DESPRE SEMNUL SFINTEI CRUCI

Orice crestin care este adevrat fiu al Bisericii celei dreptmritoare a lui Hristos si care trieste n viat cu evlavie si fric de Dumnezeu, cnd ncepe o sfnt rugciune sau o termin, la nceputul citirii unei crti sfinte, la nceputul si sfrsitul unui lucru, la plecarea n cltorie si la ntoarcerea din ea, cnd este tulburat de vreo fric, de vreo veste rea sau de oarecare gnduri rele, cnd se scoal si se culc, cnd st la mas si cnd se ridic de la mas, se nsemneaz pe sine cu semnul Sfintei Cruci, pe care l face cu mna pe fata sa, aducndu-si aminte de puterea cea nemsurat a Celui ce a sfintit Crucea cu Preacurat si Preascump Sngele Su si ne-a lsat-o nou ca pe o arm nebiruit mpotriva diavolului si ca pe un semn dumnezeiesc, dup cum scrie n Scriptur: Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca s fug de la fata arcului (Ps. 59, 4) si iarsi: .. .nsemnatu-s-a peste noi lumina fetei Tale, Doamne (Ps. 4, 6). Noi stim c la rugciune trebuie s ia parte si trupul nostru, cu toate mdularele sale. ntre acestea, minile au un rol important n exprimarea rugciunii. Iat cteva mrturii din Sfnta Scriptur: 1. Iacov a binecuvntat cu minile sale (asezate n chipul crucii) pe fiii lui Iosif, dup cum este scris: ...lund Iosif pe cei doi fii ai si, pe Efraim cu dreapta sa n fata stngii lui Israel, iar pe Manase cu stnga sa n fata dreptei lui Israel, i-a apropiat de el. Israel ns si-a ntins mna sa cea dreapt si a pus-o pe capul lui Efraim, desi acesta era mai mic, iar stnga si-a pus-o pe capul lui Manase. nadins si-a ncrucisat minile, desi Manase era ntiul nscut. Si i-a binecuvntat... (Fac. 48, 13-15). 2. Hristos a binecuvntat cu minile pe copii si pe apostoli. Despre binecuvntarea copiilor ne vorbeste Sfnta Scriptur astfel: Si, lundu-i n brate, i-a binecuvntat, punndu-Si minile peste ei (Marcu 10, 16). Iar despre binecuvntarea apostolilor ne spune: ...i-a dus afar pn spre Betania, si, ridicndu-Si minile, i-a binecuvntat (Luca 24, 50). 3. Apostolii au asezat diaconi, preoti si episcopi prin rugciune si punerea minilor (Fapte 6, 6; 14, 23; I Tim. 4, 14), fapt pentru care taina preotiei era numit ''punerea minilor preotiei''. Tot prin rugciuni si punerea minilor mprtseau Apostolii Sfnta Tain a Sfntului Mir (a mprtsirii Sfntului Duh celor botezati) (Fapte 19, 5-6; 8, 14-17 s.a.). mprtsirea Sfntului Duh n aceast Tain se numea, de asemenea, ''punerea minilor'', spre deosebire de cea de mai sus care se chema ''punerea minilor preotiei''. Prin urmare, la rostirea rugciunii, trupul ia si el parte ndeosebi prin acest mdular al su care este mna. Trebuinta de a lua parte si trupul sau cel putin un organ al trupului, la rostirea rugciunii, rezult din ndemnul apostolului: Slviti, dar, pe Dumnezeu n trupul vostru si n duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu (I Cor. 6, 20). Si n alt loc: Vreau deci ca brbatii s se roage n tot locul, ridicnd mini sfinte, fr de mnie si fr sovire (I Tim. 2, 8). n Testamentul Vechi, de asemenea se practica rugciunea prin participarea trupului, ca, de pild, prin ngenunchere, plecarea capului, lovirea pieptului cu mna, ridicarea minilor s.a. Psalmistul zice: Asa Te voi binecuvnta n viata mea, si n numele Tu voi ridica minile mele (Ps. 62, 5). Semnul Crucii n Vechiul Testament a fost prefigurat n binecuvntarea lui Iacov (Fac. 48, 14), n minunea desprtirii apelor Mrii Rosii si a necrii lui faraon, n tinerea minilor lui Moise n chipul Crucii n timpul luptei cu Amalec (les. 17, 11-12).

n Noul Testament, semnul Crucii se face astfel: se mpreun primele trei degete de la mna dreapt - simboliznd Sfnta Treime - (degetul mare, arttorul si cel mijlociu), iar celelalte dou degete se tin strnse n palm - simboliznd cele dou firi ale Mntuitorului, firea dumnezeiasc si omeneasc. Apoi se duc la frunte, la piept si la umrul drept si la urm la umrul stng, rostind cuvintele: n numele Tatlui (la frunte) si al Fiului (la piept) si al Sfntului Duh (de la un umr la altul), dup care zicem ''Amin!'' ''n numele Tatlui'' nseanm cinstirea lui Dumnezeu- Tatl, Stpnul tuturor. Coborrea minii la piept rostind cuvintele ''si al Fiului'' nseanm coborrea Fiului lui Dumnezeu pe pmnt pentru mntuirea noastr. Iar ducerea minii de la umrul drept la cel stng, rostind cuvintele ''si al Sfntului Duh'', nseamn mpcarea noastr cu Dumnezeu si mpreunarea cu El, prin harul Sfntului Duh adus nou de Dumnezeu- Fiul. Sectarul: Nu avem trebuint de semnul Crucii fcut cu mna, pentru c Dumnezeu nu cere slujirea minilor omenesti, cci cei ce se nchin lui Dumnezeu trebuie s I se nchine n duh si n adevr si nu n trup, dup cuvntul apostolului: Dumnezeu... fiind Domnul cerului si al pmntului, nu locuieste n temple fcute de mini, nici nu este slujit de mini omenesti, ca si cum ar avea nevoie de ceva, El dnd tuturor viat si suflare si toate... (Fapte 17, 24-25). Iar Mntuitorul a vorbit femeii samarinence: Dar vine ceasul si acum este, cnd adevratii nchintori se vor nchina Tatlui n duh si n adevr, c si Tatl astfel de nchintori si doreste. Duh este Dumnezeu si cei ce I se nchin, trebuie s I se nchine n duh si n adevr (loan 4, 23-24). Deci, nchinarea trebuie s fie n duh si nu n trup, cu duhul, iar nu cu mna, n semnul Crucii. Preotul: In citatul prim nu este vorba de semnul Sfintei Cruci fcut cu mna. Aici se spune numai c pe Dumnezeu nu trebuie s-L slujim cu ostenelile minilor noastre, cum am sluji pe oarecare om mai mare al nostru. Dumnezeu nu are nevoie de asemenea slujitori, omul fiind att de mic fat de El, nct n privinta aceasta, ca si de altfel n orice privint, nu-L poate ajuta cu nimic. n citatul al doilea, de asemenea, este vorba de cu totul altceva, si anume, c n curnd se va ncepe o epoc nou, n care nchinarea lui Dumnezeu (cultul dumnezeiesc) va fi mai aproape de desvrsire, mai adevrat (luntric si spiritual), iar nu ca pn atunci, aproape numai formal (exterioar si material), legat de un anumit fel de lcas (templul), de o anumit localitate (Iemsalim, respectiv Garizim), de o anumit natiune (iudei, respectiv, samarineni). Cci Dumnezeu este Duh si ca atare nu poate fi cuprins ntre zidurile unui templu oarecare, fie n Ierusalim, pe Muntele Sion, fie n Samaria, pe Muntele Garizim, si monopolizat acolo. El este pretutindeni si de aceea nchinarea nu trebuie s fie legat de ceva material sau mrginit, ci trebuie s se fac ''n duh'', adic s fie intem (spiritual), cum nici la samarineni, nici la iudei nu fusese pn atunci. Aceast nchinare ''n duh'' este o nchinare ''n adevr'' sau adevrat - si aceasta va trebui s fie cutat si practicat. Dar prin aceasta nu nseamn c se nltur cultul exterior, ci numai c se pune mai mult baz pe cel interior, att de nesocotit mai nainte; cci si cultul extern este necesar, dat fiind natura dubl a fpturii noastre, trupeasc si sufleteasc (Matei 6, 5-6; Rom. 12, 1; 1 Cor. 6, 15). Dac voi, sectarii, cereti de la noi numai nchinare n duh, pentru ce voi, cnd v rugati, plecati genunchii, v plecati capetele, v bateti piepturile, v ridicati minile, v mpreunati minile amndou si alte multe manifestri de acestea aveti n vremea rugciunii? Pentm c si acestea sunt asemntoare cu facerea semnului Crucii cu mna, fiind participri ale trupului vostru la rugciune. Oare credeti voi c v puteti ruga vreodat fr ca trupul vostru s ia

parte la osteneala rugciunii? Dac ati fi niste duhuri fr de trup, v-am crede, dar nefiind, niciodat nu vom crede aceste afirmatii nentemeiate pe adevr. Ca si ngenuncherea, ca si plecarea capului, ca si metania sau ca si ridicarea minilor n sus la rugciune, tot asa si semnul Sfintei Cruci fcut cu mna, este un semn care arat o tinut religioas sau o stare sufleteasc de evlavie n fata lui Dumnezeu, Cruia trebuie s-I slujim si cu sufletul si cu trupul nostru (I Cor. 6, 20; Filip. 1, 20). Potrivnicii Crucii si ai semnului ei sunt vrjmasii Crucii lui Hristos (Filip. 3, 18-19). Semnul Sfintei Cruci va vesti venirea a doua a Mntuitorului nostru Iisus Hristos, dup mrturia Sfintei Scripturi, care zice: Atunci se va arta pe cer semnul Fiului Omului si vor plnge toate neamurile pmntului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slav mult (Matei 24, 30-31). Acel semn este Crucea, deoarece ea este semnul puterii si al biruintei lui Hristos (I Cor. 1, 18; Col. 2, 15). Cu adevrat atunci se vor rusina cu rusine vesnic si cint toti vrjmasii si hulitorii Sfintei Cruci; dar atunci cinta lor nu le va mai folosi. Satana urste foarte mult semnul Sfintei Cruci, cci este arma cea nebiruit cu care Hristos a biruit si a prdat iadul, si de aceea ndeamn pe toti cei rtciti de la adevr si care i slujesc lui, s huleasc si s vrjmseasc Crucea lui Hristos, cci, dup cum cinele fuge de btul cu care a fost lovit, tot asa si diavolul fuge de Crucea care i aminteste c prin ea a fost biruit.

Credinciosul: Dar prin care semn a mai fost prefigurat Crucea Domnului nostru Iisus Hristos n Sfnta Scriptur? Preotul: Crucea a fost nchipuit cu tain n Legea Veche prin semnul ''T" (Tau), care-i apra pe cei ce l aveau pe frunte (lez. 9, 4-6). Pentru noi, crestinii, crucea este pecetea lui Dumnezeu care pstreaz nevtmati pe cei ce o au nsemnat pe fruntile lor (Apoc. 7, 2-3). Vezi si la Apocalips 9, 4.