UNIVERSITATEA DE TIINTE AGRONOMICE I MEDICIN A VETERINAR BUCURETI

PROIECT
DISCIPLINA: FINANTARE CREDITARE

STUDENT: HOMIUC MIHAELA-VIORELA Grupa 8412

2013

ROLUL BANCILOR IN ANGAJAREA SI DERULAREA IMPRUMUTULUI OBLIGATAR 1

1.CREDITUL OBLIGATAR

Apelul la economiile publice sau mprumutul obligatar este un contract de credit ncheiat ntre o masa de creditori si un singur debitor, o modalitate de procurare de resurse financiare pe termen lung si ntr-un cuantum ridicat, necesare asigurarii cresterii economice si respectarii unor obligatii de plati asumate. Creditul obligatar se obtine prin emisiunea de titluri de credit, n principal de obligatiuni. Obligatiunea este un titlu de credit pe termen lung emis de catre o societate pe actiuni, o institutie guvernamentala sau municipala, a carei rambursare este, n mod obisnuit, garantata prin bunuri patrimoniale sau ipoteci. In timp ce pentru emitent obligatiunile reprezinta datorii care genereaza plati periodice sub forma de dobnzi, pentru subscriitori ele reprezinta drepturi de creanta. Obligatiunile semnifica un mprumut acordat de o masa de creditori unui anumit debitor. Fiecare creditor primeste un nscris care se numeste certificat de obligatiune sau mai simplu obligatiune, care are nscrisa valoarea nominala, fiecare obligatiune reprezentnd o fractiune a datoriei contractate de catre ntreprindere. Obligatiunile reprezinta valori mobiliare, emise n diferite sume si pot fi transmise liber de la un detinator la altul, prin negociere pe piata bursiera sau extrabursiera. Emitenti ai obligatiunilor sunt n principal statul si colectivitatile locale, care recurg la mprumuturi publice pentru finantarea lucrarilor publice, a constructiilor si reconstructiilor edilitare costisitoare sau, pur si simplu, pentru acoperirea deficitelor bugetare. Ratiunea de a apela la aceasta modalitate de finantare este aceea de a repartiza asupra mai multor generatii (beneficiare si ele ale lucrarilor publice) efortul financiar al realizarii acestor obiective sociale. ntreprinderile cu o buna reputatie financiara sunt admise de autoritatile bursiere ca emitenti de obligatiuni. Alaturi de mprumutul bancar traditional, acestea apeleaza complementar la mprumutul obligatar pentru asi realiza o anumita structura -"tinta" a capitalurilor lor, dar si pentru a disipa mprumutul asupra mai multor mprumutatori mici si a evita riscul ca o banca mprumutatoare sa devina un partener puternic si exigent . Investitorii institutionali (fondurile si societatile de investitii, casele de asigurari, cele de pensii etc.), precum si cei privati (persoane fizice) doresc sa-si plaseze economisirile n cumpararea de obligatiuni ca urmare a sigurantei superioare ce se asociaza acestui tip de plasament financiar. Obligatiunile au garantia (Statului, a organismelor publice si a ntreprinderilor de renume) ca vor fi remunerate cu dobnda specificata si ca vor fi rambursate integral. mprumutul obligatar se distinge de cel clasic printr-o serie de caracteristici: emisiunea de obligatiuni reuneste un numar mare de creditori, spre deosebire de mprumutul clasic, la care creditorul este unic (banca, intermediar financiar specializat); recuperarea investitiei n cazul mprumutului obligatar se poate face nainte de scadenta, la pretul pietei, diferit de pretul platit initial pentru achizitionarea obligatiunilor.

mprumutul obligatar are mai multe caracteristici care i definesc continutul si scopul, pentru a putea fi gestionat n conditii ct mai bune. Astfel, se deosebesc parametri distinctivi si parametri de randament care caracterizeaza un mprumut obligatar. n prima categorie sunt cuprinse: numele emitentului, suma totala a mprumutului, numarul de titluri, valoarea nominala, data subscrierii. n cea de-a doua categorie sunt incluse: pretul de emisiune, valoarea de rambursare, rata dobnzii, modul de calcul al remuneratiei, conditii de amortizare sau de rascumparare. Drepturile ce nsotesc obligatiunile sunt urmatoarele: dreptul la o dobnda (cupon) - dobnda reprezinta un cstig fix, determinat prin ponderarea valorii nominale a obligatiunii cu rata nominala a dobnzii; dreptul de rambursare a mprumutului - la scadenta, obligatarilor li se restituie suma mprumutata sau nainte de scadenta, o valoare superioara celei nominale (diferenta reprezinta prima de rambursare) prin care se ncearca compensarea dobnzilor aferente perioadei ramasa pna la scadenta; dreptul de participare la Adunarea Generala a Obligatarilor - care se ntruneste doar la cererea a cel putin un sfert din obligatari, posesori de obligatiuni nerambursate.

Spre deosebire de actiuni, obligatiunile i priveaza pe posesorii acestora de dreptul de a participa la deciziile din cadrul firmei (obligatarii nu au drept de vot). n schimb, obligatarii nu sunt afectati de riscurile firmei: chiar daca firma nregistreaza o situatie financiara nefavorabila, ea este obligata sa achite n continuare dobnzile datorate detinatorilor de obligatiuni. Tot n avantajul obligatarilor este si procedura de garantare a obligatiunilor cu anumite active. Obligatarii sunt astfel protejati de riscul neplatii (dobnzilor si/sau mprumutului), deoarece se pot baza pe dreptul pe care l au asupra respectivului activ. Exista nsa si obligatiuni negarantate. Emisiunea acestora se bazeaza numai pe ncrederea de care se bucura firma emitenta. Un alt avantaj al obligatiunilor, comparativ cu actiunile, l reprezinta regimul fiscal mai avantajos: veniturile din dobnda sunt impozitate conform legislatiei romne n vigoare cu 1% din suma acestora, fata de veniturile din dividende care se impoziteaza cu 5%, pentru actionari persoane fizice si cu 10% pentru actionari persoane juridice. Creditul obligatar constituie o form a creditului contractat de stat prin lansarea titlurilor de mprumut (obligaiuni, bonuri de tezaur) n scopul acoperirii deficitului bugetar; In economiile moderne, creditul obligatar deine o pondere important, care se msoar ca pondere a datoriei publice fa de produsul intern brut; Imprumuturile obligatare se pot diferenia prin caracteristicile acestora: - modaliti de lansare

- modaliti de rambursare; - tipuri de obligaiuni. Din punct de vedere al modalitilor de lansare se remarc: o emisiunea de obligaiuni i distribuirea direct de catre organismul emitent; o emisiunea de obligaiuni i lansarea prin intermediul unui sindicat sau consoriu format din bnci comerciale i instituii financiare. Ca tipologie a obligaiunilor se remarc : - obligaiuni cu venit fix; - obligaiuni indexabile; - obligaiuni cu rata variabil a dobnzii; - obligaiuni convertibile n aciuni; - obligaiuni cu cupon reinvestit. Ca modaliti de rambursare se pot distinge : - rambursarea prin anuiti constante; - rambursarea prin amortismente constante (serii egale); - rambursarea la sfritul perioadei; - rambursarea prin tragere la sori. Principala form de existen a creditului obligatar o reprezint creditul public. Rambursarea acestui credit se face din fonduri speciale de amortisment al datoriei publice, din surse bugetare curente sau din excedente bugetare. Exist i alte forme ale creditului obligatar, respectiv cel ntlnit n cazul societilor comerciale. Acestea prefer emisiunea de obligaiuni ca form de mobilizare a capitalurilor pe termen lung, obligaiunile respective fiind denumite obligaiuni corporative.

2. ETAPELE EMISIUNII DE OBLIGAIUNI Emisiunea de titluri de valoare (inclusiv obligatiuni) ale societatilor comerciale presupune parcurgerea mai multor etape:

1)

Pregatirea emisiunii:

Societatea emitenta trebuie sa ndeplineasca anumite conditii: trebuie sa aiba cel putin un numar minim de ani de existenta (2-3 ani), sa prezinte ultimele bilanturi contabile aprobate de organele fiscale, sa ofere garantie (direct - patrimoniul sau, indirect - terti, banci etc.). Decizia de emisiune apartine Adunarii Generale a Actionarilor, avnd o valabilitate de 5 ani, sau Consiliului de Administratie al societatii. De obicei, societatea emitenta apeleaza la un intermediar (adesea o banca) care urmareste plasarea (distribuirea) obligatiunilor. 2) Lansarea titlurilor:

Societatea emitenta are obligatia de a prezenta public o descriere juridica si financiara a societatii, o descriere a titlurilor care urmeaza sa fie emise si ultimul bilant contabil. 3) Plasarea titlurilor:

Societatea intermediara ntre emitent si investitori (de obicei, banci) se angajeaza prin contracte ferme sa plaseze titlurile si sa verse emitentului fondurile obtinute. Modalitatile prin care o societate comerciala sau un organ al administratiei publice plaseaza obligatiunile aferente unui mprumut sunt: a) b) oferta publica de vnzare; plasamentul privat.

3. PRILE CARE INTERVIN N MPRUMUTUL OBLIGATAR n efectuarea unei emisiuni de obligatiuni pot interveni urmatoarele parti: 1) Fiduciarul. Cnd o societate comerciala intentioneaza sa procedeze la emisiunea unui mprumut obligatar, mai nti ea semneaza n favoarea unui fiduciar un act prin care-l autorizeaza sa actioneze n numele viitorilor subscriitori de obligatiuni (creditori) n vederea apararii si respectarii drepturilor lor. Fiduciarul nlocuieste, deci, masa creditorilor n relatiile cu societatea emitenta, verifica ndeplinirea obligatiilor societatii de a pastra corespunzator bunurile n ipoteca, drept garantie a mprumutului, plata cu regularitate a cupoanelor, precum si amortizarea la timp a obligatiunilor. Prezenta fiduciarului asigura supravegherea societatii comerciale emitente, n numele creditorilor care, dispersati fiind n teritoriu, n-ar putea-o face ei nsisi. Pe de alta parte nsa, prezenta fiduciarului usureaza foarte mult sarcinile societatii emitente a obligatiunilor, scutind-o sa trateze cu fiecare creditor n parte, ceea ce ar fi prea costisitor. 2) Curtierul. Vnzarea obligatiunilor emise se realizeaza prin intermediul unui curtier sau al mai multor curtieri n valori mobiliare, care cunosc bine piata financiara, fiind cei mai pregatiti pentru a gasi fonduri de mprumut, respectiv sa plaseze obligatiunile.

n mod obisnuit curtierii subscriu prin forfait ntregul mprumut, adica achizitioneaza pe contul lor, nca de la nceput, toate obligatiunile emise pe care, ulterior, le vnd diversilor cumparatori, n felul acesta ei permit societatii emitente sa dobndeasca repede si dintr-o data ntreaga suma a mprumutului. Rolul curtierului se face simtit si pe parcursul duratei mprumutului obligatar. El este acela care poate cumpara obligatiunile oferite spre vnzare de diversi detinatori, urmnd sa le revnda altor cumparatori, actionnd astfel spre mentinerea stabilitatii cursului lor. Circulatia obligatiunilor (vnzareacumpararea), dupa emisiune, nu modifica angajamentele societatii comerciale luate cu prilejul emiterii, referitor la plata cupoanelor si rambursarea datoriei. 3) Banca. Toate operatiunile de trezorerie aferente mprumutului obligatar se efectueaza prin intermediul ghiseelor bancare: varsarea sumelor de cumparatorii obligatiunilor, plata periodica a cupoanelor, amortizarea la scadenta a obligatiunilor. Pe lnga operatiunile de trezorerie, proprii oricarui mprumut obligatar banca mai poate juca un rol important si pe linia operatiilor de consulting si de garantare a mprumutului. Prin intermediul personalului de specialitate de care dispune, banca ofera, la cerere, consultatii calificate privitor la suma totala a mprumutului (n functie de posibilitatile de absorbtie ale pietei), pretul de emisiune al obligatiunilor, astfel nct sa se poata vinde ntr-un termen rezonabil, durata totala a mprumutului nivelul dobnzii mprumutului etc. Dar si mai importante se pot dovedi serviciile bancare de garantare a succesului operatiunii de plasare pe piata a obligatiunilor, ntr-un termen conform prospectului de emisiune, n acest sens. La cererea ntreprinderii, banca se poate angaja ca n cazul neplasarii integrale, n termenul legal, a obligatiunilor, sa cumpere ea cantitatea ramasa nevnduta, pentru ca mprumutul sa devina valabil din punct de vedere juridic. Evident ca banca nu-si propune sa pastreze obligatiunile, ntruct n acest mod va deveni ea nsasi creditoare, ci va pune n vnzare n continuare obligatiunile, n afara termenului legal de plasare a mprumutului. Banca si asuma, desigur, niste riscuri acceptnd sa garanteze mprumutul obligatar, pentru care n mod ndreptatit pretinde un comision de garantare din partea emitentului mprumutului. 4) Comisia valorilor mobiliare. Toti creditorii potentiali trebuie sa dispuna de informatii suficiente cu privire la situatia economico-financiara a emitentului pentru a se decide sa-si plaseze disponibilitatile n obligatiuni. Comisia valorilor imobiliare este un organism jurisdictional care supravegheaza operatiunile cu valori mobiliare. Toate emisiunile de obligatiuni trebuie nregistrate la aceasta comisie; prin intermediul ei emitentul difuzeaza un prospect catre toti cei interesati sa achizitioneze obligatiuni, n care se detaliaza scopurile mprumutului, suma totala a acestuia, numarul si valoarea nominala a obligatiunilor, caracteristicile mprumutului, precum si situatia financiara a emitentului n momentul care precede mprumutul.

4.CARACTERISTICI FINANCIARE ALE MPRUMUTURILOR OBLIGATARE

Un mprumut obligatar prezinta multiple caracteristici pentru a-i defini complet continutul si scopul, pentru a putea fi gestionat n conditii ct mai bune, precum si pentru a putea fi cunoscut apreciat si acceptat de aducatorii de capital. n afara unor parametri distinctivi, ca numele emitentului, suma totala a mprumutului, numarul de titluri, valoarea nominala si data subscrierii, exista si parametri de randament precum pretul de emisiune, valoarea de rambursare, rata dobnzii, modul de calcul al remuneratiei, conditii de amortizare sau de rascumparare. 1) Suma mprumutului nu este limitata juridic, societatea comerciala stabilind-o n functie de nevoile de fonduri si de capacitatea de rambursare. n practica, suma mprumutului obligatar este conditionata nsa de situatia pe piata financiara, adica de posibilitatile de absorbtie ale acesteia. 2) Durata mprumutului (durata de viata a obligatiunii) reprezinta intervalul de timp dintre momentul subscrierii si cel al rascumpararii. Pe parcursul duratei de viata a unei obligatiuni se disting trei momente importante: data de emisiune: data vnzarii obligatiunii; data platii: momentul la care emitentul plateste dobnda;

- data maturitatii (scadenta): odata cu restituirea mprumutului se stinge si obligatia debitorilor fata de creditori. Durata mprumutului se stabileste functie de nevoile de acoperit si de conditiile pietei. Astfel, se prefera mprumuturi pe termen lung atunci cnd rata dobnzii de pe piata este scazuta, respectiv mprumuturi pe termene mai reduse, atunci cnd rata dobnzii are valori ridicate. 3) Rata dobnzii se stabileste de catre societatea comerciala mpreuna cu fiduciarul, n functie de randamentul cerut de investitori, de rata dobnzii pe piata financiara, de riscul estimat n activitatea societatii comerciale si dupa durata mprumutului. Dupa estimare, rata dobnzii se nscrie pe fata obligatiunii, servind drept baza de calcul pentru remuneratie. Nivelul dobnzii trebuie bine fundamentat pentru ca obligatiunile sa se vnda ntr-un termen rezonabil. 4) Cuponul (dobnda) reprezinta suma varsata de emitent n favoarea detinatorului obligatiunii. Cuponul se plateste la date fixe, anual sau la perioade de timp mai mici de un an. 5) Valoarea nominala (VN) (faciala) a obligatiunilor este cea nscrisa pe titlu si la care se calculeaza dobnda, anual sau semestrial, sub forma de cupoane. 6) Pretul de emisiune (PE) (valoarea de subscriere) reprezinta suma platita efectiv de cel ce cumpara o obligatiune. Pentru societatea comerciala suma mprumutului obligatar este egala cu pretul de emisiune nmultit cu numarul obligatiunilor puse n vnzare. Pretul de emisiune include costul operatiunilor de emitere a titlurilor si de plasare a lor. Pretul de emisiune poate fi mai mare, egal sau mai mic dect valoarea nominala a obligatiunilor. Altfel spus, emisiunea de obligatiuni se poate face la valoarea nominala sau la alta valoare.

De regula, valoarea de subscriere este mai mica dect valoarea nominala, asigurndu-se astfel atractivitatea investitiei (avantajul cumparatorului este dat de faptul ca drepturile care i revin se determina n raport cu valoarea nominala mai mare). Diferenta reprezinta prima de emisiune. Daca pretul de emisiune este egal cu valoarea nominala, este vorba despre o "emisiune la paritate". Daca emisiunea se realizeaza la un pret de emisiune inferior valorii nominale, este vorba de o emisiune cu discount (emisiune la scont). Daca emisiunea se realizeaza la un pret de emisiune superior valorii nominale, este vorba despre o emisiune cu prima (emisiune la prima). Emisiunea unei transe de obligatiuni cu VN=100.000 lei se poale face pentru suma de 98.000 lei sau pentru 102.000 lei, adica la scont sau la prima. n primul caz folosind procentajele, se spune ca mprumutul s-a emis la 98, iar n celalalt la 102. Prin urmare, la emisiune se folosesc diverse cote, peste valoarea mprumutului sau sub aceasta. Daca ntre momentul stabilirii ratei dobnzii mprumutului si nscrierea ei pe certificatele de obligatiuni si momentul vnzarii efective a obligatiunilor se produce o crestere a ratei dobnzii pe piata financiara, cumparatorii potentiali nu se vor grabi sa achizitioneze astfel de obligatiuni, n aceste mprejurari societatea emitenta va scadea pretul obligatiunilor la 98, adica va vinde la scont, pentru a compensa remuneratia pietei, evitnd astfel reimprimarea certificatelor de obligatiuni cu noua rata a dobnzii, ceea ce ar provoca cheltuieli suplimentare de emisiune si prelungirea termenului de intrare n posesie a sumei mprumutului. Daca ntre momentul deciziei asupra ratei dobnzii si a imprimarii ei pe certificatele de obligatiuni si vnzarea efectiva a acestora se produce o scadere a ratei dobnzii pe piata financiara, toti posibilii cumparatori se vor grabi sa achizitioneze asemenea obligatiuni; pentru a compensa nsa diferenta de dobnda, societatea comerciala emitenta va vinde obligatiunile Ia prima, adica la 102. 7) Pretul de rambursare (PR) sau valoarea de rambursare este suma pe care o plateste emitentul detinatorului de obligatiuni la scadenta mprumutului. Pretul de rambursare poate fi egal sau mai mare dect valoarea nominala a obligatiunilor: PR VN

Rambursarea obligatiunilor la un pret mai mare dect valoarea lor nominala aduce un beneficiu detinatorului, care se numeste prima de rambursare. Este posibil ca societatea emitenta de obligatiuni sa acorde o dubla prima, de emisiune si de rambursare, desi aceasta situatie se ntlneste mai rar. n ultimul timp emitentii de obligatiuni tind catre dubla egalitate PE = VN = PR. 8) 9) Pretul de piata poate fi determinat n doua modalitati: procentual si n marime absoluta. Cursul reprezinta raportul procentual ntre pretul de piata si valoarea nominala a acesteia.

10) Valoarea reala este influentata de modul de rambursare a mprumutului, deoarece fluxurile determinate de rambursare stau la baza determinarii valorii reale.

11) Dobnda reala reprezinta raportul procentual dintre masa dobnzii sau venitul real ncasat si pretul platit pentru cumpararea obligatiunilor. Aceasta dobnda exprima rentabilitatea investirii n obligatiuni. 12) Dobnda curenta (potentiala) reprezinta dobnda calculata de investitor functie de pretul zilei, pret la care s-ar putea comercializa obligatiunea. 13) Dobnda neta este dobnda reala ajustata cu coeficientul de impunere a veniturilor din dobnzi; reprezinta ceea ce ramne la dispozitia investitorului dupa achitarea impozitului pe venitul realizat. 14) Dobnda acumulata apare n cazul n care tranzactiile de obligatiuni au loc la o data diferita de data scadenta a dobnzii. 15) Modalitatile de rambursare a mprumutului obligatar sunt: rambursarea la scadenta, care presupune ca ntregul mprumut sa fie rambursat n ultima zi a duratei de viata; rambursarea prin rate anuale constante, care presupune rambursarea anuala a unei rate constante din mprumutul obligatar, dobnda calculndu-se la suma ramasa nerambursata; anuitatile sunt descrescatoare n timp; rambursare prin anuitati constante, care presupune rambursarea anuala a unei sume constante;

rambursare prin cupon unic, care presupune ca dobnzile nu sunt varsate anual, ci capitalizate si platite odata cu rambursarea mprumutului la scadenta. 16) Rata randamentului anual se calculeaza conform formulei:

5. Rolul bncilor n angajarea i derularea mprumutului obligator

Bancile reprezinta intreprinderi particulare, societati in numar colectiv, societati anonime sau ale statului care concentreaza capitalurile disponibile din economie si le pune la dispozitia agentilor economici, inclusiv statului sub forme de credite. In aparitia, bancilor literatura de specialitate acorda un loc important zarafului, pretuitor al monedelor si intermediar al circulatiei monetare. Detinatori de moneda aveau in acesta un sprijin important in desfasurarea schimburilor si in dezvoltarea economica, dar detinerea si utilizarea banilor presupune si anumite riscuri. Aceste riscuri au orientat pe detinatori de capital sa incredinteze acest depozit unui intermediar, zaraful sau alte persoane, in scopul pastrari si al renumerarii sub forma de dobanda care provine de folosirea depozitului de catre intermediar ca sursa de creditare. In mod traditional acesti intermediari au fost bancile. In epoca contemporana locul si rolul bancilor in viata economico-sociala este intrinsec legata de calitatea lor de intermediar principal in relatia economi-investitii,relatie determinanta in cresterea economica. Locul si rolul bancilor in economie structura lor sunt determinate si de creatia monetara, factor specific al functionalitati bancilor in economie.Legislatia din tara noastra (legea 33/1991) defineste societatile bancare ca "persoane juridice al caror obiect principal de activitate il constituie atragerea de fonduri de la personae juridice si fizice sub forma de depozite sau titluri de valoare negociabile platibile la vedere sau la termen, si acordarea de credite." Bancile sau afirmat initial ca institutii monetare, ca intermediari monetari a caror caracteristica esentiala este posibilitatea de a pune in circulatie creante asupra lor insasi care sporesc masa mijloacelor de plata, volumul circulatiei monetara, caracteristica semnificativa acestor intermediari este transformarea activelor monetare in moneda. Emisiunea de bancnote functie initial deschisa tuturor bancilor si restransa ulterior numai la banca de emisiune, reprezinta forma principala a creatiei monetare si cadrul primordial prin care are loc expansiunea masei monetare. Bancile comerciale sunt institutii financiare specializate atat in atragerea de resurse si plasarea acestora prin acordarea de credite cat si in efectuarea platilor intre titulari de cont, agenti economici. Bancile comerciale tipice au si ele un aport de pondere in creatia monetara transformand activele monetare, fara putere liberatorie, in instrumente de plata. Inscrierea in conturile de la banca a creditelor acordate constituie momentul creatiei unei monede aditionale specifice, moneda scripturala. In cadrul sistemului bancar sau inclus in timp si intermediar monetar care au ca functii principale colectarea de economi sau acordarea de credite pe termen mijlociu si lung direct spre beneficiar sau prin angajarea de capitaluri pentru recreditare.

10

Daca se iau n considerare trei caracteristici ale datoriilor sau creanelor(i anume:termenul,rata dobnzii i riscul),atunci un intermediar financiar poate fi definit ca un organism care asigura transformarea a cel puin uneia dintre caracteristicile respective,astfel: - transformarea scadenelor(sub forma finanarii pe termen lung,pe baza unor resurse lichide); - transformarea ratelor de dobnda fixa(de exemplu,mprumuturi cu rate variabile finanate pe baza resurselor cu rate fixe a dobnzii); - transformarea riscurilor,finanarea creditelor pentru investiii la nivelul ntreprinderilor cu resurse imediat exigibile i fara risc. Analiza economica moderna explica existena intermedierii financiare prin motive care sunt specifice i bancilor,respective: a)reducerea costului tranzaciilor; b)reducerea asimetriei informaiilor; c)asigurarea lichiditaii economiei. Intermediarii financiari permit reducerea costului de tranzacionare prin realizarea unor importante economii.Astfel,pe masura ce cantitatea de produse financiare sporete,costul unitar al produciei se diminueaza.Economiile provin i din avantajele pe care intermediarii financiari le obin din specializarea lor.Atunci cnd un intermediar financiar se specializeaza ntr-un tip de activitate sau ntr-un sector de activitate,aceasta situaie i permite oferirea de servicii mai puin costisitoare i adaptate la nevoile clientei. Totodata, nregistrarea unor importante economii rezulta i din gama diversificata de servicii ofertei clientelei. Acesta este motivul pentru care bancile cauta sa diversifice oferta de produse,astfel inct sa fie optimizate costurile de intermediere.Se explica astfel,existena bancilor universale,care ofera o larga paleta de servicii financiare i care obin importante economii din acestea.Ansamblul factorilor menionai acioneaza n acelai sens,respective reducerea costului datorita diversificarii produselor i serviciilor oferite. Referitor la reducerea asimetriei informaiilor,trebuie menionata relaia dintre debitori i creditori,n sensul ca acetia din urma dein mai multe informaii dect primii.Intermediarii financiari permit reducerea asimetriei de informaii i contribuie la o mai buna alocare a resurselor din economie.Aceasta funcie a intermediarilor provine din aceea ca rolul lor le confera un avantaj informaional n raport cu finanarea directa. n primul rnd, pot dispune de informaii private,care pe piaa financiara nu se vehiculeaza.De exemplu,daca o ntreprindere solicita o cerere de finanare,atunci banca are posibilitatea evaluarii clientului,ntruct gestioneaza conturile sale i poate obine informaii importante cu privire la cifra de

11

afaceri,rentabilitate i grad de ndatorare.Printr-o asemenea cunoatere a clientului sau ,banca mpiedica disimularea informaiilor nainte de semnarea contractului i reduce,astfel,asimetria de informaii,ceea ce conduce la selecia adversa(aceasta reprezentnd o situaie independenta de aciunea contracandidailor). De exemplu,pe piaa creditului,bancherul ignora caracteristicile exacte ale proiectului de investiii pe care ntreprinderea urmarete sa l finaneze.Totodata,intermediarul financiar garanteaza confidenialitatea informaiilor,ceea ce poate constitui un avantaj decisiv pentru creditori.Datorita acestei caracteristici,intermediarii financiari dispun de un avantaj comparativ cu finanarea realizata pe piaa. n al doilea rnd, orice mprumut necesita urmarirea executarii contractului,deoarece dupa semnarea acestuia se poate manifesta riscul unei executari pariale sau al neexecutarii controlului.O asemenea forma de asimetrie,manifestata ulterior,conduce la ideea de mortalitate, n sensul ca intermediarii pot diminua costurile de supraveghere i pot pune la punct metode statistice sau contabile prin utilizarea de servicii ale specialitilor.Acetia din urma exercita la rndul lor,o urmarire minuioasa a contractelor i diminueaza astfel riscul de faliment. Bancile dein un rol bine determinat n reducerea asimetriei informaiilor,ntruct menin relaii pe termen lung cu clienii lor prin insai natura funciilor ndeplinite. Asigurarea lichiditaii economice intr-un univers incert,agenii economici au nevoie de deinerea unor active lichide care ntrunesc doua caracteristici:valoarea acestora trebuie sa fie stabilita i necontestata;sa fie imediat disponibile pentru a putea fi transformate n bunuri,servicii sau titluri. Singurul activ care poseda cele doua proprietai este moneda,iar prin creaia monetara a bancilor,acestea furnizeaza lichiditaile necesare unei bune funcionari a economiei. Prin emiterea de moneda scripturala,bancile sunt singurii intermediar financiari n masura sa transforme datoriile lor n mijloace de plata universal acceptate n procesul schimbului.O asemenea transformare operata de catre banci se analizeaza precum un proces de monetizare a activelor;bancile transforma creanele care au un minim de risc n instrumente de plata perfect lichide.Funcia de asigurare a lichiditaii,care constituie caracteristica intermedierii bancare,nu este posibila dect daca sistemul bancar dispune de un grad ridicat de organizare i reglementare,ceea ce confera bancilor o garanie n faa riscului global de lipsa de lichiditate,cunoscut i sub denumirea de risc sistemic.

12

CONCLUZII
Asigurarea la timp a resurselor pentru acoperirea financiara a investitiilor este o conditie esentiala pentru functionarea eficienta a ntreprinderilor, mai ales daca acestea si desfasoara activitatea ntr-un mediu concurential acerb. Investitiile presupun o imobilizare nsemnata de capital, ceea ce impune necesitatea procurarii sau asigurarii acestora astfel nct sa se evite aparitia unor investitii ncepute si neterminate din lipsa de resurse. Obligatiunile sunt adesea preferate de investitori n defavoarea la celelalte valori mobiliare deoarece confera o serie de avantaje detinatorilor lor: A. Sub aspectul efectelor generate:

Din punctul de vedere al societatii emitente, mprumutul obligatar nu afecteaza structura actionariatului si nici nu confera detinatorului lor nici un drept n luarea deciziilor. Din punctul de vedere al obligatarilor (posesorilor de obligatiuni), obligatiunile asigura dobnzi constante, platite de catre emitent pe toata durata de viata a obligatiunii, indiferent de situatia sa financiara, spre deosebire de dividendele asigurate de actiuni, care depind direct proportional de cstigurile emitentului. B. Sub aspectul regimului fiscal:

Din punctul de vedere al obligatarilor: n Ordonanta Guvernului nr. 73/27 august 1999 privind impozitele pe venituri, n articolul 36 se mentioneaza ca veniturile sub forma de dividende distribuite se impoziteaza cu o cota de 5% din suma acestora. De asemenea, se precizeaza ca veniturile sub forma de dobnzi ("venituri obtinute din titluri de creanta de orice natura si orice fel de sume cuvenite pentru folosirea banilor mprumutati", aici incluzndu-se deci si veniturile din dobnzile aferente obligatiunilor societatilor comerciale) se impun cu o cota de 1%. Din punctul de vedere al societatii emitente, obligatiunile sunt mai avantajoase dect actiunile n ceea ce priveste incidenta fiscala a acestora, n sensul ca dobnzile platite micsoreaza baza impozabila, ceea ce nu se ntmpla n cazul dividendelor. C. Sub aspectul riscurilor asumate de mprumutatorii obligatari:

Posesorii de obligatiuni sunt supusi unui grad de risc mai redus dect posesorii de actiuni. Veniturile acestora din urma pot fi influentate de evolutia nefavorabila a afacerilor emitentilor, ducnd la reducerea sau chiar neplata dividendelor, n timp ce obligatiunile asigura un venit fix sub forma de dobnzi. n cazul lichidarii firmei emitente exista riscul pierderii fondurilor investite. Obligatarii nu sunt nsa afectati n aceeasi masura ca asociatii, avnd dreptul la rambursarea mprumutului la valoarea nominala. Actionarii primesc doar diferenta ramasa dupa plata tuturor creantelor care ndeplinesc conditiile prevazute de lege pentru a fi onorate. D. Sub aspectul garantiilor oferite:

13

Obligatiunile sunt uneori garantate fie de catre stat sau colectivitati publice, fie de catre emitent (prin ipoteci asupra imobilelor, gajuri asupra fondului de comert, garantii formate de alte societati n favoarea celei emitente etc.)

14

BIBLIOGRAFIE 1. Bran, P. - Finantele ntreprinderii. Gestionarea fenomenului microfinanciar. Editura Economica, Bucuresti, 1997. 2. Brezeanu, P. - Gestiunea financiara a ntreprinderii. Editura Covallioti, Bucuresti, 2002.

3. Corduneanu, C., Barna, F. - Piete financiare: Caiet de studii si evaluare. Editura Mirton, Timisoara, 2001. 4. Cristea, H., stefanescu, N. - Finantele ntreprinderii. Editura CECCAR, Bucures

15