Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
8Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Paradoxul durerii

Paradoxul durerii

Ratings: (0)|Views: 77|Likes:
Published by radu

More info:

Published by: radu on Mar 19, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

06/29/2013

pdf

text

original

 
Paradoxul durerii
Oamenii abordeaza durerea psihologic si social in diferite moduri. Unii o vad ca destininevitabil (pesimistii), altii ca fata intunecata a unei vieti de altfel placute (optimistii),iar altii, in fine, ca mister inexplicabil. Pesimistii nu gasesc nici un sens durerii. Darastfel pierd si sensul vietii. Optimistii omit problema durerii si cultiva falsa senzatie afericirii intr-atatea stari neplacute si negative care inconjoara lumea. Dar aceastaabordare este, in ultima analiza, rupta de realitate.Durerea constituie o incercare cumplita pentru om. Aproape totdeauna insotestestricaciunea si descompunerea lui biologica sau psihica. Cu toate acestea durerearamane inexplicabila si paradoxala nu doar ca fenomen psihologic, dar si biologic.Prezenta ei nu corespunde de regula vreunui scop natural. Iar intensitatea ei nu esteanaloaga distrugerilor provocate sau iminente. Prevesteste, insa, durerea mortii. Iaraceasta durere are consecinte transcendente. Contribuie la curatirea launtrica aomului. De aceea constituie si cel mai bun mijloc de innoire spirituala a lui.Pozitia aceasta, care apare atat de fireasca traditiei si teologiei ortodoxe, devineenigmatica si chiar paradoxala societatii contemporane secularizate. Cand totul sereduce la nivelul simturilor si cand drept unica abordare pozitiva a durerii esteconsiderata stergerea ei, orice gand de valorificare spirituala a ei isi pierde sensul. Totusi, discursul teologic continua sa aiba contact cu omul societatii contemporane simesajele lui nu inceteaza sa influenteze intr-o anumita masura procesul prin careviata acestuia dobandeste sens. De aceea, evidentierea pozitiei Bisericii Ortodoxe nueste de prisos.Durerea este consecinta raului. Este legata de reaua intrebuintare a libertatii. Apareindeosebi din cautarea placerii simturilor. Cautarea aceasta, ca miscare impotrivafirii, il duce pe om la durere si sfarseste in moarte. Dar nici binele nu se izbuteste faradurere. Ca omul sa se tamaduiasca de starea de pacat cea impotriva firii si ca sasporeasca in viata duhovniceasca, trebuie sa sufere. Durerea, insa, il duce in acestcaz la placerea duhovniceasca. Incercarea de evitare sau inlaturare a durerii prinplacerea simturilor sfarseste intr-un impas tragic. Biserica accepta durerea in toataprofunzimea si intensitatea ei, pentru ca respecta libertatea umana. Totodata, insa,ofera omului puterea de a o infrunta si de a o folosi pentru desavarsirea lui,incadrandu-l pe calea lui Hristos.Calea lui Hristos este opusa caii primului Adam. In vreme ce aceasta din urma incepecu placerea nedreapta si sfarseste in durerea cea dreapta, calea lui Hristos incepe cudurerea nedreapta si duce la placerea duhovniceasca cea dreapta. Crestinul merge inviata pe urmele lui Hristos. Se bucura pururea, vazand ca prin feluritele dureri estedistrusa legea pacatului in trupul sau si este pusa in lucrare viata duhovniceasca.Deja botezul crestin arata participarea de bunavoie la moartea lui Hristos, careurmareste izbavirea lui de moartea ce a mostenit-o de la Adam. Iar tinerea porunciiiubirii, care constituie chintesenta vietii crestine, se intretese cu durerea. Functiapozitiva sau negativa a durerii depinde de atitudinea personala pe care omul oadopta fata de aceasta. Cand omul nu poate vedea in durere nici un sens sau scop,este firesc sa cedeze si sa fie cuprins de deznadejde. O vede ca pe o mergeredureroasa catre nefiinta, catre nimic. Cand, insa, o considera mijloc pedagogic alpurtarii de grija a lui Dumnezeu, o poate valorifica pozitiv si incadra in perspectivadesavarsirii lui duhovnicesti. Legand durerea de pocainta si de zdrobirea sufleteascapentru pacate, face mai lesnicioasa si mai grabnica destramarea sinelui sau celui
 
vechi, ceea ce constituie premisa innoirii lui spirituale. Vede durerea ca pret pe care ilplateste pentru intoarcerea lui de la mergerea catre nefiinta la mergerea catre fiinta.Sfanta Scriptura invata ca Dumnezeu il cearta pe cel care il iubeste si "biciuieste petot fiul pe care il primeste". In forma negativa propozitia aceasta poate fi formulata siastfel: Dumnezeu nu il cearta pe cel pe care nu il iubeste, nici nu il biciuie pe cel pecare nu il recunoaste.In mod paradoxal, Dumnezeu Cel iubitor-de-oameni este infatisat crud sineinduplecat in fata durerii omenesti. Acest fapt poate provoca omului manie sirazvratire impotriva lui Dumnezeu. La o asemenea atitudine a fost indemnat Iov defemeia lui dupa indelungatul sau chin, dar el a refuzat-o ca pe o expresie a nebuniei.Dar nici Hristos, Care a trait durerea in cel mai inalt grad, nu a fost izbavit in cele dinurma de paharul amaraciunii, ci a fost lasat sa il bea pana la capat. Exemplul luiHristos este pus inainte ca model si sprijin pentru credincios. Este exemplul careexprima absoluta incredere in Tatal. Este exemplul ascultarii, care nu este abatutaspre gustarea din pomul cunostintei, ci asteapta gustarea din pomul vietii.Cercetarea (vizita) pe care ne-o face durerea este cercetare pe care ne-o facecertarea (pedagogia) lui Dumnezeu. Toti Sfintii trec prin durere, care adesea estemuceniceasca. Aceasta este crucea lor. Este provocarea pe care o primesc de laDumnezeu, spre a-si dovedi iubirea dezinteresata si increderea lor fata de El. Cruceeste de altminteri si virtutea, pentru ca si ea se izbandeste tot prin osteneli siincercari. Desigur, durerea nu constituie prin firea ei putere izbavitoare. Iar crestinulnu o urmareste si nici n-o primeste cu o dispozitie masochista. O rabda insa,recunoscand contributia ei in viata duhovniceasca. Dupa Sfantul Ioan Gura-de-Aurdurerea, ca si moartea, constituie binefacere a lui Dumnezeu catre omul cazut.Prin durere omul este educat si indrumat la faptul de a priveghea. Fara imboldirea dinpartea acesteia, cade lesne in lancezeala si nepasare fata de cele duhovnicesti. Prindurere se sparge cochilia egoismului si apare adevarul persoanei; este presataegocentrica suficienta de sine si este usurata comuniunea cu Dumnezeu. De aceeacredinciosul vede durerea ca dar al lui Dumnezeu si ii multumeste. O vede ca mijlocde exercitare intru smerenie si iubire. Astfel functioneaza inlauntrul lui un"transformator" care converteste provocarile durerii in prilejuri de pregatire pentruvesnicie.Exista, in afara de acestea, si abordarea entuziasta a durerii, care devine posibila instari harismatice de iubire covarsitoare. Exemplul caracteristic in acest caz ilreprezinta Sfantul Ignatie Teoforul, care se bucura de mucenicia ce ii statea inainte,din dorinta de a-L intalni pe Hristos. Dar si Sinaxarele pomenesc mucenici carecereau chinuitorilor sa inteteasca chinurile, spre a-si arata astfel mai profund iubirealor pentru Hristos.Cand crestinul are iubirea aceasta, vede durerea ca pe o provocare de a trai maiintens zdrobirea launtrica a pocaintei si de a gusta bucuria milei dumnezeiesti. Sideoarece provocarea mortii constituie pentru om cea mai de pe urma provocaredureroasa, cel ce il iubeste cu adevarat pe Dumnezeu, se poate bucura chiar si inagonia lui dinaintea mortii. Dar cand nu exista iubirea aceasta sau cand exista, dareste slaba, atunci durerea poate duce la deznadejde. Se poate chiar preface in ura siil poate intoarce pe om impotriva lui Dumnezeu, a aproapelui si a lui insusi.In traditia Bisericii sunt pomenite multe exemple de Sfinti care nu au vrut sa recurgala medici sau medicamente pentru a se tamadui, ci s-au incredintat pe de-a-ntregul
 
purtarii de grija a lui Dumnezeu in ceea ce priveste evolutia ulterioara a sanatatii sivietii lor. Au vazut durerea ca pe un mijloc de curatire duhovniceasca si de dobandirea desavarsirii. Atitudinea lor nu doar ca nu a fost reprobata de Biserica, dar a fostchiar laudata de ea. Exista si cazuri de pustnici care au recurs la uzul medicamentelorsau al altor mijloace medicale si care au considerat fapta aceasta a lor abatere de lacalea desavarsirii, pe care ar fi trebuit sa mearga. Totusi Biserica nu a condamnatniciodata recurgerea la aceste mijloace. Dumnezeu este Cel ce a dat oamenilor pemedici si stiinta medicinei. Iar medicamentele ce exista in natura au fost create deDumnezeu pentru folosul oamenilor.Aceasta pozitie pluralista fata de durere si moarte nu se datoreaza unei atitudinienigmatice sau echivoce a Bisericii, ci absolutei respectari a libertatii omului sideplinei acceptari a specificitatii starii lui duhovnicesti.Cuviosul Isaac Sirul spune ca bolile "le aduce Dumnezeu pentru sanatatea sufletului".Crestinul trebuie sa nutreasca interes pentru sanatatea sa duhovniceasca si pentrudesavarsire. Aceasta nu inseamna sa fie indiferent fata de sanatatea si dezvoltarealui trupeasca sau sa evite ajutorul pe care i-l pot da medicamentele sau stiintamedicala. Dar, impreuna cu acestea si dincolo de acestea exista si perspectivaascezei si a desavarsirii duhovnicesti a omului. Iar desavarsirea aceasta seinfaptuieste prin rabdarea in incercari.Crestinul se exercita pe sine insusi prin nevointe si infranari de buna voie, incat sapoata rabda si durerile cele fara de voie ce pot veni asupra lui. Precum plantele,observa Sfantul Grigorie Palama, trebuie sa sufere toate incercarile aduse deschimbarea anotimpurilor, pentru a creste si a rodi, asa si credinciosul trebuie sarabde chinurile de voie si pe cele fara de voie, spre a ajunge la desavarsire. Noteazasi ca fara rabdarea durerilor celor fara de voie nu rodesc cele de voie. Durerile devoie constituie laboratorul care il pregateste pe om sa abordeze corect durerile celefara de voie si, in final, moartea insasi. De altfel acesta si este scopul vietii asceticesau nevointei. Posturile, privegherile, incercarile si necazurile de tot felul nuconstituie un scop in sine, ci mijloace pentru adaptarea omului la calea cea stramta sicu chinuri a lui Hristos, care duce la inviere si la viata cea adevarata.Doar omul poate rabda voluntar durerea. Dar, iarasi, doar omul o poate alege devoie. Abordarea pozitiva a durerii este o manifestarea a libertatii. Iar rabdareamanifestata in durere este sporire intru adevarata libertate. Crestinul abordeazapozitiv durerea fiindca are mereu in fata ochilor viata care biruieste moartea. Si poatepasi catre patima cea de buna voie, precum Hristos, cand va cunoaste adevarataviata si libertate. Refuzul in fata durerii este supunere fata de necesitatea biologica siacceptare a puterii mortii. Cel ce nu se poate deschide perspectivei vesniciei, fara decare nu se poate intelege nici viata adevarata si nici libertatea adevarata, este usorsa fie biruit de durerile prezentului si sa renunte la viata. Este, desigur, de la sineinteles ca aceasta deschidere nu este simpla, nici usoara, dar devine posibila princredinta, rabdare si rugaciune.Nimic nu se intampla omului fara voia si ingaduinta lui Dumnezeu. Iar ceea ceDumnezeu voieste si ingaduie este spre sprijinirea binelui, nu a raului. De aceea sitoate cate se intampla pot fi folosite de om pentru sporirea lui duhovniceasca. Dar,pentru a reusi acest lucru, trebuie sa nadajduiasca in Dumnezeu si in purtarea Lui degrija. Prin aceasta nadejde este mentinuta totdeauna deschisa perspectiva viitoruluisi devine cu putinta prefacerea durerii in lucrare duhovniceasca. Fara nadejdeaaceasta omul nu poate sta drept in fata realitatii crude pe care adesea i-o rezervaviata. Este biruit de durere, isi pierde curajul si isi vede pieirea ca pe ceva cuneputinta de infrant.

Activity (8)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
danutzek liked this
Vieru Doina liked this
ionyelle363 liked this
gcciprian6657 liked this
gcciprian6657 liked this
coralia1900 liked this

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->