STOICA RAZVAN DANIEL DUMITRU

AGROCHIMIE
BAZELE AGROCHIMICE ALE FERTILIZARII
Asimilarea elementelor nutritive. Fotosinteza i respiraia Fotosinteza plantelor. Plantele superioare sun t organisme autotrofe care i produc singure substanele necesare creterii i dezvoltrii lor din compuii minerali. Cel mai bine pot fi descrise procesele care au loc n plant prin compararea acesteia cu un laborator n care are loc metabolizarea substanelor absorbite. Planta are nevoie de lumin suficient, temperatur optim, ap, CO2, oxigen i substane minerale. Factorii de vegetaie se pot restrnge n dou grupe: factori climatici i factori de nutriie. Factorii climatici asigur asimilarea elementelor nutritive sub influena energiei luminoase, plantele realizeaz cel mai important proces din lumea vie si anume fotosinteza care reprezinta procesul de fixare a dioxidului de carbon din atmosfer de ctre plantele verzi (cu clorofil), n prezena radiaiilor solare, cu eliminare de oxigen i formare de compui organici (glucide, lipide, proteine) foarte variai. Ecuaia general a acestui proces este: 6 CO2 + 12 H20 lumin> C6H12O2 (glucoz) + 6O2 Respiraia plantelor Este procesul fiziologic n care substanele organice sunt descompuse n celule vii pe cale enzimatic, prin reacii de oxido-reducere cu eliberare de energie chimic. Este un proces de mare nsemntate n viaa plantelor deoarece furnizeaz energia necesar reaciilor de sintez a proteinelor, grsimilor, de absorbie a elementelor nutritive din sol. Substanele organice de rezerv sunt folosite potrivit cerinelor celulei pentru energie. Respiraia este de 2 feluri: aerob- aerobioza i anaerob- anaerobioza. Respiraia aerob este specific plantelor superioare i unor plante inferiore care sunt adaptate s respire n prezena oxigenului molecular. Respiraia anaerob este specific speciilor de plante anaerobionte (microorganisme de fermentaie care sunt capabile s respire n absena oxigenului molecular). Mecanismul respiraiei n procesul de respiraie se consum cantiti mici de substane organice de rezerv care se gsesc n plante. n afar de amidon n celulele plantelor se gsesc numeroase substane organice complexe care se consum n proporii diferite. Prioritate prezint glucidele, lipidele i mai trziu proteinele. Respiraia este un proces de oxido-reducere care se realizeaz cu sau fr oxigenul atmosferic.

Plantele sunt organisme autotrofe care isi produc singure substantele necesare cresterii si dezvoltarii lor din compusi minerali. Pentru aceasta, intre ele si mediul in care traiesc are loc un permanent schimb de substante si energie. Schimbul de substante dintre plante si mediu, vizeaza diferitele elemente nutritive pe care acestea le iau din sol in vederea formarii corpului lor, a cresterii si dezvoltarii, in mediu ambiant plantele eliminind substante organice si minerale, gaze, produse ale metabolismului catabolic. Schimbul de energie se refera la faptul ca, in procesul de fotosinteza plantele utilizeaza o mica parte din energie solara. Fiecare specie prezinta anumite particularitati in raporturile sale cu mediul ambiant, determinate de evolutia sa filogenetica. Compozitia chimica a plantelor Planta verde conine n medie 85% ap, dup ndeprtarea apei prin uscare se obine substana uscat, ceea ce reprezint aproximativ 45% carbon i 45% oxigen, combinaiiele dintre C i O reprezint

aproximativ 90% din biomasa plantei. Hidrogenul este cel de al treilea element n ierarhie, cu un continut de 6,03% raportat la s.u. Este interesant faptul c elementele eseniale n metabolismul de cretere al plantei reprezint combinaii ce nu depsesc 4% din greutatea total a substanei uscate a plantei. Apa, reprezinta componentul permanent si esential al organismelor vegetale. Plantele, contin apa in stare libera (apa circulanta), in stare legata, incorporata in tesuturi (apa de constitutie). Apa indeplineste in plante rolul de regulator termic, in sensul ca protejeaza plantele contra temperaturilor ridicate, datorita caldurii latente de vaporizare si impotriva scaderilor de temperatura, datorita caldurii specifice ridicate. De asemenea, apa asigura circulatia substantelor nutritive, mentinerea presiunii osmotice a celulelor si creeaza mediul favorabil pentru activitatea enzimelor si desfasurarii proceselor biochimice din planta, etc. Continutul de apa din plante variaza intre anumite limite, in functie de specie, vrsta, conditiile de mediu in care traiesc si se dezvolta plantele. Clasificarea elementelor nutritive Elementele minerale, cu rol de nutritie in procesul de metabolism se pot clasifica dupa cantitatile pe care le consuma plantele. Pe baza acestui criteriu, elementele chimice pot fi grupate in mod conventional in urmatoarele categorii: - macroelemente; - microelemente; - ultramicroelemente. Macroelementele considerate eseniale trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii: - s aib rol direct n procesele de nutriie cretere i dezvoltare; - absena lor din mediul nutritiv s impiedice dezvoltarea prilor vegetative a organelor de reproducere i ncheierea ciclului vital; - carena s fie specific i s poat fi corectat num ai prin introducerea n mediul nutritiv a unor sruri ce conin elementul respectiv (zeci de kg/ha);

- carena accentuat s provoace tulburri metabolice, citologice, histologice, anatomopatologice. Exemplu: Fe, B, Cu, Zn, Mn, Mo, Cl Microelementele, sunt elementele chimice pe care plantele le consuma in cantitati mici si care reprezinta 10-3 - 10-5 din substanta uscata. Ele mai sunt denumite oligoelemente (oligos = putin) sau elemente catalitice, deoarece majoritatea catalizeaza procesele biochimice din plante. Din aceasta grupa fac parte: Zn, Mn, Cu, Mo, B, I, Ba, Ag. Ultramicroelementele, cuprind elementele pe care plantele le consuma in cantitati foarte mici, ele reprezentnd 10-6 - 10-12 % din substanta uscata. In aceasta grupa intra U, Ra, Th, Ac. Cerintele plantelor in elemente nutritive in raport cu specia si varsta In cursul ciclului anual de vegetatie, exista mai multe fenofaze, care se caracterizeaza printr-un consum diferentiat de elemente nutritive. Legat de acest lucru in nutritia plantelor se deosebesc trei perioade de consum: a) Perioada critica a nutritiei, care coincide cu primele fenofaze de crestere si dezvoltare a plantelor. In aceasta perioada, lipsa, insuficienta sau excesul elementelor nutritive, au o influenta hotaritoare asupra productiei. b) Perioada de consum maxim - cind plantele preiau din sol cantitatile cele mai mari de elemente nutritive. Aceasta perioada coincide cu fenofaza de crestere intensa a organelor vegetative ale plantelor. c) Perioada de descrestere a consumului - cind cea mai mare parte din substantele sintetizate migreaza in fructe, tulpini, ramuri. Aceasta perioada corespunde cu fenofaza de maturare si acumulare a substantelor de rezerva. Absorbtia radiculara a elementelor nutritive din sol Plantele preiau elementele nutritive prin intermediul radacinii si prin frunze. Radacina este organul specializat care indeplineste nu numai functia de absorbtie a elementelor nutritive, ci si de sinteza primara a substantelor in procesul de metabolism. Se cunoaste ca plantele absorb elementele nutritive, numai sub forma de ioni: NO3 -, NH4 +, H2PO4 -, K+, Ca2+, Mg2+, forme in care ele se deplaseaza in solutia solului sub influenta fortelor electrostatice. Principalele surse de ioni nutritivi sunt: sarurile solubile din sol (nitrati, fosfati, sulfati, cloruri), acizi slabi si sarurile lor, precum si coloizii solului (prin schimb cationic). La nivelul fiecarei celule vii si mediul ambiant, are loc un permanent schimb de substante. In situatia in care acest flux are loc catre interiorul celulei, fenomenul se numeste absorbtie, iar in cazul cnd are loc din celula vie catre exterior (mediu), poarta numele de desorbtie. Cercetarile intreprinse cu ajutorul microscopului electronic si a izotopilor radioactivi, au stabilit ca preluarea elementelor nutritive de catre radacinile plantelor, se datoreaza atit proceselor fizico-chimice care au loc la nivelul membranei celulare ct si proceselor metabolice din interiorul celulelor perisorilor absorbanti. Mecanismul absorbtiei pasive a ionilor Absorbtia substantelor nutritive se face prin suprafata radacinilor tinere. Intensitatea maxima a absorbtiei are loc in regiunea pilifera, fiind mai redusa in regiunea neteda si aspra a varfului radacinii. Membrana,

unei celule din zona perilor radiculari, este o membrana scheletica de natura pectocelulozica, cu o grosime de cca. 0,5 microni. Ea este formata dintr-o retea de microfibrile celulozice, groase de 0,0005 Intre acestea ramin o serie de spatii libere intermicrofibrilare care contin substante pectice, acizi organici, molecule de proteine, fosfolipide, etc. In spatiile libere, intermicrofibrilare ale membrane patrund ionii nutritivi, impreuna cu apa, ca urmare a proceselor de difuziune hidrica si de transpiratie a plantelor. Fenomenul se constata cu usurinta la scufundarea radacinilor intr-o solutie nutritiva:la inceput ionii sunt absorbiti cu intensitate maxima intr-un timp relativ scurt de 10-15 dupa care absorbtia se desfasoara lent, intr-un timp indelungat. In, prima faza absorbtia are un caracter pasiv, adica nu este influentata de procesele metabolice. Absorbtia pasiva a ionilor nutritivi este conditionata de existenta asa numitului spatiu liber. Ionii patrund in acest spatiu, impreuna cu apa pe calea difuziei hidrice. Difuziunea are loc de la o concentratie mai ridicata a ionilor, existenta in mediu extern, la o concentratie mai scazuta existenta in peretele celular. Ionii care au patruns in spatiu liber aparent, pot fi extrasi cu usurinta prin introducerea radacinilor in apa distilata. Mecanismul absorbtiei active (metabolice) a ionilor Absorbtia activa a ionilor nutritivi se desfasoara cu consum de energie metabolica, provenita din respiratia celulara, fapt pentru care intre absorbtia ionilor minerali si procesul de respiratie exista o corelatie pozitiva foarte strnsa. Echilibrul nutritiv al plantelor Acesta se refera la concentratia si raportul dintre elementele nutritive care trebuie sa existe in solutia solului, pentru a se realiza o nutritie cit mai corespunzatoare cu cerintele biologice ale plantelor. Intre nivelul productiilor si gradul de aprovizionare a solului in elemente nutritive exista o corelatie pozitiva foarte stransa. Un continut scazut in elemente nutritive, atrage dupa sine, un nivel scazut al productiei, in timp ce un continut ridicat presupune o recolta mare. Aceeasi stransa dependenta se reflecta si intre concentratia elementelor nutritive in planta si nivelul productiei. Prin carenta, se intelege starea in care planta este insuficient sau chiar deloc nutrita cu un element, lucru ce influenteaza negativ cresterea si dezvoltarea. Sunt denumite impropriu, boli de nutritie, sau boli neparazitare - cloroze - , deoarece anumite semne exterioare datorita carentelor sunt asemanatoare cu cele provocate de diversi agenti patogeni, daunatori sau accidente climatice. Insuficienta este starea de nutritie in care planta este aprovizionata nesatisfacator cu elemente minerale, fapt ce determina scaderi de recolta. Nutritia normala, reprezinta starea de aprovizionare in optim a plantelor cu elemente nutritive, aceasta satisfacand pe deplin cerintele plantelor, recoltele obtinute fiind maxime. Momentul de trecere de la nutritia normala la cea insuficienta, poarta numele de nivel critic. Nivelul critic este considerat un criteriu de apreciere a starii de nutritie a plantelor cultivate. Abundenta (consum de lux), reprezinta starea de nutritie in care concentratia intr-un anumit element depaseste nivelul critic, aceasta acumulindu-se in planta in cantitati mai mari dect cele necesare formarii recoltei maxime, fara a produce insa efecte toxice.

Excesul, reprezinta starea de nutritie in care concentratia unui element depaseste, un anumit nivel, lucru ce produce usoare tulburari fiziologice, histochimice, soldate cu incetinirea cresterii si scaderea recoltei. Toxicitatea, reprezinta treapta superioara a consumului excesiv, cind in planta se acumuleaza cantitati mari de elemente ce provoaca procese ireversibile care tulbura profund metabolismul normal, determinind moartea plantei.