• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
duminică, 15 martie, 2009
Un scurt rezumat al primei epistole a lui Pavel către creştinii dinTesalonicSoarta creştinului într-o lume tulburată
Introducere
Mulţi cred că aceasta se numără printre primele scrisori ale lui Pavel. Probabil scrisă din Corint în anul 51.Deşi după toate datele timpul petrecut de Pavel şi însoţitorii lui în Tesalonic a fost scurt (vezi, Fapte 17.2; treisabaturi), biserica înfiinţată acolo a crescut repede şi chiar a reuşit să răspîndească evanghelia în întreagaregiune.Este de fapt adresată din partea a trei persoane:
1 Pavel, Silvan şi Timotei, către Biserica Tesalonicenilor, care este în Dumnezeu Tatăl şi în Domnul Isus Hristos: Har şipace dela Dumnezeu, Tatăl nostru, şi dela Domnul Isus Hristos.
Din această scrisoare răzbate un aer cordial, are un caracter vădit încurajator şi conţine reafirmarea multor adevăruri deja predate tesalonicenilor prin viu grai cînd s-a aflat în mijlocul lor. Biserica încă nu se confruntasecu ereziile şi cu legalismul iudeu. Doar avusese de înfruntat opoziţia iudeilor din localitate. Însă oricine citeşte istoria întemeierii acestei biserici nu poate să nu remarce condiţiile dramatice în care ea aapărut, inclusiv maniera în care Pavel a ajuns în Macedonia. Istoria respectivă se găseşte relatată în FapteleApostolilor, începînd din cap.16.
5 Bisericile se întăreau în credinţă, şi sporeau la număr din zi în zi.6 Fiindcă au fost opriţi de Duhul Sfînt să vestească Cuvîntul în Asia, au trecut prin ţinutul Frigiei şi Galatiei.7 Ajunşi lîngă Misia, se pregăteau să intre în Bitinia; dar Duhul lui Isus nu le-a dat voie.8 Au trecut atunci prin Misia, şi s’au pogorît la Troa.9 Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta în picioare şi i-a făcut următoarea rugăminte: ,,Treci înMacedonia, şi ajută-ne!“10 După vedenia aceasta a lui Pavel, am căutat îndată să ne ducem în Macedonia, căci înţelegeam că Domnul ne cheamăsă le vestim Evanghelia.
Pe cît de scurtă este această naraţiune ea ne dă impresia distinctă a unui lanţ de întîmplări care au culminatcu aducerea evangheliei în Europa. După ce Pavel a traversat regiunile Frigiei şi Galatiei, a constat stareabisericilor de acolo, s-a trezit într-un impas din care doar viziunea descrisă mai sus l-a scos. În urma ei Pavela trecut Marea Egee şi a poposit pe continentul european. Odată cu el şi Evanghelia lui Hristos !
Despre cetatea Tesalonicului
Chemarea specifică în Macedonia l-a făcut pe Pavel să înţeleagă că lumea va fi împînzită de evanghelia sa.Macedonia era patria lui Alexandru cel Mare, domnitorul care după cucerise lumea cunoscută a ajuns săplîngă ca un copil fiindcă, spunea el, nu mai era nimic de cucerit ! Dar Alexandru a fost mai mult decît uncuceritor militar. El a fost aproape primul universalist al lumii. De fapt, părea mai mult un fel de misionar decîtun militar, deoarece el visa la unificarea şi iluminarea întregii lumi sub stindardul culturii elene. Chiar marelegînditor Aristotel a spus că datoria de bază a oricui era să-i trateze pe greci ca oameni liberi, dar pe asiatici casclavi. Însă Alexandru susţinea că a fost trimis de Dzeu să
“unească, pacifice şi să reconcilieze întreagalume” 
. El a fost creditat cu afirmaţia că vrea să
“căsătorească estul cu vestul” 
, visînd astfel la un mare imperiumondial în care să nu mai existe nici grec, nici evreu, nici barbar nici scit, nici rob şi nici slobod. E greu săcredem că Alexandru cel Mare nu s-a regăsit adeseori în gîndurile care au trecut prin mintea lui Pavel !
1
 
Astfel că Pavel a plecat din Troa, oraş numit după numele lui Alexandru, a ajuns în Macedonia, regatulacestuia, a trudit cu Evanghelia în Filipi, oraş numit şi el după numele tatălui lui Alexandru, apoi a mers laTesalonic, cetatea care purta numele sorei vitrege a lui Alexandru cel Mare. Întreaga regiune era astfel plinăde memoria lui Alexandru şi Pavel probabil că s-a gîndit la cucerirea pentru Hristos nu doar a unei regiuni saua unui continent, ci a întregii lumii !
Acel sentiment de expansiune
a creştinismului a devenit probabil şi mai accentuat atunci cînd Pavel a sosit în Tesalonic, o mare cetate a vremii a cărei denumire originală era Thermai care înseamnă “izvoare fierbinţi”,de unde şi denumirea de “Terme” dată golfului din regiune. Cu 600 de ani mai înainte, Herodot o descria dejaca fiind o mare cetate. Dintotdeauna ea a fost un port cunoscut. Aici şi-a stabilit baza navală persanul Xerxescînd a invadat Europa. În vremea romanilor portul ei avea cele mai mari docuri de ancorare a corăbiilor. În 315 în. de H. Casandru a reconstruit cetatea şi a botezat-o
Tesalonica
, după numele nevestei sale, fiica lui FilipMacedon şi sora vitregă a lui Alexandru cel Mare.Tesalonicul a fost întotdeauna o cetate liberă. Nu a suferit niciodată umilinţa de a găzdui o garnizoanăromană.
(In World War I the Allies based soldiers in Thessalonica, and during the Second World War the Nazis extracted 60,000 Jews from the cityand executed them. Thessalonica still exists today with a population near 300,000. It is called Salonica (or Thessaloniki).
Ba chiar avea propriulei sfat popular (un fel de senat) şi proprii ei magistraţi. Fiindcă populaţia ei era destul de numeroasă s-a pusproblema dacă ea şi nu Constantinopole ar trebui să fie recunoscută drept cea mai mare aşezare şi înconsecinţă, o capitală a regiunii. Astăzi poartă numele de Salonic. Însă importanţa cea mai mare a localităţii consta din faptul că se afla pe Calea Ignatiană, marea arteră anticăde transport care făcea legătura între Adriatica şi Bosfor. Era chiar drumul care lega Roma de Asia ! Într-un fel,estul şi vestul se întîlneau în Tesalonica. De aceea, sosirea mesajului creştin într-o astfel de localitate acondus la o mai rapidă răspîndirea a sa, atît înspre vest cît şi spre est şi la transformarea creştinismului într-o
religie mondială
. De fapt, Tesalonicul s-a constituit într-un fel de
rampă de lansare a Evangheliei cătreRoma
. Poate acum înţelegem mai bine importanţa şoselelor de care se tot vorbeşte şi azi şi se deplînge cănoi românii, nu prea le avem !
Şederea lui Pavel în Tesalonic
… în urma căreia apare biserica tesaloniceniloDescrierea acesteia se găseşte în Faptele Apostolilor, cap.17, (1-10).
1 Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.2 Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,3 dovedind şi lămurind, că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. ,,Şi acest Isus, pe care vi-L vestesc eu“,zicea el, ,,este Hristosul.“4 Unii din ei, şi o mare mulţime de Greci temători de Dumnezeu, şi multe femei de frunte au crezut, şi au trecut de partealui Pavel şi a lui Sila.5 Dar Iudeii cari nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătîi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărîtat cetatea. S’au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să-i aducă afară la norod.6 Fiindcă nu i-au găsit, au tîrît pe Iason şi pe vreo cîţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii, şi strigau: ,,Oamenii aceştia,cari au răscolit lumea, au venit şi aici,7 şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Isus.“8 Prin aceste vorbe, Iudeii au turburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,9 cari au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat dela ei un zălog.10 Fraţii au trimes îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Cînd au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor.
Pentru Pavel ce s-a întîmplat în Tesalonic a ajuns extrem de important.
Acolo el a predicat în sinagogălocală a iudeilor timp de trei sabate (vezi, Fapte 17:2), care înseamnă că şederea lui nu a durat mai mult detrei săptămîni. Faptul că mesajul său a captivat pe localnici, a stîrnit invidia iudeilor care s-au folosit de nişte“elemente antisociale” locale pentru a-l opri. Nu doar atît, dar au cauzat multă suferinţă gazdei sale dinTesalonic, Iason, care a ajuns anchetat pentru simplul fapt că i-a găzduit pe apostoli şi apoi a fost tîrît în faţaoficialităţilor sub acuzaţia de înaltă trădare împotriva Cezarului roman:
7 şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Isus.“
2
 
Tot acolo s-a auzit prima dată exclamaţia
,,Oamenii aceştia, cari au răscolit lumea, au venit şi aici” 
(Fapte17.6). …Oh, cît ar mai trebui “răscolită” lumea asta cu Evanghelia lui Isus Hristos !După tulburarea produsă,
Pavel a părăsit cetatea Tesalonicului noaptea
şi probabil că
s-a întrebat ce seva alege de credincioşii de acolo, de munca şi suferinţa sa.
Era posibil ca doar pe durata a trei săptămîniimesajul său să lase o impresie durabilă ? Una care să implanteze definitiv creştinismul în Tesalonic şi să-lfacă să reziste în ciuda opoziţiei ? Dacă se va întîmpla aşa, atunci
nu era un vis
ca întreg imperiul să fiecucerit de Evanghelie ! Sau trebuia întîi ca să se fi stabilit acolo apoi să fi trudit timp de luni şi ani de zilepentru ca Evanghelia să aibă vreun efect ? În acest caz, nimeni nu putea să prevadă că evanghelia se varăspîndi în toată lumea. Cum ar veni, Tesalonicul devenise
o piatră de hotar 
, iar Pavel era foarte interesat săvadă ce se va petrece în avansul Evangheliei în lume.
Veştile din Tesalonic
Atît de curios şi nerăbdător de rezultat era Pavel încît atunci cînd Timotei i s-a alăturat în Atena l-a trimis înapoi în Tesalonic să-i aducă veştile fără de care nu avea odihnă:
3:1-2 Deaceea,
fiindcă nu mai puteam răbda
, am socotit mai bine să fim lăsaţi singuri în Atena, şi v’am trimes peTimotei, fratele nostru şi slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească şi să vă îmbărbăteze încredinţa voastră, …5 Astfel, în
nerăbdarea mea
, am trimes să-mi aducă ştiri despre credinţa voastră, de teamă ca nu cumva să vă fi ispititIspititorul, şi osteneala noastră să fi fost degeaba.2:17 Noi, fraţilor, după ce am fost despărţiţi cîtăva vreme de voi, cu faţa dar nu cu inima, am avut cu atît mai mult dorinţasă vă vedem.
Iată o serie de sentimente foarte fireşti exprimate de apostol cu privire la credincioşii aceştia !
Şi ce ştiri a adus Timotei ? Bune !
6 Dar chiar acum a venit Timotei dela voi la noi, şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră, totdeauna păstraţi o plăcută aducere aminte despre noi, şi că doriţi să ne vedeţi, cum dorim şi noi să vă vedem pe voi.
Şi afecţiunea lui Pavel faţă de tesaloniceni rămăsese la fel de puternică, iar ei se ţineau tare în credinţă: 2.14;3.4-6; 4.9, 10.Această epistolă a prilejuit transmiterea şi exprimarea unora dintre cele mai prietenoase şi afectuoasesentimente ale apostolului Pavel.
4:9-10 Cît despre dragostea frăţească, n’aveţi nevoie să vă scriem; căci voi singuri aţi fost învăţăţi de Dumnezeu să văiubiţi unii pe alţii, şi iubiţi în adevăr pe toţi fraţii, cari sînt în toată Macedonia. Dar vă îndemnăm, fraţilor, să sporiţi totmai mult în ea.
Mai mult, se punctează nişte lucruri privitoare la dragostea frăţească care merită să le observăm:
Despre dragostea frăţească a creştinilor nu se vorbeşte. Aceasta se arată şi atît !
Eventual se îndeamnă să se sporească în ea…aşa cum vedem că se face în versetul de mai sus.Nu-mi plac cei care vorbesc despre ea, cei care o pretind, cei care o cerşesc, sau cei care fac caz că nu segăseşte niciunde. Dragostea frăţească a creştinilor dintr-o biserică este un lucru sfînt. Ea există între fraţii încredinţă, se practică în mod natural, nu forţat, nu se manifestă de dragul lumii şi este în general un aspectregăsit în orice adunare creştină.
1. Cît despre dragostea frăţească, n’aveţi nevoie să vă scriem;
3
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...