• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
 
Duminică, 7 Mai, 2000
 
IUBEŞTI TRINITATEA?
Este o întrebare pe care altcineva şi-a pus-o întâi şi care m-a mişcat şi pemine.
(este vorba despre articolul apărut în Christian Research Journal, vol.21, Nr.4, intitulat"Loving the Trinity" de James R. White).
Are într-adevăr tâlcul ei, căci întâi poate te întrebi: "ce este trinitatea" şi apoi,"de ce aş iubi-o".Este exact ceea ce doresc: ca titlul acestui studiu să declanşeze în tine!!!De obicei ne auzim unii pe alţii spunând despre diferitele ramuri ale teologieicreştine:
"ador (studiul) profeţia!"
,
"ador apologetica!"
sau
"ador …cutare saucutare lucru"
.
Nu văd de ce ni se pare straniu să auzim pe cineva că spune"ador", respectiv, "iubesc Trinitatea"?
 Există câteva motive pentru care Trinitatea
nu
este obiectul esenţial al dragostei şi adorării bisericii, aşa cum s-ar cuveni de fapt să fie, şi îmi permit să vă atragatenţia asupra câtorva:
I. Noi nu iubim ce nu cunoaştem
 De exemplu, eu nu iubesc
analiza matematică
pentru că-mi este străină, iar ceice o fac mi se par ciudaţi! Totuşi ştiu că ei o iubesc pentru că o înţeleg şigăsesc ceva minunat în ea. În acelaşi fel, dacă nu cunosc Trinitatea, nu esteposibil să iubesc adevărul reprezentat de acest termen teologic şi nici ce esteminunat în el.Biblia vorbeşte despre
a creşte în harul şi cunoştinţa Domnului şi Mântuitoruluinostru Isus Hristos
(2Petru 3:18) şi când o facem, ajungem să-L iubim şi mai multaşa cum este.Prin a învăţa despre Trinitate vreau să ajungem să avem nu capete mai mari şimai pătrate, ci inimi mai mari şi mai iubitoare de Dumnezeu! Acesta este ţelul!
II. Nu se prea ştie ce importanţă ea deţine în credinţa noastră
 Nu vom fi motivaţi să depunem efortul de a cunoaşte acest adevăr esenţial
dacănu vedem ce legătură
există între ea şi evanghelie, între ea şi vieţile noastre şi între ea şi închinarea pe care i-o aducem lui Dumnezeu. Biserica este în generalpătrunsă de un aer de anti-intelectualism.
III.Trăim în vremuri când biserica este de anti-teologică în gândirea ei..
 
"Nu-mi oferi teologie, vorbeşte-mi numai de Isus!"
pare să fie strigătul multora în
 
zilele noastre, fără să ia seama că în momentul când ai spus "Isus" ai pronunţatun mare adevăr teologic! Din păcate, observăm cum adevăruri fundamentale alecredinţei creştine sunt sacrificate de dragul unei unităţi superficiale,organizaţionale, de ce nu, politice.
Trinitatea, marea doctrină neglijată şi ignorată a Bisericii!
 Constatarea pe care o putem face fără mare efort este că în multe segmente aleei biserica este
non-trinitariană
. Nu
anti-trinitariană
, pentru că atunci nu amavea de-a face cu biserica, ci cu erezia! Nu, nu se neagă făţiş în mijlocul acestoratrinitatea, dar nici nu se cunoaşte prea bine, uneori nu se ştie chiar deloc cespune Biblia despre ea!!Se admite că Trinitatea este adevărată, dar
biserica funcţionează uneori caşi cum ea nu ar exista
. Se evită disputele asupra ei, se evită să se înveţe.
Impactul actual al acestei doctrine
 Doctrina trinităţii se presupune să aibe
un impact major
asupra teologieicreştinului, asupra liturghiei (închinării) lui, asupra vieţii lui personale derugăciune, şi asupra evanghelizării în care se implică.Din nefericire, unii merg atât de departe încât să afirme că negările Trinităţii
nusunt o problemă
! De pildă există televiziuni creştine care se numesc "TrinityBroadcasting Network" şi care susţin şi promovează anti-trinitarieni ca profetulfals William Branham, sau alţii (T.D. Jakes, etc.) ale căror învăţături numesc Trinitatea, "mitologie păgână exprimată în termeni filozofici greceşti".Sau, muzicieni populari (
Phillips, Craig and Dean
) din lumea aşa numiteimuzicii creştine care lansează cântece cu titlul "Loving the Trinity", în timp ce eisunt pastori ai Penticostalismului Unităţii, grupare deviantă de la penticostalismulortodox şi de la Creştinismul biblic, ce neagă vehement Trinitatea şi susţinemodalismul, o mai străveche erezie, afirmând unitatea Persoanelor.Motivul pentru care William Branham nu poate fi un profet al lui Dumnezeu iarteologia lui nu se poate numi creştină, este
negarea doctrinei Trinităţii.
Argumentul său este că, "la Consiliul Nicean, învăţăturile apostolilor au fost înlocuite cu mult mai noua şi recenta doctrină a Trinităţii". Sau că, "fiecare grupreligios care s-a format până în aceea clipă a anului 1914 este un ferm susţinătoral Trinităţii. Aceasta este parte a temeliei lor babiloniene" ("Impactul descoperirii",Branham)PE DE ALTĂ PARTE Unele cercuri creştine deplâng disputa asupra doctrinei Trinităţiispunând că nu este decât o nesănătoasă
despicare teologică a firului în patru
, şi totuşi ea reprezintă
diferenţa fundamentală
între creştinii ce ţin dedoctrina clasică şi istorică a Bisericii Creştine şi grupurile concurente, uneoricultice sau aberante care au contestat-o.Astfel, în funcţie de crezul privitor la Trinitate ne situăm
de partea poziţiei
 
consecvente
luate dintotdeauna de creştinii ce au îmbrăţişat crezurile Biblieişi ne putem cu adevărat numi
"ortodocşi"
în privinţa doctrinei …şi fără să neoprim aici (căci asta nu ne-ar diferenţia cu nimic de diavoli!!), sper că şi apracticii pentru a
nu
intra în numărul celor ce sunt "ortodocşi" doar cu numele(şi care într-adevăr, nici cu doctrina şi nici cu practica nu stau prea bine!!), saude parte învăţăturilor deviante de la Biblie şi a ereziilor.Dacă privim la lupta ideologică aprigă a părinţilor Bisericii şi a primilor apologeţi(ce se făcea cu preţul vieţii nu cu al unui
"talk-show"
din zilele noastre!) pentruformularea şi păstrarea noţiunii de Trinitate în ce priveşte Dumnezeirea, vom filămuriţi că a călca din punct de vedere istoric pe urmele creştinilor adevăraţitrebuie
să credem
în Trinitate,
să ştim ce este
aceasta şi
cum sedemonstrează
biblic.De la părinţii Bisericii până la reformatori şi până în zilele noastre în Creştinismulistoric răsună ecoul mărturiei profeţilor Vechiului Testament şi a apostolilor Noului Testament :
Dumnezeul nostru este unul în trei persoane, binecuvântatătreime!
 
Cea mai bună "caracterizare" a noastră
 Este foarte important
ceea ce credem
despre Dumnezeu deoarece aşa cum aspus A.W. Tozer,
"ceea ce credem despre Dumnezeu de fapt necaracterizează foarte bine pe noi".
Crezul nostru despre Dumnezeu, sau lipsaunuia se ilustrează (traduce) cel mai bine prin caracterul şi faptele noastre. Esteexact ceea ce şi Scriptura observă în,
Psalmul 115
 
3 Dumnezeul nostru este în cer, El face tot ce vrea.4 Idolii lor sunt argint si aur, făcuţi de mâini omeneşti.5 Au gură, dar nu vorbesc, au ochi, dar nu văd,6 au urechi, dar n-aud, au nas, dar nu miroase,7 au mâni, dar nu pipăie, picioare, dar nu merg; nu scot nici
 
un sunet dingâtlejul lor.8 Ca ei sunt cei ce-i fac; toţi cei ce se încred în ei.
 
Ceea ce crezi sau nu crezi despre Dumnezeu se întipăreşte categoricasupra a ceea ce tu eşti…
dacă nu crezi într-un Dumnezeu personal ce s-arevelat pe sine în Hristos şi care cheamă la pocăinţă necondiţionată oamenii, veicrede probabil într-un unul de piatră, sau de lemn, sau dintr-un alt material care teva face la rândul tău să fii un materialist convins, un om ce trăieşte doar pentruacum şi aici.Cuvântul
"Dumnezeu"
este unul
folosit cu mare largheţe
în zilele noastre şitotuşi pentru mulţi el reprezintă o nebuloasă lipsită de definiţie. Astfel, unii credcă Dumnezeu este "marea minte matematică", aşa cum Einstein a spus. Alţii îlconcep ca fiind o fiinţă superumană misterioasă, sau o forţă impersonală, în timpce alţii îl concep ca fiind o sferă mare de foc la care şi noi ca scântei ale vieţii vomfi reuniţi în flăcările veşnice(!?). Cei mai tradiţionali îl concep ca fiind bătrânul
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...