3.1. Precursorii memorandului (1866-1882)
3.1.1. Peti\u0163ia celor 1493 din decembrie 1866
3.1.2. Proiectul de memorand din februarie \u2013 martie 1867
3.1.3. Pronunciamentul de la Blaj 3/15 mai 1868
3.1.4. Memorandul adresat Europei la 1868
3.1.5. Memorandul rom\u00e2nilor ardeleni \u00eenm\u00e2nat cancelarului Beust la 30 decembrie 1868
3.1.6. Memorandul \u201cpierdut\u201d din 1869
3.1.7. Conferin\u0163a de la Turda \u2013 o cotitur\u0103 \u00een mi\u015fcarea memorandist\u0103 (1870)
3.1.8. Memorandul \u201cpierdut\u201d al lui Iosif Hodo\u015f din 1870-1871
3.1.9. Memorandul de la Blaj din 1872
3.1.10. Memorialul din 1882
Cele mai noi cercet\u0103ri \u00een domeniul mi\u015fc\u0103rii memorandiste ne-au dus la concluzia logic\u0103 asupra faptului c\u0103 Marele Memorand de la 1892 nu a ap\u0103rut, \u00een mi\u015fcarea na\u0163ional\u0103 a rom\u00e2nilor din Transilvania, din neant, brusc, asemeni unei sclipiri unice de geniu politic. Nu, nici pe departe. Ea a parcurs un drum lung, sinuos\u015fi dificil, p\u00e2n\u0103 \u00een momentul hot\u0103r\u00e2tor\u015fi grandios al \u00eenf\u0103ptuirii sale, a interna\u0163ionaliz\u0103rii reale\u015fi consistente a oprim\u0103rii na\u0163ionale a rom\u00e2nilor din Transilvania de c\u0103tre statul ungar devenit poli\u0163ist, exclusivist\u015fi\u015fovinist \u00een fapte, deoarece \u00een vorbe\u015fi \u00een propaganda pe care\u015fi-o f\u0103cea ar fi putut trece mai democratic dec\u00e2t Anglia sau Statele Unite.
Mi\u015fcarea peti\u0163ionar\u0103 la rom\u00e2ni era veche\u015fi foarte veche, dac\u0103 ar fi s\u0103 \u00eencepem de la Supplex\u015fi apoi s\u0103 continu\u0103m cu importantele peti\u0163ii\u015fi memorii de la 1848, 1849, 1850, 1860, 1861, 1863. Toate acestea au constituit un flux aproape continuu av\u00e2nd drept scop ob\u0163inerea unor diverse drepturi pentru rom\u00e2nii ardeleni, pe cale legal\u0103, de la puterea suprem\u0103, de la \u00cemp\u0103rat, transgres\u00e2nd astfel puterea oprimatoare, direct ierarhic\u0103, maghiar\u0103. Poate cea mai important\u0103 dintre aceste peti\u0163ii-memoriu a fost aceea din februarie-martie 1849 adresat\u0103 \u00eemp\u0103ratului de c\u0103tre \u00eemputernici\u0163ii tuturor rom\u00e2nilor din Imperiul austriac: din Transilvania, Banat, P\u0103r\u0163ile Ungurene\u015fi Bucovina pentru unirea lor \u00een\u201cuna\u015fi
Categoric, \u00eemplinirea acestui act politic ar fi schimbat cu totul fa\u0163a istoriei poporului rom\u00e2n \u00een general. Ar fi dus la \u00eenf\u0103ptuirea Rom\u00e2niei Austriace, la care apoi, s-ar fi alipit Moldova\u015fi Muntenia. Acestea erau visurile celor mai lumina\u0163i patrio\u0163i ai genera\u0163iei de la 1848-1849. Dar cum istoria este f\u0103cut\u0103 din fapte reale\u015fi nu din visuri, celebrul memoriu a r\u0103mas un pium deziderium.
Ceva totu\u015fi au c\u00e2\u015ftigat rom\u00e2nii dup\u0103 revolu\u0163ia de la 1848-1849: anularea uniunii Transilvaniei cu Ungaria. Deci, autonomia m\u0103car a Transilvaniei, dac\u0103 unirea tuturor rom\u00e2nilor din Imperiul austriac nu fusese cu putin\u0163\u0103. Era un fapt istoric c\u00e2\u015ftigat (\u00een fond acesta fusese chiar unul dintre cele mai importante scopuri ale revolu\u0163iei rom\u00e2nilor din Transilvania).
\u00cen pre\u0163ul \u00eemp\u0103c\u0103rii intra\u015fi sacrificarea autonomiei Transilvaniei. Cei doi fo\u015fti inamici ajungeau deci la un compromis, mo\u015find astfel na\u015fterea acelui monstru cu dou\u0103 capete, Austro- Ungaria, care, s-a dovedit a fi fost neviabil; istoria i-a consemnat decesul la 1918. Rom\u00e2nii o spuneau dealtfel \u00eenc\u0103 de pe atunci, din 1867: \u201cDac\u0103 dualismul nu va fi primul pas spre federa\u0163iune, atunci, el
Ripost\u00e2nd acestor tendin\u0163e politice care urm\u0103reau s\u0103 anihileze fiin\u0163a na\u0163ional\u0103 a rom\u00e2nilor, dieta lor de la Sibiu din 1863\u015fi toate celelalte drepturi politice c\u00e2\u015ftigate \u00eentre timp, se na\u015fte, ceea ce de acum \u00eenainte suntem \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i s\u0103 numim, pe drept cuv\u00e2nt, mi\u015fcarea memorandist\u0103. Adic\u0103 lupta prin acte politice specifice, pentru salvarea sau rec\u00e2\u015ftigarea autonomiei Transilvaniei, bunul cel mai de pre\u0163 al rom\u00e2nilor ardeleni, singurul \u00een stare s\u0103-i salveze de la dezna\u0163ionalizare.
Prin topirea Transilvaniei \u00eentre grani\u0163ele Ungariei, rom\u00e2nii, de\u015fi \u00eentr-un num\u0103r deosebit de important, se expuneau maghiariz\u0103rii care apoi a\u015fi fost aplicat\u0103 for\u0163at\u015fi cu o violen\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 precedent\u015fi egal \u00een Europa, dup\u0103 cum s-a dovedit ulterior. Rezisten\u0163a la maghiarizare \u00eentre 1866\u015fi 1892\u015fi-a g\u0103sit concretizarea \u00een numeroase\u015fi diverse ac\u0163iuni ale rom\u00e2nilor, cea mai important\u0103 constituind-o aceea a mi\u015fc\u0103rii memorandiste, fie c\u0103 peti\u0163iile, memorialele erau explicative, propagandistice sau protestatare.
c\u0103, \u00een epoc\u0103, acestea, enumerate de noi, au jucat un rol mai important, cu toate c\u0103 vreo trei dintre ele apar abia acum la lumin\u0103 (adic\u0103, le-am descoperit de pu\u0163in\u0103 vreme). Altele, de\u015fi cunoscute p\u00e2n\u0103 acum, istoriografia a omis s\u0103 le \u00eencadreze \u00een aceast\u0103 lupt\u0103 d\u00e2rz\u0103\u015fi perseverent\u0103 \u00een care mul\u0163i frunta\u015fi politici rom\u00e2ni\u015fi-au pus \u00een primejdie averea, s\u0103n\u0103tatea, libertatea\u015fi chiar via\u0163a.
analizate de istoricul\u015eerban Polverejan care preciza c\u0103 peti\u0163ia include nonviolen\u0163a, calea pa\u015fnic\u0103, dialogul\u015fi o adresabilitate (art\u0103) anumit\u0103 \u00een rezolvarea dezideratelor. Peti\u0163ionarul, \u00eencorsetat de rigorile formale specifice genului - oric\u00e2t de documentat \u00ee\u015fi sus\u0163ine cauza, nu se poate sustrage din postura de inferioritate \u00een raport cu destinatarul, al c\u0103rui ultim cuv\u00e2nt va fi \u00een fond hot\u0103r\u00e2tor.
reluat \u00een francez\u0103 ca \u201cexpunere sumar\u0103 a st\u0103rii (situa\u0163iei) unei probleme\u201d ce nu trebuie uitat\u0103, ofer\u0103 autorit\u0103\u0163ilor posibilit\u0103\u0163i mult amplificate, at\u00e2t sub aspectul diversific\u0103rii informa\u0163iei, c\u00e2t mai ales, a raportului dintre p\u0103r\u0163i. Expun\u00e2nd situa\u0163ia (stadiul) unei probleme demn\u0103 de a fi luat\u0103 \u00een seam\u0103 de c\u0103tre ambele p\u0103r\u0163i implicate, noua formul\u0103 elimin\u0103 din start pozi\u0163ia inferioar\u0103 a emitentului. Apoi, orice expunere permite abordarea unui subiect din varii puncte de vedere, fapt ce poate interesa\u015fi influen\u0163a o multitudine de al\u0163i factori, pe l\u00e2ng\u0103 cel c\u0103ruia i se adreseaz\u0103 nemijlocit actul. \u00cen acest fel, se impune
fine, nemaiconsider\u00e2ndu-se un simplu solicitant, emitentul pretinde\u015fi caut\u0103 s\u0103 impun\u0103 cu persuasiune prin argumente teoretice\u015fi fapte reale probate, drepturile ce-i compet, demers care-i \u00eenlesne\u015fte o larg\u0103 campanie de sensibilizare la respectivele idei\u015fi de propagare a lor1.
\u00censo\u0163it\u0103 de 37 plenipoten\u0163e totaliza 1493 de semn\u0103turi. Ad\u0103ug\u00e2nd\u015fi cele dou\u0103 semn\u0103turi ale redactorilor peti\u0163iei, I.Ra\u0163iu\u015fi G.Bari\u0163iu num\u0103rul lor va fi de 1495\u015fi cu toate c\u0103 \u00een epoc\u0103 nu se aminte\u015fte despre a\u015fa ceva, cifra de 1495 sugera anul 1495 \u00een care Bonfinius spunea \u00een Cronica sa c\u0103 rom\u00e2nii \u201clupt\u0103 nu at\u00e2t pentru via\u0163a lor, c\u00e2t mai ales pentru a-\u015fi ap\u0103ra limba\u201d. Coinciden\u0163\u0103, specula\u0163ie sau realitate, ipoteza nu poate fi exclus\u0103 cu totul.
Iosif Hodo\u015f, sus\u0163ine \u00eenConcordia2 c\u0103 propunerea ca arhip\u0103storii celor dou\u0103 confesiuni (ortodox\u0103\u015fi greco-catolic\u0103) s\u0103 mearg\u0103 la Viena, nu s-a primit, de\u015fi rom\u00e2nii n-au renun\u0163at cu totul la acest plan.
Tot Hodo\u015f constat\u0103 c\u0103 dintr-un schimb de scrisori dintre mitropolitul Al.Sterca\u015eulu\u0163iu\u015fi Andrei\u015eaguna reie\u015fea c\u0103 la Alba Iulia a avut loc totu\u015fi o dezbatere serioas\u0103 \u00een urma c\u0103reia, to\u0163i participan\u0163ii, \u00eempreun\u0103 cu arhiereii au c\u0103zut de acord ca s\u0103 \u201ccompun\u0103 un memorial\u201d care semnat apoi de cei doi \u00eenal\u0163i arhierei s\u0103 fie prezentat \u00eemp\u0103ratului de c\u0103tre Andrei\u015eaguna3.
