• Embed Doc
  • Copy Link
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
Duminică, 25 Octombrie, 1998
“UN OM FĂRĂ EGAL”RELATIA FIU-TATĂ DINTRE ISUS HRISTOS SI DUMNEZEUIoan 10:30-42
·Cu acest studiu încheiem capitolul 10, capitolul “păstorului cel bun”, al “uşii”,cât şi al trăsăturilor principale ale urmaşilor adevăraţi ai lui Isus ilustrate prinmetafora oii. Mai avem promisiunea siguranţei veşnice date tuturor celor ce şi-au pus vieţile în mâna Lui.·O COINCIDENŢĂ EXTRAORDINARĂ !! Aceste evenimente relatate aici de Ioan sepresupune că s-au petrecut pe data de 25 Octombrie - luna evreiască Chişleu -considerată data adevărată a naşterii lui Isus, nu 25 decembrie ! Cu ocaziasărbătorii Înnoirii Templului, ce avea loc la aceeaşi dată. Ce dată este astăzi ?Nu am premeditat nimic. Cum de facem tocmai astăzi studiul lucrurilorpetrecute pe aceea dată cu aprox.2000 de ani în urmă, nu ştiu !În acest ultim pasaj al cap.10 asistăm la o nouă tentativă de
linşare
a lui Isus.Afirmaţia lui Isus că ar fi una cu Tatăl era pentru Iudei o mare blasfemie, cea maimare.Era considerată invazia de către un om a locului care-i aparţinea doar luiDumnezeu în minţile lor. Legea lor prevedea pedeapsa prin uciderea cu pietrepentru blasfemie: Lev.24:16. S-au pregătit să facă aceasta literar (greacă) punândmâna pe pietre.
Cazurile din Legea lui Moise în care era prevăzută uciderea cu pietre:
- Încălcarea Sabatului. (vai de Adventiştii care nu respectă Sabatul într-utotul !!) : Num.15:32-35- Instigarea la idolatrie: Deut.13:6-10- Refuzul de asculta de autorităţi, din mândrie: Deut.17:12- Neascultarea de părinţi: Deut.21:20-21- Jertfe idoleşti: Lev.20:2- Chemarea duhurilor celor morţi, vrăjitorie, ghicit (spiritism, mediumism):Lev.20:27- Pentru omor: Lev.24:17- Pentru curvie şi adulter: Deut.22:21- Pentru hulă/blasfemie: Lev.24:10-16
“MIŞNA”
- o carte de comentarii rabinice asupra Legii lui Moise - a mai adăugat lacazurile prevăzute a se pedepsi cu moartea şi…- furtul unui vas sfinţit din Templu
 
- sau intrarea la slujbă a unui preot necurat (avem relatarea unui preot târâtafară de colegii lui şi omorât cu bâte!)Deci, reacţia Iudeilor (cine sunt Iudeii ?) în acest moment nu era lipsită deprecedent. Au mai făcut aşa şi în alte ocazii. Cu toate acestea fapta lor rămâneilegală din punctul de vedere al Legii lui Moise. Propria lor cunoştinţă a legiitrebuia să-i oprească înainte să cerceteze cazul. În plus, sfidau autorităţile romanecare au interzis ca evreii să-şi facă singuri dreptate.
IUDEII ERAU FOARTE “OPĂRIŢI” DIN CAUZA AFIRMAŢIEI LUI ISUS.
Totul ar fifost satisfăcător pentru ei dacă în a-i asigura pe ucenicii Lui că nu vor pieri ar fispus că nimeni nu-i poate smulge din mâna Lui, sau din mâna lui Dumnezeu, deunde El pretinde că a venit. Dar a afirma că El şi Dumnezeu sunt una şi că aceastaeste baza siguranţei veşnice pe care o oferea ucenicilor Săi, era prea mult pentruei. Astfel, ei au fost gata să-l omoare fără să-i dea şansa să se apere singur. Eilăsau deoparte procedura şi luau Legea în mâinile lor. Se făceau singuri“judecători ai Legii”
OBSERVAŢIE:
Aceasta este caracteristica comună a tuturor sistemelorspirituale abuzive: nu mai aplică Matei 18:15-17
(“Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta,du-te şi mustră-l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai câştigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă,mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentrutine ca un păgân şi ca un vameş”)
ELEMENTE DEMNE DE OBSERVAT:
- Ioan spune
“iarăşi”
în vers.31, arătând că au mai încercat înainte să-l omoarecu pietre: vezi, 8:59.-
“au luat pietre”
: înseamnă că au adus din alt loc. Că au cărat acolo pietrele,din altă parte. În “pridvorul lui Solomon”, un loc adăpostit, nu se găseau pietre.Au trebuit să iasă din Templu şi să aducă pietrele de afară ! Ce zel ! Au dorit să-lomoare la locul faptei. Omor cu premeditare.- “pietrele deja zburau în aer” (!?) : în vers.32 şi 33 se spune “aruncaţi” şi“aruncăm”, nu “vom arunca”. Este posibil ca ei să fi început să arunce deja cupietre asupra Lui.Isus îi întrerupe şi îi mustră pentru ce fac. Cu siguranţă, El nu a fost o victimăcare a pierdut controlul asupra situaţiei.Aceasta este ultima vizită a lui Isus la Ierusalim, înainte de răstignirea Lui (vezi,G.Campbell Morgan, comentariu asupra lui Ioan). Este
ÎNCEPUTUL PERIOADEIDE OSTILITATE
a lucrării Sale pământeşti. Se înmulţeau atentatele iudeilor laviaţa Lui, care în cele din urmă vor culmina cu crucificarea Lui. Cu toate acesteaacum nu-i venise “ceasul” şi nu a fost o victimă neajutorată, lăsată în voia soartei:
 
Fapte 2:22-24
“Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, omadeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere,pe cari le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;
pe Omul acesta,dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a luiDumnezeu
, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea…”
 Totul era plănuit de Dumnezeu Tatăl pentru MÂNTUIREA noastră ! Isus nu a fost unaccident şi nici nu a murit ca o victimă ci Tatăl l-a dat pentru mântuirea noastră.Sper să apreciem aceasta, primindu-l pe Fiul şi încrezându-ne în El !
“EU ŞI TATĂL UNA SUNTEM” - ARGUMENTUL SUPLIMENTAR ALSIGURANŢEI OFERITE DE ISUS
După exprimarea celei mai mari promisiuni de asigurare enunţată vreodată (“înveac nu vor pieri, nimeni nu le va smulge din mâna Mea,…şi nici din mâna TatăluiMeu, El este mai mare decât toţi” - v.28, 29) şi în continuarea idei Sale, Isusspune: “Eu şi Tatăl una suntem” (v.30). Acesta este un argument în plus pentru caacea asigurare să aibă sens: nu doar că nimeni nu-i va smulge din mâna Lui, sau a Tatălui, pe cei ce-i aparţin, pentru că El este cel mai puternic, ci şi pentru că
El şiTatăl erau UNA
.Le răspunde amintindu-le că a făcut multe fapte bune, “pentru care dintre eledoreau acum să-l omoare ?”
Ostilităţii lor Isus le răspunde cu trei argumente:1. ARGUMENTUL FAPTELOR SALE2. ARGUMENTUL IDENTITĂŢII SALE3. ARGUMENTUL SCRIPTURII
1. Argumentul faptelor sale
- toate zilele vieţii Lui, Isus şi le-apetrecut făcând ce este bine. Fapte ce evident veneau de la Dumnezeu. Pentruaceste fapte doreau ei să-l omoare ? Deşi ştia de ce vroiau ei să-l omoare, totuşiEl doreşte să le amintească de faptele Sale şi să le atragă atenţia asupra lor,pentru că erau ieşite din comun.
De aceea, dacă nu credeau că El vine de laDumnezeu, măcar să-i cerceteze faptele şi să vadă că acestea dovedeaucă El nu era un om obişnuit. Că era un om fără egal !
LUCRĂRILE SALE, O DEMONSTRAŢIE A UNIUNII SALE CU TATĂLAcestea El le numeşte
“lucrări”
. De ce ? Poate vrea să atragă atenţia asuprafaptului că El a săvârşit fapte neobişnuite, ieşite din comun, ce nu stăteau înputerea oamenilor să le facă. Să dea vedere orbilor, să-i facă pe şchiopi şi ologi săumble, etc. Să omoare ei acum pe cineva care a făcut asemenea faptemiraculoase ? Nu indicau aceste fapte că El era mai mult decât un om ? Că
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...