ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR

Medicamentul este substanta utilizata in scopul de a preveni , ameliora sau vindeca bolile. Se obtine din: - produse vegetale si animale - din substate minerale. Actiunea lui asupra organismului depinde de: structura chimica doza administrata caile de administrare Actioneaza ca: aliment (in doze mici) medicament toxic (in cantitati mari)

Din punct de vedere al dozei (cantitatii) administrate se deosebesc:

doza TERAPEUTICA la care se obtine efectul asteptat si nu apar reactii toxice asupra organismului doza MAXIMA cea mai mare cantitate suportata de organism doza TOXICA cantitatea care provoaca reactii toxice doza LETALA care ucide.

Caile de administrare ale medicamentelor sunt: bucala rectala mucoasa respiratorie cutanata locala parenterala ( I.M.; I.V.; S.C.; I.D.; I.R.; I.Articular)

Caile de administrare se stabilesc in functie de:

scopul urmarit capacitatea de absorbtie a caii respiratorii actiunea medicamentelor asupra mucoaselor starea generala a bolnavului toleranta individuala combinatiile medicamentelor particularitati anatomice preferintele bolnavului.

Medicamentele sunt prescrise de medic, dar asistenta medicala va cunoaste:

aspectul medicamentelor si proprietatile lor dozele (terapeutice, maximale si toxice) indicatii de administrare modul de administrare incompatibilitatile medicamentelor modul lor de pastrare efectul normal timpul necesar de actiune efectele secundare: - pozitive - nedorite - daunatoare fenomene de obisnuinta si acumulare fenomene de hipersensibilitate.

Reguli generale de administrare a medicamentelor:

1.Respectarea intocmai a medicamentului prescris

2.Identificarea medicamentelor administrate si a pacientului

 3.Verificarea calitatii medicamentului (schimbarea aspectului)

 4.Respectarea cailor de administrare : p.o. (per os), s.c.(subcutanat), m. (intramuscular), i.v. (intravenos), S. (supozitoare). orala pentru afectiunile digestive si urinare i.v., i.m, in functie de efectul rapid sau nu(unele
medicamente au cai stricte de administrare: i.v. pentru Calciul bromat, Hp, HHC)

 5.Respectarea dozajului prescris - doza unica si doza/24h. 6.Respectarea orarului de administrare 7.Respectarea somnului 8. Evitarea incompatibilitatii lor
Exemplu: - oxacilina + gentamicina = precipita (solutie laptoasa) calciul ne se asociaza cu derivati de fosfor fenobarbitalul se administreaza singur. digoxinul se asociaz numai cu glucoza

 9. Administrarea imediata

10. Respectarea ordinei succesive de administrare a medicamentelor: tablete solutie picaturi injectii supozitoare 11.Luarea medicamentelor in prezenta asistentei

 12.Servirea bolnavilor si notarea in FO

13.Prevenirea infectiilor intraspitalicesti 14. Raportarea imediata a greselilor de administrare

Circuitul medicamentelor in spital

Condica de prescripii a medicamentelor complectat in triplu exemplar si conine ; - numrul corespunztor al paginilor - data si secia care solicita - numele , prenumele pacientului - salonul pacientului - numrul foii de observaie - numele medicamentului forma de prezentare, - cantitatea ceruta pe 24h in cifre si litere - semntura, parafa si numrul de cod al medicului

La eliberare si preluare asistenta medicala va verifica :

cantitatea si dozele prescrise pentru fiecare pacient ambalaj si etichetare corespunztoare . Medicamentele sunt depozitate in dulapuri compartimentate

Medicamentele cu regim special ( soluiile perfuzabile, stupefiantele, vaccinurile ,cele care trebuiesc depozitate in locuri ce asigura protecia fata de temperaturi ridicate, luminozitate, sau in frigidere pentru a evita pierderea din valoarea lor biologica cu efecte nocive pentru pacient

ADMINISTRAREA ORALA

Calea orala (sau bucala) este calea naturala de administrare a medicamentelor si se efectueaza prin inghitire sau sublingual. Medicamentele orale se prezinta sub forma lichida si solida: Lichide: - mixturi,solutii, infuzii,decocturi , tincturi, extracte, uleiuri Solide: - prafuri, tablete,pastile, granule,substante mucilaginoase

Este contraindicata calea orala daca: se descompune sub influenta sucurilor digestive bolnavul refuza sau nu poate inghiti este necesara o actiune rapida are proprietati iritante asupra mucoasei stomacului stari comatoase nu se rezoarbe pe cale digestiva se doreste ocolirea venei porte

Medicamentele orale au efect local si general:

Efect local: dizolva mucozitatile de pe peretii gastro-intestinali favorizeaza cicatrizarea ulceratiilor protejeaza mucoasa gastrica (Magnesia usta , calciu carbonic) excita peristaltismul intestinal (purgativele) sau inhiba peristaltismul intestinal (spasmoliticele) dezinfecteaza tubul digestive (furazolidon, streptomicina) scad procesele fermentative (carbune medicinal, calciu carbonic). Efect general: se absorb la nivelul mucoasei digestive, patrund in sange si-si desfasoara activitatea asupra intregului organism (antibioticele) sau asupra unor organe si aparate.

Medicamentele LICHIDE:
Se administreaza ca atare sau diluate (apa, ceai, lapte) Asistenta va cunoaste concentratia lor Sa cunoasca capacitatile recipientelor de administrare astfel: 1 pahar de lichior contine 15g ulei 1 ceasca cafea contine 50ml apa 1 pahar vin contine 100ml apa 1 pahar apa contine 200ml

Capacitatea lingurilor: 1 lingura contine 5ml apa 6,5ml sirop 4,5ml ulei 1 lingurita desert 10ml apa 13ml sirop 9ml ulei 1 lingura supa 15ml apa 20g sirop 12,5g ulei

Tincturiele, extractele, solutiile medicamentoase se administreaza sub forma de picaturi: 1ml solutie apoasa contine 20 picaturi 1ml solutie alcoolica contine 60 picaturi 1ml solutie uleioasa contine 45-50 picaturi 1ml tra. Alcoolica contine 52-60 picaturi Picaturile se administreaza: diluat usor indulcite cu adaos de lapte sau suc unele vor fi agitate inainte

Asistenta medicala va cunoaste urmatoarele particularitati:

Lichidele amare sau cu gust dezagreabil (clorocalcin) pot fi diluate, usor indulcite iar dupa inghitire bolnavul va fi pus sa-si clateasca gura cu apa sau va mai bea ceai, sirop, apa. Unele picaturi pot fi administrate cu zahar sau siropuri daca nu au alte contraindicatii (diabet) Substantele acide si lichidele feruginoase se administreaza prin aspiratie cu ajutorul unui tub de sticla, avandu-se grija sa nu se atinga dintii (ele ataca smaltul dentar), se va avea grija ca bolnavul sa-si curete dintii dupa fiecare ingestie de medicament. Medicamentele cu gust dezagreabil (expl. uleiul de ricin sau parafina) se pot administra in capsule gelatinoase. Acestea contin de obicei 3g substanta si se va lua numarul necesar de capsule.

 Purgativele saline, ca sulfat de Mg, sulfat de Na, cu gust foarte neplacut, se vor dizolva in apa calda, apoi racita, iar pacientul va bea apa rece pana la disparitia gustului. (Faringoseptul se va suge, nu va bea sau manca apoi 2 ore). Medicamentele cu baza de gelatina se administreaza in stare calda, cu adaus de lapte sau sucuri de fructe. Nitroglicerina se rezoarbe prin mucoasa bucala. Solutia se picura pe limba bolnavului sau tableta se aseaza sub limba. Infuziile, decocturile, emulsiile precum si alte medicamente lichide se sedimenteaza si de aceea vor fi agitate inainte de utilizare. Ceaiurile medicinale vor fi proaspat preparate caci altfel substantele active se volatilizeaza din ele. Ceaiurile din flori si frunze se prepara dupa metoda infuziei; Ceaiurile din seminte, radacini, frunze tari dupa metoda decoctului.

Alte moduri de obtinere a medicamentelor lichide:

Solutii: - substante dizolvate in apa sau alcool, Mixturi: - amestecuri de solutii sau solutii cu substante insolubile care raman in suspensie Tincturi: - sunt solutii extractive alcoolice obtinute din produse de origine animala sau vegetala Extracte: - sunt lichide rezultate din concentrarea solutiilor extractive obtinute din produse animale sau vegetale Emulsiile: - sunt preparate din doua lichide ce nu se pot amesteca, unul fiind dispersat in celalalt

Medicamentele SOLIDE:
Dezavantaj: se inghit mai greu Avantaje: contin cantitatea exacta de substanta. Pentru pulberile administrate se va sti ca: 1 lingurita plina contine 2,5 5g 1 lingurita rasa contine 1,5 2,5g un varf de cutit rotunjit contine 0,5 1g Se administreaza:
puse direct pe limba (catre radacina acesteia) dizolvate (cele cu gust dezagreabil) in casete si capsule

Granulele se administreaza cu lingurita, Tabletele se administreaza intregi sau dizolvate in apa, Drajeele sunt tablete acoperite cu un strat de zahar care le maschiaza gustul Tabletele zaharate sunt pentru supt sau sublingual (faringosept, Vitamina C, nitroglicerina) Ele au calitatea de a nu mai trece prin ficat. Medicamentele enterosolvente sunt cele iritante pentru mucoasa stomacului. Se prepara invelite intr-un strat de Keratina (rezistenta la acidul clorhidric) si care odata ajunsa in intestine poate fi dizolvata de fermentii intestinali. La bolnavii comatosi, inconstienti, administrarea medicamentelor se face prin sonda Einhorn, pregatite sub forma de solutie. Majoritatea medicamentelor sub forma de pulberi, se pot amesteca intre ele si date intr-o singura priza. Praful de carbune medical, nu se amesteca cu nici un alt praf deoarece absoarbe medicamentele. Daca totusi trebuie dat, se va administra la cel putin 3 ore de la celelalte. Se prescriu sub forma de pulberi medicamentele inofensive, care nu expun bolnavul la accidente (calciu carbonic, magneziu usta etc.).

Observaie
medicamentele se verifica naintea administrrii exfolierea comprimatelor din ambalaj se face din exterior. Nu se pune mana pe medicament nu se administreaz deodat medicamente care prin interaciune modifica resorbia si efectul dorit pentru copii sub doi ani se prefera siropurile cu gust plcut administrarea preparatelor de fier se face cu grija sa nu se ating smalul dentar ( cu pai) interzis a se folosi aceleai instrumente pentru mai muli pacieni (pahare, linguri, lingurie) acestea dup folosire sunt dezinfectate, splate iar cele de unica folosina colectate pentru a fi duse la crematoriu

 asistenta se va spal bine pe mini cu apa si spun este interzisa oferirea dozei zilnice complete, fara a fi educat pacientul pentru utilizare medicamentele sunt administrate de asistenta medicala, sau luate de pacient in prezenta acesteia respectnd ordinea succesiva de administrare pacientul este prevenit asupra efectelor secundare sau reaciile adverse ale anumitor medicamente.

ADMINISTRAREA PERCUTANATA (sau administrarea prin piele)

FRICTIONAREA: - pentru administrare se inglobeaza substanta de administrat in substanta lipoide sub forma de: - unguente,uleiuri, emulsii.(Apa si solutiile saline nu se resorb prin piele) Se folosesc in tratamentul reumatismului cu salicilati si sulf.

Tehnica:
se folosesc manusi de protectie se spala suprafata tegumentului cu apa calda, apoi se usuca se aplica medicamentul pe piele si se maseaza cu varful degetelor sau cu toata suprafata palmei prin miscari circulare, sub o usoara presiune timp de 20-25 pana ce medicamentul dispare in aparenta, ramanand un usor luciu de grasime. pentru a proteja lenjeria de pat si de corp se infasoara suprafata tratata (chiar tot corpul daca este cazul) se va avea grija ca unguentul sa nu atinga ochii bolnavului si ai asistentei medicale timpul, zona, frecventa si orarul sunt stabilite de medic.

 IONOFOREZA: - este introducerea medicamentelor in organism cu ajutorul curentului galvanic (iod, magneziu, salicilat de Na, novocaina, histamina). Scopul este terapeutic (cu efect general) Tehnica: se anunta bolnavul si i se explica importanta tehnicii, este condus in sala de fizioterapie, unde este ajutat sa se dezbrace si sa urce in pat. se spala pielea cu apa si sapun si se clateste abundent pentru a nu fi introduse in organism substante organice ale resturilor de sapun se imbiba electrodul active cu substanta medicamentoasa si se leaga la polul negative al generatorului de curentcontinuu se aplica polul activ pe regiunea aleasa se ofera polul opus bolnavului in mana (inchide circuitul electric)

 se supravegheaza bolnavul tot timpul aplicarii (10-30-60) se indeparteaza electrozii la terminare Dupa tehnica este ajutat sa coboare din pat si sa se imbrace, este condus in salon si asezat comod in pat. I se supravegheaza starea generala. Pentru ionoforeza se pot folosi bai electrice. Ionii introdusi prin ionoforeza se elimina mai lent ca cei introdusi prin injectii subcutanate.

APLICAREA LOCALA A MEDICAMENTELOR

Este o tehnica percutanata la care efectul asteptat este strict la locul de administrare si nu introducere de medicament in organism. Se face sub forma de: pudre, comprese, badijonari, solutii, unguente, linimente, paste, mixturi, sapunuri terapeutice, creioane sau stilete caustice, emplaste, bai medicamentoase.

 Pudrajul - se executa cu tampoane, pudriere cu capac perforat, pulverizatoare, avand scopul de a absorbi excesul de grasimi de pe suprafata tegumentelor, de a usca si racori pielea.

 Compresele medicamentoase - sunt bucati de material textile, impaturite, imbibate in solutii medicamentoase prescise (solutie Buraw, musetel, rivanol, etc.). Se aplica reci sau calde si trebuie mentinute la temperatura ridicata pe timpul aplicarii.

 Badijonarea - este o forma de aplicare locala a medicamentelor pe suprafata corpului sau mucoaselor. Se efectueaza cu tampoane de vata montate pe port tampon sau pensa si imbibate in solutia medicamentoasa.

 Tampoanele - nu se introduce in solutia medicamentoasa, ci se toarna pe ele sau se pregateste o cantitate mica pe o sticla de ceasornic si se inmoaie tamponul, (care se foloseste numai o data). Expl: - iod folosita pentru dezinfectia pielii la interventii chirurgicale, punctii, injectii, afectiuni micotice. - glicerina boraxata cu stamicina sau vitamina A.

 Unguentele - sunt preparate farmaceutice semisolide, care avand substanta activa incorporata in vaselina, grasimi animale sau vegetale, se inmoaie la temperatura corpului. Se pastreaza la rece. Se aplica prin: - intindere cu spatula - frectionare - direct din tub pe mucoase.

 Pastele sunt preparate din grasimi si pudre, mai consistente ca unguentele. Se aplica pe tegument cu ajutorul unei spatule.

Linimentele - au consistenta lichida sau semisolida, cu aspect limpede sau laptos. Se intend cu tamponul sau cu mana (cu manusi).

 Mixturile sunt formate dintr-un amestec de substante lichide si solide (pudre) care nu se dizolva. Inainte de utilizare vor fi bine agitate. Se intind pe suprafata pieli cu tampoane fiind lasate sa se usuce. Sapunurile medicinale contin substante medicamentoase (sulf, gudron) inglobate in sapun neutru. Se folosesc pentru spalarea regiunii de tratat sau obtinerea unui efect medicamentos mai puternic cand este intins pe piele si lasat sa se usuce. Se indeparteaza la cateva ore sau la 1-2 zile. Adaugate la clisme cu efect purgativ. Creioanele sau stiletele caustice (din sulfat de cupru, nitrat de argint), au forma unor bastoanse si sunt introduse in tuburi protectoare. Servesc la cauterizarea unor formatiuni papilomatoase, a excrescentelor ce apar in ulceratii sau ca hemostatic.

Emplastul medicamentos este format dintr-o substanta vascoasa, aderenta, neiritanta, care este lipita de o bucata de panza, in compozitia ei intrand diferite substante medicamentoase. Tegumentul se pregateste prin spalare ca apa si sapun, eventual degresare pentru ca emplastul sa adere. Emplastul lichid se intinde direct pe piele cu ajutorul unei pensule. Dupa evaporarea solventului se prezinta ca un strat subtire aderent. Emplastul vascos, inainte de utilizare va fi incalzit pe baie de apa.

Baile medicamentoase sunt procedee hidroterapice, combinate cu aplicatii externe de medicamente. Actiunea lor este: termica, mecanica, chimica. Pot fi: partiale sau complete. Dupa substanta continuta pot fi: - dezinfectante - cu substante chimice anorganice - cu droguri - gazoase Baile dezinfectante: - se folosesc in infectiile cutanate si se fac cu bromocet sau permanganate de K. Baia cu permanganat de K: - se prepara dintr-o solutie concentrata pregatita in prealabil (1lingurita permanganat la 100ml apa). Din aceasta se picura in vana cantitatea necesara pana ce apa de baie are culoarea roz. Nu se pun cristale de permanganate direct in vana (cada) caci acestea lezeaza pielea umeda. Baia de bromocet: - se pregateste adaugand 2 lingurite de substanta la 10 l apa. Actiunea este dezinfectanta si indeparteaza substantele medicamentoase (alifii, unguente). Bromocetul nu se foloseste impreuna cu sapunul!

Baile cu substante chimice anorganice: - se efectueaza la t0 de 35-370C iar durata lor este de 10-20. Expl: baia cu sare, care se pregateste din 6-10Kg sare care se dizolva in cam tot atata apa fierbinte. Solutia se strecoara si se toarna in cada cu apa. Se recomanda in afectiunile reumatice si ginecologice. Se mai folosesc baile cu sulf, iod, feruginoase, carbonat de Ca. Baile cu droguri: - se prepara din plante medicinale (flori de fan, specii aromatice, brad, tarate de grau) Au actiune: - calmanta si sedative - revulsiva (cu mustar) - astringenta (cu tanin) Ele actioneaza prin substantele ce le contin, asupra terminatiilor nervoase din piele. Baile gazoase: - se fac cu apa continand substante gasoase; gazelle adera pe piele excitand prin masaj mechanic terminatiile nervoase. Baile gazoase se prepara pe cale chimica si fizica (sunt si bai naturale). chimic: cu carbonat de Na+acid clorhidric puse direct in cada, fizic: au un generator de bule asezat pe fundul cazi.

APLICAREA DE MEDICAMENTE PE MUCOASE

conjunctivala nazala auriculara bucala genitala Se fac cu scopul dezinfectiei si descongestionarii mucoaselor. Se gasesc sub forma de solutii, unguente, pulberi.

Instilatia oculara este picurarea unor solutii pe mucoasa conjunctivala. Materiale necesare: pipeta, tampon de vata steril, solutie medicamentoasa, tavita renala. Tehnica: spalarea mainilor bolnavul se aseaza in decubit dorsal sau pe scaun cu capul aplecat pe spate si sprijinit se deschide fanta palpelerala, deprimand usor pleoapele inferioare cu policele mainii stangi se invita bolnavul sa priveasca in sus se sprijina marginea cubitala a mainii drepte pe fruntea bolnavului se lasa sa cada din pipeta 1-2 picaturi solutie in fundul de sac conjunctival inferior spre unghiul extern se solicita bolnavul sa miste globul ocular daca este necesar se continua si la celalalt ochi se sterge picatura sau lacrima care se scurge. 1)

A. APLICATIILE CONJUCTIVALE

Unguentele oculare: se aplica pe fundul de sac conjunctival sau pe marginea pleoapelor, din tub sau din cutie, cu ajutorul unei baghete de sticla rotunjita fin si latita la o extremitate. Materiale necesare: bagheta, unguent, tampon de vata steril Tehnica: spalarea mainilor bolnavul sta sezand cu capul pe spate si este invitat sa priveasca in sus se trage in jos si in afara pleoapele inferioare cu policele mainii stangi folosind un tampon se aplica unguentul (cat un bob de grau) pe fata interna a ploapei cu bagheta sau presand din tub se da drumul ploapei si se solicita bolnavului sa inchida si deschida ochiul pentru a antrena unguentul pe suprafata globului ocular se sterge plusul de unguent cu tampon.

2)

3)

Pulberile oculare: se introduc in sacul conjunctival cu tampoane de vata montate pe baghetele de sticla. Tehnica: spalarea mainilor bolnavul sta cu capul flectat spre spate se incarca tamponul cu pudra se trage in jos pleoapa inferioara cu policele stang se presara pudra usor prin valuri usoare asupra baghetei se cere bolnavului sa inchida ochii (antreneaza pudrarea pe suprafata ochiului).

B. APLICAREA PE MUCOASA NAZALA

1.Instilatia nazala: este picurarea unor solutii medicamentoase pe mucoasa nazala. Materiale necesare: pipeta+medicamentul prescris. Tehnica: se invita bolnavul sa-si sufle nasul se aseaza in decubit dorsal, fara perna sau sezand cu capul aplecat pe spate si lateral de partea narii in care se face instilatia se introduce varful pipetei in vestibulul fosei nazale fara ai atinge peretii se lasa sa cada numarul de picaturi prescrise se repeta operatia in narina opusa i se cere bolnavului sa ramana in aceasta pozitie 30-40 pentru ca substanta sa ajunga in faringe. Nu se va aspira pentru ca in acest caz va ajunge in laringe si apare tusea.

3.Aplicarea unguentelor: se face cu tampoane montate pe port tampon. Tehnica:

bolnavul sulfa nasul se aseaza in decubit dorsal se incarca tamponul cu unguent (cat un bob de grau) se ridica usor varful nasului cu policele mainii stangi pentru a evidential mai bine narina (sau orificiul extern al fosei nazale se depunde unguentul pe suprafata interna a vestibulului se scoate tamponul, se inchide narina, se apleaca capul usor inainte si i se solicita sa aspire medicamentul treptat pentru a nu il ingiti.

C. APLICAREA IN CONDUCTUL AUDITIV EXTERN

Instilatia auriculara: este picurarea unor solutii medicamentoase in conductul auditiv extern. Materiale necesare: bagheta, pipeta, tampon de vata, solutie medicamentoasa, vas cu apa calda 370C Tehnica: spalarea mainilor bolnavul se aseaza in decubit lateral sau semisezand cu capul si trunchiul aplecate lateral de partea opusa a urechii in care se face instilatia se curate conductul cu un tampon de vata pe baghetase incalzeste solutia medicamentoasa in aburi de apa calda (370C) se trage usor pavilionul in sus cu mana stanga se lasa sa cada din pipeta numarul de picaturi prescrise se mentine bolnavul in aceeasi pozitie cateva minute se introduce in ureche un tampon de vata se procedeaza la fel si la cealalta ureche

Unguentele: se aplica cu ajutorul tampoanelor de vata infasurate pe port tampon. Tehnica: se aseaza bolnavul in decubit lateral sau semisezand cu capul si trunchiul aplecat lateral se incarca tamponul cu unguent (un bob de grau) se introduce tamponul in conductul auditiv se depune unguentul pe partea bolnava sau pe tot conductul se inchide conductul cu un tampon steril nu se va patrunde peste limita vizibilitatii pentru a nu leza membrane timpanului se utilizeaza tampoane separate pentru fiecare ureche si se vor folosi numai odata

D. APLICAREA PE MUCOASA BUCALA

Badijonarea mucoasei bucale: se efectueaza total sau partial. Materiale necesare: spatula linguala sterile, tampoane sterile montate pe porttampon sau prinse cu pense, solutii medicamentoase. Tehnica: spalarea mainilor bolnavul se aseaza cu capul aplecat spre spate deschide gura se inspecteaza minutios cavitatea bucala se imbiba tamponul cu substanta medicamentoasa prin turnare si se aplica pe portiunea afectata se atinge sau se pensuleaza zona la sfarsit spalarea mainilor Nu se introduce tamponul in solutia folosita; se schimba dupa fiecare utilizare.

Badijonarea mucoasei faringiene: Tehnica: bolnavul este asezat cu capul aplecat spre spate se apasa limba cu spatula tinuta in mana stanga cu mana dreapta se pensuleaza polierii, peretele posterior al faringelui, amigdalelor. Se rasuceste cu delicatete tamponul la nivelul acestora pentru ca solutia sa patrunda in criplele amigdaliene.

3.Gargarea: - se face cu solutie medicamentoasa la temperature corpului. Se executa in doua etape: 1) spalarea gurii 2) spalarea orofaringelui 4)Aplicarea medicamentelor cu ajutorul atomizorului

E. APLICAREA MEDICAMENTELOR PE MUCOASA VAGINALA

Tampoanele vaginale: sunt confectionate dintr-o bucata de vata presata, de forma alungita, imbracata intr-o fasa sau tricot, care se prelungeste de la tampon inca 20-25 cm. Capetele ramase in afara vaginului permit extragerea tamponului. Se introduce astfel solutii si unguente. Materiale necesare: valve vaginale, pensa ginecologica, solutii medicamentoase, tavita renala, glicerina pentru lubrefiere, tampoane sterilizate, manusi de cauciuc sterile. Tehnica: spalarea mainilor asezarea bolnavului in pozitie ginecologica se imbraca manusile se lubrefiaza valvele se departeaza peretii vaginului cu valvele vaginale se imbiba tamponul si se aseaza pe o pensa ginecologica se introduce tamponul prin lumenul creat de valva pana la fundul de sac posterior al vaginului in asa fel incat ata sa ramana in afara vaginului. Se indeparteaza tamponul la ora sau ziua indicata de medic

GLOBULELE VEZICALE: sunt preparate ovale sau sferice cu medicamentul inglobat in substanta care se topeste sub influenata temperaturii vaginale. Materiale necesare: manusi, globule si materiale pentru spalare vaginala Tehnica: spalarea mainilor se pun manusile se aseaza bolnavul in pozitie ginecologica se efectueaza spalatura vaginala se departeaza labile cu degetele mainii stangi pentru evidentierea vaginului se introduce cu mana dreapta globulul si se impinge spre col se poate folosi un dispozitiv de introducere a ovulului, care functioneaza pe principiul unui piston.

ADMINISTRAREA RECTALA
Se foloseste la bolnavii cu: intoleranta digestive (greata, varsaturi, sangerari gastrice) cand medicamentul are actiune iritanta asupra stomacului cand bolnavul are tulburari de degluditie (inghitire) cand s-au practicat interventii chirurgicale pe tubul digestive refuza inghitirea medicamentelor se doreste evitarea trecerii prin ficat exista o staza in sistemul portal (ciroza)(Reteaua venoasa a rectului se varsa direct in vena cava, deci se ocoleste vena porta, deci ficatul. Se administreaza sub forma de: supozitoare si clisme medicamentoase.

SUPOZITOARELE: sunt forme medicamentoase in care substanta active este cuprinsa intr-o masa solida (unt de cacao) care se topeste la temperature corpului. Scopul: este terapeutic si purgativ Au forma conica sau ovala cu o extremitate ascutita. Actiunea lor este: - locala prin golirea rectului - calmarea durerii - atenuarea peristaltismului intestinal Ca materiale de baza contin glicerina cu stearina sau gelatina cu glicerina. generala (supozitor cu morfina, efedrina, digitala). Au ca material de baza untul de cacao. SUPOZITOARELE PURGATIVE: se introduce cu partea ascutita pan ace extremitatea va trece de sfincterul anal. La introducere vor fi trecute in prealabil prin apa calda sau tinute desfacute daca este cald, pentru a aluneca mai usor sau unse cu vaselina sau solutie uleioasa. La introducere pozitia bolnavului este in decubit lateral cu membrele inferioare flectate. Se foloseste manusa de cauciuc, se departeaza fesele, se vizualizeaza orificiul anal iar cu cealalta mana se introduce supozitorul (ca mai sus).

 SUPOZITOARELE MEDICAMENTOASE: se administreaza numai dupa clisma evacuatoare ca: microclisma sau picatura cu picatura. Observaie:
se verifica supozitoarele pentru conformitate cu prescripia pentru a nu degrada supozitorul se folosete foarfece la exfoliere intrerzisa manipularea directa cu mana interzisa administrarea concomitenta a mai multor supozitoare interzisa folosirea acelorai manusi pentru mai muli pacieni in cazul clismelor temperatura soluiei mai mare cu 1-2C ca temperatura corpului pentru a se evita senzaia de defecare

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE RESPIRATORIE

Se face sub forma de: - gaze sau substante gazeificate - pulberi dizolvate - lichide fin pulverizate (vapori sau aerosoli) - solutii prin instilatii traheale Scop: - dezinfectie - decongestionarea mucoasei cailor respiratorii

INHALATIA: este introducerea unor substante medicamentoase in organism. Substantele pot fi inhalate, pulverizate in stare lichida sau cu ajutorul vaporilor de apa. Indicatii: rinite, bronsite, astm bronsic, faringite, anestezia generala etc. Materiale necesare: vaselina, inhalator, substante medicamentoase, cort cu pelerina de cauciuc, prosop Pregatirea bolnavului: se anunta bolnavul si i se explica in ce consta tehnica se aseaza bolnavul pe scaun si sufla nasul i se pune prosop in jurul gatului se unge zona cu vaselina i se explica bolnavului ca va inspira pe gura si expira pe nas

Tehnica: spalarea mainilor se pune apa in recipient pana la jumatate se pune la sursa de incalzire in recipient se pune medicamentul cand apa fierbe, vaporii se ridica si antreneaza medicamentul se aduce inhalatorul cu rezervorul incalzit in fata bolnavului se acopera bolnavul cu cortul sau pelerine de cauciuc explicandu-ise sa stea la o distanta de 30-80 cm de inhalator, invitandu-l sa respire pe gura si sa expire pe nas durata inhalatiei este de 5-20 minute. Dupa tehnica se sterge fata bolnavului cu un prosop - se acopera bolnavul pentru al feri de raceala Igienizarea locului: se curate, se spala, se dezinfeteaza inhalatorul

Bioxidul de carbon se inhaleaz la fel ca oxigenul este indicat sa se administreze in cazul pericolului de paralizie a centrului respirator in colapsul periferic cu paralizia centrilor vasomotori Inhalatia intratraheala, reprezint introducerea medicamentelor lichide in caile respiratorii cu ajutorul seringi laringiene cu efect local interesnd partea inferioara, bazala a cailor respiratorii. Injecia intratraheala, prin ligamentul tirocricoidian in hipolaringc.Cu ajutorul seringii se pot trece prin ac in caile respiratorii substante anesteziante sau medicamente. Sondajul traheo-bronsic cu sonda Metras inlatura dificultatea instilatiei si a injeciei intratraheale. Introducerea se face direct in focarele supurative. Sub forma de inhalatie se utilizeaz si substanele volatile.Astfel, nitritul de amil se picura pe pnza sau tifon, impaturit, de unde bolnavul aspira substana care se volatilizeaz imediat. In timpul crizelor de angina pectorala, fiola se taie in tifon sau batista, de unde substana poate fi aspirat imediat. Substanele narcotice : eterul,cloroformul, clorura de etil se inhaleaz sub forma de vapori.Ele sunt administrate in stare lichida, dar se volatilizeaz imediat, fiind aspirate de bolnav sub forma de vapori Aspirarea prafurilor solide se face cu ajutorul unor tuburi incurbate in forma de "S" la ambele extremiti. Curbura externa, indreptata in sus ,usor lrgit in forma de degetar, in aceasta se pune medicamentul care va fi aspirat Curbura interna se indreapta in jos, urmnd forma bazei limbii spre laringe.Bolnavul inchide gura, fixeaz ermetic buzele pe tub, inspirnd brusc prin tub.

NEBULIZAREA se face cu aparate speciale , numite nebulizatoare in aparat se introduc substante cu rol de a umidifica secretiile

OXIGENOTERAPIA ( sau administrarea oxigenului).

Scop: Terapeutic = imbogatirea aerului cu oxigen in scopul combaterii hipoxiei (oxigenarea redusa a tesuturilor) = ameliorarea concentratiei de oxigen in sange Hipoxia poate fi: = anemica prin reducerea hemoglobinei = histotoxica prin blocarea la nivelul celulelor = circulatoare prin tuburari de circulatie La nivelul tesuturilor O2 este utilizat sub forma dizolvata in plasma, cantitatea de 0,3 ml oxigen la 100ml sange. Oxigenoterapia necesita 1,8-2,2ml la 100ml sange la administrarea O2 sub o atmosfera. Indicatii: = hipoxii circulatorii (insuficienta cardiaca, edem pulmonar, infarct miocardic) = hipoxie respiratorie (soc, anestezi generale, complicatii postoperatorii, nou nascuti).

Surse de oxigen: = statie centrala de oxigen sau microstatie = lampa de oxigen (de 300-10.000l oxigen comprimat la 150atm.) = pentru a se putea administra, presiunea se regleaza cu reductorul de presiune (debitmetrul, care indica volumul in litri de oxigen pe minut) si se modifica cu ajutorul barbotorului.

Butelia de oxigen are n partea superioar un orificiu de umplere prevzut cu un robinet peste aceasta se nurubeaz un reductor de presiune care adapteaz presiunea crescut din rezervor la o presiune mai sczut, reglabil dup necesiti reductorul de presiune este prevzut cu dou manometre - unul care indic presiunea din tub i unul care arat presiunea i volumul oxigenului care iese din reductor, spre bolnav ( manometru de lucru ) buteliile cu oxigen sunt vopsite n albastru, sunt prevzute cu dou robinete de cauciuc pentru a le proteja de lovituri brute n timpul transportrii

 transportul se face pe crucior cu roi de cauciuc; se transport n poziie vertical; trebuie fixat de perete cu inel de fier deoarece oxigenul favorizeaz combustia ( ! IA FOC !) prezena sa trebuie atenionat -pacieni i vizitatori - NU se aprinde flacr, NU se fumeaz n preajma sursei de oxigen NU se ung robinetele, garniturile bombei; de asemenea contactul cu grsimi sau uleiuri, poate genera explozii sau incendiu; manipularea aparatului - cu minile unse este interzis - interzis aparate electrice care pot produce scntei sau care se nclzesc pn la incandescen, interzis flambarea, sau folosirea de eter, ciclopropan ( n timpul anesteziei generale ) - interzis folosirea mbrcmintei de material plastic, sintetic - dac este folosit ciclopropanul - poate crea explozie i arde pielea victimelor

umidificatorul ( barbotorul ) const ntr-un borcan de sticl nchis ermetic cu un dop de cauciuc, prin care trec dou tuburi de sticl - unul pn n fundul borcanului, altul pn sub dop; se racordeaz la reductorul de presiune prin tubul lung, iar de cel scurt se leag un tub de cauciuc care transport oxigenul la bolnav. Borcanul se umple pe jumtate cu ap distilat i alcool etilic ( 2/3 + 1/3 ). asigur umidificarea oxigenului, trebuie fixat la perete i inut drept. ATENIE! - dac se rstoarn apa poate fi mpins de oxigen prin tuburile de legtur iajunge n cile respiratorii !!! - ASFIXIAZ BOLNAVUL

Administrarea oxigenului se face cu: sonda sau cateter nazal ochelari masca cort de oxigen balon Ambu sau Ruben

Cateterul nazal (sonda) are orificii laterale multiple. Se introduce in nara prin faringe, schimbandu-se de la o nara la alta. Se poate introduce si in laringe. Tehnica: se dezobstrueaza caile aeriene se masoara lungimea sondei pe obraz de la narina la tragus se introduce cateterul cu miscari blande paralel cu palatal osos si perpendicular pe buza superioara se fixeaza sonda cu leucoplast se fixeaza debitul la 4-6 l/minut se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor se administreaza medicamente cu intermitenta si se supravegheaza debitul.

Ochelari: pentru oxigen se fixeaza dupa urechi si prezinta 2 mici sonde de plastic care patrund in nari. Se recomanda la copii si bolnavi agitati.

Masca: pentru oxigen ( cu inhalarea aerului expirat) se fixeaza acoperind gura si nasul. In general este greu suportata de bolnav datorita hamului de etanseizare. Tehnica: se verifica scurgerea oxigenului din sursa se pune masca in mana bolnavului pentru a-i usura controlul masti si i se sustine mana. Debitul de 10-12 l/minut. se aseaza masca pe piramida nazala si apoi pe gura cand bolnavul s-a obisnuit cu masca, se aseaza cureaua de fixare in jurul capului

Cortul de oxigen: nu poate depasi o concentratie de 50% a oxigenului, realizeaza o circulatie deficitara a aerului, ducand la incalzirea pacientului. Se impune racirea cu ghiata.

 Sonda de intubat Traheostoma Balon Ambu sau Ruben Sistem de administrare

Incidente la administrarea oxigenului: distensia abdominala prin patrunderea gazului prin esofag enfizem subcutanat prin infiltrarea gazului la baza gatului prin fisurarea mucoasei. Se va sti ca: nu se unge cateterul cu substante grase (pericol de explozie si pneumonie) bombele de oxigen se fixeaza pe un port butelie, orizontal pentru a evita loviturile oxigenul nu se foloseste fara manometru barvetarul sa fie bine fixat deoarece prin rasturnare impinge apa in caile respiratorii ale bolnavului

ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR
Antibioticele: sunt substante organice provenite din metabolismul celulelor vii (mucegaiuri, bacterii) sau obtinute prin sinteza avand proprietati: = bacteriostatice = bactericide = antimicotice Chimioterapicele: sunt substante cu actiune bacteriostatica sau bactericida asupra germenilor patogeni fara a fi toxice pentru organismul gazda al acestora (sulfamidele) Scopul: distrug sau impiedica dezvoltarea microbilor (ele au actiune selectiva si de aceea administrarea lor se face dupa identificarea germenului pathogen si testarea sensibilitatii acestuia prin antibiograma). In urgente se administreaza antibiotice cu spectru larg Timpul de eliminare este de 3-4-6-12 ore, in functie de aceasta se stabileste ritmul de administrare care urmareste mentinerea unei cantitati eficiente in sange. Expl: peniciline 3-4-6 ore streptomicine 12-24 ore clorenfenicolul 4-6 ore Cand se urmareste o absorbtie lenta, acestea sunt inglobate in anumite substante (Expl: moldaminul are actiune 4-5 zile) Prezentarea antibioticelor sub forma de : drajeuri capsule pulberi siropuri solutii unguente

ADMINISTRAREA PARENTERALA A MEDICAMENTELOR

INJECTIA: - este introducerea traumatica a unei substante medicamentoase sub forma lichida in organism cu ajutorul unei seringi, prin intermediul unui ac. (viteza de absorbtie este in functie de intensitatea circulatiei si fluiditatea substantei) Scopul: explorator sau terapeutic.

Avantaje: efectul este mai rapid (mai ales la cele intravenoase) pot fi administrate medicamente care sunt inactivate in tractul digestive, cum ar fi insulina sau sunt iritante pentru acestea instalarea efectului terapeutic este independenta de constienciozitatea pacientului. se pot administra indiferent de starea de constienta a bolnavului unele medicamente (preparatele retard ca insulina, anticonceptionalele injectabile o data la 3 luni) pot elibera substante active in decursul mai multor luni. se obtine dozarea exacta (in tubul digestive se pierd).

In functie de tesutul in care se administreaza injectia poate fi: intramusculara intravenos sau intraarterial subcutanat sau hipodermic (sub piele) intradermic (in grosimea pielii) intracardiac (in muschi, atrii sau ventricole) intramedular (in maduva rosie a oaselor) subarahnoidian (in spatial arahnoidian)

Calea de administrare este aleasa de medic in functie de: rapiditatea instalarii efectului compatibilitatea tesuturilor cu substantele medicamentoase Expl: Ca bromat se face strict intra venos (intra muscular produce necroze) Digoxinul strict intra venos (altfel este extreme de dureros)

Reguli generale de administrare a injectiilor:

medicul sa indice in scris medicamentul, doza, si modul de administrare medicamentul sa fie steril folosirea pe cat posibil a fiolelor cu doza unica, ce vor fi deschise la administrare. Cantitatea ramasa in fiolele normale poate fi folosita doar in situatii de exceptie (expl: opiaceele) si doar dupa o pastrare de scurta durata. in cazul recipientelor de mare capacitate fara conservanti (ex: apa distilata, NaCl, etc,) este permis a fi folosite maximum o zi daca este necesar uzul indelungat al flacoanelor cu mai multe doze (expl: insulina) se pastreaza flaconul inceput la rece. Solutia de insulina contine substanta conservanta.

alegerea corecta a caii de administrare acul sa corespunda ca grosime si lungime caii de administrare verificarea instrumentarului inainte de sterilizare sterilizarea instrumentelor verificarea calitatii solutiilor de injectat, a ambalajelor incarcarea corecta a seringii injectarea imediata a continutului seringii dezinfectarea locului in care se va practica injectia cu respectarea timpului de instalare a efectului (30) medicamentele pastrate la rece vor fi incalzite in mana (altfel produc iritatia locala, durere, tensiune locala) injectarea lenta

 Dupa ce fiola a fost sparta, se introduce acul pana la fundul fiolei sau pana la locul unde ajunge iar in acest caz se apleaca fiola care se tine in mana stanga iar seringa in dreapta. Tractiunea pistonului se face cu degetele 2-3 ale mainii drepte. Cu degetul mare de la mana stanga se face un contrasprijin pe corpul seringii. Dupa extragerea serului se face evacuarea aerului tinand seringa cu acul in sus si impingand pistonul pana ce la varful acului apare o picatura de lichid. Injectia nu se va face cu acelasi ac cu care s-a scos lichidul (mai ales prin inteparea dopului). Dezinfectant: alcoolul ,tinctura de iod sau betadina Garoul: este o bucata de cauciuc (tub) lunga de 30 cm. Se foloseste pentru a face staza venoasa.

BOALA PRIN SERINGA:

se refera la complicatiile administrarii injectiilor. Acestea sunt: abcese, flegmoane (reduse prin asepsie si antiseptice) introducerea unor substante antigenice (serul de cal care produce boala serului) hepatita epidemica (instrumente nesterilizate corect) SIDA

Pregatirea injectiei:
o o Materiale: Seringi sterile cu o capacitate in functie de cantitatea de solutie medicamentoasa -> pentru injectia intradermica seringa de 0,5 ml gradata in sutimi de volum -> pentru injectia intravenoasa seringa cu amboul situat excentric - se prefera seringi de unica folosinta, in ambalaj individual, sterilizate care prezinta urmtoarele avantaje: condiii maxime de sterilitate risc de contaminare a pacientului este redus la maxim economie de timp economie de personal (pentru pregtirea in vederea refolosirii) manipulare uoara Acele se gsesc mpreuna cu seringa in acelai ambalaj sau in ambalaje separate. Se pregtete un ac cu diametru mai mare pentru aspirarea soluiilor si altul pentru injectare cu dimensiuni in funcie de tipul injeciei. Amboul acului : tip Luer- Lok (infiletarea acului pe ambou) - Record Bizoul acului: - pentru aspirare - lung intradermica - scurt subcutanat - lung intramuscular - lung intravenos scurt

Incarcarea seringii:
se face spalarea si dezinfectia mainilor se verifica integritatea ambalajului, seringii si valabilitatea. Se alege capacitatea seringii,corespunzatoare cantitatii de administrat

se verifica substanta de administrat: eticheta cu denumirea, dozajul, valabilitatea aspectul solutiei (clar, transparent, limpede) integritatea fiolelor se goleste lichidul din gatul fiolelor prin miscari de rotatie se dezinfecteaza gatul fiolei cu tampon de alcool sau prin flambare

se flambeaza pentru sterilizare pila se taie gatul fiolei se deschide fiola prinzand partea subtiata a fiolei cu degetele mainii drepte, protejate cu ajutorul unei comprese sterile sau cu tampoane de vata, de eventuale taieri

 se aspira solutia avand grija ca varful acului sa fie mereu acoperit cu lichid

se elimina bulele de aer din seringa, tinand-o vertical in mana stanga cu acul in sus, pana la aspiratia primei picaturi de lichid

 se introduce acul in teaca pana la efectuarea injectiei pentru a nu se desteriliza pentru fiecare injectie se foloseste o seringa si ac individual dizolvarea antibioticului

fiolele neetichetate sau sterse se arunca fiolele deschise nu se pastreaza solutiile uleioase care se incarca greu in seringa pot fi incalzite putin pentru a se fluidifica substantele precipitate nu vor fi confundate cu emulsiile sau suspensiile (la acestea din urma prin agitare dispare orice deposit) daca in fiola cad cioburi, aceasta nu se mai foloseste

 Substanta de injectat: este apoasa sau uleioasa. Solutiile apoase se pot injecta intra muscular si intra venos. Solutiile uleioase se pot administra numai intramuscular deoarece dau accidente grave (embolii uleioase) iar la nivel intradermic sau subcutanat nu se resorb si pot da nastere la flegmoane. Sarurile metalelor grele (iod, bismut, mercur) nu se injecteaza intra venos. Clorura de calciu, solutiile concentrate de clorura de Na, glucoza concentrate nu se administreaza intra muscular sau sub cutanat ci numai intravenos, deoarece necrozeaza tesutul.

INJECTIA INTRAMUSCULARA
Este introducerea unor solutii in stratul muscular prin intermediul unui ac atasat la seringa.

Scopul: terapeutic Locuri de electie: regiunea supero-externa fesiera, deasupra marelui trohanter

fata externa a coapsei in treimea mijlocie

fata externa a bratului in muschiul deltoid

vaccinarea

INJECTIA SUBCUTANATA
Este introducerea unor substante medicamentoase (izotonice, lichide, nedureroase) prin intermediul unui ac in tesutul celular subcutanat. Scop: terapeutic injectarea insulinei la diabetici - tratament anticoagulant (Substanta introdusa formeaza un deposit din care difuzeaza lent spre sistemul capilar in care e resorbit si transportat)

Materiale necesare: seringi + ace (2-3) mici si subtiri cu bizou lung Pentru introducerea oblica (la 450) se folosesc ace lungi de 2332mm, iar pentru introducerea perpendiculara L=12mm. Cu cat este mai scurt drumul pe care varful acului il are de parcurs, cu atat scade riscul lezarii de nervi si vase, durerea este mai mica si hematomul rar. Straturile pielii sunt: epidermul (grosimea = 0,007-1,3mm) dermul (grosimea = 1mm) hipodermul (diferit in functie de regiune) Pregatirea pacientului: se aseaza pe scaun cu membrul superior sprijinit in sold si se descopera zona (fata externa a bratului, regiunea abdominala, etc).

Executie: spalarea mainilor montarea seringii si acului, fara a atinge amboul seringii se verifica fiolele, se taie se incarca seringa se elimina aerul, se schimba acul se tine seringa in mana dreapta ca pe un creion se cuteaza cu policele si indexul (aratatorul) mainii stangi o portiune mai mare de piele fixand-o si radicand-o de pe planurile profunde. Se va tine astfel pana la introducerea intregii cantitati (se evita astfel patrunderea intra musculara) se patrunde prin tegument dealungul axului longitudinal al cutei, in profunzimea stratului subcutanat la I adancime de 2-4 cm. Se verifica daca acul nu a ajuns intr-un vas (aspirand). Tendinda de a renunta la aspiratie, intr-o zona slab vascularizata. se injecteaza lent prin apasarea cu indexul pe piston la terminare se retrage si se tamponeaza cu vata si alcool la introducerea unor cantitati mai mari de 0,5 ml se mentine acul in tesut inca 5 secunde dupa injectare pentru a impiedica refularea substantei in canalul de punctie. se maseaza locul injectarii pentru a favoriza circulatia locala in vederea accelerarii rezorbtiei.

Locul de electie: fata externa a bratului fata supraexterna a coapsei (anterior si lateral) fata supra si subspinoasa a omoplatului regiunea deltoidiana regiunea subclaviculara flancurile pretelui abdominal (regiunea periombilicala) regiunile centrale fesiere

insulina

SC cu aspiratie

SC fara aspiratie

 Accidente si incidente: DUREREA: prin lezarea unor terminatii nervoase sau prin distensia brusca a tesuturilor. Acul va fi retras catre suprafata. RUPEREA ACULUI: se extrage manual sau chirurgical HEMATOM: prin perforarea unui vas sau la administrarea heparinei. Observatii: nu se administreaza subcutanat Clorura de Na, compusi ai metalelor nu se administreaza subcutanat sunbstante uleioase (doar exceptional) nu se administreaza subcutanat - in zone de infiltratie a altor injectii - in zone infectate (furuncul, foliculita) - zone cu modificari dermatologice Pentru insulina, se allege locul in functie de timpul de rezorbtie estimate. Studiile au aratat ca la nivelul abdomenului se rezoarbe de 2 ori mai repede decat la nivelul coapsei iar la nivelul bratului este de 2 ori mai mica decat abdominal, dar mai mare ca la coapsa. La brat sunt diferente de pana la 30%; de aceea pare scurta datorita rezorbtiei oscilante.

INJECTIA INTRAARTERIALA
Scopul: - injectarea spre periferie a substantei medicamentoase (vasodilatatoare, antibiotice, substante radioopace) - transfuzii in socuri grave Se executa de catre medic. Materiale: le pregateste asistenta ca si pentru injectia intravenoasa acul lung si subtire, elastic dar lung cu bizoul scurt

 La nevoie se face descoperirea chirurgicala a arterei Arterele folosite sunt: artera femurala si artera humerala. In artera femurala se executa dedesubtul arcadei crurale, la nivelul triunghiului Scarpa. In artera humerala se punctioneaza la nivelul plicii cotului, se punctioneaza mai greu si in caz de colaps circulator, pentru a putea patrunde in lumenul ei, este necesara descoperirea. Medicul fizeaza artera intre degetele mainii stangi. Cand acul a patruns in artera, sangele, sub influenta presiunii sanguine, refuleaza in seringa, impingand pistonul, acul pulseaza sincron cu pulsul. Injectarea substantei medicamentoase se face foarte incet, altfel poate produce spasm arterial foarte dureros. Dupa injectare, acul se retrage brusc, iar locul injectiei se comprima cu un tampon cateva secunde. Peretii elastici favorizeaza inchiderea rapida a orificiului provocat de ac.

INJECTIA INTRAVENOASA
Este introducerea unei solutii medicamentoase in circulatia venoasa. Pe aceasta cale se introduce solutii izotonice sau hipertonice (care sunt caustice pentru tesutul muscular sau subcutanat) NU se introduc substante uleioase produc embolii si consecutive moartea. Se baseaza pe punctia venoasa.

 Locuri de electie: plicea cotului (cu evitarea regiuni mediane risc de infectare intraarteriale) antebrat fata dorsala a mainii sau piciorului venele capului la sugar (epicraniene) venele jugulare -copil

Materiale necesare: ace cu bizoul scurt = subtiri pentru injectare = mai gros pentru recoltare seringi cu ambou excentric branule catetere venos central percutan prin denudare fluturas substanta de administrat incarcarea seringii se face cu un ac mai gros

Pregatirea pacientului: se anunta, i se explica se aseaza in decubit dorsal cu bratul in extensie, sprijinit pe o mica perna, protejata cu musama si aleza.
Incidente si accidente: Flebalgia (durere pe vas) din cauza injectarii rapide sau a unor substante iritante ale interiorului vasului Uscaciunea faringelui valuri de caldura, care impune injectarea mai lenta Hematom prin strapungerea venei sau neindepartarea garoului Injectarea paravenos manifestata prin tumefiere, durere, necroza. Se raporteaza medicului si se face infiltratii locale cu ser fiziologic. Necroze: cand se administreaza glucoza 33% Ameteli, lipotemie, colaps Embolie gazoasa sau uleioasa (mortala pentru cantitati mari) Avantajele administrarii medicamentelor i.v.

perfuzia

Injectia intraosoasa
a