LA GALERIE Dac vreo clrea oarecare de circ, firav i ofticoas, ar fi silit cu plesnituri din bici de ctre un ef nemilos s se nvrteasc

nentrerupt n manej, luni de-a rndul, n faa unui public nesios, i s salte pe crupa unei gloabe fcnd bezele i mldiindu-se din mijloc, i dac acest joc ar continua n vuietul orchestrei i al ventilatoarelor nspre viitorul cenuiu ce se deschide necontenit nainte, nsoit de aplauzele care aci se sting, aci izbucnesc iari din palmele ce snt de fapt nite ciocane cu abur poate c atunci un tnr spectator de la galerie ar cobor n goan pe lunga scar dintre staluri, s-ar repezi n manej i, n plin cntec al fanfarei ce se adapteaz mereu, ar striga : oprii! Dar ntruct nu astfel se petrec lucrurile, ci o femeie frumoas, mbrcat n alb i rou, nete n aren zburnd printre draperiile pe care lachei maiestuoi le trag n lturi dinaintea ei, ntruct directorul, cutndu-i privirile, i rsufl n fa ca un animal devotat, o salt grijuliu pe calul vnt- rotat, de parc nepoata lui cea mai drag ar porni ntr-o cltorie primejdioas, nu se poate hotr s dea semnalul pocnind din bici, apoi printr-un efort de stpaire de sine, l d n fine, dup care alearg pe lng cal cu gura cscat, urmrete cu ochi ageri salturile clreei, abia putnd nelege mestria ei, ncearc s-o avertizeze cu strigte n englezete, ndeamn la atenie ncordat pe rndaii care in cercurile, iar nainte de marele salto mortale, implor, cu braele ridicate, orchestra s tac i n cele din urm o ridic pe micu de pe calul tremu-rnd o srut pe amndoi obrajii i nici o omagiere din partea publicului nu i se pare ndestultoare, n timp ce ea, sltndu-se n vrful picioarelor i sprijinindu-se de el, n norul de praf care nc i nconjoar, ntinde braele n lturi i-i las cporul pe spate, vrnd s mpart cu tot circul fericirea ei ntruct astfel se petrec lucrurile, spectatorul de la galerie i reazim faa de balustrad i, lsndu-se furat de marul final ca de un vis greu, plnge fr voie.