce ajungeau lafacultate, nu numai că se retrăgeau din organizaţia Young Life dar abandonau şicredinţa creştină. De aceea, întrebarea pe care mi-o puneau era: „Poate o persoană săfie convertită cu adevărat şi totuşi să-şi piardă mântuirea?” „Poate o astfel depersoană să renunţe pentru totdeauna, să îşi arunce credinţa ‘la canal’?” Desigur,poziţia pe care o prezentam înaintea organizaţiei Young Life şi pe care o susţin şiastăzi este că, cei convertiţi cu adevărat nu vor ajunge niciodată „la canal”, nu îşi vorpierde mântuirea, pentru că noi credem că odată ce o ai, nu o mai pierzi niciodată. Iardacă o pierzi, nu ai avut-o niciodată. Aşa cum spunea Ioan: „Ei au ieşit din mijloculnostru, dar nu erau dintre ai noştri.”Asta nu exclude posibilitatea ca unii oameni să facă o mărturisire emoţionantă decredinţă, să se implice adânc în viaţa Bisericii sau într-o organizaţie creştină, ca maitârziu să părăsească Biserica, să-şi renege credinţa creştină şi să rămână în aceastăstare până la sfârşitul vieţii. Pentru că e foarte uşor pentru unii să se convertească la oinstituţie şi să nu aibă parte de o convertire autentică la Hristos. De fapt, obişnuiam săle spun celor de la Young Life: „Ştiţi, punctul vostru forte este în acelaşi timp punctulvostru slab.” Nu cunosc nici o organizaţie de pe faţa pământului care să fi fost maieficientă decât organizaţia Young Life în aducerea tinerilor la Evanghelia lui Hristos.Le-am spus: „Aţi făcut o ştiinţă din prezentarea Evangheliei într-un mod atractiv.Acesta e punctul vostru forte. Dar e în acelaşi timp şi punctul vostru slab. Pentru căprezentaţi creştinismul într-un mod atât de atractiv încât tinerii pot intra în cluburilevoastre şi pot îmbrăţişa această credinţă fără să se confrunte vreodată cu păcatul lor,fără să se întâlnească de fapt cu Hristos.”Ştim că aşa-numita doctrină a „perseverenţei sfinţilor” răspunde direct acestei întrebări: „Ne putem pierde mântuirea?” Vă amintesc că în romano-catolicismulistoric, răspunsul dat de Biserica Romano-Catolică acestei întrebări a fost: „Da,oamenii îşi pot pierde mântuirea. De fapt, oamenii îşi pierd într-adevăr mântuirea.”Apoi am privit la doctrina îndreptăţirii şi am văzut că instrumentul indispensabil pentru îndreptăţire, conform Romei, este în primă instanţă botezul, prin care o persoanăprimeşte harul îndreptăţirii, dar că acel har poate fi pierdut în urma păcatului demoarte. Şi, dacă vă mai amintiţi, păcatul de moarte e definit de Roma ca fiind mortalpentru că el ucide sau distruge harul îndreptăţitor care există în suflet, făcând necesarca acea persoană să fie îndreptăţită din nou, Biserica asigurând în acest scop unsacrament cu totul nou, şi anume sacramentul penitenţei, al ispăşirii, pe care eu l-amdefinit, aşa cum a făcut-o şi Roma, ca fiind a doua scândură spre îndreptăţire pentrucei ce au naufragiat în credinţa lor. Astfel, ei recunosc capacitatea oamenilor de anaufragia fără să mai fie restabiliţi vreodată. Aceştia pot comite păcatul de moarte şi,chiar după ce au fost botezaţi, şi-au mărturisit credinţa şi au fost într-o stare de har,totuşi ei pot ajunge în iad. Îşi pot pierde mântuirea. Chiar şi în multe cercuri semi-pelagiene de azi persistă ideea că oamenii îşi pot pierde într-adevăr mântuirea.
 
Credinţa Reformată afirmă nu doar perseverenţa sfinţilor ca o consecinţă logică adoctrinei alegerii (aşa cum şi este într-adevăr). Dacă Dumnezeu îi alege pe oameni dinveşnicie, atunci cu siguranţă cei aleşi vor rămâne aleşi pentru totdeauna. Dar,desigur, se ridică întrebarea: „Poate o persoană, care nu a fost aleasă, să ajungă într-ostare de credinţă?” Reformatorii răspund că nu, doar cei aleşi pot veni la credinţă.Astfel, ca un corolar al doctrinei alegerii avem doctrina perseverenţei. Totuşi, dupăpărerea mea e un lucru periculos să construieşti o teologie doar pe baza unor deducţiilogice sau a unor concluzii trase dintr-o altă doctrină, construind apoi un întreg sistem în felul acesta. Vrem să vedem dacă Scriptura are ceva de spus în această privinţă. Înacest punct însă mesajul Scripturii pare să fie confuz pentru mulţi oameni.Pe de o parte, Pavel scrie în Epistola sa către Filipeni (aş vrea să deschideţi acolopentru o clipă), în chiar primul capitol al Epistolei sale către Filipeni, Pavel spune:
„Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi. În toate rugăciunile mele mă rog pentru voi toţi, cu bucurie pentru partea pe care o luaţi la Evanghelie, din cea dintâi zi până acum. Sunt încredinţat că Acelacare a început în voi această bună lucrare, o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” 
Aici Pavel îşi exprimă încrederea sa apostolică, spunând că ce Hristos a început,Hristos va duce la bun sfârşit. El e numit Autorul şi Desăvârşitorul. Noi suntemlucrarea mâinilor Lui. Iar, ca să vorbim pe faţă, fără ocolişuri, Hristos nu face rebuturi.Atunci când Hristos modelează o persoană, făcând-o asemenea chipului Său, El nu enevoit să arunce produsul finit după ce a terminat de lucrat la el.Există însă pasaje în Scriptură care par să indice, cel puţin la prima vedere, că oamenii îşi pot pierde mântuirea. Însăşi Pavel a spus că se poartă aspru cu trupul său şi-l ţine în stăpânire, ca nu cumva, după ce a câştigat pe alţii, el să fie lepădat. Dar cel maiimportant text din Scriptură legat de această problemă a posibilităţii de pierdere amântuirii este pasajul foarte controversat şi complex din capitolul şase al cărţii Evrei.Capitolul şase din Evrei începe cu aceste cuvinte. Un îndemn la creştere.
„De aceea, să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos, şi să mergem sprecele desăvârşite, fără să mai punem din nou temelia pocăinţei de faptelemoarte, şi a credinţei în Dumnezeu, învăţătura despre botezuri, despre punereamâinilor, despre învierea morţilor şi despre judecata veşnică.Şi vom face lucrul acesta, dacă va voi Dumnezeu.
(Acum ascultaţi ce urmează)
Căci cei ce au fost luminaţi odată, şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut părtaşiDuhului Sfânt, şi au gustat Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu şi puterile veaculuiviitor – şi care totuşi au căzut, este cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi, şi aduşi la pocăinţă, fiindcă ei răstignesc din nou pentru ei, pe Fiul lui Dumnezeu, şi-L dausă fie batjocorit.” 
Avem aici un avertisment foarte serios şi solemn care ne spune că e imposibil caoamenii ce L-au răstignit încă o dată pe Hristos să fie aduşi a doua oară la mântuire.Aceste cuvinte, aşa cum am spus, au provocat nu puţină consternare, pentru că ceeace învăţăm în acest al şaselea capitol din Evrei pare să fie contrar esenţei întregii învăţături din Noul Testament, care ne încredinţează că Dumnezeu ne va păstra şi vadesăvârşi lucrarea noastră de răscumpărare în ceruri. Au fost tot felul de încercări deexplicare a acestui capitol. De exemplu, mulţi cred că persoana descrisă de autor aicinu e o persoană regenerată cu adevărat. Mai degrabă e vorba de un simplu membrual Bisericii. Amintiţi-vă că Isus vorbeşte despre Biserica Sa ca fiind un loc în care existădin belşug atât grâu cât şi neghină. E un amestec. Şi mai ştim şi că oamenii potdeveni membri ai Bisericii iar apoi pot părăsi Biserica fără să mai revină vreodată, aşacum am văzut mai devreme în cazul organizaţiei Young Life. În acest sens ei devin
 
apostaţi; ei cad de la credinţa pe care au mărturisit-o la început. Dar întrebarea e, afost acea mărturisire autentică sau vorbim aici doar de nişte oameni care sunt parte acomunităţii vizibile a legământului, membri ai Bisericii, dar nu au fost convertiţiniciodată?Ascultaţi cum sunt descrişi aceşti oameni.
„Căci cei ce au fost luminaţi odată...” 
Ne întrebăm, în ce măsură au fost luminaţi ei? Când cineva vine la Biserică în fiecareduminică dimineaţa şi ascultă Evanghelia, aude citindu-se din Scriptură, se poatespune despre acea persoană că a fost luminată. Nu a fost în mod necesar convertită,dar cel puţin a văzut lumina Evangheliei.
„…şi au gustat darul ceresc, şi s-au făcut  părtaşi Duhului Sfânt, şi au gusta
t Cuvântul cel bun al lui Dumnezeu...”
Putem spune despretoţi cei prezenţi în Biserică duminică dimineaţa că au gustat. Au participat lasacramente. Au gustat literalmente din sacramente, au auzit Cuvântul lui Dumnezeuşi au fost cufundaţi, ca să spunem aşa, în ceea ce înseamnă credinţa creştină. Acestelucruri îi puteau descrie şi pe cei ce erau membri ai poporului legământului în Vechiul Testament dar nu au fost niciodată convertiţi. Despre astfel de oameni se spune că,dacă au căzut, e cu neputinţă să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă.Ce mă face să cred că autorul cărţii Evrei nu descrie aici simpli membri ai Bisericii cicredincioşi reali este faptul că o persoană care se pocăieşte cu adevărat este opersoană regenerată. Mai există şi falsa pocăinţă, aşa cum a fost pocăinţa lui Esau.Înţelegem acest lucru. Dar pocăinţa autentică, cea care aduce după ea o înnoireautentică este un rod al regenerării. Deci, dacă apostolul spune aici că e imposibil caaceşti oameni să fie înnoiţi iarăşi şi aduşi la pocăinţă, avem un indiciu clar că a existato vreme când ei au fost înnoiţi prin pocăinţă. De aceea eu cred, şi nu există nici o îndoială în mintea mea, că aici e vorba de credincioşi.Dacă adopt această poziţie, oare nu demolez astfel doctrina perseverenţei sfinţilor?Nu cred, din două motive. Prima întrebare la care aş vrea să răspund este: De ce vineautorul cu acest avertisment solemn? Una din problemele pe care le avem în legăturăcu cartea Evrei este că, în primul rând, nu ştim cine a scris-o, în al doilea rând, nu ştimsigur cui a fost scrisă, iar în al treilea rând, şi în acest caz prezintă o mai mareimportanţă, nu ştim de ce a fost scrisă. Ştim că în mod evident această congregaţie seconfrunta cu o problemă serioasă. Învăţaţii au speculat că era vorba de persecuţie. Totei spun că oamenii se lepădau de Hristos ca să nu fie persecutaţi sau executaţi pentrucredinţa lor. E posibil. Mai ştim că poate cea mai răspândită erezie cu care a trebuit săse confrunte Biserica în primul veac a fost erezia iudaizatorilor, care a sfâşiat Bisericaprimară. Întreaga scrisoare a lui Pavel către galateni tratează această problemă. Şialte cărţi din Noul Testament se ocupă de ea. Iudaizatorii erau cei ce insistau capersoanele dintre neamuri convertite la creştinism să îmbrăţişeze întregul iudaism alVechiului Testament, inclusiv circumcizia ca un semn sacru. De aceea Pavel spune, înscrisoarea sa către galateni, că dacă ai fost răscumpărat de sub blestemul Legii şi apoite întorci şi te supui din nou acestui blestem al Legii prin faptul că accepţi circumciziaca un ritual religios, tu, de fapt, respingi crucea. Pentru că Hristos a îndeplinitblestemul Legii. El a fost circumcis în locul nostru pe cruce, e ce ne spune Pavel înGalateni. Dacă credeţi acest lucru, de ce v-aţi întoarce atunci să vă supuneţi aceleeaşidatorii pe care o aveaţi înainte de cruce?Unul din lucrurile pe care comunitatea apostolică le-a făcut bine a fost că a adusdisputa la un nivel personal. Nu în sensul că a atacat persoana în locul argumentului,ci disputa clasică la nivel personal însemna să adopţi poziţia oponentului tău şi să oduci până la concluzia sa logică. Însemna să presupui ca adevărate premiseleoponentului tău şi să demonstrezi că, dacă ai accepta acele premise, ele te-arconduce către o absurditate. Dacă, de exemplu, erezia avută în vedere aici în Evreieste erezia iudaizatorilor, parcă îl văd pe autorul cărţii Evrei scriindu-le: „Ce se întâmplă cu voi, oameni buni? Nu înţelegeţi ce înseamnă ce faceţi voi aici? Nu
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...