Professional Documents
Culture Documents
DUDA (coordonator)
AURORA BACIU RODICA IOAN
6
1. ELEMENTE DE ALGEBRĂ LINIARĂ
⎧a 11 x 1 + a 12 x 2 + ... + a 1n x n = b1
⎪a 21 x 1 + a 22 x 2 + ... + a 2n x n = b 2
(1.1.1.) ⎨ .
.
⎪.
⎩a m1 x 1 + a m 2 x 2 + ... + a mn x n = b m
unde aij şi bi cu i = 1,2, ..., m şi j = 1,2, ..., n sunt constante reale,
n
(1.1.2) ∑ a ij x j = b i i = 1,2,..., m
j=1
9
a 1j
unde: a 1′ j = j = 1, n
a 11
a 11 a ij − a 1 j a i1
a ′ij =
a 11
pentru i = 1, m j = 1, n
b i a 11 − a 1i b 1
b ′i =
a 11
pentru i = 2, m
b1
b1′ =
a 11
10
2 3 4 –1 2
1 1 –5 1 4
1 –2 –1 –2 2
1 3/2 2 – 1/2 1
0 – 1/2 –7 3/2 3
0 1/2 7 – 3/2 –3
1 0 19/2 –4 10
0 1 14 –3 –6
0 0 0 0 0
Deoarece în ultimul sistem toate elementele a33, a34, b4 sunt nule,
algoritmul nu mai poate continua. Sistemul este compatibil nedeter-
minat deoarece rang A = rang à = 2 (determinantul maxim nenul ce se
poate forma este de ordin 2). Necunoscute principale sunt x1 şi x2.
Soluţia sistemului este:
⎧ x1 = 10 − 19 / 2 x3 − 4 x4
⎪ x = −6 − 14 x + 3x
⎪ 2 3 4
⎨
⎪ x3 ∈ R
⎪⎩x 4 ∈ R
unde semnul „<” reprezintă unul din semnele „≤” sau „≥”. Sistemul
de inecuaţii care conţine atât inecuaţii cu semnul „≤” cât şi „≥” poate fi
adus la un sistem care să conţină numai unul dintre aceste semne prin
înmulţirea unor inecuaţii cu (-1). Se poate obţine aşadar una din situaţiile:
⎧a11 x1 + a12 x2 +...+ a1n xn ≤ b1
(1.2.2.) ⎪a21 x1 + a22 x2 + ...+ a2n xn ≤ b2
⎨................
⎪
⎩am1 x1 + am2 x2 ... + amn xn ≤ bm
sau
⎧ a11 x1 + a12 x2 +...+ a1n xn ≥ b1
(1.2.3.)⎪ a21 x1 + a22 x2 + ...+ a2n xn ≥ b2
⎨ ..............
⎪
⎩ am1 x1 + am2 x2 +... + amn xn ≤ bm
11
Studiul sistemelor de inecuaţii (1.2.2.) sau (1.2.3.) se reduce la studiul
unui sistem de ecuaţii prin adunarea, respectiv scăderea, la fiecare ecuaţie a
unei necunoscute auxiliare, pozitive cu rol de egalizare, şi anume:
⎧ a11 x1 + a12 x2 +...+ a1n xn + y1 = b1
(1.2.4.) ⎪ a2 x1 + a22 x2 + ... + a2n xn + y2 = b2
⎨ ..............
⎪
⎩ am1 x1 + am2 + ... + amn xn + ym = bm
sau
⎧ a11 x1 + a12 x2 +...+ a1n xn - y1 = b1
(1.2.5.)⎪ a2 x1 + a22 x2 + ... + a2n xn - y2 = b2
⎨ ..................
⎪
⎩am1 x1 + am2 + ... + amn xn – ym = bm
unde yi ≥ 0 pentru i = 1,m
Vom numi soluţie a sistemului de inecuaţii (1.2.2.), respectiv (1.2.3.),
un sistem de valori care verifică simultan toate inecuaţiile sistemului.
TEOREMA: Oricărei soluţii a sistemului de inecuaţii (1.2.1.) îi co-
respunde o soluţie a sistemului de ecuaţii (1.2.4.) sau (1.2.5.) şi reciproc.
Demonstraţie: „⇒” Fie sistemul de inecuaţii (1.2.2.) scris sub
formă matriceală
A⋅ x ≤ b şi x0 o soluţie a acestui sistem. Deci A x0 ≤ b.
Sistemul de inecuaţii se transformă în sistem de ecuaţii (1.2.4.)
scris sub formă matriceală:
Ax + y = b sau y = b – Ax cu y ≥ 0
atunci (x0, y0) este soluţia sistemului dacă
y0 = b – Ax0 ≥ 0.
„⇐” Fie (x0, y0) soluţie pentru sistemul (1.2.4.) Atunci y0 ≥ 0 şi
Ax0 + y0 = b de unde obţinem Ax0 ≤ b şi deci x0 soluţie a sistemului de
inecuaţii.
Exemplu. Să se rezolve sistemul de inecuaţii:
⎧ 2x1 + x2 – x3 ≤ 2
⎪
⎨ x1 + 2x2 + 3x3 ≤ 4
⎪x – x + x ≤ 2
⎩ 1 2 3
13
1.3. Spaţii vectoriale
Fie V o mulţime nevidă de elemente şi K un corp de şcolari (de
regulă K este corpul numerelor reale R sau corpul numerelor comple-
xe C) Pe mulţimea V se definesc două operaţii:
1. Operaţia de adunare „+” ca lege de compoziţie internă, care
asociază fiecărei perechi de elemente (x, y) ∈ Vx V un element sumă
x + y ∈V.
2. Operaţia de înmulţire cu scalari „·” ca lege de comparaţie
externă, care asociază, fiecărei perechi de elemente (α, x) ∈ Kx V un
element α · x ∈V
Definiţie. Mulţimea nevidă V se numeşte spaţiu vectorial peste
corpul K dacă (V, + ) este grup abelian, adică verifică:
1.1. x + y = y + x pentru (∀) x, y ε V
1.2. (x + y) + z = x + (y+z) pentru (∀) x,y,z εV
1.3. (∀) x ε V, (∃) Ov element neutru Ov ε V astfel încât
x + Ov = Ov + x
1.4. (∀) x ε V, (∃) – x element opus, - x ε V,a.î
x + (-x) = (-x) + x = Ov
şi (V, ·)
2.1. (α + β) x = α + βx pentru (∀) α, β ε K, x ε V
2.2. α (x+y) = αx + αy pentru (∀) α ε K, x, y ε V
2.3. (α · β) x = α (β·x) pentru (∀) α, β ε K, x ε V
2.4. 1k · x = x pentru (∀) x ε V şi 1k ε K
Notaţii:
1. Elementele unui spaţiu vectorial V se numesc vectori.
2. Elementele corpului K se numesc scalari.
Definiţie. Fie V un spaţiu vectorial peste corpul K0 Un vector
v ε V se numeşte combinaţie liniară a vectorilor v1, v2,... vm ε V dacă
există scalori α1, α2,... αn ε K astfel încât:
v = α1 v1+ α2 v2 + ... + αn vn.
Definiţie. Un sistem de vectori {v1, v2, ..., vn} din V se numeşte
sistem de generatori ai spaţiului vectorial V dacă orice vector v ε V se
poate scrie ca o combinaţie liniară a vectorilor v1, v2,....vn.
14
Definiţie. Un sistem de vectori {v1, v2, ..., vn} din V se numeşte
sistem liniar independent dacă din
(1.3.1.) α1 v1 + α2 v2+... + αn vn = 0v rezultă scalari nuli α1 = α2
= ... = αn = 0
Dacă există scalari nenuli, sistemul de numeşte sistem liniar
dependent.
PROPOZIŢIA 1.3.1. Vectorii v1, v2,..., vn ε V sunt liniar
dependenţi dacă şi numai dacă cel puţin un vector dintre ei este o
combinaţie liniară de ceilalţi.
Demonstraţie: „⇒” Fie v1, v2, ..., vn vectori liniar dependenţi.
Atunci există scalarii α1, α2,..., αn, nu toţi nuli, astfel încât:
α1 v1 + α2 v2 +...+ αn vn = 0
fie α1 ≠ 0k, atunci putem scrie:
α2 α α
v1 = − v 2 − 3 v 3 + ... − n v n
α1 α1 α1
15
v = α1 b1 + α2 b2 + αn bn
v = β1 b1 + β2 b2 +... + βn bn.
Scăzând cele două relaţii obţinem:
0v = (α1 – β1) b1 + (α2 – β2) b2 +...+ (αn – βn) bn.
Vectorii bazei b1, b2, ... bn conform definiţiei sunt liniar
independenţi, deci toţi scalarii combinaţiei sunt nuli. Deci: α1 = β2;..., αn
= βn. În consecinţă un vector se scrie ca o combinaţi liniară unică de
vectorii bazei.
Definiţie. Coeficienţii α1, α2, ..., αn ai reprezentării vectorului
v ε V în baza B se numesc coordonatele vectorului v în baza B.
Se poate scrie atunci v = (α1, α2, ..., αn).
SPAŢIUL VECTORIAL n – DIMENSIONAL este mulţimea:
⎧ ⎛ x1 ⎞ ⎫
n ⎪ ⎜ x ⎟ ⎪
R = R × R ×...× = ⎨x / x = ⎜M ⎟, x 1 ∈ R ⎬ pe care se definesc operaţiile:
2
⎪⎩ ⎜x ⎟ ⎪⎭
⎝ n⎠
⎛ x1 ⎞ ⎛ y1 ⎞ ⎛ x 1 + y1 ⎞
x + y = ⎜⎜Mx 2 ⎟⎟ + ⎜⎜My 2 ⎟⎟ = ⎜⎜Mx 2 + y 2 ⎟⎟
⎜x ⎟ ⎜y ⎟ ⎜x + y ⎟
⎝ n⎠ ⎝ n⎠ ⎝ n 2⎠
şi
⎛ x1 ⎞ ⎛ αx 1 ⎞
α·x=α ⎜x2 ⎟ = ⎜ αx 2 ⎟
⎜⎜ M ⎟⎟ ⎜⎜M ⎟⎟
⎝xn ⎠ ⎝ αx n ⎠
PROPOZIŢIA 1.3.3. Sistemul de vectori unitari:
⎛1 ⎞ ⎛ 0⎞ ⎛ 0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
b1 = ⎜ 0 ⎟ ,b =
⎜1 ⎟
,... b
⎜ 0⎟
⎜M ⎟ 2 ⎜M ⎟ n ⎜M ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜ 0⎟ ⎜ 0⎟ ⎜1 ⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
formează o bază a spaţiului vectorial Rn numită baza canonică.
OBSERVAŢIE: În spaţiul Rn există o infinitate de baze.
PROPOZIŢIA 1.3.4. Un sistem de vectori { v1, v2, ... vn} ∈ V
sunt vectori liniar independenţi dacă rangul matricei vectorilor este
egal cu numărul vectorilor. Vectorii sunt liniar dependenţi dacă rangul
matricei vectorilor este mai mic ca numărul vectorilor.
Demonstraţie: Fie vectorii
⎛a11 ⎞ 21 ⎛a ⎞m1 ⎛a ⎞
v1 = ⎜⎜M ⎟⎟ v 2 = ⎜⎜M ⎟⎟ L v n = ⎜⎜M ⎟⎟
a
⎝ 1n ⎠ a
⎝ 2n ⎠ a
⎝ mn ⎠
16
Ei sunt liniar dependenţi dacă şi numai dacă există scalari α1, α2,
... αm, nu toţi nuli, astfel încât:
⎛ a11 ⎞ ⎛ a21 ⎞ ⎛ am1 ⎞ ⎛ 0 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
α1 ⎜ M ⎟ + α 2 ⎜ M ⎟ + ... + ⋅α m ⎜M ⎟ = ⎜M ⎟
⎜a ⎟ ⎜a ⎟ ⎜ a ⎟ ⎜0⎟
⎝ 1n ⎠ ⎝ 2n ⎠ ⎝ mn ⎠ ⎝ ⎠
ceea ce este echivalent cu sistemul omogen cu m-necunoscute şi
n-ecuaţii:
⎧a 11 α 1 + a 21 α 2 + ... + α m a m1 = 0
⎨L
⎩a 1n α 1 + a 2 n α 2 + L + α m a mn = 0
Sistemul omogen admite soluţii diferite de soluţia banală dacă şi
numai dacă rang A < m numărul necunoscutelor. Dacă rang A = m,
sistemul este unic determinat şi admite doar soluţia banală ceea ce
arată că vectorii sunt liniar independenţi.
Matricea A este matricea vectorilor:
⎛ a 11 a 21 L a m1 ⎞
⎜ ⎟
A= ⎜L L L ⎟
⎜a
⎝ 1n a 2 n L a mn ⎟⎠
OBSERVAŢII
1. Matricea de trecere de la o bază la alta este întotdeauna
matrice nesingulară.
2. Dacă matricea de trecere de la baza A la baza β la baza A
este M-1
3. Fie vectorul v = (v1, v2,... vn) ∈ Rn v1, v2,... vn sunt coordo-
natele vectorului v scris în baza canonică.
18
⎛ v1 ⎞ ⎛1⎞ ⎛ 0⎞ ⎛0⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜v2 ⎟ ⎜ 0⎟ ⎜1⎟ ⎜0⎟
⎜ M ⎟ = v1 ⎜ M ⎟ + v 2 ⎜ M ⎟ + L + v n ⎜ M ⎟
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜v ⎟ ⎜ 0⎟ ⎜ 0⎟ ⎜1⎟
⎝ n⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛1 0 L 0⎞
⎜ ⎟
⎜0 1 L 0⎟
v = E v unde E = ⎜
M M M M⎟
⎜ ⎟
⎜0
⎝ 0 L 1 ⎟⎠
19
−1
⎛ β1 ⎞ ⎛ - 1 1 1 ⎞ ⎛ 1 −1 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛ − 2 / 7 1 / 7 1 / 7 ⎞ ⎛ 1 - 1 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ ⎛13 / 7 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟
⎜β2 ⎟ = ⎜ 2 1 2⎟ ⋅ ⎜1 2 2⎟ ⎜ 2⎟ = ⎜ 6 / 7 − 3 / 7 4 / 7 ⎟ ⎜ 1 2 2⎟ ⎜ 2⎟ = ⎜ 3 / 7 ⎟
⎜β ⎟ ⎜ 3 1 3⎟ ⎜ 0 1 4 ⎟ ⎜ 1 ⎟ ⎜ − 1 / 7 4 / 7 − 3 / 7 ⎟ ⎜ 0 1 4 ⎟ ⎜ 1 ⎟ ⎜10 / 7 ⎟
⎝ 3⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠
c1 = = = ⎜ ⎟
a1 2 2 ⎝ 2 2 ⎠
22
T
a
c2 = 2 =
(1/2, - 1/2, - 1)T = ⎛⎜ 1 , - 1 , - 2 ⎞⎟
a2 3 ⎜ 6 6 3 ⎟⎠
⎝
2
23
Demonstraţie: Fie v ∈ V, T: V → V' o aplicaţie,
T(v) = β1 b1 + β2 b2 + ... + βn bn
vom demonstra că aplicaţia astfel definită este liniară.
Fie v1, v2 doi vectori oarecare din V care se pot exprima în
funcţie de baza B astfel:
v1 = α11 a1 + α12 a2 + ... + α1n an
v2 = α21 a1 + α22 a2 + ... + α2n an
Vom calcula
α v1 + β v2 = α (α11 a1 + ... + α1n an) + β (α21 a1 + ... + α2n an) =
= (α α11 + β α21) a1 + ... + (α α1n + β α2n) an
T (α v1 + β v2) = (α α11 + β α21) b1+ ... + (α α1n + β 2n) bn =
= α (α 11 b1 + ... α1n bn) + β (α21 b1 + ... + α2n b1) = α T(v1) + β T(v2)
Deci aplicând teorema 1.3.1. aplicaţia T definită mai sus este o
aplicaţie liniară.
Pentru orice vector ak ∈ B coordonatele sale în baza B sunt
⎛ 1 ⎞
⎜ 0,...,0, ,...0 ⎟ şi deci prin definiţie
⎝ k ⎠
T(ak) = 0b1+... + 0bk-1 + 1. bk + 0 bk+1 + ... + 0bn = bk
În consecinţă există o aplicaţie liniară care verifică
T(ak) = bk
24
⎛ α 11 α 21 L α n1 ⎞
⎜ ⎟
⎜α α 22 L α m2 ⎟
MB, B' (T) = ⎜ 12
M M M M ⎟
⎜ ⎟
⎜α α 2n L α mn ⎟⎠
⎝ 1n
Exemplu. Să se determine matrice asociată aplicaţiei liniare
T: R2 → R3,
T(x1 x2) = (x1 + x2, - x2, - x1 – x2) în raport cu perechea de baze
⎛ 1⎞ ⎛ - 1⎞
B = {a 1 , a 2 } a 1 = ⎜⎜ ⎟⎟ a 2 = ⎜⎜ ⎟⎟ şi B ′ = {b 1 , b 2 , b 3 }
⎝ 1⎠ ⎝3⎠
⎛1⎞ ⎛1⎞ ⎛5⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
b 1 = ⎜1⎟ b 2 = ⎜ 3 ⎟ b 3 = ⎜ - 1⎟
⎜1⎟ ⎜ 4⎟ ⎜0⎟
⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
Soluţie: T(a1) = T(1,1) = (1+1,-1,-1 –1) = (2,-1,-2)
T(a2) = T(-1,3) = (-1+3, -3, +1-3) = (2,-3,-2)
Coordonatele acestor doi vectori în funcţie de baza B' sunt
(10/4,-9/8,1/8) şi respectiv (3, 1/8, 7/8). Deci matricea asociată
perechii de baze este
⎛10 / 4 3 ⎞
⎜ ⎟
M B B' (T) = ⎜ 9 / 8 1/ 8 ⎟
⎜ 1/ 8
⎝ 7 / 8 ⎟⎠
25
1.6.1. Determinarea valorilor şi vectorilor proprii
pentru o aplicaţie liniară
Fie T: V → V' aplicaţie liniară cu matricea aplicaţiei AT,
definită în 1.3.3., în baza
B= {a1, ..., an}. Relaţia (1.6.1.) se mai scrie:
T (v) - λv = 0
sau
(1.6.2.) (AT - λEi) v = 0v
unde
⎛ a 11 L a 1n ⎞ ⎛1 L 0⎞ ⎛ v1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟
AT = ⎜ M M M ⎟ şi E i = ⎜ M M M ⎟ v = ⎜ M ⎟
⎜a ⎟ ⎜0 L 1⎟ ⎜v ⎟
⎝ n1 L a nn ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ n⎠
Relaţia (1.6.2.) conduce la sistemul:
⎧(a 11 − λ ) v 1 + a 21 v 2 + ... + a n1 v n = 0
⎪
⎪⎪a 12 v 1 + (a 22 − λ ) v 2 + ... + a n2 v n = 0
(1.6.3.) ⎨L
⎪
⎪a 1n v 1 + a 2n v 2 + ... + (a nn − λ )v n = 0
⎩⎪
În consecinţă, coordonatele vectorului propriu v nenul sunt solu-
ţiile sistemului omogen (1.6.3.). Soluţiile sistemului omogen (1.6.3.) nu
sunt toate nule numai dacă determinantul sistemului este nul.
Determinantul sistemului (1.6.3.):
a 11 − λ a 21 L a n1
a 12 a 22 − λ L a n2
P(λ ) =
M M M M
a 1n a 2n L a nn − λ
26
TEOREMA 1.6.2. Fie T : V → V λ ∈ K este o valoare proprie
a aplicaţiei liniare T dacă şi numai dacă este rădăcină a ecuaţiei
caracteristice.
Observaţii
1. Polinomul caracteristic şi deci ecuaţia caracteristică nu
depinde de baza aleasă.
2. Vectorii proprii asociaţi aplicaţiei liniare T : V → V pentru
valorile proprii determinate se obţin înlocuind valorile proprii în
sistemul (1.6.3.) şi rezolvând sistemul.
Soluţiile sistemului vor fi coordonatele vectorilor proprii asociaţi
aplicaţiei T în raport cu baza B.
3. Fiecărei valori proprii λ îi corespund o infinitate de vectori proprii.
Sistemul omogen (1.6.3.) este compatibil nedeterminat.
căci P(λ)=0. Mulţimea soluţiilor formează un subspaţiu, numit
subspaţiu propriu ataşat valorii proprii respective. Se notează
Eλ={ν/ν ∈V-{0}, T(ν)=λν}
4. Un vector propriu ν poate fi asociat ca vector propriu unei
singure valori proprii asociată aplicaţiei liniare T.
Observaţia se demonstrează presupunând ca pentru ν- vector
propriu al lui T există două valori proprii adică:
T(ν)=λν şi T(ν)=βν ν≠0v
atunci
λν= βν sau (λ-β) ν=0
În consecinţă λ- β=0 şi deci λ= β şi deci propunerea este falsă.
Exemplu: Să se determine valorile şi vectorii proprii asociaţi
aplicaţiei liniare T: R2→R2 cu T(ν1, ν2)=( ν1+2ν2, 2ν1+ν2)
Soluţie: Matricea aplicaţiei este: AT= ⎛⎜ 1 2 ⎞⎟
⎜2 1⎟
⎝ ⎠
Ecuaţia caracteristică
P(λ) = 1− λ 2 =0 ⇔ (1-λ)2-4=0 ⇔ λ2 - 2λ-3=0 ⇔ λ1=-1, λ2=3
2 1− λ
Vectorii proprii asociaţi valorii proprii λ1 = -1 au coordonatele în
raport cu baza canonică date de sistemul de ecuaţii:
⎧{(1 − λ1 )α1 + 2α 2 = 0 ⎧2α + 2α 2 = 0
⎨ ⇔⎨ 1
⎩2α 1 + (1 − λ1 )α 2 = 0 ⎩2α1 + 2α 2 = 0
27
cu soluţia ν1 = - α 2 α 2 = k ∈ R
Subspaţiu vectorilor propriu ai lui λ1 este:
Eλ1 = {ν/ν = (-k,k) k ∈ R}
Vectorii proprii asociaţi valorii proprii λ2=3 au coordonatele în
raport cu baza comunică date de soluţiile sistemului.
⎧(1 − λ 2 )ν1 + 2ν 2 = 0 ⎧− 2ν1 + 2ν 2 = 0
⎨ ⇔⎨
⎩2ν1 + (1 − λ 2 )ν 2 = 0 ⎩2ν1 −2ν 2 = 0
cu soluţia nedeterminată ν1=ν2=h, cu h ∈ R
Subspaţiul propriu
Eλ2={ν/ν=(h,h), h ∈ R}
TEOREMA 1.6.3 Dacă ν1, ν2, .... νp sunt vectori proprii ai
aplicaţiei liniare T:V→V asociaţi valorile proprii distincte λ1,.... ,λp
atunci sunt liniari independenţi.
Demonstraţia teoremei se face presupunând că vectorii ar fi
dependenţi, deci ar verifica: (1.6.4.) α1ν1+α2ν2+.....+αpνp = 0v cu αi≠0
Vectorii proprii ai aplicaţiei liniare T verifică T(ν1) = λ1ν1, .....T(νp)
= λpνp
Calculăm:
(1.6.5.) T(α1ν1+.....+αpνp) = α1T(ν1) +.......+ αpT(νp) = α1λ1ν1 + ...... +
αpλpνp = 0ν
Dacă din (1.6.5.) scădem (1.6.4.) înmulţit cu λ1 se obţine:
α1λ1ν1+.........+αpλpνp-λ1(λ1ν1+.......+λpν1) = 0 sau
(λ2-λ1) α2ν2+........+(λp-λ1) αpνp = 0
Cum valorile proprii λ1,......,λp sunt distincte, dacă vectorii ν2,
ν3,......, νp ar fi independenţi am obţine α2 = ....... = αp = 0, ceea ce ar
contrazice presupunerea făcută. Rezultă că vectorii proprii sunt liniar
independenţi.
TEOREMA 1.6.4. Fie V spaţiu vectorial de dimensiune n, T: V → V
o aplicaţie liniară şi λ1, λ2,......, λn valori proprii distincte pentru T. Atunci
există o bază B pentru V astfel încât matricea asociată aplicaţiei liniare T
să aibă formă diagonală cu elementele diagonalei principale egale cu
valorile proprii.
Demonstraţia teoremei pleacă de la teorema 1.4.3. căci vectorii
proprii asociaţi valorilor proprii distincte λ1, λ2, ......, λn sunt ν1, ν2, .....,
νn liniar independenţi vectorii ν1, ν2, ....., νn formează o bază a spaţiului
V căci numărul lor este maximal. Matricea aplicaţiei liniare T, T(νi) =
λiνi i = 1,n în raport cu perechea de baze {B, B} este:
28
⎛ λ1 0...... 0⎞
⎜ ⎟
AT= ⎜ 0 λ 2 ....... 0 ⎟
⎜0
⎝ 0...... λ n ⎟⎠
TEOREMA 1.6.5. Fie V spaţiu vectorial de dimensiune n,
T:V→V o aplicaţie liniară care are un polinom caracteristic:
P(λ)=(λ-λ1)m1 (λ-λ2)m2 ......( λ-λp)mp cu m1+m2+.......+mp=n.
Atunci există o bază B a spaţiului vectorial V astfel încât matricea
asociată aplicaţiei liniare T în raport cu perechea de bază {B, B} să
aibă formă diagonală dacă şi numai dacă dimensiunea fiecărui
subspaţiu propriu Eλi corespunzător valorii proprii λi este egală cu mi -
ordinul de multiplicitate al valorii proprii respective
⎛ ⎞
⎜ ⎟
AT = diag ⎜ λ1 ......λ p ,......., λ p .....λ p ⎟
⎜1 424 3 1424 3⎟
⎝ mp mp ⎠
Baza B este formată din vectori proprii aparţinând subspaţiilor
proprii corespunzătoare.
Exemplu 1. Fie T: R3 → R3 dată prin: T(ν)=(4ν1+ν2, -ν1+3ν2+
ν3, ν1-ν2+ν3)
Să se studieze dacă există o bază a spaţiului vectorial R3 în raport
cu care matricea asociată aplicaţiei liniare T să aibă formă diagonală.
Soluţie. Matricea transformării este:
⎛4 −1 1 ⎞
⎜ ⎟
AT= ⎜ 1 3 − 1⎟
⎜0 1 1 ⎟
⎝ ⎠
Polinomul caracteristic este:
4 − λ −1 1
P (λ ) = 1 3−λ − 1 = (3 − λ ) 2 (2 + λ )
0 1 1− λ
Deci ecuaţia caracteristică
29
(3-λ)2(2-λ)=0 are λ=3 valoare proprie de ordin de multiplicitate
doi (rădăcină dublă) şi λ=-2 valoare proprie distinctă.
Vectorii proprii asociaţi valorii proprii λ=3 sunt soluţiile
sistemului.
⎧(4 − 3)ν1 −ν 2 + ν 3 = 0 ⎧ν1 −ν 2 + ν 3 = 0
⎪ ⎪
⎨ν1 + (3 − 3)ν 2 −ν 3 = 0 ⇔ ⎨ν1 −ν 3 = 0 ⇔ ν1 = ν 3 , ν 2 = 2ν 3 , ν 3 ∈ R
⎪ν + (1 − 3)ν = 0 ⎪ν − 2ν = 0
⎩ 2 3 ⎩ 2 2
⎛ 4 0 0⎞
⎜ ⎟
AT= ⎜ 0 1 3 ⎟
⎜ 0 3 1⎟
⎝ ⎠
Să se studieze dacă există o bază a spaţiului vectorial R3 în raport
cu care matricea asociată aplicaţiei liniare T să aibă formă diagonală.
Soluţie. Ecuaţia caracteristică asociată este:
4−λ 0 0
0 1− λ 3 = −( 4 − λ ) 2 ( 2 + λ ) = 0
0 3 1− λ
Valorile proprii sunt λ1=λ2=4, λ3=-2
Vectorii proprii asociaţi valorii λ1=λ2=4 sunt soluţiile sistemului
de ecuaţii:
⎧(4 − 4)ν 1 = 0
⎪ ⎧− 3ν 2 + 3ν 3 = 0
⎨(1 − 4)ν 2 + 3ν 3 = 0 ⇔ ⎨ ⇔ ν 2 = ν 3 , ν1 ∈ R , ν 3 ∈ R
⎪3ν + (1 − 4)ν = 0 ⎩3ν 2 − 3ν 3 = 0
⎩ 2 3
⎛4 0 0 ⎞
⎜ ⎟
Matricea AT se transformă A’T = ⎜ 0 4 0 ⎟
⎜ 0 0 − 2⎟
⎝ ⎠
într-o bază B = {b1, b2, b3} unde b1, b2 ∈ Eλ=4 şi b3 ∈ Eλ=-2 ca de
exemplu:
B = {b1=(1,2,2); b2=(-1,1,1); b3=(0,-3,3)}
31
1.7.1. Scrierea unei forme biliniare sub formă matricială.
Fie spaţiul vectorial V o bază B = {b1,....bn}
Atunci vectorii x,y є V se pot scrie:
x=x1b1+.....+xnbn
y=y1b1+......+ynbn
Aplicaţia f: VxV → R se scrie
f(x,y) = f (x1b1+......+xnbn, y1b1+........+ynbn) =
n n n n
= ∑∑ xi yi f (bi , b j ) = ∑∑ xi x j aij
i =1 j =1 i =1 j =1
⎛1 0 1 ⎞
⎜ ⎟
A= ⎜ 0 1 − 1 / 2 ⎟ matrice simetrică
⎜ 1 − 1/ 2
⎝ 3 ⎟⎠
Definiţii: 1. O formă pătratică g: V → R este pozitiv definită
dacă toţi minorii matricei simetrice A sunt strict pozitivi. Minorii sunt:
a11 ....a1n
a a12
Δ 1 = a11 ; Δ 2 = 11 ......, Δ n = :
a 21 a 22
a n1 ....a nn
2. O formă pătratică g: V → R este semipozitiv definită dacă
minorii sunt:
Δ1 ≥0, Δ2 ≥0, ...., Δn ≥ 0.
3. O formă pătratică g: V → R este negativ definită dacă minorii
impari Δ1, Δ3,.... sunt strict negativi iar cei pari Δ2, Δ4,....sunt strict
pozitivi.
4. O formă pătratică este seminegativă definită dacă Δ1 ≤ 0, Δ3 ≤
0,..... şi Δ2 ≥ 0, Δ4 ≥ 0,....
5. O formă pătratică pentru care nu sunt îndeplinite nici una din
condiţiile anterioare este o formă pătratică nedefinită.
Exemple. Să se stabilească natura formelor pătratice:
g1(x) = 8x12-6x1x2+2x2x3+4x22+x32
g2(x) = x12-4x1x2+4x22
g3(x) = -2x12-y1x2-x22
g4(x) = x12-3x1x2+2x1x3-2x2x3+x32
Soluţie:
⎛ 8 − 3 0⎞
⎜ ⎟
A1 = ⎜ − 3 4 1 ⎟ Δ1 = 8 〉 0; Δ 2 = 23 〉 0; Δ 3 = 15 〉 0
⎜ 0 1 1 ⎟⎠
⎝
g1(x) este o formă pătratică pozitivă definită
34
⎛ 1 − 2⎞
A 2 = ⎜⎜ ⎟⎟ Δ 1 = 1 〉 0; Δ 2 = 0
⎝− 2 4 ⎠
g2(x) este o formă pătratică semipozitivă definită
⎛ − 2 −1/ 2 ⎞
A3 = ⎜⎜ ⎟⎟ Δ1 = −2 〈 0; Δ 2 = 7 / 4 〉 0
⎝ −1/ 2 −1 ⎠
⎛ 1 − 3/ 2 1 ⎞
⎜ ⎟ -1
A4 = ⎜− 3/ 2 0 − 1⎟ Δ 1 = 1 〉 0; Δ 2 = -9/4 〈 0; Δ 3 = 〈 0
4
⎜ 1
⎝ −1 1 ⎟⎠
g3(x) este o formă pătratică negativă diferită
g4(x) – formă pătratică nedefinită
Definiţie. Fie g: V→R o formă pătratică. Într-o bază a spaţiului
B є V forma pătratică g are o formă canonică dacă matricea formei
este o matrice diagonală adică:
g(y)=b1y12+b2y22+....+bryr2
r = rang A < n;
36
Eλ 1 = 0 = {x / x = ( k ,−2k , − 2k ), k ∈ R}
Printr-un calcul similar se obţine:
1
Eλ2=-3= {x/x=(h, h,h), h є R}
2
Eλ3=3 = {x/x=(-2t, -2t, t) t є R}
În consecinţă matricea A se poate scrie ca o matrice diagonală
⎛0 0 0⎞
⎜ ⎟ 2 2
A = ⎜ 0 − 3 0 ⎟ care conduce la forma canonică g(y) = -3y2 +3y3
⎜ 0 0 3⎟
⎝ ⎠
Baza în care s-a făcut transformarea se obţine din trei vectori
care aparţin celor trei subspaţii ale vectorilor proprii ca de exemplu:
B={b1 =(1, -2, -2) b2=(2, 1, 2) b3=(2, 2, -1)}
Exemplul 2:
Să se scrie o formă canonică a formei pătratice:
g(x) = 2x12+3x22+8x32+2x1x2-8x1x3+6x2x3
Soluţie: Matricea formei este:
⎛ 2 1 − 4⎞
⎜ ⎟
A=⎜ 1 3 3 ⎟
⎜− 4 3 8 ⎟
⎝ ⎠
2 1 −4
2 1
Minorii Δ 1 = 2; Δ 2 = = 6 − 1 = 5, Δ 3 = 1 3 3 = −50
1 3
−4 3 8
1 2 2 2 50 2 1 1 2 2 3
Atunci g ( y ) = y1 + y 2 − y 3 = y1 + y 2 − 10 y 3
2 5 5 2 5
La această formă pătratică se poate folosi şi metoda lui Gauss.
1 1
g(x)= [2x1+x2-4x3]2 - x22 +8x32+4x2x3+3x22+8x32+6x2x3
2 2
Elementul a11=2≠0 se va forma un pătrat perfect cu cei trei
termeni ce conţin pe x1 [2x12 + 2x1x2 –8x1x3]
37
Pentru restul termenilor se caută forma unui nou pătrat perfect
cu termeni ce conţin pe x2
g ( x) =
1
[2 x1 + x 2 − 4 x3 ]2 + 5 x 2 2 + 10 x2 x3 = 1 [2 x1 + x2 − 4 x3 ]2 + 2 ⎡⎢ 5 x2 + 5 x3 ⎤⎥ − 10 x3 2
2 2 2 5 ⎣2 ⎦
Substituind:
y1 = 2x1 + x2 - 4x3
y2 = 5 x2+5x3
2
y3 = x3
obţinem forma canonică
1 2 2 2 2
g(y) =y1 + y 2 − 10 y 3
2 5
OBSERVAŢIE
Dacă toţi coeficienţii aii = 0 unei forme pătratice g(x) sunt nuli
atunci nu se poate aplica nici o metodă de mai înainte.
În această situaţie se va face întâi o transformare de forma:
xi = y i - y j
xj = y i + y j
xk = yk, k≠i,j
Exemplu
Să se reducă forma pătratică g: R3 → R
g(x) = x1x2 + 2x2x3 + x1x3 la o formă canonică
⎛ 0 1/ 2 1/ 2 ⎞
Soluţie. Matricea formei este ⎜ ⎟
⎜1 / 2 0 1 ⎟
⎜1 / 2 1 0 ⎟⎠
⎝
Vom face transformarea
x 1 = y1 - y 2
x 2 = y1 + y2
x 3 = y3
În aceste condiţii, forma pătratică devine:
g(y) = (y1-y2)(y1+y2) + 2(y1+y2)y3 + (y1 – y2)y3 = y12 – y22 + 3y1y3 + y2y3
cu matricea
⎛ 1 0 3 / 2⎞
⎜ ⎟
A=⎜ 0 − 1 1/ 2 ⎟
⎜ 3 / 2 1/ 2 0 ⎟
⎝ ⎠
38
Minorii, prin metoda Jacobi, sunt:
Δ1=1; Δ2=-1; Δ3=2 g(z) = z12 – z22 – 1/2 z3.
APLICAŢII
1. Să se rezolve prin metoda eliminării complete Gauss
următoarele sisteme:
⎧x 1 + x 2 − 2x 3 + x 4 = 1
⎪
a .⎨ x 1 + 2 x 2 + 3 x 3 − x 4 = 2
⎪3 x + 5 x + 4 x − 5 x
⎩ 1 2 3 3
⎧3x 1 + x 2 − 5 x 3 = 2
⎪
b. ⎨ − x 1 + 2 x 2 + 3 x 3 = 1
⎪4 x − x − 8x = 5
⎩ 1 2 3
⎧x 1 + x 2 + 5x 4 = 1
⎪2 x + x + x = 2
⎪ 1 3 4
c⎨
⎪ 1− x + 2 x 2 − x3 = 2
⎪⎩ x 1 + x 2 + 2 x 3 − x 4 = 1
13 9 9 3
Sistem unic determinând soluţia: x1 = ; x2 = ; x3 = ; x4 =
7 7 7 7
2. Să se rezolve sistemele:
⎧2 x1 + x 2 − x3 = 6 ⎧ x1 + x 2 - x 3 = 1
⎪x − x + 2x = 0 ⎪ x + 2x = 2
⎪ 1 2 3 ⎪ 2 3
a)⎨ b)⎨
⎪2 x1 − 2 x 2 = −2 ⎪ x1 + 2x 2 = 4
⎪⎩ x1 + 2 x 2 − x3 = 3 ⎪⎩3x1 + 5x 2 = 0
40
Soluţii:
a. Sistem unic determinat x1=1; x2=2; x3=-2
b. Sistem incompatibil.
3. Să se studieze dependenţa liniară a sistemelor de vectori:
a) v1=(1, 3, -1,1); v2= (0,1,1,0); v3=(-2,1,1,0) în R4
b) v1= (2,1,-3); v2=(4,5,-1); v3=(1,2,1) în R3
c) v1=(0,2,3); v2=(1,-1,3); v3=(-2,1,3) în R3
Rezolvare. a) Se consideră relaţia: α1ν1+α2ν2+α1ν3=0
înlocuind vectorii v1, v2, v3 se obţine:
⎧α 1 − 2α 3 = 0 ⎛1 0 − 2⎞
⎪3α + α + α = 0 ⎜ ⎟
⎪ 1 2 3 ⎜3 1 1 ⎟
⎨ ⇔ A=⎜
⎪− α 1 + α 2 + α 3 = 0 −1 1 1 ⎟
⎜ ⎟
⎪⎩α 1 = 0 ⎜1
⎝ 0 0 ⎟⎠
Matricea vectorilor. Rang A =3 ⇒
Sistemul omogen este unic determinat cu soluţia α1=α2=α3=0 ⇒
Cei trei vectori sunt liniar independenţi.
b) Pornind de la aceeaşi relaţie se obţine sistemul:
⎧2α 1 + 4α 2 + α 3 = 0
⎪
⎨α 1 + 5α 2 + 2α 3 = 0
⎪− 3α − α + α = 0
⎩ 1 2 3
⎛ 2 4 1⎞
⎜ ⎟
A=⎜ 1 5 2 ⎟ rang A = 2 ⇒ sistem nedeterminat cu
⎜− 3 −1 1⎟
⎝ ⎠
1 1
soluţia α 1 = α 3 , α 2 = − α 3 , α 3 = k ∈ R
2 2
Cei trei vectori sunt liniar dependenţi. Relaţia de dependenţă a
k k
celor trei vectori este: ν 1 − ν 2 + kν 3 = 0
2 2
41
c) Se scrie matricea vectorială:
⎛ 0 1 − 2⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ 2 − 1 1 ⎟ A = - 21 ⇒ rang A = 3
⎜3 3
⎝ 3 ⎟⎠
Cei trei vectori sunt liniari independenţi.
4. În spaţiul R3 se dau vectorii: v1=(2,1,3), v2=(-1, 2, 0), v3=(1,
0, -2). Să se arate că aceştia formează o bază. Se cer coordonatele
vectorului v = (2,2,2) în această bază.
Rezolvare: Cei trei vectori v1, v2, v3 vor forma o bază în R3 dacă
vor fi liniari independenţi. Se scrie matricea:
⎛2 −1 1 ⎞
⎜ ⎟
A = ⎜1 2 0 ⎟ Se calculează │A│= -16 ⇒ rang A = 3 ⇒
⎜ 3 0 − 2⎟
⎝ ⎠
vectorii sunt liniari independenţi. Vectorul v se va scrie: v = α1v1 +
α2v2 + α3v3 ⇒ (2,2,2) = α1(2,1,3) + + α2(-1,2,0) + α3(1,0,-2) ⇒
⎧2α 1 − α 2 + α 3 = 2
⎪
⇒ ⎨α 1 + 2α 2 = 2
⎪3α − 2α = 2
⎩ 1 2
42
⎛1 1⎞
b) x1 = (2,1,1/2),v 2 = ⎜ ,2,− ⎟ în R3
⎝3 3⎠
Rezolvare:
a) <v1, v2 > =1·1+(-2) · 4 + 0(-2) + 3 · 1 + 4 · 2 = 4
1 1 ⎛ 1 ⎞ 15
< x1, x2> = 2 ⋅ + 1⋅ 2 + ⋅ ⎜ − ⎟ =
3 2 ⎝ 3⎠ 6
7. Să se normeze vectorii: v1=(3,2,1,3), v2=(0,2,-3,1)
* 1 ⎛ 3 2 1 3 ⎞
Rezolvare: v1 = (3,2,1,3) = ⎜⎜ , , , ⎟⎟
23 ⎝ 23 23 23 23 ⎠
* 1 ⎛ 2 3 1 ⎞
v2 = (0,2,−3,1) = ⎜ 0, ,− , ⎟
14 ⎝ 14 14 14 ⎠
43
⎛ 1 3 − 2⎞
⎜ ⎟
A=⎜ 2 1 1 ⎟ A = −35 ⇒ rang A = 3
⎜− 3 0 4 ⎟⎠
⎝
⎛2 1 0⎞
⎜ ⎟
B = ⎜- 2 4 1⎟ B = 41 ⇒ rang A = 3
⎜1 ⎟
0 4⎠
⎝
Deci: A= {a1, a2, a3} şi B = {b1, b2, b3} sunt baze în R3
Fie:
νA=(ν1, ν2, ν3) ⇒ în baza A νA= ν1a1+ν2a2+ν3a3
νB=(w1, w2,w3) ⇒ în baza B νB=W1b1+w2b2+w3b3 ⇒
νT=A·νAT şi νT=BνBT Deci AνAT=BνBT Relaţia care înmulţită la
stânga cu A-1 se obţine:
νAT=A-1·B·νB
−1
⎛ν 1 ⎞ ⎛ 1 3 - 2 ⎞ ⎛ 2 1 0 ⎞⎛ w1 ⎞
⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟
⎜ν 2 ⎟ = ⎜ 2 1 1 ⎟ ⎜ − 2 4 1 ⎟⎜ w2 ⎟
⎜ν ⎟ ⎜ - 3 0 4 ⎟ ⎜ 1 0 4 ⎟⎜ w ⎟
⎝ 3⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ 3 ⎠
10. Să se arate că următoarele aplicaţii sunt aplicaţii liniare:
a) f: R3 → R2 f(x1, x2, x3) = (2x1 – x3, 2x2)
b) f: R2 → R2 f(x1, x2) = (x1-x2, 2x1-x2)
Rezolvare:
a) Fie: x = (x1, x2, x3), y = (y1, y2, y3) є R3 şi α, β є R Calculăm:
αx + βy = (αx1+ βy1, αx2+ βy2, αx3+βy3) ⇒
f(αx + βy) = (2(αx1+ βy1)-( αx3+ βy3), 2(αx2+ βy2)=
=α(2x1-x3, 2x2), + β(2y1-y3,2y3)= αf(x)+ βf(y)
Deci f este operator liniar.
b) Fie xF(x1,x2), y=(y1y2) є R2 şi α, β є R
αx+ βy=(αx1 + βy1, αx2 + βy2) ⇒
f(αx+ βy)=( αx1+ βy1 - αx2- βy2, 2αx1+ 2βy1 - αx2- βy2) =
= (α(x1-x2)+ β(y1-y2), α(2x1-x2)+ β(2y1-y2))=
= α(x1-x2, 2x1-x2) + β(y1-y2, 2y1-y2)= αf(x)+ βf(y)
Deci f este aplicaţie liniară.
44
11. Fie aplicaţia f: R3 → R2, f(x) = (x12, x1-x3).
Să se verifice dacă este o aplicaţie liniară.
Rezolvare: x=(x1,x2,x3) y=(y1,y2,y3) şi α, β є R
αx+ βy = αx1+ βy1, αx2+ βy2, αx3+ βy3 ⇒
f(αx+ βy) = (αx1+ βy1)2, αx2+ βy2-αx3- βy3)=
(α2x12+ β2y12+2αβx1y1+α(x2-x3)+ β(y2-y3)) ≠
≠αf(x)+ βf(y)
Deci f nu este operator liniar.
12. Fie aplicaţia liniară f: R2 → R3 f(x1x2)= (x1+2x2, -x1, x1+x3).
Să se scrie matricea ataşată operatorului f.
Rezolvare: Matricea aplicaţiei liniare este:
⎛ 1 2⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ −1 0⎟
⎜ 1 1⎟
⎝ ⎠
13. Fie aplicaţia liniară f: R3 → R3 cu f(x) = (2x1+x2+x3,
2x1+3x2+2x3, 3x1+3x2+4x3)
Să se scrie matricea ataşată aplicaţie liniare, să se determeni
vectorii şi valorile proprii. Să se determine o bază în care aplicaţia se
poate aduce la o formă diagonală.
Rezolvare: Matricea formei este:
⎛2 1 1⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ 2 3 2⎟
⎜ 3 3 4⎟
⎝ ⎠
Pentru a determina valorile proprii se scrie ecuaţia caracteristică
P(λ)=│A-λE│= 0
⎛2 −1 1 1 ⎞
⎜ ⎟
P (λ ) = ⎜ 2 3−λ 2 ⎟ = (λ - 1) 2 (λ - 7) = 0
⎜ 3 3 4 − 1⎟⎠
⎝
Deci aplicaţia are valorile proprii λ1=λ2=1 şi λ3=7
45
Vectorii proprii corespunzători valorilor proprii vor fi soluţii ale
sistemelor:
⎧(2 − λ1 ) x 1 + x 2 + x 3 = 0 ⎧(2 - λ 3 ) x 1 + x 2 + x 3 = 0
⎪ ⎪
⎨2 x 1 + (3 − λ1 ) x 2 + 2x 3 = 0 ⎨2 x 1 + ( x − λ 3 ) x 2 + 2x 3 = 0
3
⎪3x + 3x + (4 − λ ) x = 0 ⎪3x + 3x + (4 − λ ) x = 0
⎩ 1 2 1 3 ⎩ 1 2 3 3
⎧x 1 + x 2 + x 3 = 0 ⎧- 5x 1 + x 2 + x 3 = 0
⎪ ⎪
⎨2 x 1 + 2 x 2 + 2x 3 = 0 ⎨2x 1 - 4x 2 + 2x 3 = 0
⎪3x + 3x + 3x = 0 ⎪3x + 3x - 3x = 0
⎩ 1 2 3 ⎩ 1 2 3
⎛1 0 0⎞
⎜ ⎟
A = ⎜ 0 1 0 ⎟ într - o baza B = (b1 , b2 , b3 )
⎜0 0 7⎟
⎝ ⎠
14. Fie aplicaţiile liniare f: R3 → R3
a) f1(x)=(2x1+2x3, x1+x2)
b) f2(x)=(2x1-x2, -x1+2x3, -x2+2x3)
Se cere să se scrie matricea ataşată aplicaţiilor. Să se determine
valorile şi vectorii proprii; să se determine baza în care matricele pot fi
diagonalizate. Răspuns:
⎛ 2 2⎞
a) A = ⎜⎜ ⎟⎟; λ1=0; λ2=3 O bază în care:
⎝1 1⎠
⎛ 0 0⎞
A = ⎜⎜ ⎟⎟ este B={b1=(1,-1) b2=(2,1)}
⎝ 0 3⎠
46
⎛ 2 −1 0⎞
⎜ ⎟
b) A = ⎜ − 1 0 2 ⎟ ; λ1=λ2=1; λ3=2. Nu există o bază din R3
⎜ 0 −1 2⎟
⎝ ⎠
în care să se poată diagonaliza matricea formei A.
15. Să se aducă la forma canonică, prin metoda lui Gauss,
formele pătratice:
a) g1(x) = 2x12+α22+x32-2x1x2+4x1x3-2x2x3
b) g2(x)=5x12+6x22+4x32-4x1x2-4x1x3
Rezolvare:
a) Observăm că avem coeficienţii aii ≠ 0, de exemplu a11 =2. Se
aleg toţi termeni care pe xn formând un pătrat cu aceştia.
1
g(x) = (2x12 - 2x1x2 + 4x1x3) + x2 + x3 - 2x2x3 =
(2x1 - x2 + 2x3)2
2
1 1 1
- x22 - 2x32+2x3x3+x2+x3-2x2x3 = (2x1-x2+2x3)2+ x22-x32
2 2 2
Dacă notăm: y1=2x1-x2+2x3; y2=x2; y3=x3
atunci:
1 2 1 2 2
g 1 (y) = y1 + y 2 − y 3
2 2
b) Procedând similar se obţine:
⎧ y1 = 5 x1 − 2 y 2 − 2 x3
⎪
1 2 5 2 40 2 ⎪ 26 4
g 1 (y) = y1 + y2 + y3 unde ⎨ y 2 = x2 − x2
5 26 13 ⎪ 5 5
⎪⎩ y 3 = x3
16. Utilizând metoda valorilor proprii să se aducă la forma
canonică următoarele forme pătratice:
a) g1(x) = 5x12 + 6x22 + 4x32 - 4x1x2 - 4x1x3
b) g2(x) = x12 + 5x22 + x32 + 2x1x2 + 6x1x3 + 2x2x3
Rezolvare: a) Se scrie matricea simetrică a formei pătratice
47
⎛ 5 − 2 − 2⎞
⎜ ⎟
A = ⎜− 2 6 0 ⎟
⎜− 2 0 4 ⎟⎠
⎝
Se determină valorile proprii scriind ecuaţia caracteristică a
acestei matrici.
5−λ −2 −2
P(λ) = − 2 6 − λ 0 = ( λ - 2) ( λ - 5) ( λ - 8) = 0
−2 0 4−λ
48
2. PROGRAMARE LINIARĂ
2.1. Introducere
∑a x
i =1
ij i
≥ bj , (j = 1,...,m) (2.1.3.)
xi ≥ 0, i = 1,..., n (2.1.4.)
n
[min] f = ∑c x
1=1
i i (2.1.5.)
∑a x
j=1
ij j ≤ bi i = 1,..., n (2.1.6.)
xj ≥ 0, j = 1,..., m (2.1.7.)
m
[max] f = ∑c x
j=1
j j (2.1.8.)
50
Condiţiile (6) rezultă din faptul că nu putem consuma din fiecare
m
resursă mai mult decât cantitatea de care dispunem, iar ∑c x
j=1
j j reprezintă
încasările totale.
Se pot da şi alte exemple de probleme de programare liniară, pe
care le vom trata în cadrul acestui capitol.
∑a x
i =1
ij i
≤ bj , j = 1,..., k (2.2.1.)
∑a x
i =1
ij i
≥ bj , j = k+1,..., l (2.2.2.)
∑a x
i =1
ij i
= bj , j = l+1,..., m (2.2.3.)
x i ≥ 0, x i ≥ 0,K , x i ≥ 0 ,
1 2 p
(2.2.4.)
x i ≤ 0,K, x i ≤ 0
p +1 p+r
52
Exemplul 1: Să se aducă la forma standard problema de progra-
mare liniară:
⎧ x1 + 3x2 – x3 – 2x4 + 3x5 = 7
⎪ x1 – 2x2 – x3 + x5 + 2x6 ≤ 6
⎨ –2x + 3x + 2x – x – x + x ≥ 4
1 2 3 4 6 7
⎪
⎩ 3x1 + x2 – x3 + 2x5 – x6 – 3x7 ≥ 3
x1 ≥ 0, x2 ≥ 0, x3 ≤ 0, x7 ≤ 0, x4, x5, x6 fără restricţii de semn
[max] f = 3x1 – 2x2 + x3 + x4 – x5 + 2x7.
Pentru x3 şi x7 care sunt negative facem substituţiile
w3 = –x3, w7 = –x7 ,
iar variabilele x4, x5, x6 care nu au restricţii de semn se vor
înlocui cu
x4 = u4 – v4 ; x5 = u5 – v5 ; x6 = u6 – v6
Cu aceste înlocuiri sistemul de restricţii devine:
x1 + 3x2 + w3 – 2(u4 – v4) + 3(u5 – v5) = 7
x1 – 2x2 + w3 + (u5 – v5) + 2(u6 – v6) ≤ 6
–2x1 + 3x2 – 2w3 – (u4 – v4) – (u6 – v6) – w7 ≥ 4
3x1 + x2 + w3 + 3w7 = 3
şi f = 3x1 – 2x2 – w3 + (u4 – v4) – (u5 – v5) – 2w7
Pentru forma standard adăugăm variabilele ecart .......... şi obţinem
x1 + 3x2 + w3 – 2u4 + 2v4 + 3u5 – 3v5 = 7
x1 – 2x2 + w3 + u5 – v5 + 2u6 – 2v6 + x 8e =6
–2x1 + 3x2 – 2w3 – u4 – v4 – u6 – v6 – w7 – x e9 =4
e
3x1 + x2 + w3 + 3w7 – x10 ≥ 3
x1 ≥ 0, x2 ≥ 0, w3 ≥ 0, u4 ≥ 0, v4 ≥ 0, u5 ≥ 0, v5 ≥ 0, u6 ≥ 0, v6 ≥0,
w7 ≥ 0,
x 8e ≥ 0, x 9e ≥ 0, x 10
e
≥0
[max] f = 3x1 – 2x2 – w3 + u4 – v4 – u5 + v5 – 2w7
De menţionat că în orice cerinţă de optimizare maximul şi mini-
mul se pot înlocui reciproc, anume:
[max] f(x) = [–min ] (–f(x))
[min] f(x) = [– max] (–f(x))
53
2.3. Soluţiile problemei de programare liniară
În continuare vom considera problema standard (S) de programare
liniară. Pentru compatibilitatea sistemului (2.2.7.) considerăm că
rang A = rang (Ab)
şi rang A = m ceea ce implică m≤n
DEFINIŢIA 3.1. Numim soluţia posibilă (sau realizabilă) a
problemei (S) un vector x = (x1, ..., xn)t din spaţiul soluţiilor care
satisface (2.2.7.) şi (2.2.8.)
Mulţimea soluţiilor posibile este o submulţime a spaţiului
vectorial n- dimensional al soluţiilor, ea poate fi vidă, redusă la un
punct, infinită dar mărginită, infinită şi nemărginită aşa cum rezultă
din exemplele pe care le vom analiza.
Se demonstrează că mulţimea soluţiilor posibile este o mulţime
convexă.
DEFINIŢIA 3.2. O soluţie posibilă (sau realizabilă) X se numeşte
soluţie de bază (sau program de bază) dacă are cel mult m componente
strict pozitive (xi1,..., xir, r ≤ m) şi dacă vectorii coloană ai1, ..., air
corespunzător coordonatelor nenule xir (r ≤ m), ale vectorului X sunt
liniar independenţi.
Dacă soluţia de bază are exact m componente nenule ea este
nedegenerată, în caz contrar (dacă conţine mai puţin de m componente
nenule) ea este degenerată.
DEFINIŢIA 3.3. Se numeşte soluţie optimă a problemei (S) o
soluţie posibilă care satisface cerinţa de optim (2.2.9).
Exemplul 2.1.: Fie programul (S)
x1 – x2 – 2x3 – x4 = 4 (2.3.1.)
2x1 + x2 – 4x3 – x5 = 6
xi ≥ 0 i = 1, ..., 5 (2.3.2)
1 −1 − 2 −1 0
Matricea A = are rangul 2
2 1 4 0 −1
Vectorul X1 = (20/3, 4/3, 1, 0, 4)t este o soluţie posibilă deoarece
satisface condiţiile (2.1.1) şi (2.1.2.)
Vectorul X2 = (4, 0, 0, 0, 2)t reprezintă o soluţie de bază
nedegenerată deoarece numărul componentelor nenule este 2 = rang A
⎛1⎞ ⎛0⎞
şi vectorii a 1 = ⎜⎜ ⎟⎟ şi a 5 = ⎜⎜ ⎟⎟ sunt liniar independenţi.
⎝ 2⎠ ⎝ − 1⎠
54
Vectorul X3 = (22/3, 0, 2, 0, 0)t nu este o soluţie de bază deşi
este o soluţie posibilă deoarece vectorii coloană din matricea A
⎛1⎞ ⎛- 2⎞
corespunzători componentelor nenule a 1 = ⎜⎜ ⎟⎟ şi a 3 = ⎜⎜ ⎟⎟ sunt
⎝ 2⎠ ⎝ 4⎠
liniar dependenţi.
Vom da în continuare câteva teoreme privind soluţiile unui
program liniar. pentru demonstrarea lor se pot consulta [1], [2], [3], ...
TEOREMA 3.1. Între soluţiile posibile ale unei probleme de
programare liniară şi soluţiile posibile ale problemei extinse există o
corespondenţă biunivocă.
TEOREMA 3.2. Între soluţiile optime ale unei probleme de
programare liniară şi cele ale problemei extinse există o corespondenţă
biunivocă.
Spaţiul vectorial n-dimensional al tuturor soluţiilor X se numeşte
spaţiul soluţiilor, iar mulţimea soluţiilor posibile formează un
subspaţiu H al acestuia ea poate fi vidă, redusă la un punct, infinită dar
mărginită sau infinită şi nemărginită aşa cum va rezulta din exemplele
pe care le vom da.
TEOREMA 3.3. Dacă pentru un program liniar H ≠ Ø atunci
există cel puţin o soluţie de bază.
Din cele expuse până acum rezultă că pentru rezolvarea unei
probleme de programare liniară este necesar şi suficient să putem descoperi
în mulţimea soluţiilor de bază pe acelea care optimizează funcţia obiectiv.
În cazul în care în problemă intervin două sau trei variabile soluţia putea fi
determinată prin metode elementare şi anume metoda grafică şi metoda
algebrică [...]. În celelalte cazuri o inspectare completă a mulţimii tuturor
soluţiilor de bază ar presupune un volum mare de calcule şi o serie de
dezavantaje ca în cazul problemelor cu soluţie infinită.
O metodă care ne dă răspunsuri precise şi concludente şi care
necesită un volum relativ mic de calcule este metoda simplex, care
permite determinarea soluţiei optime pornind de la o soluţie de bază
după un număr finit de iterate.
56
d) (
B−1a j = y i1 j , y i 2 j ,..., y i m j )
t
care reprezintă coordonatele
vectorilor a j , i ≤ j ≤ n în baza B. dacă B este baza canonică yij sunt
coeficienţii din sistemul de restricţii dat.
e) se calculează f j = C i y ij ∑
i∈I
⎧⎪∑ c i y ij − c j , j ∈ I
f) se calculează diferenţele z j − f j = ⎨ i∈I
⎪⎩0 , j∉ I
Un astfel de tabel simplex arată deci sub forma:
c1 c2 ... ci ... cm cm+1 ... cn
CB B XB a1 a2 ... ai ... am a m +1 ... a n
c1 a 1 ~
x1 1 0 ... 0 ... 0 y1,m+1 ... y1,n
c2 a2 ~
x 0 1 ... 0 0 y2,m+1 ... y2,n
2
M M M M M M M M M
ci ai ~
xi 0 0 ... 1 0 yi,m+1 ... yi,n
M M M M M M M M M
cm am ~
xm 0 0 ... 0 1 ym,m+1 ... ym,n
fB f1 f2 fi fm fm+1 ... Fn
ci-fj 0 0 ... 0 0 cm+1-fm+1 ... cn-fn
În continuare se aplică testul de optimalitate al soluţiei XB şi bazat
pe următoarele teoreme pe care le dăm fără demonstraţie şi anume:
TEOREMA 4.1. Dacă fj – cj ≥ 0 pentru toţi j ∈ J, problema de
programare liniară are optim finit şi fopt = fB.
TEOREMA 4.2. Dacă pentru un indice j∈J pentru care fj – cj < 0
toate componentele xjk ≤ 0, programul are optim infinit
1. Dacă toţi cj – fj ≥ 0, j∈J atunci XB este soluţia optimă şi fopt = fB
2. Dacă există cel puţin o diferenţă fj – cj < 0 atunci soluţia nu
este optimă. În acest caz există următoarele posibilităţi.
a) Fie l∈J aşa încât c l − f l < 0 şi dacă toţi yij ≤ 0 ∈ i ∈I,
problema nu are optim finit.
57
b) Fie l ∈J cu c l − f l < 0 şi există cel puţin un yij > 0
atunci soluţia poate fi îmbunătăţită.
Se trece la prima iterată prin care se determină vectorul care
intră în bază şi vectorul care iese din bază. Indicele k al vectorului care intră
în bază ne este dat de
ck – fk = max {cj – fj / cj – fj > 0} (4.14.)
iar indicele h al vectorului care iese din bază este dat de
(
xh ⎧~x ⎫
= min ⎨ i / i ∈ I, y ik f 0⎬ (4.15.)
y kh ⎩ y ik ⎭
În acest mod vectorului a h din bază îi ia locul vectorul a k⋅
Se stabileşte elementul pivot ykh şi se recalculează toate
elementele tabloului simplex şi se obţine o nouă soluţie de bază*. Dacă
această soluţie nu este optimă se trece la iterata următoare. Ca rezultat
al fiecărei iterate se obţine o nouă soluţie de bază şi în baza teoremelor
enunţate anterior în final obţinem soluţia optimă sau ne convingem că
nu avem optim finit.
Observaţii
Reamintim regula de calcul:
- elementele de pe linia pivotului se împart la pivot
- elementele de pe coloana pivotului devin nule cu excepţia
pivotului care devine 1
- celelalte elemente se calculează după „regula dreptun-
ghiului”. Se determină valoarea unui determinant de ordin doi unde
pe diagonala principală avem pivotul şi elementul ce trebuie
recalculat iar celelalte elemente se găsesc pe linia şi coloana pivo-
tului intersectate cu linia şi coloana elementului de calculat. Rezul-
tatul se împarte la pivot.
Exemplul 4.1.: Să se rezolve problema de programare liniară
4x1 + 2x2 – 6x3 + x4 = 4
x1 – x2 + x5 = 3
[max] f = 4x1 - x2 + 2x3 + x5
Soluţie
4 2 −6 1 0
A= , rang A = 2
1 −1 0 0 1
58
⎛1⎞ ⎛0⎞
Vectorii a 4 = ⎜⎜ ⎟⎟ şi a 5 = ⎜⎜ ⎟⎟ formează o bază.
⎝0⎠ ⎝1⎠
Variabilele bazice sunt x5 şi x6 deci I = {5, 6}.
Alcătuim tabelul simplex
4 -1 2 0 1 cj
cB B xB a1 a2 a3 a4 a5
a4
0 4 4 2 -6 1 0
a5
1 3 1 -1 0 0 1
fj 3 1 -1 0 0 1
cj – fj 3 0 2 0 0
Cea mai mare diferenţă pozitivă este c1 – f1 = 4 şi avem yi1 > 0
deci soluţia poate fi îmbunătăţită.
În bază va intra vectorul a 1 . Pentru a vedea ce vector iese în
bază calculăm
xi ⎧4 3⎫
min = min ⎨ , ⎬ = 1
y i1 ⎩4 1⎭
deci din bază iese vectorul a 4 . Pivotul este 4.
Tabelul simplex din iterata următoare este:
4 -1 2 0 1 cj
cB B xB a1 a2 a3 a4 a5
4 a1 1 1 1/1 -3/2 1/4 0
1 a5 2 0 -3/2 3/2 -1/4 1
fj 6 4 1/2 -9/2 3/4 1
cj – fj 0 -3/2 13/2 -3/4 0
Mai avem o diferenţă cj – fj pozitivă deci în bază intră vectorul
a3 şi iese vectorul a 5 deoarece pe coloana lui a 3 avem o singură
59
coordonată pozitivă 3/2. pivotul este 3/2. Tabloul simplex în iterata
următoare este:
4 -1 2 0 1 cj
cB B xB a1 a2 a3 a4 a5
4 a1 3 1 -1 0 0 1
2 a3 4/3 0 -1 1 -1/6 2/3
fj 44/3 4 -6 2 -1/3 16/3
cj – fj 0 5 0 1/3 -13/3
Avem două diferenţe cj – fj pozitive dar pe coloanele lor elementele
yij transformate sunt negative deci problema nu are optim finit.
Exemplul 4.2.: Să se rezolve problema de programare liniară.
2x1 + x2 + x3 + x5 = 2
–x1 +2 x2 –2 x3 + x6 = 3
3x1 – x2 + x3 + x4 = 5
[max] f = 3x1 + x2 – x3 + 2x4 + x6
Soluţie:
2 1 1 0 1 0
A = −1 2 −2 0 0 1 , rang A = 3
3 −1 1 1 0 0
Vectorii a 5 , a 6 , a 4 formează o bază
Tabloul simplex este următorul
3 1 -1 2 0 1 cj
cB B xB a1 a2 a3 a4 a5 a6
0 a5 2 2 1 1 0 1 0
1 a6 3 -1 2 -2 0 0 1
2 a4 5 3 -1 1 1 0 0
fj 13 5 0 0 2 0 1
cj – fj -2 1 -1 0 0 0
Avem c2 – f2 > 0 deci intră în bază vectorul a 2
Din ⎧2 3⎫
min ⎨ , ⎬ =
3
=
x6 deci iese din bază vectorul a 6 .
⎩1 2⎭ 2 y 26
Pivotul este y62 = 2
60
Următorul tabel este:
3 1 -1 2 0 1 cj
cB B xB a1 a2 a3 a4 a5 a6
0 a5 1/2 5/2 0 2 0 1 -1/2
1 a2 3/2 -1/2 1 -1 0 0 1/2
2 a4 13/2 5/2 0 0 1 0 1/2
fj 29/2 9/2 1 -1 2 0 3/2
cj – fj -3/2 0 0 0 0 -1/2
Toate diferenţele cj – fj sunt negative sau nule deci
29 3
zopt = şi este realizat pentru valorile x1 = 0, x 2 = , x3 = 0,
2 2
13 1
x 4 = , x 5 = şi x6=0. Soluţia optimă este X = ( 0, 3/2, 0, 13/2,
2 2
1/2, 0)t şi este nedegenerată (numărul de componente pozitive ale
vectorului soluţie X egal cu numărul restricţiilor).
62
Nu dispunem de o bază canonică deci vom adăuga sistemului de
restricţii variabile artificiale x 5a , x a6 , x a7 şi vom rezolva problema prin
metoda celor două faze.
Faza I. Rezolvăm programul liniar
2x1 + 3x2 + x3 + x 5a = 4
x2 + 2x3 + x4 + x a6 = 6
x1 + x3 + x4 + x a7 = 8
xi ≥ 0, (1 ≤i ≤ 4) x ak ≥ 0, 5 ≤ k ≤ 7
[min] f1 = x 5a + x a6 + x a7
Avem o problemă de minim
Tabloul simplex este:
0 0 0 0 1 1 1 cj
CB B XB a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7
1 a5 4 2 3 1 0 1 0 0
1 a6 6 0 1 2 1 0 1 0
1 a7 8 1 0 1 1 0 0 1
fj 18 3 4 4 2 1 1 1
cj-fj -3 -4 -4 -2 0 0 0
1 a5 1 2 5/2 0 -1/2 1 -1/2 0
0 a 3 0 1/2 1 1/2 0 1/2 0
3
1 a7 5 1 -1/2 0 1/2 0 -1/2 1
fj 6 3 2 0 0 1 -1 1
cj-fj -3 -2 0 0 0 2 0
0 a1 1/2 1 5/4 0 -1/4 1/2 -1/4 0
0 a 3 0 1/2 1 1/2 0 1/2 0
3
1 a7 9/2 0 3/4 0 3/4 -1/2 -1/4 1
fj 9/2 0 3/4 0 3/4 -1/2 -1/4 1
cj-fj 0 -3/4 0 -3/4 3/2 3/4 0
0 a1 2 1 3/2 0 0 1/3 -1/3 1/3
63
0 a3 0 0 0 1 0 1/3 2/3 -2/3
0 a4 6 0 0 0 1 -2/3 -1/3 4/3
fj 0 0 0 0 0 0 0 0
cj-fj 0 0 0 0 1 1 1
Am eliminat din bază toate variabilele artificiale şi f1 opt = 0.
Trecem la faza următoare.
Faza a II-a. Reluăm tabelul simplex de unde am rămas dar cu cj
coeficienţii funcţiei obiectiv f şi fără coloanele vectorilor a 5 , a 6 , a 7 .
Avem pentru problema de maxim tabelul:
1 8 1 3 cj
CB B XB a1 a2 a3 a4
1 a1 2 1 3/2 0 0
1 a3 0 0 0 1 0
3 a4 6 0 1 0 1
fj 20 1 9/2 1 3
cj-fj 0 7/2 0 0
8 a2 4/3 2/3 1 0 0
1 a3 0 0 0 1 0
3 a4 7 -2/3 0 0 1
fj 87/3 10/3 8 1 3
cj-fj -7/3 0 0 0
t
87 ⎛ 4 ⎞
max f = şi este realizată de vectorul A = ⎜ 0, , 0, 7 ⎟ şi
3 ⎝ 3 ⎠
este degenerată
Exemplul 5.2.: Să se rezolve programul liniar
-x1 + x2 + x3 = 1
x 1 – x 2 + x4 = 1
x1 + x2 + 2x3 = 4
xi ≥ 0, 1 ≤ i ≤ 4
[max] f = 2x1 – x2 + 3x3 + x4
64
Soluţie
−1 1 1 0
A = 1 −1 0 1
1 1 2 0
În A avem un vector coloană unitar a 4 = (0,1,0 ) deci adăugăm
t
Faza a II-a
2 -1 3 1 cj
CB B XB a1 a2 a3 a4
3 a3 5/3 0 2/3 1 0
1 a4 1/3 0 -2/3 0 1
2 a1 2/3 1 -1/3 0 0
fj 20/3 2 2/3 3 1
cj-fj 0 -5/3 0 0
20
Rezultă [max] f = şi este realizat de vectorul X = (2/3, 0,
3
5/3, 1/3)t, soluţie nedegenerată.
66
Soluţia 1. Problema extinsă este:
x1 + x2 + 2x3 + x4 = 10
2x1 + x2 + 3x3 + x5 = 15
x1 + x2 + x3 + x6 = 7
xi ≥ 0, 1 ≤ i ≤ 7
[max] f = 2x1 + x2 – 3x3 + 0x4 + 0x5 + 0x6
Avem următorul tabel simplex
2 1 -3 0 0 0 cj
cB B xB a1 a2 a3 a4 a5 a6
0 a4 10 1 1 2 1 0 0
0 a5 12 2 1 3 0 1 0
0 a6 7 1 1 1 0 0 1
fj 0 0 0 0 0 0 0
cj – fj 2 1 -3 0 0 0
0 a4 4 0 1/2 1/2 1 -1/2 0
2 a 6 1 1/2 3/2 0 1/2 0
1
0 a6 1 0 1/2 -1/2 0 -1/2 1
fj 12 2 1 3 0 1 0
cj – fj 0 0 -6 0 -1 0
Avem fopt = 12 pentru X = (6, 0 , 0)t. Soluţia este degenerată
Exemplul 6.2.: Să se aducă la forma standard şi să se rezolve
programul liniar:
3x1+x2-x3 =9 (6.2.1.)
x1–2x2+x3–x4 ≤ 6
x1+3x2–x3–3x4 ≥ 3,
x1≥0, x2≥0, x3≤0, x4 nu are semn specificat (6.2.2.)
[max.] f = 2x1+2x2 –x3 –x4.
Soluţie Facem substituţiile x3 = – y3, y3 ≥0,
x4 = u4 – v4 cu u4 ≥ 0, v4 ≥ 0. Programul devine
3x1 + x2 + y3 = 9 (6.2.1’)
x1 – 2x2 – y3 – u4 + v4 ≤ 6
67
x1 + 3x2 + y3 + 3u4 – 3v4 ≥ 3
x1 ≥ 0, x2 ≥ 0, y3 ≥ 0, u4 ≥ 0, v4 ≥ 0 (6.2.2’)
[max] f = 3x1 + 2x2 + y3 – u4 + v4 (6.2.3’)
Restricţiile conţin şi inecuaţii deci la inecuaţia a doua adăugăm
variabila ecart y5 ≥ 0 iar în ultima scădem variabila ecart y6 ≥ 0 deci
programul devine
3x1 + x2 + y3 = 9
x1 – 2x2 – y3 – u4 + v4 + y5 = 6
x1 + 3x2 + y3 + 3u4 – 3v4 – y6 = 3 (6.2.1″)
şi [max.] f = 3x1 + 2x2 + y3 – u4 + v4 + 0y5 + 0y6.
Avem
a1 a 2 a3 a4 a5 a6 a7
3 1 1 0 0 0 0
A= 1 -2 - 1 - 1 1 1 0 , rang A = 3
1 3 1 3 -3 0 1
x1 x 2 y3 u 4 x 4 y5 y6
Nu avem o bază canonică, în A vectorul a 6 = (0,1,0)t este unitar.
Completăm o bază cu ajutorul variabilelor artificiale y a7 adăugat
membrului întâi al primei ecuaţii şi y 8a adăugat ultimei ecuaţii
(5.2.1″). Problema se rezolvă prin metoda celor două faze:
Faza I-a Avem de rezolvat programul liniar:
3x 1 + x 2 + y 3 + y a7 = 9
x 1 − 2x 2 − y 3 − u 4 + v 4 + y 5 = 6
x 1 + 3x 2 + y 3 + 3u 4 − 3v 4 − y 6 + y 8a = 3
x1 ≥ 0, x2 ≥ 0, y3 ≥ 0, u4 ≥ 0, v4 ≥ 0, y5 ≥ 0, y6 ≥0, y7 ≥ 0, y8 ≥ 0
[min] f 1 = y a7 + y 8a
Tabelul simplex va fi:
0 0 0 0 0 0 0 1 1 cj
cB B xB a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7 a8 a9
68
1 a8 9 3 1 1 0 0 0 0 1 0
0 a6 6 1 -1 -1 -1 1 1 0 0 0
1 a9 3 1 3 1 3 -3 0 -1 0 1
f1j 12 4 4 2 3 -3 0 -1 1 1
cj-fij -4 -4 -2 -3 3 0 2 0 0
1 a8 8 8/3 0 2/3 -1 1 0 1/3 1 -1/3
0 a 7 4/3 0 -2/3 0 0 1 -1/3 0 1/3
6
0 a 2 1 1/3 1 1/3 1 -1 0 -1/3 0 1/3
fij 8 8/3 0 2/3 -1 1 0 1/3 1 -1/3
cj-fij -8/3 0 -2/3 1 -1 0 2/3 0 4/3
0 a 3 1 0 1/4 -3/8 3/8 0 1/8 3/8 -1/8
1
0 a 12 0 0 -1 1/2 -1/2 1 -1/2 -1/2 1/2
6
0 a2 0 0 1 1/4 9/8 -9/8 0 -3/8 -1/8 3/8
fij 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0
Am obţinut [min] f1 = 0 şi din bază am eliminat toate variabilele
artificiale.
Faza a II-a. Reluăm ultima parte a tabelului simplex fără ulti-
mele două coloane şi cu coeficienţii cj ai funcţiei f. Vom avea:
3 2 1 -1 0 0
cB B xB a1 a2 a3 a4 a5 a6 a7
3 a1 3 1 0 1/4 -3/8 3/8 0 1/8
0 a6 12 0 0 -1 1/2 -1/2 1 -1/2
2 a2 0 0 1 1/4 9/8 -9/8 0 -3/8
fj 9 3 2 5/4 9/8 9/8 0 -3/8
cj-fj 0 0 -1/4 -17/8 -1/8 0 3/8
0 a7 24 8 0 2 -3 3 0 1
0 a6 24 4 0 0 -1 1 1 0
2 a2 9 3 1 1 0 0 0 0
fj 18 6 2 2 0 0 0 0
cj-fj -3 0 -1 -1 1 0 0
69
1 a5 8 8/3 0 2/3 -1 1 0 1/3
0 a6 16 4/3 0 -2/3 0 0 1 -1/3
2 a2 9 3 1 1 0 0 0 0
fj 26 26/3 2 8/3 -1 1 0 1/3
cj-fj -17/3 0 -5/3 0 0 0 -1/3
f opt = 26 şi este realizat de X = (0, 9, 0, -8)t. Soluţia este
degenerată.
70
2.7. Dualitatea în programarea liniară
Problema dualităţii în programarea liniară prezintă un interes
deosebit din punct de vedere matematic cât şi economic. În paragra-
fele anterioare am făcut ipoteza ca rang A = m până la metoda bazei
artificiale, rămânând totuşi restricţia m ≥ n care nu va mai fi necesară
în abordarea problemei duale.
Pentru formarea unui program dual trebuie să ţinem seama de
următoarele reguli:
1. fiecărei variabile nenegative (nepozitive) din programul primal
îi corespunde în programul dual o inecuaţie ≥ (≤);
2. unei variabile fără semn specificat din programul primal îi
corespunde în dual o ecuaţie;
3. coeficienţii funcţiei obiectiv din problema primală sunt opuşii
termenilor liberi din sistemul de restricţii al problemei duale;
4. termenii liberi ai restricţiilor din problema primală sunt opuşii
coeficienţilor funcţiei obiectiv din problema duală;
5. fiecărei restricţii de forma ≥ (≤ sau =) din programul primal îi
corespunde în cel dual o variabilă nenegativă (nepozitivă sau oarecare);
6. matricea coeficienţilor din sistemul de restricţii din programul
dual este transpusă matricii coeficienţilor din programul primal.
Utilizând notaţiile vectoriale avem următoarele forme de
programe duale:
Dacă programul primal este:
AX ≤ b (2.7.1.)
(P) X≥0 (2.7.2.)
[max] f = CX (2.7.3.)
atunci programul dual va fi:
YA ≥ C (2.7.4.)
(D) Y≥0 (2.7.5.)
[min] g =Y b’ (2.7.6.)
În problema (P) putem da următoarele interpretări elementelor:
Xi poate fi vectorul preţurilor unitare ale bunurilor rezultate din
desfăşurarea activităţilor, vectorul b – cererea de produse (sau dispo-
nibilul de materii prime) Cj – costul fiecărei activităţi (sau beneficiul
realizat din desfăşurarea activităţii) iar valoarea totală a bunurilor
create bj să fie maximă. Putem interpreta problema duală (D) astfel:
dacă xi să reprezinte nivelul la care se desfăşoară activităţile fenome-
nului economic respectiv; bj – cererea de produse (sau disponibilul de
materii prime); cj – costul fiecărei activităţi (sau beneficiul realizat din
71
desfăşurarea activităţii respective), să se determine nivelul fiecărei
activităţi xi aşa încât să fie îndeplinite sau depăşite cererile bj iar costul
total al activităţilor desfăşurate să fi minim.
Dacă programul primal (P) este dat sub forma standard:
AX = b (2.7.7.)
(P) X≥0 (2.7.8.)
[max] f = CX (2.7.9.)
dualul va fi:
YA ≥ C (2.7.10.)
(D) Y oarecare (2.7.11.)
[min] g = Y b (2.7.12.)
De observat că dualul nu are forma standard
Între cuplurile de probleme duale există o strânsă interdependenţă
a soluţiilor lor. Vom da în continuare câteva rezultate fără demonstraţie.
Lema. Dacă X şi Y constituie soluţii posibile pentru cuplul de
programe (P) – (D), avem inegalitatea
CX ≤ Yb
Pentru un cuplu de programe liniare duale teorema de existenţă
ne asigură de următoarele posibilităţi:
TEOREMA 7.1. (de existenţă) Pentru un cuplu de programe
liniare duale avem alternativele următoare:
a. nici unul din programe nu admite soluţii posibile;
b. un program are optim finite iar celălalt nu admite soluţii
posibile;
c. ambele programe admit soluţii optime finite.
TEOREMA 7.2. (fundamentală a dualităţii)
Pentru un cuplu de programe duale (2.2.7.) – (2.7.12.), condiţia
necesară şi suficientă pentru ca soluţia realizabilă de bază X a
programului primal (P) să fie optimă, este să existe o soluţie
realizabilă de bază Y a programului dual (D) aşa încât să avem
CX = Yb (2.7.13.)
Pe baza teoremei dualităţii se poate da şi următorul rezultat:
TEOREMA 7.3. Pentru un cuplu de programe lianiare duale (P) – (D)
condiţia necesară şi suficientă ca soluţiile posibile X şi Y să fie optime este:
Y (b-AX) = 0 (2.7.14.)
(C – YA)X = 0
Din relaţiile (6.14) rezultă următoarele:
72
- dacă soluţia optimă X (Y) a problemei primale (duale)
satisface restricţia j (1 ≤ j ≤ m ) (i, 1≤ i ≤ n) din sistemul (2.6.1.)
(respectiv 2.7.4) cu inegalitate strictă, atunci componenta yj (xi) a
soluţiei programului dual (primal) este nulă.
- dacă componenta xi > 0, 1 ≤ i ≤ n (yj > 0; 1 ≤ j ≤ m) a soluţiei
optime a programului primal (dual), atunci soluţia optimă Y (resp.X) a
dualului (primal) satisface cu egalitate restricţia j (i) a lui (2.7.4.) (resp.7.1).
Se poate demonstra pe baza rezultatelor anterioare că o soluţie
posibilă a dualei este:
Y = CBB-1 (2.7.15.)
-1
unde CBB reprezintă produsul dintre vectorul CB format de
coeficienţii bazici şi inversa matricii de bază din ultimul tablou
simplex care apare pe coloanele corespunzătoare vectorilor unitari din
primul tablou. Se arată că (7.15.) este chiar soluţia optimă. Dacă
printre variabilele bazice ale tabelului simplex optimal apar şi
variabile ecart (de compensare), de exemplu xk›0 atunci yk = 0.
Exemplu 6.1.: Să se rezolve programul liniar
x1 + x2 ≥ 3
3x1 + 4x2 ≥ 7
x1 ≥ 0 , x2 ≥ 0
[min] f = 3x1 + 5x2
Dualul său este
y1 + 3y2 ≤ 3
2y1 + 4y2 ≤ 5
y1 ≥0, y2 ≥0
[max] g = 3y1 + 7y2
Tabelul simplex al dualului adus la forma standard prin
adăugarea variabilelor ecart y3 şi y4 este
3 7 0 0 cj
CB B xB a1 a2 a3 a4
0 a3 3 1 3 1 0
0 a4 5 2 4 0 1
gj 0 0 0 0 0
cj – gj 3 7 0 0
7 a2 1 1/3 1 1/3 0
0 a4 1 2/3 0 -4/3 1
73
gj 7 7/3 7 7/3 0
cj-gj 2/3 0 -7/3 0
7 a2 1/2 0 1 1 -1/2
3 a1 3/2 1 0 -2 3/2
gj 8 3 7 1 1
0 0 -1 -1
Soluţia optimă este gopt = 8 pentru Y = (3/2, 1/2)
Soluţia optimă a primalei (duala dualei) este fopt = 8 şi se citeşte pe
ultima linie a tabelului simplex, luând cu semn schimbat valorile de pe
ultimele două coloane corespunzătoare vectorilor unitari. Deci X = (1,1)t.
Exemplu 7.2.: Să se rezolve programul liniar:
x1 + x2 ≥ 12
3x1 + 4x2 ≥ 20
x1 – 4 x2 ≥ -18
-x1 ≥ - 6
x1 ≥ 0, x2 ≥ 0
[min] f = x1 + x2
Dualul său este
y1 + 3y2 + y3 – y4 ≤ 1
3y1 + 4y2– 4y3 ≤ 1
y1 ≥ 0, y2 ≥ 0
[max] g = 12y1 + 20y2 – 18y3 – 6y4
Adăugând la prima inecuaţie variabila ecart y5 ≥ 0 iar la a doua
y6 ≥ 0 obţinem un program standard al cărui tabel simplex este
12 20 -18 -6 0 0 cj
CB B xB a1 a2 a3 a4 a5 a6
0 a5 1 1 3 1 -1 1 0
0 a6 1 3 4 -4 0 0 1
gj 0 0 0 0 0 0 0
12 20 -18 -6 0 0
0 a5 1/4 -5/4 0 4 -1/4 1 -3/4
20 a2 1/4 3/4 1 -1 0 0 1/4
gj 5 15 20 -20 0 0 5
cj – gj -3 0 2 -6 0 -5
74
-18 a3 1/16 -5/16 0 1 -1/16 1/4 -3/16
20 a 2 5/16 7/16 1 0 -1/16 1/4 1/16
gj 41/8 115/8 20 -18 -1/8 1/2 37/8
-9/8 0 0 -47/8 -1/2 -37/8
41
Am obţinut max g = . Pe ultima linie avem componentele cu
8
1
semn schimbat al problemei primale şi anume pentru x1 = ,
2
37 41
x2 = obţinem min f = .
8 8
Pentru alte metode de rezolvare a perechii de programe duale se
poate consulta literatura de specialitate menţionată la bibliografie.
∑x
j =1
ij ≤ ai ; i=1, ..., m (2.9.1.)
∑x
i =1
ij ≥ b j , j=1, ..., n (2.9.2.)
xij ≥ 0 (2.9.3.)
78
m n
[min] f = ∑∑ c ij xij (2.9.4.)
i =1 j =1
m n
ai ≥ 0, bj ≥ 0, cij ≥ 0, ∑ai ≥ ∑bj
i =1 j=1
(2.9.5.)
∑x
j=1
ij = a i , i =1, ..., m (2.9.1’)
∑x
i =1
ij = b j , j = 1, ..., n (2.9.2’)
m n
[min] f = ∑∑ c ij x ij (2.9.3’)
i =1 j=1
m n
ai ≥ 0, bj ≥0, cij ≥ 0, ∑ai = ∑bj
i =1 j=1
(2.9.4’)
…
ai
…
am
b1 b2 … bj … bn s
Componentele bazice xij ale soluţiei se determină pe rând cu x11
şi anume:
Se alege x11 = min(a1, b1) şi vor fi consideraţi nebazice (deci vor
fi egali cu zero) toate variabilele de pe aceiaşi linie (sa coloană) cu x11
conform următoarelor situaţii:
a) dacă a1< b1 atunci x11 = a1 iar x1j = 0, (j=2, 3, ...,n)
b) dacă a1 > b1 atunci x11 = b1 şi xi1 = 0, (i = 2, 3, ..., m)
c) dacă a1 = b1 atunci x11 = a1 = b1 şi la alegere x12 = 0 sau x21 =
0, toate celelalte componente de pe linia 1 şi coloana 1 fiind
considerate nebazice, deci, nule.
Concomitent se modifică şi valorile lui a1 sau b1 înlocuindu-se
cu a 1 = a 1 − x 11 sau b1' = b1 − x 11 .
'
82
Exemplu 9.2.: Reluăm datele din exemplul 9.1.
Pe prima linie a tabloului cel mai mic cost este c13 = 1 deci luăm
x13 = min (a1, b3) = b3 = 15 se haşurează restul de celule din coloana
lui b3 şi se recalculează a1 care devine a1' = 65 − 15 = 50
b1 b2 b3 b4
a1 153 352 151 ////4 65, 50, 15
a2 151 ///3 ///2 /////2 15
a3 103 ////4 ////1 103 20
40 35 15 10
25
Pasul 2 căutăm min cij = c21 = 1 deci x21 = min (a2, b1) = a2 =
15 1 ≤ i ≤3
j = 1, 2, 4 şi haşurăm celulele liniei doi. Recalculăm b, care
devine b1' = b1 − 15 = 25
Pasul 3 min cij = c12 deci x 12 = min(a 1' , b 2 ) = b 2 = 35
i=1, 3
j = 1, 2, 4
Haşurăm coloana lui b2 şi avem a 1'' = a 1' − 35 = 50 − 35 = 15
Pasul 4 min cij = c11 (sau c31 = c34) luăm
i=1, 3
j=1, 4
x11 = min( a 1'' , b1' ) = b1' = 15 şi b1' devine b1'' = b1' − 15 = 10
Este evident acum că x13 =10 şi x34 = 10
Avem
f = 215
pentru x11 = 15, x12 = 35, x13 = 15, x21 = 15, x31 = 10, x34 = 10
x14 = x22 = x23 = x24 = x32 = x33 = 0
Metoda costurile minime dă în general o soluţie iniţială de bază
mai bună decât metoda diagonalei, realizând o valoare a cheltuielilor
de transport mai mică. Acest lucru e util deoarece numărul iteraţiilor
necesare pentru atingerea optimului va fi mai mic.
Pentru determinarea soluţiei optime a unei probleme de transport
se utilizează algoritmul bazat pe adoptarea metodei simplex la
condiţiile particulare ale problemei de transport.
83
3. Determinarea soluţiei optime
Fiecărei variabile xkh îi corespunde A un vector coloană m+n
dimensional a kl .
Dacă dispunem de o bază B formată din n+m–1 vectorii a kl sunt
liniar independenţi. orice vector nebazic se scrie în această bază
a ij =∑ x ijkl a kl
a kl ∈B
(2.9.6.)
85
δ13 = −1, δ14 = 0; δ 22 = 2; δ 24 = −2; δ 31 = 3; δ 32 = 5
Avem δ 24 = −2 deci soluţia nu este optimă
Repetând raţionamentul punând θ în căsuţa (2, 4) avem ciclul
5–θ → θ
↑ ↓
10 + θ ← 10 – θ, cu θ = 5
Soluţia problemei va fi
303 352 ///1 ///4 65
1 3 2
10 /// /// 52 15
///3 ///4 151 53 20
40 35 15 10
cu f2 = 210
Testul de optimalitate ne dă:
/// /// 1 2
/// 3 2 ///
4 4 /// ///
Toate valorile δ ij ≥ 0 deci relaţia f2 este optimă.
pentru x11 = 30; x12 = 35; x21 = 10; x24= 5;
x33 = 15; x34 = 5 toate celelalte valori fiind nule.
Să se rezolve următoarele probleme de programare liniară
86
⎧3 x1 + x3 - x3 = 3
⎪ x + x - 3x = - 12
⎪ 1 2 4
2.1.⎨
⎪ x 2 + x3 + x5 = 4
⎪⎩ xi ≥ 0, 1 ≤ i ≤ 5
[max] f = 3 x1 + 2 x 2 + x3 − x 4 + 5 x5
7 43
( R = x1 = , x 2 = 0, x3 = 0, x 4 = , x5 = 4)
3 8
⎧ x1 + x 2 + x 3 + x 4 ≤
⎪7x + 5x + 3x + 2x ≤ 1
⎪ 1 2 3 4
2.2.⎨
3x
⎪ 1 + 4x 2 + 10x 3 + 15x 4 ≤1
⎪⎩ xi ≥ 0 1≤i ≤5
[max] f = 60 x1 + 60 x 2 + 90 x3 + 90 x 4
Să se rezolve şi programul dual.
(R: x1 = x2 = x3 = x4 = 0, x5 =15; x6 = 1, x7 =1)
330 450
Pentru programul dual: y1=0, y2= , y3 =
61 61
⎧ x 1 − x 2 + 2 x 3 + 2 x 4 = −2
⎪3x − x + x 4 ≤ 5
⎪
2 .3 . ⎨ 1 3
⎪ 2 x 1 − 3x 3 + 5 x 4 ≤ 3
⎪⎩ x i ≥ 0, 1 ≤ i ≤ 4
[max]f = 2 x 1 + 5x 3 − x 4
( R : Probleme cu optimi inifinit)
⎧ x 1 + 2x 2 + x 3 ≥ 1
⎪- x + 3x + 2x = 1
⎪ 1 2 3
2.4. ⎨
⎪2x 1 + x 2 + x 3 = -2
⎪⎩ x i ≥ 0, 1 ≤ i ≤ 3
[max]f = 3x 1 + 2 x 2 + x 3
87
(R: problema nu au soluţii de bază)
⎧ 2 x1 + 5 x 2 − x 3 + 2 x 4 ≥ 3
⎪ x − 2 x − x = −5
⎪ 1 2 3
2.5.⎨
⎪ 2 x1 − x 2 + x 4 = − 2
⎪⎩ x1 ≥ 0, x 2 ≥ 0, x 3 oarecare, x4 ≤ 0
[max] f = 3 x1 − 6 x 2 + x 4
Să se rezolve următoarele probleme de transport.
2.6.
B1 B2 B3 B4 Disponibil
A1 8 3 5 2 10
A2 4 1 6 7 15
A3 1 9 4 3 25
Necesar 5 10 20 15
(R:f=150)
2.7.
B1 B2 B3 Disponibil
A1 2 1 3 7
A2 5 3 1 8
A3 2 4 3 5
Necesar 6 7 7
(R:f=28)
2.8.
B1 B2 B3 B4 Disponibil
A1 3 2 2 4 70
A2 1 2 3 4 10
A3 3 2 2 1 20
Necesar 50 25 15 10
(R:f=220)
88
3. ELEMENTE DE TEORIA GRAFURILOR
Fig. 1
88
Se observă că Γ poate fi definită ca o aplicaţie multivocă
Γ: X → P(x)
Adică, Γ(x) este mulţimea tuturor nodurilor finale ale arcelor ce
au ca nod iniţial pe x.
Astfel, graful din exemplul de mai sus poate fi scris ca X = {x1,
x2, x3, x4, x5}.
Γ(x1) = {x2, x3} Γ(x2) = {x4} Γ(x3) = {x2, x4}
Γ(x4) = {x1, x4, x5} Γ(x5) = Ø
Dacă xi ∈ Γ(xi), arcul (xi, xi) ∈ Γ se numeşte buclă.
În exemplul anterior arcul (x4, x4) buclă.
Dacă graful G conţine arcul (xi, xj) vom spune că vârfurile xi şi
xj sunt adiacente în G şi amândouă sunt incidente cu arcul (xi, xj).
• Definiţia 3.1.2.: O succesiune de arce în care vârful terminal al
unuia este origine pentru următorul se numeşte drum.
• Definiţia 3.1.3.: Un drum este simplu dacă foloseşte un arc o
singură dată.
• Definiţia 3.1.5.: Un drum este elementar dacă nu trece de două
ori prin acelaşi vârf.
• Definiţia 3.1.6.: Un drum elementar care cuprinde toate
vârfurile grafului se numeşte hamiltonian
• Definiţia 6: Numărul arcelor care compun un drum se numeşte
lungimea acelui drum.
Exemplu în graful din fig.1
Un drum elementar poate fi: d1: {x1, x2, x4, x5} sau
d2: {x1, x2, x4, x5}
lungimea drumului d1: este 3, iar a drumului d2 tot 3.
Într-un graf G, se numeşte muchie o pereche de vârfuri [xi, xj] de
vârfuri pentru care avem proprietatea că (xi, xj) ∈ Γ sau (xj, xi) ∈ Γ:
muchiile unui graf reprezentat geometric se prezintă ca nişte segmente
neorientate.
• Definiţia 3.1.7.: Se numeşte lanţ un şir de arce l = {( x1, x2),
(x3, x4), ... (xp, xp+1)} cu proprietatea că oricare arce vecine (xi, xi+I)
(xi+I, xI+j) au o extremitate comună pentru orice i = 1, 2, ... p-1.
• Definiţia 3.1.8.: Un lanţ care nu-şi repetă vârfurile se numeşte
lanţ elementar, iar un lanţ care nu-şi repetă muchiile se numeşte un
lanţ simplu.
Numărul de muchii care formează un lanţ se numeşte lungimea
lanţului.
Exemplu:
89
Fig.2
În graful de mai sus următoarele şiruri de arce sunt lanţuri:
l1: (x1, x2), (x2, x4), (x4, x3) l4 : (x1, x4), (x4, x3), (x3, x2)
l2 : (x1, x2), (x2, x4)
l3 : (x1, x3), (x3, x2), (x2, x4)
Definiţia 3.9.: Se spune că un graf este conex dacă între oricare
două vârfuri ale sale există cel puţin un lanţ care să le lege. În caz
contrar graful este neconex.
Un graf se numeşte tare conex dacă între oricare două vârfuri ale
sale există cel puţin un drum.
Exemplu:
Graful este conex
Fig. 3a
iar graful nu este conex
Fig. 3b
90
• Definiţia 3.1.10.: Gradul unui vârf să se notează g(x) şi repre-
zintă numărul de arce incidente cu x. Gradul interior al unui vârf x se
notează cu g-1(x) este numărul arcelor de forma (y, x) ∈ X, cu y ∈ X
• De exemplu în graful din fig.1
g-(x2) = 2 existând 2 arce (x1, x3), (x3, x2) cu destinaţia x2
g+(x2) = 1 pentru că Γ(x2) = {x4}
Deci g(x2) = 3
• Definiţia 3.1.11. Se numeşte subgraf G’ (X’, Γ’) al grafului
G(X, Γ) un graf obţinut din G prin suprimarea anumitor vârfuri
şi a tuturor arcelor incidente cu acestea. Vom spune că subgraful G’
este indus sau generat de mulţimea de vârfuri X’
• Dacă X’ = X subgraful se numeşte graf parţial al lui G
- adică graful parţial se obţine din graful G, având aceleaşi
vârfuri, dar numai cu o parte din arcelor acestuia.
Exemplu:
Fie graful
Fig. 4a
în Fig. 4 b este prezentat subgraful G’ generat de nodurile {x1, x2,
x3, x5}
Fig. 4b
iar în Fig. 4c este prezentat graful parţial G” fără arcele (x2, x3), (x3, x5)
91
Fig. 4c
• Definiţia 3.1.12. Un graf orientat este complet dacă oricare
două vârfuri sunt adiacente
⎧⎪1 dacă (x i , x j )∈ Γ
c ij = ⎨ Matricea C poartă numele de matricea
⎪⎩0 dacă (x i , x j ) ∉ Γ
arcelor, matricea conexiunilor directe sau matricea de adiacenţă pentru
graful G
Fig. 5
92
Exemplu: Pentru graful din fig. de mai sus scriem matricea
conexiunilor directe:
x1 x2 x3 x4 x5
x1 0 1 1 1 0
x2 0 0 1 0 0
C:
x3 0 0 0 1 1
x4 0 1 0 0 1
x5 0 1 0 0 0
Observaţii:
1. Numărul de cifre 1 de pe linia xi reprezintă numărul de
conexiuni directe ale lui xi, iar numărul de cifre 1 de pe coloana xj
reprezintă numărul conexiunilor directe cu xj.
De exemplu: dacă nodurile grafului de mai sus reprezintă 5
bănci, iar arcele corespunzătoare reprezintă relaţiile de colaborare
interbancare, atunci cifrele de 1 de pe linia xi ar putea reprezenta
posibilităţile la care banca i face plasamente, iar cifrele de 1 de pe
coloana xj ar putea reprezenta posibilităţile de la care banca xj ar putea
face împrumuturi.
2. Dacă 2 grafuri au aceeaşi matrice a conexiunilor directe (şi
aceeaşi mulţime de vârfuri) atunci cele 2 grafuri coincid.
3. Gradul exterior al vârfului şi se obţine adunând elementele de
pe linia i a matricei C, iar gradul interior al aceluiaşi vârf se obţine
adunând elementele de pe coloana i a matricei C.
n n
g (x i ) = ∑ c ij
+
g (x i ) = ∑ c ki
−
j=1 k =1
+ –
Exemplu: g (x3) = 2 g (x3) = 1
conexiunilor totale
în care dij = ⎧⎪⎨ 1, dacă există drum de la xi la xj
⎪ 0, dacă nu există drum de la xi la xj
⎩
93
Definiţie Puterea de atingere p(xi) a vârfului xi ∈X în graful
G=(X, Γ) este egală cu numărul de vârfuri la care se poate ajunge din
xi, adică egală cu numărul de elemente de „1” de pe linia „i” din
matricea D.
Observaţii:
1. Matricea D = (d ij ) i, j=1,n a drumurilor grafului G poate indica
absenţa sau prezenţa circuitelor în graful G astfel:
• dacă dii=0 (∀) = 1, n atunci graful G nu are circuite;
• dacă există un indice i, i = 1, n pentru care dii=1 atunci există
în graful G un circuit care are ca vârf iniţial şi final pe xi.
2. Dacă p(xi)=0, atunci din vârful xi nu se ajunge nicăieri şi se
numeşte ieşire din reţea.
3. Dacă matricea D are toate elementele egale cu 1 atunci graful
este tare conex. Dacă cel puţin un element este egal cu 0 în D, graful
nu este tare conex.
Pentru elaborarea unui algoritm de determinare a matricii
drumurilor introducem o operaţie adecvată pe mulţimea formată din
elementele 0 şi 1, numită operaţie de „adunare booleană” cu regulile
+ 0 1
următoare: 0 0 1
1 0 1
Astfel algoritmul de determinare al matricii drumurilor unui graf
pornind de la matricea conexiunilor directe, este:
( )
1. Pentru construirea liniei „i” din matricea D i = 1, u urmărim
elementele egale cu „1” de pe linia „i” din matricea C:
c iα = 1 d iα = 1
c iβ = 1 d iβ = 1
dacă atunci
M M
c iγ = 1 d iγ = 1
2. Folosind adunarea booleană, se adună liniile α, β, γ din matricea
C la linia „i”; noile valori „1” apărute se trec în linia „i” a matricei D; fie
k, l, ... m poziţiile ocupate de aceste noi valori în cadrul liniei.
94
3. Adunăm (boolean) liniile k, l, ..., m din C la linia „i” trecând
noile valori de „1” apărute în linia „i” a matricii D, continuând
procesul până la apariţia uneia din situaţiile:
a) sau toate elementele d ij (j = 1, n ) devin egale cu „1”.
b) sau nu mai apare nici un element egal cu „1”, caz în care
locurile rămase libere se completează cu zerouri şi se trece la linia
„i+1”, pentru care se repetă procedeul.
Exemplu:
Pentru graful din fig.5 cu matricea conexiunilor directe C
asociată, determinăm matricea drumurilor D.
1. Construim linia 1 a matricii D pornind de la linia 1 a matricii C.
Observăm că C12=1 şi C13= 1, C14= 1, restul elementelor fiind
egale cu zero.
Atunci boolean linia 1 din C cu liniile l2, l3, l4 ale matricii C
l1 : 0 1 1 1 0
l2 : 0 0 1 0 0
l3 : 0 0 0 1 1
l4 : 0 1 0 0 1
l1(2) 0 1 1 1 1
Observăm că linia l1(2) diferă de l1 prin elementul generat pe
(2)
poziţia C15 = 1 . Trecem la Pasul 3o din algoritm şi adunăm boolean
linia l1(2) cu linia l4 din C.
l1(2) 0 1 1 1 1
l4 0 1 0 0 1
0 1 1 1 1
Observăm că nu s-au generat alte elemente în plus faţă de cele
obţinute în l1(2) , deci, l1 a matricii D va fi l1(D) : 0 1 1 1 1
2. Pentru linia 2 a matricii D
Observăm că c23 = 1 restul elementelor fiind egale cu zero.
Adunăm boolean l2 din C cu l3
95
l2 : 0 0 1 0 0
l3 : 0 0 0 1 1
l (2)
2 : 0 0 1 1 1
Observăm că linia l (2)2 diferă de l2 prin elementele generate de
poziţiile c 24 = 1 şi c 25 = 1 . Adunăm boolean l (2)
(2) (2)
2 cu l4 şi l5.
l (2)
2 0 0 1 1 1
l4 0 1 0 0 1
l5 0 1 0 0 0
l (3)
2 0 1 1 1 1
Observăm că linia l (3)
2 diferă de l (2)
2 prin elementul generat pe
22 = 1 . Adunăm boolean l 2 cu l2
poziţia c (3) (3)
l (3)
2 0 1 1 1 1
l2 0 0 1 0 0
l (4)
2 0 1 1 1 1
Observăm că nu s-au generat elemente noi de „1” faţă de linia
(3)
l 2 deci linia l2 din D va fi l (D)
2 :0 1 1 1 1 1
97
D : x1 x2 x3 x4 p(x i )
x1 0 1 0 1 2
x2 0 0 0 1 1
x3 1 1 0 1 3
x4 0 0 0 0 0
Pentru a triangulariza matricea D ne folosim de relaţiile
p(x3) > p(x1) > p(x2) > p(x4) , vom scrie vârfurile în ordinea {x3,
x1, x2, x4} în loc de ordinea { x1, x2, x3, x4}.
Avem:
D1 : x 3 x1 x2 x4
x3 0 1 1 1
x1 0 0 1 1 care este matricea triangularizată
x2 0 0 0 1
x4 0 0 0 0
a drumurilor.
Aceste consideraţii permit elaborarea algoritmului de determi-
nare a drumurilor hamiltoniene în grafurile fără circuite, astfel:
Teoremă (Y. CHEN.) Un graf fără circuite, care are „n” vârfuri,
conţine un drum hamiltonian, dacă şi numai dacă avem:
n
n(n − 1)
∑ p(x ) =
i =1
i
2
Demonstraţie:
Fie d = {x1, x2, ... xn} drumul hamiltonian în G, atunci:
- dacă i > j din xj nu se poate atinge vârful xi, deoarece în caz
contrar în G ar exista circuite
- din vârful xi (i = 1, n − 1 ) se pot atinge vârfurile x i −1 , x 1− 2 ,...x n
deci p(xi) = n-i
- din vârful xn nu se poate atinge nici un vârf.
În total avem:
n n
n(n − 1)
∑ p(x i ) = ∑ n − i =
i =1 i =1 2
98
n
n(n − 1)
Reciproc, presupunem că ∑ p(x ) =
i =1
i
2
atunci în matricea D se găsesc n(n − 1) elemente de „1”.
2
Triangularizând superior această matrice, aceste elemente vor
ocupa toate locurile disponibile de deasupra diagonalei; în final
drumul hamiltonian însuşi este dat de succesiunea vârfurilor corespun-
zătoare matricii triangularizată superior.
Observaţie: într-un graf fără circuite, există cel mult un drum
hamiltonian.
Dacă ar exista 2 drumuri hamiltoniene d (1) (2)
H şi d H atunci în cele
2 drumuri ar exista cel puţin 2 vârfuri xi, xj aşezate în ordine inversă,
ceea ce ar face să apară un circuit între xi şi xj.
Algoritmul de determinare a drumului hamiltonian.
Etapa 1
Se scrie matricea D = (d ij )i, j=1,n a drumurilor
Dacă există un indice „i” pentru care dii = 1, atunci graful are
circuite şi algoritmul Y.Chen nu se poate aplica.
Etapa 2
n(n − 1)
În caz contrar, dacă în matrice există elemente de „1”
2
graful admite drum hamiltonian şi se trece la Etapa3.
n(n − 1)
Iar dacă numărul de elemente „1” este mai mic decât
2
graful nu are drum hamiltonian.
Etapa 3:
Ordinea vârfurilor în cadrul drumului hamiltonian este dată de
ordinea descrescătoare a puterilor de atingere.
Exemplu:
Să determinăm drumul hamiltonian pentru matricea drumurilor
din exemplul precedent.
Avem p(x1) = 2; p(x2) =1; p(x3) = 3; p(x4) = 0
4
∑ p(x ) = 6
i =1
i
99
n(n − 1)
iar pentru n = 4 ⇒ =6
2
Deci, se poate aplica teorema lui Chen, în G există un drum
hamiltonian, iar acesta este dH:{x3, x1, x2, x4}
( )
M (1) = m (1)
i, j=1, n
, unde m ij = ⎨
(1) ⎧x i x j
dacă există arc de la xi
⎩0
ij
la xj în rest.
Prin suprimarea primei litere în matricea M(1) în rest se obţine o
~
matrice M (1) numită „a destinaţiilor posibile”. Se compun matricele
~ ~
M(1) şi M (1) prin operaţia de „înmulţire latină”. M(1) L M (1) astfel:
- înmulţirea latină a matricilor se face formal ca şi înmulţirea a 2
matrici, fără însumare şi fără înmulţire efectivă ţinând cont că:
- produsul latin a două componente participante la calcul este
nul dacă cel puţin una din ele este nulă.
- produsul latin a două componente participante este nul dacă au
vârf comun.
- rezultatul compunerii constă în scrierea în continuare a
vârfurilor componente ale simbolurilor participante.
Prin definiţia produsului latin avem:
~ ~
M (2) = M (1) (L )M (1) , M (3) = M (2) (L )M (1) ,... , algoritmul conti-
nuă până la obţinerea matricii M(n-1), deoarece într-un graf cu n vârfuri
un drum hamiltonian are n-1 arce.
100
În matricea Mn-1 citim, conform modului de scriere de mai sus
toate drumurile hamiltoniene ale grafului.
Dacă toate elementele lui Mn-1 sunt zerouri, (Mn-1 = 0), graful nu
admite drum hamiltonian.
Observaţie: Procedeul este aplicabil pentru orice tip de graf
orientat (cu sau fără circuit), dar pentru grafurile fără circuite se
recomandă algoritmul lui Chen, întrucât pentru grafuri de dimensiuni
mari, algoritmul înmulţirii latine este greoi (dar sigur).
Exemplu:
Să se determine drumurile hamiltoniene pentru graful din fig. 5.
Rezolvare:
Cum ştim că, graful are circuite, vom folosi metoda înmulţirii latine.
~
Matricele M(1) şi M (1) vor fi:
⎛0 x1x 2 x1x 3 x1x 4 0 ⎞
⎜ ⎟
⎜0 0 x1x 3 0 0 ⎟
M (1)
= ⎜0 0 0 x x4 x 3x 5 ⎟
⎜ ⎟
⎜0 x4x2 0 0 x4x5 ⎟
⎜0 x5x 2 0 0 0 ⎟⎠
⎝
⎛0 x2 x3 x4 0⎞
⎜ ⎟
⎜0 0 x3 0 0⎟
~
M (1) = ⎜0 0 0 x4 x5 ⎟
⎜ ⎟
⎜0 x2 0 0 x5 ⎟
⎜0 x2 0 0 0 ⎟⎠
⎝
⎛ ⎧x 1 x 3 x 5 ⎫ ⎞
⎜ 0 x1x 4 x 2 x1x 2 x 3 x1x 3 x 4 ⎨ ⎬⎟
⎜ ⎩x 1 x 4 x 5 ⎭ ⎟
⎜0 0 0 x 2x 3x 4 x 2x 3x5 ⎟
~ ⎜ ⎟
M (2)
= M (L)M (1)
(1)
=⎜ ⎧x 3 x 4 x 2 ⎫
0 ⎨ ⎬ 0 0 x3x 4x5 ⎟
⎜ ⎩x 3 x 5 x 2 ⎭ ⎟
⎜0 x x x x4x2x3 0 0 ⎟
⎜ 4 5 2 ⎟
⎜0 0 x5x 2x3 0 0 ⎟
⎝ ⎠
101
⎛ ⎧x 1 x 3 x 4 x 2 ⎫ ⎞
⎜ ⎪ ⎪ ⎧x 1 x 2 x 3 x 5 ⎫ ⎟
⎜0 ⎨x 1 x 3 x 5 x 2 ⎬ x 1 x 4 x 2 x 3 x1x 2 x 3 x 4 ⎨ ⎬⎟
⎜ ⎪x x x x ⎪ ⎩x 1 x 3 x 4 x 5 ⎭ ⎟
⎜ ⎩ 1 4 5 2⎭ ⎟
M (3) = M (2) (L )M (1) = ⎜0 0 0 0 x 2x3x 4x5 ⎟
⎜ ⎟
⎜0 x 3x 4x5x 2 0 0 0 ⎟
⎜0 0 x4x5x2x3 0 x 4x 2x3x5 ⎟
⎜ ⎟
⎝0 0 0 x5x 2x3x 4 0 ⎠
⎛ ⎧x 1 x 4 x 2 x 3 x 5 ⎫ ⎞
⎜ 0 x1x 3 x 4 x 5 x 2 x1x 4 x 5 x 2 x 3 0 ⎨ ⎬⎟
⎜ ⎩x 1 x 2 x 3 x 4 x 5 ⎭ ⎟
~ ⎜0 0 0 0 ⎟
M (4) = M (3) (L )M (1) =⎜ ⎟
⎜0 0 0 0 ⎟
⎜0 0 0 0 ⎟
⎜ ⎟
⎜0 0 0 0 ⎟
⎝ ⎠
În graful dat există 4 drumuri hamiltoniene
În cazul în care există mai multe drumuri hamiltoniene prezintă
interes şi noţiunea de „cel mai bun” drum hamiltonian ceea ce
conduce la ideea de drumuri optime într-un graf.
102
⎧0 i = j
⎪
v ij = ⎨v ij dacă există arcul (x i , x j ) ∈ Γ
⎪
⎩∞ dacă i ≠ j şi (x i , x j ) ∉ Γ
şi notăm cu m ik valoarea minimă a drumului d de la xi la xn în
graful dat, considerat în mulţimea drumurilor de cel mult k arce, cu mi
valoarea minimă a drumului de la xi la xn, considerată în mulţimea
tuturor drumurilor (indiferent de numărul de arce componente).
Algoritmul de construire a vectorilor (mi)i=1,n se bazează pe
următoarele propoziţii:
PROPOZIŢIA 1
Pentru orice k∈N* avem
{
m i(k +1) = minim v ij + m (k)
j }
j = 1, n
Demonstraţie:
Este evident că un drum de cel mult k+1 arce cu destinaţia xn se
poate obţine dintr-un drum de cel mult k arce cu destinaţia xn, prin
adăugarea unui arc la începutul său. Deci:
{
m i(k +1) = minim{v ij + minim p(d k )} = minim v ij + m (k)
j }
j = 1, n (d k ) j = 1, n
PROPOZIŢIA 2
Dacă există k∈N* pentru care m i(k) = m i(k +1) , pentru orice
i = 1, n , atunci:
a) m i(k) = m i(s) ∀ i = 1, n , ∀s ≥ k + 1
b) m ik = m i ∀i = 1, n
Demonstraţie:
a) demonstrăm prin inducţie după s: pentru s = k+1 proprietatea
este adevărată conform enunţului
Presupunând proprietatea adevărată pentru o valoare s ≤ h avem:
103
{ } {
m i(h +1) = minim v ij + m i(h) = minim v ij + m i(k) = m i(k +1) }
j = 1, n j = 1, n
b) rezultă în mod evident, pentru că prin adăugarea de arce noi
nu obţinem drumuri de valoare mai mică.
• Algoritmul de determinare a drumului minim este:
Etapa 1
Se consideră graful valuat Gv= (X, Γ, V) x = {x1, x2, ... xn} se
construieşte matricea estinsă a valorilor arcelor V = (vij ) i, j=1,n .
Etapa 2
Se adaugă matricii V, liniile suplimentare m i(1) , m i(2) ,...., ( )( )
astfel:
( )
a) linia m i(1) coincide cu transpusa coloanei n a matricii V,
(v ) T
jn j=1,n
(k)
b) presupunând completată linia m i ( )
i =1,n se completează linia
(m ) (k +1
i i =1, n conform propoziţiei 1.
c) se continuă aplicarea fazei (b) până la obţinerea a 2 linii
(m ) (k
i )
şi m i(k +1) identice
Etapa 3
Se determină regresiv drumul minim de la xi la xn astfel:
- se adună linia „i” din V cu linia m i(k +1) urmărindu-se ( )
rezultatul minim ce se poate obţine.
Să presupunem că:
m i(k +1) = v ij + m i(k +1)
atunci primul arc din drumul minim de la xi la xn este arcul (xi, xj)
( )
- se adaugă linia „j” din V cu m i(k +1 reţinând valoare minimă,
aflată de exemplu pe coloana „k”, atunci al doilea arc va fi (xj, xk),
ş.a.m.d. Ultimul succesor determinat va fi xn.
• Algoritmul de determinare a drumului maxim
Etapa 1 se construieşte matricea V a valorilor arcelor astfel:
104
⎧0 dacă i = j
(v ij ) = ⎪⎨- ∞ dacă (x i , x j )∉ Γ
⎩v ij dacă (x i , x j ) ∈ Γ
⎪
Etapa 2
Similar cu etapa 2 din algoritmul anterior, dar la pasul 2b) linia
{
m i(k +1) = maxim v ij + m (k) }
(m )
(k +1
i i =1, n se completează astfel:
j
j = 1, n
Etapa 3
Determinarea drumului maxim se determină la fel ca la etapa 3
anterioară.
Vom prezenta două exemple de determinare a drumului minim,
respectiv maxim cu ajutorul algoritmului Bellman-Kalaba.
Exemplu:
Vârfurile x1, x2, x3, x4, x5, x6, x7 reprezintă întreprinderi, iar pe
arce este marcată durata executării controlului în punctul xj după
efectuarea lui în punctul xi în unitatea de timp corespunzătoare. Să se
determine timpul minim de control, dintre x1 şi x7.
Fig. 6
Rezolvare:
Etapa 1
Construim matricea V a valorilor arcelor, V:
105
x1 x2 x3 x4 x5 x6 x7
x1 0 2 6 11 ∞ ∞ ∞
x2 ∞ 0 4 3 9 ∞ ∞
x3 ∞ ∞ 0 1 ∞ 11 ∞
x4 ∞ ∞ ∞ 0 ∞ ∞ 9
x5 ∞ ∞ ∞ 6 0 14 19
x6 ∞ ∞ ∞ 4 ∞ 0 13
x7 ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ ∞ 0
(m (1)
i ) ∞ ∞ ∞ 9 19 13 0
(m (2)
i ) 20 12 10 9 15 13 0
(m (3)
i ) 14 12 10 9 15 13 0
(m (4)
i ) 14 12 10 9 15 13 0
Etapa 2
a) adăugăm m i(1) la matricea V, care este transpusă coloanei
(v )
j7 j=1, n
= min(∞ + ∞, ∞ + 0, ∞ + 4, 9 + 3, 9 + 19, 13 + ∞, ∞ + 0) = 12
106
( )
m 3(2) = min v 3j + m (1)
j =
i = 1,7
= min( ∞ + ∞ , ∞ + ∞ , ∞ + 0, 9 + 1, 19 + ∞ , 13 + 11, 0 + ∞ ) = 10
m (2) (
4 = min v 4j + m j
(1)
=)
j = 1,7
= min( ∞ + ∞, ∞ + ∞ , ∞ + ∞ , 9 + ∞ , 19 + ∞ , 11 + 13, ∞ + 0) = 9
(
m 5(2) = min v 5j + m (1)
j )=
j = 1,5
= min( ∞ + ∞, ∞ + ∞ , ∞ + ∞ , 9 + 6, 19 + 0, 14 + 13, 19 + 0) = 15
m (2) (
6 = min v 6j + m j
(1)
=)
j = 1,7
= min( ∞ + ∞, ∞ + ∞ , ∞ + ∞, 9 + 4, 19 + ∞ , 13 + 0, 13 + 0) = 13
m (2) (
7 = min v 7j + m j
(1)
=)
j = 1,7
m (3)
1 = min(20 + 0, 12 + 2, 10 + 6, 9 + 11, 15 + ∞, 13 + ∞, 0 + ∞ ) = 14
2 = min(20 + ∞ , 12 + 0, 10 + 4, 9 + 3, 9 + 15, 13 + ∞ , ∞ + 0) = 12
m (3)
m 3(3) = min(20 + ∞, 12 + ∞, 10 + 0, 9 + 1, 15 + ∞, 13 + 11, 0 + ∞ ) = 10
4 = min(20 + ∞ , 12 + ∞ , 10 + ∞ , 9 + 0, 15 + ∞ , ∞ + 13, 0 + 9) = 9
m (3)
m 5(3) = min(20 + ∞, 12 + ∞, 10 + ∞, 9 + 6, 15 + 0, 13 + 14, 0 + 19 ) = 15
6 = min(20 + ∞ , 12 + ∞ , 10 + ∞ , 9 + 4, 15 + ∞ , 13 + 0, 0 + 13) = 13
m (3)
6 = min(20 + ∞ , 12 + ∞ , 10 + ∞ , 9 + ∞ , 15 + ∞ , 13 + ∞ , 0 + 0 ) = 0
m (7)
107
m i(4) = min{v ij + m (3)
j }
Pentru linia m i(4) vom avea:
j = 1,5
m (4)
1 = min(14 + 0, 12 + 2, 10 + 6, 9 + 11, 15 + ∞ , 13 + ∞ , 0 + ∞ ) = 14
m (4)
2 = min(14 + ∞ , 12 + 0, 10 + 4, 9 + 3, 15 + 9, 13 + ∞ , ∞ + 0 ) = 12
m (4)
3 = min(14 + ∞ , 12 + ∞ , 10 + 0, 9 + 1, 15 + ∞ , 13 + 11, ∞ + 0 ) = 10
m (4)
4 = min(14 + ∞ , 12 + ∞ , 10 + ∞ , 9 + 0, 15 + ∞ , 13 + ∞ , 0 + 9 ) = 9
m (4)
5 = min( 14 + ∞ , 12 + ∞ , 10 + ∞ , 9 + 6, 15 + 0, 13 + 14 , 0 + 19 ) = 15
m (4)
6 = min(14 + ∞ , 12 + ∞ , 10 + ∞ , 9 + 4, 15 + ∞ , 13 + 0, 0 + 13 ) = 13
m (4)
7 = min(14 + ∞ , 12 + ∞ , 10 + ∞ , 9 + ∞ , 15 + ∞ , 13 + ∞ , 0 + 0 ) = 0
Observăm că liniile m i(3) şi m i(4) coincid, iteraţiile se opresc.
Elementele lui m i(4) reprezintă valoarea minimă a fiecărei drum
care ajunge în x7.
Etapa 3
Se adună linia 1 din V cu m i(4) urmărindu-se rezultatul minim,
care este 14 primul arc va fi (x1, x2).
Se adună linia 2 din V cu m i(4) , rezultatul fiind 12 al doilea arc
va fi (x2, x4).
Se adună linia 4 din V m i(4) , rezultatul minim fiind 9, arcul
corespunzător va fi (x4, x7).
Deci: drumul minim de la x1 la x7 va fi {x1, x2, x4, x7} cu p(d) = 17
Exemplu: Se consideră graful din fig. 7, să se determine valoarea
maximă a dreptei de la x1 la x6.
108
Fig. 7
Rezolvare – aplicăm algoritmul Bellman – Kalaba.
Calculele vor fi sistematizate în tabelul următor.
V: x1 x2 x3 x4 x5 x6
x1 0 5 8 18 -∞ -∞
x2 -∞ 0 6 10 12 21
x3 -∞ -∞ 0 9 11 23
x4 -∞ -∞ -∞ 0 8 16
x5 -∞ -∞ -∞ -∞ 0 9
x6 -∞ -∞ -∞ -∞ -∞ 0
m(i 1) -∞ 21 23 16 9 0
max (-∞+ max (-∞+ max (-∞+ max (-∞
max (-∞+0, max (-∞
(-∞); 0+21, (-∞); 21+ (-∞); -∞;-∞+21;
5+21, -∞;-∞+21;
6+23, (-∞); 0+23; -∞+21; -∞+23;
m i(2) 8+23, 10+16, 9+16; 0+23; -∞+16,
-∞+23,
18+16, -∞ -∞+16;
12+9, 11+9; 0+16¸8+9, 0+9,
+9, -∞+0) -∞+9; 0+0)
21+0)=29 23+0) =25 16+0)=17 0+9)=9
max (34+0, max max max max (-∞
max
29+5, (-∞+34, (-∞+34, (-∞+34; +34; -∞+
(-∞+34,
m i(3) 8+25, 0+29,6+25, -∞+29, 29-∞; -∞+29; -∞ 29; -∞+25;
18+17, 0+25,9+17, -∞+25, +25; -∞+ -∞+17;
10+17,12+
-∞+9, 11+9; 0+17;8+9¸1 17, 0+9; -∞+9;
9,21+0)=31
-∞+0)=35 23+0)=26 6+0)=17 9+0)=9 0+0)=0
max (+035; max (-∞+ max (-∞ max (-∞ max (-∞ max (-∞
5+31; 35; 0+31; + 35; -∞ +35; -∞ +35; - +35; -∞
m i(4) 8+26; 6+26; + 31; 0+26; +31; -∞+ ∞+31; - +31; -∞
18+17; 10+17; 9+17; 26; 0+17; ∞+26; - +26; -∞
-∞+9; - 12+9; 11+9; 8+9; ∞+17; 0+9; +17; -∞+9;
∞+0)=35 21+0)=32 23+0)= 26 16+0)= 17 9+0)=9 0+0)= 0
max (-∞ max (-∞ max (-∞ max (-∞ max (-∞
max (36+0;
+36; 0+32; +36; -∞ +36; -∞ +36; -∞ +36, -∞
(5) 5+32;
m i 8+26; 18+
6+26; +32; 0+26; +32; -∞ +32; -∞ +32; -∞
10+17; 9+17; +26; 0+17; +26; -∞ +26; -∞
17; -∞+9;
12+9; 11+9; 8+9;16+0) +17; 0+9; +17; -∞+9;
-∞+0) =37
21+0)= 32 23+0)=26 = 17 9+0)= 9 0+0)=0
max (37+0; max (-∞ max (-∞ max (-∞ max (-∞ max (-∞
5+32; +37; 0+32; +37; -∞ +37; -∞ +34; -∞ +37; -∞
m i(6) 8+26; 6+26; +32; 0+26; +32; -∞ +32; -∞ +32; -∞+26
18+17; 10+17; 9+17; +26; 0+17; +26; -∞ -∞+17;
-∞+9; 12+9; 11+9; 8+9; +17; 0+9; -∞+9;
-∞+0)= 37 21+0)= 32 23+0)= 26 16+0)= 17 9+6)= 9 0+0)=0
109
Iteraţiile se opresc aici, căci am obţinut liniile m i(s) = m i(6) .
Lungimea maximă a drumului de la x1 la x6 este 37
Etapa 3
Determinăm succesiunea arcelor în drumul maxim astfel obţinut.
1) Adunăm linia m i(6) cu linia (1) din V, valoarea maximă
5
obţinută este 37, corespunzător ei arcul x1 ⎯→
⎯ x2 .
m i(2) min (∞+0; min (∞+∞; min (∞+∞; min (∞+∞; min (∞+∞; min (∞+∞;
5+21¸8+23; 0+21; 6 ∞+21; 0 ∞+21; ∞ ∞+21; ∞+ ∞+21; ∞+
110
18+16; +23; 10 +23; 9+16; +23; +016; 23; ∞+16; 0 23; ∞+16;
∞+9; +16; 12+9; 11+9; 8+9; 16+0) +9; 9+0)= 9 ∞+9; 0+0)
∞+0;)= 26 21+0) = 21 23+0) =20 =16 =0
min (26+0; min (∞+26; min (∞+26; min (26+∞; min (∞+26; min (∞+∞;
5+21; 8+ 0+21; 6+ ∞+21; 0+ ∞+21; ∞+ ∞+21; ∞+ ∞+21; ∞+
m i(3) 20; 18+ 16; 20; 10+16; 20; 9+16; 20; 0+16; 20; ∞+16; 20; ∞+16;
∞+9; 12+9; 11+9; 8+9; 9+0) 0+9; 9+0) ∞+9;
V+0)= 26 21+0)= 21 23+0)= 20 =9 =9 ∞+0)= 0
111
Cantitatea c[co-(y)] = ∑p ij este capacitatea tăieturii co–(y)
(x i , x j )∈ co − (y)
∑ ϕˆ (x h , x n ) ≥ ∑ ϕ (x h , xn )
h =1 h =1, u
(x h , x n )∈Γ (x h , x u )∈Γ
∑ ϕ (x , x )
n n
∑ ϕ (x 1 , x i ) = j n (1)
i =1 j=1
(x1 , x i )∈Γ (x j , x n )∈Γ
Demonstraţie
Relaţia (1) exprimă faptul că fluxul care iese din x1 ajunge în xn.
112
Avem co–(x1) = co+(xn) = 0 şi se deduce că:
⎡ ⎤
∑⎢ ∑ ϕ(x i , x j ) − ∑ ϕ(x , x )⎥ = j n
⎣⎢(x i , x j )∈co ( x i ) (x j , x n )∈co − (x j ) ⎦⎥
j∈x −
= ∑ ϕ(x j , x n ) − ∑ ϕ(x , x ) = 0 1 i
(x j , x n )∈co − ( x n ) ( x1 , x i )∈co − ( x1 )
⎡ ⎤
− ∑ ⎢ ∑ ϕ(x i , x h ) − ∑ ϕ(x h , x i )⎥ = ∑ ϕ(x 1 , x i ) = φ
x k ∈X \ Y ⎣ ⎢(x i , x h )∈co − (x h ) ( x h , x i )∈co + ( x h ) ⎦⎥ (x1 , x i )∈co + (x1 )
ceea ce demonstrează egalitatea, căci:
113
φ= ∑ ϕ(x , x ) − ∑ ϕ(x , x ) ≤
i j i j
(x i , x j )∈co − ( y ) (x i , x j )∈co + ( y )
≤ ∑ ϕ(x , x ) ≤ i j ∑ p(x , x ) = C(co (y))
i j
−
(x i , x j )∈co − ( y ) (x i , x j )∈co − ( y )
În continuare vom considera că toate capacităţile sunt numere
raţionale sau întrucât numărul total de arce este finit, chiar numere
naturale.
Pe baze consideraţiilor precedente se deduce următorul algoritm
FORD-FULKERSON pentru determinarea fluxului maxim într-o reţea
de transport.
• Pasul 1 Se construieşte un flux iniţial φo, care verifică
condiţiile de conservare în fiecare vârf şi de mărginire pe fiecare arc,
de exemplu chiar fluxul având componente nule pe fiecare arc al
reţelei, φo(xi, xj)=0 ∈ (xi, xj) ∈ Γ
• Pasul 2 Folosind operaţiile de marcare ce vor fi prezentate mai
jos, se cercetează dacă fluxul iniţial φo este maxim; operaţiunile de
marcare constau în următoarele:
a) se marchează sursa reţelei x1 cu semnul „+”.
b) vârfurile xj ∈ co+(x1) vor fi marcate cu „+x1” dacă arcul (x1,
xj) este nesaturat.
c) dacă vârful xj este deja marcat şi dacă pentru un vârf xk ∈co+(xj)
arcul (xj, xk) este nesaturat, atunci marcăm vârful xk prin „+xj”
d) dacă vârful xj este deja marcat şi dacă pentru un vârf xk ∈ co-
(xj) arcul (xk, xj) are fluxul nenul, marcăm vârful xk prin „-xj”.
În urma terminării operaţiei de marcare, putem întâlni următoa-
rele situaţii:
1. Dacă destinaţia xn a reţelei nu s-a marcat, atunci fluxul este
maxim şi algoritmul se termină
2. Dacă destinaţia xn s-a putut marca atunci fluxul nu este maxim
şi poate fi măsurat astfel:
a) se alege un drum de la x1 la xn
b) pe arcele drumului marcat cu „+” fluxul se majorează cu
cantitate θ de flux (de exemplu θ=1)
c) pe arcele drumului marcat cu „-“ fluxul se micşorează cu
aceeaşi cantitate θ.
d) fluxul arcelor nemarcate nu se schimbă
e) se revine la Pasul 2)
Algoritmul are un număr finit de paşi, iar fluxul maxim se atinge
când nu mai poate fi marcată destinaţia xn a reţelei.
114
Observaţie:
Mărimea fluxului se poate face cu mai mult decât o unitate,
evitându-se astfel prea multe operaţii de marcare, astfel: se consideră
un drum v format din drumuri marcate cu „+” sau „–“ ce uneşte x1 cu
xn, uşor de găsit urmărind vârfurile marcate în sensul xn către xo.
Notăm v+ mulţimea arcelor (x, y) unde y este marcat cu „+” şi v–
mulţimea arcelor unde y este marcat cu „–“. Calculăm:
θ1 = min(c(u) − ϕ (u))
+
u∈V
θ 2 = minϕ (u)
–
u∈V
Fig. 8.1
vârful x1 este sursa reţelei, vârful x5 este destinaţia şi se verifică
următoarele:
ω − (x 1 ) = θ ω + (x 1 ) = {(x 1 , x 2 ), (x 1 , x 3 ); (x 1 , x 4 )}
115
ω − (x ) = {(x 2 , x 5 ); (x 4 , x 5 )} ω + (x 5 ) = φ
Pentru reţeaua din figură vrem să determinăm fluxul maxim.
Considerăm fluxul iniţial φo(xi, xj) = 0, ∈ (xi, xj) ∈ Γ.
Pasul 2
1) Observăm prin procedeul de marcaj am putut marca destinaţia
x5 a reţelei. Atunci fluxul nu este maxim şi poate fi mărit.
Alegem un drum de la x1 la x5
d1: {x1, x2, x5}
Fluxul se majorează cu cantitatea
θ= min(c(u) – φ(u))
u∈V+
θ = min (2-0; 8-0) = 2 θ=2 (arcul (x1, x2) se va satura).
Fluxul va avea valoarea φ1 = φo + 2 ∈ φ1 = 2
2)
Fig. 8.2
Am putut marca destinaţia x a reţelei, fluxul nu este maxim şi
poate fi mărit.
Fie drumul d2: {x2, x4, x5}, mărim fluxul cu θ = 3 (arcul (x1, x4)
se va satura)
Noul flux va avea valoarea φ2= φ1+3 ∈ φ2 = 5
3)
Fig. 8.3
116
Prin repetarea procedeului de marcaj am putut marca din nou
destinaţia, deci fluxul nu este maxim.
Pe drumul d3={x1; x3, x4, x5}
θ = min (c(u) – φ(u))= min (5-0; 4-0; 5-3) = 2.
u∈V+
Cu cantitatea θ = 2 vom mări fluxul ∈ φ3 = φ2+2
φ3 =7
4)
Fig. 8.4
Destinaţia a fost marcată, alegem drumul d4 = {x1, x3, x2, x5}
θ = min (5-2; 5-0; 8-2) =3
Fluxul va fi mărit cu cantitatea θ = 3 şi obţinem
φ4 = φ3 +3 ∈ φ4 = 10
Exemplul 2
Pentru a transporta în 6 localităţi produsele sale o firmă poate
opta pentru variantele din reţeaua de mai jos, ştiind că numerele din
afara parantezelor reprezintă capacităţile arcelor, iar numerele din
interior, valorile unui flux iniţial ce nu saturează nici un arc, se
datoreşte găsirea fluxului maxim de transport
Fig. 9
117
Rezolvare verificăm dacă flux iniţial constituie un flux realizabil
adică
φ: Γ→R+
1) îndeplineşte condiţia de mărginire a fluxului
∈ (xi, xj) ∈ Γ avem 0 ≤ φ(x1, xj) ≤ pij ∈ i,j ∈ {1, 2, ... 6}
0 < φ(x1, x2) = 2 < p12 = 3
0 < φ(x1, x3) = 5 < p13 = 8
0 < φ(x1, x4) = 2 < p14 = 7
0 < φ(x2, x6) = 1 < p26 = 4
0 < φ(x3, x2) = 1 < p32 = 5
0 < φ(x3, x4) = 2 < p34 = 5
0 < φ(x3, x5) = 2 < p35 = 6
0 < φ(x4, x6) = 5 < p46 = 10
0 < φ(x5, x4) = 1 < p54 = 3
0 < φ(x5, x6) = 3 < p56 = 5
Alegem drumul d2 : {x1, x4, x6}
θ = min (7-2, 10-5) = 5
Fig. 10
φ2 = 11 + 5 = 16 Arcele (x1, x4), (x4, x6) s-au saturat.
2) Destinaţia x6 a putut fi marcată alegem drumul d3: {x1, x2, x6}
θ = min (3-2, 4-1) =1
Arcul (x1, x2) s-a saturat φ3 = φ2 + 1 =16
118
Fig. 11
3) Destinaţia x6 s-a marcat (fig.5), fluxul poate fi mărit d4 = {x1,
x3, x2, x6}
θ = min (8-7, 5-1, 4-2) = 1
φ4 = φ3 + 1 =17 Arcul (x1, x3) s-a saturat
2) Condiţia de conservare
∑ ϕ (x k , x j ) = ∑ ϕ (x , x )
6 6
∀x i ∈ X avem j h
k =2 h =1
( )
x k , x j ∈Γ ( )
x j , x h ∈Γ
∑ ϕ (x 1 x i ) = ∑ ϕ (x j , x 6 ) = 9
4 5
i=2 j= 2
Deci fluxul iniţial este φo = 9
Trecem la Pasul 2 din algoritmul Ford Fulkerson
1) Observăm că destinaţia x6 s-a putu marca. Fluxul φo poate fi
mărit cu cantitatea θ = min (8-5, 6-2, 5-3) =2
alegând drumul d1: {x1, x3, x5, x6}
φ1= φo+2=11 Arcul (x5, x6) s-a saturat
119
Fig. 12
2) Marcând din nou (fig.2) se observă că distincţia s-a marcat
deci fluxul poate fi mărit.
Fig. 13
Observăm că destinaţia nu s-a mai putut marca. Deci fluxul este
maxim φ = 17.
Probleme propuse:
1. Matricea arcelor unui graf G este:
x1 x2 x3 x4
x1 0 1 1 1
x2 0 1 0 1
x3 0 1 0 1
x4 0 0 0 0
120
a) determinaţi şi alte exprimări ale grafului G
b) să se calculeze gradele g+(x3); g-(x2)
c) scrieţi matricea drumurilor şi proprietăţile ce decurg din
descrierea ei
d) determinaţi drumul hamiltonian
2. O firmă are filiale în cinci localităţi şi încearcă folosirea
posibilităţilor de transport reprezentate prin arce în graful de mai jos:
Fig. 1
Să se arate dacă este posibilă trecerea prin toate cele 5 localităţi
câte o singură dată, în caz afirmativ indicându-se din ce localitate
trebuie pornit, şi în ce ordine trebuie parcurse celelalte localităţi.
3. Un anumit control financiar, ce presupune verificarea a 7
servicii ale unei firme, într-o anumită ordine, indicată în graful de mai
jos, fără a verifica un serviciu de 2 ori, dar verificându-le pe toate. Să
se determine dacă acest control poate fi efectuat în mod unic şi în ce
ordine.
Fig. 2
4. Fie graful G = (X, Γ) Γ= {(x1, x2); (x1, x3); (x1, x5); (x2, x3);
(x2, x4); (x2, x5); (x3, x4); (x3, x5); (x3, x4); (x3, x5); (x4, x5)} Se cer:
a) Prezentaţi modelul şi sub alte forme de reprezentare
echivalente ce cea dată.
b) Cercetaţi existenţa drumului hamiltonian şi justificaţi modul
de identificare a acestuia.
c) Dacă acest model este asociat următoarei probleme practice:
121
Prin parcurgerea următoarelor etape din procesul de fabricaţie al
unui produs se obţin beneficii în fiecare etapă. Ştiind că arcele (xi, xj)
sunt asociate unei prelucrări, iar ponderea arcului (xi, xj) reprezintă
beneficiul suplimentar realizat prin parcurgerea etapei xj după ce a fost
realizată etapa xi şi că beneficiile din fiecare etapă se pot cumula, să se
determine beneficiul total maxim. (Prima etapă fiind x1 şi ultima x5).
la
x1 x2 x3 x4 x5
de la
x1 - 5 3 - 15
x2 - - 10 12 9
x3 - - - 7 4
x4 - - - - 8
x5 - - - -
5. Să se determine drumul minim existent între următoarele
puncte de desfacere a unei întreprinderi
Fig. 3
6. Fie reţeaua de transport cu capacităţile limitate:
Fig. 4
a) Să se determine valoarea fluxului maxim în reţea
b) Dacă se cunosc costurile de transport
122
c12 = 2; c13 = 5; c23 = 34; c24 = 6; c34 = 9
să se deducă fluxul maxim cu cost minim în reţeaua dată.
7. Se dă modelul din figura următoare
Fig. 5
a) să se arate că graful este o reţea
b) să se determine fluxul maxim în reţeaua de mai sus.
8. Fie graful valuat din figura:
Fig. 6
a) să se scrie matricea conexiunilor directe şi matricea
drumurilor şi să se specifice proprietăţile grafului care rezultă din
aceste matrici.
b) asociem modelul unui proiect de activitate, unde duratele
activităţilor se măsoară în luni, determinaţi durata minimă şi durata
maximă a acestui proiect.
123
9. Se doreşte instalarea unei reţele de cablu între 5 blocuri.
Legăturile între ele sunt prezentate în graful din figura următoare.
Fig. 7
Să se verifice dacă există posibilitatea realizării unei sute care să
treacă o singură dată pe la fiecare bloc, în caz afirmativ indicându-se
de la ce bloc trebuie pornit şi în ce ordine trebuiesc montate cablurile
între cele 5 blocuri.
124
4. ELEMENTE DE ANALIZĂ MATEMATICĂ
126
există un număr δ(ε ) 〉 0 , astfel încât, oricare ar fi x ≠ x0, din E, cu
x − x 0 〈 δ (ε ) atunci:
f (x ) − l 〈 ε .
PROPOZIŢIA 3
lim f (x ) = l , dacă şi numai dacă pentru orice număr ε 〉 0 ,
x →x 0
PROPOZIŢIA 4
lim f (x ) = l , dacă şi numai dacă, pentru orice vecinătate U a lui
x →x 0
lim f (x 1 , x 2 ,..., x n )
x1 → a1
M
x n →a n
există lim f ( x ) .
x→ a
În particular, dacă A este intersecţia mulţimii E cu o dreaptă, care
trece prin a, atunci lim f ( x ) se numeşte limita funcţiei f după o direcţie.
x →a
x∈A
f (x) − l ≤ h(x)
pentru orice x ≠ x0 din V ∩ E, atunci:
lim f ( x ) = l .
x →x 0
PROPOZIŢIA 5
Fie funcţia f: E ⊂ Rn →Rm şi f1, f2, ..., fm : E→R componentele
sale reale: f = (f1, f2, ..., fm). Atunci:
lim f ( x ) = l dacă şi numai dacă:
x →x 0
129
4.2. Limite iterate
Fie f(x1, x2, ..., xn) o funcţie vectorială de n variabile, f: E⊂Rn
n
→R .
Din această funcţie se poate obţine funcţia vectorială de o
singură variabilă şi anume, funcţiile sale parţiale:
f1:x1 → f(x1, x2, ..., xn)
f2:x2 → f(x1, x2, ..., xn)
∶
fn:xn → f(x1, x2, ..., xn)
Se pot considera atunci limitele acestor funcţii de o singură
variabilă:
lim f i ( xi ) = lim f ( xi ,..., x n ) i=1, 2, ..., n
xi →ai xi →ai
{ }
dacă ai este punct de acumulare al mulţimii Ei = xi xi ∈R, (x1, x2 ,...,xn ) ∈E .
Limita funcţiei fi este un număr care depinde de celelalte (n-1) variabile reale,
diferite de xi.
Se pot considera apoi:
lim lim f (x 1 ,..., x n ) , i ≠ j.
x j →a j x i →a i
130
4.3. Continuitatea funcţiilor vectoriale
Definiţia continuităţii funcţiilor reale de o singură variabilă se
extinde şi pentru funcţii vectoriale.
E ⊂ Rn → Rm
Definiţia 1
Fie funcţia f: şi un punct x0 ∈E. Funcţia f este continuă în x0
dacă pentru orice vecinătate U a lui f(x0) există o vecinătate V a lui x0
astfel încât oricare ar fi x ∈V ∩ E atunci f(x) ∈V.
Următoarele propoziţii dau definiţii echivalente ale continuităţii:
PROPOZIŢIA 1
Funcţia f este continuă în punctul x0, dacă şi numai dacă, pentru
orice şir x p ⎯
⎯→
p
x 0 , x p ∈ E , atunci f x p ⎯⎯→p
( )
f (x 0 ) .
PROPOZIŢIA 2
Funcţia f este continuă în x0, dacă şi numai dacă, pentru orice
număr ε>0, există un număr δ(ε ) 〉 0 , astfel încât oricare ar fi x ∈ E cu
x − x 0 〈 δ(ε ) atunci: f ( x ) − f ( x 0 ) 〈 ε .
PROPOZIŢIA 3
Funcţia f este continuă în x0 dacă şi numai dacă pentru orice
număr ε>0, există o vecinătate V a lui x0, (V depinde de ε) astfel încât,
oricare ar fi x ∈ E ∩ V să atunci f ( x ) − f ( x 0 ) 〈 ε .
PROPOZIŢIA 4
Funcţia f este continuă în punctul x0. dacă şi numai dacă, pentru
orice vecinătate U a lui f(x0) există un număr δ > 0 (care depinde de
U) astfel încât oricare ar fi x ∈ E cu x − x 0 〈 δ să avem f(x) ∈ U.
PROPOZIŢIA 5
Funcţia f este continuă în punctul x0 dacă şi numai dacă :
lim f ( x ) − f ( x 0 ) = 0 .
x →x 0
Se spune că funcţia f este continuă pe mulţimea E dacă este
continuă în fiecare punct din E.
Proprietăţile funcţiilor reale continue care nu implică relaţia de
ordine, rămân variabile şi pentru funcţiile vectoriale continue:
131
1) Dacă funcţia f(x) este continuă în punctul x0 (sau pe E) atunci
funcţia f (x ) este continuă în x0 (respectiv pe E).
PROPOZIŢIA 6
Funcţia vectorială f: E ⊂ Rn → Rm este continuă într-un punct x0
∈ E, dacă şi numai dacă fiecare din componentele sale reale f1, f2, ...,
fm : E → R este continuă în x0.
Propoziţia rezultă din inegalităţile
m
f i (x ) − f i (x 0 ) ≤ f ( x ) − f ( x 0 ) ≤ ∑ f i ( x ) − f i ( x 0 )
i =1
aplicând de exemplu, definiţia continuităţii cu ε şi δ.
132
4.5. Derivate parţiale
Fie f(x, y) o funcţie reală de două variabile, definită pe o
mulţime E ⊂ R2 şi (x0, y0) un punct interior lui E.
Definiţia 1
Funcţia f are în punctele (x0, y0) derivată parţială în raport cu
variabila x dacă există şi este finită:
f (x, y 0 ) − f ( x 0 , y 0 )
lim .
x →x 0 x − x0
Limita se numeşte derivata parţială în raport cu x a lui f în (x0,
y0) şi se notează:
∂f (x 0 , y 0 )
f x′ (x 0 , y 0 ) = = D x f (x 0 , y 0 )
∂x ∂f (x , y )
0 0
Asemănător se defineşte
∂y
Se spune că f are derivată parţială în raport cu x pe E dacă ea are
derivată parţială în raport cu x în fiecare punct, (x, y) ∈ A.
∂f
În acest caz funcţia : :E → R
∂x
∂f(x, y)
definită de (x, y) → se numeşte derivata parţială a lui
∂x
∂f
f pe E. Analog se defineşte :E →R
∂y
∂f
Notaţie: f x′ = D x f =
∂x
Practic derivata f′x se calculează considerând pe y constant şi
derivând ca o funcţie de o singură variabilă x.
Derivata parţială în raport cu y se obţine considerând pe x
constant şi derivând ca pe o funcţie de y.
PROPOZIŢIA 1
Dacă derivata parţială f′x (respectiv f′y) există în (x0, y0) atunci f
este continuă în x0 în raport cu x (respectiv y).
Demonstraţie. Funcţia φ(x) = f(x, y0) de o singură variabilă în
x0, deci continuă.
133
PROPOZIŢIA 2
Fie (x0, y0) un punct interior al lui E. Dacă derivatele parţiale f′x
şi f′y există pe o vecinătate V a lui (x0, y0) atunci pentru orice punct (x,
y) ∈ V există un număr ξ cuprins între x0 şi x şi un număr η cuprins
între y0 şi y astfel încât:
f(x, y) – f(x0, y0) = f′x(ξ, y)(x-x0) - f′y(x0, η)(y-y0).
Demonstraţie
Se alege un punct arbitrar (x, y) ∈V şi se menţine fix. Atunci:
f(x, y) – F(x0, y0)= – f(x0, y) + f(x0, y) – f(x0, y0) + f(x, y)
Se notează:
φ(t) = f(t, y), φ(t)= f(x0, t), (t, y) ∈ V, (x0, t) ∈ V
Funcţiile de o singură variabilă φ(t) şi ψ(t) sunt derivabile şi
φ′ (t)= f′x(t, y), φ′ (t)= f′y(x0, t).
Aplicând teorema creşterilor finite pentru φ(t) şi ψ(t)
atunci:
φ(x) – φ(x0) = φ′x(ξ)(x-x0), x0 ≤ ξ≤ x
ψ(y) – ψ (y0) = ψ′y(η)(y-y0) , y0 ≤ η ≤ y
adică
f(x, y) – f(x0, y) = f′x(ξ, y)(x-x0)
f(x0, y) – f(x0, y0) = f′y(x0, η)(y-y0)
Atunci, prin adunarea relaţiilor,
f(x, y) – f(x0, y0) = f′x(ξ, y)(x-x0)+ f′y(x0, η)(y-y0).
Observaţie. Această egalitate se numeşte formula lui Lagrange
pentru funcţii de două variabile.
PROPOZIŢIA 3
Fie (x0, y0) un punct interior al lui E. Dacă funcţia f admite
derivate parţiale mărginite într-o vecinătate V a lui (x0, y0), atunci ea
este continuă în (x0, y0) (în raport cu ansamblul variabilelor).
COROLARUL 1
Dacă f′x şi f′y există pe o vecinătate a lui (x0, y0) şi sunt continue
în (x0, y0), atunci funcţia f este continuă în (x0, y0).
Demonstraţie
Dacă f′x şi f′y sunt continue în (x0, y0) există o vecinătate V a lui
(x0, y0) pe care aceste funcţii sunt mărginite.
COROLARUL 2. Dacă derivatele parţiale f′x şi f′y există pe E şi
sunt continue sau sunt mărginite, atunci funcţia f este continuă pe E.
134
4.6. Interpretarea economică a derivatelor parţiale
Derivata parţială în raport cu variabila xi indică variaţia funcţiei
f la o variaţie (creştere sau descreştere) foarte mică Δxi a variabilei xi.
În cazul funcţiilor de producţie y=f(x1,…,xn), unde x1,…,xn sunt
factorii utilizaţi în procesul de producţie, derivatele parţiale f'xi
măsoară eficienţa utilizării unei unităţi suplimentare din factorul xi
când ceilalţi factori rămân neschimbaţi şi se numesc randamente
marginale sau produse marginale.
Pentru modelarea matematică a proceselor de producţie se
folosesc diferite expresii matematice a funcţiilor de producţie . Cele
mai des folosite sunt următoarele funcţii de producţie:
- de tip Cobb-Douglas: y= AKαLβ;
- de tip Sato:
y=AK2L2/(αK3 +βL3 ), A>0, α>0, β>0;
- de tip Allen:
y= A(2δΚL-αK2-βL2)1/2 ,A>0, α,β>0, şi δ2>αβ;
- de tip CES:
y= A(αK-ρ + βL-ρ)-1/ρ,
unde K reprezintă volumul capitalului fix(mil. lei), L reprezintă
volumul forţei de muncă ( mii de persoane), A este un scalar care se
determină experimental, iar y este volumul producţiei (mil.lei); α, β, δ,
ρ se determină experimental.
Propunem ca exerciţiu calcularea derivatelor parţiale pentru
fiecare funcţie în raport cu K şi L.
135
Dacă E este o mulţime deschisă se spune că f este diferenţiabilă
pe E dacă este diferenţiabilă în orice punct din E.
Se va nota
ρ = ρ (x, y ) = (x − a )2 + (y − b )2
deci egalitatea de mai sus se scrie:
f(x,y) –f(a,b) = λ(x-a) + μ(y-b) + ω(x,y) ρ
unde lim ρ(x, y ) = 0
x →a
y→b
LEMA 1
Dacă funcţia ω (x,y) definită pe E, are limita 0 în (a,b), atunci
există două funcţii ω1 şi ω2 definite pe E astfel încât au limita 0 în
(a,b) şi
ω(x,y) ρ = ω1(x,y) (x-a) + ω2 (x,y) (y-b), (x,y) ∈ E.
Reciproc: dacă funcţiile ω1 şi ω2 definite pe E, au limita 0 în
punctul (a,b) atunci există o funcţie ω(x,y) cu limita 0 în (a,b) care să
verifice egalitatea precedentă. Folosind această lemă, rezultă imediat:
PROPOZIŢIA 3
Funcţia f este diferenţiabilă în punctul (a,b) dacă şi numai dacă
există două numere reale λ şi μ şi două funcţii ω1 şi ω2 definite pe E,
continue în (a,b) şi nule în acest punct:
lim ω i (x , y ) = ω i (a , b ) = 0, i = 1,2,
x →a
y→ b
astfel încât pentru orice (x,y) ∈ E:
f(x,y) – f(a,b) = λ (x-a) + μ (y-b) + ω1(x,y) (x,y) (x-a) + ω2 (x.y) (y-b)
Această egalitate se mai scrie
f (x , y ) − f (a , b ) = [λ + ω1 (x, y )] (x - a ) + [μ + ω 2 (x , y )](y − b ) .
PROPOZIŢIA 4
Dacă funcţia f este diferenţiabilă în (a,b), atunci ea are derivate
parţiale în (a.b) şi
f x′ (a, b ) = λ, f y′ (a ⋅ b ) = μ
Egalitatea de definiţie a diferenţiabilităţii se scrie atunci astfel:
f (x, y ) − f (a , b ) = f x′ (a , b )(x - a ) + f y′ (a, b )(y - b ) + ω (x, y ) ⋅ ρ
136
Demonstraţie:
Dacă în
f (x , y ) − f (a , b ) = λ(x − a ) + μ(y − b ) + ω(x.y ) (x - y )2 + (y − b )2
se consideră y = b atunci:
f ( x, b ) − f (a, b ) = λ ( x − a ) + ω (x, b ) ⋅ x − a .
Pentru x ≠ a se deduce:
f (x , b ) − f (a , b ) x −a
= λ + ω(x, b ) .
x −a x −a
Dar
x -a
ω(x , b ) = ω (x, b ) şi lim ω(x, b ) = ω(a , b ) = 0 .
x -a x →a
Deci
f (x , b ) − f (a , b )
lim =λ,
x →a x−a
adică
f x′ (a , b ) = λ .
PROPOZIŢIA 5
Dacă f este diferenţiabilă în punctul (a,b), atunci ea este continuă
în acest punct.
Demonstraţie:
Toţi termenii din dreapta ai egalităţii
f ( x, y ) − f (a, b ) = λ ( x − a ) + μ ( y − b ) + ω ( x, y ) ⋅ ρ
au limita 0 în (a,b), deci
lim [f (x , y ) − f (a , b )] = 0
x →a
y→ b
de unde
137
lim f (x, y ) = f (a, b )
x →a
y→b
adică f este continuă în (a,b).
Corolar: Dacă f este diferenţiabilă pe E atunci ea este continuă
pe E. Ultimele două propoziţii arată că existenţa unei derivate parţiale
şi continuitatea unei funcţii sunt condiţii necesare (dar nu suficiente)
pentru diferenţiabilitatea sa.
Propoziţia următoare dă condiţii suficiente de diferenţiabilitate.
PROPOZIŢIA 6
Dacă f are derivate parţiale f x′ şi f y′ într-o vecinătate V a lui
(a,b) şi dacă aceste derivate parţiale sunt continue în (a,b), atunci
funcţia f este diferenţiabilă în (a,b).
Reciproca propoziţiei nu este adevărată.
Exemplu.
( )
Fie f (x , y ) = x 2 + y 2 sin
1
dacă (x,y) ≠ 0 şi f(0, 0) = 0
x2 + y2
1
= 0 (x − 0 ) + 0(y − 0 ) + x 2 + y 2 sin (x − 0)2 + (y − 0)2
2 2
x +y
1
Notând ω(x , y ) = x 2 + y 2 sin atunci:
x + y2
2
1
ω(x , y ) = x 2 + y 2 sin ≤ x 2 + y 2 şi
2 2
x +y
138
f x′ (0,0) = 0 şi f y′ (0,0) = 0
Să calculăm derivatele parţiale în punctele (x,y) ≠ (0,0)
1 x 1
f x′ (x , y ) = 2 x sin − cos
x 2 + y2 x2 + y2 x 2 + y2
1 y 1
f y′ (x , y ) = 2 y sin − cos .
x 2 + y2 x2 + y2 x 2 + y2
Aceste derivate parţiale nu au limită în origine şi cu atât mai
1
mult nu sunt continue în origine, deoarece funcţiile sin
x + y2
2
1
şi cos nu au limită în origine.
x 2 + y2
Fie f(x,y) o funcţie reală definită pe E ⊂ R2 şi diferenţiabilă în
(a,b) ∈ E. Cum ω are limita 0 în (a,b) avem aproximativ:
f (x, y ) − f (a, b ) ≈ f x′ (a, b )(x − a ) + f y′ (a , b )(y - b )
Definiţia 2
Funcţia de două variabile
d f (a, b )(x, y ) = f x′ (a , b )(x - a ) + f y′ (a, b )(y - b )
se numeşte diferenţiala lui f(x,y) în (a,b).
Fie funcţiile φ: E → R, φ: E → R date de
φ(x,y) = x
φ(x,y) = y
atunci
ϕ ′x (x , y ) ≡ 1
ϕ ′x (x , y ) ≡ 0
ϕ′y (x , y ) ≡ 0
ϕ′y (x , y ) ≡ 1
deci
dϕ(x, y )(u, v ) ≡ u şi d ϕ (x, y )(u, v ) ≡ v
139
Notând x-a = u şi y-b = v, vom avea
df (x, y ) = f x′ (x, z ) dx + f y′ (x ⋅ y ) dy
sau
∂f ∂f
df = f x′ dx + f y′ dy = dx + dy
∂x ∂y
n ∂f
df = ∑ dx i
∂
i =1 x i
∂ ⎛ ∂f ⎞ ∂ 2 f
′′ = (f x′ )′ y =
f xy ⎜ ⎟=
∂y ⎝ ∂x ⎠ ∂y∂x
∂ ⎛ ∂f ⎞ ∂ 2 f
f yx ( )
′′ = f y′ ′ x = ⎜ ⎟=
∂x ⎜⎝ ∂y ⎟⎠ ∂x∂y
∂ ⎛ ∂f ⎞ ∂ 2 f
( )
f y′′2 = f y′ ′ y = ⎜ ⎟=
∂y ⎜⎝ ∂y ⎟⎠ ∂y 2
′′ , f yx
Funcţiile f xy ′′ se numesc derivate mixte de ordinul II.
O funcţie de n variabile f(x1, x2,..., xn) poate avea n2 derivate
parţiale de ordinul doi.
f x′′i y i, j = 1,..., n
i
140
Enunţăm următoarele teoreme:
Criteriul lui Schwartz
Dacă funcţia f(x,y) are derivate parţiale mixte de ordinul doi
f xy ′′ într-o vecinătate V a unui punct (a, b) ∈ E şi dacă f xy
′′ şi f yx ′′ şi f yx
′′
sunt continue în (a,b) atunci
′′ (a, b ) = f yx
f xy ′′ (a , b ) .
Definiţia 1
Fie f(x, y) o funcţie reală de două variabile definită pe o mulţime
E ⊂ R2 şi (a, b) un punct interior lui E. Se spune că f este
diferenţiabilă de n ori în punctul (b, b) dacă toate derivatele de
ordinul n-1 ale lui f există într-o vecinătate V a lui (a, b) şi sunt
diferenţiabile în (a, b).
Diferenţiala de ordinul n în punctul (a, b) se defineşte prin egalitatea:
⎛ ∂ ∂ ⎞
d n f ( x, y )(a, b ) = ⎜⎜ dx + f (a, b ) ,
n
dy ⎟⎟
⎝ ∂x ∂y ⎠
unde exponentul n înseamnă că se dezvoltă suma din paranteză
după regula binomului lui Newton şi apoi se înmulţeşte formal cu f(a, b).
Diferenţiala de ordinul n pentru o funcţie de m variabile va fi:
n
⎛m ∂ ⎞
n
(
d f (x 1 ,...x m ) = f x′ 1 dx 1 + ... + f x′ dx m )n
=⎜∑
⎜ k =1 ∂ x
dx k ⎟ f
⎟
⎝ k ⎠
Exemple: 10. Să se calculeze diferenţiala de ordinul n pentru:
f(x, y) = eax+by definită pe R2.
f x′ = ae ax + by , f x′′2 = a 2 e ax + by ,..., f xnn = a m e ax + by
141
f y′ = be ax+by , f y′′2 = b 2 e ax+ by ,..., f (n2 ) = b 2 e ax+ by
y
f xf n′ −k yk = a n −k b k e ax+by deci:
n
dnf = ∑ c kn a n − k b k e ax + by dx n − k dy k
k =0
20, Să se calculeze diferenţiala de ordinul II a funcţiei:
f (x,y,z) =1n (x+y+z)(x+y+z).
f x′ = f y′ = f z′ = 1 + 1n (x + y + z )
1
f x′ 2 = f y′′2 = f z′′2 = f xy
′′ = f yz
′′ = f xz
′′ =
x+y+z
d 2 f (x, y, z ) =
1
x+y+z
(
dx 2 + dy 2 + dz 2 + 2dxdy + 2dxdz + 2dydz )
1
d 2f = (dx + dy + dz )2
x+y+z
Tn (x, y) = f (a, b) +
1
1!
[ 1
] [
f x′ (x − a ) + f y′ (y − b) + f x′′2 (x − a )2 + 2f xy
2!
]
′′ (x − a )(y - b) + f y′′2 (y − b)2 + ... =
n 1 n
∑ ∑ C lk f x(ll −) k yk (a, b)(x - a ) (y − b ) k
l −k
=
l =0 l! k =0
142
Polinomul Tn (x,y)se numeşte polinomul lui Taylor de ordinul n
asociat funcţiei f(x,y) în punctul (a,b).
Pentru fiecare punct (x.y) ∈ E avem formula lui Taylor de
ordinul n
f(x,y) = Tn (x,y) + Rn (x,y)
din care obţinem restul de ordinul n al dezvoltării în serie Taylor:
Rn (x,y) = f (x,y) – Tn (x,y)
Observaţie:
Dacă funcţia f este diferenţiabilă de n+1 ori într-o vecinătate V
a lui (a,b), pentru orice punct (x,y) ∈ V, există un punct (ξ, η) ∈ V
situat pe segmentul care uneşte punctul (a,b) cu punctul (x,y), aşa că:
n +1
1 ⎡ ∂ ⎤
R n (x, y ) = ⎢ (x − a ) + ∂ (y − b )⎥ f (ζ, η)
(n + 1)! ⎣⎢ ∂ x ∂y ⎦⎥
Este clar că:
lim R n (x, y ) = 0
(x , y )→(a , b )
143
Demonstraţie
Într-adevăr, funcţia parţială f1(x) = f (x,b) definită pe
E b = {x x ∈ R, (x, b ) ∈ E este derivabilă în punctul a,
o
f 1′ (a ) = f x′ (a , b ) iar a ∈ E este un punct de extrem al funcţiei, deci,
conform teoremei lui Fermat, avem f 1′ (a ) = 0 adică f x′ (a , b ) = 0. La fel
se arată că f y′ (a, b ) = 0 (generalizare a teoremei lui Fermat pentru
funcţii de două variabile).
Definiţia 2
Un punct (a,b) ∈ E, se numeşte punct staţionar al funcţiei f (x,y),
dacă funcţia f (x,y) este diferenţiabilă în (a,b) şi dacă diferenţiala sa
este nulă în acest punct,
df (a, b ) = f x′ (a , b ) dx + f y′ (a , b ) dy = 0 .
Dar df(a, b) = 0 ⇔ f′x (a, b) = f′y(a, b) = 0.
Aşadar, (a, b) este un punct staţionar (critic) al funcţiei f(x, y),
când funcţia e diferenţiabilă în punctul (a, b) şi are derivatele parţiale
nule în acest punct.
PROPOZIŢIA 2
Orice punct de extrem local din interiorul mulţimii E în care
funcţia f(x, y) este diferenţiabilă este punct staţionar al funcţiei,
reciproca nu este adevărată.
Demonstraţie. Într-adevăr, conform propoziţiei 1:
f′x (a, b) = 0 şi f′b (a, b) = 0
deci (a, b) este un punct staţionar al funcţiei.
Exemplu: f(x, y)= x2 – y2 definită pe R2.
f′x=2x; f′y = –2y; f′y (0, 0)= 0 = f′y (0, 0)
Funcţia este diferenţiabilă în origine, deoarece derivatele parţiale
sunt continue, deci (0, 0) este un punct staţionar al funcţiei, dar (0,0)
nu este punct de extrem.
Într-adevăr pentru punctele de forma (x, 0) de pe axa Ox:
f(x, 0) = x2 ≥ f(0, 0)
iar pentru punctele de forma (0, y), de pe axa Oy:
f(0, y) = – y2 ≤ 0 = f(0,0)
144
astfel încât, în (0,0) funcţia nu are nici minim, nici maxim local,
situaţie similară funcţiilor de o singură variabilă, când se anulează
derivata I fără schimbare de semn (puncte de inflexiune).
Punctele staţionare ale funcţiei f(x,y) care nu sunt puncte de
extrem ale sale se numesc puncte şa ale lui f(x,y).
Interpretare geometrică. Graficul funcţiei f(x,y) este o suprafaţă
S a cărei ecuaţie este z=f(x,y) şi are în punctul şa un plan tangent, a
cărui ecuaţie este:
z – f(a, b) = f′x(a,b)(x-a)+ f′y(a,b)(y-b).
Dacă (a.b) e punct staţionar (f′x(a,b) = f′y(a,b) = 0), planul
tangent z = f(a, b) este paralel cu planul x0y.
În concluzie dacă f(x, y) este diferenţiabilă pe o mulţime deschisă
E, punctele staţionare ale lui f sunt toate soluţiile (x, y) ale sistemului:
⎧f x′ ( x , y) = 0
⎨ ′ .
⎩f y (x, y) = 0
Cum orice punct de extrem local este punct staţionar, rezultă că
punctele de extrem local se află printre soluţiile sistemului de mai sus
(dar nu toate soluţiile sistemului sunt puncte de extrem).
Ca şi la funcţii de o singură variabilă unde pentru a identifica un
punct de extrem analizăm semnul derivatei a doua în acel punct,
pentru a identifica printre punctele staţionare unele puncte de extrem
(dar nu neapărat toate punctele de extrem) va trebui să recurgem la
derivatele parţiale de ordinul doi.
TEOREMĂ
Dacă (a, b) este un punct staţionar al funcţiei f(x, y) şi dacă
f(x,y) are derivate parţiale de ordinul doi continue într-o vecinătate V
a lui (a,b) atunci
[
1) Dacă f x′′2 (a , b)f y′′2 (a , b) − f xy ]
′′ (a , b) 〉 0 , atunci (a,b) este un
2
145
Demonstraţie.
Într-adevăr (a,b) este punct staţionar şi atunci:
f′x (a, b) = 0 şi f′y (a, b) = 0.
Deoarece f(x,y) are derivate parţiale de ordinul doi continue pe o
vecinătate V a lui (a,b), putem scrie formula lui Taylor de ordinul doi
pentru (x,y) ∈ V:
f ( x, y) = f (a , b) + f x′ (a , b)( x − a ) + f y′ (a , b)( y − b) +
+
1
[
f ′′2 (a , b)( x − a ) 2 + 2f xy
2! x
] 1
′′ (a , b)( x − a )( y − b) + f y′′2 (a , b)( y − b 2 ) + ω( xy) ×
2
2
× ⎛⎜ (x − a )2 + (y − b )2 ⎞⎟
⎝ ⎠
şi lim ω( x , y) = 0 .
x →a
y→b
Ţinând seama că f′x(a,b)= f′y(a,b)=0 şi trecând f(a,b) în membrul I
1
[ ]
f ′′2 ( x − a ) 2 + 2 f xy′′ ( x − a )( y − b) + f y′′2 ( y − b) 2 + ω ( x, y )ϕ 2 =
f ( x, y ) − f ( a , b ) =
2 x
ϕ2 ⎡ ⎛ x−a⎞ ⎤
2 2
⎛ x − a ⎞⎛ y − b ⎞ ⎛ y −b⎞
= ′
′
⎢ x2 ⎜
f ⎜ ⎟
⎟ + xy ⎜
2 f ′′ ⎜ ⎟
⎟⎜
⎜ ⎟
⎟ ′
+ y2 ⎜
f ′ ⎜ ⎟
⎟ +ω⎥
2 ⎢ ⎝ ϕ ⎠ ⎝ ϕ ⎠⎝ ϕ ⎠ ⎝ ϕ ⎠ ⎥⎦
⎣
2
⎛y−b⎞
Dar lim ω(x , y ) = 0 deci dacă se dă factor comun ⎜⎜ ⎟⎟ se
x →a
y→b ⎝ ϕ ⎠
obţine:
⎛ y−b⎞
2 ⎡ ⎛ x − a ⎞2 ⎛x−a⎞ ⎤
f ( x , y) − f (a , b) = ⎜ ⎟ ⎢f x′′2 ⎜⎜ ′′ ⎜⎜
⎟⎟ + 2f xy ⎟⎟ + f y′′2 ⎥
⎝ 2 ⎠ ⎢⎣ ⎝ y − b ⎠ ⎝ y−b⎠ ⎥⎦
x−a
şi pentru că raportul poate lua orice valoare pozitivă sau
y−b
negativă când x→a, y→b, în mod independent unul de altul, urmează
că expresia din membrul doi păstrează semn constant în vecinătatea
′′
lui (a, b) numai când discriminantul Δ = f xy ( ) 2
− f x′′2 ⋅ f y′′2 〈 0 , prin
urmare din discuţia semnului trinomului de gradul II:
146
1) f(x,y) – f(a,b) >0 adică un minim local (a,b) pentru f(x,y) dacă:
[ ]
′′ (a , b) 2 − f x′′2 (a , b)f x′′2 (a , b) 〈 0 ,
f xy
f x′′2 (a , b) 〉 0 .
2) F(x,y) – f(a, b) < 0 adică un maxim local în (a, b) pentru f(x, y)
dacă:
[f ′′ (a, b)]
xy
2
− f x′′2 (a , b)f y′′2 (a , b) 〈 0 ,
f x′′2 (a , b) 〈 0 .
3) Dacă [(f ′′ )
xy
2
]
− f x′′2 f y′′2 〉 0 , f(x,y) – f(a, b) nu păstrează semn
constant în vecinătatea punctului (a, b), care nu va mai fi un punct de
extrem, numindu-se punct şa.
4) Dacă ∆ = 0 semnul expresiei f(x,y) – f(a, b) depinde de
valorile derivatelor parţiale de ordin superior lui doi.
Exemplu.
f(x,y)=x2+y4 f′x=2x f′y=4y3 x=y=0 e punct staţionar.
147
n
1) Dacă forma pătratică ϕ = ∑ f ′′
i , j=1
x ix j
α iα j este definită,
Atunci:
a) există o vecinătate U0 a lui x0 şi o vecinătate V0 a lui y0 şi o
funcţie unică y = f(x): U0 → V0 astfel ca:
f(x0) = y0 şi F(x f(x)) ≡ 0 pentru x ∈ U0;
b) funcţia f(x1, ..., xk) are derivate parţiale f x′1 ,..., f n′ continue pe
U0, şi pentru fiecare i atunci:
Fx′i (x , f ( x ) )
f x′i ( x ) = − , x ∈ U0 ;
Fy′ (x , f ( x ) )
c) dacă F are derivate parţiale de ordinul k continue pe U × V,
atunci f are derivate parţiale de ordinul k continue pe U0.
Fie funcţia de două variabile F(x, y) = 0. Dacă se diferenţiază
formal se obţine:
Fx′ dx + Fy′ dy = 0
dy
Împărţind prin Fy′ dx şi notând = y′ se obţine:
dx
F x′ F′
+ y ′ = 0 , adică y ′ = − x .
F y′ Fy′
149
În a este un maxim (minim) la A dacă există o vecinătate V a lui
a astfel încât:
f(x) ≥ f(a) respectiv f(x) ≤ f(a) pentru orice punct x ∈ V ∩ A.
Extremele funcţiei f(x) relative la submulţime A ⊂ E se numesc
extreme condiţionate (legate).
Fie F1(x),..., Fk(x), k < n funcţii reale care definesc mulţimea A
prin mulţimea soluţiilor sistemului restricţiilor.
Fi(x1, ..., xn) = 0 i=1, ..., k (1)
Aşadar A={x∈E: Fi(x) = 0, i =1, ..., k}.
În acest caz extremele funcţiei f(x) relative la A se numesc
extreme condiţionate de sistemul (1).
Aceasta arată că cele n variabile x1, ..., xn sunt legate între ele prin
cele k relaţii ale sistemului (1), de aceea le mai numim şi extreme legate.
TEOREMĂ
Fie a o soluţie a sistemului (1). Să presupunem că funcţiile f(x),
F1(x), ..., Fk(x) au derivate parţiale, continue într-o vecinătate V a lui a
şi matricea funcţională f j′ are în punctul a rangul k. Dacă a este un
punct de extrem al funcţiei f(x) condiţionat de sistemul (1) atunci
există k numere l1, ..., lk (multiplicatorii lui Lagrange) astfel încât:
⎧ ∂f (a ) k ∂Fi (a )
⎪ ∂x + ∑ l i ∂x = 0 j = 1,..., n j = 1, ..., n (2)
⎨ j i =1 j
⎪F (a ) = F (a ) = ... = F (a ) = 0
⎩ 1 2 k
lui a acelaşi semn sau nu păstrează acelaşi semn, punctul a este sau nu
punct de extrem condiţionat.
153
necunoscută de x, pe care o notăm y, şi primele ei n derivate
y′, y′′,..., y n
Fie F o funcţie definită pe un domeniu D, din Rn+2, cu valori
reale, continuă în acest domeniu.
Definiţia 1
O relaţie de forma
F(x, y, y’,...x(n))=0 (1)
se numeşte ecuaţie diferenţială de ordinul n.
Fie φ: (a, b) → R o funcţie derivabilă de n ori în orice punct al
intervalului (a, b), unde a poate fi –∞ , iar b poate fi +∞.
Se spune că funcţia φ este soluţie a ecuaţiei diferenţiale (1), dacă
înlocuind în ecuaţia diferenţială (1), funcţia y cu φ(x), se obţine o
( )
identitate, oricare ar fi x∈(a,b) adică: F x , ϕ(x ), ϕ′(x )...., ϕ (n ) (x ) ≡ 0 .
Dacă în sistemul de coordonate x = y, se reprezintă grafic
funcţia φ, se obţine o curbă de ecuaţie y = φ(x), care se numeşte curbă
integrală a ecuaţiei (1).
În unele cazuri, în locul soluţiilor y = φ(x), se găsesc soluţii de
forma G(x,y) = 0, care definesc soluţiile y = φ(x) ca funcţii de x.
De obicei se spune şi despre aceste relaţii că sunt soluţii, iar
curbele pe care se definesc se numesc curbe integrale.
Dacă funcţia F, ce intră în definiţia ecuaţiei diferenţiale (1),
îndeplineşte condiţii suficiente pentru a putea scoate din ecuaţia F(x,
y, y’, ..., y(n)) = 0 pe y(n) ca funcţie de celelalte variabile, adică:
y(n) = f(x, y, y, ..., y(n-1)) (2)
unde f: D ⊆ Rn+1 → R, este o funcţie de n+1 variabile, definită
pe domeniu D, cu valori reale şi continuă în acest domeniu. Ecuaţia se
numeşte tot ecuaţie diferenţială de ordinul n, dar este de o formă mai
particulară faţă de (1), fiindcă conţine pe y(n), explicitat în raport cu x,
y, y, ... , y(n-1).
Problema lui Cauchy, pentru ecuaţia diferenţială de ordinul n, de
forma (2) constă în determinarea soluţiei ecuaţiei, care satisfac
condiţiile iniţiale.
y(x0) = y0, y’(x0) = y0, ..., y(n-1)(x0)= y0(n-1)
unde (x0, y0, y’0, ..., y0(n-1) ∈D ⊆ Rn+1 este un punct constant.
Se poate demonstra că atunci când funcţia f satisface anumite
condiţii, pentru orice punct (x0, y0, y’0, ..., y0(n-1)) ∈ D, există o unică
soluţie a ecuaţiei diferenţiale (2), care satisface condiţiile lui Cauchy
(rezolva problema lui Cauchy) în acel punct.
154
Definiţia 2
Prin soluţie generală a ecuaţiei diferenţiale (2) se înţelege o
soluţie y = φ(x, c1, c2, ..., cn) a ei, ce depinde şi de n constante c1, c2,
..., cn, considerate ca parametri reali şi cu ajutorul căreia se poate
rezolva o problemă a lui Cauchy pentru orice punct din domeniul D.
⎛ y⎞
F⎜ ⎟ = 1nx + 1nc , obţinută prin integrarea membru cu
⎝x⎠
membru. În membrul al doilea, constanta reală care trebuie adăugată
la 1n x, pentru a se obţine primitivele funcţiei 1/x s-a considerat 1n c,
unde c > 0.
158
Pentru ecuaţia (10), se caută o soluţie de forma (12), unde c este
considerat o funcţie de x. Această metodă este cunoscută sub numele
de metoda variaţiei constantei.
Derivând în (12), se obţine:
y = − c( x ) P ( x )e ∫ + c′(x )e ∫
− P ( x ) dx − P ( x ) dx
160
1. Dacă elasticitatea unei legi a cererii x = f(p) este constatată,
Ef
adică = -a, a > 0, să se găsească această lege.
Ep
Soluţie
p df
Din = = −a , care este o ecuaţie diferenţială de ordinul
f dp
întâi cu variabile separate, se obţine:
df adp
=− , integrând rezultă:
f p
ln f = 1n p-a + 1nb, unde b > 0, sau ln f = 1n b · p-a, deci x = f(p) = bp-a.
Dacă s-ar cunoaşte cererea x0, pentru un anumit preţ p0, atunci
cererea este perfect determinată. Pentru aceasta se rezolvă problema lui
Cauchy şi anume impunând condiţia f(p0) = x0, adică bp 0− a = x 0 , rezultă:
−a
⎛ p ⎞
x = f (p) = x 0 ⎜⎜ ⎟⎟
⎝ p0 ⎠
2. Care este legea cererii dacă viteza relativă de variaţie este
1 df
constantă, adică ⋅ = −a , a > 0 .
f dp
Soluţie
1 df df
Din ⋅ = −a, rezultă = −adp , integrând: 1n f = –ap + 1n
f dp f
b, unde b este o constantă arbitrară strict pozitivă; de unde x = f(p) =
be-ap.
Dacă se cere legea cererii care verifică condiţia f(p0) = x0, de
x0
unde b = şi legea devine
e −ap0
⎛ p ⎞
−a ⎜⎜ ⎟
⎟
⎝ p0
x = f (p) = x 0 e ⎠
S0 = S ⋅ 1 =S ⋅ vt (5.2.3.)
t
(1+i)t n
1
unde = v factor de actualizare.
1+ i
0 t
Deci
S0 St
Formula de actualizare
S0 = S 1 = S v
(1 + i) t
t t
Formula de fructificare
St=S0(1+i)n=S0ut
v = 1 factor de actualizare u = 1+i factor de fructificare
1+ i
Factorii u şi v se găsesc în tabele financiare pentru diferite
procente şi diferitele perioade întregi.
Procentul p = 100 i se poate obţine din (5.2.1.)
St
(1+i)t = (5.2.4.)
S0
165
Timpul se poate obţine din (5.2.3.) prin interpolare.
Aplicaţii: 1. Ce sumă trebuie să depunem azi ca să încasăm peste
3 ani, suma de 10.000 lei ştiind că dobânda unitară este de 2,5%.
Din (8) S0 = S ⋅ 1 1
10.000 = 9285,9 lei
(1 + i)
t t
1,0253
2. Cu ce procent suma de 3450 lei depusă timp de 8 ani devine
5324,45 lei ?
S 5324,45
Din (5.2.4.) (1+i)t = t = = 1,543318
S0 3450
În tabel avem:
1,48028........4%
1,54331........4,43%
1,55296 ........4,5%
Deci cu procent 4,43%
Dacă durata de plasament a sumei S0 (-t) nu este un număr întreg
h
ci este de forma: t = n+ avem două soluţii.
k
a) Soluţia raţională porneşte de la forma (5.2.1.) pentru partea
întreagă de n ani valoarea finală obţinută pentru plasarea sumei iniţială
S0 va fi: Sn = S0 (1+i)n.
Această sumă Sn în timpul fracţiunii h a anului, cu dobândă
k
unitară i, va aduce o abordare simplă:
h h
Sni = So(1+i)ni atunci
k k
h
S h
= S0 (1+i)n + S0(1 + i)ni
n+
k
k
Deci St = S h = S0(1+i)n (1+i h ) (5.2.5.)
n+ k
k
(5.2.5.) reprezintă soluţia raţională de calcul a sumei finale când
se plasează o sumă S0 pe o durată t = n+ h în regim de dobândă
k
compusă.
b. Soluţia comercială pentru suma S0 plasată pe o perioadă t = n+ h .
k
166
Se observă că: 1 leu plasat cu procent anual i devine la sfârşitul
anului (1+i) şi 1 leu plasat cu procentul semestrial is devine la sfârşitul
anului (1+is)2.
Procentele i şi is devin echivalente dacă valorile finale la
sfârşitul anului sunt legale adică: 1+i=(1+is)2
Similar 1+i = (1+i4)4 pentru procent semestrial i4 şi aşa mai departe
1+i=(1+i12)12
Rezultă că:
(1+i2)=(1+i)1/2
(1+i4)=(1+i)1/4
(1+i12) =(1+i)1/12
şi în general
1+ik=(1+i)1/k
h
Deci pe durata t=n+ suma iniţială plasată S0 în regim de
k
dobândă compusă va deveni:
h h
St = S0(1+i)n+ k =S0(1+i)n(1+ik)h=S0(1+i)n(1+i)h/k=S0(1+i)n+ k
h
St = S h = S0(1+i)n+ k (5.2.6.)
n+
k
Observaţii
167
1. Cele două soluţii nu sunt identice.
2. Soluţia comercială este mai des utilizată deoarece factorul
fructificare 1+i=u este în tabele financiare atât pentru puteri întregi cât
şi fracţionare.
3. Valorile finale ale unei sume S0 depuse în regim de dobândă
simplă sau în regim de dobândă compusă diferă în funcţie de durată t.
S0 – plasată pe o durată de t –ani în regim de dobândă simplă
devine:
St = S0 (1+it) (2) funcţie liniară, în regim de dobândă compusă devine
St = S0(1+i)t (5.2.1.) funcţie exponenţială cu baza supraunitară.
Dacă t = 1 an ⇒ S1=S0(1+i) în regim de dobândă simplă cu
(5.1.2.) şi S1=S0(1+i)1 în regim de dobândă compusă (5.2.1.).
1
Dacă 0< t< 1 De exemplu t = atunci cu (5.1.2.)
2
1
S1/2 =S0 (1 + i )
2
S1/2 = S0(1+i)1/2 sau S1/2 = S02 (1+i) se vede că ridicând la pătrat
i2
S21/2=S02 (1+ i + ) de unde S1/2> S1/2
4
Dacă t >1 atunci
St=S0(1+it) şi
t (t − 1) 2
St = S0 (1+it)t = S0(1+ti+ i + ....) > St
2
Grafic cele două dobânzi evoluează astfel:
Fig.
168
5.3. Plăţi eşalonate (rente)
Prin plăţi eşalonate înţelegem sumele de bani plătite la intervale
de timp egale. Intervalul de timp ce separă plata a două sume se
numeşte perioadă şi poate fi anul, semestrul, trimestrul, luna.
Deci plăţile eşalonate se vor numi: anuităţi dacă se plătesc anual,
semestrialităţi dacă se plătesc semestrial, trimestrialităţi dacă se
plătesc trimestrial şi mensualităţi dacă se plătesc lunar.
În funcţie de scopul urmărit plăţile eşalonate pot fi: - de plasa-
ment sau de fructificare dacă se urmăreşte constituirea unei sume şi
plăţi eşalonate de amortizare sau de rambursare dacă scopul este de a
rambursa, returna o datorie.
În funcţie momentul când se fac aceste plăţi avem: - plăţi eşalo-nate la
începutul perioadei care se vor numi plăţi eşalonate anticipate şi – plăţi
eşalonate la sfârşitul perioadei şi care se vor numi plăţi eşalonate posticipate.
Plăţile eşalonate mai pot fi: temporare dacă numărul de plăţi este
finit, perpetue dacă numărul plăţilor este nelimitat şi viagere dacă
plata se va face atât timp cât persoana este în viaţă.
Plăţile eşalonate pot fi constante sau variabile după cum sumele
depuse periodic sunt constante sau nu.
Plăţile eşalonate pot fi imediate sau amânate după cum prima plată
este imediată sau amânată după un număr de ani convenit contractual.
(1 + i ) − 1
169
(1 + i ) n − 1
deci Sn = T
i
Deci:
Sn=T+T(1+i)+T(1+i)2+.......+T(1+i)n-1
(1 + i ) n − 1 (1 + i )n − 1 un −1
=T =T =T
1+ i −1 i i
Dacă T=1 valoarea anuităţii participate de 1 leu atunci valoarea
finală a şirului de anuităţi participate este:
un −1
sn=1+(1+i)+......+(1+i)n-1= (5.3.1.) calculată în tabele
i
financiare şi Sn=Tsn (5.3.2.)
Exemplu. Care este valoarea finală a unui şir de 12 anuităţi
participate a 7000 u.m. la momentul plăţii ultimei anuităţi. Procentul
este 5,5%.
un −1 1,055 n − 1
Sn=T = 7000 = 114700u.m.
i 0,055
Ce sumă Ak trebuie depusă în momentul de faţă pentru ca după k
ani să devină T.
T
Avem Ak (1+i)k=T∈Ak=
(1 + i ) k
Deci dacă peste k ani se plăteşte suma T aceasta echivalează cu
T
plata sumei Ak= în momentul de faţă. De aceea suma Ak se
(1 + i ) k
numeşte valoarea actuală a plăţii T efectuată peste un nr. k de ani.
Fie An - suma actuală a şirului de anuităţi la momentul semnării
contractului adică cu o perioadă înaintea primei plăţi.
An= T + T + ....... + T = T [1 + 1 + ..... + 1 ] = T ⋅ 1 − (1 + i) =
−n
1 + i (1 + i) 2
(1 + i) 1 + i
n
1+ i (1 + i) n −1
1 + i 1 − (1 + i) −1
T (1 + i) n − 1 1 + i (1 + i) n − 1 1
= ⋅ ⋅ =T ⋅
1 + i (1 + i) n i i (1 + i) n
1− vn 1− v
An = Tv =T
1− v i
170
Dacă T=1 valoarea anuităţilor participate de 1 leu atunci
valoarea actuală a şirului de anuităţi participante este:
an = 1 − v (5.3.1.) care este calculată în tabelul financiar şi An = Tan (5.3.4.).
n
i
Între valoarea actuală An a şirului de anuităţi participante şi
valoarea finală Sn a şirului de anuităţi participante există relaţia:
An = T (1 + i) n − 1 ⋅ 1 = S 1
(1 + i) n (1 + i) n
n
i
An = Sn 1 (5.3.4.)
(1 + i) n
Aplicaţie. Ce sumă unică depusă imediat poate să înlocuiască
plata a 12 anuităţi participate a 1250 u.m. fiecare, cu procentul 5%?
1
1−
A12 = T 1 − v = 1250
n
1,0512
= 1250 ⋅ 9,6633 = 12079,17u.m.
i 0,05
Valoarea actuală a unui şir de anuităţi constante participate,
−∞
perpetue, imediate notată a∞ = 1 − (1 + i ) =
1 iar dacă rata este T,
i i
avem A∞=Ta∞.
Valoarea actuală a unui şir de anuităţi constante participate,
temporare, amânate. Presupunem că prima plată se face după r ani,
participat, adică la momentul r+1, timp de n-r ani.
T T T T 1 1
rA n = + + ..... + = [1 + + .... + ]=
(1 + i) r +1
(1 + i) r +2
(1 + i) n
(1 + i) r +1
1+ i (1 + i) n −r −1
T 1 − (1 + i) −( n −r ) T 1 − (1 + i) −( n −r )
= ⋅ = ⋅
(1 + i) r +1
1 + (1 + i) −1
(1 + i) r
i
rAn=Tvr 1 − v
n− r
sau rAn=Tvr an-r
i
Valoarea finală a unui şir de anuităţi constante participate,
temporare, amânate. Adică prima plată se face după r ani, participat,
adică la momentul r+1 iar ultima plată la momentul n, timp, de n-r ani.
n−r
rSn=T(1+i)n-r-1+T(1+i)n-r-2+.......+T(1+i)+T=T (1 + i) −1
i
rSn=T sn-r
171
Între valoarea actuală An a şirului de anuităţi constante partici-
pate, temporare, amânate după r ani şi valoarea finală corespunzătoare
există relaţia:
rAn=T V n ⋅ 1 − v = Tv n +r −r v − 1 = rS v n
n −r r −n
n
i i
San = T(1+ i) + T(1+ i)2 +....+ T(1+ i)n = T(1 + i) [1+ (1+ i) +....+
n-1
(1+ i) ] =
= T(1+ i) (1 + i) − 1 = Tu u − 1
n n
i i
Pentru T=1 valoarea finală a unui şir de anuităţi anticipate de 1
u.m. este san= (1 + i) − 1 (1 + i ) .
n
i
Atunci San=Tsan
Valoarea actuală a unui şir de anuităţi constante, anticipate,
imediate, temporare este suma necesară în momentul iniţial pentru a
putea plăti la fiecare scadenţă suma fixă T.
Aan = T T T T ⎡ 1 1 ⎤
+ + ...... + n −1 = 1+ + ..... +
1 + i (1 + i) 2 ⎢
(1 + i) 1 + i ⎣ 1 + i (1 + i) n−2 ⎥⎦
Aan = T(1+i) 1 − (1 + i)
−n
i
A = Ta
a
n
a
n
172
rAan=T(1+i)-r+T(1+i)-(r+1)+..+T(1+i)-(n-1) = T(1+i)-(n-1)
1 − (1 + i) − (n −r)
= Tv r −1 ⋅ a a n −r
i
n −1 ⎜1 + ⎟ − 1
T T⎛ j ⎞ T⎛ j ⎞ T k⎠
Sk n = + ⎜1 + k ⎟ + ...... + ⎜1 + k ⎟ = ⎝
k
=
k k⎝ k⎠ k⎝ k⎠ k jk
k
n
⎛ jk ⎞ k
⎜1 + ⎟ − 1
k⎠
=T⎝
jk
Dar ştim că
j (1 + i) n − 1 i i
1 + i = (1 + k ) k şi deci S k n = T ⋅ = Ts n sau
k ik jk jk
(1 + i) n − 1 i i
Sk n = T ⋅ = Ts n
i jk jk
Aplicaţie. De ce sumă de bani va dispune o persoană care
depune timp de 15 ani câte 200 u.m. la sfârşitul fiecărei luni cu
procent 5%?
T=12x200=2.400 u.m. la sfârşitul unui an
(1,05)15 − 1 0,05
S 1215 = 2400 ⋅ = 2400 ⋅ 21,578 ⋅ 1,022 = 52964,93u.m.
0,05 12
Valoarea actuală a plăţilor eşalonate participate, temporare,
imediate, fracţionate de k ori pe an.
173
i 1 i
Ak n = T ⋅ sn = T an
j k (1 + i ) − n jk
Plăţile eşalonate perpetue participate imediate, fracţionate de k
ani pe an.
i i 1 T
Ak ∞ = T ⋅ a∞ = T ⋅ =
jk jk i jk
Plăţile eşalonate temporare participate amânate, fracţionate de k
ori pe an.
(1 + i ) n − r − 1 i i
rS k
n =T ⋅ =T ⋅ s n−r
i jk jk
5.4. Împrumuturi
Se numeşte împrumut o operaţie financiară prin care un partener
P1 (individual sau grupat) plasează o sumă de bani, pe o perioadă de
timp, în anumite condiţii unui alt partener P2 (individual sau grupat).
Partenerul P1 se numeşte creditor iar P2 se numeşte debitor.
Operaţiunea prin care P2 restituie lui P1 suma de care a benefi-
ciat se numeşte rambursare sau amortizare a împrumutului.
Un împrumut care nu se mai înapoiază se numeşte împrumutul
nerambursabil.
Sumele rambursate anual care au rolul de a amortiza treptat
suma împrumutată se numesc amortismente.
174
Momente Amortizări Dobânda Anuităţi Suma rămasă de plată
0 - - - V0
1 Q1 d1=V0i T1=Q1+d1 V1=V0-Q1
2 Q2 d2=V1i T2=Q2+d2 V2=V1-Q2
:
p Qp dp=V p-1i Tp=Qp+dp Vp=Vp-1-Qp
:
n Qn dn=Vn-1 i Tn=Qn+dn Vn=Vn-1-Qn=0
Observaţii:
1. Tabelul este valabil pentru orice lege a anuităţilor pentru care
nu s-a formulat încă nici o ipoteză.
2. Din condiţia ca după n ani să se ramburseze suma împrumu-
tată reiese:
Vn=0 → Vn-1 = Qn (17) ⇒ Calculăm ultima anuitate
Tn= Qn+dn= Qn+Vn-1 i (5.4.1.) Qn + Qni
→ Tn=Qn(1+i) (5.4.2.)
Deci (5.4.2.) ultima anuitate este egală cu ultimul amortisment la
care se adaugă dobânda corespunzătoare.
Relaţia între suma împrumutată V0 şi amortismente se obţine
sumând membru cu membru ultima coloană.
V0+V1+V2+....+Vn=V0+ V1+....+Vn-1– (Q1+Q2+......+Qn)
Vn=V0-(Q1+....+Qn) Vn= 0 ⇒
V0=Q1+Q2+......+Qn (5.4.3.)
Suma împrumutată este egală cu suma amortismentelor
Relaţie între anuităţi şi amortismente.
Se calculează:
T p+1-Tp=Q p+1+Vp i-Qp-V p-1 i=
Q p+1-Q p+i(Vp-V p-1)=Qp+1-Qp-i Qp
Dar din tabel Vp-V p-1=-Qp
Tp+1 – Tp = Q p+1-Qp(1+i) (5.4.4.)
Relaţie adecvată pentru orice lege a anuităţilor.
Se disting următoarele situaţii:
175
Dacă anuităţile sunt constante amortismentele succesive formează
o progresie geometrică crescătoare cu raţia (1+i)
Din (19)
Vo=Q1+Q2+......+Qn=Q1+Q1(1+i)+......+Q1(1+i) n-1 →
(1 + i) n − 1
V0=Q1
(1 + i ) − 1
(1 + i ) n − 1
deci V0=Q1 (5.4.6.)
i
i
sau Q1= V0 (5.4.7.)
(1 + i ) n − 1
Pentru calculul anuităţii plecăm de la (5.4.2.)
T T
Tn=Qn(1+i) →T=Qn(1+i) →Qn= , Q n -1 =
1+ i (1 + i) 2
Deci
T T T T 1
V0 = Q1 + Q2 + ...... + Qn = + + ...... + = ⋅( + .... + 1) =
(1 + i ) n (1 + i ) n −1 1 + i 1 + i 1 + i ) n −1
1
1−
T (1 + i ) n T 1 − (1 + i ) −n
= ⋅ = ⋅
1+ i 1 1+ i i
1−
1+ i 1+ i
−n
V0=T 1 − (1 + i) (5.4.8.)
i
sau
i (5.4.9.)
T = V0
1 − (1 + i) −n
Calculul dobânzii în această situaţie devine:
T1= Q1+d1 = T→ d1 = T–Q1
T2= Q2+d2 = T→ d2 = T–Q2
Tn= Qn+dn = T→ dn = T–Qn
Calculând
d1-d2=Q2-Q1=Q1(1+i)-Q1=Q1i
d2-d3=Q3-Q2= Q1(1+i)2-Q1(1+i)=Q1i (1+i)
Deci diferenţele succesive ale dobânzilor urmează o progresie
geometrică crescătoare cu primul termen Q1i şi raţia (1+i).
176
Tabelul de amortizare a unei sume prin anuităţi constante
posticipate va fi:
Suma datorată Suma datorată
Amortis-
Anii la începutul Dobânda Anuitatea la sfârşitul
menul
perioadei perioadei
1 V0 d1=V0i Q1 T=d1+Q1 V1=V0-Q1
2 V1 d2=V1i Q2 T=d2+Q2 V2=V1-Q2
: : : : : :
T=dn-1+Q
n-1 Vn-2 d n-1=Vn-2 i Qn-1 Vn-1=Vn-2-Q n-1
n-1
n Vn-1 dn=V n-1 i Qn T=dn+Qn Vn=0
Aplicaţie. Un împrumut de 10.000 $ urmează a fi rambursat în 4
ani prin rate (anuităţi) constante participate cu 5%. Care este tabloul
de amortizare?
d 1 = V0 i = 10.000·0,0 5 = 500 $
Anuitatea constantă T din (5.4.6.) va fi:
T=V0 i 0,05
= 10.000 = 2820,12
1 − (1 + i ) −n 1 − 1,05 − 4
Primul amortisment din (5.4.7.)
Q1=V0 i 0,05
= 10.000 = 2320,12
(1 + i ) n − 1 1,05 4 − 1
sau
Q1=T-d1=2820,12-500=2320,12
Amortismente:
Q2=Q1(1+i)=2320,12·1,05=2436,13 $
Q3=Q2(1+i)=2436,13·1,05=2557,92 $
Q4=Q3(1+i)=2557,92·1,05=2685,83 $
Sumele rămase de plată la sfârşitul anului sunt:
V1=V0-Q1=10.000-2320,12=7679,88
V2=V1-Q2=7679,88-2436,13=5243,75
V3=V2-Q3=5243,75-2557,92=2685,83
V4=0
Dobânzile vor fi:
d1=V0i=10.000·0,05=500 $
d2=V1i=7679,88·0,05=383,99
d3=V2i=5243,75·0,05=262,20
d4=V3i=2685,83·0,05=134,29
177
Tabelul de amortizare este
Suma rămasă de plată
Ani Amortismente Dobânzi Anuităţi
la sfârşitul anului
1 2320,12 500 2820,12 7679,88
2 2436,13 383,99 2820,12 5243,75
3 2557,92 262,20 2820,12 2685,83
4 2685,87 134,29 2820,12 0
Observăm că:
Q1+Q2+Q3+Q4=10.009,04 ~ 10.000
d1+d2+d3+d4=1280,48
4 4 4
∑Q + ∑d
i=1
i
i =i
i = 11280,48 = ∑ Ti = 11280,48
i =1
i
Rp=Vo i (1 + i ) p − 1 (1 + i ) p − 1 (5.4.10.)
⋅ ⇒ R p = V0
(1 + i ) − 1
n
i (1 + i ) n − 1
Suma rămasă de plată după plata a p anuităţii este:
(1 + i ) p − 1 (1 + i ) n − 1 − (1 + i ) p + 1
V p = V 0 − R p = V0 − V0 = V 0
(1 + i ) n − 1 (1 + i ) n − 1
de unde:
/(1 + i ) n − (1 + i ) p
V p = V0 (5.4.11.)
(1 + i ) n − 1
179
Q1 7201
Q2 = = = 7580
1− i 0,95
Q 7580
Q3 = 2 = = 7979
1− i 0,95
Q 7979
Q4 = 3 = = 8399
1− i 0,95
Q 8399
Q5 = 4 = = 8841
1− i 0,95
Sumele rămase de plată
V1=V0-Q1=40.000-7201=32799
V2=V1-Q2=32799-7580=25219
V3=V2-Q3=25219-7979=17240
V4=V3-Q4=17240-8399=8841
V5=V4-Q5=8841-8841=0
Dobânzile:
d1=V1i=32799·0,05=1640
d2=V2i2519·0,05=1261
d3=V3i=17240·0,05=862
d4=V4i=8841·0,05=442
Se poate verifica că anuitatea constantă
T = Q5 = Q1+ d1 = Q2 + d2 = Q3+ d3 = Q4+ d4 = 8841
Tabloul de amortizare este:
Suma rămasă de
Anii Amortisment Dobânzi Anuităţi
plată la sfârşitul anului
0 - 2000 - 38.000
1 7201 1640 8841 32.799
2 7580 1261 8841 25219
3 7979 862 8841 17240
4 8399 442 8841 8841
5 8841 - 8841 0
182
Tabloul de amortizare va fi:
Deci Q=V3
183
Probleme propuse
Elemente de matematici financiare
184
e) care este suma pe care P1 ar avea-o de plătit dar ar plăti în
fiecare an partenerului P2 10.000 cu un procent anual de 5%, timp de
15 ani, dar dacă ar avea de plătit această datorie acum, cât ar fi ea?
a) p = 8, 16%
b) t = 72, 27 zile
c) D1 = 35 u.m.; D2 = 20 u.m.; D3 = 300 u.m.
S1 = 6035 u.m. S2 = 1020 u.m. S3 = 15300 u.m.
St = 22355 u.m.
d) t = 159 zile
e) S15 = 215785,6 u.m.
A15 = 103796,6 u.m.
185
Anii Suma de la Dobânda Amortisment Anuitatea Suma
începutul anului rămasă de
plată
1 1.000.000 50.000 180.975 230.975 819.025
2 819.025 40.951 190.024 230.975 629.002
3 629.002 31.450 199.525 230.975 429.477
4 429.477 21.474 209.501 230.975 219.976
5 219.976 10.999 219.976 230.975 0
186
BIBLIOGRAFIE
187
Tehnoredactor: Jeanina DRĂGAN
Coperta: Emilia Maria DUDA
Bun de tipar: 04.01.2001; Coli tipar: 11,75
Format: 16/70 x 100
Editura şi Tipografia Fundaţiei România de Mâine
Splaiul Independenţei nr. 313, Bucureşti,
Sector 6, Oficiul Poştal 78
Telefon: 410 43 80; Fax: 411 33 84
www.SpiruHaret.ro
188