Din punct de vedere functional, semnele ortografice separa cuvintele dupa sensul lor lexical si dupa valorile lor

gramaticale. t2i24it Dintre semnele ortografice, valoare expresiva (sau mai degraba stilistica) are mai intai cratima, atunci cand este folosita in operele literare scrise in vers clasic, tinand cont de consecintele ei in prozodie: mentine masura, conserva. ritmul, contribuie la realizarea rimei (atunci cand se afla in finalul versului; de pilda, patemi- singuratate-mi, din poezia Mai am un singur dor, de Mihai Eminescu). Apostroful marcheaza, in plan expresiv, un ritm rapid in rostire, o exprimare neingrijita (colocviala sau regionala). Semnele de punctuatie, din punct de vedere functional, delimiteaza cuvinte, grupuri de cuvinte, propozitii si fraze in functie de intonatie si de pauzele prezente in vorbire. Dintre semnele de punctuatie, valori expresive au: a) virgula (cand folosirea ei se refera la o parte de vorbire in cazul vocativ sau la o interjectie); b) semnul exclamarii (in aceleasi situatii ca virgula, dar si atunci cand se foloseste dupa exclamatiile retorice); c) semnul intrebarii (in interogatiile retorice sau cand se asociaza cu o exclamatie in propozitiile interogativ-exclamative); d) punctele de suspensie (cand marcheaza intreruperea momentana a vorbirii din cauza unor stari emotive puternice). Semnul intrebarii si semnul exclamarii exprima o implicare afectiva puternica: indoiala, nedumerirea, uimirea, emotia, bucuria, surpriza, furia etc. Cand sentimentele exprimate sunt deosebit de puternice, semnul exclamarii este folosit dublu sau triplu. Punctele de suspensie mai evidentiaza surprinderea, ezitarea, indoiala sau o vorbire incoerenta. Uneori, chiar punctul are valoare expresiva atunci cand segmenteaza frazele pentru a marca o anumita tensiune sufleteasca sau o gradare ascendenta a actiunii. In stilul modern, el poate izola, cu efect expresiv, o subordonata de regenta ei. O anumita ritmicitate confera frazei si punctul si virgula prin care se subliniaza si unele asemanari intre unitatile sintactice constitutive.

-n situaiile n care se formeaz un contrast ntre elementele mesajului din strof Punctele de suspensie: - deschid diverse perspective de interpretare a mesajului: disperare, meditaie, nedumerire, ngndurare, suspendare, renunare, haos n gndire; -deschid und verde derulrii unei profunde dureri materializate n meditaie; -sugereaz posibilitatea interpretrii meditative a unei sintagme (cuvnt, enun); -sugereaz ideea de proporie a elementelor mesajului; -implic sentimentul vinei, determinat de naivitatea i inocena sentimentului; -constituie fundalul pe care se srealizeaz triri i sentimente; -reprezint declanarea unei game de bogate i variate emoii, atitudini; -interiorizeaz starea de spirit (a autorului, a eului liric) Semnul interogrii: -concentreaz valori stilistice n interogaiile retorice; -ncearc de a te plasa pe o poziie, de a soluiona o problem, de a gsi un rspuns (de fapt fiind o ntrebare care nu ateapt rspuns); -constat un adevr Punctul i virgula: -se utilizeaz cnd este necesar o pauz mai mare dect virgula i mai mic dect punctul;

- marcheaz ezitarea autorului de a trce la alt segment de comunicare; -face o legtur ntre cele enunate anterior i cele ce urmeaz s fie spuse n continuare Linia de pauz: -se folosete cu aceeai funcie ca i virgula, doar c ea vine, deseori, ca o concluzie, cu valoare de precizare, n susinerea aseriunii anunate pn la ea; -deschide perspectiva unei dezvluiri, unei elucidri i a unei insistri; -are valoare de semn de egalitate, de echivalen total ntre dou realiti, fcndu-se o identificare ntre elementele mesajului Dou puncte: -marcheaz o pauz, uneori mai mic dect punctul, pauz care pregtete i anun o vorbire direct, o enumerare, o explicaie sau o concluzie; -are valoare stilistic atunci cnd poate fi nlocuit, eventual cu alte semne de punctuaie, care au aceeai funcie ca i el, dar se recurge anume la el; -are rolul de a anuna ceea ce presupune respect, ceea ce constituie un element specific, de alt factur dect alte elemente ale realitii; -introduce o constatare, de o mare valoare, de o mare revelaie; -este un segment de pornire, de demarare a unei constatri derivate din ceea ce a trit i, n consecin a conchis autorul Semnul exclamrii: -prin ele poetul (eul liric) i exprim revolta, durerea de care poate fi cuprins un suflet rvit; -prin ele poetul (eul liric) i exprim admiraia ce nu poate fi redat prin cuvinte; -prin ele poetul (eul liric) i exprim imnele de laud care sunt nglobate n interjecii; -exteriorizeaz starea de spirit (a poetului, a eului liric), o face cunoscut cititorului Substantivul, adjectivul servete drept potenial stilistic n vederea formrii a numeroase figuri de stil: metafor, epitet, comparaie, antitez, personificare, metonimie. Acest fapt se realizeaz graie polisemiei lui foarte ramificate i bogate; fiecare sens al lui cumuleaz variate valori conotative Adjectivul servete drept potenial stilistic n vederea formrii a numeroase figuri de stil: metafor, epitet, comparaie, antitez