MOROMETII

De Marin Preda

--Tema familei intr-un text narativ studiat

Daca celula de baza a societatii este familia, iar ambitia romanului realist este sa reprezinte realitatea, fie ea sociala, istorica, mitica sau simbolica, este clar ca acest tip de roman nu poate ocolii restituirea necanismelor familiei. De la motivul mostenirii sau obsesia parvenirii sociale pana la disparitia marilor familii, literatura realista, atat cea universala, cat si cea romana, se axeaza pe restituirea unei imagini adecvate a familei. Astfel, un roman precum Morometii trimite, chiar din titlu, la ideea de familie. 1.Incadrarea intr-o tipologie, intr-un curent cultural/literal, intr-o perioada sau o orientare tematica Romanul Morometii de Marin Preda este format din doua volume publicate in 1955,respectiv 1967. Prin constructie si prin strategii narative textul este o sinteza de traditie si modernitate, iar prin tema, subiect si mesaj romanul poate fi incadrat in orientarea din literatura romana postbelica ce trateaza obsedantul deceniu. Sintagma obsedantul deceniu ii apartine chiar autorului si prin ea Preda caracterizeaza acele texte postbelice al caror subiect este instaurarea comunismului bolsevic in mediul romanesc in anii 50. Cele doua volume sunt unitare atat prin temaderuralizarea--, cat si prin viziunea asupra lumii: intrarea in criza a lumii de tip traditional o data prin intruziunea ordinii capitaliste, iar a doua oara prin interventia brutala in universul rural a utopiei comuniste. Destinul familiei Moromete surprinde, in acest mod, destinul societatii rurale romanesti, condamnata la disparitie odata cu venirea la putere a regimului comunist. 2.Patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea temei si a viziunii despre lume a autorului/naratorului Actiunea romanului urmareste destinul familiei Moromete, care este, de fapt, destinul societatii rurale din prima jumatate a secolului trecut daca in incipitul primului volum este reprezentata cina familiei Moromete, actiunea romanului urmareste disolutia acestei familii. Pe prispa casei, o familie numeroasa ia cina: tatal-Ilie Moromete, mama-Catrina Moromete, trei baieti din prima casatorie a lui Ilie-Paraschiv, Nila si Achimsi copii lui Ilie si ai CatrineiTita, Ilinca si Niculae. Aceasta familie mare, pe care tatal o tine in frau cu ironie si, rar, cu cate o palma, este insa framantata de mari probleme, pe care Ilie nu le banuie si care il vor dobori: fii cei mari ii reproseaza tatalui ca s-a casatorit a doua oara si a injumatatit averea familiei, sotia ii reproseaza lui Moromete ca nu ii pasa de ea si de fete, Niculae ii reproseaza tatalui ca nu il lasa la scoala, in vreme ce Moromete contempla cu seninatate lumea si munceste cu bucurie pamantul pe care crede ca il va lasa copiilor, pentru ca el isi stie rostul in aceasta lume traditionala. Dar lumea pe care o stie Moromete se transforma, copii nu isi mai asculta parintii si isi cauta propriul rostsau eul,cum ii spune Niculae tataluicu riscul de a gresi, de a esua, de a muri: Nila moare in razboi, Paraschiv moare de tuberculoza, Achim se rupe de familie, Tita se casatoreste si pleaca din casa parinteasca, insa sotul ei moare calcat de caruta dupa cateva luni de casatorie, Catrina il paraseste pe Moromete si pleaca la Alboaica, fata din prima casatorie, Niculae devine activist comunist si pleaca de acasa, iar singura care ramane langa tatal ei e Ilinca. Astfel, Ilie Moromete, tatal autoritar, care gasea o solutie pentru orice problema cu suceala mintii sale, ramane singur si neputincios in fata lumii care ii rapeste atat familia, cat si libertatea de miscare, fugind si el, intr-un mod atat de tragic, la ailalta-n vale, dintr-o casa care nu mai adaposteste nicio familie, iar imaginea din incipit este posibila doar in visul lui Niculae din final, un vis sucit,in care toate sunt invers si-l fac pe acesta sa rada. In al doilea rand, la nivelul constructiei subiectului, disolutia familiei traditionale se regaseste in conflictele dintre personaje: fiii cei mari ai lui Moromete sunt atrasi de viata citadina si de bani, intrand astfel in conflict cu tatal lor, pentru care modul traditional de viata este cel mai bun, Niculae este atras de ideologia comunista, iar al doilea volum reprezinta , de fapt, conflictul dintre mentalitatea traditionala a lui Moromete si tentativa lui Niculea de a crea un sat nou, bazat pe proprietatea comuna a bunurilor. Astfel, valorile traditionaleproprietatea, individualitatea,pamantulsunt parasite de fii

lui Moromete in favoarea, pe de o parte, a banilor, iar, pe de alta parte, a desfiintarii proprietatii si individualitatiitocmai elementele care stau la baza lumii traditionale. In al treilea rand, viziunea despre lume este redata inclusiv la nivelul organizarii discursului narativ, prin echilibrul dintre traditie si modernitate din primul volum, respectiv axarea pe constructia moderna a discursului narativ, in al doilea volum. Disolutia familiei este oglindita in limitarea omniscientei naratoriale prin introducerea personajelor cu rol de reflectori sau de informatori. Naratorul pierde privilegiul omniscientei in lumea pe care o construieste, o lune nesigura si framantata de conflicte. Personajele-reflector sunt Ilie Moromete in primul volum si Niculae in volumul al doilea, insa este semnificativa cresterea, in volumul al doilea, a personajelor cu rol de informatori, care sugereaza fragmentarismul lumii fictionale reprezentate, dar si ritmul accelerat al vietii ce nu mai permite pauze, ci, dimpotriva, presupune urmarirea actiunii pe cat mai multe planuri simultan. In al patrulea rand, transformarea temporalitatii pune in abis criza familiei traditionale. In volumul I se remarca simetria incipit-final prin referirea la timp: daca la inceput timpul are rabdare cu oamenii si viata se scurge fara conflicte mari, in finalul romanului timpul pare ca nu mai are rabdare cu oamenii.Astfel, intre aceste doua cadre se produce schimbarea de mentalitate, are loc intrarea in criza a lumii traditionale si trecerea de la permanenta ritmurilor temporale arhaice la iprevizibilitatea timpului istoric. Din acest punct de vedere, e semnificativ faptul ca Moromete, la fel ca prietenii sai, nu are ceas, el priveste soarele pentru a se plasa in timp; cei care au ceas sunt Niculae si oamenii noi, iar referirile la orele fixe ale zilei se fac doar in volumul al doilea si numai cand actiunea se muta in planul activistilor de partid.Tot in acest volum se remarca si absenta simetriei dintre incipit si final. Pe de o parte, volumul debuteaza cu o interogatie retorica: In bine, sau in rau se schimbase Moromete, urmand ca intreg capitolul sa fie o relatare condensata, realizata de un narator omniscient, a anilor ce urmeaza fugii lui Paraschiv si a lui Nila la Bucuresti. Pe de alta parte, finalul volumului este reprezentat, in cea mai mare parte, de monologul lui Niculae, care cauta, in vis, impacarea cu tatal sau: naratorul isi lasa personajul sa se exteriorizeze, iar el doar completeaza vocea lui Niculae. 3.Evidentierea imaginii familiei, reflectate in textul narativ ales, prin referire la doua episoade/secvente narative Doua scene semnificative in acest sens sunt scena cinei din incipit, unde se infatiseaza imaginea familiei traditionale, si scena din finalul volumului al doilea, in care se prezinta atat imaginea familiei moderne, cat si nostalgia dupa cea traditionala. Pe de o parte, in incipitul primului volul este prezentat momentul sosirii de la camp a familiei Moromete si masa de seara a Morometiilor: fiii cei mari se ascund sa se odihneasca, tatal cauta pe cineva cu care sa discute, fetele, prea mici pentru a-si ajuta mama, pleaca la scaldat, iar Catrina ramane sa pregateasca masa. La masa, asezarea membrilor familiei Moromete e sugestiva pentru evolutia actiunii: Paraschiv, Nila si Achim stau spre iesire, ca si cum ar fi gata de plecare si sunt primii care vor pleca, definitiv, la Bucuresti, fetele sunt langa mamapana la final, ele ramanand in satul natal,Catrina e intre masa si vatra, pentru a-I servi pe toti, iar Ilie e asezat pe prispa, deasupra tuturorimagine reprezentativa pentru ordinea patriarhala, dar care surprinde, in acelasi timp, distanta dintre tata si restul familiei, lipsa de comunicare dintre ei. De asemenea, momentul cand Niculae se ridica de la masa plangand ca nu mai este branza si este adus inapoi de tata capteaza in nuce destinul personajului: el este cel revoltat, cel care pleaca de acasa pentru ca nu gaseste ce ii trebuieeu imi caut eul meu, ii va spune el tatalui peste cativa aniinsa, in acelasi timp, cel care are cea mai mare nevoie de impacare cu tatal sau. Pe de alta parte, spre finalul volumului al doilea este surprinsa o alta imagine a aceleiasi familii: sosit acasa de la inmormantarea tatalui sau, Niculae adoarme si isi viseaza tatal, in sfarsit. Refuzul mezinului de a-si vedea tatl inainte ca acesta din urma sa moara surprinde tragismul destinului familiei Moromete: practic, Niculae refuza sa vada declinul familiei traditionale, de a carei imagine e profund legat.De aici si disperarea legata de faptul ca Moromete nu I se arata in vis, dar si fericirea legata de momentul in care tatal apare, in final, in visul fiului si, in timp ce merg pe sub salcami, Ilie construieste, din suprapuneri si fragmente de replici aproape suprarealiste, o imagine rasturnata a lumii din copilaria lui Niculae, culminand cu penultimul paragraf: [] baieti mai vrednici ca ai mei nu mai are nimeni, mai ales ca asta micu, Niculae,i-a placut sa munceasca de cand era mic, ii sfaraiau mainile pe treaba, la secere [],spune Moromete,

facandu-l pe Niculae sa rada, in vis. Astefel, nostalgia dupa vechea familie si dupa Moromete reprezinta, de fapt, nostalgia dupa modelul traditional de familie, in care fiecare isi cunoaste locul si rostul si nu este loc pentru imprevizibil. In plus, desi Niculae e acuzat de mama sa ca traieste cu Maria ca paganii, avand copil, dar fara sa fie insurat, el este singurul dintre copiii lui Ilie care simte nevoia sa se impace cu tatal sau. 4.Exprimarea unei opinii argumentate despre imaginea fam., din perspectiva deznodamantului In opinia mea, deznodamantul romanului surprinde, din perspectiva lui Niculae, nostalgia dupa modelul familial prezentat in incipitul romanului, dar si imposibilitatea de a recrea acest model perfect de familie. In primul rand, este semnificativ faptul ca Niculae reuseste sa se impace in vis cu tatal sau: in realitate, aceasta impacare nu a fost posibila pentru ca viziunile diferite despre lume i-au impiedicat sa comunice eficient. In al doilea rand, Niculae nu reuseste sa se impace cu tatal sau nici spre sfarsitul vietii acestuia pentru ca fiul sa temut de alterarea imaginii tatalui. Acest lucru accentueaza dramatismul relatiei dintre tata si fiu, prin neputinta amandurora de a-si exprima afectiunea In concluzie, romanul Morometii prezinta declinul familiei traditionale sub presiunea transformarilor de pe planul socio-istoric si criza comunicarii in plan intrafamilial: conflictele din cadrul familiei Moromete provin dintr-un deficit de comunicare intre tata si fii, iar distantarea sau moartea copiilro lui Moromete semnifica distantarea lumii moderne de cea traditionala, care intra in declin din cauza dezindividualizarii, insa finalul romanului afirma superioritatea acestei lumi traditionale, ramase la nivel de aspiratie.