Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
4Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Secularizarea Si Crizele Contemporane

Secularizarea Si Crizele Contemporane

Ratings: (0)|Views: 119|Likes:
Published by radu

More info:

Published by: radu on Mar 19, 2009
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

10/31/2011

pdf

text

original

 
Secularizarea si crizele contemporane
Modalitatea in care a fost inteleasa Sfanta Treime in teologia apuseana a influentat inmod decisiv conceptia despre Biserica si lume. Accentuandu-se in mod unilateralnatura divina in detrimentul Persoanelor trinitare, se ajunge la o Treime inchisa in Eainsasi, izolata in transcendenta sa inaccesibila, fapt care implica riscul de a firesimtita fara interes pentru existenta religioasa. Se produce astfel o separareradicala intre "ordinea naturala" si cea "supranaturala", fara a se tine seama delegatura interna dintre ele. Transcendenta lui Dumnezeu a ajuns sa fie confundata culipsa Lui din creatie. Si daca Dumnezeu nu mai este prezent in lume si nu o maiinfluenteaza in nici un fel, aceasta devine o realitate autonoma. "Cu tot progresulinregistrat de stiinta, care a inceput sa bata la portile transcendentei, teologia incauza sustine si astazi ca lumea functioneaza in virtutea unor cauze secunde,independent de Dumnezeu, ca o realitate autonoma".Dumnezeu nu daruieste fapturilor Sale doar existenta, ci si demnitatea de a actionaele insele, "de a fi cauze si principii unele pentru altele si de a conlucra in felul acestala indeplinirea planului Sau". Dumnezeu actioneaza in creatie in calitate de cauzaprima, lasandu-i apoi acesteia libertatea de a actiona prin "cauzele secunde".Dupa Fericitul Augustin, aceste cauze secunde ar cuprinde in ele insele intreagadezvoltare a universului: "Asa dupa cum in seminte se gaseste in mod invizibil totceea ce va constitui apoi arborele, tot astfel, lumea contine in ea insasi tot ceea ceavea sa se manifeste mai tarziu, nu numai cerul cu soarele, luna cu stelele, ci si altefiinte pe care Dumnezeu le-a produs in potenta, ca intr-o cauza a lor". Deci,Dumnezeu nu mai actioneaza in mod direct asupra lumii, ci prin intermediul acestorcauze secunde, care functioneaza in mod independent de Dumnezeu. Scolastica, subinfluenta aristotelica, evidentiaza si mai mult caracterul autonom al universuluiprintr-o conceptie mecanicista, bazata pe existenta lucrului in sine si pe legaturileexterioare dintre cauza si efect, care face abstractie de prezenta lui Dumnezeu inuniversul fizic si fundamenteaza autonomia lumii in raport cu Dumnezeu. Totusi, inaceasta conceptie, ordinea supranaturala nu era considerata ca fiind opusa celeinaturale, ci avea rolul de a contribui prin gratia divina la perfectionarea naturii.Epoca luminilor a modificat sensul autonomiei pe care creatia o avea in teologiaapuseana, transformand-o intr-o autonomie care neaga existenta lui Dumnezeu sicalitatea Lui de Creator si Proniator. Mai mult, s-a ajuns sa se considere ca "oriceinterventie a ordinii supranaturale in ordinea naturala este o violare a acesteia,punandu-se astfel bazele procesului de secularizare care a inchis omul in propria luisuficienta imanentista, cu tot cortegiul ei de consecinte negative pentru viata luimorala".Descartes, prin sintagma: "Cogito, ergo sum", impune in mod unilateral ratiuneaumana ca singura modalitate de cunoastere, pentru ca este "naturala", adicaderivata din ordinea naturii si, deci, independenta de normele Traditiei, fiind scoasadin contextul larg si constructiv al Revelatiei divine. De acum incepe sa functionezeschema subiect-obiect, care il scoate pe om din contextul sau natural. Res cogitans,adica umanitatea care isi foloseste ratiunea, trebuie sa se dedice fara nici o limitarestudiului lui res-externa, adica ansamblului realitatii, cu exceptia omului. Naturapierde astfel calitatea de creatie, de dar al lui Dumnezeu, de expresie a iubirii divinefata de om, devenind un simplu obiect de analiza.Acest mod de abordare a problemelor existentei a impus ideea ca nu exista nici olimita pentru om. Acesta poate sa cunoasca lumea si sa si-o aserveasca cuindrazneala. Prin progresul stiintei si tehnicii, omul a inceput sa manipuleze si saexploateze lumea materiala fara nici un discernamant.
 
S-au facut mari eforturi pentru a se impune ideea ca numai cunoasterea stiintificaeste obiectiva, neutra si bazata pe fapte. O idee este valabila doar atunci candcorespunde unui fapt, si falsa atunci cand o atare corespondenta nu exista. Fapteleposeda o competenta intrinseca, independenta de persoana care le observa. Ele suntadevarate, reale, depasind subiectul cunoscator sau existand in mod independent deacesta.Opuse faptelor sunt valorile. Acestea nu se bazeaza pe cunostinte, ci pe opinii saucredinte. Nu se poate vorbi de un fapt, atunci cand valorile depind de preferinte saude alegere. Raspunzand problemelor subiective si nedemonstrabile, religia esteizolata in domeniul valorilor si redusa la un ansamblu de pareri personale, detasat de"faptele" recunoscute prin procedee stiintifice. Privita din punct de vedere pozitivist,cunoasterea a trecut prin stadiul "obscur" al speculatiilor teologice, metafizice sifilosofice, pentru a ajunge la "varsta plinatatii", asigurata de stiintele pozitive.Potentialul naturii, altadata demonic si neputand fi dirijat, sfarseste prin a fi controlatde ratiunea umana si supus capacitatii ei planificatoare. Prin cunostintele salepozitive, omul are menirea sa remodeleze universul dupa chipul sau si sa-l supunaimplinirii dorintelor sale.Oamenii sunt, deci, indivizi emancipati si autonomi. Numai libera concurenta dintreindivizi in cautarea fericirii personale, poate garanta progresul umanitatii. Din aceastacauza, este necesar ca fiecare individ sa acorde celorlalti dreptul de a gandi si de aactiona conform interesului propriu. In acest context, nu exista dusman mai rau decatpersoana "inchisa" in apriorismele credintei sale. Pentru ca drepturile indivizilor nudecurg din religie, ci din natura, refuzul de a-l critica pe aproapele este ridicat larangul de obligatie morala. Cei care nu respecta acest deziderat sunt robii"prejudecatilor".De aici se naste urmatorul paradox: pe de o parte, oamenii capata o importanta multmai mare decat Dumnezeu insusi sau mai exact se substituie lui Dumnezeu, iar pe dealta parte, ei nu se mai disting in mod fundamental de animale sau de plante. Fiecarepoate fi redus de celalalt la starea de simplu instrument si manipulat, exploatat,utilizat pentru realizarea unor scopuri strict personale. Prin ratiunea de "fiintaautonoma", omul a fost golit de identitatea sa spirituala.Fara a putea depasi in mod radical lumea, dar si fara a se putea acomoda definitiv laimanenta pura a lumii, omul subzista in intervalul dintre o animalitate neaceeptatapana la capat si o divinitate inaccesibila si neasumabila nici ea in mod definitiv pecont propriu. "Pentru a-si face suportabila supravietuirea in acest interval, omul si-acreat o supra-natura umana sui-generis: cultura. Daca prin trup exista in natura, prinspirit el se ridica deasupra ei, instrainandu-se de ea si instapanindu-se in acelasi timpasupra ei prin cultura, asumandu-si fata de lume o atitudine quasi-divina de creator siasigurandu-si o supravietuire limitata, pentru ca jocul natura-cultura in care esteimplicat omul are o limita implacabila si dureŹroasa: moartea, pe care n-o putemdomestici, ori asimila lumii noastre".Pornind de la autonomia astfel inteleasa, Nichifor Crainic face o foarte interesantaparalela intre aceasta si libertatea crestina. El spune ca ambele au aceeasi radacinaontologica, dar libertatea crestina presupune infrangerea "autonomiei individuale"."Suficienta siesi acolo, ratiunea umana se recunoaste insuficienta dinŹcoace.Exercitiul libertatii crestine incepe de fapt cu aceasta recunoastere a insuficienteiindividuale si continua, in consecinta logica, cu implinirea ei in perfectiunea divina.Sa observam ca in domeniul autonomiei chiar, deficienta ratiunii, daca nu eproclamata in principiu, e totusi recunoscuta de fapt. Ca sa stabileasca un acord intre
 
varietatea modurilor individuale de a cugeta, neoplatonismul nascocise o inteligentasupraindividuala, iar Plotin practica, dincolo de dialectica, extazul intelectual, ca sapoata ajunge la o cunoastere mai esentiala... Dar in cugetarea moderna, recursul atatde frecvent la Kant, la Hegel, la Marx ori la Bergson, nu inseamna acelasi lucru? Si cee oare autoritatea fiecaruia dintre acesti filosofi, primita de unii, respinsa de altii,decat semnul durerosului relativism in care se zbuciuma gandirea autonoma?".Pentru acest motiv, acelasi autor afirma ca conceputul modern de autonomie aratiunii s-a nascut din umanismul pagan, din increderea nelimitata a individului de ase ridica deasupra lumii, dictandu-i legile lui. "E o atitudine de orgoliu, care reproducela infinit si consacra pacatul lui Adam, cazut prin trufie, in clipa cand il imbata iluziainaltarii prin propria-i natura. Lumea dinainte de Hristos a gandit in aceastaautonomie; lumea moderna, divortata de Hristos, s-a intors la ea, reluand pacatul dela capat. Neo-umanismul, care si-a facut din ea principiul de temelie, crede careinviaza ideile greco-latine, cand, in realitate, repeta tragica rebeliune adamica.Considerata in rezultatele ei din domeniul culturii, autonomia individuala a ratiunii seinfatiseaza ca o incurcare a limbilor".Intr-o asemenea atmosfera culturala, a inceput sa se vorbeasca de o lume post-crestina, desacralizata si secularizata, in care Dumnezeu nu mai are loc. Credintaapare ca un stadiu infantil al constiintei umane, facandu-se eforturi de a fi inlocuitaprin tehnica, psihanaliza si solidaritate sociala. Separarea supranaturalului de naturalin teologia apuseana a transformat teologia insasi intr-o speculatie abstracta despreDumnezeu, incetand sa mai fie gandire vie intru Dumnezeu: "Cuvantul unor oamenicare s-au tolanit, nu stiu cum, dar foarte comod, peste cruce, nu mai poate avea nicio trecere...".Astfel, "Dumnezeu a murit...", fiind inteles ca un obiect situat la periferia spatiuluicosmic, deci fara nici o legatura cu lumea. Mai mult, imaginea lui Dumnezeu s-aidentificat cu imaginea regelui pamantean si cu atributele acestuia: demnitate,majestate, putere, cu toate ca teologia ortodoxa, prin scrierile Parintilor, a inlocuitdialectica greaca "stapan-sclav" prin dialectica Evangheliei: "Tata-fiu", "Crestinismuloficial apare ca o religie a Legii si a Pedepsei, care se traduce prin interdictii sautabuuri sociale. Expresiile sale dominatoare sunt denuntate de Freud sub numele de"Tatal sadic". Regresiunea iudaizanta uita Treimea, respectiv paternitatea eisacrificiala, care nu striveste, ci da nastere libertatii; aceasta regresiune il confundape Dumnezeu cu figura Judecatorului zelos, a justitiarului redutabil si terorizant carepregateste din vesnicie iadul si chinurile lui. Pe buna dreptate, oamenii se tem sa nufie alienati; teologia penitentiala, cea a interdictiilor si a iadului, adica religia"terorista" - iata una dintre cauzele ateismului actual".Antropocentrismul cultivat asiduu a avut trei consecinte neasteptate: desacralizarealumii si a omului, ca reflex al tendintei de a aduce profanul sub autoritatea sacrului.De fapt, conflictul dintre religie si stiinta a fost provocat de doua ideologii, unacrestina, si alta necrestina, care si-au disputat dominatia asupra lumii, tocmaidatorita faptului ca Dumnezeu nu mai era vazut in lume, care devine o realitateautonoma.Desacralizarca a nascut la randul ei procesul de secularizare a lumii. Prin acestproces, se incearca scoaterea progresiva a religiei din viata sociala si culturala.Secularizarea provoaca la randul ei criza ecologica, care in ultima perioada a capatatdimensiuni planetare, ca rezultat al tendintei omului de a lua locul lui Dumnezeu pepamant si de a considera natura drept o proprietate, pe care o poate exploata in modiresponsabil. "Luand in considerare consecintele unei conceptii cosmologice defactura autonoma, care a sapat la temelia religiei, si mai ales tendinta

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->