Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
3Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Diehl, William - Domnie in Iad

Diehl, William - Domnie in Iad

Ratings: (0)|Views: 432|Likes:
Published by Ramius Dalien
a treia carte din seria Vail
a treia carte din seria Vail

More info:

Published by: Ramius Dalien on Mar 13, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See More
See less

08/31/2012

pdf

text

original

 
WILLIAM DIEHL 
Domnie în iad
Reign in Hell,
1997
 Aici am putea domni în siguranţă,Şi, după părerea mea,Merită să ai ambiţia să domneşti,Chiar şi în Iad.Mai bine să domneşti în Iaddecât să slugăreşti în Rai.
 John Milton,
Paradisul pierdut,
1667
CARTEA ÎNTÂI
ŞERPII
Mai bine să domneşti în iadDecât să slugăreşti în rai.Dar şi mai bine să domneşti în amândouă.
D.J. Enright,
A Faust Book,
1979112 IUNIE
Rulota prăfuită se deplasa, tânguindu-se, pe întinsa autostradă in-terstatală, cu cauciucurile scârţâind pe asfaltul fierbinte. În spatele volanului seafla un şofer tras la faţă şi subţire ca o trestie, al cărui păr negru flutura încurentul de aer fierbinte care intra în valuri pe fereastra deschisă. Bău rapid osticlă de apă, ca să-şi alunge somnul, dungile de transpiraţie pătându-i cămaşaalbă. Fusese cumplit de cald de când plecaseră din Omaha, îndreptându-sespre sud şi apoi spre vest, pe Autostrada Interstatală 80, cu oraşe şi orăşele –Kearney, Cozad, Gothenburg – apărând şi dispărând în timp ce ei mergeauparalel cu râul. Conducea cu soarele în faţă, în după-amiaza fierbinte de iunie,trecând în viteză pe lângă fermele din Nebraska şi pe lângă câmpiile neîngrijite,singuratice şi triste în asemănarea lor.Aşa cum îi era obiceiul, bombănea doar pentru el în timp ce conducea:
La ce bun să aibă aer condiţionat, dacă nu mă lasă să-i dau drumul?
După câteva minute, dând din cap:
N-am crezut niciodată c-am să cunosc pe cineva căruia să-i placăaşa o căldură. Trebuie să fie vreo cincizeci şi două de grade afară, şi elvrea să ţin afurisita de fereastră deschisă.
Alţi doi kilometri.
Şi nici n-am cu cine să vorbesc. Nu vrea să mă lase să ascult la radiocând doarme. Într-una din zilele astea o să adorm de tot...
Moţăind:
...o să ies de pe drum şi-o să sfârşim amândoi închişi în rulota asta,în mijlocul unui loc, Dumnezeu-ştie-unde.
Bătând cu podul palmei în volan:
 
...şi cu nenorociţii de vulturi mâncându-ne ochii.
Fratele T era întins pe o pătură, ocupând două locuri. Nu se simţea înlargul lui dormind în „costumul cel bun", cum îl numea el, preferând scaunuldublu din spatele şoferului, în timp ce rulota gonea pe auto-stradă. Trăgea unpui de somn, adunându-şi puterile pentru confruntare. Aşa îşi numea el întâlnirile,
confruntări.
"Asta face
m noi, Mordie, ne confruntăm cu diavolul, zicea el. O să-l îngenunchem iar diseară pe puiul ăsta de căţea înconjurat de flăcări, spunea el.Să-l slăvim pe Dumnezeu, ca să-l slăvim pe Iisus."Ca şi cum s-ar fi dus la război său la vreun alt necaz ca ăsta.Dar şoferul nu se plângea. Era cea mai bună slujbă pe care-o avusesevreodată, chiar dacă nu-i plăcea să conducă pe câmpii întinse, unde puteai să închizi ochii zece minute, apoi să-i deschizi şi să-ţi pară că eşti în acelaşi loc încare i-ai închis.
De
odată, tresări.
 — 
Pffui, zise el în şoaptă.Departe, în faţă, un indicator dansa ca Fata Morgana. Se chinui să vadămai bine prin ochelarii de soare: Brady – trei kilometri.
 — Î
ţi mulţumesc
Ii-suse,
zise el cu voce tare, imitându-şi şeful cu propriullui accent tremurător din sudul Georgiei.
Î
n spatele lui, Fratele T se mişcă. Se ridică într-un cot, îşi întinse şi-şi răsucigâtul, scoţându-şi muşchii în evidenţă. Era un bărbat voinic, cu păr lung, blond,care îi atârna pe umeri, şi-o barbă deasă.
 — Unde su
ntem? întrebă el cu o voce joasă ca o şoaptă şi aspră ca o pilă.
 — Ne coacem în cuptorul Domnului.
Fratele T îşi puse ambele palme sub bărbie, ridică din sprâncene şi îşialungă somnul, frecându-se la ochi cu degetul arătător de la fiecare mână.
 — Uneori c
red că Dumnezeu a luat o sută de acri pătraţi din Kansas, i-acopiat la xerox şi i-a răspândit peste tot mijlocul ţării.
 — Cam flirtezi cu blasfemia acum, Mordie. — 
Flirtez cu adevărul, asta fac, răspunse Mordachai, încetinind şi virând ladreapta, pe o şosea asfaltată, îngustă, cu două benzi.
 — 
Mai spune-mi o dată, cum se numeşte locul acesta?
 — 
Brady. Cam la vreo treizeci şi cinci de kilometri pe partea asta e NorthPlatte.
 — Asta nu-mi spune nimic. — 
Am condus ceva mai mult de trei sute douăzeci de kilometri. Amtraversat mai bine de jumătate din Nebraska de când am plecat din Omaha.Este plictisitor, cald, şi n-am văzut nici o maşină de cel puţin o oră.Fratele T deschise ochii şi se holbă prin orbitele albe ca laptele. Se holbafără să vadă ceva.
 — A
r trebui să te simţi exact ca acasă. Seamănă cu sudul Georgiei.
 — 
Nu sunt copaci. Nu creşte nimic decât fân peste tot.
 — 
Grâu, Mordie, grâu. Fânul e ceea ce rămâne după ce grâul e cules dinsânul pământului.
 — 
Aş vinde bucuros o sută şaizeci de kilometri de ce-spui-tu-că-e-asta peun singur pin înalt.
 — Nefericit, Mordie? îl dojeni blând Fratele T. — 
Doar necăjit.
Fratele T chicoti. — 
E bine pentru sufletul tău.
 — 
Şi mă scald în sudoare. De vreme ce tu nu transpiri niciodată, mătopesc eu pentru amândoi.
 — Iisus este marele egalitarist. — 
 Ţie ţi-e uşor s-o spui, tu nu eşti ca un robinet.
 — 
Aşa e. Ţie-ţi place mai mult frigul. Fratele T se scutură involuntar lagândul acesta, îşi frecă braţele, apoi căută, pe podea, cutia frigorifică. O
 
deschise repede, luă o cutie de Coca, o desfăcu şi trase o duşcă bună. Ah...suspină el. Gura îmi era uscată ca o felie veche de pâine prăjită.Lângă cutia frigorifică, pe podea, se aflau patru cutii plate, lăcuite.Dintr-una se auzi un sunet. Uşor, ca un bebeluş care loveşte în somn o jucărie.
 — 
Uşurel, copii, zise blând Fratele T, aplecându-se şi mângâind cu vârfuriledegetelor capacul neted al uneia dintre cutii. Încolăciţi-vă şi adormiţi la loc.Apoi către Mordachai: Ce mi-ai aranjat?
 — 
O să stai la unul dintre predicatori, pe nume Harmon Jasper. A făcut ocameră deasupra hambarului pentru un ajutor de la fermă, dar individul aplecat şi s-a mutat la Lincoln.
 — Are familie? — 
Soţie.
 — Copii?
Mordachai tăcu o clipă.
 — Mordachai... — 
O fiică la liceu.
 — 
Câţi ani are?Şoferul se uită stânjenit în oglinda retrovizoare, la Fratele T, înainte sărăspundă.
 — 
Nu ştiu. Cinşpe-şaişpe. Predicatorul sorbi o gură de Coca. Apoi începusă-şi mângâie şuviţele blonde cu o mână, zâmbind. Cu toată publicitatea pecare ţi-am făcut-o la radio şi în ziarele din tot statul, zise Mordachai, s-ar puteasă vedem vreo sută sau două de inşi astă-seară. Dar aici, în mijlocul ţinutuluinimănui, drace, n-o să facem mare brânză. Timpurile sunt aşa de grele, cănimeni nu poate pune doi bani deoparte. Se opri un moment, apoi adăugă:Dacă am fi stat pe lângă Omaha vreo două nopţi, pun pariu că am fi strâns omie de oameni în fiecare noapte, poate patru, cinci mii, poate chiar zece mii într-o noapte.
 — 
Ştii că nu-mi plac oraşele mari. Presa e prea băgăcioasă
. — Oamenii nu dau doi bani pe asta. Tu ai apostoli, T,
apostoli.
Ei recunoscminciunile când le citesc. — Î
ţi apreciez înflăcărarea. Predicatorul se întinse la loc şi mai sorbi o înghiţitură din cutie. Şi-apoi, am avut câteva nopţi bune în ultima vreme, dedouă mii de dolari. Se aşeză pe locul dinainte, privind din când în când, pemarginea drumului, printre gene. Spune-mi ce vezi.
 — 
Secetă. Câmpiile arse, pământul crăpat peste tot şi prăfuit, căldurapustiind totul... o fermă pe stânga, câţiva stejari care ţin umbră casei şi înspate un hambar cu o reclamă pentru tutun de mestecat, pictată pe o parte...nu pot să spun de care e, totul e şters şi crăpat.
 — Ce pitoresc! — 
 Toţi de pe-aici o duc greu. Ai putea pune o vorbă pentru ceva ploaiediseară.
 — Exce
lentă idee. Fratele T îşi dădu capul pe spate, ca un lup care urlă, şivocea i se ridică brusc, încă aspră şi chinuită, dar tremurând de emoţie. Teimplor, bunule
Ii 
-sus, în numele fraţilor mei suferinzi şi al surorilor mele...scaldă acest praf însetat cu lacrimile tale... şi dă viaţă pământului ars şifructelor veştejite.
 — 
Amin, Doamne, a-min! 
Din ce carte e asta? — 
Din comoara mea personală de dispoziţii, răspunse fratele T şi chicoti.Casa fermei Jasper era plăcută şi un pic spartană, cu un gard alb şi overandă mare, care o împrejmuia. Un Chevrolet roşu, prăfuit era parcat lângăcasă, iar un hambar solid care arăta proaspăt vopsit se ridica în spate.Cincisprezece sau douăzeci de porci slăbănogi râmau şi se îngrămădeau într-ococină, pe o parte a hambarului. În spatele lor, un câmp de grâu pârjolit se întindea peste pământul plat până la orăşelul Brady, aflat la doar câţiva

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->