Professional Documents
Culture Documents
este razbunator. Iisus ne-a adus esenta lui Dumnezeu si a iubirii sale si, prin aceasta, El ne-a adus esenta Legii lui Dumnezeu. Universul este coordonat de aceste Legi, care se autodeclanseaza atunci cand le incalcam. In sufletele noastre legile sunt scrise, ca si informatia genetica. Greseala atrage pedeapsa. Si, chiar atunci cand nu gresim, dar credem ca am gresit, legea functioneaza ca si cum am fi gresit. De aceea a iubi inseamna, mai intai, a nu incalca legile inscrise in sufletele noastre. A gandi bine, a face bine, a simti frumos pentru noi si pentru cei din jur. De aceea exista oameni necredinciosi, care au noroc in viata. Ei respecta legea si, prin aceasta, Il iubesc pe Dumnezeu, fara a fi constienti de iubirea aceasta. Ei daruiesc din tot sufletul si, cand nu daruiesc, sunt siguri ca nu trebuie sa faca darul acela. Ei gandesc bine despre cei din jur si despre ei insisi. Ei dau incredere si primesc incredere. Ei dau speranta si primesc speranta. Gelozia, de exemplu, este modul in care noi incalcam legea, caci prin ea nu dam nici incredere, nici speranta. Gelozia este un exemplu de iubire orgolioasa si infipta in pamant cu toata puterea. De aceea ea are ca rezultat conflictele, supararile, tristetile, despartirile si suferinta. A-L iubi pe Dumnezeu inseamna a da din tine tot ce-i mai bun, deopotriva altuia, cat si tie. Dumnezeu nu sta cocotat in Ceruri si asteapta cu ingamfare iubirea noastra pentru El. Dumnezeu canta cand noi il iubim pe celalalt. De aceea spune Iisus: Cand il veti hrani pe cel sarman, pe mine ma veti hrani. Si cand il veti imbraca pe el, pe mine ma veti imbraca. Aceasta este iubirea pentru Dumnezeu. Nimic abstract, nimic imposibil. Dumnezeu este aici, pretutindeni. Este in copil, in floare, in cantec, in fiinta iubita, in colegul de serviciu, in presedintele tarii si-n cersetorul de la coltul strazii. Oare au toti acestia ceva abstract, ceva de neinteles? Nu. Neintelegerea se afla in noi insine.
dorinta de a crea. Un inceput de primavara, o rasarire spectaculoasa si nerabdatoare a soarelui, care da viata. Iubirea dintre un barbat si o femeie, pasiunea, dezlantuirea sufleteasca nebuna si lipsita de argumente logice se constituie in motivatii ale perpetuarii, care inseamna inmultirea in miliarde de exemplare a iubirii lui Dumnezeu. Nimic josnic in aceasta uniune sexuala, caci ea cheama catre iubire. Barbatul si femeia traiesc taina, sunt taina si creeaza taina. De aceea sentimentul iubirii nu trebuie negat, reprimat, ucis in sufletele noastre. Orice negare a lui atrage legea si pedeapsa. Negarea vine din lumea noastra reala, din strafundurile intunecoase, din invataturile vicioase pe care le primim inca din copilarie. Sa-ti ascunzi sentimentele, fiindca ele te fac sa fii slab. Sa-ti inhibi sentimentul iubirii, pentru ca esti respins de celalalt. Sa nu recunosti iubirea ta, pentru ca aceasta nu duce la nici un rezultat concret. Iata cateva dintre pacatele femeii si ale barbatului, care cauta in concret ceea ce este in sufletul lor atat de liber si de nesupus alterarii. Atat de inalt si de armonios, incat chiar acest sentiment intra intr-o lupta nebuna cu ceea ce omul invata, iar in lupta dintre invatatura primita si aceea a iubirii, iubirea castiga, chiar cu pretul distrugerii omului care i se opune. Cei ce iubesc, cei ce-au iubit, cei ce vor iubi au nevoie sa schimbe felul lor de a intelege si de a concepe iubirea. Ea nu depinde de altcineva, ci doar de decizia lor de a accepta sentimentul si a-l trai sau a-l respinge, pentru ca asa au invatat sa faca. Nu uitati, sentimentul iubirii va poate vindeca, in acelasi fel in care va poate distruge, cand va impotriviti lui. Si nu el, in sine, produce distrugerea, ci propria voastra decizie de a-l distruge pe el, de a-l respinge, de a-l nega. Momentul in care acceptati sa iubiti pe cineva, pur si simplu, este si momentul in care veti iubi cu adevarat viata si veti gasi ca in ea toate sunt pentru a fi iubite si-a va iubi. Ajungeti, prin aceasta, sa-L iubiti pe Dumnezeu mai presus de orice, adica va intoarceti la prima si cea mai mare iubire.
viata. Muntii ar ramane neescaladati, marile opere literare, marile poeme, marile piese de teatru, cantecele aproape ireale, descoperirile, arta. Cultura si tehnica si tot ce facem ar ramane ceva necunoscut. Pasiunea stramutata ne ajuta sa ramanem ancorati in creatie, sa facem mai mult decat un copil, o casa si sa plantam un pom. Priviti cu atentie in vietile voastre si veti simti imediat, veti sti dintr-o ochire, veti intelege brusc fenomenul de stramutare a pasiunii. Ea se comporta precum particulele descoperite de fizicieni in univers: apar intr-un loc, dispar si apoi apar din nou, intr-un loc cu totul diferit. Particula este aceeasi, dar isi schimba numai locul. Si acolo creeaza altceva. Deci, nu va amagiti daca ati iubit mult, daca ati trait pasiunea si acum aveti o alta pasiune, cea de-a doua este exact cea dintai. Deci, iubirea nu dispare niciodata, caci pasiunea o ajuta sa creeze mereu altceva, sa fie mereu in alt loc. Frica de pierdere a pasiunii este o frica de pierdere a iubirii. Dar, iata, vedem ca este o frica lipsita de temei. Caci pasiunea este iubire si iubirea devine mereu si mereu ceva, se transforma, capata alte dimensiuni. Pasiunea pentru o femeie sau un barbat devine uneori pasiune pentru munca, pentru catarare pe munte, catre reusita, succes, performanta, lupta, dorinta de a castiga. Sentimentul pierdut intr-o parte, devine succes in alta parte. De aceea trebuie sa-i multumiti mereu macar in inima voastra- celui pe care l-ati iubit, si poate l-ati pierdut. Sau celui pe care il iubiti acum, dar nu mai simtiti pasiunea. Vestea buna este aceea ca, daca aveti o alta pasiune, iubirea voastra este intreaga si neclintita. Vestea rea este ca, daca nu aveti pasiune pentru nimic, inseamna ca nu ati cunoscut, nu ati trait inca, adevarata iubire.
intampla ca in casnicie un partener sa se simta fericit stand in casa si odihnindu-se, iar altul plecand afara, printre ierburi sau prin multime. Fiecare va fi nevoit sa tina cont de fericirea celuilalt. Iar atunci cand ei se vor intalni din nou acasa, se vor simti impliniti si se vor iubi mai mult unul pe celalalt. Pentru aceasta, este nevoie de forma de a iubi cu incredere. Si increderea contine, inca, multe alte roluri in viata de zi cu zi. Trebuie sa avem incredere chiar in calatorul de alaturi, din tramvai. Cand el te calca pe picior pentru ca s-a dezechilibrat, trebuie sa ai incredere in faptul ca nu te-a calcat intentionat. Cand increderea nu exista, tu incepi sa strigi, sa-i arunci vorbe veninoase si sa-i arunci energia urii tale. Suntem de acord ca aceasta nu este iubire, ci tocmai lipsa ei. De aceea increderea este o forma sublima de a iubi. Caci prin ea iubim un barbat sau iubim o femeie, prin ea iubim un calator necunoscut in tramvai, prin ea iubim un caine, o albina sau un copil. Fara incredere, iubirea este opusul ei.
Imaginea noastra adica ceea ce ne face sa spunem ca-i urat si frumos este determinata de ceea ce simtim, de iubirea pe care a pus-o fiecare in lucrul pe care l-a facut. Si cand mergem pe strada, daca gandim urat, nu vom fi constienti de faptul ca vom merge asa cum gandim, adica urat. Iubirea noastra este in gand, in suflet, in mers, in lucrurile pe care le facem. Stiind aceasta, vom intelege cat de mult iubim atunci cand vom privi cu luciditate si cu simt autocritic tot ceea ce facem.
iubesc fara a primi nimic in schimb. Nu-i asa ca v-ati intalnit cu acest rationament? Sau cu acela in care v-ati refuzat sa traiti iubirea pentru ca sunteti casatoriti, fiindca aveti o mama sau un tata pe care nu-l puteti parasi? Foarte multi isi reprima iubirea intr-un mod mult mai ascuns, adica prin aparitia unei disfunctii sexuale sau printr-o teama exagerata de casatorie. Aceste exemple ne arata limpede cat de tematori suntem in fata iubirii. Ne temem de acest sentiment la fel de mult pe cat ni-l dorim si cu tot atata patima folosita in a-l cauta. Dar cautam si nu cautam, vrem si nu vrem, ne dorim si ne temem. Aceasta pentru ca asezam iubirea in tiparele noastre. Fiindca a iubi inseamna pentru noi a ramane impreuna, a face copii impreuna, a face sex, a strange bani si a locui in aceeasi casa. Iubirea este in toate acestea enumerate acum, dar si mai mult decat atat. Este un mult marunt, dar esential: acela sa ne ingaduim sa ne bucuram de sentimentul nostru cum ne bucuram, pur si simplu, pentru ca apare soarele in fiecare zi. Noi suntem obisnuiti sa ne bucuram doar de raspunsul pe care persoana iubita ni-l da la iubirea noastra si sa credem ca noi iubim. Raspunsul acela este, totusi, ceva ce vine din exteriorul nostru si de aceea, cand pierdem fiinta iubita, noi cadem bezmetici in tristete sfasietoare. Tristetea aceasta este semnul ca n-am inteles, inca, ce este curajul de a iubi, ce este sentimentul iubirii. Ingaduiti-va sa va eliberati iubirea din stransoarea invataturilor primite in viata. Dati-va voie sa simtiti. Atat. Sa va spuneti: Da, iubesc aceasta femeie si acest barbat si sentimentul meu de iubire este suficient. Fara a face aceasta, veti transforma fiinta iubita in dusmanul vostru si, ori de cate ori va va refuza un favor, ori de cate ori veti astepta sa va intalniti si nu va veni la intalnire, ori de cate ori va intarzia sa va sune, va veti simti frustrati si veti fi din nou intr-o lupta apriga cu iubirea din voi. Cand veti avea libertatea interioara de a iubi, pur si simplu, veti astepta faptele si schimbarea vietii voastre de la voi insiva, nu de la celalalt. Frica de iubire nu va mai da tarcoale si nu va mai taraste in prapastia neguroasa a conditionarilor, caci simtind ca iubiti, veti intelege ca sunteti stapani pe propriul vostru destin. Si atunci devine important, nu atat sa fii iubit, in sensul de a te simti sufocat. Va fi prea putin important daca fiinta iubita iti va aduce in dar o haina de blana sau un ghiocel, o excursie la Paris sau un simplu sarut, o mangaiere dragastoasa sau o masina luxoasa. Ca va fi una sau alta, iubirea le va percepe la fel. Dar, ai nevoie de curaj, de curajul de a accepta ca iubire este si atingerea, si colierul de aur. Si prezenta, si absenta fiintei iubite. Si ghiocelul, si excursia de la Paris. Te poti lipsi, insa, de cele exprimate prin lucruri si chiar si chiar de cele exprimate prin senzatiile corporale, daca sentimentul iubirii este la tine in suflet. Asta inseamna sa ai curajul de a merge dupa sentimentul tau si nu dupa felul in care el este exprimat de fiinta iubita. Ea isi traieste propriul sentiment. Si, daca te iubeste sau nu ramane o problema a ei, una pe care o va intalni in viata pana ce va invata ca este un curaj sa nu suferi, sa nu te doara dragostea. Dragostea nu doare cand iubesti, ci numai atunci cand ti-e frica sa iubesti.