Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Servitutea Moderna

Servitutea Moderna

Ratings: (0)|Views: 30 |Likes:
Published by nicodimus
Servitutea modernã este o servitute voluntarã,consimtitã de multimea de sclavi care se târãsc pe suprafata pãmântului.Ei îsi cumpãrã toti, la fel, mãrfurile care îi aservesc tot mai mult.Ei aleargã toti cãtre o muncã tot mereu mai alienantã, care li se oferã printr-un consimtãmânt generos,dacã sunt suficient de cuminti. Ei însisi aleg stãpânii pe care îi vor servi. Pentru cã aceastã tragedie amestecatã cu absurditate sã poata fi pusã în practicã,a trebuit mai întâi ca sã li se extirpe membrilor acestei clase,orice urmã a constiintei legate de exploatarea si alienarea ei. Iatã deci strania modernitate a epocii noastre. Spre deosebire de sclavii din Antichitate, de serbii din Evul-Mediu sau de muncitorii primelor revolutii industriale, ne aflãm astãzi în fata unei clase total aservite, dar care nu stie acest lucru,sau care mai degrabã nu vrea sã-l stie. Prin consecintã, ei nu cunosc revolta,care ar trebui sã fie singura reactie legitimã a celui exploatat. Ei acceptã fãrã crâcnire viata jalnicã ce le-a fost construitã. Renuntarea si resemnarea sunt sursele nefericirii lor.
Servitutea modernã este o servitute voluntarã,consimtitã de multimea de sclavi care se târãsc pe suprafata pãmântului.Ei îsi cumpãrã toti, la fel, mãrfurile care îi aservesc tot mai mult.Ei aleargã toti cãtre o muncã tot mereu mai alienantã, care li se oferã printr-un consimtãmânt generos,dacã sunt suficient de cuminti. Ei însisi aleg stãpânii pe care îi vor servi. Pentru cã aceastã tragedie amestecatã cu absurditate sã poata fi pusã în practicã,a trebuit mai întâi ca sã li se extirpe membrilor acestei clase,orice urmã a constiintei legate de exploatarea si alienarea ei. Iatã deci strania modernitate a epocii noastre. Spre deosebire de sclavii din Antichitate, de serbii din Evul-Mediu sau de muncitorii primelor revolutii industriale, ne aflãm astãzi în fata unei clase total aservite, dar care nu stie acest lucru,sau care mai degrabã nu vrea sã-l stie. Prin consecintã, ei nu cunosc revolta,care ar trebui sã fie singura reactie legitimã a celui exploatat. Ei acceptã fãrã crâcnire viata jalnicã ce le-a fost construitã. Renuntarea si resemnarea sunt sursele nefericirii lor.

More info:

Published by: nicodimus on Apr 02, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/02/2013

pdf

text

original

 
Capitol I: Epigraf 
 
Optimismul meu se bazeazã pe certitudinea cã aceastã civilizatie se va prãbusi. Pesimismul meu vine din tot ceea ceface aceastã civilizatie pentru a ne antrena în propria-i prãbusire.” 
 
Capitol II: Servitutea voluntara
 
«Ce epocã îngrozitoare, aceea în care idiotii îi conduc pe orbi.»William Shakespeare
 
Servitutea modernã este o servitute voluntarã,consimtitã de multimea de sclavi care se târãsc pe suprafatapãmântului.Ei îsi cumpãrã toti, la fel, mãrfurile care îi aservesc tot mai mult.Ei aleargã toti cãtre o muncã tot mereu maialienantã, care li se oferã printr-un consimtãmânt generos,dacã sunt suficient de cuminti. Ei însisi aleg stãpânii pe care îivor servi. Pentru cã aceastã tragedie amestecatã cu absurditate sã poata fi pusã în practicã,a trebuit mai întâi ca sã li seextirpe membrilor acestei clase,orice urmã a constiintei legate de exploatarea si alienarea ei. Iatã deci straniamodernitate a epocii noastre. Spre deosebire de sclavii din Antichitate, de serbii din Evul-Mediu sau de muncitoriiprimelor revolutii industriale, ne aflãm astãzi în fata unei clase total aservite, dar care nu stie acest lucru,sau care maidegrabã nu vrea sã-l stie. Prin consecintã, ei nu cunosc revolta,care ar trebui sã fie singura reactie legitimã a celuiexploatat. Ei acceptã fãrã crâcnire viata jalnicã ce le-a fost construitã. Renuntarea si resemnarea sunt sursele nefericiriilor.
 
Iatã visul nefericit al sclavilor moderni care nu aspirã, în final, decât sã se lase prinsi în hora macabrã a sistemului dealienare.
 
Opresiunea se modernizeazã întinzându-si pretutindeni formele de mistificare ce permit mascarea conditiei de sclav.Aarãta lucrurile asa cum sunt ele în realitate si nu cum sunt prezentate de cãtre putere reprezintã subversiunea sub formaei cea mai autenticã.Numai adevãrul este revolutionar.
 
Capitol III: Planificare teritorială şi locuinţe
 
«Urbanismul reprezintã aceastã luare în posesie a mediului natural si uman de cãtre capitalism care, dezvoltându-se logic într-o dominatie absolutã, poate si trebuie sã refacã acum totalitatea spatiului,ca propriul sau decorGuy Debord, Societatea spectacolului.
 
Pe mãsurã ce-si construiesc lumea prin efortul muncii lor alienate, decorul acestei lumi devine închisoarea în care vortrebui sã trãiascã. O lume sordidã, fãrã gust si miros, ce poartã în ea mizeria modului de productie dominant. Acestdecor este într-o constructie fãrã sfârsit. Nimic nu e stabil aici. Reflectia permanentã a spatiului care ne înconjoarã îsigãseste justificarea în amnezia generalizatã si în insecuritatea în care trebuie sã trãiascã locuitorii sãi. Totul trebuierefãcut în asa fel încât sã reflecte cât mai bine imaginea sistemului:lumea devine pe zi ce trece tot mai murdarã si maizgomotoasã, precum o uzinã. Fiecare parcelã din aceastã lume apartine statului sau unui particular. Apartenentaexcusivã a pãmântului,acest jaf social, se gãseste materializat în omniprezenta zidurilor de demarcatie,a portilor,gardurilor, barierelor si frontierelor...Sunt urmele vizibile ale acestei separatii care invadeazã totul. Însã în paralel,unificarea spatiilor conform intereselor culturii de piatã este marele obiectiv al tristei noastre epoci. Lumea trebuie sãdevinã o imensã autostradã, optimizatã la extrem pentru a facilita transportul mãrfurilor. Orice obstacol, natural sauuman, trebuie distrus. Habitatul în care se înghesuie aceastã masã servilã este imaginea vietii fiecãruia din ei:acesta seaseamãnã cu custile,cu închisorile, cu cavernele. Dar spre deosebire de sclavi sau detinuti, exploatatii timpurilor modernetrebuie sã-si plãteascã cusca pe care o locuiesc.
 
 
«Cãci nu este omul cel ce a devenit anormal, ci lumea în care trãieste.»
 
 Antonin Artaud
 
Capitol IV: Mărfuri
 
«O marfã poate pãrea, la prima vedere,un lucru trivial, ce se întelege de la sine. Analiza noastrã a arãtat, din contrã, cãeste un lucru foarte complex, plin de subtilitãti metafizice si de justificãri teologice»Karl Marx, Le Capital, capitol I, carta 4.
 
În aceastã locuintã strâmtã si lugubrã sunt înghesuite noile mãrfuri care ar trebui, conform mesajelor publicitareomniprezente, sã-i aducã fericirea si împlinirea. Dar, cu cât acumuleazã mai multe mãrfuri,cu atât posibilitatea ca într-o zisã atingã fericirea se îndeparteazã de el.
 
«La ce-i foloseste unui om sã posede totul,dacã îsi pierde sufletul»Marc 8 ; 36
 
Marfa, ideologicã prin esentã, deposedeazã de muncã sã pe cel ce a produs-o si deposedeazã de viata sa pe cel careo consumã. În sistemul economic dominant, nu cererea este cea care conditioneazã ofertã, ci oferta cea care determinãcererea. În acest fel, de o manierã periodicã, noi nevoi sunt create, pentru ca rapid acestea sã fie considerate nevoivitale de imensa majoritate a populatiei: a fost radioul la început, apoi al masina, televizorul, calculatorul, iar acumtelefonul celular.
 
Toate aceste mãrfuri, distribuite masiv într-un interval de timp foarte limitat, modificã în profunzime relatiile umane:ele servesc, pe de o parte, de a izola un pic mai mult oamenii de semenii lor, iar pe de alta parte sunt folosite pentru adifuza mesajele dominante ale sistemului. Lucrurile pe care le posedãm sfârsesc prin a ne poseda.
 
Capitol V: Hrănire
 
«Ceea ce este hrana pentru unul este otravã pentru altul.»
 
Paracelse
 
În special momentele din zi când sclavul modern se hrãneste ilustreazã cel mai bine starea de decrepitudine în careacesta a ajuns. Dispunând de un timp mereu mai limitat pentru a-si prepara si îngurgita hrana, el este redus la consumulgen "hai-repede-repede" al produselor industriei agro-chimice. El rãtãceste prin supermarketuri în cãutarea hranei decalitate tot mai îndoielnicã, pe care societatea falsei abundente consimte sã i-o dea. Dar chiar si aici, posibilitatea lui dea alege este numai o iluzie. Abundenta produselor alimentare nu ascunde decât degradarea si falsificarea acestora. Nueste vorba, evident, decât de produse modificate genetic, un melanj de coloranti si conservanti, de pesticide, dehormoni si alte inventii ale modernitãtii. Plãcerea imediatã este regula modului de alimentatie dominant, ca de altfelregula tuturor formelor de consum. Iar consecintele ne sunt la îndemânã pentru a ilustra aceastã manierã de a sealimenta.
 
Dar mai ales în fata sãraciei unui mare procent din populatie, omul occidental se bucurã de pozitia sa si de consumulsãu frenetic. Cu toatea acestea, mizeria este prezentã peste tot unde domneste societatea totalitarã de piatã. Lipsurilereprezintã reversul medaliei falsei abundente. Iar într-un sistem care defineste inegalitatea drept un criteriu de progres,chiar dacã productia agro-chimicã este suficientã pentru a hrãni totalitatea populatiei mondiale, foamea nu va trebuiniciodatã sã disparã.
 
«Ei au fost convinsi cã omul, specia cea mai pãcãtoasã din toate, dominã creatia. Toate celelalte creaturi n-ar fi fostcreate decât pentru a-i furniza hrana, blãnurile, pentru a fi martirizate, exterminate»Isaac Bashevis Singer
 
 
Cealaltã consecintã a falsei abundente alimentare este generalizarea uzinelor concentrationale si exterminarea masivãsi barbarã a speciilor care servesc la hrãnirea sclavilor. Acolo se gãseste esenta însãsi a modului de productie dominant. Viata si umanitatea nu rezistã în fata dorintei de profit a câtorva.
 
Capitol VI: Distrugerea mediului
 
«Este foarte trist când ne gândim cã natura vorbeste iar omul nu o ascultã»
 
 Victor Hugo
 
Jefuirea resurselor planetei, productia abundentã de energie si de mãrfuri,gunoaiele si alte deseuri ale consumuluiostentativ afecteazã grav sansele de supravietuire ale Pãmântului si ale speciilor care îl populeazã. Dar pentru a lãsalibertate totalã de desfãsurare capitalismului sãlbatic, cresterea nu trebuie sã se opreascã niciodatã. Trebuie sãproducem, sã producem si iar sã re-producem.Iar astãzi, aceiasi poluatori se prezintã drept salvatorii potentiali ai planetei. Acesti imbecili ai show-business-uluisubventionati de firmele multinationale încearcã se ne convingã cã o simplã schimbare a obiceiurilor noastre de viatã vafi suficientã pentru a salva planeta de la dezastru. ªi în timp ce ne culpabilizeazã, ei continuã sã ne polueze fãrã încetaremediul înconjurãtor si spiritul. Aceste biete teze pseudo-ecologiste sunt reluate în cor de toti politicienii verosi, precumun slogan publicitar. Dar ei se feresc totdeauna de a propune o schimbare radicalã în sistemul de productie. Ca întotdeauna, este vorba de a schimba câteva detalii pentru cã totul sã poatã rãmâne neschimbat, ca înainte.
 
Capitol VII: Muncă
 
Munca, Travail (fr.), din latinul "Tri Palium":"trei piloni", vechi instrument de torturã
 
Dar pentru a intra în hora consumului frenetic este nevoie de bani, iar pentru a avea bani, trebuie sã muncesti, adicãsã te vinzi. Sistemul dominant a fãcut din muncã principala sa valoare. Iar sclavii trebuie sã munceascã tot mereu maimult pentru a-si plãti, pe credit, viata mizerabilã. Ei se epuizeazã muncind, pierd marea parte a fortei lor vitale si sesupun celor mai rele umilinte. Îsi risipesc întreaga viatã fãcând o activitate obositoare si plicticoasã, pentru profitulcâtorva.
 
Somajul modern a fost inventat pentru a ne înfricosa sau pentru a multumi fãrã încetare puterii de a se fi arãtatgeneroasã cu noi. Ce ne-am face fãrã aceastã torturã care este munca? Fãrã aceste activitãti alienante ce ne suntprezentate ca o eliberare. Câtã degradare si câtã mizerie!
 
Sub presiunea permanentã a cronometrului, fiecare gest al sclavilor este calculat în scopul cresterii productivitãtii.Organizarea stiintificã a muncii constituie esenta însãsi a deposedãrii muncitorilor pe de o parte de fructul muncii lor, iarpe de alta parte de timpul pe care-l petrec cu producerea în mod automatic a mãrfurilor si serviciilor. Rolul angajatilor seconfundã cu cel al masinilor din uzine, cu cel al ordinatoarelor din birouri. Timpul plãtit nu se mai întoarce. Astfel, fiecãrui angajat îi este atribuitã o sarcinã repetitivã, fie intelectualã, fie fizicã. El este specialist în domeniul sãude productie. Aceastã specializare se regãseste, la nivelul planetei, în cadrul diviziunii internationale a muncii.Se concepe în occident, se produce în Asia si se moare în Africa.
 

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->