Poezii de Parintele Ilie Cleopa Taina Sfintei Spovedanii Taina Sfintei Spovedanii O cunoastem din predanii, Cat de mare

rol anume Are, pentru-ntreaga lume. Pentru ea, Mantuitorul A vorbit la-ntreg poporul, Ca nu este mantuire Fara de marturisire. Pentru ca Hristos ne-nvata, Sfintii Apostoli dau povata Sa ne spovedim mereu Slugilor lui Dumnezeu. Pentru taina pocaintei Au grait, de-asemeni Sfintii Ei canoane au fixat Sa ne spovedim curat. Si Biserica ne cheama, Si ne-nvata ca o mama, Si cu multa umilinta Sa venim la pocainta. Pocainta-i taina mare Data pentru fiecare Pentru drept si pacatos Care crede in Hristos. Pentru Pentru Pentru Pentru Pentru Pentru Pentru Pentru tanar si batran sluga si stapan cel de la amvon cel ce sta pe tron. turma si pastori, cei din inchisori, cel ce zace-n pat, tot cel botezat.

Si precum ne-nvata Crezul Spovedania-i botezul Care spala, care curma Tot pacatul, fara urma. De voiti mai mult sa stiti In Scriptura sa cititi; Veti gasi exemple multe De-ar fi cine sa le-asculte. Oare frate, n-ai vazut Pe David cand a cazut, Cum s-a spovedit curat Lui Nathan ce l-a mustrat? Chiar si Petru, ravnitorul, Si-a tradat Mantuitorul,

Ba si-n public s-a jurat: "Nu-L cunosc, cu-adevarat!" Iar cand Domnul l-a privit Petru, jalnic s-a cait Si a plans in toata viata Umezindu-si zilnic fata. Apoi, Pavel, tot la fel Nu a plans destul si el? Cand pe multi crestini lega Si la Templu-i aducea? Si cati Sfinti si Cuviosi N-au iesti din pacatosi? Care-au plans si-au suspinat Pentru orisice pacat. Tot mereu parintii nostri Si parintii dragi ai vostri, Post de post se spovedeau Si mereu se-mpartaseau. Ei nu amanau cu anii Taina Sfintei Spovedanii, Ci faceau cu pregatire Sfanta lor marturisire. Si n-aveau atunci ca noi Viata buna, ci nevoi, N-aveau carti de rugaciune, Nici biserici mari si bune. N-aveau preoti multi in sate, Dar vezi, nici asa pacate, Nu cantau ca noi frumos, Ci traiau dupa Hristos. Nu spuneau din gura multe Ci doreau mai mult s-asculte, Orice vorba, orice sfat Le primeau cu-adevarat.

Cum putem intra in Rai De voim in rai sa fim, Pe Domnul sa-L preaslavim, Porunca sa I-o pazim Pe aproapele sa-l iubim. Biserica s-o cercetam, Pe preoti sa-i ascultam, In Scripturi noi sa citim, De eretici sa fugim. De rau noi sa ne ferim, Fapta buna s-o cinstim, Curat sa ne pocaim Si sa ne marturisim.

Pe-nsetati sa-i adapam, Pe bolnavi sa ii cautam, Pe inchisi sa-i cercetam, Pe cei goi sa-i imbracam, Fecioria s-o pazim, Curatia s-o cinstim, Limba sa ne-o stapanim, De rele sa nu vorbim. Mintea noastra s-o pazim, La rele sa nu gandim, De pacat sa ne ferim, Pe Dumnezeu sa-L iubim. Iar cine are copilasi, Frumosi ca niste ingerasi, De ei foarte sa grijeasca, In credinta sa ii creasca. Dac-asa vom vietui, Noi raiul vom mosteni, In veci ne vom veseli, Pe Domnul vom proslavi.

Despre avorturi Oare mama sa mai fie Aceea ce-si omoara fiii? Care fiara vreodata Si-a omort a sa fata? Nici o fiara, tu sa stii, Nu-si omoara ai sai fii, Numai mama cea crestina S-a facut ca o haina. Este mai rea ca o fiara, E de plns si de ocara Ca ea si omoara fiii Si este vas al urgiei. A lui Dumnezeu urgie O va munci pe vecie Ca pe pruncii ei cei vii Ea i-a dat la casapii. Pe la doctori i-a ucis, Cu gheena ea s-a aprins Ca nevinovatii prunci I-a supus la grele munci Spre a fi taiati bucati Si aruncati prin galeti. Vai si-amar de-acele mame Ce si-au mncat a lor carne. Nu carne de dobitoc Care se frige la foc, Ci carne de oameni vii,

De nevinovati copii. Sa stiti voi, mame nebune, Ca altfel nu va pot spune, Care-avorturi ati comis, De doua ori ati ucis. Nevinovatilor prunci Le-ati dat ndoite munci; Trupul lor nevinovat n cutit l-ati aruncat. Sufletul lor chinuit De lumina l-ati lipsit, Ca botez n-au apucat Si-n lumina n-au intrat. Iar n ziua de apoi Ei va vor pr pe voi, Ca de viata i-ati lipsit Si raiul n-au mostenit. Iar cnd voi o sa muriti Iadul o sa-l mosteniti. Plngeti acum cu amar Ca sa scapati de tartar. Cat mai este vreme-acum Mergeti la duhovnic bun, Cu lacrimi sa va caiti Si sa va marturisiti, C-ati ucis pe-ai vostri fii Si i-ati omort de vii, Cu moartea cea mai amara Voi i-ati scos din viata afara. Pruncii cei nevinovati Stau n bezna aruncati, Caci mamica lor haina N-a vrut sa le dea lumina. Dumnezeu la nceput, Pe Eva cnd a facut, Cu un nume tainuit "Viata" pe ea a numit. Si i-a spus copii sa nasca, Cu-al ei lapte sa-i hraneasca, n dureri sa nasca fii, Spre-a fi mama celor vii. Iar voi, mamelor nebune, Moarte semanati n lume, Din a dracilor povata Omorti si nu dati viata. Diavolul usor va-nseala Si va prinde cu momeala, Caci acela la-nceput Omortor s-a facut.

Iara voi lui ati urmat, Savrsind mare pacat, Omornd pruncii de vii, Ducndu-i la casapii. N-ati fost voi izvor de viata, Ci spre moarte-ati fost povata. N-ati voit sa nasteti prunci Si veti primi grele munci. De Nu Nu De aceea voi sa stiti: puteti femei sa fiti, sunteti femei de seama, nu vreti sa fiti si mama.

Ori paziti voi fecioria Si lasati casatoria, Spre a fi femei alese Si a Domnului mirese. De nu-ti place fecioria, Sa iubesti casatoria, Sa duci sarcina de mama, Sa fii femeie de seama. Sa nu te faci roaba placerii Si unealta desfrnarii, Ci a nasterii durere Sa o primesti cu placere. Ca pedeapsa vei avea Si de iad nu vei scapa Porunca de n-o pazesti Si de nasteri te feresti. A te mntui doresti, Durerea sa o primesti. Durerea-ti aduce tie Cereasca mparatie. De-ai ucis baiat sau fata Ce ar fi trait odata Poate ar fi fost un om vestit Ce pe multi ar fi izbavit. Poate-un mparat sau domn Sau vreun sfnt sau mare om, Care, de s-ar fi rugat, Suflete ar fi salvat, Pe multi ar fi mntuit, Chiar din focul cel cumplit, Pe multi ar fi ajutat Sa aiba sufletul curat, Iar de-ar fi fost el un sfnt Si om tare la cuvnt, Prin ale sale cuvinte Pe multi lumina la minte, Spre-a ntoarce la lumina Si la vesnica odihna,

Si a le fi spre lamurire Spre vesnica fericire. Mama, mama blestemata, Ai gndit tu vreodata, Cnd ti ucideai copiii, Ca acestia au sa-nvie n ziua cea de apoi, Cnd vom nvia si noi, Si-au sa-ti ceara socoteala Pentru moartea lor amara? Pentru ca tu i-ai ucis Si-n ntuneric i-ai trimis. Atunci ei te vor mustra Si-asa te vor ntreba: "Cum ai ndraznit tu, mama, Mama cu inima de-arama, Ca sa ne ucizi pe noi Si sa ne dai la gunoi? N-ai gndit tu oare-atunci Ca n iad sunt grele munci Pentru cei rau ucigasi Care ucid copilasi? N-ai crezut ca vede Domnul Tot ceea ce face omul?" Vei da seama ce-ai facut Si cti copii ai crescut. Ai ales numai placerea Si ai ocolit durerea, Dar la judecata atunci O sa ai amare munci. Si pentru a ta placere Tu vei merge n durere Si-a lui Dumnezeu mnie Te va duce la pieire, n iad te vei osndi, Munca o vei dobndi, De nu te vei pocai Si nu te vei spovedi.

,,L-am cautat pe Dumnezeu in oamenii din satul meu, apoi in carti, in idei si simboluri. Dar acest lucru nu mi-a dat nici pacea, nici iubirea. Intr-o zi am descoperit in scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii ca e cu putinta sa-L intalnesti pe Dumnezeu in mod real prin rugaciune. Si atunci L-am auzit spunandu-mi: INDRAZNESTE SA INTELEGI CA TE IUBESC!"