Lady M ...auzi soneria apoi batai insistente in usa... se uita buimaca la ceas. abia trecuse de ora 2...

cine putea sa fie la ora asta? si pe asa o ploaie? vru sa ignore tot zgomotul dar persoana din spatele usii deveni din ce in ce mai insistenta... se ridica din pat cu greu si se duse sa deschida... afara fulgera si umbra i se profila de-a lungul holului, pe geamuri siroia ploaia de parca s-ar fi rupt norii... tresari cand auzi din nou ciocanitul... Descise fara sa se uite pe vizor, mereu facea asa fara sa fie constienta de ceea ce face, nu stii niciodata ce se poate ascunde in spatele unei usi inchese. Ramase cu gura cascata... era uda pana la piele si picurii i se scurgeau din par si din haine formand o mica balta in jurul ei, statea cu mana ridicata pregatita sa ciocaneasca din nou... avea ochii plansi si tot machiajul i se intinse pe fata din cauza lacrimilor si a ploii. -aaa... Imi cer scuze, nu trebuia sa vin, sau macar trebuia sa fi sunat inainte dar mi-a murit bateria. - Intra, te rog! Nu sta acolo, cred ca ai inghetat toata. O trase de mana in apartament, o ajuta sa-si dea jos haina si pantofii uzi, o inveli intr-o patura si o aseza in fotoliu. - revin imediat si ii zambi in timp ce iesea pe usa. Se indrepta spre baine, dadu drumul la apa fierbinte si puse in cada uleiuri aromate. aprinse cateva betisoare parfunate si deschise cd-playerul... sunete linistitoare se izbeau de peretii baii si aburi linistitori se ridicau din cada. A luat-o in brate pana in baie, a dezbracat-o si a pus-o in cada... Ana nu scotea nici un cuvant, doar lacrimile ii curgeau in nestire... Cunoscanduo atat de bine Medeea stia ca nu are rost sa puna nici o intrebare, atunci cand va simti nevoia ii va spune tot ce are pe suflet... pana in acel moment insa trebuia sa aibe grija de ea, sa o linisteasca. -Asta o sa te ajute sa te relaxezi putin, si medeea se ridica sa plece. O prinse de mana: -Te rog sa ramai... ma simt foarte singura... am nevoie de tine, de asta am si venit la ora asta pana aici... stai aici cu mine... Niciodata nu fusesein stare sa o refuze, asa ca nu incepuse acum, mai ales in starea in care se afla. se aseza langa cada si incepuse sa se joace in parul Anei, stia ca asta o binedispune tot timpul. Dupa ceva timp o inveli intr-un halat pufos si o duse in pat...

-Lipseste inca ceva! si imediat Medeea disparu in spatele usii. Se intoarse imediat tinand intr-o mana 2 doze de bere neagra iar in cealalta o cutie mare de inghetata si doua lingurite. Ana izbucni in ras... -Exact ca pe vremuri... vai ce dor mi-a fost de tine. -ne mai trebuie doar un film bun si lista e completa nu? S-a asezat, dupa cum ii era obiceiul in bratele Medeei... au inceput sa-si povesteasca... trecusera cateva luni decand nu s-au vazut dar nici una nu aducea vorba despre ce se intamplase in seara asta si motivul pentru care Ana era atat de suparata... spre revarsatul zorilor Ana a adormit doar M nu putea sa doarma... prea multe ganduri i se perindau prin minte... Suna alarma... M tresari... nu intelegea de ce Ana e in bratele ei si-i lua ceva timp sa se dezmeticeasca... se ridica cu grija sa nu o trezesca si se pregati sa plece la servici. Ii lasa un bilet: "Asteapta-ma, trebuie sa vorbim! te rog sa nu pleci nicaieri!"

Cand se intoarse gasi apartamentul gol, nici urma de Ana, doar un bilet in care ii spunea ca ii multumeste pentru seara trecuta si ca o va cauta dar nu stie exact cand. Medeea privi in gol... mereu ii se intampla la fel... de fiecare data cand dadea de necazuri Ana fugea, fara sa ii pese de consecinte... se intreba oare in ce incurcaturi intrase de data asta. Mai rau era ca nu-i spunea nimic si nu stia cum sa o ajute.

...statea in balcon, pe masuta aburea cafeaua... stropii de ploaie isi intonau balada lovindu-se de frunzele capacului, de trotuar sau in strada... in mana tinea o carte... cauta "Niste raspunsuri"... in surdina razbatea pana la ea o melodie linistitoare...

...intoarse capul si privi in camera... Matei inca dormea linistit... ea de trezise devreme... toata noaptea o chinuise un vis... Ana patise ceva... nu stia exact, dar asta simtea, ca ea se afla intr-o mare incurcatura si are nevoie de ajutor... nu auzise de ea de luni de zile... de cand a plecat in acea dimineata nu a mai dat nici un semn de viata si nici M nu a reusit sa o contacteze. Pe telefon nu era de gasit si nu-i raspundea niciodata la mailuri. Niciodata pana acum nu mai disparuse pentru atata timp, incepuse sa devina un pic ciudat pana si pentru ea. ...incerca sa nu se mai gandeasca... stia ca Ana o va cauta cand va avea nevoie de ea dar gandul ca i s-a intamplat ceva rau nu-i dadea pace... se concentra asupra picaturilor de ploaie... in camera se aud asternuturile fosnind... ... statea ghemuita in baie cu lacrimile siroindu-i pe obraz... in mainile impreunate ca pentru rugaciunetinea o bucata mica de plastic alba iar ochii ii erau atintiti pe ceas...cele 5 minute de cand se afla acolo i se pareau de acum o vesnicie, de parca timpul ar fi uitat sa mai treaca... inca putin... si daca iese pozitiv? mai bine sa nu se gandeasca de pe acum la asa ceva... poate totusi e negativ si nu e decat o inchipuire a ei... dar daca?... si lacrimile ii invadau din nou fata... nu putea avea un copil, cel putin nu acum cand avea atatea probleme din care nu stia inca cum sa iasa... si toate cele petrecute in ultimele luni i se perindara din nou prin minte...

...in sfarsit... au trecut minutele ce le avea de asteptat... statea cu inima cat un bob si-i era frica... ar fi vrut sa nu fie singura in momentul acela... puse mana pe telefon si forma primul numar pe care si-l amintise...

- Alo? ... la celalalt capat raspunse vocea somnoroasa a Medeei. - ... - Alo? ... Alo?... Ana tu esti? Te rog raspunde-mi! - Sunt insarcinata...

-Ana?

inchise telefonul si incepu sa planga in hohote... nu trebuia sa fie slaba si s-o sune pe M... trebuia sa o tina cat mai departe de tot ce se intampla ei... de data asta Medeea nu o mai putea scoate din necaz iar acum ii era frica sa nu o implice si pe ea in probleme care nu o priveau... oare cand se vor termina toate?

...la jumatate de lume distanta M se holba la telefon...

- mmm... iubita? cine e? ce s-a intamplat? - aaaaaa... nu stiu... cred ca era Ana... doar ca... - vino inapoi in bratele mele. nu stia daca i s-a parut sau chiar era vocea Anei... si-a invartit pe toate partile lista de apeluri dar din pacate era un apel de pe un numar privat... intr-un tarziu se hotara sa doarma, urma o zi grea pentru ea dar gandurile nu-i dadeau pace... de luni incerca sa dea de Ana si acum asta... nu mai intelegea nimic... By Diana