• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Un model de pocăinţă
de R.C. Sproul
În continuarea examinării pe care o facem a conceptului biblic al pocăinţei vomdescoperi că pocăinţa nu este o noţiune de mică importanţă în Noul Testament,dimpotrivă ea se află chiar în centrul întregului plan de m
â
ntuire. Totuşi uneori noiprivim pocăinţa ca fiind un fel de adăugire sau supliment la credinţă. Spunem că îndreptăţirea noastră este prin credinţă şi din acest motiv avem tendinţa să credem căpocăinţa poate sau nu poate să fie implicată. Însă eu sper că at
ât acum câ
t şi înurmătoarea lecţie noi să înţelegem că îndreptăţirea şi convertirea implică şi includ întotdeauna pocăinţa, conform Scripturilor.
 
Deja noi am aflat în ce fel pocăinţa estereprezentată în Vechiul Testament.
 
Prima dată în termenii expresiilor ei religioase prinintermediul ritualului şi aşa mai departe. Apoi, am aflat în ce fel este prezentată dintr-o perspectivă profetică. Astăzi, vreau să privim cu atenţie la rugăciunea model depocăinţă pe care o putem găsi în Psalmi, mai precis în Psalmul 51. Am pomenit întrecut faptul că mai mulţi psalmi s
u
nt categorisiţi drept psalmi penitenţiali, adică depocăinţă. Dar exemplul suprem de pocăinţă îl găsim în Psalmul 51 scris de David dupăce a fost confruntat de către profetul Natan, cel care-l înştiinţase pe David “tu eştiomul acesta!” (vezi, 2Sam.12:7). Ce este important pentru noi privind la acestexemplu nu este neapărat să percepem chinul personal exprimat de David,sentimentul profund de remuşcare resimţit de acesta, căci ne dăm seama că în primulr
â
nd pocăinţa este cauzată în inima omului prin lucrarea lui Dumnezeu Duhul Sf 
â
nt.Aşadar ne este înfăţişat aici un om pocăit care se căieşte datorită influenţei DuhuluiSf 
â
nt asupra sa şi care în plus îşi consemnează rugăciunea tot sub inspiraţia Acestuia.Astfel, într-un fel Duhul Sf 
â
nt ne învaţă ce trebuie Duhul Sf 
â
nt să producă în noi atuncic
â
nd îşi face lucrarea de pocăinţă în inimile noastre. Să ţineţi minte acest lucru în timpce studiem acest psalm.
El începe cu aceste cuvinte:
“Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurareaTa cea mare, şterge fărădelegile mele!” 
Găsim aici un element fundamental pocăinţei.Şi anume, atunci c
â
nd un om ajunge în situaţia să-şi dea seama de păcatul său şi se întoarce de la acesta, de regulă el se încredinţează total în îndurarea aceasta a luiDumnezeu. Acela este primul semn al unei pocăinţe autentice. Să recunoşti că singurasperanţă ca să stai înaintea lui Dumnezeu este că odată ce ţi-ai recunoscut vina, El să-ţi facă potrivit cu mila Lui. De aceea, David nu-i cerea dreptate lui Dumnezeu. Ştia cădacă Dumnezeu l-ar fi judecat potrivit dreptăţii Sale, el ar fi fost nimicit. În consecinţă,el îşi confesează păcatul înaintea lui Dumnezeu şi-şi începe psalmul prin implorarea şicererea,
“Ai milă de mine, Dumnezeule, în bunătatea Ta! După îndurarea Ta cea mare,şterge fărădelegile mele!” 
Există un tablou sugestiv pentru asta, o metaforă. O găsim la Shakespeare. Văamintiţi că atunci c
â
nd Lady Macbeth şi-a văzut m
â
inile pătate cu s
â
nge a încercat dinrăsputeri să elimine proba fizică a crimei ei. Dar nu exista un săpun destul de puterniccare să-i înlăture s
ângele de pe mâ
ini. A început atunci să strige cu disperare (vă amintiţireplica?), “Ieşi, ieşi pată nenorocită!” Dar nu putea să scape de ea! Imaginea aceasta
a
curăţirii se găseşte şi în miezul noţiunii biblice a iertării. Pe David îl vedem cer
â
ndu-ilui Dumnezeu să-i şteargă pata s
â
ngelui din suflet, apoi ca Dumnezeu să-i acoperenelegiuirea şi să-l cureţe de păcatul care-i stăp
â
nea viaţa în acel moment.Aşa că el îi spune:
“Spală-mă cu desăv 
â
rşire de nelegiuirea mea, şi curăţeşte-mă de
1
 
 pă
catul meu!”
Ce contează să reţinem este că dovada convertirii cuiva care vine în urma pocăinţeieste că cel ce se căieşte cere nu doar iertare ci şi curăţire. Acestea nefiind unul şiacelaşi lucru. Înţelegem acest lucru din Noul Testament acolo unde Ioan ne spune cădacă vreunul din noi păcătuieşte să ne amintim că avem la Tatăl un Mijlocitor, pe IsusHristos, Cel neprihănit, dar preciz
ând,
“Dacă ne mărturisim păcatele, El este credinciosşi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegi
uire”.
Aşa că atuncic
â
nd ne găsim într-o atitudine de pocăinţă, venim înaintea lui Dumnezeu şi nemărturisim păcatul, dispreţuim păcatul acesta, cerem iertarea lui, dar nu doar at
â
t, cicerem şi puterea de a ne abţine să-l mai repetăm. Cerem ca acea parte a sufletuluisau duhului nostru care ne-a împins la nelegiuire, să fie curăţită. Acesta este strigătul înfăţişat în acest psalm.În versetul 3 David continuă:
“Căci îmi cunosc bine fărădelegile, şi păcatul meu stănecurmat înaintea mea.” 
Of, avem treburi
serioase aici! Aceasta nu a fost doar orecunoaştere banală a vinovăţiei. În acest moment, David este un om chinuit, b
â
ntuit.Unul care spune “ştiu că s
unt vinovat”. De aceea, nu vedem la el nici o
tentativă deminimalizare a vine
i. Nici o încercare de în
dreptăţire de sine. În schimb, cu toţii noi s
u
ntemnişte maeştri ai dezvinovăţirilor. Ne grăbim să ne scuzăm şi oferim tot felul de motivepentru purtarea noastră păcătoasă. Asta p
â
nă ce Duhul Sf 
â
nt ne aduce sufletele înpunctul în care să fim sinceri înaintea lui Dumnezeu şi să putem spune, “stai aşa, s
u
ntun om vinovat şi-mi dau seama că s
u
nt aşa. Nu voi încerca să-mi micşorez aceastăvină, iar păcatul îmi stă veşnic înainte. Nu mă pot scăpa de el, el mă urmăreşte”.Acela este un om b
ântuit: de fiecare da
tă
câ
nd îşi închide ochii, îşi vede propria vină înaintea lui.După acea exclamă:
“Împotriva Ta, numai împotriva Ta, am păcătuit şi am făcut ceeste rău înaintea Ta…” 
. Despre asta am comentat în alte prilejuri în clasă spun
â
nd căDavid se foloseşte într-un fel de hiperbolă c
â
nd declară că “împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit”, deoarece el păcătuise împotriva Batşebei, împotriva luiUrie, a păcătuit împotriva nevestei sale şi a păcătuit împotriva întregii naţiuni. ÎnsăDavid realizează că în ultimă instanţă păcatul înseamnă sfidarea lui Dumnezeu.Fiindcă Dumnezeu este singura Fiinţă perfectă din lume, El este judecătorulpăm
â
ntului şi al cerului, iar păcatul se defineşte în lumina încălcării Legii lui Dumnezeuca fiind o jignire adusă sfinţeniei Sale. Astfel că David mărturisea exact acest lucru. Şinu minimaliza deloc realitatea păcatului său săv
â
rşit împotriva oamenilor şi împotrivalumii. Doar că numai acum se simţea parcă gol înaintea lui Dumnezeu şi mărturiseacă, “împotriva Ta în ultimă instanţă eu am păcătuit şi am comis această nelegiuire.”Apoi el face o afirmaţie care adesea este trecută cu vederea. Ea se găseşte în a douaparte a versetului 4. Cu toate acestea eu cred că ea este una dintre cele maiputernice expresii ale adevăratei pocăinţ
e pe care o avem în Scripturi:
“Aşa că vei fi drept înhotăr 
â
rea Ta, şi fără vină în judecata Ta.” 
Pavel a citat-o în epistola sa către Romani.Ceea ce David spune înseamnă “O Doamne, Tu ai tot dreptul să mă judeci. E limpedecă nu merit dec
â
t judecata şi
mâ
nia Ta.” Asta face parte din pocăinţă. Înseamnă arecunoaşte. Una înseamnă să ceri iertare şi alta să pretinzi iertarea, să te închipui dejaiertat şi să uiţi că Dumnezeu ar avea de fapt tot dreptul să-ţi arate dreptatea Sa înlocul milei Sale. David ştie asta şi de aceea a spus, “Doamne, vei fi fără vină c
â
ndvorbeşti şi curat c
â
nd judeci. Ai tot dreptul să mă găseşti vinovat fără drept de apel.”O ştie şi o recunoaşte! Din această cauză nici nu-l vedem să se t
â
rguiască sau sănegocieze cu Dumnezeu.
“Ia
tă că s
u
nt născut în nelegiuire, şi în păcat m-a zămislit mama mea. Dar Tu ceri caadevărul să fie în ad
â
ncul inimii: fă dar să pătrundă înţelepciunea înăuntrul meu!” 
2
 
Acest verset l-am menţionat în trecere atunci c
â
nd am studiat doctrina adevărului.Ceea ce Dumnezeu doreşte de la noi nu este adevăr doar la suprafaţă, ci vrea unadevăr care să vină chiar din ad
â
ncul fiinţei noastre. Aşa că David îi spune “ştiu ce-ţidoreşti. Iar ce-ţi doreşti, eu nu ţi-am oferit. Ce-ai poruncit, eu n-am făcut. Ce eramobligat să achit, n-am achitat. Ce vrei Tu O Doamne, este o adevărată integritate. Nudoreşti numai nişte ritualuri exterioare, ci vrei ca adevărul să se găsească în mine.Vrei ca el să fie în ad
â
ncul fiinţei mele. Vrei adevăr înăuntrul meu. Iar eu nu m-amconf 
ormat.”
Din nou el imploră curăţirea sa.
“Curăţeşte-mă cu isop, şi voi fi curat; spală-mă, şi voifi mai alb dec
â
t zăpada.” 
Aici dăm iarăşi peste
ac
ea notă de dependenţă totală faţă deDumnezeu, observăm o completă neajutorare la el. David nu a spus, “Doamne stai unpic! Înainte să continui acest dialog în rugăciune, trebuie să merg să-mi spăl m
â
inile. Trebuie să mă curăţ”. Nu a zis aşa fiindcă David îşi dădea bine seama că era incapabilsă înlăture de la el pata vinei sale. Nici nu mai putea să repare ce-a făcut. Dragilor, noinu putem să ne ispăşim păcatele
!
Astfel că David a spus, “singura şansă ca eu să fiucurăţit este dacă Tu mă speli, dacă tu mă scapi. Vestea bună este că dacă Tu, ODumnezeule, mă speli, eu voi fi curat, voi fi mai alb ca zăpada.” Aceasta fiind de fapto promisiune a lui Dumnezeu ce a fost exprimată mai t
ârziu prin intermediul profetului Isaia:
,,Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e c
ârmâ
 zul,se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii
ca purpura, se vor face ca lâna.”
În respectivainvitaţie
i
Dumnezeu spunea cu alte cuvinte “doar Eu vă pot curăţi. Numai eu pot.”Într-adevăr, lui Dumnezeu îi face plăcere să ne cureţe atunci c
â
nd ne găseşte plini denoroi.
“Fă-mă să aud veselie şi bucur 
ie,…”
Iată ce se înt
â
mplă aici. De multe ori eu am spuscă pocăinţa este ceva dureros. Cui poate să-i facă plăcere să treacă prin mărturisireapăcatului şi recunoaşterea propriei vini? Vina este cel mai straşnic inamic al bucurieidin c
â
ţi există! Aşa că David nu este prea fericit în acest moment. Cu toate acestea, îicere lui Dumnezeu să-i restabilească sufletul şi în această vindecare să-l facă săcunoască iarăşi veselia şi bucuria. În acest pasaj, el a repetat această temă mai multdec
â
t o dată.
“…şi oas
ele, pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.”
Oare nu este aceasta oexpresie interesantă? Ca şi cum i-ar fi spus lui Dumnezeu: “Doamne, Tu m-ai zdrobit.Oasele mele s
unt frânte. Nu, nu diavolul mi-a rupt oasele! Nici Natan nu este cel care mi le-a rupt.
 Tu aifăcut-o atunci c
â
nd m-ai făcut să-mi dau seama de vinovăţia mea. Astfel că acum măaflu înaintea ta ca un om înfr
â
nt. Singura şansă de a mai trăi ar fi ca Tu să mătămăduieşti şi să-mi redai veselia şi bucuria.”
“Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, şterge toate nelegiuirile mele!” 
Apare dinnou aici imaginea curăţirii. David îi cerea, “Dumnezeule, nu mai privi la păcatul meu.Întoarce-ţi faţa, dar nu de la mine, ci ascundeţi-o de păcatele mele.”
În continuare a spus
“zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duhnou şi statornic!” 
Repet, singura şansă ca să pot avea o inimă curată se găseşte însăv
â
rşirea unei lucrări de creaţie de către Dumnezeu. Eu s
u
nt incapabil să-mi facsingur aşa ceva. Doar Dumnezeu poate zidi, adică crea, o inimă curată. NumaiDumnezeu poate crea o inimă curată, într-adevăr El face inimile curate şi a făcut-o şipentru David.
“Nu mă lepăda de la Faţa Ta,…” 
a mai spus apoi. A fi alungat din prezenţa Lui este celmai rău lucru care i se poate înt
âmpla lui
David sau oricărui păcătos. Este lucrul pecare omul necăit nu-l poate înţelege. Şi anume, că dacă continuăm să răm
â
nemnepocăiţi, fără doar şi poate Dumnezeu ne va alunga din prezenţa Lui. Parcă David i-arspune aici, “Tu, Doamne ai trimis judecată în familia mea, mi-ai pedepsit familia. Apoi
3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...