Capitolul IV:

ORGANIZAREA STRUCTURALA A NTREPRINDERII

IV.1. Conceptul de structura a ntreprinderii

ntreprinderea, ca celula de baza a economiei, tinde sa se organizeze n vederea atingerii scopului pentru care a fost creata, acesta urmarind supravietuirea si dezvoltarea sa. Pentru a realiza acest scop ntreprinderea trebuie sa desfasoare o activitate eficienta, ceea ce impune o continua adaptare, restructurare si definire a locului si rolului tuturor elementelor care o compun n procesul de organizare. Organizarea ntreprinderii are doua cerinte principale: o cerinta tine de asigurarea desfasurarii diviziunii muncii si alta cerinta tine de coordonarea sarcinilor care trebuie sa fie ndeplinite de catre membrii sai. Din punct de vedere static a organiza nseamna a stabili o ordine, o ierarhizare a personalului care compune ntreprinderea si ordonarea modului de desfasurare a muncii acestuia. Din punct de vedere dinamic a organiza nseamna a studia modul de functionare a ntreprinderii, a analiza felul n care sunt puse n miscare mijloacele de care dispune pentru a atinge obiectivele pe care aceasta si le fixeaza. Folosirea eficienta a resurselor depinde de cadrul organizational creat n fiecare ntreprindere. Problema fundamentala a organizarii consta n mentinerea stabilitatii interne a ntreprinderii, printr-o continua adaptare a structurilor acesteia la exigentele pietei concurentiale. Acest proces dinamic se realizeaza n doua planuri: n primul plan se stabileste cadrul structural de ansamblu, prin care se proiecteaza structurile organizatorice si de conducere, concomitent cu stabilirea structurii de productie; n planul al doilea se organizeaza diferitele componente ale sistemului tehnico-productiv si economico-social (alocarea resurselor si organizarea folosirii lor eficiente, organizarea sistemului de productie, gestionarea productiei si a vnzarilor, gestiunea financiara etc.) Dupa H.Mintzberg, structura este osatura organizarii, este maniera n care sunt repartizate sarcinile si responsabilitatile15 .

IV.2. Structura organizatorica - expresie a organizarii ntreprinderii

Structura unei organizatii poate fi definita ca o suma totala a mijloacelor utilizate pentru a repartiza sarcinile diferite si pentru a asigura coordonarea necesara ntre acestea. Structura generala a ntreprinderii cuprinde structura organizatorica si structura socio-culturala 1. Structura organizatorica. Dupa C-tin Barbulescu si colab., structura organizatorica este definita ca reprezentnd ansamblul persoanelor, subdiviziunilor
15

H.Mintzberg - Structure et dinamique des organizations. Ed. Organisation, Paris, 1982.

organizatorice si a relatiilor dintre acestea, orientate spre realizarea obiectivelor prestabilite ale ntreprinderii 16. Structura organizatorica este formata din structura functionala si structura operationala : a. Structura functionala (verticala) corespunde coordonarii pe verticala a sarcinilor si cuprinde: postul, atribuit unei persoane angajate; functia, reprezentata de sarcinile angajatului; compartimentul, care este o subunitate organizatorica aflata sub aceeasi autoritate ierarhica. Coordonarea sarcinilor si ierarhizarea diferitelor persoane corespunde structurii verticale a ntreprinderii si reprezinta sistemul de comanda al organizarii . Aceasta structura se realizeaza n functie de tipurile de decizii care se iau la diferite niveluri ale piramidei ierarhice. Se pot distinge patru niveluri ierarhice, n functie de amploarea deciziei si de orizontul de timp pe care-l implica: nivelul strategic, unde se iau deciziile care angajeaza ntreprinderea pe termen lung; nivelul tactic, care defineste drumul de urmat pentru a atinge obiectivele fixate anterior; nivelul operational , care defineste pe termen scurt atingerea obiectivelor de mai sus; nivelul de executie, unde se realizeaza activitatile de productie implicate pentru realizarea obiectivelor stabilite. b. Structura operationala (orizontala), care corespunde diviziunii muncii pe orizontala si cuprinde functiunile ntreprinderii. Structura orizontala asigura organizarea ntreprinderii n raport de omogenitatea si complexitatea activitatii, pe baza a doua criterii de specializare: n cazul cnd produsele vndute si pietele sunt relativ asemanatoare, activitatile se organizeaza pe marile functiuni ale ntreprinderii; n cazul n care produsele si pietele sunt foarte eterogene, mpartirea activitatilor pe functiuni se face dupa gruparea produselor si a pietelor. 2. Structura socio-culturala a ntreprinderii reflecta identitatea ntreprinderii, modul n care aceasta este perceputa n mediul sau si pe care-l poate influenta prin actiunile de comunicare si relatiile publice. Imaginea ntreprinderii se formeaza prin politicile de relatii publice. La formarea acesteia contribuie ntregul sistem de valori al ntreprinderii, format din ansamblul regulilor acceptate de catre angajati. De-a lungul timpului se formeaza cultura ntreprinderii care se exprima prin ansamblul de cunostinte, de valori si comportamente de care dispun membrii acesteia. Dintre manifestarile culturii ntreprinderii fac parte: simbolurile (etichetele), stilul arhitectonic, stilul vestimentar, unele elemente ce tin de vocabularul ntreprinderii, modalitati speciale de transmitere a unor valori si comportamente catre generatiile viitoare etc. Cultura ntreprinderii are un important
16

C.Barbulescu, T.Gavrila, F.Badea, V.Lefter, F.Prvu, E.Fransua - Economia si gestiunea ntreprinderii, Ed. Economica, 1995.

rol n procesul de gestiune. O cultura puternica are valori numeroase si acceptate de personalul sau, ceea ce poate deveni un factor de motivatie profesionala si de buna gestiune. Functionarea ntreprinderii ca sistem tehnico-productiv necesita un cadru de reglare a relatiilor care se stabilesc ntre diferite subsisteme. Acest cadru se realizeaza prin intermediul structurii organizatorice. Orice structura organizatorica este o ierarhie, diferentiata dupa mai multe criterii: criteriul (felul) produsului; criteriul functional; criteriul geografic; criteriul numeric. Organizarea ca proces operational prin care se precizeaza si se delimiteaza responsabilitatile, atributiile, sarcinile concrete necesare realizarii scopului stabilit, precum si a relatiilor dintre compartimentele si persoanele ce ndeplinesc atributii, vizeaza structura de productie si conceptie si organizarea activitatilor ce tin de functiunile ntreprinderii. Structura de productie si conceptie este definita prin compo nenta verigilor de productie, control si cercetare si legaturile ntre acestea. Verigile de productie se regasesc n cadrul unei structuri organizatorice sub forma de: uzine, fabrici, sectii, ateliere, laboratoare etc., fara personalitate juridica. Veriga de baza a unei structuri de productie si conceptie este sectia de productie. Verigile de productie cuprind: sectii de baza, sectii auxiliare, sectii de service, sectii anexe, ateliere etc. Veriga primara a structurii de productie si conceptie este locul de munca, reprezentat de o anumita suprafata de productie nzestrata cu mijloace de productie specifice pentru operatii executate de un lucrator sau grup. Baza organizarii structurale consta dintr-o buna cunoastere a directiilor si ritmului de dezvoltare a ntreprinderii, a obiectivelor de realizat, a nevoilor de resurse umane, materiale si financiare, interne si atrase. Directiile si ritmul de dezvoltare a ntreprinderii exprima ntr-o forma sintetica directia si ritmul de dezvoltare a tuturor domeniilor de activitate, ncepnd cu productia si terminnd cu gestiunea personalului. n dimensionarea proportiilor si ritmului dezvoltarii se tine seama de variatele conexiuni pe care ntreprinderea le are cu mediul (n cadrul ramurii, ct si n cadrul economiei nationale), conexiuni cu caracter de subordonare sau de colaborare. Actiunea este deosebit de complexa, sprijinindu-se nu numai pe informatiile de care dispune ntreprinderea, ci, mai ales, pe informatiile oferite de macro-sistemul, informatii care adesea joaca rolul de restrictii, deoarece exprima interesele generale ale societatii. Definirea directiei si ritmului de dezvoltare a ntreprinderii presupune fixarea obiectivelor de realizat care se pot concretiza n: asigurarea executarii integrale si ritmice a obiectivelor privind folosirea capacitatilor de productie si perfectionarea proceselor tehnologice; finalizarea activitatii trebuie sa fie caracterizata si de un nalt nivel de eficienta a folosirii resurselor, nivel dimensionat n functie de modul de dezvoltare a bazei materiale.

Atingerea obiectivelor fixate reclama determinarea nevoilor de resurse de munca, materiale si financiare si, mai ales, rationala utilizare a acestor resurse. Folosirea diferitelor resurse pentru atingerea obiectivelor fixate se nfaptuieste prin organizarea activitatii pe baza principiului autogestiunii. Prin elaborarea directiei de dezvoltare se determina ctiva parametri esentiali ai elaborarii ulterioare a structurii organizatorice si anume: locul ntreprinderii n complexul macroeconomic national, precizarea problemelor specifice ntreprinderii, elaborarea variantelor principale de dezvoltare si alegerea solutiilor optime. Fixarea obiectivelor de atins si a liniei generale de dezvoltare are n vedere trei aspecte importante si anume : aspectul economic, se refera la utilizarea deplina a resurselor; aspectul dinamic, impus de necesitatea asigurarii circulatiei rapide a informatiilor ntre toate nivelurile de dispozitie si executie; aspectul democratic, se refera la asigurarea participarii personalului la luarea deciziilor. n procesul de organizare se stabilesc principalele categorii de activitati necesare pentru a realiza obiectivele propuse. Rezultatul organizarii l reprezinta functiile, activitatile, atributiile si sarcinile. Organizarea este mijloc, nu scop, este parte dintr-un ntreg. Organizarea reuneste modalitatile de elaborare, adaptare si introducere de noi concepte si tehnici cu caracter organizatoric; este un proces de diviziune al muncii, de precizare a atributiilor si sarcinilor ce revin oamenilor att n munca de executie, ct si n cea de conducere. Organizarea creeaza structurile, formele cooperarii ntre verigile de productie. Spiritul de organizare se asociaza cu ordinea, observarea legaturilor dintre oameni si bunuri, stabilirea unor reguli de munca. ntre organizare si dirijare exista o strnsa legatura, organizarea se refera la pregatirea actiunilor dupa un plan riguros, dirijarea nseamna sa se asigure o concordanta ct mai deplina ntre scopul urmarit si actiunea reala a obiectului condus. Organizarea are un rol catalizator, stabilind masurile organizatorice ce vizeaza eficienta n realizarea obiectivelor. Organizarea are ca scop utilizarea rationala a resurselor, permitnd o mai buna comunicare si ntelegere n munca. Se distinge organizarea procesuala si organizarea structurala. Organizarea procesuala presupune stabilirea categoriilor de munca si a proceselor necesare realizarii obiectivelor fundamentale (activitati, atributii, sarcini, operatii). Organizarea structurala consta n gruparea functiilor, atributiilor, sarcinilor si repartizarea lor pe oameni n vederea realizarii obiectivelor. De fapt, organizarea structurala este o organizare formala. Exista si o organizare informala care semnifica ansamblul de interactiuni umane cu caracter organizatoric care apar spontan si natural, elementul de baza fiind grupul de oameni. n executarea atributiilor de organizare, managerii folosesc structura organizatorica si sistemul informational n relatia lor reciproca. Structura organizatorica integreaza ntr-un ansamblu unitar elemente umane, compartimente, relatii si scheme.O ntreprindere are mai multe structuri , respectiv:

structura compartimentelor ntreprinderii; structura de productie si sortimentala; structura procesului de productie; structura organizarii productiei; structura activelor fixe si circulante; structura umana; structura organizarii conducerii; structura de proprietate; structura sistemului informational etc.

Compartimentele pe baza carora se identifica conceptual si n detaliu o structura organizatorica sunt cuprinse n organigrama ntreprinderii. Organigrama este o reprezentare schematica formala a structurii ntreprinderii care da o imagine exacta a diviziunii muncii si indica ce posturi exista, cum sunt grupate pe compartimente si sectoare, cum circula informatia ntre ele (fig.4.1.).

Manager general (director general)

Director tehnic

Director comercial (marketing)

Director economic (contabil sef)

Director de personal

Sectii, sectoare, ferme etc.

Depozite, magazine etc.

Serviciul financiar

Serviciul contabilitate

Strategii investitii

Fig.4.1. Organigrama unei ntreprinderi (structura mixta) cu servicii functionale

Formalizarea organizarii ntreprinderii necesita elaborarea a doua lucrari necesare desfasurarii normale a activitatii personalului : 1. Regulamentul de organizare si functionare, care cuprinde: date de identificare; obiectivele ntreprinderii; sarcinile angajatilor; atributiile organelor de conducere; atributiile compartimentelor functionale etc. 2. Fisa postului. Postul este elementul de baza al oricarei structuri organizatorice. Postul stabileste obiectivele, sarcinile, competentele si responsabilitatile fiecarui angajat. Competentele au o natura formala

(stabilita pe baza unei anumite ierarhii) si de natura functionala (profesionala). n definirea unui post un rol important revine stabilirii corecte a responsabilitatii si ca urmare asumarea acestora n cunostinta de cauza, ca baza a motivatiei personalului.

IV.3. Functiunile ntreprinderii

Un pas important n organizarea ntreprinderii consta n regruparea activitatilor care au acelasi scop, n vederea desfasurarii normale a ciclului productiv. Aceasta regrupare se face pe functiuni ce definesc functiile sistemului productiv al ntreprinderii. n virtutea autonomiei gestionare pe care o are ntreprinderea, aceasta si construieste o structura orizontala specifica produselor pe care le obtine si pietelor pe care le vinde sau de pe care se aprovizioneaza cu resurse. Functiunile ntreprinderii, ca si functiile (atributele) conducerii sunt elementele esentiale ale organizarii structurale si cunoasterea lor temeinica este deosebit de importanta pentru ntelegerea structurii ntreprinderii. Domeniile concrete n care se exercita autoritatea formeaza functiunile ntreprinderii, fiecare functiune referindu-se la gruparea unor activitati omogene specializate. Functiunile fiind inerente continutului definitoriu al ntreprinderii se regasesc n toate tipurile de unitati, indiferent de nivelul de organizare si de ramura economiei careia i apartin: ntreprindere, holding, sau grup de ntreprinderi apartinatoare industriei, agriculturii, constructiilor, transporturilor, comertului etc. Ceea ce diferentiaza functiunile diferitelor tipuri de unitati este numai proportia diferita n care se dezvolta acestea. Determinarea si caracterizarea functiunilor de baza ale ntreprinderii reprezinta un domeniu bogat n pareri diferite, adeseori contradictorii, ale specialistilor n domeniu. ncepnd cu F.W.Taylor17 si mai ales cu Henri Fayol18 au aparut si preocuparile pentru organizarea rationala si rentabila a ntreprinderilor, deci si interesul pentru precizarea functiunilor pe care le exercita acestea. Daca Henri Fayol formulase sase functiuni de baza: functiunea tehnica, comerciala, financiara, securitate-protectie, contabila si administrativa, alti specialisti n organizarea ntreprinderilor, ca Peter Drucker19, F.Nepveau-Nivelle20, Y.P.Simeray21, J.O.Shanghnessy 22, P. Racape 23, Jean Aubert-Krier24 si altii, tinnd mai ales seama de evolutia care a avut loc n organizarea sociala si economica, nu au retinut dect trei functiuni: de productie, administrativa si economica. Alti economisti au considerat

17

Fr.W.Taylor, Principies dorganisations scientifique, republicata sub titlului: La direction scientifique des entreprises, Edision Dunod, Paris, 1957. 18 Henri Fayol, Administrations industrielle et generale, 1916, republicata n Edition Dunod, Paris, 1956. 19 Peter Drucker, La pratique de la direction des entreprises, Editions dOrganisation, Paris, 1957. 20 F.Nepveau-Nivelle, Conquete des marches, Edis ion Dunod, Paris, 1964. 21 J.P.Simeray, La structure de lentreprise, Entreprise moderne, Paris, 1966 22 J.O.Shanghnessy, Lorganisation des entreprises, Edision Dunod, Paris, 1968 23 P.Racape, conomie et gestion de lentreprise, Edision Sirey, 1967. 24 J.Aubert-Krier, Gestion de l 'entreprise, P.U.F., Paris, 1966.

valabile functiunea industriala, functiunea comerciala, functiunea administrativa si financiara. Volumul redus al lucrarilor de conceptie existent n ntreprinderi la nceputul secolului al XX-lea explica parerile specialistilor si a oamenilor de stiinta din acea vreme despre functiunile ntreprinderii. Cerintele care se puneau n fata ntreprinderilor n cea de a doua jumatate a secolului al XX- lea si n perspectiva nu mai puteau sa se realizeze dect n cadrul unor activitati combinate de cercetare si realizare a productiei. n acelasi timp, separarea functiunii financiare de cea contabila este relativ greu de realizat datorita problemelor comune care fac obiectul acestor activitati. De altfel, separarea lor creeaza si dificultati n aplicarea principiilor de organizare structurala a ntreprinderilor. Continutul functiunii de securitate, sustinuta de Henri Fayol, se refera la activitati de protejare a bunurilor si a persoanelor, de asigurare a tuturor conditiilor de ordin social legate de dezvoltarea ntreprinderii. Aceasta functiune concentreaza masurile care dau ntreprinderii securitate, personalului linistea de spirit de care are nevoie . O astfel de tratare a acestei functiuni prin elementele la care se refera abordeaza un domeniu limitat de activitate. Or, functiunea de personal are un continut mai larg care vizeaza n primul rnd realizarea tuturor actiunilor al caror element principal este omul si anume recrutarea, selectionarea, perfectionarea sa, precum si salarizarea. Asupra continutului functiunii administrative sunt necesare o serie de comentarii, mai detaliate. Fayol afirma ca, separat, n cadrul fiecareia din functiunile ntreprinderii nu poate fi alcatuit programul general de actiune al ntreprinderii de constituire a corpului de salariati, de coordonare a eforturilor si de armonizare a actelor acestora. Acesta defineste continutul functiunii administrative, astfel: a prevedea, a organiza, a comanda, a coordona si a controla. Fayol nu facea delimitari clare ntre functiile ntreprinderii si cele ale conducerii. Continundu-si rationamentul, autorul acestei definitii sustine ca administrarea nu este nici un privilegiu exclusiv si nici o sarcina personala a unui sef sau conducator oarecare. Rezulta ca atributele administrarii sunt proprii oricarui conducator, indiferent de nive lul ierarhic pe care se regaseste si n care functiunea activeaza. Unii specialisti denumesc functiunea de productie a ntreprinderii drept functiune tehnica. Altii considera ca principalele functiuni ale ntreprinderii sunt: de productie, de marketing, financiara, adaugnd si functiunea de personal ca functiune de motivare. Modul n care au fost delimitate mai trziu functiunile de baza ale ntreprinderii ntruneste acordul multor specialisti din tara si strainatate. Dupa Ov. Nicolescu si colab., functiunea ntreprinderii este o componenta a organizarii procesuale, un ansamblu de activitati omogene si/sau complementare, desfasurate de personal de o anumita specialitate, folosind metode si tehnici specifice, cu scopul realizarii obiectivelor stabilite25. n cadrul ntreprinderii nu toate functiunile au aceeasi intensitate de manifestare n fiecare etapa de dezvoltare a acesteia. Dar realizarea obiectivelor stabilite pentru o perioada n cadrul ntreprinderii depinde de manifestarea n strnsa interdependenta a
25

Ov. Nicolescu s.a., Management, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1992.

tuturor functiunilor acesteia, cu intensitati diferite n etape diferite de dezvoltare a ntreprinderii, n functie de etapa de dezvoltare si de nivelul obiectivelor stabilite. O analiza cuprinzatoare a domeniilor de activitate ale unei ntreprinderi, n conditiile gruparii pe baza legaturilor directe de influenta a unor activitati colaterale sau a unor activitati care trebuie sa se regaseasca n mod obligatoriu n cadrul fiecarui domeniu astfel delimitat, conduce la urmatoarele functiuni de baza ale ntreprinderii : 1. Functiunea de cercetare-dezvoltare; 2. Functiunea de productie; 3. Functiunea marketing-comercializare; 4. Functiunea financiar-contabila; 5. Functiunea de personal. n orice ntreprindere economica, indiferent de marime, cu activitate simpla sau complexa, se regasesc aceste forme de activitate, dar au ponderi diferite n dependenta de specificul activitatii ntreprinderii si de alti factori de influenta. Functiunile ntreprinderilor organizate ca societati comerciale n Romnia sunt precizate n Legea nr.31/1990, modificata si completata prin Ordonanata de Urgenata a Guvernului n anul 1997. 26

IV.3.1. Functiunea de cercetare-dezvoltare

Functiunea de cercetare-dezvoltare cuprinde activitati care se desfasoara n cadrul ntreprinderii n vederea real izarii obiectivelor n domeniul obtinerii de produse noi si a transformarii conceptelor stiintifice n produse sau servicii utilizate pentru dezvoltarea viitoare. Functiunea de cercetare-dezvoltare se regaseste n activitatile de elaborare a planului strategic, activitati de conceptie (proiectare si cercetare a produselor, inclusiv punerea la punct a tehnologiei pentru produsele noi, verificarea n laborator a comportarii lor si experimentarea diverselor solutii constructive n atelierele de prototipuri sau n statiile pilot). Din acelasi domeniu fac parte si activitatile care se refera la controlul tehnic de calitate al produselor care poate si trebuie sa aiba o influenta activa asupra conceptiei de viitor privitoare la produse. Tot din domeniul acestei functiuni fac parte si actiunile privind organizarea productiei si a muncii, dezvoltarea de ansamblu a ntreprinderii, cresterea capacitatii de productie, utilarea ntreprinderii corespunzator necesitatilor de fabricatie a noilor produse etc. Organizarea stiintifica a productiei si a muncii permite o pregatire corespunzatoare a fabricatiei si mbunatatirea permanenta a acesteia prin mai buna organizare a conducerii (elaborarea structurilor organizatorice, proiectarea sistemului informational, elaborarea regulamentului de organizare si functionare), organizarea productiei (determinarea si valorificarea capacitatilor de productie, organizarea rationala a pregatirii tehnice a productiei, studii privind metodele de organizare a productiei, miscarea si manipularea materialelor, semifabricatelor si produselor), organizarea muncii (diviziunea muncii, organizarea rationala a proceselor de munca si n cadrul acestora a locurilor de munca etc.), normarea muncii (elaborarea de norme
26

Unii economisti includ ntre functiunile ntreprinderii si functiunea de protectie a mediului

unificate, normative, metodologii specifice etc.). Sintetic spus aceasta functiune cuprinde totalitatea activitatilor ce preced nceperea fabricatiei si care constituie pregatirea fabricatiei sau a lucrului. Dezvoltarea de ansamblu a activitatii ntreprinderilor este conditionata n mare masura de rolul si pozitia pe care o are cercetarea stiintifica. De altfel, printre factorii care evidentiaza cresterea economica a ntreprinderilor se situeaza si volumul cheltuielilor pentru cercetare-dezvoltare, precum si numarul persoanelor antrenate n activitatea de cercetare att n ntreprinderi, ct si n celelalte unitati de cercetare. Se manifesta tot mai mult n ntreprinderi tendinta concentrarii cadrelor cu cea mai ridicata calificare n serviciile de conceptie. Aceasta concentrare ofera posibilitatea ca n problemele dezvoltarii capacitatilor de productie, ale perfectionarii si crearii de noi produse si tehnologii sa se realizeze un volum corespunzator de productie, pentru ca prin noutatea si performantele produselor si tehnologiilor realizate sa se mentina competitivitatea ntreprinderilor pe plan mondial. Functiunea de cercetare-dezvoltare are un caracter complex, prin faptul ca se manifesta n toate domeniile. ntre principalele activitati si domenii pot fi enumerate: a) cercetare stiintifica, inginerie tehnologica si introducerea progresului tehnico-stiintific; b) investitii si constructii, prin care se asigura transformarea resurselor materiale, financiare si de munca n capaital fix, prin realizarea de noi capacitati de productie, modernizare, retehnologizare; c) organizarea productiei si a muncii, ca ansamblu de atributii n domeniul introducerii unor noi metode, tehnici, si instrumente de organizare a activitatii productive; d) elaborarea politicilor si a strategiilor economice ale ntreprinderii.

IV.3.2. Functiunea de productie

Functiunea de productie reprezinta ansamblul de activitati de baza, auxiliare si de servire prin care se realizeaza obiectivele din domeniul fabricarii produselor, elaborarii lucrarilor, prestari de servicii n cadrul ntreprinderii. Activitatile la care se refera aceasta functiune sunt: programarea si lansarea productiei; fabricatia sau exploatarea, care consta n transformarea obiectelor muncii n produse, servicii, lucrari care fac obiectul de baza al activitatii ntreprinderi; controlul tehnic de calitate al materiilor prime, semifabricatelor, subansamblelor pe ntregul flux de fabricatie, precum si al produselor finite, potrivit metodelor, frecventei si cu mijloacele prevazute n documentatia tehnica; ntretinerea si repararea utilajelor n vederea mentinerii acestora n stare de functionare, a prentmpinarii si evitarii pe ct posibil a efectelor uzurii fizice si morale a acestora; exploatarea instalatiilor si agregatelor energetice; aplicarea normelor de protectie si igiena a muncii, precum si pentru prevenirea si combaterea poluarii mediului nconjurator;

organizarea si controlul productiei sub toate aspectele: realizarea ritmica a productiei, realizarea de produse de calitate superioara, reducerea consumurilor specifice de materiale, optimizarea stocurilor etc.; transportul si manipularea materiilor prime, materialelor, semifabricatelor, produselor, pe parcursul fabricatiei si n depozit n vederea livrarii produselor; urmarirea realizarii productiei si a celorlalte activitati auxiliare. Sintetic activitatile principale grupate n functiunea de productie pot fi urmarite n fig.4.2.
Nomenclator de piese, program de executie (termene de aprovizionare), extras de materiale

ORGANIZAREA PRODUCTIEI SI A MUNCII

APROVIZIONARE

PROGRAMARE

PROIECTARE

LANSAREA SI URMARIREA PRODUCTIEI

UTILAJE SI SCULE

ELABORAREA TEHNOLOGIILOR

STUDIUL MUNCII

SDV-uri normalizate SDV-uri speciale

- gama operatii - mod de operatii -tip de operatii -necesar de materiale -timp de munca - scule, dispozitive si verificatoare(SDV)

-organizarea locurilor de munca -rationalizarea si simplificarea muncii -elaborarea normativelor de munca

legaturi ntre compartimente legaturi n cadrul compartimentului de organizare a productiei si a muncii

Fig. 4.2. Activitatile grupate n functiunea de productie Sursa : M. Dumitrescu, Organizarea structurala a ntreprinderilor, Editura stiintifica, 1969

IV.3.3. Functiunea de marketing-comercializare

Functiunea marketing-comercializare cuprinde activitatile privind realizarea obiectivelor din domeniul stabilirii legaturilor ntreprinderii cu mediul economic, n vederea asigurarii materiilor prime si material elor necesare productiei, conservarea acestora si a produselor realizate, transportul lor, desfacerea produselor si serviciilor. Activitatile de comercializare a produselor trebuie sa se desfasoare pe baza studiilor de piata. Aceste studii orienteaza si determina, totodata, si activitatea din cadrul functiunilor de cercetare-dezvoltare si de productie. Raporturile dintre producatori si consumatori, reflectate de studiile de piata, orienteaza structura productiei si proportiile dintre sortimentele de marfuri cerute de piata. Functiunea marketing-comercializare cuprinde trei categorii principale de activitati: a) aprovizionarea tehnico-materiala, care are menirea de a asigura complet, complex si la timp mijloacele de productie necesare desfasurarii nentrerupte si n bune conditii a procesului de productie; b) desfacerea, care asigura livrarea produselor, serviciilor si lucrarilor, precum si ncasarea contravalorii acestora, deci trecerea produselor din sfera productiei n sfera circulatiei; c) marketingul , care are drept scop crearea si descoperirea necesitatilor consumatorilor n vederea orientarii productiei spre satisfacerea acestor necesitati, efectuarea de studii de piata si programe de marketing pe produse etc. n conditiile mutatiilor profunde care au loc n relatiile de piata, rolul marketingului devine prioritar, atotcuprinzator, ntruct pe baza studiilor de piata se pot cunoaste, sistematiza si interpreta informatiile din mediul economic, n vederea organizarii activitatii viitoare, a dimensionarii ofertei si a cresterii competitivitatii pe piata.

IV.3.4. Functiunea financiar-contabila

Functiunea financiar-contabila cuprinde ansamblul activitatilor prin care se realizeaza obiectivele privind obtinerea si folosirea mijloacelor financiare necesare desfasurarii normale a productiei , nregistrarea si evidenta n expresie valorica a activitatii economice din cadrul ntreprinderii ; urmareste utilizarea eficienta a resurselor; desfasurarea ritmica a activitatii; semnaleaza fenomenele care influenteaza nivelul profitului si reducerea costurilor, etc. Functiunea financiar-contabila are implicatii n activitatea generala de gestiune , n asigurarea fondurilor necesare pentru salarii, materii prime si materiale, utilaje etc. Un rol important revine activitatilor ce tin de exercitarea functiunii financiarcontabile cu privire la contractarea creditelor n momentele potrivite pentru desfasurarea normala a productiei, folosirea judicioasa a disponibilitatilor banesti, ncasarea creantelor, dimensionarea corecta a rezervelor etc.

Activitatile acestei functiuni se grupeaza n doua categorii: a) activitate financiara, care se refera la obtinerea si folosirea rationala a mijloacelor financiare ale ntreprinderii, la utilizarea facilitatilor de ordin financiar, achitarea obligatiilor financiare, contractarea de credite si rambursarea lor etc.; b) activitatea contabila, care asigura nregistrarea si evidenta veniturilor si cheltuielilor, a materialelor si a productiei, calculul costurilor si determinarea rezultatelor financiare finale, evidentierea modificarilor patrimoniale n volum si structura. Functiunea financiar-contabila, prin complexitatea operatiunilor pe care le ocazioneaza, prin multiplele corelatii pe care le are cu toate celelalte functiuni ale ntreprinderii, se concretizeaza ca o latura bine definita a gestiunii financiare a ntreprinderii. Importanta gestiunii financiare nu se margineste numai la sfera de activitate interna a ntreprinderii. Procurarea si mai ales utilizarea fondurilor se realizeaza prin nesfrsitul lant al operatiunilor banesti. n acest sens, marea majoritate a fluxurilor banesti din economie este tranzitata de gestiunea financiara a ntreprinderii. De aici si rolul esential al ntreprinderilor n asigurarea normala a circulatiei banesti n economia nationala.

IV.3.5. Functiunea de personal

Functiunea de personal cuprinde ansamblul activitatilor desfasurate n cadrul ntreprinderii pentru realizarea obiectivelor n domeniul asigurarii si dezvoltarii potentialului uman. Functiunea de personal, evidentiata ca functiune distincta a ntreprinderii nca de catre Henri Fayol, capata n conditiile organizarii stiintifice a productiei o importanta din ce n ce mai mare. Aceasta functiune concentreaza toata problematica privind asigurarea cantitativa si calitativa a fortei de munca necesara ndeplinirii obiectivelor ntreprinderii. Ea se realizeaza prin recrutarea, pregatirea corespunzatoare si reciclarea periodica a personalului, prin stabilirea corecta si stimulativa a salarizarii, precum si prin integrarea organica a ntregului personal n sistemul complex de relatii tehnice si social-economice. Functiunea de personal este hotartoare si n ceea ce priveste perfectionarea continua a relatiilor sociale, ndeosebi a relatiilor ntre personal si conducerea unitatii. Importanta si complexitatea functiunii de personal este accentuata si de faptul ca ea trebuie sa asigure, concomitent cu obiectivele mai sus amintite, promovarea initiativei, ceea ce reclama, pe lnga tehnici de organizare a muncii, si tehnici specifice de psihologie, sociologie, ergonomia muncii. Principalele activitati care tin de exercitarea functiunii de personal sunt: asigurarea cantitativa si calitativa a fortei de munca necesare pentru realizarea obiectivelor stabilite; pregatirea, perfectionarea si salarizarea personalului; rezolvarea problemelor de ordin social, raporturile salariati-management si sindicate-patronat, protectia personalului etc.

n realizarea unui echilibru stabil ntre interesele angajatilor si obiectivele ntreprinderii trebuie sa se tina seama de: mutatiile care au loc n prezent n organizarea interna a ntreprinderilor n procesul de restructurare-privatizare si de ajustare la exigentele pietei concurentiale; aparitia unor situatii specifice, determinate de patrunderea progresului tehnicostiintific si de necesitatile retehnologizarii privind crearea de noi meserii, disparitia altora, necesitatea specializarii lucratorilor, probleme noi privind calificarea lor etc.; necesitatea perfectionarii relatiilor interumane n cadrul organizarii structurale a ntreprinderii; modificarile legislative care, n conditiile generate de tranzitia la economia de piata, au loc n domeniul legislatiei muncii si a salarizarii. n cadrul functiunii de personal, exercitata de catre Consiliul de Administratie si compartimentul de resurse umane, se rezolva probleme de mare complexitate. Functiunile ntreprinderii se afla ntr-o strnsa interdependenta datorita legaturilor dintre activitatile din ntreprindere. Dereglarile aferente n cadrul unei functiuni atrag un proces de dereglare n lant a activitatii ntreprinderii. Cuvinte si expresii cheie: structura ntreprinderii; structura organizatorica; structura functionala (verticala); structura operationala (orizontala); structura socio-culturala; organizarea procesuala; organizarea structurala; organigrama ntreprinderii; regulamentul de functionare interioara a ntreprinderii; fisa postului; functiunile ntreprinderii. ntrebari: 1. Ce ntelegeti prin structura ntreprinderii? 2. Ce cuprinde structura generala a ntreprinderii? 3. Care este continutul structurii functionale (verticale) a ntreprinderii? 4. Ce ntelegeti prin structura operationala (orizontala) a ntreprinderii? 5. n ce consta structura socio-culturala a ntreprinderii? 6. Care sunt tipurile de organizare structur ala a ntreprinderii ? 7. Ce ntelegeti prin formalizarea organizarii ntreprinderii si care este continutul acesteia? 8. Cum a evoluat conceptul de functiuni ale ntreprinderii si care sunt acestea? 9. Care este continutul functiunii de cercetare-dezvoltare? 10. Care este continutul functiunii de productie? 11. Care este continutul functiunii de marketing comercializare? 12. Care este continutul functiunii financiar contabile? 13.Care este continutul functiunii de personal?