MARIUS DANIEL MAREŞ

(coordonator)
DOINA FUSARU GABRIEL MIHAI

OFFICE XP
INSTRUMENTE BIROTICE

1
 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României
MAREŞ, MARIUS DANIEL
Office XP. Instrumente birotice/ Marius Daniel Mareş - Bucureşti,
Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004
208p.; 20,5 cm
ISBN 973-725-155-5
I. Fusaru, Doina
II. Mhai, Gabriel

004.42 Office X-P

© Editura Fundaţiei România de Mâine, 2004

Redactor: Octavian CHEŢAN

Tehnoredactori: Gabriel MIHAI
Maria ANDRONIE
Coperta: Marius Daniel MAREŞ
Bun de tipar: 14.12. 2004; Coli tipar: 13
Format: 16/61×86
Splaiul Independenţei, Nr. 313, Bucureşti, S. 6, O. P. 83
Tel./Fax.: 410 43 80; www.spiruharet.ro
e-mail: contact@edituraromaniademaine.ro

2
 UNIVERSITATEA SPIRU HARET
FACULTATEA DE MANAGEMENT FINANCIAR-CONTABIL

MARIUS DANIEL MAREŞ

(coordonator)
DOINA FUSARU GABRIEL MIHAI

OFFICE XP
INSTRUMENTE BIROTICE

EDITURA FUNDAŢIEI ROMÂNIA DE MÂINE

Bucureşti, 2004
3
4
 CUPRINS

Cuvânt înainte ……………………………………………………… 9

1. Implicaţiile managementului strategic în birotică …………… 11
1.1. Managementul strategic şi deservirea acestuia prin
instrumente birotice ………………………………………... 12
1.2. Clasificarea informaţiei ……………………………………... 15
1.3. Procese informaţionale …………………………………….. 17
1.4. Funcţiile generale ale unui sistem informatic de birou …… 20
1.5. Impactul tehnicii de calcul şi a telecomunicaţiilor
asupra strategiei firmei ……………………………………... 22
1.6. Sfera de cuprindere şi efectele tehnologice informaţionale …. 24
1.7 Intranet şi Internet …………………………………………. 27
1.7.1. Conceptul Intranet ……………………………………. 27
1.7.2. Aplicaţiile Intranet-ului în economie.................................. 29
1.7.2.1. Aplicaţii pentru departamentul vânzări
şi marketing ............................................................. 29
1.7.2.2. Aplicaţii ale sectorului dezvoltarea produsului ...... 30
1.7.2.3. Aplicaţii pentru departamentul de sprijin
şi servicii acordate clienţilor.................................... 31
1.7.2.4. Aplicaţiile departamentului resurse umane ............ 31
1.7.2.5. Aplicaţiile departamentului finanţe ........................ 32
1.7.3. Conceptul Internet .............................................................. 33
1.7.4. Internetul şi comerţul electronic, factori ai relansării
creşterii economice în România .......................................... 35
1.7.4.1. E-commerce - comerţul electronic ......................... 39
1.7.4.2. E-banking - operaţii bancare realizate
prin tehnica de calcul.............................................. 41
1.7.4.3. E-demand - dinamizarea canalelor de legătură
între consumatori şi organizaţie.............................. 43
1.7.4.4. E-business - afaceri derulate prin Internet.............. 44

5
 1.8. Sistemul de management al relaţiilor cu clienţii …………... 47
1.9. Teste de autoevaluare …………………………………….. 51
2. Editarea şi procesarea textelor şi a imaginilor............................... 52
2.1. Funcţiile unui procesor de texte 52
2.2. Procesorul de texte Microsoft Word 53
2.2.1. Crearea, salvarea şi restaurarea unui document................. 59
2.2.2. Formatarea caracterelor 63
2.2.3. Formatarea paragrafelor .................................................... 67
2.2.4. Imprimarea unui document ............................................... 68
2.2.5. Verificarea unui document ................................................ 71
2.2.6. Realizarea antetului şi a subsolului de pagină................... 76
2.2.7. Numerotarea paginilor unui document.............................. 77
2.2.8. Editarea unui document pe coloane................................... 78
2.2.9. Realizarea conturărilor şi a umbrelor ................................ 80
2.2.10. Utilizarea cadrelor ........................................................... 82
2.2.11. Prelucrarea imaginilor ..................................................... 84
2.2.12. Utilizarea componentei WordArt .................................... 85
2.2.13. Realizarea graficelor ....................................................... 86
2.2.14. Utilitarul de desen Microsoft Draw................................. 88
2.2.15. Tabele Word.................................................................... 89
2.2.16. Editorul de ecuaţii integrat în Word ................................ 92
2.2.17. Utilizarea glosarului ........................................................ 95
2.3. Fuzionarea documentelor Word …………………………….. 96
2.4. Ierarhizarea documentelor Word ………………………….. 100
2.5. Organizarea unui document Word ………………………….. 102
2.5.1. Cuprinsul sau tabela de materii ......................................... 102
2.5.2. Crearea legendei................................................................ 103
2.5.3. Crearea de indecşi ............................................................. 104
2.5.4. Referinţe încrucişate.......................................................... 106
2.5.5. Crearea tabelei de figuri .................................................... 107
2.6. Comunicarea între aplicaţiile Windows …………………... 108
2.7. Tehnica Clipboard şi Ole …………………………………. 109
2.8. Teste de autoevaluare ……………………………………... 111
3. Procesorul de tabele Excel ……………………………………… 112
3.1. Structura foii de calcul Excel ……………………………….. 113
3.2. Fereastra document …………………………………………. 115

6
3.3. Operaţii de bază cu foaia de calcul Excel 118
3.3.1. Selectarea datelor din foaia de calcul ................................ 118
3.3.2. Introducerea şi editarea datelor ......................................... 119
3.3.2.1. Introducerea textelor ............................................ 121
3.3.2.2. Introducerea numerelor ........................................ 122
3.3.2.3. Introducerea datelor calendaristice, oră, minut
secundă................................................................. 122
3.3.2.4. Introducerea formulelor ....................................... 123
3.3.2.5. Utilizarea facilităţii AutoFill ................................ 126
3.3.3. Modificarea conţinutului unei celule................................. 127
3.4. Lucrul cu serii de date sub procesorul de tabele Excel 131
3.4.1. Crearea unei serii de date .................................................. 131
3.4.2. Crearea, modificarea şi ştergerea unei serii de date
particularizate.................................................................... 132
3.4.3. Realizarea unor calcule pe bază de formule matematice... 134
3.4.4. Efectele operaţiunii de copiere asupra adreselor relative
şi absolute ale celulelor foi de calcul................................. 136
3.4.5. Înlocuirea unei formule matematice cu valoarea ei
calculată ............................................................................ 136
3.5. Utilizarea formulelor matriciale în foaia de calcul Excel 137
3.5.1. Introducerea unei formule matriciale ................................ 137
3.5.2. Utilizarea constantelor matriciale...................................... 138
3.6. Funcţii predefinite ale procesorului de tabele Excel 138
3.6.1. Funcţii matematice şi trigonometrice ................................ 139
3.6.2. Funcţii statistice ................................................................ 142
3.6.3. Funcţii de informare .......................................................... 145
3.6.4. Funcţii logice..................................................................... 147
3.6.5. Funcţii bază de date........................................................... 148
3.6.6. Funcţii de căutare şi consultare ......................................... 150
3.6.7. Funcţii de tip dată calendaristică şi oră ............................. 151
3.6.8. Funcţiile text sau şir de caractere ...................................... 152
3.6.9. Funcţii financiare .............................................................. 153
3.7. Reprezentări grafice ale seriilor de date din foaia de calcul
Excel 155
3.7.1. Organizarea datelor într-un grafic ..................................... 155
3.7.2. Tipuri de grafice................................................................ 157

7
 3.8. Instrumente de previziune …………………………………. 162
3.8.1. Funcţii statistice predefinite .............................................. 163
3.8.2. Procedură rapidă de autoumplere a celulelor cu
rezultatele prognozei ......................................................... 166
3.8.3. Grafice............................................................................... 166
3.9. Teste de autoevaluare ……………………………………... 166
4. Realizarea prezentărilor cu ajutorul instrumentului PowerPoint....... 167
4.1. Caracterizarea instrumentului PowerPoint …………………. 167
4.2. Realizarea automată a unei prezentări ……………………… 168
4.3. Obţinerea unei serii de slide-uri prin folosirea instrumentelor
de lucru specifice PowerPoint ……………………………… 173
4.4. Modalităţi de sporire a atractivităţii prezentării …………... . 178
4.5. Execuţia unei prezentări şi portarea acesteia ……………… 185
4.6. PowerPoint - combinaţii de taste …………………………. 186
4.7. Teste de autoevaluare …………………………………….. 187
Terminologie .......................................................................................... 188
Încheiere................................................................................................. 202
Lista figurilor ......................................................................................... 203
Bibliografie ………………………………………………………... 207

8
 Cuvânt introductiv

Implicarea managementului strategic în luarea deciziilor este

determinată de condiţiile impuse de complexitatea problemelor economiei
de piaţă, reprezentând suportul pe care se pot dezvolta aplicaţii birotice.
Informatica şi, ca urmare, birotica au pătruns în mod nemijlocit în
viaţa unităţilor economice, rezolvând principalele probleme de gestiune a
informaţiei financiar-contabile.
Din aceste motive, prezenta lucrare oferă cititorului un bogat
material referitor la editoarele de texte, la produsele orientate şi dedicate
lucrului cu foi de calcul, sub cel mai răspândit şi utilizat pachet de programe
Microsoft Office XP.
Cartea se adresează studenţilor de la facultăţile economice,
precum şi tuturor persoanelor care doresc să se iniţieze şi specializeze în
ceea ce priveşte posibilitatea utilizării avizate a produselor program Word,
Excel şi PowerPoint.
Primul capitol cuprinde o prezentare a principalelor elemente
teoretice referitoare la managementul strategic deservit de instrumente
birotice, cu exemplificări asupra structurii organizatorice şi de personal ale
societăţilor comerciale.
Cel de al doilea capitol prezintă, în detaliu, cel mai utilizat produs
program ca editor şi procesor de texte, şi anume, Word XP, facilităţile
oferite, precum şi un set complet de exemple concludente pentru fiecare
funcţie a acestuia.
Capitolul al treilea este destinat produsului Excel XP care permite,
simultan, lucrul cu mai multe pachete de foi de calcul, util pentru realizarea
lucrărilor de gestiune contabilă, şi nu numai. Acest produs este prezentat pe
larg, împreună cu un set complet de exemple strict necesare edificării şi
obişnuirii cititorului cu modelele economice, care pot fi transpuse şi
rezolvate cu ajutorul Excel.
9
 Ultimul capitol trece în revistă principalele aspecte practice care
trebuie avute în vedere de utilizatorul unui PC atunci când doreşte a realiza,
cu forţe proprii, prezentări animate ale unei anumite lucrări. Pentru aceasta
se detaliază utilizarea programului PowerPoint XP, componentă a
pachetului Microsoft Office.
La finele fiecărui capitol sunt introduse teste de autoevaluare, pe
baza cărora cititorul poate verifica nivelul de cunoştinţe acumulat.
Lucrarea valorifică cercetările întreprinse de colectivul de autori în
domeniul biroticii şi, în special, în utilizarea şi proiectarea unor diferite
produse-program aplicative realizate.
Evident, prezenta lucrare nu îşi poate propune abordarea
exhaustivă şi, cu atât mai puţin, epuizarea problematicii informaticii, dorind
să constituie punctul de pornire într-un necesar studiu, permanent al
evoluţiei disciplinei.
Din această perspectivă, autorii solicită cititorilor, mai ales
cadrelor didactice şi specialiştilor, să comunice în scris observaţiile pe
adresa Universităţii Spiru Haret, Catedra „Informatică de gestiune şi
statistică” sau pe adresa de e-mail ushmfc@SpiruHaret.ro.
Ţinem să mulţumim şi pe această cale tuturor celor fără al căror
ajutor această lucrare n-ar fi putut vedea lumina tiparului.

Autorii

10
 1. IMPLICAŢIILE MANAGEMENTULUI STRATEGIC
ÎN BIROTICĂ

Birotica constituie un ansamblu de tehnici pentru gestionarea

informaţiei şi a comunicaţiilor între organizaţii. Acestea fac apel la tehnicile
informaticii şi ale comunicaţiilor de date şi, prin intermediul mijloacelor
electronice, asigură realizarea unor funcţii specifice. Dintre acestea, amintim:
funcţia de ordonare a informaţiei; organizarea în pagină a textelor; pregătirea
documentelor şi a corespondenţei; simularea şi analiza diferitelor situaţii
posibile; vizualizarea şi interogarea documentelor realizate; gestiunea
bazelor de date.
Birotica reprezintă un nou mod de utilizare a sistemelor electronice
de calcul, care, prin accesibilitatea utilizării şi prin costul lor relativ redus, au
pătruns şi s-au stabilizat ca mijloace care permit sporirea productivităţii şi a
calităţii activităţilor de birou.
Termenul de birotică a fost introdus în Franţa de P. Berger şi L.
Nauges, după Convenţia Informatică din anul 1976, pentru a găsi un
echivalent al expresiei din limba engleză Office Automation. Din etimologia
cuvântului rezultă că domeniul principal de activitate îl constituie biroul, iar
obiectivul său este automatizarea acestuia, prin utilizarea tehnicii electronice
şi informatice de prelucrare, memorare şi transmitere a informaţiei.
Conceptul de birotică este definit de o serie de particularităţi:
♦ Predominanţa proceselor informaţionale şi decizionale, ceea ce
presupune că materia primă a oricărei activităţi de birou este
informaţia, care, prin procese de analiză şi prelucrare, oferă suportul
deciziei manageriale în orice sistem sau organizaţie economico-
socială;
♦ Ponderea mare a comunicării de informaţii şi decizii, comunicare
care se poate realiza în două moduri: orală şi scrisă. Comunicarea

11
 orală se realizează prin dialog direct, convorbiri la distanţă mediate
de reţelele de telecomunicaţii sau convorbiri între birourile aceleiaşi
organizaţii, mediate de reţele de comunicaţie interfonice sau
telefonice. Comunicarea scrisă este dependentă de suportul fizic al
acesteia (documente clasice, legislaţie, acte decizionale ale
conducerii, cereri, solicitări, sesizări, contracte, documente de plan,
sistemul de documente de evidenţă contabilă, fiscală sau socială,
schiţe, planuri).
Creşterea ponderii activităţilor cu conţinut informaţional şi de birou
în raport cu activităţile tehnic-industriale produce în societăţile puternic
informatizate reducerea diferenţelor între activitatea fizică şi cea intelectuală.
Informatizarea muncii de birou facilitează comunicarea orală şi scrisă din
activitatea de birou, procesarea informaţiei orale şi scrise, memorarea şi
arhivarea acesteia, cu următoarele efecte economice şi sociale:
♦ Eliminarea efortului fizic sau diminuarea acestuia;
♦ Eliminarea efortului fizic şi intelectual datorat scrierii şi transcrierii
manuale a informaţiilor;
♦ Reducerea timpului de recepţie, prelucrare şi transmitere a
informaţiei orale sau scrise din activitatea administrativă;
♦ Creşterea exactităţii proceselor informaţionale, a capacităţii de
memorare şi a vitezei de regăsire a informaţiei;
♦ Creşterea calităţii şi productivităţii muncii administrative;
♦ Scăderea costului informaţiei şi a deciziei pe care aceasta se
fundamentează.
1.1. Managementul strategic şi deservirea acestuia
prin instrumente birotice
Relaţiile economice, sociale, politice, legislative şi etice ale
mediului unei firme determină influenţa pe care societatea omenească o are
asupra evoluţiei firmei.
Echipa managerială responsabilă de destinele unei firme are ca
sarcină prioritară corelarea deciziilor strategice cu condiţiile mediului extern,
asigurând realizarea unor strategii care să permită îmbunătăţirea imaginii
companiei, concomitent cu creşterea performanţelor.
Unul dintre factorii care deţin cea mai puternică influenţă în
procesul de stabilire a strategiei este cultura firmei. Prin cultura firmei se

12
înţelege ansamblul valorilor promovate, a tradiţiilor, a simbolurilor,
modelelor de atitudine şi a comportamentului, specifice politicilor adoptate,
dar şi a modului de efectuare a sarcinilor. Calităţile distinctive ale unei firme,
în raport cu celelalte societăţi, sunt: gradul de identificare a membrilor firmei
cu aceasta; importanţa acordată factorului uman şi coeziunea colectivelor;
măsura în care este promovat lucrul în echipă; atenuarea şi minimizarea
apariţiei conflictelor în cadrul societăţii; definirea corectă şi concretă a
criteriilor de recompensare pentru munca prestată.
Rolul strategiei în definirea direcţiei de acţiune a firmei se divide pe
două planuri: al strategului şi al planului strategic. Rolul strategului se poate
compara cu cel al unui navigator, iar planul strategic poate fi comparat cu
harta aflată la baza stabilirii direcţiei de urmat, cuantificând gradul în care
societatea respectivă progresează. Direcţionarea (nu este totul),ea este însă,
cu siguranţă, crucială, deoarece, odată stabilită direcţia, managerul poate
adopta decizii consecvente cu strategia. După fixarea direcţiei, personalul
firmei, având cunoscută calea pe care trebuie să o urmeze, poate să-şi
concentreze eforturile în mod corespunzător.
Concentrarea eforturilor reprezintă un al doilea scop al strategiei,
valabilă fiind pentru milioane de decizii, adoptate zilnic de membrii aflaţi pe
diferite paliere ale organizaţiei, referitoare la sarcini şi obiective de lucru.
Asigurarea consecvenţei membrilor organizaţiei reprezintă al
treilea scop al unei strategii, permiţând concentrarea şi aplicarea pe termen
lung a deciziilor strategice care determină modul de alocare a timpului,
efortului şi a entuziasmului personalului. Alături de consecvenţă trebuie
asigurată şi flexibilitatea direcţiei de orientare a resurselor firmei, toate
acestea reprezentând cheia prosperităţii pe termen lung.
Strategia trebuie să stabilească direcţia şi să concentreze eforturile şi
acţiunile, asigurând, în acelaşi timp, flexibilitatea organizaţională.
Managementul strategic reprezintă procesul prin care managerii
stabilesc direcţia pe termen lung a firmei, fixează obiectivele de performanţă
specifice, elaborează strategiile necesare atingerii acestor obiective şi
urmăresc executarea planului de acţiune ales. Managementul strategic
solicită calităţi antreprenoriale superioare, dar şi implementarea şi execuţia
consecventă şi completă a strategiei, care să conducă la performanţe
organizaţionale superioare pe termen lung. Un plan strategic bun, dacă nu

13
este executat în mod corespunzător, are un rezultat caracterizat prin slabe
performanţe. Un plan necorespunzător, executat ireproşabil, rareori conduce
la rezultate bune. Situaţia optimă este aceea în care o strategie elevată este
urmată de o implementare şi de o execuţie ireproşabile.
Implementarea şi execuţia strategiei reprezintă punerea sa în
aplicare şi determinarea tuturor persoanelor implicate în realizarea sa.
Execuţia fiecărei părţi din planul strategic care revine unui salariat,
reprezintă, în esenţă, o sarcină administrativă. Pentru manager, aceasta
înseamnă: elaborarea unor programe şi bugete care să sprijine execuţia
strategiei; corelarea motivaţiilor şi a recompenselor cu gradul de îndeplinire a
rezultatelor urmărite; dezvoltarea unui sistem informaţional care să permită
urmărirea şi controlul proceselor necesare implementării strategiei; întărirea
parteneriatului intern necesar coordonării acţiunilor de implementare a
strategiei şi perfecţionarea continuă a modului de execuţie al acesteia.
Modelul procesului de management strategic se impune a fi realizat
pentru evaluarea situaţiei de fapt şi adoptarea unei decizii în vederea
continuării acţiunilor începute sau ajustării acestora, deoarece toate deciziile
strategice sunt susceptibile de o modificare în viitor. Variaţia performanţelor
financiare ale organizaţiei, precum şi schimbările survenite constituie
principalele elemente care impun luarea unor decizii de ajustare a strategiei.
O altă problemă abordată de manager este reprezentată de analiza
strategică ce are în vedere evaluarea resurselor interne ale firmei, analizarea
caracteristicilor mediului extern şi stabilirea oportunităţilor care trebuie
exploatate.
Prin intermediul instrumentelor de asistare a deciziei oferite de
birotică, managerul poate decide, în timp real, ce soluţie va adopta, ce
rezultate se pot obţine şi cu ce eforturi.
Strategia defineşte obiectivele de dezvoltare, de menţinere sau chiar
de reducere a dimensiunii organizaţiei. Indiferent de orientarea strategiei,
adoptarea oricărei decizii impune realizarea în prealabil a unei analize
minuţioase a mediului extern societăţii.
Analiza strategică este desfăşurată în următoarele etape:
determinarea viziunii firmei; analiza mediului extern; studierea şi analizarea
mediului concurenţial; analiza internă a societăţii şi fundamentarea strategiei
organizaţiei.

14
 Viziunea firmei se realizează pe termen lung şi foarte lung,
conceptualizând imaginea a ceea ce doresc managerii să devină organizaţia.
Mediul extern este infinit şi de aceea managerul va analiza doar informaţiile
clare, cheie, evenimentele previzibile, precum şi condiţiile care prezintă un
interes deosebit asupra activităţii. În această etapă, birotica, prin
instrumentele sale specifice, permite realizarea memorării-regăsirii
informaţiilor înmagazinate anterior. O analiză obiectivă va reliefa nu numai
aspectele pentru organizaţie, ci şi pe cele care nu prezintă avantaje pentru
aceasta.
Studiul mediului concurenţial demarează prin stabilirea firmelor
concurente, incluzând organizaţiile care intenţionează să pătrundă pe piaţă şi
producătorii de produse substitute.
Analiza internă a organizaţiei, prin implicarea funcţiei birotice de
prelucrare şi comandă-control, permite managerului să cunoască punctele
forte, dar şi cele slabe ale firmei, elemente care influenţează puterea
competitivă a organizaţiei. Pentru analiza internă se utilizează auditul
financiar, care permite analizarea exhaustivă a aspectelor pozitive şi
negative specifice fiecărei funcţii majore.
Fundamentarea strategiei permite managerului să adopte soluţii
de dezvoltare a activităţii firmei, să o menţină la acelaşi nivel, sau să o
restrângă. În cazul în care firma acţionează pe mai multe pieţe, cu mai multe
unităţi de afaceri, managerul poate adopta soluţii pentru dezvoltarea
anumitor unităţi, segmente de piaţă, menţinerea la nivelul actual sau
lichidarea celorlalte.
1.2. Clasificarea informaţiei
Din multitudinea de criterii posibile pentru clasificarea informaţiei,
alegem forma informaţiei, conţinutul, suportul pe care se află stocată, precum
şi gradul de prelucrare a acesteia.
Având în vedere forma concretă pe care o poate lua informaţia
în momentul stocării pe un suport tehnic, aceasta se poate afla sub formă
analogică şi digitală.
Forma analogică a informaţiei presupune reprezentarea
fenomenelor fizice, imagini fixe, sunete şi imagini în mişcare, aşa cum sunt
ele percepute de dispozitivele tehnice de înregistrare, fără a fi necesară o

15
conversie sau codificare a acestora, înainte de transmitere sau memorare pe
suporturile tehnice de date.
Forma digitală se obţine pornind de la fenomenul real sau de la
forma analogică a acestuia, în ambele cazuri având loc o codificare
numerică, o evaluare cantitativă, o cuantificare a fenomenului care face
obiectul reprezentării. Pe suportul tehnic, informaţia se prezintă ca o
succesiune de valori binare (0 şi 1), ordonate după un sistem de reguli (cod).
Informaţia introdusă în sistemele de calcul, prin folosirea tastaturii sau a altor
dispozitive de introducere manuală sau umană (masă de desen, voce), se
transmite şi se memorează direct în momentul perceperii acesteia, fără o
conversie prealabilă a ei. Pentru procesarea informaţiei analogice este
necesară conversia ei în formă digitală, cu ajutorul unor dispozitive
specializate de conversie din analogic şi digital, acestea putând fi folosite
independent sau introduse în configuraţia unui sistem informatic de birou.
Din punct de vedere al conţinutului informaţiei, se pot identifica
următoarele clase:
♦ Sub formă de date numerice, alfabetice sau alfanumerice;
♦ Sub formă de texte, care sunt organizate în documente, pagini de
texte, paragrafe, fraze şi cuvinte;
♦ Sub formă de documente grafice (imagini fixe), care sunt percepute
prin afişarea pe monitorul calculatorului, prin scrierea lor la
imprimantă sau la dispozitivul de realizat desene (plotter);
♦ Sub formă de secvenţe audio generate de vocea umană, fenomene
din realitate sau sintetizatoare electronice, de voce şi acustice;
♦ Sub formă de secvenţe video de natură animată sau film, percepute
de dispozitive specializate de tipul camerei de luat vederi sau
generate de programe de grafică bi sau tridimensională.
Din punct de vedere al suportului informaţiei, distingem o gamă
largă de suporturi fizice, cum ar fi:
1. Informaţia aflată pe suporturi tehnice, clasificate, la rândul lor,
în:
♦ Suporturi magnetice, ca, de exemplu, caseta magnetică, discul
magnetic, banda magnetică, discul flexibil etc.;
♦ Suporturi cu lectură optică a informaţiei, cum sunt discurile optice
de mare capacitate a căror informaţie digitalizată este citită optic cu
dispozitive laser.
16
 Informaţia memorată pe suporturile tehnice este înregistrată şi poate
fi citită numai cu ajutorul unor dispozitive tehnice de citire/scriere.
2. Informaţia aflată pe suporturi grafice, care pot fi:
♦ suporturi opace, cum sunt documentele clasice, documente obţinute
la imprimantă sau realizate cu ajutorul mesei de desen de tip plotter;
♦ suporturi transparente realizate din peliculă fotografică, peliculă
film, microfilm, celită. Acest tip de suport este destinat lecturii
numai după operaţia de mărire a imaginii înregistrate.
În funcţie de gradul de prelucrare, informaţiile se împart în:
1. primare (de bază) – sunt acele informaţii care anterior nu au
suferit un proces de prelucrare informaţională, având un pronunţat
caracter informativ. Acest gen de informaţii sunt cele mai răspândite
la nivelul executanţilor.
2. intermediare – sunt acele informaţii care se află în diferite faze
de prelucrare informaţională, fiind răspândite la nivelul personalului
funcţional şi al şefilor de compartimente.
3. finale – sunt acele informaţii care au parcurs întregul şir de pre-
lucrări informaţionale prevăzute, având un caracter sintetic, complex şi
decizional. Acest tip de informaţii se adresează, de regulă, managerilor.

1.3. Procese informaţionale

Existenţa unei largi game de prelucrări electronice a informaţiei a
generat o tipologie a acestor procese informaţionale.
În raport cu natura sa specifică, informaţia se prelucrează diferit,
prin următoarele forme de procesare:
Procesarea datelor permite tratarea informaţiei numerice după
reguli matematice şi logice. De obicei, datele se organizează în colecţii sub
formă de fişiere prelucrabile, cu ajutorul unor programe de firmă denumite
interpretoare sau compilatoare, care diferă în funcţie de limbajul de
programare utilizat. Datele organizate în baze de date sunt exploatate cu
ajutorul unor pachete de programe denumite sisteme de gestiune a bazelor de
date (SGBD), din care enumerăm FoxPro; Paradox; Visual Basic; Access.
Datele organizate în foi de calcul se prelucrează utilizând pachete soft
specializate în procesoare de tabele (Excel, Quatro, Lotus 1-2-3) sau folosind

17
funcţiile de procesare a tabelelor din sistemele Works, FrameWork,
OpenAccess;
Procesarea textelor reprezintă un ansamblu de operaţii specifice
lucrului cu textele. Textul structurat în pagini, paragrafe, fraze şi cuvinte este
supus unor operaţii pentru determinarea formei caracterelor şi a mărimii
acestora, forma şi mărimea paginii, modul de aşezare a textului în pagină.
Procesarea textelor presupune şi operaţii lingvistice, cum sunt: despărţirea în
silabe, controlul gramatical, lexical şi ortografic al textului analizat.
Rezultatul acestor operaţii constă într-un document de tip text care poate fi
consultat prin afişarea pe ecran, imprimat pe hârtie sau microfilm. Procesarea
textelor se realizează cu programe specializate, cum sunt procesoarele de
texte: WordStar, WordPerfect, Word sau cu componente pentru tratare de
text, aparţinând unor sisteme de programe
Procesarea documentelor grafice reprezintă un mod de utilizare
eficientă a tehnicilor informatice şi electronice pentru receptarea, memorarea
şi prelucrarea grafică a imaginilor introduse anterior în documente.
Procedarea informaţiei vizuale se realizează cu programe specializate pentru
procesarea documentelor (Ventura, PageMaker, CorelDraw) sau de către
funcţii specializate ale procesoarelor de texte sau tabele (Word, Excel,
WordPerfect, Works, Lotus 1-2-30. Documentele procesate în acest fel se
memorează pe suporturi tehnice de date, care au o anumită organizare pentru
a putea fi uşor regăsite, consultate la terminal, imprimate pe hârtie sau
microfilm, comunicate la distanţă, sau introduse într-un nou proces de
prelucrare grafică.
Procesarea sunetelor se referă la forme variate care merg de la
vocea umană (mesaje, convorbiri telefonice etc.) până la sunete obţinute prin
sinteză electronică, sunete naturale sau muzicale. Acest tip de informaţie este
perceput analogic şi convertit ulterior în formă digitală. Prelucrarea acestor
informaţii se face cu ajutorul unor echipamente şi programe specializate în
tratarea informaţiei sonore, cum este sistemul SoundBlaster, care poate
funcţiona cuplat la orice calculator personal. Se realizează astfel o interfaţă
acustică a sistemului informatic cu sistemele audio analogice (casetofon,
magnetofon, compact disc etc.), precum şi cu dispozitivele de comunicaţie
acustică (telefon, interfon).
Procesarea de imagini constituie una din realizările moderne ale
electronicii şi informaticii. Informaţia vizuală dinamică se realizează prin

18
afişarea şi perceperea unui număr de imagini succesive pe unitatea de timp
(minim 25 de imagini pe secundă), generând factorului uman senzaţia
vizuală de mişcare. Informaţia video este obţinută cu tehnica de filmat
(cameră de filmat alb-negru sau color), imagini transmise prin sistemele de
comunicaţie video de natură profesională realizate pe calculator, cu ajutorul
unor dispozitive fizice şi logice. În mod curent, prelucrarea informaţiei
vizuale este însoţită şi de prelucrarea informaţiei sonore, după cum imaginea
este însoţită de sunete sau voce umană.
Procesarea documentelor grafice, a sunetelor, a imaginilor şi a
textelor constituie principalul obiect de activitate al biroticii. Realizarea
prelucrării este executată cu ajutorul sistemelor electronice de calcul din ce în
ce mai performante şi bineînţeles din ce în ce mai costisitoare. Pe lângă
componenta hardware, utilizatorul trebuie să aibă în vedere şi software-ul.
Trebuie să ne reamintim că software-ul este compus din sistemul de operare,
fără de care calculatorul nu funcţionează şi din pachete de programe
suplimentare instalate de utilizator, elemente care asigură procesări complete
şi rapide ale informaţiilor utilizatorului.
Compania Microsoft a realizat pachetul de programe Office care
prin structură răspunde cerinţelor utilizatorului legate de procesarea datelor
organizate în foi de calcul cu ajutorul componente Excel, a textelor şi a
documentelor grafice prin intermediul programului Word, a imaginilor prin
Photo Editor şi crearea unor prezentări profesionale asistaţi de PowerPoint.
În evoluţie structura şi performanţele setului de programe Office a cunoscut
modificări majore care s-au reflectat la nivelul utilizatorului printr-o ofertă
din ce în ce mai „tentantă”. Una din problemele majore a utilizatorilor
români, ridicată de corecta şi deplina folosire a acestui pachet de programe,
constă în obligativitatea cunoaşterii limbii engleze. Această problemă a fost
rezolvată prin localizarea pachetului de programe Office, respectiv apariţia şi
existenţa software-ului care foloseşte limba română. Localizarea este parţială
în cazul Office’98, îmbunătăţindu-se odată cu apariţia pachetului
Office’2000.
Autorii în dorinţa ca această lucrare să fie utilă persoanelor care
folosesc pachete localizate în România, au realizat şi prezentat la finele
expunerii un Glosar de termeni.

19
 În primăvara anului 2001, Microsoft a aplicat produselor sale
program tehnologia anti-criminalitate Product Activation, pentru
început în pachetul de programe Office’XP şi care ulterior va fi prezentă
şi în sistemul de operare Windows XP, o tehnologie de protecţie a
drepturilor de proprietate intelectuală incorporată în produsele Microsoft
din generaţia XP care previne, la nivel de utilizator, copierea neautorizată
a produselor program distribuite. Această tehnologie a fost testată timp
de doi ani în şapte ţări pilot.
În cazul Office’XP, după a 50-a lansare a unei aplicaţii incluse în
pachetul de programe neactivat, se declanşează un proces de reducere a
funcţiilor, respectiv nu se mai pot crea noi documente, salva etc.
Pentru activarea acestor produse program utilizatorul are două
posibilităţi: prin contactarea telefonică a Microsoft Infocenter, sau direct
pe web la adresa indicată în ecranul de activare. Activarea se realizează
pe baza unui Installation ID care este generat automat, pornind de la
codul unic Product Key. O dată ce Installation ID ajunge în server-ele
Microsoft, utilizatorul primeşte un cod de confirmare, Confirmation ID,
cu care îşi activează produsul. Din acest moment nu i se va mai solicita
activarea produsului. Procedura de activare durează în medie 2-4 minute.
În cazul în care utilizatorul realizează un up-grade minor
hardware, tehnologia va recunoaşte că este vorba despre un up-grade de
sistem şi nu-i va solicita reactivarea produsului Microsoft.
Un dezavantaj major este reprezentat de faptul că respectivul
produs nu poate fi instalat decât individual, pe un singur sistem de calcul,
deoarece în situaţia în care Installation ID-ul expediat către baza de date
Microsoft figurează că a mai fost folosit anterior, validarea este refuzată.
1.4. Funcţiile generale ale unui sistem informatic de birou
Indiferent de conţinutul concret al activităţii, un sistem informatic de
birou îndeplineşte următoarele funcţii generale:
♦ funcţia de introducere a informaţiei în sistem;
♦ funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei;
♦ funcţia de prelucrare a informaţiei;
♦ funcţia de ieşire a informaţiei din sistem;
♦ funcţia de comandă-control a sistemului.
Funcţia de introducere a informaţiei în sistem se realizează prin:
20
 • Preluarea informaţiei provenite din reţelele de comunicaţii
naţionale sau internaţionale, publice sau private;
• Prelucrarea informaţiei provenite din reţeaua locală de date;
• Introducerea manuală a datelor şi textelor sau înregistrarea cu
echipament adecvat a convorbirilor, imaginii şi sunetului.
Informaţia introdusă în sistem se prelucrează imediat, în timp real,
sau se memorează pentru prelucrări ulterioare. Există posibilitatea ca
informaţia să fie transferată la ieşire, fără a fi memorată sau prelucrată de
sistem.
Funcţia de memorare şi regăsire a informaţiei are un rol
important în funcţionarea unui sistem birotic, capacitatea de stocare a
informaţiei şi viteza de acces la date constituind criterii fundamentale de
apreciere a performanţelor unui sistem informatic de birou, în raport cu
durata şi volumul informaţiei memorate.
Informaţia se poate păstra în memoria internă, pentru datele în curs
de prelucrare, în memoria externă datele care se consultă periodic şi în arhiva
electronică, pentru informaţii care sunt consultate foarte rar.
Funcţia de prelucrare se referă la următoarele operaţii şi procese:
♦ Conversia informaţiei din formă analogică în digitală, pentru
memorarea şi procesarea ei cu mijloace informatice, precum şi
operaţia de conversie din digital în analogic, pentru a o face
compatibilă cu echipamentele de tip analogic, pentru redarea,
înregistrarea sau transferul de informaţie audio şi vizuală;
♦ Transferul informaţiei de pe un tip de suport (magnetic, optic) pe
altul se numeşte conversie de suport;
♦ Copierea informaţiei pe acelaşi tip de suport, denumită operaţie de
reproducere a informaţiei şi a documentelor;
♦ Crearea şi încărcarea bazei informaţionale a sistemului birotic
presupun un set de proceduri, prin care se generează structura şi
modul de organizare a informaţiei pe suportul tehnic, încărcarea
bazelor de date;
♦ Actualizarea bazei informaţionale, prin eliminarea informaţiilor
inutile, introducerea de informaţii noi, modificarea valorilor
existente;

21
 ♦ Tratarea informaţiei care constă în efectuarea de operaţii care
privesc fie forma documentelor şi a imaginilor, fie conţinutul lor;
♦ Consultarea în timp real a informaţiei se realizează prin intermediul
unor programe care permit căutarea, selectarea şi transmiterea
informaţiei solicitate la un dispozitiv periferic de ieşire (monitor,
imprimantă, echipament de comunicaţie în reţea etc.);
♦ Punerea în formă a informaţiei solicitate la ieşire constă în
prelucrarea datelor pentru obţinerea de rapoarte şi situaţii complexe,
care vor fi transferate la dispozitivele de ieşire, în vederea
imprimării lor, afişării la terminal sau a comunicării locale, ori la
distanţă, prin intermediul reţelelor de date.
Funcţia de ieşire a informaţiei din sistem trebuie să satisfacă
anumite cerinţe, corespunzător mai multor aspecte, după cum ar fi:
♦ Natura informaţiei transferate la ieşire: date, texte, secvenţe sonore
sau vizuale, combinaţii ale acestora;
♦ Conţinutul efectiv al informaţiilor solicitate la ieşire;
♦ Natura suportului tehnic sau grafic, pe care urmează să fie
transferată informaţia la ieşire;
♦ Forma digitală sau analogică a informaţiei transmise;
♦ Destinatarul şi mijlocul de comunicare adecvat, comunicare care
poate fi în interiorul sistemului, către memoria externă şi arhiva
electronică a sistemului birotic, în afara sistemului către parteneri de
afaceri, instituţii de stat, acţionari, public.
Funcţia de comandă-control a sistemului birotic este reprezentată
de totalitatea atributelor necesare pentru dirijarea şi reglarea funcţionării
întregului sistem, a tuturor funcţiilor sale. Alocarea optimă a resurselor
sistemului se referă la echipament, memorie internă, baza de programe şi
baza informaţională, controlul proceselor de intrare, prelucrarea şi ieşirea
informaţiei în funcţie de natura ei.

1.5. Impactul tehnicii de calcul şi a telecomunicaţiilor

asupra strategiei firmei
În etapa actuală, dezideratul major al dezvoltării economice îl
constituie oprirea procesului de adâncire a decalajelor care despart România
22
de ţările dezvoltate sau chiar faţă de unele economii mediu dezvoltate. De
aceea, se pune cu acuitate întrebarea: care sunt resursele care în ultimele
decenii au avut o influenţă benefică în procesul creşterii economice şi
ameliorării condiţiilor de viaţă ale oamenilor?
Aceste resurse se regăsesc în schimbarea strategiei firmei în
economia de piaţă funcţională. Tot mai multe firme îşi vând produsele şi
serviciile pe Internet, canalele tradiţionale de distribuţie sunt pe cale de a fi
desfiinţate. Totodată se constată o reducere substanţială a şomajului, iar
educaţia este într-o permanentă creştere.
Noile tehnologii informaţionale constituie elementele majore ale
unei forţe de schimbare în infrastructura economiei. În ultimii 25 de ani se
constă o adevărată „explozie de noi idei”, „noi aplicaţii” şi apariţia
(formarea) de noi oameni în domeniul economic.
Deşi industria de calculatoare este tânără în comparaţie cu alte
industrii (de exemplu, construcţia de automobile şi transportul aerian),
domeniul calculatoarelor a cunoscut un progres spectaculos într-un timp
scurt. În primele decenii de existenţă sistemele de calcul erau foarte
centralizate, de obicei în interiorul unei singure încăperi. O companie de
mărime mijlocie sau o universitate ar fi putut avea unul sau două
calculatoare, în timp ce instituţiile mari aveau cel mult câteva zeci. Ideea că
în mai puţin de 20 de ani calculatoare la fel de puternice, mai mici decât un
timbru poştal, vor fi produse pe scară largă în milioane de exemplare părea
desprinsă dintr-un scenariu ştiinţifico-fantastic.
Astfel, consumatorul final, firma sau persoana privată, se aprovizio-
nează prin Internet în sistem „piaţă virtuală”, neavând importanţă locul unde este
situat magazinul de unde se cumpără. Utilizând sistemul Internet se poate comanda
un produs personalizat, după dorinţă în sistemul la comanda clientului.
Preţul plătit pentru produsul comandat va fi cu 10 – 20% mai mic
decât într-un magazin obişnuit. Ca atare, considerăm că sunt necesare
explicaţii referitoare la tehnologiile informaţiei şi de comunicaţii care stau la
baza acestor noi resurse de dezvoltare şi creştere economică.
Telecomunicaţiile sunt definite ca fiind o comunicare la distanţă.
Avansul rapid al transformărilor spre noi parametrii ai tehnologiilor,
multiplicarea funcţiunilor unei tehnologii şi scăderea costurilor determină ca
„telecomunicaţiile” să devină atractive pentru economie.

23
 Un sistem de telecomunicaţii se referă la mediul de transmisie, tipul
informaţiei transmise şi direcţia fluxului de comunicare.
Mediul de transmisie se caracterizează prin: undele radio, impulsuri
electronice vehiculate în liniile de transmisii şi prin semnale fotonice în
fibrele optice.
Tipul informaţiei, respectiv a semnalului transmis poate fi: admis,
video şi date de semnal.
Direcţia fluxului de comunicare (direction flow) are importanţă
primordială în economie. Aceasta poate fi:
• Simplex (one-way), în mod obişnuit emisiile simplex
(unidirecţionale de la emiţător la receptor) sunt denumite comunicaţii top-
down. Semnalele pot fi transmise pe unde electromagnetice către receptor
sau prin sateliţi. Procedeul are direcţia caracterizată prin expresia „de la un
punct la multipuncte (point-to-multi-point). Emisiunile obişnuite de
televiziune constituie un exemplu sugestiv de conumicare simplex (one-
way).
• Duplex (two-way). Punctul central de emisie este legat cu alte
numeroase puncte într-o reţea în care procedura bottom-up de conexiuni este
completată cu aşa-numita „comunicare laterală”. În situaţia de mai sus este
posibilă realizarea în timp real a interacţiunii între indivizi aflaţi în două sau
mai multe puncte diferite de poziţia emiţătorului. Acest tip de comunicare
(interactivă) se adresează direct de regulă unei audienţe specifice sub formula
„de la punct la punct” (point-to-point).
1.6. Sfera de cuprindere şi efectele tehnologice informaţionale
Creşterea în ritm deosebit de rapid a procesului de formare a
reţelelor electronice de date, îndeosebi dezvoltarea Internet-ului ca „reţea de
reţele” (network of networks) au condus la extinderea volumului şi structurii
de servicii electronice, deschizându-se noi oportunităţi pentru comerţul şi
diviziunea internaţională a muncii, în direcţia reducerii costurilor
tranzacţionale şi a creşterii eficienţei economice, mai ales pe seama
economiei de timp şi a realizării unei mai bune concordanţe dintre cerere şi
oferta de bunuri şi servicii, pe plan naţional şi transnaţional.
Cererea unui cadru legal şi instituţional adecvat tehnologiilor
informaţionale (TI) oferă guvernelor şi agenţilor economici posibilitatea de
a-şi exercita influenţa asupra naturii şi dezvoltării comerţului electronic, chiar

24
dacă o serie de probleme rămân insuficient sau deloc soluţionate (siguranţa
juridică, impozitarea, protecţia şi securitatea datelor etc.).
Internet-ul s-a dezvoltat iniţial în SUA, în anii 60, ca o reţea de
calculatoare între birourile guvernamentale, laboratoarele de cercetare şi
instituţiile academice.
De la crearea în 1993 a World Wide Web (WWW), Internet-ul s-a
transformat rapid într-un mijloc global pentru telecomunicaţii şi schimb de
informaţii în spaţiu. Prin caracterul său, Internet-ul este un bun public,
deoarece nu există un proprietar care să ceară licenţe sau să impună taxe
pentru utilizarea sa. Un avantaj competitiv decisiv al Internet-ului, faţă de
toate celelalte reţele de servicii oferite de proprietari distincţi, rezidă tocmai
în caracterul său de nonproprietate.
Reţelele electronice schimbă modalităţile folosite în transmiterea
informaţiei, în contextul comerţului cu bunuri şi servicii, necesitând
infrastructuri (hard şi software) şi calificări profesionale tot mai performante
şi superioare şi reprezentând totodată o adevărată „revoluţie” în schimbul
mondial de bunuri şi servicii. Spre deosebire de canalele tradiţionale de
comunicaţii, care presupun oferta de informaţii prin cataloage şi comenzi,
scrisori, telefon sau fax, prin Internet se realizează o interacţiune directă sui
generis între vânzător şi cumpărător, economia de timp şi alte cheltuieli
materiale fiind considerabil mai mare.
Aceasta va crea, desigur, un potenţial substanţial pentru afaceri
comandate prin poşta electronică, agenţii de intermediere şi alte servicii
similare, contribuind la creşterea gradului de diversificare a ofertei şi
rafinarea exigenţelor cererii, combinarea optimă a factorilor de producţie, la
nivel zonal, naţional, regional şi internaţional.
Programele pe calculator se pot schimba în forma digitalizată via
Internet, ceea ce le conferă un grad ridicat de flexibilitate, adaptabilitate şi
inovaţie în deplin consens cu frontul nelimitat al creativităţii umane şi nevoia
de a soluţiona probleme la niveluri individuale, sectoriale şi globale.
Internet-ul reprezintă un potenţial semnificativ pentru serviciile
oferite de către bănci (activităţi bancare electronice, comerţul cu obligaţiuni,
numerar electronic) şi societăţile de asigurare pentru servicii de consultanţă
(auditori, consultanţi de management, contabili, programe de software,
telemedicină), ca şi pentru tranzacţiile cu instituţiile publice.

25
 În opinia specialiştilor, comerţul electronic constituie o inovare a
cărei importanţă economică are efecte complexe pe termen lung, încă
insuficient cercetate. Eforturile şi costurile de identificare a partenerilor şi de
informare, (de exemplu, analizele de piaţă) vor fi reduse simţitor, pieţele, în
general, se vor extinde şi intensitatea concurenţei va creşte, în paralel cu
deschiderea de noi oportunităţi de cooperare. Vor fi create noi posibilităţi
pentru diviziunea „intranaţională.”, „supranaţională” şi „internaţională” a
muncii, ceea ce, la rândul său, va conduce la o creştere substanţială a
productivităţii muncii, va promova dezvoltarea de noi produse şi servicii,
concomitent cu schimbarea raporturilor dintre factorii de creştere şi a
structurilor de producţie. Teoria comerţului internaţional bazată pe scheme şi
jocuri strategice cu sumă nulă şi pozitivă va dobândi noi sfere de cercetare,
inclusiv în ceea ce priveşte relaţiile economico-financiare şi comerciale
dintre ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Prin vocaţia sa globală,
comerţul internaţional va oferi şanse sporite ţărilor slab dezvoltate de a
accede mai rapid pe pieţele internaţionale, deschise cel puţin din punct de
vedere informaţional.
Noi fronturi pentru cercetarea ştiinţifică din domeniul economiei
vor fi deschise mai ales pentru disciplinele care analizează impactul
progresului tehnologic, elaborarea de previziuni şi modelarea riscului.
Folosirea tehnologiilor informaţionale, potrivit unui studiu al
OECD, va conduce la o rată mai înaltă a creşterii productivităţii
macroeconomice totale a factorilor de producţie, pe termen lung, într-un ritm
mediu anual de peste 0,5 puncte procentuale. După cum se ştie,
productivitatea totală a factorilor măsoară nivelul tehnologic al dezvoltării
unei economii care nu poate fi atribuit unor factori de producţie individuali.
Acest indicator este definit ca o relaţie între indicii output-urilor şi input-
urilor. În forma sa cea mai frecvent uzitată, pe care se bazează şi studiul
OECD, indicele creşterii reale a valorii adăugate brute este indicele output-
ului, iar cel al inputurilor este reprezentat de suma cheltuielilor cu munca şi
capitalul, ţinând seama de ponderile valorii adăugate nominale ale acestora.

1.7. Intranet şi Internet

26
 Tehnologiile informatice şi de comunicaţii au impus în limbajul
tehnic şi economic o multitudine de termeni dintre care Intranet-ul şi
Internet-ul caracterizează însăşi esenţa revoluţiei informatice.
1.7.1. Conceptul Intranet
Pentru conceptul de Intranet sunt mai multe definiţii:
• tehnologia Intranet utilizată într-o organizaţie pentru a facilita
comunicarea şi accesul la informaţii;
• un mecanism integrat pentru utilizatori, procese şi informaţii din cadrul
unei întreprinderi;
• corporaţia „reţeaua informaţiei”.
Intranet-ul permite comunicarea între utilizatori şi departamente
printr-o interfaţă comună tuturor platformelor şi anume browserul.
Utilizatorii de obicei sunt grupaţi în trei categorii: cei care introduc şi
prelucrează informaţiile (authors), cei care utilizează informaţia (users) şi
furnizorii de informaţii (providers).
Necesitatea Intranet-ului rezidă din volumul imens al datelor şi
informaţiilor care, altfel, ar îngreuna rezolvarea problemelor din cadrul
marilor companii.
Soluţia schimbului de documente în format electronic pare să fie
singura soluţie de a ieşi din impas.
Intranet-ul asigură calea cea mai sigură şi mai rapidă de utilizat
pentru comunicarea inter-departamentală deoarece accesul la orice tip de
informaţie se realizează printr-o interfaţă comună oricăror platforme soft şi
hard şi anume browser-ul.
Actualmente, aproximativ 2/3 din totalul companiilor americane
deţin un Intranet şi, într-un timp relativ scurt va fi extins şi utilizat peste tot.
Dimensiunea Intranet-ului variază de la o firmă la alta în funcţie de
numărul de utilizatori, de politica de proiectare şi implementare peste vechile
sisteme, de orientările firmei. O dată ce documentele sunt într-un format
accesibil prin Web, firma poate rămâne cu personal minim care să prelucreze
aceste informaţii.
Intranet-ul poate fi considerat ca un sistem sigur de diseminare a
informaţiei în cadrul unei firme, sistem care este conceput pe baza unei reţele
de calculatoare, a tehnologiilor Internet şi a lucrului în cooperare.
Componentele sale sunt următoarele:
27
 − o reţea de calculatoare care conţine:
• mediul fizic de comunicare între diversele sisteme de calcul ale
firmei;
• echipamente de interconectare ale subreţelelor;
• suitele de protocoale care asigură comunicarea între entităţile
reţelei.
− programele care implementează serviciile de bază Internet;
− aplicaţii pentru implementarea serviciilor Intranet;
− aplicaţii destinate lucrului în cooperare.
− Intranet-ul se individualizează prin serviciile oferite, iar simpla
lor enumerare justifică complexitatea unui asemenea tip de reţea. Sunt
cel puţin 50 de activităţi de interes într-o reţea de tip Intranet, dintre
care enumerăm câteva mai importante:
1. Crearea unor interfeţe standard, universale pentru toate bazele de
date ale firmei pe mai multe platforme (Windows NT, Mac sau Unix) şi
posibilitatea accesului angajaţilor la toate datele de la aceeaşi staţie de lucru.
2. Crearea de formulare bazate pe web pentru colectarea foilor de
pontaj ale angajaţilor.
3. Plasarea on-line a manualelor pentru resurse umane şi de
personal.
4. Crearea unor sisteme centralizate de urmărire şi raportare a
vânzărilor.
5. Crearea unor bănci şi sisteme de afişare pentru slujbele şi
serviciile interne.
6. Crearea unor depozite pentru formularele companiei şi sisteme de
distribuţie.
7. Crearea unor calendare cu evenimentele companiei.
8. Crearea unor sisteme centralizate pentru urmărirea cererilor de
cumpărare.
9. Circuitul ştirilor companiei.
10. Afişarea cataloagelor cu furnizorii şi produsele aprobate la un
moment dat.
Deşi sunt de o mare varietate, serviciile Intranet se pot grupa pe
activităţi fundamentate în cadrul fiecărei companii şi anume: marketing şi
vânzări; resurse umane; planificare şi organizare; educare, pregătire;
securitate.
28
 Se remarcă în asigurarea acestor servicii rolul bazelor de date prin
care se asigură informaţiile necesare implementării. De asemenea, sunt
indispensabile suitele de programe de conversie, atât pentru elementele de
grafică, cât şi pentru text.

1.7.2. Aplicaţiile Intranet-ului în economie

Companii din diverse ramuri ale economiei, fiind convinse de
avantajele Intranetului, şi-au implementat un astfel de sistem şi au obţinut
importante economii la costurile operaţiilor şi la îmbunătăţirea productivităţii
personalului.
Aplicaţiile Intranet se încadrează în una din următoarele categorii:
− comunicarea se desfăşoară pe principiul unul către mai mulţi,
între echipe, departamente sau la nivelul întregii companii prin
punerea informaţiilor în pagini Web, reducând volumul
documentelor scrise pe hârtie. Astfel se recuperează cheltuielile,
reducându-se costurile producerii, listării şi distribuirii
informaţiilor firmei;
− colaborarea reprezintă interacţiuni de la mai mulţi către mai
mulţi. Această categorie include grupul de ştiri care facilitează
schimburile directe de informaţii între membrii, informaţiile
fiind astfel făcute disponibile într-o „bază de cunoştinţe a
companiei”.
Aceste tipuri de aplicaţii Intranet îmbunătăţesc comunicarea şi
productivitatea în toate zonele unei întreprinderi. Marile companii folosesc
Intranet-ul pentru a rezolva comunicarea în departamente cu vânzări şi
marketing, dezvoltarea produselor, etc.

1.7.2.1. Aplicaţii pentru departamentul vânzări şi marketing

O schimbare de esenţă a vânzărilor şi a departamentelor de vânzări
şi marketing o constituie distribuirea informaţiilor de referinţă, actualizate,
unui grup de oameni distribuit din punct de vedere geografic.
Informaţia corectă dată la momentul potrivit, înseamnă de cele mai
multe ori reuşita unei vânzări. În acest sens, un Intranet poate oferi un acces
imediat la informaţii cum sunt: descrierea produselor; grafice care reprezintă
preţurile; produsele cu cele mai mari vânzări; informaţii competitive obţinute din
29
paginile www ale companiei; liste cu analiza câştiguri-pierderi; calendare-
program pentru documentarea privind activităţile de marketing şi previziunile
vânzărilor; materiale pentru training online; prezentări ale vânzărilor.
Aplicaţiile de tip tranzacţii din cadrul unui client Web browser, care
se asociază cu o bază de date de un standard industrial ajută departamentele
de marketing să întreţină şi să acceseze o bază de date care cuprinde clienţii-
cheie şi referinţe.
Personalul care se ocupă de vânzări poate utiliza aplicaţiile pentru a
formula cereri către furnizori, pentru a verifica starea unei cereri şi pentru a
completa documentele asociate unei vânzări. De exemplu, compania
Cadence Design Systems, în trei luni, şi-a constituit un Intranet destinat
activităţii de marketing, care conţine o bază de date dinamică privind
vânzările. Sistemul evidenţiază pas cu pas ciclul de vânzări în legătură cu
resursele privind vânzările, utilizează formularele Netscape pentru
comunicarea cu centrele, permite folosirea conturilor pentru a distribui
informaţiile în mod cert, pune la dispoziţie un depozit cu instrumente de
vânzări şi materiale de referinţă într-o varietate de formaturi ale
documentelor, are legături către site-urile Internet şi accesează şi distribuie
un grup de Ştiri zilnice despre industrie.
Grupurile de Ştiri au ca obiective:
− probleme legate de contractele profitabile, adică punctele slabe
ale concurenţei, contra-argumente şi ultimele tactici ale com-
petitorilor pe care le-a semnalat personalul de vânzări pe teren;
− reacţii şi discuţii asupra unor programe diverse de marketing,
soluţii de lucru şi sugestii pentru îmbunătăţiri;
− discuţii despre probleme care pot ajuta reprezentanţii cu vân-
zările să schimbe informaţii despre un anumit segment de piaţă.

1.7.2.2. Aplicaţii ale sectorului dezvoltarea produsului

Echipele ce activează în cadrul dezvoltării produselor au nevoie de
informaţii la zi pentru a-şi desfăşura activitatea în mod eficient. Aceasta se
axează pe managementul proiectului, iar membrii echipelor actualizează
programul proiectului şi oferă informaţii despre progresul dezvoltării sau
reacţiile clienţilor.

30
 În acest sector aplicaţiile Intranet-ului pot include: descrierea
produselor, design-uri, planificări şi schimbări; lista membrilor echipei şi res-
ponsabilităţi; probleme ale clienţilor; caracteristicile produselor competitive.
Aplicaţiile Intranet în acest domeniu, folosite împreună cu o bază de
date, permit membrilor echipei a se loga şi căuta rezultatele testelor aplicate
produselor.
Astfel de aplicaţii pot fi utilizate la obţinerea patentului unei
cercetări recente şi a trimite formularele necesare cât şi informaţiile în mod
direct către departamentul legal al firmei. Aplicaţiile de colaborare facilitează
discuţiile şi schimburile de idei ca de exemplu: expertiza pe probleme legate
de elaborarea produsului; forumuri pentru brainstorming şi pentru criticarea
abordării propuse; răspunsul clienţilor în cazul vânzărilor, marketingului şi a
serviciilor cu clienţii.
1.7.2.3. Aplicaţii pentru departamentul de sprijin şi servicii
acordate clienţilor
Aplicaţiile pentru publicare şi pentru tranzacţii ajută departamentul
de sprijin şi servicii acordate clienţilor să reflecte asupra reacţiilor clienţilor
creând un sistem coordonat de sprijin.
Acest gen de aplicaţii intranet dau posibilitatea membrilor echipei să
distribuie rapoarte asupra problemelor care să ajute echipei să poată răspunde
la întrebările clienţilor; să obţină informaţii actualizate despre stadiul
comenzilor clienţilor; să aibă informaţii pertinente în legătură cu schimbările
majore referitoare la ofertele speciale; să facă training on-line pentru a
răspunde cât mai competent clienţilor.
Grupurile de ştiri oferă un forum pentru discuţii ample despre
problemele repetate ale clienţilor şi discuţii deschise despre ce soluţii au
reuşit sau nu până în acel moment.
1.7.2.4. Aplicaţiile departamentului resurse umane
Departamentul resurse umane trebuie să-şi ţină angajaţii într-o
permanentă informare în legătură cu problemele de bază ale companiei şi
detalii asupra stării de sănătate şi a stării sociale a personalului.
Prin implementarea unui Intranet pentru publicarea acestor
informaţii, departamentul de resurse umane scutesc personalul de a răspunde
la întrebări de rutină şi de a face o muncă de rutină.
31
Astfel de informaţii sunt:
− informaţii despre beneficii şi angajări;
− politicile companiei;
− baze de date de căutare conţinând numere de telefon;
− raportul anual;
− pagini personale şi departamentale;
− informaţii confidenţiale despre vânzări;
− fişe medicale.
Aplicaţiile client-server elimină din birocraţia zilnică cu care
departamentul de resurse umane lucrează, oferind angajaţilor acces imediat
la informaţii personale.
Aplicaţiile sigure pot face posibile:
− înscrierea angajaţilor în diferite programe;
− sondarea angajaţilor;
− opţiunea privind concediile;
− introducerea on-line a formularelor de schimbare a
statutului angajaţilor de către manageri.
Grupul de ştiri din cadrul departamentului resurse umane simplifică
sarcina de a informa angajaţii despre schimbările survenite în politica
companiei, schimbări care-l afectează.

1.7.2.5. Aplicaţiile departamentului finanţe

Monitorizarea indicatorilor financiari ajută o companie să
stabilească clar obiectivele pentru managerii săi.
Prin intermediul aplicaţiilor intranet, departamentul de finanţe poate
oferi informaţii managerilor prin introducerea datelor financiare ale
companiei sau prin căutarea cu ajutorul formularelor.
Pentru achiziţionare se pot folosi aplicaţii intranet, reuşind prin
folosirea aceloraşi produse care stau la baza „magaziilor cibernetice” de pe
internetul public, să simplifice distribuţia electronică de software, încasarea
plăţilor şi achiziţionarea mărfurilor, creând un magazin virtual intern bazat
pe Web, care oferă produsele care au acordul companiei.
Numeroase departamente ale companiei, cum sunt grupurile ce se
ocupă cu documente legale, folosind în mod curent formulare pe hârtie, pot
avea beneficiile aplicaţiilor de tranzacţie disponibile cu ajutorul Intranet-ului.

32
 Intranet-ul automatizează procesarea cererilor şi elimină pierderea
rapoartelor pe hârtie, dar şi şterge complet costurile asociate cu listarea
hârtiei şi distribuţia. Poate o schimbare şi mai profundă produsă de Intranet
companiilor va fi cea culturală, nu cea tehnologică, pe măsură ce se obţin
instrumente noi care reconfirmă influenţa accesului la informaţii în cadrul
unei societăţi comerciale privite ca un întreg.

1.7.3. Conceptul Internet

Internet-ul este un ansamblu de calculatoare conectate în reţea, creat
în jurul lumii, în scopul transmiterii de mesaje. Este compus din reţele legate
între ele, utilizatorii putând să schimbe între ei mesaje, în format electronic.
De asemenea, se pot trimite fişiere de la orice calculator la oricare altul, pot
să găsească informaţii şi să folosească calculatorul altcuiva, dacă dispune de
parola corespunzătoare.
Pentru conducere, nu există un management centralizat al
Internetului, dar există mii de reţele individuale şi organizaţii care, fiecare, îşi
plătesc costurile proprii. Fiecare reţea cooperează cu alte reţele pentru
dirijarea traficului Internet, astfel că informaţia circulă între ele.
Pentru ca reţelele şi calculatoarele să coopereze, trebuie să existe un
acord general privind procedurile Internet standardele pentru protocol.
O conexiune tipică de internet este compusă, în principal, din 4 elemente:
− Calculatorul clientului sau un echipament similar, la un capăt al
conexiunii;
− Furnizorul de servicii pentru accesul la Internet;
− Reţelele de comunicaţie, care leagă împreună celelalte componente;
− Calculatorul gazdă sau server, la celălalt capăt al conexiunii.
Una din principalele forme de comunicare pe internet este sistemul
e-mail (poşta electronică). Prin e-mail se realizează, folosind calculatorul,
transmiterea de mesaje de, la o persoană la alta. Mesajele sunt salvate şi
păstrate până când destinatarul se hotărăşte să le citească. Trimiterea de
mesaje prin e-mail este mult mai convenabilă decât trimiterea lor prin poşta
convenţională sau telefon, pentru că acestea ajung imediat, nu necesită ca
destinatarul să fie prezent şi nici nu-l întrerupe pe acesta din ceea ce face la
un moment dat. Mesajele pot fi uşor tipărite, salvate pe disc sau trimise către
altcineva, tot prin sistemul e-mail. Toţi utilizatorii de e-mail trebuie să ştie că
33
urmează să-şi păstreze copii ale mesajelor pe disc sau benzi şi că o
confidenţialitate perfectă nu poate exista.
Prin intermediul internetului, persoane din întreaga lume pot lua parte
la discuţii pe marginea a mii de subiecte din cele mai diverse arii de interes,
formând aşa numitele newsgroups. Toţi utilizatorii reţelei pot afişa mesaje şi
fiecare poate citi mesajele celorlalţi membrii ai grupului care au fost afişate.
World Wide Web a fost cel care a permis transferul şi vizualizarea
documentelor între clienţi şi servere, în mod transparent, utilizând
aproximativ orice tip de calculator şi protocoale standard implementate în
multe platforme hard şi soft. Integrarea serverelor Web cu bazele de date şi
cu aplicaţii distribuite pe platforme independente a creat premisele realizării
reţelelor de tip Intranet. Cercetările efectuate de firma Zona Research au
concluzionat o creştere de patru ori a cheltuielilor cu software-ul pentru
Intranet în comparaţie cu Internet.
Asemănările dintre Intranet şi Internet se pot rezuma la următoarele:
− ambele funcţionează pe baza arhitecturii client-server;
− arhitecturi asemănătoare;
− ambele se bazează pe WWW.
Deosebirile sunt:
− la Intranet, rolul staţiilor de lucru este diminuat, o parte din
datele procesate migrează de pe staţiile de lucru pe servere;
− la Intranet, controlul aplicaţiilor şi al mediilor de operare se face
mai mult prin servere decât prin staţiile de lucru, ambele
comunicând în reţea prin protocoale standard;
− la Intranet, utilizatorii au acces flexibil la date, deşi aplicaţiile,
interfeţele utilizator şi datele sunt sub controlul departamentului IT;
− Internetul este zona informaţiilor publice, iar Intranetul zona
informaţiilor private;
− securitatea Internet-ului este mai restrictivă în sensul că este bazat
pe parole sau alte modalităţi de autentificare;
− Intranet-ul permite difuzarea şi partajarea, lucrul în echipă;
− Intranet-ul este mai rapid decât Internet-ul, pentru că operează
local la 10-100 Mbs, iar la distanţă prin linii telefonice la viteza de
56 K sau 256 K. În comparaţie cu el, Internet-ul permite o operare
doar între 14.400-28,8 Kbps;

34
 − Pentru Intranet relaţia cu bazele de date este mai operaţională decât
la Internet, datorită existenţei celor două tipuri de utilizatori.
Trecerea, însă, de la societatea industrială la cea informaţională este
stimulată de Internet, care este de fapt un sistem de reţele de calculatoare
interconectate ce oferă servicii de comunicare a datelor şi acces la informaţie,
cum ar fi: poşta electronică, transferul de fişiere, conectarea la distanţă a
utilizatorilor, grupuri de ştiri, web – care este un serviciu internet complex.
Conceptul iniţial al Web-ului care include hiper-media, deci grafica, sunete,
animaţie, permite utilizatorului să poată „naviga” prin multitudinea
informaţiilor stocate în Internet. Dar Internet-ul este utilizat frecvent în
domeniul economic, ducând la apariţia Intranet-ului, adică reţele proiectate
pentru nevoile interne ale unor organizaţii sau întreprinderi, cu condiţia că
folosesc aceleaşi protocoale, servicii, echipamente şi software ca şi Internet-
ul. Intranet îşi lărgeşte aplicabilitatea prin deschiderea selectivă pentru
furnizori, clienţi, laboratoare de cercetare, devenind astfel un extranet. Dacă
o întreprindere foloseşte în organizarea ei un Intranet sau extranet acestea
duc la cheltuieli de investiţii ridicate, dar care se recuperează rapid. Intranet-
ul reprezintă în domeniul economic „sistemul nervos digital” al
întreprinderii. Necesităţile de comunicare ale organizaţiilor şi întreprinderilor
(firmelor) includ tipuri diverse şi complexe de informaţii şi cunoştinţe, care
nu pot fi transmise eficient prin mijloacele clasice (poştă, fax, telefon).

1.7.4. Internetul şi comerţul electronic factori ai relansării

creşterii economice în România
Deşi actorii pieţei au o importanţă majoră în crearea şi funcţionarea
sectorului TIC, rolul statului nu este de neglijat în sprijinirea acestui sector:
a) guvernul are datoria să stabilească, în mod clar, obiectivele
dezvoltării economice sociale, ţinând seama de tendinţele pe plan mondial,
în perimetrul cărora dezvoltarea „noii economii electronice” ocupă un loc
deosebit;
b) sistemul de legi şi reglementări favorabile dezvoltării TIC poate
avea un impact cu mult mai benefic asupra progresului economic şi social
comparativ cu sprijinirea financiară din partea guvernului; înlăturarea
obstacolelor din structurile învechite de reglementare deschide calea pentru
noi agenţi economici care vor să intre pe piaţă – ceea ce prin intensificarea
35
competenţei reduce costul de casare a serviciilor şi îmbunătăţeşte calitatea
acestora;
c) guvernul poate avea un rol activ ca factor de sprijinire a
mecanismelor pieţei prin culegerea şi prelucrarea de informaţii şi date
publice care pot fi oferite beneficiarilor la un preţ rezonabil. Sistemele TIC
oferă cea mai bună cale de a servi în mod eficient cetăţenii, rapid şi cu datele
necesare;
d) guvernul acţionează ca promotor al legilor în acele domenii în
care iniţiativele de piaţă nu funcţionează eficient (educaţie, cercetare, studiul
continuu);
e) societatea informaţională nu are graniţe, ceea ce impune
responsabilităţi pentru guvern în ceea ce priveşte organizarea cooperării
internaţionale la nivelul considerentelor ştiinţifice majore, măsuri de
reglementare şi sprijinire a întreprinzătorilor pentru a funcţiona în mod
confidenţial pe pieţele globale.
Eliminarea obstacolelor din faţa dezvoltării comerţului electronic, în
prezent şi în perspectivă, se referă la următoarele aspecte:
• adoptarea unor măsuri legale care să ajute la întărirea încrederii
între partener mai ales în cazul consumatorilor;
• promovarea unei concurenţe reale de piaţă în scopul diminuării
costului serviciilor telecomunicaţiilor şi Internet-ului;
• sprijinirea şi crearea unui sistem educaţional pentru învăţarea
continuă, ceea ce asigură alfabetizarea digitală pentru toţi;
• asigurarea unei legislaţii coerente şi stimulative pentru TIC;
• asigurarea dezvoltării unui comerţ electronic antrenant din
punct de vedere social;
• luarea de măsuri pentru creşterea disponibilităţii capitalului de
risc în domeniul TIC;
• accelerarea utilizării sistemului TIC în activitatea administraţiei
publice.
România cheltuie anual pentru TIC circa 60-80 USD/locuitor, faţă
de media europeană de 2400 USD. Menţinerea monopolului în economie
conduce la obstrucţionarea Internet-ului şi comerţului electronic spre
deosebire de ţări în care acestea au fost liberalizate, ştiut fiind că societatea
informaţională este unul din mijloacele de accelerare a integrării în U.E.

36
 Principalele obiective specifice ale dezvoltării comerţului electronic
în România vizează:
− Conştientizarea factorilor de decizie începând cu factorul politic
privind importanţa de excepţie a domeniului pentru
compatibilizarea cu procesele globalizării pieţelor;
− Asigurarea transparenţei, comunicării conectivităţii şi cooperări;
− Crearea infrastructurii societăţii TIC;
− Asigurarea legislaţiei şi a cadrului instituţional;
− Abordarea sistemică între e-Commerce, e-Business, e-Banking
etc;
− Promovare cercetărilor în domeniul e-Commerce;
− Sprijinirea sistemului de informare profesională, în ştiinţă şi
cultură în domeniul TIC.
Datorită progresului tehnologic rapid, aceste domenii converg în
ritm alert, iar diferenţele între colectarea, transportul, stocarea şi prelucrarea
informaţiei dispar pe zi ce trece. Organizaţii cu sute de birouri răspândite pe
o arie geografică largă se aşteaptă în mod curent să poată examina printr-o
simplă apăsare de buton chiar şi echipamentele lor cele mai îndepărtate. Pe
măsură ce posibilităţile noastre de a colecta, prelucra şi distribui informaţia
cresc tot mai mult, cererea pentru o prelucrare şi mai sofisticată a informaţiei
creşte şi mai rapid.
Deşi industria de calculatoare este tânără în comparaţie cu alte
industrii (de exemplu, construcţia de automobile şi transportul aerian), dome-
niul calculatoarelor a cunoscut un progres spectaculos într-un timp scurt.
Multe organizaţii dispun de un număr semnificativ de calculatoare,
aflate deseori la distanţă unul de altul. De exemplu, o firmă cu mai multe
fabrici poate avea în fiecare unitate de producţie câte un calculator pe care se
ţine evidenţa inventarului, se monitorizează productivitatea şi se calculează
salariile angajaţilor. La început, fiecare din aceste calculatoare putea lucra
izolat de celelalte, dar la un moment dat managerii au decis să le conecteze
între ele pentru a putea extrage şi corela informaţii despre întreaga firmă.
În termeni mai generali, subiectul se referă la împărţirea
resurselor, iar scopul este de a face toate programele, echipamentele şi, în
special, datele să fie disponibile pentru oricine din reţea, indiferent de
localizarea fizică a resursei şi a utilizatorului. Cu alte cuvinte, simplul fapt că
37
un utilizator se întâmplă să fie la 1000 km distanţă de datele sale nu trebuie
să îl împiedice să folosească respectivele date ca şi cum ele ar fi locale. Acest
obiectiv poate fi sintetizat, spunând că reprezintă o încercare de a distruge
,,tirania geografiei”.
Un al doilea scop este asigurarea unei fiabilităţi mari prin accesul
la mai multe echipamente de stocare alternative. De exemplu, fişierele pot fi
copiate pe două sau trei maşini, astfel încât, dacă una din ele nu este
disponibilă (datorită unei defecţiuni hardware), pot fi utilizate celelalte copii.
În plus, prezenţa mai multor procesoare înseamnă că dacă un procesor se
defectează, celelalte pot să preia şi să ducă la bun sfârşit, fie şi cu
performanţe reduse, activitatea respectivului procesor. Pentru domeniile
militar şi bancar, controlul traficului aerian, siguranţa reactoarelor nucleare şi
multe alte asemenea aplicaţii, posibilitatea de a nu întrerupe operarea unor
echipamente în eventualitatea unor probleme hardware este de maximă
importanţă.
Un alt scop este economisirea banilor. Calculatoarele mici au un
raport preţ/calitate mult mai bun decât cele mari. Sistemele mari de calcul
(calculatoare de mărimea unei camere) sunt cam de zece ori mai rapide decât
calculatoarele personale, dar costă de o mie de ori mai mult. Acest
dezechilibru i-a determinat pe mulţi proiectanţi să construiască sisteme
formate din calculatoare personale, câte unul pentru fiecare utilizator, datele
din reţea fiind păstrate pe unul sau mai multe servere de fişiere partajate.
În modelul client-server comunicarea ia în general forma unui mesaj
de cerere, prin care clientul solicită serverului executarea unei anumite
acţiuni. Serverul execută cererea, trimite răspunsul înapoi clientului. În mod
uzual există un număr mare de clienţi şi un număr mic de servere.
Un alt scop al conectării în reţele este scalabilitatea: posibilitatea ca
o dată cu volumul de muncă să crească treptat şi performanţa sistemului prin
adăugarea de noi procesoare. În cazul sistemelor mari de calcul centralizate,
atunci când sistemul este încărcat el trebuie înlocuit cu un sistem mai mare,
operaţie ce presupune de obicei costuri mari şi multe neplăceri pentru
utilizatori. În modelul client-server pot fi adăugaţi clienţi şi servere noi pe
măsură ce este nevoie de ei.
În sfârşit, punerea în funcţiune a unei reţele de calculatoare serveşte
şi unui scop care nu are de-a face aproape deloc cu tehnologia. O reţea de
calculatoare poate furniza un mediu de comunicare puternic între angajaţii

38
aflaţi la mare depărtare unii de alţii. Folosind o reţea, este uşor ca două sau
mai multe persoane care trăiesc în locuri diferite să scrie împreună un raport.
Când un angajat schimbă ceva într-un document din reţea, ceilalţi pot vedea
schimbarea imediat, fără a mai aştepta câteva zile o scrisoare în acest scop.
Cooperarea între grupuri de oameni aflaţi la distanţe mari unii faţă de alţii –
un lucru imposibil înainte – devine în acest fel simplă. Pe termen lung,
utilizarea reţelelor pentru a asigura comunicarea inter-umană se va dovedi
probabil mai importantă decât scopurile tehnice de genul creşterii fiabilităţii.
O dată cu apariţia Internetului au apărut o mulţime de servicii şi
aplicaţii noi. Pe lângă serviciile dedicate publicului larg, cum ar fi poşta
electronică (e-mail), serviciul de ştiri (usenet) şi World Wide Web, au apărut
şi servicii dedicate în special firmelor. Astfel au apărut conceptele de e-
commerce, e-demand, e-business, e-banking.

1.7.4.1. E-commerce – comerţul electronic

Acestea sunt zilele în care fiecare firmă încearcă să vândă ceva prin
Internet. Dar în spatele creşterii explozive a comerţului electronic se află o
muncă asiduă depusă pentru rezolvarea modalităţilor de plată on-line. Pentru
a înţelege acest proces de plată trebuie să gândim ca un adevărat bancher.
Fiecare afacere are nevoie de un cont bancar comercial, sau de un cont care
să poată accepta de la cumpărători plata prin carte de credit. În trecut, aceasta
era greu de realizat pentru afacerile care se derulau prin Internet, deoarece
majoritatea băncilor cerea cel puţin doi ani de existenţă a firmei pe piaţă.
Acum, o dată cu înfiinţarea unor firme specializate este mult mai uşor să se
deschidă conturi comerciale, liderul în domeniu fiind AuthorizeNet.com.
Când un client plăteşte ceva printr-o cartelă de credit, există două
etape diferite în cadrul tranzacţiei: autorizarea şi vizualizarea. Autorizarea se
referă la verificarea numărului de cont pentru a se vedea dacă cartela mai
este validă, are suficient credit, sau dacă nu a fost raportată ca fiind furată.
Vizualizarea se referă la aprobarea şi afişarea tranzacţiei, precum şi la
confirmarea expedierii bunului. Aceasta se poate întâmpla pe una din cele
două căi existente: on line sau în timpul autorizării cu reţeaua bancară, acesta
însemnând că tranzacţia „trece” la ambele bănci (banca ce a emis cartela de
credit a cumpărătorului şi banca la care are deschis contul comercial firma

39
vânzătoare). Într-o etapă separată, după efectuarea autorizaţiei are loc
actualizarea datelor referitoare la aceea cartelă de credit.
În această scurtă istorie a tehnologiei de plăţi prin Internet, s-au
conturat totuşi o serie de lipsuri. Cea mai mare controversă a fost acceptarea
unui singur standard care să lege banca şi lumea Internetului. Problemele
care apar aici sunt legate de faptul că banca intră în contact cu o mulţime de
utilizatori şi proprietari de site-uri specializate pe comerţul electronic. În
aceste condiţii, banca doreşte o securitate de fier, chiar dacă aceasta duce la
cheltuieli suplimentare, dar să nu uităm că această securitate duce la o
reducere a problemelor (privind riscurile) din partea managerilor băncii. Un
bun exemplu a desfăşurării acestei lupte în procesul standardizării a fost
neacceptarea de către operatorii de Internet a standardului de securitate în
cazul tranzacţiilor electronice (SET-secure electronic tranzaction). La început
acest standard fost propus de un consorţiu de bănci şi firma IBM. SET a fost
un răspuns la necesitatea de a ţine numerele cartelelor de credit departe de
hard discurile comercianţilor prin Internet – o cale esenţială pentru
comercianţi de a verifica conturile clienţilor. Mai târziu SET a fost
transformat într-un nou standard numit limbaj şablon pentru comerţul
electronic (ECML). Acesta încearcă să structureze datele cerute de la
cumpărători, într-un singur standard coerent, adăugând SET-ului câteva noi
standarde cum ar fi XML pentru structurarea datelor şi X.509 un standard de
criptare a proceselor. Din nou IBM şi multe bănci se află în spatele realizării
acestui standard.
În ciuda atâtor eforturi, instituţiile financiare au încă probleme cu
Internetul. Încercarea unor bănci ca Citybank şi American Express de a
scoate pe piaţă cartele de credit care pot fi folosite doar în cazul
cumpărăturilor efectuate prin Internet, nu a fost foarte bună. De acum
cumpărătorii sunt obişnuiţi să folosească cărţi de credit obişnuite când fac
cumpărături prin Internet sau companiile mari folosesc pentru lansarea unor
comenzi de aprovizionare site-urile business-to-business. În timp ce presa
continuă să scrie despre cumpărători cărora le este frică dea numărul cărţii
lor de credit, totuşi cumpărăturile prin Web înfloresc.
Dar să vedem, în continuare, cum se realizează identificarea
cumpărătorului în cadrul unei tranzacţii. Ultimele inovaţii în plata electronică
au legătură cu înfiinţarea unor portaluri şi a unor noi căi de identificare a
cumpărătorilor. Aceste portaluri implică companii ca ShopNow.com,

40
iGive.com şi eBates.com care oferă cumpărătorilor un mecanism de reduceri
dacă aceştia sunt membri ai reţelei respective. Beneficiul pentru proprietari
este acela de a se face cunoscuţi pe piaţă şi de a da acces la produsele lor.
Pentru utilizatori beneficiul este dat de reducerile obţinute în urma
frecventelor cumpărări în cadrul reţelei.
O metodă de identificare este aceea de a folosi direct baza de date de
la logare. Aceasta înseamnă că utilizatorii trebuie să introducă codul lor de
identificare şi parola înainte de a putea face cumpărăturile. O altă metodă
este de a folosi criptarea.
Metoda criptării este dificilă deoarece, mai întâi, trebuie stabilită o
infrastructură de chei publice şi private, iar acestea trebuie, atribuite şi trimise
cumpărătorilor. În teorie lucrurile stau bine, dar în practică este mult mai
dificil de realizat, deoarece această metodă cere o configurare complexă a
aplicaţiilor.

1.7.4.2. E-banking – operaţii bancare realizate

prin tehnica de calcul
Internetul a dat putere şi libertate consumatorilor de servicii
financiare de a-şi lărgii alegerile lor la nivel global. Aşezarea geografică nu
mai este aşa importantă cum era odată. Restricţiile geografiei nu mai permit
industriei de servicii financiare să atragă oamenii şi să-i ţină ostatici,
gândindu-se între timp că acei clienţi ai lor sunt loiali.
Crearea unei prezenţe pe Internet aduce valoare pentru serviciile
financiare, dar aceasta cere mai mult decât posibilităţi tehnologice. Cum a
fost în cazul migrării clienţilor de la ghişeele băncilor la automatele bancare,
clienţii începând să efectueze operaţiile bancare mai mult on-line. Deja 62%
dintre americani şi 53% dintre canadieni folosesc Internetul, şi un alt număr
impresionant plănuiesc să-şi efectueze operaţiunile bancare on-line. În timp
ce în mintea multor furnizori de servicii financiare aceasta creează viziunea
unui serviciu cu costuri reduse şi implicit a creşterii profiturilor, realitatea nu
este tocmai bună.
În Statele Unite ale Americi, 76% dintre cei intervievaţi au declarat
că au o instituţie financiară principală, iar în Canada procentul a fost de 85%.
Aceasta se transformă într-o imensă participare la afacere – americanii dau
80% din serviciile financiare către banca centrală sau către furnizorul de
41
servicii financiare, în timp ce canadienii dau 85%. Aceasta indică fie un simţ
istoric al loialităţii, fie este un rezultat al inerţiei, fie că nu sunt capabili să
găsească alternative atrăgătoare. Această situaţie se schimbă rapid în urma
folosirii Internetului.
Dar de ce sunt consumatorii nord-americani aşa de apropiaţi faţă de
instituţiile financiare? Migrarea cu succes a consumatorilor spre Internet se
află în transformarea relaţiilor off-line, în relaţii on-line. Aceasta cere o
strategie clară pentru o înţelegere a naturii relaţiei cu clienţii şi o apropriere
faţă de arhitectura Web-ului. Absenţa loialităţii şi ataşamentul emoţional a
băncii în mediul activ, pune industria bancară în pericol de a deveni un bun
de larg consum. Multe bănci tradiţionale au transferat informaţiile şi
serviciile pe care le oferă pe Web site-urile lor. Ceea ce nu au reuşit ei să
transfere este loialitatea şi ataşamentul emoţional formulat de interacţiunea
oamenilor atunci când se întâlnesc faţă în faţă. Lipsa acestei interacţiuni
fizice duce la absenţa loialităţii şi a ataşamentelor emoţionale care ameninţă
să transforme serviciile financiare în bunuri de larg consum.
Construind şi menţinând o relaţie sănătoasă cu clienţii reprezintă
punctul cheie al diferenţei. Clar, transformând relaţiile cu clienţii, în relaţii
on-line, cere mai mult decât să fie apt să scrie un cod HTML.
Strategia de bază on-line trebuie să reflecte angajamentul băncii
pentru o relaţie veritabilă, nu tehnologică. Băncile trebuie de asemenea să-şi
dea seama că relaţiile cu clienţii ţinute strict numai on-line nu sunt aşa de
puternice ca relaţiile on-line. Instituţiile financiare trebuie să-şi construiască
Web site-urile împreună cu clienţii, având în minte în special relaţia lor cu
aceşti clienţii şi de asemenea să nu permită ca dezvoltarea site-ului să fie con-
dusă de tehnologie. Instituţiile de servicii financiare trebuie să recunoască că
majoritatea clienţilor caută atât funcţionalul cât şi satisfacţia emoţională. Ce-
rerile funcţionale sunt uşor de atins, furnizând informaţiile pe care clientul le
caută şi realizând un site uşor de folosit şi de consultat. Nevoile emoţionale sunt
direct legate de percepţia clienţilor asupra valorii pe care le-o acordă banca.
1.7.4.3. E-demand – dinamizarea canalelor de legătură
între consumatori şi organizaţie
Folosind tehnologia în anii „e”, organizaţiile încearcă să se apropie
de consumatori. Mulţi vorbesc de realizarea unor relaţii de unu la unu în
obiectivele lor. Realitatea este că tehnologia poate să apropie firmele de
clienţi în multe feluri. Întrebarea pe care şi-o pun departamentele de
42
marketing din cadrul multor organizaţii este: cum poţi cu adevărat să cunoşti
acei consumatori care pot devenii clienţi pentru produsele şi serviciile pe
care firma le poate oferii? Teoria marketingului ne spune că trebuie să
producem ceea ce consumatorii doresc, astfel ei ne vor deveni clienţi.
Un număr mare de studii au arătat că acele organizaţii care adoptă o
orientare spre piaţă (se concentrează pe consumatori) devin mult mai
profitabile. Atunci una din căile majore pe care o organizaţie o are la
îndemână, este aceea de a începe să înţeleagă consumatorii.
Organizaţiile au colectat date despre consumatori timp de mulţi ani,
fie pe hârtii, fie în format digital. Numai recent mulţi au realizat valoarea
acestor date, date care duc la înţelegerea valorii consumatorului şi a nevoilor
lui. Aceasta a dus în ultimul timp la o accentuare a activităţii de culegere a
datelor despre consumatori. O dată ce aceste date au fost transformate în
informaţii, acestea devin un bun poate mai valoros decât alte bunuri din
cadrul firmei. De aici apare şi termenul de „bunuri digitale”, care se referă,
pe de o parte, la informaţiile despre consumator, şi cunoştinţa acumulată (ca
un capital intelectual) pe de cealaltă parte. Aceste bunuri trebuie să fie
manageriate şi utilizate pentru a îmbunătăţii abilităţile competitive ale
organizaţiei. Unul din primii paşi care trebuie făcuţi pe această cale de a
înţelege valoarea consumatorului este să putem oferi pentru ei.
Valoarea reală poate exista numai când folosim sau când deţinem
un produs. Percepem că un produs are o valoare particulară pentru noi,
înainte de a-l cumpăra, dar putem să-l simţim numai când el este pus la
treabă. De exemplu, o poliţă de asigurări poate fi privită ca un mijloc de a
rezolva o problemă, sau ca o investiţie. Singurul caz în care noi vom sesiza
valoarea ei este atunci când o vom folosi sau când vom încasa banii pe ea.
Vechea idee că nu cumpărăm o lopată că este o lopată, ci o cumpărăm pentru
că avem nevoie de ea pentru a face o groapă este adevărată. Dar noi putem să
mergem mai departe, şi putem spune că motivul pentru care cumpărăm o
lopata nu este acela de a face o groapă ci, de exemplu, pentru a construi o
casă. Prin urmare putem privi valoarea ca o parte a unui sistem ierarhic de
nevoi care face ca unii consumatori să achiziţioneze acel obiect.
Dacă analizăm reţeaua Web în contextul valorii consumatorului,
atunci aceste tranzacţii de vânzare/cumpărare sunt determinate de anumite
niveluri de încredere. Pentru a se realiza o tranzacţie, cumpărătorii trebuie să
aibă încredere în valoarea site-ului.
43
 Site-ul Amazon.com a devenit poate cel mai de încredere site prin
permanenţa ofertei şi a unei game largi, de primă clasă, a serviciilor existente
pentru consumatori. Costurile pe care Amazon şi alte organizaţii le-au antrenat
în atragerea de cumpărători trebuie acum transformate în e-loialitate (e-loyalty).
1.7.4.4. E-business – afaceri derulate prin Internet
Soluţiile e-business cuprind multe şi diferite aplicaţii care permit
companiilor să opereze mai mult timp on-line. Noţiunea de e-business ca nou
intrată în teoria economică şi afacerile tradiţionale se întrec între ele,
organizaţiile sunt forţate să reinventeze sisteme şi procese noi. Dar care ar fi
factorii de succes? Cum să evităm revizuirea pe scară largă a tehnologiei la
fiecare 5 ani? Cum putem maximiza profitul? Cum putem furniza produse
complexe către piaţă reducând timpul de fabricaţie?
Economia mondială se află în mijlocul dezbaterilor, iar strategiile
majorităţii companiilor caută să-şi protejeze sau să-şi dezvolte propriile pieţe.
Atât organizaţiile noi, cât şi cele vechi încearcă să creeze modele inovative
de afaceri bazate pe o relaţie electronică, formată împreună cu clienţii,
partenerii şi furnizorii lor. Prospectările sunt imense, promiţând o reducere în
costuri a operaţiilor, precum şi posibilitatea generării de noi venituri. Noile
modele s-au maturizat şi au ocupat un loc important în economia mondială.
Pieţele (ca locuri fizice), licitaţiile publice au doar câteva oportunităţi dintre
cele care răsar din noul mediu comercial. Companiile de succes vor fi acelea
care vor avea agilitatea să răspundă rapid la dinamica pieţei. Ca un stil de
viaţă modern piaţa reuşeşte să crească cererile oamenilor, orice afacere
trebuie să fie disponibilă oriunde este solicitată de consumator. Mai mult,
chiar când cineva doreşte să facă o afacere cu tine, el nu doreşte să aştepte la
coadă. Orice propunere e-business trebuie să conţină şi să suporte un grad
ridicat de disponibilitate pentru informaţii şi servicii.
Fiecărui consumator îi place să se simtă valoros indiferent de unde
ar cumpăra, fie că achiziţionează dintr-un magazin scump, fie că el face
cumpărături pe Internet. Când un client intră într-un magazin el doreşte
recunoaştere, primire personală şi o confirmare că respectivul magazin a
înţeles nevoile specifice lui. Pentru a oferi un serviciu personalizat este
necesar să fii apt de a identifica cumpărătorul şi apoi să-i prezinţi informaţii
şi servicii într-o manieră care să-l satisfacă.
Fără o dezvoltare adecvată a proceselor şi tehnologiei, păstrarea
profilului clienţilor poate genera probleme importante de ordin administrativ o
44
dată ce numărul clienţilor depăşeşte masa critică. Orice e-business trebuie să
delege cât mai mult cu putinţă din aceste treburi administrative către consuma-
torii înşişi, respectând în acelaşi timp confidenţialitatea fiecărei persoane.
Afacerile se construiesc pe reputaţie şi încredere. Dacă consumatorii
nu au încredere în posibilităţile organizaţiei de a-şi ţine promisiunile, ei vor
alege să nu cumpere. Oricum, este important ca o dată ce organizaţia a
încheiat o înţelegere sau un contract cu un cumpărător, partener sau un
furnizor, aceasta trebuie să-şi îndeplinească responsabilităţile.
Consumatorii aleg să cumpere prin Internet pentru a culege
beneficiile reducerii costurilor, a uşurinţei în folosinţă şi a eficienţei acestei
metode. Eşecul sau succesul parţial nu sunt nişte opţiuni în cazul acestui tip
de economie. Ordinele şi înţelegerile trebuie să aibă prioritate şi să fie
monitorizate de-a lungul derulării lor, asigurându-ne, încă o dată, că
aşteptările au fost atinse.
Soluţiile e-business trebuie integrate în sistemul informaţional al
organizaţiei, folosind o configuraţie şi un limbaj de dialog care este simplu
pentru toţi cei interesaţi.
Atâta timp cât tehnologii ca EDI (Electronic Data Interchange) sunt
şi vor rămâne metode standard de comunicare în lumea oamenilor de afaceri,
organizaţiile trebuie să continue să dezvolte propunerile lor de afaceri pentru
a potrivi dialogul şi a fi capabile de a concura cu noile modele de afaceri. În
figura nr. 1.1. este prezentată o infrastructură tipică e-business.

45
 Figura 1.1. Reprezentare grafică a infrastructurii e-business

În acest exemplu, organizaţia este capabilă să opereze pe patru

canale distincte, dar foloseşte aceleaşi servicii şi acelaşi sistem informaţional
pentru toate cele patru canale. Fiecare canal este servit prompt de un C.R.M.
Hub (Sistem de management al relaţiilor cu clienţii – Customer Relationship
Management) – o grupare logică a tehnologiilor integrate, a produselor şi a
46
bazei de date. Inima acestui C.R.M. Hub este o bază de date centralizată ce
priveşte clienţii şi care este disponibilă la nivelul întregii organizaţii, oferind
o singură imagine consistentă asupra consumatorului. De la C.R.M. Hub,
datele sunt extrase pentru organizaţie cu autorul unui software. Acest punct
central deţine toate regulile necesare afacerii pentru a asigura o livrare de
calitate pentru toate canalele. Aceasta lasă la latitudinea consumatorilor să
aleagă cum vor dori să intre în legătură cu organizaţia.
1.8. Sistemul de management al relaţiilor cu clienţii
Managementul Relaţiilor cu Clienţii presupune dezvoltarea unei
modalităţi de a identifica, extinde, sprijinii şi reţine clienţii cei mai valoroşi.
Putem definii CRM ca fiind abilitatea unei firme de a obţine un avantaj
competitiv de durată, precum şi sporirea profitabilităţii pe termen lung, prin
concentrarea eforturilor firmei de a satisface nevoile celor mai importanţi
clienţi ai firmei.
Ca disciplină a managementului, CRM se preocupă de modalităţile
în care organizaţiile îşi pot creşte abilitatea de a identifica şi reţine cei mai
profitabili clienţi, concomitent cu reducerea costurilor şi creşterea gradului
de interacţiune, rezultând astfel o creştere a profitului.
Dezvoltarea rapidă a Internetului oferă companiilor noi oportunităţi
în obţinerea unui avantaj competitiv, prin implementarea unei strategii e-
CRM. Acest gen de strategie poate exploata instrumentele interactive oferite
de Web pentru a sprijinii şi dezvolta relaţiile cu clienţii, în special cu cei mai
valoroşi dintre aceştia.
Oportunităţi majore există pentru integrarea marketing-ului,
vânzărilor, e-commerce-ului şi serviciilor oferite consumatorilor într-un
singur Web site, site ce recunoaşte vizitatorii on-line şi personalizează
informaţiile pe care le conţine în concordanţă cu vizitatorul. Mulţi consideră
că un e-CRM va trebui să fie forţa principală, de bază, apărută în urma
aplicării unei strategii e-business. Beneficiile majore vor trebui să includă:
o concentrare a eforturilor asupra celor mai valoroşi clienţi; obţinerea unor
informaţii asupra nevoilor consumatorilor prin stabilirea unor relaţii;
îmbunătăţirea livrărilor către clienţi, prin adoptarea unui marketing eficient;
câştigarea sau îmbunătăţirea loialităţii clienţilor; achiziţia de noi clienţi;
creşterea profitabilităţii clienţilor.

47
 Adoptarea unui CRM apropiat unei strategii e-business va trebui să
aibă implicaţii majore asupra Web-site-ului prin: construcţie, conţinut, func-
ţionalitate, interactivitate, personalizare, precum şi prin suportarea unei stra-
tegii care să permită comunicarea electronică (e-mail, list-serv, groups etc.)
O implementare totală a unei strategii e-CRM se realizează într-un
timp relativ lung. Această implementare va schimba fundamental gândirea
angajaţilor, precum şi modul în care este organizată compania. Construcţia
unui Web-site reprezintă doar o parte a acestui proces. Scopul principal va
trebui să fie transformarea companiei într-un lider de piaţă, care să
maximizeze întregul potenţial al e-business-ului; precum şi facilitarea
apariţiei unor noi tehnologii care să suporte şi să dezvolte relaţiile cu clienţii.
Când aceste schimbări radicale se vor întinde pe un termen mediu
sau lung, acestea nu vor trebui să distragă atenţia de la faptul că pot apare
beneficii imediate derivate din implementarea unor măsuri referitoare la
e-CRM. Ceea ce trebuie să evite compania este blocarea organizaţională,
datorată îngrijorării care poate apare asupra scopului activităţilor pe care
firma le are de realizat sau asupra complexităţii acestora.
În această perioadă se identifică o serie de probleme de rezolvat pe
termen lung, firma concentrându-se asupra modului în care o strategie
e-CRM va fi dezvoltată. Obiectivele imediate vor trebui să asigure o
acceptare generală a conceptelor e-CRM la toate nivelurile organizaţionale
ale firmei şi, în acest fel, e-CRM va deveni forţa principală care se va afla la
baza dezvoltărilor ulterioare a unei strategii e-business. O dată ce conceptele
e-CRM au fost acceptate, vom fi siguri că deciziile luate de acum încolo vor
fi compatibile cu obiectivele pe termen lung.
Priorităţile imediate ale firmei vor trebui să fie orientate pe
pregătirea activităţilor de bază care să permită construirea unei fundaţii
pentru implementarea unei strategii e-CRM. Aceasta va trebui să
concentreze atenţia asupra a cinci domenii principale:
a) Inducerea unei mentalităţi de învingător, de reuşită la nivelul
fiecărui angajat – pentru a asigura un succes deplin a implementării unei
strategii e-CRM şi pentru a diminua sau evita rezistenţa la schimbare din
partea angajaţilor. Această modificare a mentalităţilor trebuie să se producă
la toate nivelurile organizaţionale.
Schimbarea mentalităţii angajaţilor trebuie începută de la nivelul
decizional şi va trebui extinsă într-un timp foarte scurt la toate nivelurile

48
organizaţionale ale firmei. Este important ca toţi angajaţii să înţeleagă
conceptele e-CRM; necesitatea introducerii la nivel de firmă a unei structuri
CRM; implicarea tuturor angajaţilor în construcţia Web-site-ului, în
optimizarea funcţionalităţii şi a îmbunătăţirii interacţiunii acestuia; precum şi
impactul pe care îl va avea introducerea unor astfel de schimbări asupra
metodelor de muncă tradiţionale.
Obiectivele specifice care trebuie atinse sunt:
• câştigarea încrederii angajaţilor pentru introducerea conceptelor
e-CRM;
• asigurarea că e-CRM se întemeiază ca o viziune pentru companie
şi pentru Web-site
• perceperea corectă de către angajaţi a necesităţii introducerii e-
CRM urmată de apariţia beneficiilor pentru afacere.
b) Identificarea şi segmentarea clienţilor pe grupuri de interese
pentru a putea adopta şi orienta livrările către un serviciu de 1÷1.
Baza unei bune strategii e-CRM este de a stabilii o relaţie 1÷1,
personalizată cu clienţii, în special cu cei mai valoroşi dintre ei, tratând
diverşii consumatori în ordine preferenţială pentru a creşte loialitatea
acestora. Organizaţia trebuie să îşi dea seama că Internet-ul nu este o piaţă
imensă cu 250 milioane de consumatori, ci reprezintă 250 de milioane de
pieţe constituite dintr-o singură persoană, fiecare având nevoi şi cerinţe
unice.
Una dintre cele mai puternice aplicaţii ale tehnologiei Internet-ului o
reprezintă abilitatea de a regla şi personaliza conţinutul Web-site-ului cu
costuri scăzute. Construcţia unei bune strategii e-business se bazează pe
înţelegerea clară a nevoilor şi cerinţelor clienţilor, precum şi pe satisfacerea
deplină a acestora prin utilizarea Intenet-ului.
O clasificare generică a clienţilor pe grupuri de interese este în
general prea largă; nevoile clientului individual trebuie evaluate şi apreciate
corect.
O dată ce e-CRM a fost acceptat ca fiind forţa conducătoare a unei
strategii e-business, va trebui realizată o analiză detaliată a clientului. Paşii
care trebuie parcurşi sunt următorii:
• Identificarea clientului – în special a celor mai valoroşi;

49
 • Diferenţierea clienţilor – segmentarea acestor pe grupuri
corespunzând unor criterii, cum ar fi valoarea lor pentru
companie;
• Interacţiunea cu clienţii – stabilirea unei relaţii cu aceştia, oferind
informaţii de bază asupra nevoilor şi cerinţelor acestora.
Unul dintre obiectivele principale ale procesului de implementare a
strategiei e-business este reprezentat de identificarea clienţilor majori şi
transformarea lor în e-clienţi. Organizaţia va trebui să se ocupe la începutul
implementării de clienţii cei mai profitabili, cu toate că tentaţia va fi de a
satisface imediat nevoile tuturor grupurilor. O bună strategie e-business va
trebui concentrată pe termen scurt în satisfacerea nevoilor grupurilor impor-
tante.
c) Localizarea clienţilor – conturarea nevoilor şi a cerinţelor
diferitelor grupuri de clienţi, precum şi găsirea unor modalităţi care să
permită o mai bună satisfacere a cerinţelor utilizând tehnologiile Internet.
Localizarea clienţilor implică stabilirea unui profil detaliat al
nevoilor şi cerinţelor diferitelor grupuri, precum şi cum pot fi acestea
deservite prin intermediul Internet-ului. Localizarea reprezintă un pas critic
în determinarea unui conţinut potrivit al Web-site-ului, a unei interactivităţi
şi a unei funcţionalităţi optime.
Procesul de localizare a clienţilor cere „o ascultare” activă a acestora
prin intermediul chestionarelor, dezvoltate şi focalizate pe discuţii de grup,
asigurându-ne că în procesul de formare a strategiei e-business sunt cu
siguranţă implicaţi clienţii-cheie. Majoritatea companiilor îşi dezvoltă
strategiile e-business în funcţie de ceea ce întreprind ceilalţi competitori. O
apropiere de conceptele e-CRM cere ca strategiile e-business să fie bazate
mai de grabă pe ceea ce caută clienţii, decât pe ceea ce managementul firmei
consideră că vor acei clienţi.
d) cuantificarea performanţei – măsurarea performanţelor Web-
site-ului în termenii obiectivelor e-CRM.
e) realizarea unui plan – pregătirea şi realizarea unui plan strategic
detaliat pentru construcţia web-site-ului, din care să reiasă şi schimbările
organizaţionale care vor fi suportates de firmă.

1.9. Teste de autoevaluare

1. Ce se înţelege prin termenul de birotică?
50
2. Care este relaţia dintre birotică, informatică şi telecomunicaţii?
3. Clasificaţi informaţia.
4. Care sunt tipurile de procesare?
5. Prezentaţi şi caracterizaţi funcţiile unui sistem informatic de birou.
6. Definiţi e-CRM şi prezentaţi structura unei strategii e-business.
7. Definiţi structura unui sistem informatic de birou.
8. Precizaţi care sunt perifericele de intrare.
9. Ce reprezintă Internet-ul pentru un agent economic?
10. Care sunt asemănările între Internet şi Intranet?

51
 2. EDITAREA ŞI PROCESAREA TEXTELOR
ŞI A IMAGINILOR

Tehnoredactarea reprezintă „pregătirea tehnică şi grafică a unui

manuscris înainte de a fi începută operaţiunea de tipărire”. Asupra unui
document sunt aplicate o serie de operaţii de prelucrare pentru obţinerea unui
document cu calităţi grafice superioare, lizibilitate, aspect plăcut, adaptarea
formei de prezentare la conţinut. Tehnoredactarea computerizată presu-
pune existenţa unui calculator, a unor dispozitive periferice, dar şi existenţa
unui sistem logic de prelucrare, reprezentat prin programul specializat în
operaţii de tehnoredactare, numit „procesor” sau „editor de texte”.

2.1. Funcţiile unui procesor de texte

Un procesor sau editor de texte trebuie să asigure realizarea unor
funcţii elementare pentru prelucrarea textelor, cum ar fi alinierea automată a
textului, stabilirea diferitelor tipuri de caractere sau stiluri de afişare,
aranjarea textului în pagină.
Procesorul sau editorul de texte operează cu documente, care
reprezintă ansambluri de texte, imagini, tabele, grafice, care aparţin aceleiaşi
lucrări, elemente procesate unitar.
Iniţial procesoarele de texte au fost orientate spre lucrul la nivel de
caracter, realizând alinierea şi încadrarea textului în pagină, despărţirea în
silabe, utilizarea unui singur set de caractere, cu o singură dimensiune,
datorate capacităţii limitate de prelucrare existente la acel moment. O dată
cu creşterea puterii de calcul a devenit posibilă realizarea de coloane,
anteturi, subsoluri de pagină, utilizarea unui număr foarte mare de seturi de
caractere, de dimensiuni, de stiluri de afişare, calculatorul devenind un
mijloc de prelucrare a textelor.
Operaţiunea de tehnoredactare computerizată se realizează pe
trei niveluri, la nivel de document, la nivel de paragraf şi la nivel de
caracter. La nivel de document se stabilesc caracteristicile de ansamblu ale
52
documentului, formatul de pagină, marginile acesteia, anteturi sau subsoluri
de pagină. La nivelul de paragraf se stabilesc caracteristicile fiecărui
paragraf, tipurile de caractere, dimensiunea acestora, modul de aliniere a
paragrafelor. La nivel de caracter se execută o prelucrare a grupurilor de
caractere din interiorul paragrafelor, pentru realizarea unor efecte de scoatere
în evidenţă a unor nume, cuvinte cheie, citate, prin operaţii de subliniere,
îngroşare, înclinare, schimbare de dimensiune a caracterului.

2.2. Procesorul de texte Microsoft Word

Microsoft Word este cel mai răspândit şi apreciat procesor de texte
utilizat în mediul Windows. Interfaţa procesorului este deosebit de agreabilă
şi prietenoasă, încadrându-se perfect în pachetul Microsoft Office XP,
putând fi configurată la cerere, după preferinţele utilizatorului, prin
adăugarea sau înlăturarea unor elemente ca linii de utilitare, rigle, butoane
etc.
Microsoft Word oferă posibilitatea ca utilizatorul să dispună printr-
un singur produs de posibilitatea creării, plecând de la un text simplu şi până
la un raport (document) complicat de 800 pagini.
Există posibilitatea creării de desene (draw), grafice (graph),
editării de ecuaţii, creării unor baze de date (database), creării de
formulare (forms) etc.
În continuare, ne propunem să prezentăm procesorul Word XP, ca
exponent al familiei de procesoare de texte.
Fereastra procesorului de texte Word este prezentată în figura 2.1.
Zona de lucru a fost ocupată aproape în întregime cu opt linii de instrumente
suplimentare, introduse în dorinţa de a prezenta cât mai multe dintre
opţiunile posibile ale utilizatorului.
Fiecare linie de instrumente cuprinde butoane (grupate pe anumite
funcţiuni) care realizează anumite comenzi, care sunt executate rapid, prin
acţionarea butonului mouse-ului. Word va afişa, prin simpla alunecare a
mouse-ului, prin dreptul unui buton, într-un dreptunghi colorat, funcţia
acestuia.

53
 Figura 2.1. Fereastra procesorului de texte Word

54
 În linia de instrumente există şi spaţii în care utilizatorul poate
să-şi creeze propriile butoane pe baza unor macrocomenzi. Pentru a mări
spaţiul de editare, se poate renunţa (afişa), după caz, la unele linii (View
Toolbars), activând sau dezactivând grupele butoanelor de validare
prezentate în figura 2.2.
Activitatea de redactare a unui document se poate realiza având ca
zonă de editare activă întreaga suprafaţă a ecranului.(View Full Screen),
eliminându-se liniile de titlu, de meniuri, de instrumente, linia de stare şi
cursoarele de deplasare. Revenirea la modalitatea standard de afişare se
obţine prin acţionarea butonului Close Full Screen, prezent pe ecran.

Figura 2.2. Prezentarea gupelor de butoane activate şi a celor dezactivate

Între butoane, meniuri, taste şi combinaţii de taste există o

corespondenţă, astfel încât să se poată realiza aceleaşi funcţii şi cu ajutorul
tastaturii.
Linia de instrumente (butoane) prezintă, în mod obişnuit, următoarele
reprezentări:

55
Buton Mesaj calculator Semnificaţie Combinaţie Meniu
taste
New blank Deschiderea unui Ctrl + N File
document nou document
Open ... Deschidere Crtl + O File
document creat
anterior
Save Salvare document Ctrl + S File
E-mail Recipient Creare mesaj poştă
electronică

Print Tipărire document Ctrl + P File

Print Preview Vizualizare File
document
Spelling and Verificare ortografică F7 Tools
Grammar
Cut Decupare text Ctrl + X Edit
Copy Copiere text Ctrl + C Edit
Paste Readucere text Ctrl + V Edit
Format painter Repetă formatarea Ctrl+ Shift +
C
Undo Typing Anulare tastare Edit
Can’t Redo Amână anularea Edit
Hyperlink... Legătură multiplă Ctrl + K Insert
Tables and Borders Tabele şi contururi
Insert Table... Introducere tabel Table
Insert Excel Introducere foaie de
calcul
Columns... Scriere pe coloane Format
Drawing Desen
Document map Structurare document View
Show All Afişează caracterele Ctrl + *
neimprimabile
Zoom Procent afişare View
Word Help Apelare program de F1 Help
asistenţă

56
 Programul de asistenţă al procesorului de texte poate fi activ şi
afişat în permanenţă pe ecran, prin intermediul unui asistent animat, selectat
de utilizator.
Linia de stiluri are în componenţă următoarele butoane:

Buton Mesaj produs de Semnificaţie Combinaţie

calculator taste
Style Stil, model
Font Tip caracter
Size Dimensiune caracter
Bold Îngroşare Ctrl + B
Italic Înclinare Ctrl + I
Underline Subliniere Ctrl + U
Align Left Aliniere stânga Ctrl + L
Center Aliniere centru Ctrl + E
Align Right Aliniere dreapta Ctrl + R
Justify Aliniere stânga-dreapta Ctrl + J
Numbering Numerotare
Bullets Simbol de enumerare
Highlight Afişare luminoasă
Font Color Culoare caracter
Borders Contururi

Rigla conţine diviziunile în centimetri sau inch, pe lăţimea paginii

având specificate şi marcatorii sau tabulatorii .
Linia de stare cuprinde: săgeţile de deplasare orizontală
(stânga/dreapta) şi ascensorul de deplasare rapidă .
Pentru facilităţi suplimentare şi legături cu alte produse din pachetul
Microsoft Office, pot să fie afişate linii de butoane pentru:
• baze de date (Database). În tabelul următor sunt prezentate
butoanele, mesajul emis de calculator, precum şi semnificaţia
fiecăruia.

57
 Buton Mesaj calculator Semnificaţie
Data Form Creare formă
Manage Fields Gestionar de câmpuri
Add Record Adaugă o înregistrare
Sort Ascending Ordonare crescătoare
Sort Descending Ordonare descrescătoare
Database Adaugă o bază de date
Update Fields Actualizează câmpul
Find in Field Localizează o înregistrare
Main Document Fuzionează cu un document

• crearea de formate (şabloane, formulare) Forms. În tabelul

următor sunt prezentate butoanele, mesajul calculatorului şi
semnificaţia fiecărei reprezentări grafice.

Buton Mesaj calculator Semnificaţie

Edit Box Casetă de text
Check Box Casetă de validare
Combo Box Casetă tip combo
Properties Proprietăţi
Draw Table Realizează un tabel
Insert Table Adaugă un tabel
Insert Frame Introducere format
Protect Form Protejează un format

• butoane care permit navigarea în interiorul documentului,

dar şi pe Internet Web.
În tabelul următor sunt prezentate butoanele, mesajul calculatorului
şi semnificaţia fiecărei reprezentări grafice.

58
 Buton Mesaj calculator Semnificaţie
Back Deplasare înapoi Web
Forward Deplasare înainte Web
Stop Current Jump Oprire salt
Refresh Current Page Împrospătează informaţiile
Start page Pagină de început
Search the Web Localizează pe Web
Favorites Pagini Web favorite
Go Deplasare la ....
Show Only Web Afişează doar butoanele Web de
Toolbar navigare

Linia de stare prezintă informaţii referitoare la:

♦ pagina şi secţiunea curentă (exemplu Page 4 Sec 1);
♦ numărul paginii curente din total pagini ale documentului (exemplu
1/10, respectiv, pagina numărul 1 din totalul de 10);
♦ distanţa faţă de margini (exemplu At 8 cm.);
♦ linia şi coloana curentă (exemplu Ln 33 Col 48);
♦ ora sistemului (exemplu 4:22 PM);
♦ modul de inserare sau suprascriere (exemplu OVR);
♦ limba utilizată la redactarea documentului (exemplu Romanian);
♦ verificare ortografică a documentului (dezactivarea se prezintă grafic

astfel: ).

2.2.1. Crearea, salvarea şi restaurarea unui document

Atunci când se deschide un document, Word îl copiază de pe disc şi
îl afişează pe ecran, iar modificările care se fac ulterior sunt memorate
temporar în memoria calculatorului. Pentru a le memora, trebuie salvat
documentul pe disc şi, eventual, se realizează copii de siguranţă pentru
documentele mai importante.
Pentru a salva un document, se execută următoarele operaţii.

59
 Din meniul File alegeţi comanda Save sau Save As…, dacă doriţi
schimbarea specificatorului de fişier sau din bara de instrumente standard,

prin acţionarea butonului Save .

Pentru a salva un document nou nedenumit, fie se alege din meniul
File comanda Save sau Save As… fie provocând deschiderea casetei de
dialog corespunzătoare. În rubrica Save in se selectează discul pe care se va
depune fişierul, iar în rubrica File Name are loc introducerea numelui
propriu-zis al fişierului. Pentru a specifica atât tipul fişierului, cât şi pentru
compatibilitate cu alte procesoare sau versiuni anterioare se completează
rubrica Save as type, apoi se validează prin acţionarea butonului OK.
Dacă doriţi salvarea automată a documentului, în timpul lucrului se
alege din meniul Tools comanda Options şi se selectează indexul Save, în
care se va marca Save Autorecover info every, precizându-se intervalul de
timp în minute în caseta Minutes (intervalul este cuprins de la 1-120
minute), iar apoi se validează cu OK. Realizarea copiilor de siguranţă se face
cu ajutorul rubricii Always create backup copy, prin care Word salvează
versiunea anterioară a documentului ca o copie de rezervă, având acelaşi
nume, însă cu extensia .BAK.
Furnizarea de către Word a acestor două opţiuni (de salvare automată şi
de crearea unor copii de siguranţă ale fişierului) permite restaurarea docu-
mentului în cazul unei căderi de tensiune sau oricărei alte probleme. Atunci când
se creează o copie de rezervă şi s-a realizat salvarea fişierului de mai multe ori,
puteţi deschide documentul de rezervă care este, de fapt, penultima versiune.
Word furnizează câteva moduri de restricţionare a modificării docu-
mentelor. Astfel, unui document i se poate asocia o parolă, pentru a preveni
deschiderea de către alţi utilizatori a documentului sau pentru a nu permite altor
utilizatori salvarea unor eventuale modificări în respectivul document.
Pentru a asocia o parolă unui document, alegeţi din caseta Save
As… butonul Options (sau din meniul Tools alegeţi Options, după care
selectaţi rubrica Security). În continuare, se precizează parola aleasă în caseta
Password to open (parola de protecţie la citire) sau în Password to modify
(parolă de protejare la scriere). Fereastra corespunzătoare acestei acţiuni este
prezentată în figura 2.3.

60
 O parolă poate conţine până la 15 caractere (litere, numere, spaţii –
diferenţiindu-se literele mari de cele mici), iar în timpul tastării parolei,
pentru fiecare caracter, Word va afişa câte un asterisc.
Pentru a modifica sau şterge o parolă asociată unui document, se
procedează astfel:
♦ se deschide documentul respectiv;
♦ din meniul File se alege Save As… şi se acţionează butonul Options;
♦ în rubrica Protection Password sau Write Reservation Password se
selectează asteriscurile care reprezintă parola, după care se tastează
noua parolă sau se şterge prin acţionarea tastei DEL.

Figura 2.3. Fereastra corespunzătoare definirii parolei unui document

O altă posibilitate de a proteja conţinutul unui document este cea prin

care în caseta Read-Only Recommended se introduce caracterul , prin care se
permite vizualizarea conţinutului documentului, dar nu şi modificarea acestuia.

61
 În Word există posibilitatea de a localiza un document, folosind
toate informaţiile pe care vi le puteţi aminti despre acesta. Se poate găsi un
document pe baza numelui acestuia, pe baza datei de creare sau data ultimei
modificări, ori, dacă se includ la salvare informaţii sumare, pentru a căuta
după acestea, ca, de exemplu numele autorului, titlul descriptiv ori după
cuvintele cheie.
Pentru identificarea unui document, alegeţi din meniul File- Open-
Tools–Search. Această fereastră este prezentată în figura 2.4.
În caseta Results se vor afişa, automat informaţii privitoare la
rezultatul localizării. Pentru a demara acest proces, utilizatorul va completa
în caseta Property numele documentului dorit a fi localizat.

Figura 2.4. Fereastra de localizare a unui fişier, cunoscând

o parte din conţinutul acestuia

În rubrica Search in se precizează unitatea de disc sau structura de

directoare în care se va realiza căutarea. Pentru introducerea unor criterii
suplimentare de căutare se completează, cu informaţiile cunoscute, casetele
corespunzătoare (exemplu: Value, cu secvenţa de text cunoscută “codul de
procedură fiscală”).

62
 2.2.2. Formatarea caracterelor
Caracterele sunt reprezentate prin litere, numere, simboluri, semne
de punctuaţie şi spaţii, având anumite caracteristici prezentate în continuare:
♦ tipul caracterului (fontului);
♦ stilul de afişare (normal, îngroşat, înclinat);
♦ dimensiunea caracterelor;
♦ aspectul fontului (subliniat, tăiat, scriere ca exponent, scriere ca
indice, scriere cu majuscule, scriere ascunsă etc.);
♦ culoarea de afişare;
♦ spaţiul dintre caractere;
♦ poziţionarea pe verticală a textului în cadrul liniei.
În Word aceste caracteristici se stabilesc din meniul Format comanda
Font. Fereastra corespunzătoare acestei acţiuni poate fi studiată în figura 2.5.

Figura 2.5. Fereastra care permite definirea caracteristicilor caracterelor

63
 Fontul reprezintă acea caracteristică a unui fragment de text prin
care se determină mulţimea de caractere ( de la 0 la 255 în codul ASCII) care
se pot afişa, precum şi aspectul grafic extern.
Stilul de afişare reprezintă aspectul grafic al caracterelor în scopul
obţinerii unor efecte speciale: Normal, Bold (îngroşat) Italic (înclinat).
Atributele unui text se referă la o serie de prelucrări, transformări şi
combinări, care scot un fragment de text în evidenţă:
♦ subliniere (Underline): cu o linie, cu două linii, cu linie punctată
sau sublinierea doar a cuvintelor;
♦ tăierea cu o linie (Strikethrough);
♦ scrierea la exponent sau ca indice (Superscript sau Subscript);
♦ scrierea textului cu MAJUSCULE REDUSE (Small Caps);
♦ scrierea textului cu MAJUSCULE (All Caps);
♦ ascunderea textului (Hidden).

Există o serie de prelucrări care se pot aplica asupra unui bloc de

text, selectat în prealabil, care sunt disponibile din meniul Format, opţiunea
Change Case. În acest moment, pe ecran se va afişa fereastra Change Case,
prezentată în figura 2.6.

Figura 2.6. Fereastra Change Case

64
 Sentence case – va avea drept efect afişarea primei litere a fiecărei
propoziţii cu majusculă; Lowercase – va face toate literele blocului selectat,
cu litere mici; UPPERCASE – toate literele sunt trecute la majuscule; Title
Case – fiecare cuvânt va avea prima literă mare, iar următoarele vor fi litere
mici; tOGGLE cASE – reprezintă inversul lui Title Case, unde fiecare
cuvânt va avea prima literă mică. Combinaţia de taste Shift+F3 va trece prin
toate aceste forme.
Pentru a vizualiza un text ascuns în afişarea normală sau pagină se
acţionează butonul Show/Hide de pe bara standard de instrumente sau
se alege meniul Tools comanda Options şi se alege Hidden Text. Textul
ascuns este afişat cu o linie de subliniere care nu apare la imprimare.
Dimensiunea caracterelor reprezintă mărimea în puncte (un punct
1/72”) a unui caracter şi se stabileşte în rubrica Size. Atât dimensiunea,
fontul, cât şi aspectul caracterelor pot fi rapid alese din baza de instrumente
prezentată în continuare.

Culoarea de afişare a textului poate fi specificată prin intermediul

listei ascunse aferente casetei Color.
Pentru stabilirea spaţierii dintre caractere, se acţionează fişa index
Character Spacing, din caseta Font, element prezentat în figura 2.7.

65
 Figura 2.7. Fişa index Character Spacing

Opţiunea Expanded creează o distanţă majorată între caractere, iar

Condensed realizează scrierea textului condensat sau chiar suprapus. Există
posibilitatea de a ajusta poziţia verticală a oricărui caracter prin opţiunea
Position. În cazul titlurilor care, în general, sunt afişate cu o dimensiune
mare a caracterelor, se poate aplica efectul Kerning, care constă în umplerea
uniformă a spaţiului afectat textului respectiv, prin apropierea sau depărtarea
caracterelor, în funcţie de forma acestora.
Word poate realiza uşor copierea stilurilor de scriere cu ajutorul
butonului Format Painter (descriptor de formate), de pe bara de
instrumente standard, caz în care mouse-ul se schimbă într-o pensulă.
Modificarea formatelor implicite se realizează din meniul Format
opţiunea Font, alegând, după dorinţă, în caseta de dialog, Font, iar apoi
butonul Default…, urmând ca Word să solicite confirmarea modificării.

66
 2.2.3. Formatarea paragrafelor
În Word, paragraful este o unitate de formatare, iar operaţiunea
este utilă atunci când se doreşte: alinierea paragrafelor; crearea identărilor
pentru liste marcate sau liste numerotate; alinierea coloanelor de text;
interspaţierea liniilor din cadrul paragrafului etc.
Word oferă câteva tehnici alternative de formatare: fie din meniul
Format – Paragraph; fie cu ajutorul butoanelor din bara de instrumente;
sau cu ajutorul combinaţiilor de taste. În Figura 2.8. sunt prezentate cele
două tehnici de formatare.
Cu ajutorul combinaţiilor de taste, se pot realiza următoarele acţiuni:
CTRL+L, pentru a alinia textul la stânga; CTRL+E, pentru a centra textul;
CTRL+R, pentru a alinia textul la dreapta; CTRL+J, pentru a alinia textul
proporţional şi la stânga şi la dreapta. Prin acţionarea opţiunilor din meniul
Format Paragraph, se oferă posibilităţi multiple de combinare a formatării
paragrafelor, alegând corespunzător în caseta de dialog.
Repetarea formatării paragrafelor se realizează prin „moştenirea”
formatării de la un paragraf alăturat la altul, în timpul creării textului.

Figura 2.8. Prezentarea grafică a tehnicilor de formatare a paragrafelor

67
 O altă cale de a repeta formatarea este alegerea din meniul Edit
Repeat… sau cu ajutorul instrumentului . Asupra
paragrafelor se pot aplica operaţii de conturare.

2.2.4. Imprimarea unui document

Word oferă posibilităţi multiple de ieşire pentru un document:
imprimare; transmitere prin fax; tipărire document într-un fişier; transmitere
fişiere prin poşta electronică unui membru al grupului de lucru.
Înaintea imprimării se oferă posibilitatea vizualizării documentului

fie din meniul File – Print Preview sau cu ajutorul butonului , fie
alegând modul de vizualizare pagină (View-Page). Astfel dacă nu este
realizată încadrarea dorită, utilizatorul poate face referire la specificarea
paginii, a marginilor hârtiei, a sursei hârtiei din meniul File – Page Setup. În
figura 2.9. se prezintă această fereastră.

Figura 2.9. Stabilirea formatului paginii şi încadrarea textului

68
 Implicit, procesorul de texte Word utilizează anumiţi parametrii
pentru delimitarea corpului de text faţă de marginile fizice ale paginii,
aplicaţi fie întregului document, fie asupra unor anumite părţi ale acestuia.
În acest moment se stabileşte spaţiul alocat pentru antet/subsol de
pagină. O dată cu alterarea parametrilor standard în zona de vizualizare
Preview se prezintă sub o formă schematică utilizatorului modul în care va
apare la imprimare documentul.
Fişa index Paper permite definirea tipului de hârtie pe care se va
obţine documentul, cunoscut fiind faptul că există mai multe tipuri
predefinite (standard), fiecare având anumite dimensiuni exprimate în
centimetrii sau în inch. În figura 2.10. este prezentată fişa index Paper.

Figura 2.10. Fişa index Paper

Spre exemplificare, redăm cele mai utilizate formate sunt

următoarele: Letter 21,59/27,94; Legal 21,59/35,56; Executive 18,41/26,67;
A4 21/29,70; No. 10 10,48/24,13; DL 11/22. În cazul în care se utilizează un
alt format, se va alege Custom Size, definind după aceea dimensiunile
efective ale suportului (lăţime/lungime).
Tot prin intermediul acestei fişe se alege modul de orientare al
documentului (Whole document) sau al unei părţi al acestuia (Selected
69
Text) în pagină, respectiv, poziţionare normală Portrait sau peisaj
Landscape prezentate în figura 2.11.

Figura 2.11. Poziţionarea normală şi peisaj a textului

În cazul în care se doreşte realizarea imprimării, este indicată
alegerea în prealabil a tipului de imprimantă, prin caseta Printer name (mai
ales în cazul în care sunt conectate mai multe asemenea dispozitive
periferice) şi a caracteristicilor de imprimare (caracteristicile imprimantei
Properties, numărul de exemplare Copies, paginile care se vor imprima
Page Range, ordinea de imprimare etc.) din meniul File – Print. În figura
2.12. este prezentată fereastra Print, care permite definirea tipului de
imprimantă.

70
 Figura 2.12. Fereastra Print
Prin acţionarea butonului Properties, se stabileşte din zona

PrintOut, opţiunea , atunci când se doreşte obţinerea unei calităţi

foarte bune a rezultatului imprimării, documentul conţinând în această

situaţie un corp de text, dar şi imagini, grafice, desene. Butonul se

acţionează atunci când documentul conţine doar corpuri de text, iar

butoanele sunt acţionate atunci când avem de imprimat color

grafice, fotografii sau imagini scanate. În cazul în care se doreşte obţinerea
unui document imprimat, folosind doar tonuri de gri, utilizatorul va acţiona

butonul .

2.2.5. Verificarea unui document

Verificarea documentelor reprezintă ultima operaţie care se
realizează asupra unui document tastat într-o limbă străină sau în limba
autohtonă. Verificarea documentelor se realizează, din punct de vedere
ortografic, gramatical, al dicţionarelor de sinonime, precum şi al separării
cuvintelor în silabe.
Pachetul de programe Office XP a fost parţial localizat pentru
România. Localizarea constă într-un meniu de ajutor (Help), corector
ortografic, dicţionar românesc de sinonime. Fereastra corespunzătoare
acestui accesoriu este prezentată în figura 2.13.

71
 Figura 2.13. Fereastra de localizare a corectorului ortografic

Meniul de ajutor general şi meniurile specifice aferente procesorului

de texte Word şi procesorului de tabele Excel sunt afişate în limba română,
celelalte componente având meniurile de ajutor în limba engleză.
Corectorul ortografic în limba română este activat în Word
numai prin indicarea limbii utilizate în realizarea documentului, prin
activarea din linia de meniuri a meniului Tools, Language, Set Language.
În căsuţa de dialog care va apărea pe ecran utilizatorul va avea de ales, din
lista afişată, limba în care se introduce textul. În cazul în care nu există
menţionată limba respectivă, se va selecta primul element (No Proofing).
Confirmarea corectitudinii acţiunii utilizatorului va rezulta din
activarea butonului OK sau Default. Butonul Default va acorda posibilitatea
stabilirii ca limbă folosită curent, implicită a selecţiei realizate anterior, iar
butonul OK va permite doar utilizarea în acele momente a limbii selectate.
Pentru a beneficia de corectare instantanee (textul se corectează pe măsură ce
este introdus), se va selecta din linia de meniuri, meniul Tools, Options,
unde în fişa index Spelling & Grammar se va activa opţiunea Check
Spelling As You Type.
Toate erorile gramaticale sau cuvintele care nu sunt localizate în
dicţionarul aferent limbii selectate vor fi marcate cu o linie ondulată de
culoare roşie. Corectarea acestor erori semnalate se realizează prin acţionarea
butonului dreapta al mouse-ului, poziţionat fiind pe respectivul cuvânt.
72
Această situaţie este prezentată în figura 2.14., în care s-a produs o eroare de
tastare.

Figura 2.14. Exemplificarea corectării erorilor gramaticale specifice unei anumite

limbi
Din meniul apărut se selectează cuvântul corect, sugerat de corector.
În cazul în care cuvântul marcat ca eronat nu se află în dicţionar şi se doreşte
îmbogăţirea acestuia cu noi elemente, utilizatorul selectează opţiunea Add.
Dicţionarul de sinonime este apelat prin selectarea cuvântului dorit
şi executarea secvenţei Tools, Language, Thesaurus, iar pentru activarea
utilitarului de despărţire în silabe a unui cuvânt se execută aceeaşi secvenţă,
dar cu poziţionarea pe Hyphernation, situaţie prezentată în figura 2.15.

Figura 2.15. Apelarea dicţionarului de sinonime şi realizarera

73
 despărţirii în silabe a cuvântului secvenţe
Verificarea ortografiei se realizează pe baza unui dicţionar
standard şi unul sau mai multe dicţionare personale (de specialitate). Se
poate verifica tot textul începând cu poziţia curentă a cursorului sau numai o
parte, care se selectează în prealabil. Pentru verificarea ortografică a
cuvintelor se alege Tools Spelling, prezentată în figura 2.16.
În cazul în care un cuvânt nu este găsit în dicţionar/dicţionare, acesta
este afişat în caseta de dialog, urmând a se alege între mai multe posibilităţi:
corecţia erorii; ignorarea acesteia; adăugarea cuvântului într-un dicţionar
personal; suprimarea repetiţiilor; suprimarea cuvântului eronat; anularea
corecţiilor precedente.

Figura 2.16. Verificarea ortografică a cuvintelor

Dacă înaintea verificării cursorul a fost plasat în interiorul

documentului, se va solicita confirmarea operaţiei de verificare, dar şi
lansarea acesteia. Verificarea ortografiei poate fi întreruptă prin
CRTL+TAB sau execuţia unui „clic” în fereastra documentului, după care
se realizează eventualele corecţii.
Pentru a selecta opţiunile de verificare ortografică se procedează
astfel: se alege Tools-Options şi se selectează categoria Spelling sau în

74
caseta de dialog a ortografului se activează butonul Options, fereastră
prezentată în figura 2.17.
Verificarea gramaticală permite depistarea frazelor susceptibile de
erori gramaticale şi de stil, precum şi eventualele soluţii de corectare a
acestora. Pentru verificarea gramaticală, Word foloseşte stiluri predefinite,
care includ toate regulile gramaticale specifice unui domeniu. Pentru
realizarea verificării gramaticale, se alege Tools – Language.

Figura 2.17. Selectarea opţiunii de verificare ortografică a unui document

Dacă este găsită o frază suspectă de erori gramaticale, se va afişa o

casetă de dialog, urmând ca utilizatorul să aleagă una din variante (corectarea
erorii pe baza unei soluţii propuse de Word, corectarea erorii direct în
document, ignorarea erorii, trecerea la o nouă frază, solicitarea unei explicaţii
privind regulile gramaticale aplicate, modificarea regulilor gramaticale etc.).
Înainte de a lansa verificarea gramaticală a unui document sau a
unei părţi a acestuia se pot modifica opţiunile prin: Tools – Options
categoria Grammar.
75
 2.2.6. Realizarea antetului şi a subsolului de pagină
Antetul reprezintă textul situat în partea de sus a fiecărei pagini,
repetându-se pe fiecare pagină. Antetele se află în mod normal în afara
suprafeţei utile a paginii şi pot fi diferite faţă de prima pagină a
documentului, pot fi diferite pe paginile pare, faţă de cele impare şi/sau pot fi
diferite, pentru unele secţiuni ale documentului.
Crearea antetului sau a subsolului de pagină se realizează prin
specificarea modului de afişare Normal, din meniul VIEW alegându-se din
meniul View opţiunea Header / Footer, iar din grupa de butoane (figura
2.18.) apărută se alege butonul de antet, de subsol, sau butonul care permite
inserarea de câmpuri speciale (numărul de pagină, dată, oră).

Figura 2.18. Semnificaţia butoanelor din grupa antet-subsol

Pentru a realiza inserarea unor câmpuri în antetul sau subsolul paginilor, în

afara posibilităţilor oferite cu ajutorul butoanelor , se poate

plasa cursorul acolo unde se doreşte să se insereze respectivul câmp şi se
acţionează combinaţia de taste CTRL+F9, pentru realizarea afişării
caracterelor {}. În continuare, introduceţi codul câmpului, exemplu author –
numele autorului, title – titlul documentului , file name – numele fişierului.
O altă modalitate este următoarea: din meniul Insert / Field şi din lista de
câmpuri se alege câmpul dorit.
Există posibilitatea definirii de antete/subsoluri diferite pe prima
pagină de celelalte sau pe pagini pare de cele impare, alegând din caseta de
dialog rubrica Different First Page sau Different Odd and Even. Aceste
elemente pot fi studiate în figura 2.19.

76
 Figura 2.19. Fereastra Section Start aferentă
definirii de antete şi subsoluri de pagină

2.2.7. Numerotarea paginilor unui document

Numerotarea paginilor se realizează în două moduri: standard sau
o dată cu crearea antet /subsol de pagină.
Pentru numerotarea standard (numerotarea tuturor paginilor cu
excepţia primei) se plasează cursorul la începutul documentului, se alege din
linia de meniuri Insert/Page Numbers şi apoi se selecţionează poziţia (antet
sau subsol de pagină), precum şi modul de aliniere al acestora. Aceste
elemente sunt prezentate în figura 2.20.
În cazul în care se doreşte numerotarea paginilor începând cu un
anumit număr, cursorul este plasat la începutul documentului; se alege din
linia de meniuri Insert / Page Numbers, se acţionează butonul Format şi
apoi se completează caseta corespunzătoare (Start at) cu respectivul număr.

Figura 2.20. Ferestrele corespunzătoare acţiunii de numerotare

a paginilor unui document

77
 2.2.8. Editarea unui document pe coloane
În mod normal, editarea unui text se face prin introducerea
paragrafelor unul după altul, pe întreaga lăţime utilă a paginii. S-a dovedit că
pentru a uşura cititul, textul poate fi plasat în coloane paralele, care împart
pagina pe verticală.
Introducerea textului se face considerându-se suprafaţa utilă a
paginii ca fiind o singură coloană. Suprafaţa utilă a paginii poate fi împărţită
în coloane paralele, care vor avea fiecare aceeaşi lăţime şi aceeaşi distanţă
între ele. Lăţimea coloanelor va fi determinată automat de editor, în funcţie
de lăţimea utilă a paginii.
Pentru a se afişa fereastra care permite definirea numărului de
coloane care se doreşte a fi obţinut, din linia de meniuri se alege opţiunea
Format – Columns. Fereastra este prezentată în figura 2.21.

Figura 2.21. Fereastra corespunzătoare editării pe coloane a unui text

Formatarea textului sub formă de coloane poate fi aplicată

întregului document sau numai unei părţi din el, divizându-se documentul în
secţiuni. În mod implicit, coloanele sunt aplicate întregului document, dacă
acesta nu conţine diferite secţiuni; astfel se aplică doar secţiunii curente sau
78
secţiunilor selectate. Coloanele pot fi aplicate şi din poziţia în care se află
cursorul în document până la sfârşit, caz în care se creează automat o
secţiune. În cazul în care este selectată doar o porţiune de text, coloanele sunt
aplicate numai textului selectat, care, în mod automat, va fi definit ca
secţiune distinctă.
Procedura care permite crearea coloanelor se poate realiza fie cu
ajutorul meniului Format, fie cu ajutorul casetei de dialog în care se
specifică:
− forma coloanelor (Presets);
− numărul de coloane (Number of Columns) ;
− mărimea coloanelor (Width and Spacing);
− dacă separarea coloanelor să se facă cu o linie verticală (Line
Between);
− modalitatea în care vor fi aplicate coloanele (Apply To) asupra
întregului document; (Whole Document) asupra secţiunii
selectate (This Section); asupra textului selectat (Select Text);
asupra secţiunilor selectate (Select Sections) sau asupra textului
de la cursor până la sfârşit (This Point Foward). Dacă
utilizatorul doreşte obţinerea unor coloane care să aibă aceeaşi
mărime, se selectează opţiunea (Equal Column Width);
− se acţionează butonul OK.
Dimensiunea coloanelor poate fi ulterior modificată, cu ajutorul
marcajelor din riglă sau cu ajutorul meniului Format.
Uniformizarea lungimii coloanelor se realizează prin următoarea
procedură:
• se poziţionează cursorul la sfârşitul textului;
• se alege din meniul Insert comanda Break;
• se selectează opţiunea Continuous;
• se acţionează butonul OK.
În continuare, introducerea şi editarea textului în coloane se
realizează în mod obişnuit. Există câteva elemente care pot uşura editarea,
dintre care menţionăm:
• pentru deplasarea la începutul coloanei următoare (precedente),
se poate utiliza combinaţia de taste Alt + săgeată jos (săgeată
sus);
79
 • pentru a forţa ca un paragraf de text să înceapă întotdeauna în
prima linie a unei coloane, se foloseşte combinaţia de taste Ctrl +
Shift + Enter sau se procedează astfel:
1. se alege din meniul Insert opţiunea Break;
2. se alege din caseta de dialog rubrica Column Break;
3. se validează prin acţionarea butonului OK.
O altă modalitate de a forţa trecerea la o coloană nouă a textului
este aceea prin care se inserează o nouă secţiune şi se selectează opţiunea
Start New Column din caseta de dialog, obţinută prin comanda Format /
Columns.
Dacă se doreşte ca o coloană să înceapă pe o pagină nouă, se poate
insera, înaintea primului paragraf din coloană, un salt la pagină, prin
combinaţia de taste Ctrl + Enter sau alegeţi din meniul Insert opţiunea
Break / Page Break.

2.2.9. Realizarea conturărilor şi a umbrelor

Încadrarea sau conturarea se aplică unui paragraf, grafic, tabel,
realizându-se, prin selectarea acestuia, activarea opţiunii Format Borders

and Shading sau prin acţionarea butonului care va dezvolta o listă de

butoane. Din aceasta se alege una dintre modalităţile active de conturare,
prezentate în figura 2.22.

Figura 2.22. Modalităţi active de conturare

Din caseta de dialog dezvoltată de meniul Format Borders and

Shading, se alege modalitatea de încadrare None (fără contur), Box (contur
exterior), Shadow (produce stabilirea unui contur al şirului selectat în
prealabil), 3-D (permite realizarea unui contur în trei dimensiuni).
Modalitatea de conturare Custom permite stabilirea de către utilizator a
marginilor care se doresc a fi realizate; Style defineşte tipul de linie şi Width
stabileşte grosimea acesteia; distanţa faţă de text; culoarea de conturare
80
Color. În figura 2.23. se pot observa opţiunile prezentate anterior pentru
realizarea conturării unui şir de caractere.
Fişa index Shading permite stabilirea modului de umbrire a
fundalului sau a „prim planului”.

Figura 2.23. Fereastra corespunzătoare opţiunii de conturare a unui şir de caractere

Anularea încadrării realizate anterior se obţine prin selectarea

prealabilă a elementului a cărui încadrare trebuie anulată, urmată de activarea
meniului Format, opţiunea Borders and Shading sau acţionarea butonului

2.2.10. Utilizarea cadrelor

Cadrele permit poziţionarea adecvată în pagină a textului sau a
graficelor. Un cadru este în mod implicit conturat. Dacă nu se doreşte
81
afişarea încadrării, aceasta trebuie anulată. Prelucrarea cadrelor se face
întotdeauna în modul de afişare Page Layout.
Utilizatorul poate opta pentru una din cele două posibilităţi de
inserare a unui cadru:
1. în jurul unui text sau grafism existent;
2. iniţial se introduce un cadru gol, în care urmează a se insera
textul sau grafismul dorit.

În cazul în care utilizatorul doreşte introducerea unui cadru se

acţionează butonul Frame din linia de instrumente . Se delimitează
conturul cadrului (prompterul de mouse devenind cruciuliţă) şi apoi se
introduce elementele dorite.
În mod automat, dimensiunile cadrului se adaptează la dimensiunea
elementului inserat. Un cadru poate fi redimensionat sau deplasat cu mouse-
ul, după ce în prealabil a fost selectat, prin acţionarea asupra punctelor de
reper ale cadrului.
Utilizatorul poate opta pentru atribuirea unor anumite dimensiuni
ale cadrului (Size) şi pentru alinierea acestuia din meniul conjunctural se
alege Format Frame.
În figura 2.24. este prezentată caseta Frame, putându-se observa
opţiunile de plasare a unui cadru faţă de corpul de text (Text Wrapping
None sau Around).

82
 Figura 2.24. Caseta de formatare a cadrelor (Frame)

Alinierea cadrelor se poate realiza pe orizontală sau pe verticală,

prin specificarea poziţiei dorite, în raport cu un punct de referinţă (de
exemplu: marginile paginii, a coloanelor de text etc.).
În continuare, în figura 2.25. vă prezentăm un exemplu în care a fost
introdus un cadru în care se află inserat un desen.

Figura 2.25. Introducerea unui cadru în corpul de text

83
 Cadrul este poziţionat în interiorul corpului de text, fiind aliniat faţă
de marginea din stânga al acestuia. Se poate observa că textul conturează
cadrul, delimitându-se prin spaţiu cele două elemente supuse prelucrării.

2.2.11. Prelucrarea imaginilor

În interiorul unui cadru poate fi importată o imagine alegând din
meniul Insert opţiunea Picture. În figura 2.26. se pot observa opţiunile
utilizatorului pentru importarea unei imagini.

Figura 2.26. Opţiuni de import imagine

Utilizatorul va selecta un element din lista derulantă, respectiv Clip

Art, dacă doreşte preluarea unei imagini din galeria standard a procesorului
de texte; From file, în cazul în care desenul sau graficul a fost creat anterior
şi acum se doreşte introducerea acestuia; Auto Shapes, pentru situaţia în
care se doreşte realizarea unei reprezentări schematice a derulării unui
proces, WordArt utilizat pentru obţinerea rapidă a unor sigle; From Scaner
or Camera, în cazul în care se doreşte importul unor imagini realizate cu
ajutorul scaner-ului sau al unui aparat fotografic şi Chart, pentru
introducerea unei reprezentări grafice a unei serii de valori numerice.

84
 Figura 2.27. Galeria standard de imagini Clip Art

Galeria standard de imagini Clip Art conţine o listă de categorii de

imagini grupate automat pe domeniul reprezentat. Fiecare categorie la rândul
ei poate conţine o suită de imagini reprezentative. În figura 2.27. se prezintă
o parte din principalele categorii de imagini care pot fi apelate de utilizator.

2.2.12. Utilizarea componentei WordArt

WordArt reprezintă un program care vă permite să transformaţi
câteva cuvinte în desene atractive, cu o varietate de forme. WordArt, la fel
ca şi Draw sau Graph, este legat de Word prin tehnica OLE (Object
Linking and Embedding). Obiectele realizate cu acest program şi inserate în
documente conţin toate informaţiile necesare pentru o editare ulterioară.
WordArt permite îmbunătăţirea imaginii documentului pe care îl
elaboraţi, folosind cuvinte sau scurte texte transformate în imagini grafice
pentru diferite scopuri (de exemplu, pentru crearea unei broşuri, a unui afiş,
un raport, un pliant publicitar etc.). WordArt reprezintă un program de sine
stătător, el putând fi lansat doar din WORD sau din alt program care
utilizează tehnica OLE. Utilizatorul nu poate crea un fişier separat, care să
conţină imaginea, deoarece aceasta face parte integrantă din documentul
creat în WORD. O imagine creată cu ajutorul WordArt este similară unui

85
desen, putându-se aplica tehnicile existente în Word pentru modificarea
desenului.
WordArt se lansează pentru a insera un obiect sau pentru a modifica
un obiect existent. Se procedează astfel:
♦ se alege din meniul Insert opţiunea Object;
♦ din caseta de dialog se alege MS WordArt şi se validează cu
OK. Pe ecran apare fereastra utilitarului care prezintă o linie de
butoane speciale pentru scrierea artistică.
♦ se creează imaginea (obiectul), utilizând facilităţile WordArt în
caseta Enter Your Text Here. Inserarea obiectului în document
se face, de obicei, în locul corespunzător.
În figura 2.28. se prezintă linia de butoane şi caseta specifică acestui
program.

Figura 2.28. Linia de butoane şi caseta specifică WordArt

2.2.13. Realizarea graficelor

Word oferă utilizatorului numeroase facilităţi de prelucrare şi
formatare, dar unele date numerice pot fi prezentate sugestiv doar prin
intermediul unor reprezentări grafice sau diagrame. Prezentarea într-o
asemenea formă oferă importante avantaje precum condensarea informaţiei,
lizibilitate, sugestivitate.
Pentru construirea unor grafice pe baza unor date numerice obţinute
în urma unor prelucrări matematice este indicat, folosirea unor programe
specializate de calcul tabelar, precum EXCEL sau LOTUS.
Construirea graficelor se realizează având la bază o aplicaţie
specială Microsoft Graph, care funcţionează ca server, respectiv, graficele
generate pot fi incluse sub formă de obiecte (procesorul de texte este
86
considerat client), folosind mecanismul OLE. Lansarea în execuţie a
aplicaţiei Microsoft Graph este semnalată pe ecran, prin apariţia unui meniu
şi a unei bare utilitare, a unui tabel şi a unei reprezentări grafice.
Pentru crearea unui grafic, se va parcurge următoarea procedură:
♦ se selectează datele de reprezentat introduse în tabel (eventual tot
tabelul; cu mouse-ul Table se alege Select Table sau cu ajutorul
tastaturii);

♦ se alege butonul Graph din bara de meniuri ;

♦ din meniul Insert se selectează opţiunea Object... de unde din lista
derulantă afişată, se alege Microsoft Graph. Pe ecran va fi afişat un
grafic implicit, prezentat în figura 2.29.;
♦ se şterge graficul implicit (selectând tabelul Datasheet şi apoi se
acţionează tasta DEL);
♦ se aduce tabelul a cărui reprezentare se doreşte (meniul Insert
opţiunea Paste) sau se tastează datele de reprezentat. Se pot şterge
liniile sau coloanele a căror reprezentare nu se doreşte.

Figura 2.29. Fereastra implicită a editorului de grafice

Pentru a realiza titlul graficului, etichete, legende, adăugarea unor
săgeţi, care să permită indicarea valorilor maxime minime etc., se aleg
87
opţiunile corespunzătoare din meniul conjunctural (activat prin acţionarea
butonului drept al mouse-ului); pentru formatarea caracterelor textului,
formatul numerelor se aleg opţiuni respective din meniului Format; iar
pentru a schimba forma graficului se alege forma dorită, prin acţionarea

butonului de diagrame . Graficul este plasat într-un cadru (frame).

După definitivarea formei graficului, se revine în documentul Word.

2.2.14. Utilitarul de desen Microsoft Draw

Acest program permite crearea unor desene, dar şi modificarea

acestora. Apelarea se realizează prin acţionarea butonului aflat în linia

de butoane. La acest moment, pe ecran va apărea în partea inferioară o serie
de instrumente specializate care permit realizarea desenelor.
În tabelul următor sunt prezentate butoanele care apar pe ecran.

Buton Mesaj calculator Acţiune

Select objects Selectare obiect desenat
Free Rotate Rotirea obiectului în spaţiu
Line Realizarea unei linii
Arrow Realizarea unei săgeţi
Rectangle Realizarea unui paralelogram
Oval Desenarea unei forme circulare
Text Box Introducerea unei casete de text
Word Art ... Realizarea unui obiect WordArt
Clip Art ... Inserarea unei imagini din galeria existentă
Line Color Definirea culorii utilizate pentru linii
Font Color Stabilirea culorii fontului
Line Style Stabilirea stilului de linie

Cu ajutorul acestui program utilitar se pot modifica desene realizate

anterior, prin utilizarea altor utilitare de desenare. De asemenea, se pot
importa desene standard, alegând din meniul INSERT opţiunea
88
PICTURE..., completându-se în rubrica FILE NAME discul şi calea în
care se găseşte WORD-ul instalat, subdirectorul CLIPART, unde se găsesc
fişiere cu extensia .WMF, care conţin desene care pot fi folosite ca atare sau
modificate. Revenirea în documentul WORD se face prin acţionarea
butonului mouse-ului în exteriorul imaginii oriunde în document.

2.2.15. Tabele Word

Celula, componenta de bază a unui tabel, reprezintă unitatea
structurală din cadrul tabelului. În interiorul celulelor se pot scrie:
• texte (cu toate opţiunile de formatare);
• formule (folosind adresele celulelor de forma: RiCj sau Ak);
• desene, obiecte etc.
În interiorul unui document, utilizatorul poate introduce un tabel,
respectând următoarele proceduri:
♦ Se acţionează butonul din linia de meniuri şi apoi se selectează
cu ajutorul mouse-ului numărul de linii şi de coloane (tabelul va fi
afişat sub forma unei matrici);
♦ Din linia de meniuri se selectează Table, alegând opţiunea Insert
Table..., unde se pot defini atât numărul de coloane şi numărul de
linii ale tabelului, cât şi mărimea acestora.
La momentul creării, celulele tabelului sunt delimitate pe ecran în
mod punctat (dacă opţiunea Gridlines este activată). Pentru a imprima liniile
despărţitoare ale tabelului, este necesar a se realiza conturarea tabelului.
Modificarea tabelelor are în vedere: alterarea conţinutului
tabelului; modificarea structurii tabelului; modificarea dimensiunilor
coloanelor; unirea (fuzionarea) celulelor; scindarea (divizarea) tabelului.
Modificarea de conţinut se referă la conţinutul celulelor tabelului
care poate fi şters (prin selectare şi apoi acţionarea tastei DEL, sau cu
ajutorul tastei Backspace).
Modificarea structurii tabelului vizează inserarea, ştergerea de linii
sau coloane, procedându-se astfel:
• se plasează cursorul în tabel în locul unde se doreşte a se insera /
şterge;

89
 • se alege, după caz, din meniul Table opţiunea Insert Cells.../
Delete Cells....
Pentru ştergere se poate selecta o celulă şi apoi se alege din meniul
Table opţiunea Delete Cells..., precizându-se că se va şterge (o linie
întreagă, o coloană ori o celulă).
Pentru a insera o linie vidă la sfârşitul tabelului (menţinând aceleaşi
caracteristici de formatare ca şi linia anterioară), fiind poziţionaţi pe ultima
linie, ultima coloană, se acţionează tasta TAB.
Modificarea mărimii coloanelor se realizează astfel:
• se poziţionează mouse-ul pe latura de modificat până când
prompter-ul de mouse se transformă în săgeată cu dublu sens şi
se menţine butonul apăsat până în poziţia dorită;
• sau se deplasează mouse-ul în riglă şi se deplasează tabulatorul
de coloană până în poziţia finală.
Unirea celulelor se realizează astfel:
• se selectează celulele dorite a fi concatenate;
• se alege din linia de meniuri Table opţiunea Merge Cells.
Scindarea tabelului se realizează astfel:
• se plasează cursorul în locul unde se doreşte scindarea;
• se alege din meniul Table opţiunea Split Cells.
Utilizatorul poate folosi o facilitate oferită de Word, care permite
transformarea unui text într-un tabel, procedând astfel:
• se selectează textul de transformat;
• se alege din meniul Table opţiunea Convert Text to Table,
după care se selectează mijlocul de separare a textului în celule şi
apoi se acţionează butonul OK.
Conturarea unui tabel, în vederea imprimării liniaturii tabelului se
realizează astfel:
• se selectează tabelul (prin activarea opţiunii Select Table din
meniul Table sau cu mouse-ul, ori cu ajutorul tastaturii);
• se alege din meniul Format opţiunea Border, după care se
precizează modalitatea de încadrare (Box sau Grid), conturul
liniilor, eventual culoarea.
În interiorul unui tabel se pot efectua calcule între celule, prin
aplicarea următoarei proceduri:
• cu ajutorul opţiunii Formula din meniul Table;
90
 • pe baza funcţiilor şi câmpurilor, folosind adresele de celule;
• folosind expresii aritmetice cu indicatoare sau mărci.
În cazul în care utilizatorul alege a efectua operaţii de calcul pe baza
opţiunii din meniul Table, se vor parcurge următorii paşi:
• se alege opţiunea Formula din meniul Table, pe ecran fiind
afişată fereastra prezentată în figura 2.30;
• se execută clic în rubrica Formula şi se tastează funcţia ori se
aduce funcţia din rubrica Paste Function, iar ca argumente sunt
menţionate adresele celulelor;
• se validează opţiunea, prin acţionarea tastei Enter sau a
butonului OK.

Figura 2.30. Fereastra Formula

Pe baza funcţiilor şi câmpurilor, folosind adresele de celule:

• se plasează cursorul în celula în care se doreşte să apară rezultatul;
• se alege din linia de meniuri Insert opţiunea Field;
• în rubrica Field Code se precizează expresia aritmetică cu ajutorul
adreselor de celule (de ex. =SUM(C2:C4), pentru a realiza operaţia
de adunare; =PRODUCT(C2:C5), pentru a înmulţi celulele
cuprinse între linia 2 coloana 3 şi linia 5, coloana 3; =MIN(C2:C5),
pentru calculul minimului pe coloana 3, între rândurile 2 şi 5;

91
 =MAX(C2:C5), pentru calculul maximului pe coloana 3, între
rândurile 2 şi 5.
Pentru delimitarea unei plaje de valori, între adresele de câmpuri se
pun două puncte pe verticală, iar pentru adrese izolate acestea se delimitează
prin punct şi virgulă (exemplu = MIN(C2;C5) ).
Pentru actualizare, se acţionează tasta funcţională F9, iar pentru
inserarea unui câmp cu ajutorul tastelor, mai întâi se tastează concomitent
CTRL+F9, pentru generarea parantezelor acolade, între care se introduce
numele câmpului.
Calculele pe baza de indicatoare (semne de carte, mărci –
Bookmark) se realizează astfel:
• se declară conţinutul celulelor drept indicatoare (de exemplu,
celula cu adresa C3 se va chema cant1, iar celula C4 se va numi
pret1);
• se plasează cursorul în celula în care se doreşte afişarea
rezultatului;
• se alege meniul Insert, opţiunea Field..., iar în rubrica Field
Code se precizează expresia aritmetică cu ajutorul indicatoarelor
(de exemplu = cant1*pret1).

2.2.16. Editorul de ecuaţii integrat în Word

Editorul Word este înzestrat cu un puternic şi deosebit de util editor
pentru ecuaţii şi formule matematice. Ecuaţiile astfel create sunt inserate în
document la fel ca toate celelalte obiecte: desene, grafice, tabele etc. Editorul
de ecuaţii acţionează ca o componentă de sine stătătoare, dar poate fi activat
pentru crearea sau modificarea ecuaţiilor, direct din Word.
Crearea unei ecuaţii se realizează astfel:
• poziţionarea cursorului în locul în care dorim să inserăm ecuaţia;
• selectarea din linia de meniuri Insert / Object;
• din lista de opţiuni apărută pe ecran în interiorul ferestrei Object
prezentată în figura 2.31. se alege Equation, apoi se acţionează
pe butonul OK;
• se creează ecuaţia dorită, folosind simbolurile din bara de
simboluri;

92
 • se selectează File Exit pentru a închide editorul şi revenire în
document sau se selectează comanda File Update, pentru a
insera ecuaţia editată în document, fără a părăsi editorul.

Figura 2.31. Fereastra Object care permite apelarea editorului de ecuaţii

Ecuaţia inserată în document poate fi mărită, micşorată sau

deplasată, la fel ca orice alt obiect inserat în document, folosind marcajele
aflate pe cadrul ce o delimitează, atunci când este selectată. Orice ecuaţie este
compusă din mai multe casete (slots), care sunt marcate prin dreptunghiuri
punctate.
Majoritatea simbolurilor matematice se pot introduce acţionând
unul din butoanele aflate în linia afişată în partea inferioară a meniului de
comenzi, prezentată în figura 2.32.

93
 Figura 2.32. Linia de butoane care permite introducerea ecuaţiilor

Butonul se menţine apăsat, iar apoi este tras pentru a selecta din lista
care apare simbolul dorit. Literele şi numerele se introduc în caseta ce apare
la selectarea simbolului matematic. Trecerea de la o casetă la alta se face
utilizând tastele săgeţi sau tasta TAB.
Introducerea unui text în interiorul unei ecuaţii se realizează în
casete, similar cu editarea obişnuită, cu deosebirea că nu se pot introduce
spaţii decât la selectarea opţiunii Text Style din meniul Style.
În funcţie de simbolul matematic selectat, se adaugă casete noi şi
spaţii între simboluri. Editorul permite editarea oricărei ecuaţii (matrice,
radicali, exponenţi, indici, sume, integrale, fracţii, vectori etc.).
Spaţierea simbolurilor ecuaţiei se face utilizând Format Spacing
şi din caseta de dialog care apare se alege spaţierea dorită introducându-se
noua dimensiune. Unitatea de măsură implicită este punctul de imagine,
numit şi pixel (alte unităţi fiind centimetri, milimetri, puncte. inch, pici), apoi
se apasă Apply. Acţionând acest buton, fereastra de dialog nu se închide,
permiţând alte modificări.
Alinierea ecuaţiilor este făcută automat de editor, dar poate fi
modificată. Se selectează mai întâi fragmentul de ecuaţie dorit, apoi se
folosesc următoarele combinaţii de taste pentru a muta fragmentul câte un
pixel:

Combinaţie taste Efect

CRTL+săgeată stânga Un pixel stânga
CTRL+săgeată dreapta Un pixel dreapta
CTRL+săgeată jos Un pixel în jos

94
 Combinaţie taste Efect
CTRL+săgeată sus Un pixel în sus

Spre exemplificare, se doreşte introducerea în text a unei ecuaţii

care să prezinte calculul adaosului comercial procentual, cunoscându-se
volumul cheltuielilor totale, profitul şi preţul de cumpărare al bunurilor.

2.2.17. Utilizarea glosarului

Glosarul serveşte la stocarea textelor sau desenelor care sunt adesea
folosite, astfel încât să poată fi rapid inserate în document (de exemplu, numele
şi adresa firmei, anumite formule standard de încheiere a scrisorilor, termeni de
specialitate cu frecvenţă mare, adrese poştale, clauze standard incluse în
contracte, texte cu paginaţie particulară, semnături, figuri sigle
etc.).
Fiecărui element înregistrat în glosar (text, reprezentare grafică sau
o combinaţie a lor) i se atribuie un nume format din maxim 31 caractere, prin
care este invocat ulterior.
Inserarea elementelor se poate face în:
1. glosarul global care este ataşat implicit modelului NORMAL,
iar elementele din acest glosar sunt disponibile pentru toate
documentele;
2. glosarul specific unui model (spre exemplu, într-un model de
scrisoare comercială). În acest caz, elementele glosarului sunt
disponibile numai pentru documente bazate pe modelul
respectiv.
Crearea unui glosar se realizează astfel:
• se selectează textul sau reprezentarea grafică dorită;
• se activează din linia de meniuri Edit / AutoText;
• se tastează numele de apel al elementului în zona Name;
• se selectează opţiunea ADD.
Ştergerea unui element aflat în glosar se realizează astfel:

95
 • se activează Edit / Autotext şi se selectează numele elementului
de şters;
• se selectează opţiunea Delete.
Pentru inserarea într-un text a unui element din glosar, se
procedează astfel:
• se poziţionează cursorul în locul dorit;
• se activează Edit Autotext şi se selectează sau se tastează
numele elementului de inserat;
• se activează opţiunea Insert.
Modificarea glosarului vizează două aspecte: modificarea
conţinutului şi modificarea numelui (redenumire).
Modificarea conţinutului unui element din glosar se face astfel:
• se inserează în text elementul dorit şi se produc modificările
dorite;
• în continuare, se introduce în glosar elementul astfel modificat,
păstrându-se numele pe care-l avea anterior.
Modificarea numelui atribuit unui element din glosar se face
astfel:
• elementul se inserează în glosar cu un nou nume;
• se selectează elementul prin invocarea denumirii vechi şi se cere
ştergerea sa din glosar.
Imprimarea conţinutului glosarului se poate realiza prin activarea
opţiunilor File / Print / Autotext.

2.3. Fuzionarea documentelor Word

Fuzionarea reprezintă operaţia de unire a două documente, unul
principal (care conţine textul comun) şi altul secundar, sursă sau bază de
date.
Etapele în elaborarea fuzionării sunt următoarele:
1. Se procesează documentul principal, în mod obişnuit.
Documentul principal poate beneficia de atribute de formatare text sau de
obiecte legate şi incluse.
Poziţiile în care vor apare elementele variabile vor fi marcate
temporar cu spaţii sau pur şi simplu nu se va ţine cont de acestea.

96
 Documentul va fi declarat principal, cu ajutorul opţiunii Mail
Merge, din meniul Tools, opţiune prezentată în figura 2.33.

Figura 2.33. Fereastra Mail Merge care permite declararea documentului principal

Rubrica Main Document va fi activată prin acţionarea butonului

Create, iar din lista de opţiuni se va alege From Letters... Pentru ca
documentul creat anterior să fie interpretat ca fiind principal, se va alege
butonul Active Windows, iar prin acţionarea butonului Create Main
Document se va propune crearea unui nou document principal.
2. Se creează fişierul de date (sau baza de date), cu ajutorul meniului
Tools, opţiunea Mail Merge, rubrica Data Source, butonul Get Data,
alegându-se din lista afişată Create Data Source..., dacă se doreşte
realizarea unei noi baze de date, imagine prezentată în figura 2.34.

97
 Figura 2.34. Fereastra Create Data Source

Dacă utilizatorul doreşte deschiderea unei baze de date, creată

anterior, se va poziţiona pe opţiunea Open Data Source.
Se declară, în continuare, structura bazei de date, precizând
câmpurile dorite în rubrica Field Name, din caseta Create Data Source.
Implicit Word propune mai multe câmpuri predefinite (afişate în engleză) în
rubrica Field Name In Header Row (Title, First Name, Last Name, Job
Title, Company, Adress1 etc.). Aceste câmpuri predefinite pot fi păstrate
sau anulate, în ultima situaţie, prin apăsarea succesivă a butonului Remove
Field Name, până la eliminarea completă a respectivelor câmpuri.
Noile câmpuri se vor înscrie în rubrica Field Name, validându-se
apoi fiecare dintre acestea, prin acţionarea butonului Add Field Name. După
ce toate câmpurile au fost declarate, se va apăsa butonul OK. Automat, se va
propune salvarea pe disc a structurii bazei de date, deci se vor specifica:
numele fişierului, calea şi discul, după care se va confirma operaţiunea,
apăsând butonul Edit Data Source, după care se poate trece la încărcarea
bazei de date (popularea cu înregistrări). Această operaţiune se face prin
caseta de culegere Data Form (prin completarea diverselor rubrici).
Trecerea de la o rubrică la alta de face printr-un TAB sau prin deplasarea
98
mouse-ului. Validarea înregistrării se face prin butonul OK – atunci când se
doreşte încheierea operaţiunii de culegere a datelor – sau prin butonul Add
New, când se doreşte adăugarea înregistrării la baza de date.
În caseta de culegere se pot face căutări, pe baza valorilor
înregistrate într-un câmp sau altul, prin apăsarea butonului Find.
Înregistrarea curentă poate fi ştearsă prin acţionarea butonului Delete.
Parcurgerea înregistrărilor se poate realiza prin activarea butoanelor
de deplasare în baza de date, butoane (Record) aflate în partea inferioară a
casetei.
Un alt mod de culegere de date este aferent principiului tabelar de
ordonare a datelor, acest lucru fiind posibil prin butonul View Source. La
acest nivel, printr-o nouă bară de butoane se poate modifica structura bazei
de date, prin inserarea unui alt câmp (Manage Fields), care dă posibilitatea
de sortare crescătoare a bazei (Sort Ascending) sau descrescător (Sort
Descending) se pot localiza anumite înregistrări (Find Records), înainte de
a ajunge la documentul principal (Mail Merge Main Document).
3. Se ajunge la documentul principal (butonul OK aferent casetei
Data Form sau butonul-pictogramă Mail Merge Main Document din grila
de culegere tabelară) şi se inserează câmpurile de fuziune, numite şi Merge
Field. Acest lucru se face prin poziţionarea pe textul unde se doreşte a fi
inserat câmpul variabil, se apasă pe butonul Insert Merge Field, după care
se alege din lista respectivul câmp. Pe ecran aceste câmpuri apar identificate
prin încadrarea lor între semnele << >>. Se continuă, până când toate
câmpurile „de fuziune” au fost inserate.
4. Documentele sunt fuzionate prin acţionarea butonului Merge to
New Document, afişat în linia de butoane de fuzionare.
O altă variantă este reprezentată de alegerea butonului Merge,
aferent rubricii Merge the Data to the Document; din caseta Mail Merge
Helper, aferentă opţiunii Mail Merge, din meniul principal Tools. Ultima
variantă presupune alegerea şi validarea butonului Merge, din caseta cu
acelaşi nume. Fuziunea poate fi verificată, dacă nu conţine erori şi poate fi
simulată, prin acţionarea butonului din linia de fuziune. În urma fuziunii
documentelor, se produce un document nou (From Letters1).
Documentul principal poate conţine structuri condiţionale de tip IF
şi structuri interactive de tip ASK. Aceste structuri pot fi inserate prin

99
selecţionare din listă, în urma apăsării butonului Insert Word Field.
Casetele de dialog specifice conduc la crearea acestor structuri speciale.
Sintactic, o structură condiţională de tip If...Then...Else este de
forma: {IF{MERGEFIELD câmp_fuziune} = constantă „text inserat, în
cazul când condiţia este adevărată” „text inserat, în cazul în care
condiţia nu este adevărată”}, respectiv, dacă condiţie, atunci text adevărat,
altfel text fals.
Pentru a restricţiona fuziunea, conform unor criterii stabilite, se pot
aplica filtre care selectează înregistrările, înainte de a fi fuzionate. Acest lucru
este posibil prin meniul Tools, opţiunea Mail Merge şi butonul Query
Options din caseta Mail Merge Helper.
La acest nivel (caseta Query Options) se precizează câmpul pe
baza căruia se filtrează înregistrările (Field) a operatorului de comparaţie
(Comparaison) şi a valorii cu care câmpul în cauză se compară (Compare
To). Caseta de interogare poate permite şi formularea unor criterii compuse
prin completarea mai multor rânduri de restricţii înlănţuite de operatorii
logici And / Or.
2.4. Ierarhizarea documentelor Word
Vizualizarea ierarhizată oferă un mod diferit de trecere în revistă a
unui document. Utilizând vizualizarea ierarhizată, se obţine mărirea vitezei
de reacţie referitoare le defilarea, deplasarea textului şi schimbarea ierarhiei
termenilor.
Pentru a privi în ansamblu un document, se poate restrânge ierarhia
încât să fie afişate numai titlurile principale şi, eventual, câte o linie de text,
putând extinde ierarhia la cerere.
Comutarea în vizualizarea ierarhizată se realizează alegând din linia
de meniuri View opţiunea Outlines.
Pentru a realiza ierarhizarea, se procedează astfel:
♦ se tastează, în mod clasic, conţinutul documentului;
♦ se ierarhizează, desemnează titlurile, comparativ cu corpul de text.
Ierarhizarea cuprinde detalierea titlurilor, prin promovare
(Promote) sau retrogradare (Demote);
Linia de butoane aferentă operaţiei de ierarhizare are în conţinut
următoarele elemente:

100
 Buton Mesaj calculator Acţiune
Promote Promovare titlu pas cu pas
Demote Retrogradare titlu pas cu pas
Demote to Body Retrogradare titlu la nivel corp de text
Text
Move Up Deplasare înainte (în sus) a titlului
Move Down Deplasare înapoi (în jos) a titlului
Expand /Collapse Afişare / restrângere subdocumente
Show Heading 1, 2.. Afişare titlu 1, 2, ...
Show All Headings Afişarea tuturor categoriilor de titluri
Show First Line Afişarea primei linii
Only
Pentru formatarea ierarhiei, utilizatorul va proceda la alegerea din
meniului Format a opţiunii Style. În acest moment, se va afişa pe ecran
fereastra prezentată în figura 2.35.

Figura 2.35. Fereastra Style care permite stabilirea ierarhiei

101
 Butonul New permite definirea unui nou stil specific utilizatorului;
Modify permite alterarea proprietăţilor (tip de caracter, dimensiune etc.),
aferente unui stil existent, iar Delete va produce prin acţionare eliminarea
stilului selectat. Confirmarea opţiunilor utilizatorului se va realiza prin
acţionarea butonului Apply.
2.5. Organizarea unui document Word
Organizarea unui document Word constă în crearea cuprinsului sau
a tablei de materii, legendelor, indecşilor, a referinţelor încrucişate şi a tabelei
sau a listei de figuri.

2.5.1. Cuprinsul sau tabela de materii

Tabela de materii permite afişarea titlurilor de capitole, subcapitole
în ordinea în care acestea apar, în documentul creat anterior.
Înainte de generarea cuprinsului, utilizatorul va avea în vedere
verificarea stilurilor (Heading 1 – Titlul 1 până la Heading 9 –
Titlul 9), utilizate la realizarea documentului Word.
Procedura care trebuie urmată, pentru realizarea automată a
cuprinsului, trebuie să fie respectată, aceasta conţinând următoarele etape:
♦ utilizatorul va poziţiona prompter-ul mouse-ului în zona de
document, de unde se doreşte a se demara inserarea;
♦ din linia de meniuri va alege următoarea succesiune de opţiuni
Insert / Index and Tables;
♦ în fereastra care apare pe ecran, prezentată în figura 2.36., va selecta
fişa index Table of Contents;

102
 Figura 2.36. Fereastra Index and Tables

♦ se selectează un format din cadrul celor disponibile (Template,

Clasic, Fancy etc) şi sunt menţionate nivelele stilurilor utilizate la
realizarea documentului (Show Levels, în exemplu nostru au fost
utilizate 7 stiluri);
♦ se acţionează butonul OK.
În cadrul fişei index anterioare, utilizatorul decide dacă doreşte sau
nu să se afişeze numărul paginii de unde începe fiecare stil (Show Page
Number), în parte, dacă să se ordoneze automat sau nu alinierea numerelor
de pagină în partea dreaptă a fiecărui stil (Right Align Page Numbers).

2.5.2. Crearea legendei

Introducerea legendelor într-un document Word se realizează cu
ajutorul comenzii Insert, opţiunea Caption, pe ecran făcându-şi apariţia
fereastra prezentată în figura 2.37.

103
 Figura 2.37. Fereastra Caption

Utilizatorul va selecta din caseta Label una din etichetele implicite

(Figure, Tabel, Equation), care vor fi numerotate automat.
În cazul în care se doreşte definirea unei alte etichete, specifice
utilizatorului, prin poziţionarea şi acţionarea butonului New Label se va
deschide o fereastră de introducere, care permite crearea unei noi etichete.
Ştergerea etichetelor de care utilizatorul nu mai are nevoie se realizează prin
acţionarea butonului Delete Label.
O ultimă opţiune disponibilă în fereastra Caption este reprezentată,
modalitatea de plasare a etichetei faţă de imagine. Poziţionarea poate fi
realizată în partea de sus a imaginii (Above selected item) sau faţă de cea de
jos (Below selected item).
Operaţiunea de creare a unei legende se finalizează prin acţionarea
butonului OK.

2.5.3. Crearea de indecşi

Un index oferă utilizatorilor informaţia care priveşte numerele de
pagină pentru elementele dorite a fi parcurse într-un document imprimat.
Introducerea şi crearea indexului se realizează astfel:
♦ se poziţionează cursorul unde se doreşte a fi inserat indexul;
♦ se activează opţiunea Index and Tables, aferentă meniului Insert;
♦ se acţionează fişa index Index, prezentată în figura 2.38.;

104
 Figura 2.38. Activarea opţiunii Index and Tables

♦ se alege butonul Mark Entry, iar apoi din caseta Mark Index
Entry, figura 2.39., se acţionează pentru a marca o intrare asupra
butonului Mark;
♦ se selectează cuvântul care se doreşte a constitui intrare în index,
repetându-se operaţia până la momentul în care nu mai sunt intrări
în index;
♦ se închide caseta Mark Index Entry cu Close, controlul fiind dat
casetei Index and Tables;
♦ se validează acţiunea de indexare cu butonul OK.
Indecşii se pot actualiza prin selectarea textului şi acţionarea tastei
funcţionale F9.

105
 Figura 2.39. Fereastra care permite constituirea indecşilor

2.5.4. Referinţe încrucişate

Referinţele încrucişate reprezintă apelul efectuat la un element aflat
la o altă locaţie în acelaşi document. Se procedează astfel:
♦ lângă cuvântul care va fi referit încrucişat se tastează $$ vezi şi “
(inclusiv ghilimelele);
♦ se alege Cross reference din meniul Insert şi se selectează
informaţia pentru referinţa încrucişată. Această fereastră afişată pe
ecran este prezentată în figura 2.40.

Figura 2.40. Fereastra Cross-Reference

106
 Informaţia pe care doriţi ca Word să o insereze şi să o actualizeze poa-
te consta în titluri (Heading text), numere de pagină sau identificări de titluri.
♦ Ultima fază este selectarea elementului specific la care doriţi să
faceţi referinţă.

2.5.5. Crearea tabelei de figuri

Un tabel de figuri afişează elementele cu legende în ordinea în care
acestea apar în document. Dacă aţi folosit comanda Caption din meniul
Insert şi aţi creat legende, puteţi construi un cuprins al figurilor sau tabelelor
cu care aţi lucrat. Se procedează astfel:
♦ poziţionare punct de inserare, acolo unde se doreşte inserarea
cuprinsului figurilor;
♦ din meniul Insert se alege comanda Index and Tables;
♦ în fişa index Table of Figure se selectează tipul de legendă (figură,
tabel, ecuaţie), iar apoi se alege un format, Word afişând formatul
selectat. Această fereastră este prezentată spre studiu în figura 2.41.;
♦ validarea acţiunii prin activarea butonului OK.

Figura 2.41. Fereastra Index and Tables–Tables of Figure

107
 2.6. Comunicarea între aplicaţiile Windows
Interfaţa grafică Windows oferă avantajul incontestabil de a face ca
datele din diverse aplicaţii să fie portabile.
Windows foloseşte pentru transferul datelor o zonă de memorie
internă, pentru stocarea temporară a acestora. Această zonă de memorie
(buffer) este gestionată de un program numit Clipboard Viewer care se
găseşte în grupul de aplicaţii Main. După selectarea unui grup de date,
acestea se pot depune în memoria tampon ( cu comenzile Edit – Cut sau
Edit – Copy), iar de acolo datele se pot transfera în zona desemnată de
utilizator ca destinaţie (prin comenzile Edit – Paste sau Edit –
PasteSpecial). Conţinutul zonei Clipboard se poate salva pe disc într-un
fişier cu extensia . CLP.
Tehnologia OLE (Object Linking and/or Embedding) reprezintă
conceptul de la care au plecat realizatorii produsului program în dorinţa
utilizatorului de a obţine un document complex.
Un document complex reprezintă un document special, care conţine
mai multe tipuri de informaţii: texte, desene, grafice, imagini, secvenţe audio
etc. Un exemplu edificator este un document realizat cu un procesor de
texte (de exemplu Word), care conţine elemente integrate de tipul unor
desene (realizate cu Paintbrush, MS-Draw sau cu PowerPoint), tabele
(realizate cu ajutorul procesorului de tabele Lotus sau Excel), grafice
(realizate cu MS-Graph). Alte exemple se pot referi la tabele,
baze de date sau aplicaţii multimedia care să folosească câmpuri de tip OLE.
OLE reprezintă facilitatea prin care mai multe aplicaţii pot
comunica, schimbând informaţii între ele. Rezultă că OLE reprezintă un set
extensibil de protocoale de comunicaţie între aplicaţii. Aceste protocoale
permit unei aplicaţii să folosească servicii oferite de alte aplicaţii.
Protocoalele OLE sunt implementate prin biblioteci de tip DLL, partajabile
cu alte programe care rulează sun Windows.
OLE este un acronim folosit pentru a desemna un „obiect legat şi
inclus”. Un obiect reprezintă o entitate software distinctă, creată de o
aplicaţie sursă sau server şi folosită de una sau mai multe aplicaţii destinaţie
sau client. Un obiect încapsulează informaţii referitoare la aplicaţia care l-a
creat, informaţii native – utile aplicaţiei server şi informaţii de prezentare –
utile aplicaţiei client.

108
 Aplicaţiile server sau sursă sunt acelea care creează, editează
diferite tipuri de obiecte pentru aplicaţiile client. Aplicaţiile client sau
destinaţie sunt acelea care primesc, stochează şi prezintă obiectele realizate
de aplicaţiile server într-un document complex.
Informaţiile native sunt informaţiile necesare pentru a recrea un
obiect, numai aplicaţia server putând să interpreteze şi să manipuleze aceste
informaţii.
Informaţiile de prezentare sunt cele de care are nevoie aplicaţia
client, pentru a prezenta sau afişa un obiect.
Fiecare aplicaţie server se înregistrează într-o bază de date, în
momentul instalării în sistem. Informaţiile din baza de date se referă la
numele şi adresa aplicaţiei server, clasele de obiecte pe care aplicaţia le poate
crea, precum şi operaţiile pe care aplicaţia le poate efectua asupra obiectelor
respective. Un document care foloseşte obiecte legate şi / sau obiecte incluse
şi care conţine mai multe tipuri de informaţii se numeşte document complex.
Un astfel de document complex foloseşte facilităţile unor aplicaţii OLE
diferite, pentru a manipula diferitele tipuri de date. Utilizatorul care lucrează
cu document complex nu are nevoie să-şi pună problema compatibilităţii
între datele pe care le foloseşte, sau să găsească şi să demareze aplicaţia care
a creat tipul respectiv de dată. Ori de câte ori utilizatorul decide să lucreze cu
o parte a documentului complex, care conţine tipul de date diferite, aplicaţia
responsabilă cu aceste tipuri de date va fi pornită automat (la un dublu click)
.
Când aplicaţia server este apelată într-o aplicaţie client, fereastra
este, de obicei, dimensionată astfel încât obiectul corespunzător să fie vizibil
(facilităţi OLE 1). Când utilizatorul a efectuat un dublu click pe un obiect
legat, întreg fişierul legat este încărcat, iar porţiunea legată din fişier va fi
selectată automat. Pentru un obiect legat, orice modificare care se face asupra
elementelor lui în documentul server, poate genera actualizarea sa în obiectul
legat. Pentru un obiect inclus, clientul apelează aplicaţia server ori de câte ori
utilizatorul doreşte să modifice conţinutul obiectului inclus.

2.7. Tehnica Clipboard şi Ole

O aplicaţie OLE implementează, în mod normal, următoarele
comenzi ca parte a meniului EDIT şi INSERT.
109
 Comenzile de transfer a informaţiilor sunt prezentate în tabelul
următor:

Comanda Descriere
Copy Copiază un obiect dintr-un document în Clipboard
Cut Înlătură un obiect dintr-un document şi îl plasează în
Clipboard
Paste Copiază un obiect din Clipboard în document
PasteLink Inserează o legătură (link) între un document şi fişierul care
conţine un obiect
Link Face posibilă schimbarea opţiunilor de actualizare a
legăturilor, actualizarea obiectelor legate, anularea
legăturilor, repararea legăturilor rupte şi activarea verbelor
asociate cu obiectele legate
Insert Object Startează aplicaţia server aleasă de utilizator dintr-o casetă
de dialog şi include într-un document obiectul produs de
server. Această comandă este opţională
Paste Special Transferă un obiect din Clipboard într-un document sau
inserează o legătură la un obiect, folosind formatul datelor
ales de utilizator dintr-o casetă de dialog. Această comandă
este opţională.

Facilitatea OLE 1 permite comutarea automată la momentul

apelării aplicaţiei originare a obiectului.
Un obiect integrat cu facilitatea OLE 2 va putea fi prelucrat în
cadrul documentului unde a fost introdus (meniurile documentului se
personalizează în raport cu aplicaţia server demarată), fără a fi lansat
programul din care provine. Avantajele abordării OLE sunt:
♦ utilizatorul apelează în cadrul documentului pe care-l elaborează la
alte aplicaţii care permit să creeze şi să integreze şi alte tipuri de
informaţii;
♦ aplicaţiile fie ele client sau server se pot specializa (grafice, desene,
scriere artistică, editare de ecuaţii);
♦ fişierele document devin compacte (folosind mecanismul de
linking), păstrându-se numai informaţiile de legătură şi de
prezentare referitoare la un obiect;
♦ actualizarea unui obiect legat (linked object) se poate face imediat;
110
♦ obiectele incluse (embedding objects) pot fi transferate uşor altor
utilizatori care pot edita obiectul, fără a cunoaşte unde se află
informaţia originală.

2.8. Teste de autoevaluare

1. Care sunt funcţiile unui procesor de texte?
2. Cum se creează un document Word?
3. Ce reprezintă formatarea caracterelor şi a paragrafelor?
4. Cum se realizează un antet şi un subsol de pagină?
5. Prezentaţi şi caracterizaţi tabelele care pot fi realizate în Word.
6. Crearea cuprinsului, legendei şi a tabelei de indecşi.
7. Cum se realizează comunicarea între aplicaţiile Windows?
8. Caracterizaţi tehnica OLE.

111
 3. PROCESORUL DE TABELE EXCEL

În practică se recurge frecvent la întocmirea de lucrări având o

formă tabelară, într-o mare diversitate de structuri: bugete, balanţe de
verificare, bilanţ, analize, facturi etc. Un program de calcul electronic, aşa
cum este Excel, prezintă, în agenda de lucru care apare pe ecran în momentul
lansării programului numite Book1, 16 foi de calcul libere. Fiecare foaie de
calcul conţine o reţea de linii care împarte foaia în coloane şi linii, în care se
pot introduce informaţii de tip numeric sau text. Această constatare a stat la
baza conceperii procesoarelor de tabele. Un procesor de tabele reprezintă o
aplicaţie informatică care permite lucrul cu foi de calcul divizate în linii şi
coloane. O asemenea foaie seamănă foarte mult cu un tabel întocmit pe
hârtie, având însă multiple avantaje faţă de acesta.
Primul procesor de tabele, VisiCalc, a fost lansat în 1978, fiind
exploatat pe calculatoare de tip Apple II. Performanţele acestei categorii de
produse informatice au cunoscut o extindere continuă, astfel încât ele oferă
actualmente, alături de funcţiile de procesare de tabele, facilităţi de generare
de reprezentări grafice şi de gestiune simplificată de baze de date.
Datorită succesului de care s-au bucurat încă din momentul apariţiei,
pe piaţă există mai multe procesoare de tabele dezvoltate de diverse firme de
software. Analizând procesoarele de tabele pentru Windows, se constată
plasarea pe primul loc a produsului EXCEL al firmei Microsoft, considerat
a fi cel mai bine adaptat lucrărilor de birotică individuală, de analiză şi de
modelare, urmat de Quattro Pro 5.0 al firmei Borland, considerat a fi cel
mai bun pentru lucrul în grup şi de Lotus 1-2-3, al firmei Lotus, care este
produsul cu cea mai mare răspândire.

112
 3.1. Structura foii de calcul Excel
Foaia de calcul reprezintă documentul principal care se utilizează
în EXCEL, pentru a stoca şi manipula date. O foaie de calcul este alcătuită
din celule organizate în linii (16384) şi în coloane (256). Pe un monitor de
15” se pot afişa simultan 9 coloane şi 18 linii din foaia de calcul. Coloanele
au o lăţime de 2,15 cm. Iar liniile o înălţime de 0,6 cm. Cele 9 coloane
reprezintă 4% din lăţimea totală a foii de calcul, iar cele 18 linii reprezintă
0,1% din lungimea ei totală. Ea face parte întotdeauna dintr-un clasor.
Alături de foile de calcul, dintr-un clasor mai pot face parte: foi
grafice, foi pentru zone de dialog şi module Visual Basic, numărul lor
nefiind limitat decât de memoria disponibilă a calculatorului.
Coloanele sunt identificate prin una sau două litere (A,B,C,
...AA,AB, ...IV), iar liniile prin numere (de la 1 la 16384). O celulă este
identificată prin referinţa sa, adică prin coordonatele coloanei şi liniei la care
se găseşte (de exemplu, A8). Celulele pot fi grupate în câmpuri (blocuri
rectangulare de celule). Un câmp (plajă de celule) este identificat prin
coordonatele a două din colţurile opuse, delimitate prin caracterul ":" (de
exemplu, C4:H12 defineşte câmpul format din 54 de celule, care începe de
la celula C4 şi care se încheie cu celula H12).
O celulă poate conţine informaţii (text, numere, date calendaristice)
sau formule de calcul, elemente prezentate grafic în figura 3.1.

Figura 3.1. Posibilul conţinut al unei celule al foii de calcul Excel

113
 Fereastra procesorului de tabele EXCEL prezentată în figura 3.2.
este compusă din următoarele elemente:

Figura 3.2. Fereastra procesorului de tabele Excel

♦ Linia (bara) de titlu se numeşte astfel, deoarece aici se afişează

numele programului care rulează în fereastră, în acest caz Microsoft
Excel. Butoanele care apar în bara de titlu reprezintă meniul de
control şi butoanele de dimensionare. Executând un click pe căsuţa
meniului de control, se obţine accesul la comenzile acestui meniu,
permiţând şi trecerea către o altă aplicaţie Windows în curs de
execuţie sau executarea unui program utilitar ca, de exemplu,
Control Panel. Butoanele de dimensionare sunt utilizate pentru
redimensionarea ferestrei Excel. Dacă se acţionează cu mouse-ul
butonul Minimize, fereastra programului Excel se va reduce la o
pictogramă situată pe suprafaţa de lucru (Desktop) a programului
Windows. Un click cu mouse-ul pe butonul Restore va determina
ca fereastra programului Excel să ocupe o porţiune mai mică decât
cea actuală, iar butonul Restore se transformă în butonul

114
 Maximeze (folosit pentru a readuce fereastra la dimensiunea
maximă);
♦ Linia de meniuri ale aplicaţiei conţine meniurile derulante ale
programului Excel;
♦ Linia de instrumente standard are ca scop efectuarea rapidă a
unora dintre operaţiile curente prin activarea cu mouse-ul. Conţine
butoane care îndeplinesc anumite funcţii în momentul în acre este
acţionat mouse-ul. Spre exemplu, primul instrument deschide o
nouă agendă de lucru, al doilea instrument este pentru deschiderea
unei agende de lucru deja existente, al treilea pentru a salva agenda
de lucru curentă, iar al patrulea pentru a tipării agenda de lucru;
♦ Linia de formule: serveşte pentru introducerea datelor, vizualizarea
şi modificarea conţinutului celulelor;
♦ Fereastra de document, aferentă foii de calcul curente (active);
♦ Linia derulantă a reprezentărilor foilor componente ale clasorului;
♦ Linia de stare: furnizează permanent informaţii legate de modul de
lucru curent;
♦ Linia cu instrumente de aranjare în pagină. Sub linia de
instrumente standard se află bara cu instrumente de aranjare în
pagină, numită astfel întrucât butoanele ei sunt folosite, în principal,
pentru aranjarea în pagină a celulelor foii de calcul.

3.2. Fereastra document

Când se lansează programul sub bara de formule apare o nouă
fereastră document care conţine o agendă de lucru liberă, care are propria
căsuţă cu meniul de control, propria bară de titlu, propriile butoane de
dimensionare şi afişează numărul foii de calcul ca nume temporar al agendei
de lucru (Book1). La baza ferestrei document se află butoanele de derulare
a etichetelor utilizate pentru activarea foilor de calcul ale agendei. În partea
dreaptă a ferestrei Document se află o bară de derulare pe verticală pentru
trecerea la liniile noi din foaia de calcul curentă. La intersecţia barei de
derulare pe orizontală cu cea de derulare pe verticală, în colţul din dreapta
jos, există o căsuţă de dimensionare care modifică dimensiunile şi forma
ferestrei document.
115
 Combinaţiile de taste pentru deplasarea indicatorului de celulă sunt
prezentate în tabelul următor:

Tasta Locul indicatorului de celulă

→ sau Tab O celulă spre dreapta
← sau Shift + Tab O celulă spre stânga
↑ O celulă în sus
↓ O celulă în jos
Home În celula din coloana A a liniei curente
Ctrl + Home În prima celulă A1 a foii de calcul
Ctrl + End sau În colţul din dreapta jos a zonei active a foii de
End, Home calcul
Page Up În celula situată în aceeaşi coloană, cu un ecran
mai sus
Page Down În celula situată în aceeaşi coloană, cu un ecran
mai jos
Ctrl + → sau End, → Spre dreapta, pe aceeaşi linie, în prima celulă
ocupată, care este precedată ori urmată de o celulă
liberă
Ctrl + ← sau End, ← Spre stânga, pe aceeaşi linie, în prima celulă
ocupată, care este precedată ori urmată de o celulă
liberă
Ctrl + ↑ sau End, ↑ În sus, pe aceeaşi coloană, în prima celulă
ocupată, care este precedată ori urmată de o celulă
liberă
Ctrl + ↓ sau End, ↓ În jos. pe aceeaşi coloană, în prima celulă
ocupată, care este precedată ori urmată de o celulă
liberă

Activarea unei comenzi din linia de meniuri, prezentată în figura

3.3., se poate realiza astfel:
- cu ajutorul mouse-ului;
- de la tastatură, tasta ALT şi apoi litera subliniată din meniu.

116
 Figura 3.3. Modul de activare al unei comenzi din linia de meniuri Excel

Fiecare opţiune care figurează în linia de meniuri deschide, în

momentul selecţiei sale, o listă de comenzi disponibile (exemplu: View).
Comenzile afişate în gri nu sunt disponibile în momentul respectiv
(exemplu: Comments). Punctele de suspensie care apar după anumite
comenzi indică faptul că execuţia acestora va fi precedată de apariţia unei
casete de dialog, prin care se vor solicita precizări suplimentare (exemplu:
Header and Footer...). Tasta sau combinaţia de taste care este afişată
după anumite comenzi permit realizarea comenzilor direct de la tastatură,
fără a mai fi necesară deschiderea barei de meniuri. Triunghiul care apare in
partea dreaptă a unor comenzi (de exemplu, Toolbars) indică faptul că
respectiva comandă conţine opţiuni suplimentare.
Pentru a obţine într-o celulă rezultatul unui calcul, trebuie să se
plaseze în aceasta formula corespunzătoare operaţiei.
O formulă trebuie sa înceapă cu semnul „=" şi este formată din cel
puţin un operator şi un argument. Formula nu trebuie să includă spaţii sau
virgule şi nu trebuie să conţină propria sa adresă.
Un argument reprezintă un număr, o adresă de celulă, un nume de
câmp sau o funcţie.
117
 Operatorii de calcul disponibili în foaia de calcul sunt, în ordinea
priorităţii de evaluare, următorii:

% (procent) exemplu: 2% ¾ 0,02

^ (ridicare la putere) exemplu: 2^4 ¾ 16
+ (adunare) exemplu: 2 + 4 ¾ 6
- (scădere) exemplu: 2 - 4 ¾ -2
* (înmulţire) exemplu: 2 * 4 ¾ 8
/ (împărţire) exemplu: 2 / 4 ¾ 0,5

3.3. Operaţii de bază cu foaia de calcul Excel

3.3.1. Selectarea datelor din foaia de calcul
Înainte de a putea introduce date sau folosi majoritatea comenzilor
în Microsoft Excel, trebuie selectate celulele/obiectele respective, figura 3.4.,
astfel:

Figura 3.4. Selectarea celulelor sau a obiectelor din foia de calcul

♦ selectarea unei celule se realizează prin clic pe celula respectivă;

♦ selectarea unei plaje de celule(adiacente) se realizează prin clic pe
prima celulă şi apoi glisare (↓, →, Ì ), până la ultima celulă din
câmp;
♦ selectarea de celule/plajă de celule neadiacente se realizează prin
selectarea primei plaje/celule, după metoda prezentată mai sus,
118
 acţionarea tastei CTRL, înainte de eliberarea butonului stâng al
mouse-ului şi menţinerea tastei CTRL apăsate până se selectează,
rând pe rând, şi celelalte celule / plaje;
♦ selectarea unui întreg rând: clic pe numărul (1, 2 ...) rândului;
♦ selectarea mai multor rânduri/coloane: clic pe numărul primului rând,
apăsarea tastei CTRL, înainte de a elibera cursorul de mouse,
menţinerea ei în această poziţie în timp ce se clichează succesiv,
pentru selectarea celorlalte rânduri/coloane;
♦ selectarea unei întregi coloane: clic pe litera (A, B, C...)
corespunzătoare coloanei;
♦ selectarea întregii foi: clic pe butonul de selecţie globală (echivalent
cu comanda Edit; Select All).
Utilizatorul trebuie să cunoască faptul că selectarea tuturor celulelor
din foaia de calcul se aplică frecvent la stabilirea formatului global, de
exemplu, modificarea tipului de caracter pentru întreaga foaie de calcul.

3.3.2. Introducerea şi editarea datelor

La introducerea unei informaţii într-o nouă foaie de calcul, se
selectează celulele în care această informaţie trebuie să apară. În momentul
în care se începe tastarea, caracterele tastate apar atât în celulele selectate, cât
şi în bara de formule de deasupra. Când se activează în acest mod bara de
formule, Excel afişează casetele Cancel (anulare), Enter (introducere) şi
Function Wizard (marcat cu fx), urmate de caracterele introduse şi de
punctul de inserare (bara verticală clipitoare) în dreapta. Pe măsură ce se
introduc caractere, Excel le afişează atât în bara de formule, cât şi în celula
activă a foii de calcul.
După ce s-a tastat informaţia dorită, pentru ca aceasta să rămână
definitivă, în celula activă se execută click pe caseta Enter din bara de
formule, sau se apasă tasta Enter, taste direcţionale.
Când se introduce o informaţie într-o celulă, Excel verifică dacă
ceea ce a fost introdus reprezintă o formulă care trebuie calculată. Această
verificare este făcută pentru a clasifica data introdusă într-unul din cele trei
tipuri de date: text, valoare sau formulă
Într-o foaie de calcul se pot introduce două tipuri de date:

119
 ♦ valoare constantă, reprezentată printr-un text, valoare numerică,
inclusiv o dată calendaristică, oră, fracţie sau o notaţie ştiinţifică;
♦ formulă, reprezentată printr-o secvenţă de valori, adrese de celule,
funcţii sau operatori care produc o nouă valoare.
Formulele, obligatoriu trebuie să înceapă cu semnul =. În timpul
introducerii datelor, linia de formule este activă, afişând concomitent ceea ce
se tastează în celulă. În figura 3.5. se poate observa procedura prezentată
anterior.

Figura 3.5. Tastare în foaia de calcul a unor valori constante şi a formulelor

Validarea datelor introduse se execută prin apăsarea tastei ENTER,

prin clic pe √, din linia de formule sau prin acţionarea tastelor direcţionale
↓,↑, →, ←.

120
 3.3.2.1. Introducerea textelor
Programul Excel consideră ca fiind text orice dată care nu are forma
unei formule sau a unei valori. Majoritatea datelor de tip text (etichetelor)
constau dintr-o combinaţie de litere şi semne de punctuaţie sau de litere şi
numere, utilizate în foaia de calcul ca titluri şi denumiri.
Procedura începe prin selectarea celulei, tastându-se apoi textul de
maxim 255 caractere. Acesta este aliniat implicit la stânga, iar în cazul în
care depăşeşte dimensiunea de afişare a celulei, el se va deplasa, virtual, în
celulele libere aflate în partea dreaptă. Atunci când celula din dreapta conţine
date, textul este afişat trunchiat. Pentru ca o celulă să poată afişa tot
conţinutul, se poate recurge, fie la redimensionarea coloanei în care se află
celula respectivă, fie la continuarea automată a textului pe rândul următor,
dar în cadrul aceleiaşi celule. În acest caz se parcurge traseul Format,
Cells..., Tab-ul Alignment, marcare prin click a casetei Wrap Text, figura
3.6., procedură care va produce continuarea automată a textului pe rândul
următor).

Figura 3.6. Fişa index Alignment aferentă ferestrei Format Cells

Pentru a introduce un număr ca text, el trebuie precedat de un
apostrof (de exemplu ‘34578).
121
 3.3.2.2. Introducerea numerelor
O valoare numerică se introduce selectând celula dorită şi tastând
respectivul şir numeric. Pentru a introduce o valoare negativă, numărul va
începe cu semnul -.
Procedura corespunzătoare introducerii şirurilor de caractere
numerice este următoarea:
♦ se selectează celula;
♦ se tastează numărul. Numerele pot include caracterele numerice de
la 0 la 9 şi caractere speciale (+ - / ( ) , % E $ spaţiu). Exemplu:
1,25%; 2,1E+3 ; 3 3/5
Trebuie reţinut faptul că atunci când se introduc fracţii subunitare se
va tasta ca parte întreagă cifra 0 (0 1/3); în caz contrar (tastare 1/3), fracţia va
fi interpretată ca dată calendaristică, în celulă apărând următorul şir 3-Jan.

3.3.2.3. Introducerea datelor calendaristice, oră, minut, secundă

Datele calendaristice se pot introduce sub formă de text, dar nu se
vor putea utiliza în calcule efectuate folosind formule. De exemplu: dacă se
introduc două date ca valori, se poate utiliza o formulă care să scadă data mai
veche din cea mai recentă şi să furnizeze numărul de zile rezultat. Dacă cele
două date sunt sub formă de text, programul nu va putea calcula diferenţa
dintre ele cu formula.
Datele calendaristice sunt memorate sub formă de numere,
reprezentând numărul de zile care s-au scurs de la o dată de referinţă; orele
sunt memorate sub formă de fracţii zecimale, reprezentând fracţiunea care s-
a scurs dintr-un interval de 24 de ore.
Programul Excel determină dacă data sau ora introdusă reprezintă o
valoare sau text, în funcţie de formatul de introducere. Excel recunoaşte
următoarele formate pentru ore: 8:38 PM; 8:38:43 PM; 20:39; 20:39:30.
Excel recunoaşte următoarele date pentru formatele calendaristice:
July 4, 2004; 7/4/2004 sau Sunday, July 04, 2004; 2004-07-04; July 04;
Jul-04.
Procedura efectivă de introducere a datelor calendaristice este
următoarea:
♦ se selectează celula;
122
 ♦ se tastează data/ora, utilizând, de regulă, formatul ll/ zz / aa,
respectiv hh:mm:ss.
Dacă se doreşte introducerea datei şi a orei în aceeaşi celulă, ele
trebuie separate printr-un spaţiu.

3.3.2.4. Introducerea formulelor

Formula începe cu semnul = pentru a avertiza programul că
urmează o formulă şi nu un text sau o valoare. Cele mai simple formule sunt
cele în care semnul egal este urmat de o funcţie încorporată, ca, de exemplu,
SUM (însumare, adunare) sau AVERAGE (medie). Alte formule simple
conţin valori sau adrese de celule care conţin valori separate de unul sau mai
mulţi dintre următorii operatori matematici: + pentru operaţia de adunare; -
pentru operaţia de scădere; * pentru operaţia de înmulţire; / pentru operaţia
de împărţire; ^ pentru operaţia de ridicare la putere.

Figura 3.7. Introducerea formulei de calcul pentru un produs între două celule

De exemplu, pentru a crea o formulă în celula C10, care să

înmulţească valoarea introdusă în celula A10 cu valoarea introdusă în celula
B10 se introduce în C10 = A10 * B10. În figura 3.7 se poate observa
exemplul enunţat anterior.

123
 Pentru a introduce formula în celula C10, se parcurg următoarele
etape:
1. Se selectează celula C10;
2 Se tastează formula = A10 * B10. Rezultatul aplicării procedurii
anterioare este afişat pe monitor, fiind prezentat în figura 3.8.

Figura 3.8. Rezultatul aplicării procedurii de realizare a produsului

După ce formula a fost introdusă în celula C10 a foii de calcul,

programul Excel afişează rezultatul calculului, în funcţie de valorile existente
în celulele A10 şi B10. Procedura generală de introducere a unei formule
este următoarea:
♦ se selectează celula;
♦ se tastează semnul = ;
♦ linia de formule devine activă;
♦ se scrie formula de calcul.
Formula tastată poate conţine constante, referinţe de celule/plaje
de celule (relative, absolute, mixte, nominale), date calendaristice, texte,
operatori, funcţii.
Introducerea diferitelor tipuri de date într-o formulă se face
respectând următoarele convenţii:
- textul introdus este cuprins între apostrofuri (exemplu prezentat
în figura 3.9, în celula B6 se introduce formula = “Unitate de
124
 măsură”&”mii”&”lei”. Rezultatul va consta în afişarea în celulă a
textului Unitate de măsură - mii lei (& realizează concatenarea
şirurilor de caractere);
- introducerea unui număr într-o formulă se produce prin tastarea
respectivului şir numeric. În celula B7 se introduce formula =
SUM(G8:G16)+611. Rezultatul va consta în afişarea în celulă a
numărului 800.611 deoarece suma valorilor din celulele G8-G16
este de 800.000;
- includerea datei calendaristice / orei impune scrierea acestora
între ghilimele (în celula A5 formula introdusă este =”Editat
astăzi”&”august-22-2004”). Formatul în acest exemplu este
ll/zz/aa. Pentru rezolvarea unei astfel de formule, datele
calendaristice sunt convertite în numere, după care se calculează
diferenţa.

Figura 3.9. Exemplificare privind introducerea tipurilor de date într-o formulă

Erorile care sunt semnalate la tastarea sau execuţia unei formule

sunt menţionate în tabelul următor.

Eroare Cauza apariţiei erorii

# DIV/01 Formula încearcă să împartă o valoare la o celulă care conţine
125
 Eroare Cauza apariţiei erorii
valoarea zero sau conţine spaţii.
#NAME? Formula face referiri la un nume de domeniu care nu există în
foaia de calcul. Acest cos apare când se introduce un nume de
domeniu greşit sau când lipsesc ghilimelele la un text utilizat în
formulă, drept pentru care el este considerat ca adresă a unui
nume de domeniu.
#NULL! Apare la introducerea unui caracter spaţiu acolo unde ar trebui
să existe o virgulă, pentru a separa adresele de celule utilizate
ca argumente pentru funcţii.
#NUM! Apare când programul are probleme cu un număr dintr-o
formulă, cum ar fi un argument de alt tip decât cel cerut de
funcţie.
#REF! Apare atunci când programul întâlneşte o adresă a unei celule
invalide.
#VALUE! Apare la utilizarea unui tip incorect de argument într-o funcţie,
un tip incorect de operator sau când se încearcă efectuarea unei
operaţii matematice cu celule care conţin date de tip text.

Pentru a include referinţe la celule / plaje de celule, în timp ce linia

de formule este activă, se selectează celula / plaja respectivă. Referinţele
incluse sunt relative. Pentru a transforma o referinţă relativă în absolută, se
va acţiona tasta F4. Dacă se doreşte utilizarea referinţelor nominale, se
tastează numele dorit sau se selectează acesta din lista referinţelor nominale.
Pentru a include funcţii, se utilizează asistentul de funcţii sau se urmează
procedura Insert; Function...

3.3.2.5. Utilizarea facilităţii AutoFill

Această facilitate este folosită în momentul în care în foaia de calcul
trebuie introduse secvenţe de date calendaristice sau nume. Indicatorul
AutoFill, numit şi cursor de umplere este de forma unei cruci negre  şi
apare numai atunci când se poziţionează indicatorul mouse-ului pe colţul din
dreapta jos al celulei curente sau al ultimei celule dintr-un bloc de celule
selectate. Acelaşi efect îl are şi indicatorul de celulă în formă de cruce albă
care este tras peste o selecţie de celule.

126
 Când se creează o serie cu indicatorul de umplere, aceasta nu se
poate deplasa simultan în ambele direcţii. De exemplu, se poate extinde seria
spre stânga sau dreapta domeniului de celule care conţine valori iniţiale, sau
se poate extinde deasupra sau dedesubtul domeniului de celule care conţine
valorile iniţiale, dar nu se pot extinde seriile în două direcţii simultan.
Când butonul mouse-ului este eliberat, după extinderea domeniului
cu AutoFill, programul creează o serie (dacă cunoaşte valoarea iniţială a
începutului de serie) în toate celulele selectate sau umple tot domeniul cu
această valoare iniţială.
În figura 3.10 pe rândul 10 se prezintă un exemplu de umplere
automată a unei linii cu lunile anului 2004, iar pe rândul 11 cu umplerea
automată a celulelor din coloanele B, C, D cu anii.

Figura 3.10. Exemplu de completare automată cu lunile anului 2004

3.3.3. Modificarea conţinutului unei celule

Conţinutul unei celule se poate modifica prin două moduri:
editarea în linia de formule sau editarea direct în celulă. Pentru a edita
datele direct în celule, se acţionează dublu clic în celula respectivă; dacă
aceasta conţine o formulă, ea va fi afişată în locul rezultatului, permiţând
astfel modificarea.
Editarea direct în celulă este permisă numai dacă este selectată
caseta Edit Directly in Cell în meniul comenzii Tools; Options....
Indiferent de modul de editare, conţinutul celulei se modifică prin
tehnicile de editare texte cunoscute.
127
 Copierea conţinutului unei celule sau a unei plaje de celule
Această operaţiune se poate realiza în două moduri, respectiv, prin
intermediul liniei de meniuri şi a comenzilor specifice acesteia sau prin
executarea unor anumite proceduri bazate pe utilizarea mouse-ului.
Procedura de copiere a conţinutului unei celule cu ajutorul
comenzilor presupune:
• Selectarea celulei / celulelor de copiat (adiacente);
• Se alege comanda Edit; Copy (sau se execută „clic” pe butonul
corespunzător din bara de instrumente Standard), zona copiată
fiind marcată cu un chenar mobil;
• Se poziţionează cursorul în prima celulă a zonei destinaţie;
• Se alege comanda Edit; Paste sau Edit; Paste Special..., ultima
prezentând facilităţi pentru a realiza o transpunere selectivă a
datelor copiate anterior.

Copierea selectivă reprezintă memorarea conţinutului fiecărei

celule, valoarea acesteia, formula pe care o conţine, formatul de afişare şi
comentariile aferente.
Comanda Paste Special din meniul Edit permite aducerea selectivă
a acestor elemente, prin precizări făcute de utilizator, prin intermediul
ferestrei de dialog Paste Special. În figura 3.11 este prezentată fereastra de
dialog Paste Special.
Opţiunea Paste Link solicită legarea celulelor destinaţie de celule
sursă, astfel încât orice modificare din celulele sursă să fie preluată automat
în celulele de destinaţie corespunzătoare.

128
 Figura 3.11. Fereastra de dialog Paste Special

Copierea conţinutului unei celule sau a unei plaje de celule prin

utilizarea mouse-ului se realizează în două moduri:
1) Se selectează celula / plaja respectivă:
♦ se poziţionează cursorul de mouse în punctul de copiere şi se
glisează de-a lungul liniilor/coloanelor în care dorim să copiem
conţinutul plajei selectate, ţinând apăsat butonul stâng al mouse-
ului;
♦ se eliberează butonul de mouse. Această procedură este prezentată
în figura 3.12.
2) Se selectează celula / plaja de copiat:
♦ se poziţionează cursorul de mouse pe zona selectată;
♦ se acţionează tasta CTRL şi se menţine în această poziţie;
♦ se acţionează butonul stâng al mouse-ului şi se glisează în noua poziţie;
♦ se eliberează butonul şi apoi tasta CTRL.

Figura 3.12. Procedura de copiere a conţinutului unei celule

Plaja de celule de copiat este C21-D25, fiind copiată în zona

alăturată acesteia, respectiv E21-F25. Se poate uşor observa delimitarea celor
două zone (sursă şi destinaţie) prin colorarea diferită a fiecăreia.
Deplasarea sau mutarea conţinutului unei celule se realizează, fie cu
ajutorul comenzilor din linia de meniuri, fie cu ajutorul mouse-ului.
În cazul în care utilizatorul apelează la ajutorul comenzilor din linia
de meniuri, se va respecta următoarea procedură:
♦ se selectează celula / plaja de celule de deplasat;
♦ se alege comanda Edit / Cut ( sau se acţionează butonul din linia de
instrumente standard);
129
 ♦ se poziţionează cursorul în prima celulă a zonei destinaţie;
♦ se alege comanda Edit / Paste sau se acţionează butonul
corespunzător din linia bara de instrumente standard.
Atunci când se copiază (Copy) sau se decupează (Cut) conţinutul
unei celule / plaje de celule, acesta este plasat într-o zonă de memorie,
numită Clipboard, de unde este preluat ca urmare a comenzii Paste şi
introdus în noua poziţie.
Deplasarea conţinutului unei celule pe o altă locaţie prin utilizarea
mouse-ului se realizează prin parcurgerea următoarelor etape:
♦ se selectează zona de mutat;
♦ se poziţionează cursorul de mouse pe marginea selecţiei,
poziţionarea corectă fiind marcată de schimbarea formei cursorului
de mouse în săgeată;
♦ se apasă butonul din stânga al mouse-ului şi se glisează pe noua
poziţie;
♦ se eliberează butonul.
Deoarece utilizatorul poate folosii atât tastatura, mouse-ul dar şi
combinaţii de taste, considerăm utilă următoarea
Pe măsură ce sunt executate diferite operaţii, prompterul de mouse
îşi modifică stilul de afişare. Autorii prezintă în tabelul următor modul de
afişare al prompterului corelat cu descrierea acţiunii desfăşurate.

Acţiune Mod de Descriere operaţie

afişare
Prompter de Se solicită selecţia unei celule, sau a
selecţie unui grup de celule
Prompter de Se introduce în celulă un şir de
introducere caractere, sau o formulă. Se va acţiona
asupra butonului de mouse pentru a se
demara activitatea de introducere
Prompter normal Se poate activa linia de meniuri,
deplasa fereastra sau se modifică
dimensiunile ferestrei
130
Prompter de Se foloseşte prin alunecare pentru
completare completarea automată a valorilor din
celulă prin funcţia AutoFill

3.4. Lucrul cu serii de date sub procesorul de tabele Excel

3.4.1. Crearea unei serii de date

Procesorul de tabele Excel pune la dispoziţia utilizatorului mai
multe serii de date, predefinite, cum ar fi lunile anului, zilele săptămânii etc.
şi permite generarea automată de serii numerice cu un anumit pas şi între
anumite limite. Utilizatorul, la rândul lui, poate să definească noi serii de
date.
Pentru lucrul cu seriile de date, se utilizează opţiunile meniului
contextual, afişat prin acţionarea butonului drept al mouse-ului poziţionat în
prealabil în punctul de copiere (devenit astfel „punct de umplere”).
Crearea unei serii crescătoare sau descrescătoare se realizează astfel:
♦ se selectează celula / plaja pe care dorim să o incrementăm;
♦ se poziţionează cursorul de mouse în punctul de umplere (+);
♦ se acţionează butonul drept şi cu el apăsat se glisează în direcţia dorită
(↑,↓). Plaja astfel marcată este completată cu datele incrementate.

3.4.2. Crearea, modificarea şi ştergerea unei serii

de date particularizate
Crearea unei serii de date particularizate se poate realiza în două
moduri:
Modul 1:
♦ prin succesiunea de comenzi Tools / Options; fişa index Custom
Lists acţionată din linia de meniuri a ferestrei.
În figura 3.13 este prezentată fişa index Custom List, aferentă ferestrei
Options.

131
 Figura 3.13. Fereastra Options şi fişa index Custom Lists, aferentă acesteia

♦ în caseta List Entries se tastează elementele listei (de exemplu,

Sunday, Monday, Tuesday....);
♦ se acţionează butonul Add şi apoi OK.
Modul 2:
♦ se introduc respectivele datele în foaia de calcul Excel;
♦ se selectează plaja care le conţine;
♦ urmează succesiunea Tools; Options; tab-ul Custom Lists, iar în
caseta Import List from Cells apar referinţele plajei selectate;
♦ se acţionează butonul IMPORT, ceea ce va face ca lista din foaia
de calcul să fie inclusă în caseta Custom Lists, putând fi utilizată de
câte ori se doreşte;
♦ se acţionează butonul OK.
Utilizatorul la momentul în care doreşte crearea unei liste
particularizate trebuie să ţină seama că fiecare listă poate conţine maxim
2.000 de caractere, fiecare element al listei poate avea maxim 80 de caractere
şi că lista trebuie să înceapă cu un caracter alfabetic, şi nu numeric.
Modificarea unei liste particularizate se realizează prin
următoarea procedură:
♦ din linia de meniuri se realizează succesiunea Tools, Options, fişa
index Custom Lists;
♦ se selectează elementul dorit a fi modificat şi se tastează
modificările;

132
 ♦ se selectează elementul dorit şi se acţionează tasta Backspace.
Pentru a şterge o listă, utilizatorul va parcurge următorii paşi:
♦ se selectează lista în caseta Custom Lists;
♦ se acţionează butonul Delete.
Pentru a introduce o serie de valori într-o plajă de celule, se parcurg
următoarele etape:
♦ se tastează primul element al seriei într-o celulă;
♦ se poziţionează cursorul de mouse în punctul de umplere (+);
♦ se apasă butonul drept şi se glisează în direcţia în care dorim să se
execute umplerea;
♦ când se eliberează butonul mouse-ului, apare meniul contextual
pentru umplere care conţine următoarele opţiuni:

1) Copy Cells
2) Fill Series
3) Fill Formats
4) Fill Values
5) Fill Days
6) Fill Week Days
7) Fill Months
8) Fill Years
9) Linear Trend
10) Growth Trend
11) Series ...

În cazul selectării ultimei opţiuni Series, selectarea acesteia

determină apariţia unei casete de dialog, prezentate în figura 3.14.

133
 Figura 3.14. Caseta de dialog Series

Prin intermediul acesteia, utilizatorul specifică anumiţi parametrii

aferenţi seriei de valori cu care doreşte să umple plaja selectată în prealabil.
Opţiunile Linear Trend şi Growth Trend permit crearea de previziuni şi
tendinţe simple.

3.4.3. Realizarea unor calcule pe bază de formule matematice

Atunci când se doreşte introducerea de valori calculate într-o foaie
de calcul se utilizează formulele. O formulă începe întotdeauna cu semnul
=1) şi poate conţine constante (literale sau numerice, date calendaristice),
operatori (aritmetici, de comparare, de concatenare texte), referinţe de
celule (absolute, relative, nominale), funcţii, paranteze necesare stabilirii
ordinii de executare a calculelor.
Modul de introducere/modificare a formulelor a fost prezentat
anterior. O celulă care conţine o formulă afişează, în mod normal, pe foaia de
calcul, valoarea rezultată. La selectarea unei celule care conţine o formulă,
aceasta este întotdeauna afişată în linia de formule (celula selectată afişează
rezultatul). Pentru a edita formula într-o celulă, se execută dublu clic în
celula respectivă.
Dacă se doreşte afişarea formulelor din foaia curentă, se urmează
traseul Tools, Options..., fişa index View, iar în caseta Window Options se
selectează Formulas după cum se poate observa în figura 3.15.

1
Se poate introduce o formulă tastând (+) sau (-) sau @. La validarea formulei, Excel
convertite (+) / (-) în (=), iar funcţiile @ sunt convertite în funcţii Excel echivalente.
134
 Figura 3.15. Fereastra Options şi fişa index View

Datorită mulţimii de operatori ce pot fi utilizaţi în formule, este

oportună prezentarea în tabelul următor a ordinii de evaluare a operatorilor.

Operator Descrierea operaţiei

- Negare (exemplu 7* -10)
% Procent
^ Exponent
* şi / Înmulţire şi împărţire
+ şi - Adunare şi scădere
& Concatenare texte
=; <; <=; >=; >; <> Comparare

Atunci când trebuie deplasată o celulă / plajă de celule, valorile sau

adresele pe care le conţin rămân neschimbate (nu se modifică în noua
poziţie), dar sunt afectate formulele care conţin adresele din zona în care s-a
făcut mutarea şi aceasta deoarece, practic, prin mutare au fost şterse celulele
din vechea poziţie. De exemplu, conţinutul celulei C8: = Sum (C3:C7) iar
D8: 300; se deplasează conţinutul celulei C8 în D8. În acest caz, celula C8
135
rămâne vidă, iar celula D8: = Sum (C3:C7). Rezultă că formula a rămas
neschimbată, dar conţinutul anterior al celulei D8 (numărul 300) a fost şters.
Dacă în foaia de calcul există o formulă care utilizează conţinutul celulei D8,
de dinainte de mutare, aceasta va fi afectată, afişând valoarea de eroare
# REF!.

3.4.4. Efectele operaţiunii de copiere asupra adreselor relative

şi absolute ale celulelor foii de calcul
Atunci când se copiază formulele, Excel ajustează automat adresele
relative şi părţile relative ale adreselor mixte din zona în care se inserează
celulele copiate.
Dacă celula D9 conţine formula = SUM(D2:D8) prin copiere pe
orizontală ea va deveni E9: = SUM(E2:E8), în F9: = SUM(F2;F8) ...,
iar prin copiere pe verticală va fi D10: = SUM(D3:D9),
D11: = SUM(D4:D10) .....
Prin utilizarea adreselor absolute, această ajustare nu mai are loc.
Dacă D9 conţine = SUM($D$2 : $D$8), indiferent de direcţia de copiere,
formula rămâne neschimbată, astfel E9, F9, ... ,,D10, D11, ... =
= SUM ($D$2 : $D$8).
Formulele pot fi mult simplificate prin utilizarea funcţiilor. În
exemplul anterior, în locul introducerii succesiunii de operanzi şi operatori,
pentru a se executa suma (D9 : = D2 + D3 + D4 + D5 + D6 + D7 + D8) a
fost utilizată funcţia SUM şi astfel formula a fost mult simplificată.

3.4.5. Înlocuirea unei formule matematice cu valoarea ei calculată

Pentru realizarea operaţiunii de înlocuire a unei formule cu valoarea
calculată, sunt parcurşi următori paşi:
♦ se poziţionează cursorul în celula cu formula respectivă;
♦ se urmează traseul Edit/Copy; Edit/Paste Special, acţionându-se
butonul opţiune Values. Această fereastră este prezentată în figura
3.16.

136
 Figura 3.16. Înlocuirea unei formule cu valoarea corespunzătoare calculată

♦ se acţionează tasta Enter, formula fiind înlocuită cu valoarea

calculată.
Atunci când o formulă conţine, direct sau indirect, adresa propriei
celule, aceasta este numită adresă circulară.
3.5. Utilizarea formulelor matriciale în foaia de calcul Excel
Aceste formule pot produce mai mult de un rezultat, putând ocupa
o plajă de celule. O formulă matrice se poate recunoaşte după acoladele care
o includ şi pe care Excel le introduce automat.

3.5.1. Introducerea unei formule matriciale

Pentru introducerea unei formule matriciale, utilizatorul trebuie să
aibă în vedere parcurgerea următoarelor etape:
♦ se selectează celula sau plaja de celule unde urmează să fie depuse
rezultatele;
♦ se introduce formula, utilizând tehnicile prezentate la introducerea
de date;
♦ se validează formula, acţionând simultan tastele Ctrl + Shift +
Enter.

137
 Trebuie să remarcăm faptul că nu pot fi şterse sau modificate celule
individuale din zona matricială, deoarece toate celulele rezultate partajează o
singură formulă.
3.5.2. Utilizarea constantelor matriciale
O matrice de valori se numeşte constantă matricială. Pentru a
introduce în formula matricială o constantă matricială, se procedează astfel:
♦ se tastează valorile în formulă şi se închid între acolade;
♦ pentru a separa valorile din coloane diferite, se utilizează virgula;
♦ pentru a separa valorile din linii diferite, se utilizează punct şi
virgulă (;).
Exemplu: {= A2 : A5 * { 4 ; 3.75 ; 3.25 ; 2.5}}
În formula matricială de mai sus constanta este reprezentată de un
vector de 4 elemente : 4; 3.75; 3.25; 2.5
Valorile dintr-o constantă matrice trebuie să fie constante, nu
formule matematice. Ele nu pot conţine caracterele $, %, sau ( ). Am
considerat oportună prezentarea formulelor matriciale, deoarece acestea pot
simplifica foaia de calcul, reducând numărul de formule, dar şi datorită
faptului ca există numeroase funcţii Excel care lucrează cu matrici.

3.6. Funcţii predefinite ale procesorului de tabele Excel

Excel dispune un număr de 232 de funcţii predefinite, grupate pe
următoarele tipuri:
1. funcţii matematice şi trigonometrice (MATH & TRIG), care
permit efectuarea calculelor matematice;
2. funcţii statistice (STATISTICAL), care permit efectuarea unor
calcule statistice, utilizând serii de valorii;
3. funcţii de informare (INFORMATION), care afişează informaţii
despre celule şi câmpuri;
4. funcţii logice (LOGICAL), care, corespunzător unei condiţii iniţiale,
determină valoarea de adevăr sau fals;
5. funcţii bază de date (DATABASE), care efectuează, corespunzător unor
criterii predefinite, calcule asupra unor informaţii dintr-o bază de date;
6. funcţii de căutare şi consultare (LOOKUP & REFERENCE), care
permit localizarea punctuală a conţinutului unei celule dorite;

138
 7. funcţii calendar sau dată calendaristică (DATE & TIME), care lu-
crează cu numere ce reprezintă date calendaristice sau intervale de timp;
8. funcţii text sau şir de caractere (TEXT) oferă informaţii referitoare
la textul existent în celule şi permit operaţii cu etichete;
9. funcţii financiare (FINANCIAL), utilizate pentru calcule
economico-financiare.

3.6.1. Funcţii matematice şi trigonometrice

Acest tip de funcţii permite efectuarea de calcule de la cele mai
simple la cele mai complexe, pentru a rezolva aplicaţii care necesită
instrumente matematice şi trigonometrice uzuale.
♦ = SUM (listă) realizează suma a două sau mai multe valori, având
următoarea sintaxă: SUM (number1,number2,...). De exemplu,
dacă se doreşte adunarea pe coloană a valorilor existente în foaia de
calcul în celulele D137 până la D140, rezultatul adunării trebuie să
fie plasat în celula D136. Rezolvarea aferentă coloanei C este
prezentată în figura 3.17.

Figura 3.17. Prezentarea realizării operaţiunii de însumare

Aceeaşi acţiune, ca şi tastarea funcţiei de însumare, se realizează

prin acţionarea butonului AutoSumm Σ. Auto-însumarea operează pe linie
sau pe coloană până la momentul în care întâlneşte primul semn de
discontinuitate.
♦ = Product (listă) multiplică valorile conţinute într-o listă. De
exemplu, prin analiza figurii 3.18. se poate observa modalitatea prin
care se obţine exprimarea valorică în lei a cifrei de afaceri nete a
unei societăţi comerciale.
139
 Figura 3.18. Exemplu de multiplicare a valorilor conţinute într-o listă

♦ = SubTotal ( referinţă - tip; câmp de regrupat) are ca rezultat

gruparea datelor pe un câmp
♦ = SummProduct (listă) multiplică valorile situate în celulele
corespondente, aferente unor serii de câmpuri, iar apoi adună
rezultatele obţinute.
Dacă se doreşte calculul produsului doar pentru celulele B3–B6 şi
C3–C6 rezultatul operaţiei este evidenţiat în figura 3.19.

Figura 3.19. Exemplu practic de aplicare a funcţiei SumProduct

♦ = SumIf (câmp de evaluat; criteriu; câmp de însumat) adună
conţinutul celulelor, conform unui criteriu de selecţie dat. Se doreşte
140
 evidenţierea acelor materiale a căror valoare depăşeşte suma de
1.000.000 lei. Rezolvarea problemei poate fi observată în
figura 3.20.

Figura 3.20. Exemplu practic de aplicare a funcţiei SumIf

♦ =Roman (număr; format) converteşte numerele din format arab

sub formă de text (format cifric roman). Formatul care are valori de
la 0 la 4 reprezintă gradul de concizie al numărului roman general.
Numărul arab trebuie să fie de tip întreg. În figura 3.21. se poate
studia rezolvarea problemelor de conversie din format arab în
roman.

141
 Figura 3.21. Exemplu practic de aplicare a funcţiei Roman

3.6.2. Funcţii statistice

Dintre aceste funcţii prezentăm:
♦ = Max (listă) returnează cea mai mare valoare din listă, valoare
compusă din numere, formule numerice, adrese sau nume de
câmpuri.

De exemplu, se doreşte a se afişa în celula C20 cea mai mare

valoare a cheltuielilor grupate în două zone (C12-C14 şi C16-C17).
Rezolvarea acestei probleme poate fi studiată în figura 3.22.

142
 Figura 3.22. Exemplu practic de aplicare a funcţiei Max

♦ = Min (listă) returnează valoarea minimă din listă. Pe baza

exemplului anterior, se doreşte afişarea celei mai mici valori
cantitative în celula C21. Rezolvarea este prezentată în figura 3.23.

Figura 3.23. Exemplu practic de aplicare a funcţiei Min

143
 ♦ = Average (listă) calculează valoarea medie din listă. Spre
exemplificare, în figura 3.24. se rezolvă solicitarea de calcul a
mediei cantităţilor pe total produse în celula C22.

Figura 3.24. Exemplu de calcul al unei valori medii

♦ = Count (listă) contorizează celulele ocupate dintr-o listă de

câmpuri specificată. Se propune contorizarea celulelor ocupate în
zona C10-D22. Rezultatul prezentat în figura 3.25. este 23,
deoarece din totalul de 26 celule sunt ocupate cu valori numerice
23.

144
 Figura 3.25. Exemplu de contorizare a celulelor ocupate
♦ = CountBlank (listă) contorizează celulele libere de valori
numerice, şiruri de caractere dintr-o listă de câmpuri specificată. Se
propune contorizarea celulelor libere în zona C10-D22. Rezultatul
este prezentat în figura 3.26. având valoarea 3, deoarece din totalul
de 26 celule sunt neocupate cu valori numerice 3.

Figura 3.26. Exemplu de numărare a celulelor libere sau neocupate

3.6.3. Funcţii de informare

Aceste funcţii permit afişarea unor informaţii referitoare la celule şi
câmpuri din foaia de calcul.
♦ = IsBlank (X) determină dacă X sau amplasamentul definit prin X
este sau nu o celulă vidă. Funcţia returnează True (valoare logică de
adevăr), dacă amplasamentul este o celulă vidă şi False (valoare
logică de fals), în caz contrar. În figura 3.27. se prezintă un exemplu
practic de aplicare al acestei funcţii cu aplicare asupra celulei D20
rezultatul fiind True.
145
 Figura 3.27. Exemplu privitor la aplicarea funcţiei IsBlank

♦ = IsNumber (X) verifică dacă X conţine o valoare numerică. Dacă

X conţine un număr, funcţia returnează valoarea True, în caz
contrar, returnează valoarea False.
♦ = IsText (X) verifică dacă X conţine un şir de caractere, returnând,
după caz, True sau False. Exemplificarea aplicării acestei funcţii se
poate studia în figura 3.28.

146
 Figura 3.28 Exemplu vizând aplicarea funcţiei IsText
3.6.4. Funcţii logice
Acestea determină evaluarea unor expresii şi, în funcţie de acestea,
furnizează acţiuni sau rezultate complexe, generând adevărat sau fals,
corespunzător unor condiţii care pot fi înlănţuite cu operatorii logici AND,
OR sau NOT.
♦ =If (condiţie; X; Y) are ca efect testarea argumentului condiţiei şi
ca rezultat al evaluării logice generează X, dacă condiţia este
adevărată, sau Y, dacă aceasta este falsă. Argumentele X şi Y pot fi
valori, şiruri de caractere plasate între ghilimele, nume de câmpuri,
adrese de celule sau câmpuri care conţin valori. Argumentele X şi Y
se pot înlocui cu alte structuri condiţionale IF. În figura 3.29. poate
fi studiat un exemplu privitor la această funcţie referitor la analiza
evoluţiei cifrei de afaceri din exerciţiul curent faţă de cel precedent.
Dacă cifra de afaceri aferentă anului trecut este mai mică faţă de cea
curentă, mesajul care va fi afişat în celula C21 este „Atenţie !! A
scăzut cifra de afaceri” iar în caz contrar se va afişa „Felicitări!!”.

Figura 3.29. Exemplu referitor la utilizarea funcţiei If

147
 ♦ = And (evaluare logică 1, evaluare logică 2, .....) returnează
valoarea logică True, dacă toate argumentele sunt adevărate şi
valoarea logică False, dacă unul sau mai multe argumente sunt
false.
♦ = Or (evaluare logică 1, evaluare logică 2, .....) returnează
valoarea logică True, dacă orice argument este adevărat şi valoarea
logică False, dacă toate argumentele sunt false.
♦ = Not (evaluare logică) inversează valoarea argumentului,
returnând, după caz, True sau False.
Se exemplifică în figura 3.30. funcţiile logice, descrise anterior.

Figura 3.30. Exemplu complex privitor la utilizarea principalelor funcţii logice

3.6.5. Funcţii bază de date

Funcţiile bază de date efectuează, conform unor criterii
predefinite, calcule asupra unor informaţii dintr-o bază de date creată
anterior.
Acest tip de funcţii au, în mod invariabil, aceeaşi listă de argumente,
şi anume:

148
 ♦ baza de date care este reprezentată de tabelul Excel, sub forma unui
câmp de date de unde informaţia va fi consultată sau extrasă;
♦ rubrica are semnificaţia de atribut sau proprietate asupra căruia ope-
rează funcţia tip bază de date. Rubrica poate fi identificată prin numele
său sau prin numărul de ordine al acesteia în cadrul bazei de date;
♦ câmp de criterii, care este format din unul sau mai multe câmpuri, în
care se precizează restricţiile, regrupate în criteriile de selecţie la care
trebuie să răspundă respectiva interogare;
♦ = Dsum (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
returnează suma valorilor unei rubrici aferentă unei baze de date, care
răspunde unui criteriu de selecţie;
♦ = Dmax (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
returnează cea mai mare valoare dintr-o rubrică a bazei de date,
corespunzător unui criteriu de selecţie;
♦ = Dmin (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
returnează cea mai mică valoare dintr-o rubrică, corespunzător unui
criteriu de selecţie;
♦ = DAverage (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
calculează media valorilor dintr-o rubrică a unei tabele, potrivit
criteriului de selecţie specificat;
♦ = DCount (baza de date; rubrică / nr. rubrică; câmp de criterii)
numără celulele ocupate într-o tabelă bază de date, conform unor
criterii specificate.
În figura 3.31. se poate studia un exemplu complex referitor la
utilizarea funcţiilor bază de date.

149
 Figura 3.31. Exemplu complex referitor la utilizarea principalelor funcţii bază de
date
3.6.6. Funcţii de căutare şi consultare
Acestea au ca efect localizarea şi referirea conţinutului unei celule.
♦ =Choose (Index numeric; listă de valori) – are ca efect alegerea,
dintr-o listă de valori, a uneia care urmează a fi activată sau
executată, corespunzător unui index numeric şi pe care o returnează.
Indexul numeric indică valoarea de tip text, numeric sau referinţă de
celulă din lista de argumente care va fi selectată; acesta este un
număr cuprins între 0 şi 29.
♦ =Column (referinţă celulară sau câmp) returnează numărul
coloanei care corespunde referinţei celulare sau numărul primei
coloane pentru câmpul specificat.
♦ =Row (referinţă celulară sau câmp) returnează numărul liniei care
corespunde referinţei celulare sau numărul primei linii pentru
câmpul specificat.
♦ =Areas (referinţă celulară) indică numărul de zone compacte
dintr-un câmp.
♦ =Vlookup (cheie; câmp de consultare; coloană de recuperat)
returnează conţinutul unei celule care face parte dintr-o coloană a
unui tablou de consultare verticală. Argumentele acestei funcţii au
următoarele semnificaţii:
− cheia reprezintă valoarea după care are loc căutarea sau
consultarea;
− câmpul de consultare reprezintă zona pentru care are loc
consultarea, ţinând cont de valoarea cheii precizate anterior;
− coloana de recuperat reprezintă numărul de coloană
(numerotarea începe cu 1), de unde va fi recuperată informaţia găsită
în tabelul de consultare, corespunzător cheii de căutare.
Pentru aplicarea acestei funcţii, tabelul de consultare va fi
obligatoriu sortat crescător după coloana care conţine valorile cheii de
consultare (comanda Data Sort), iar în rubrica Sort by se indică numărul
sau numele coloanei după care se face sortarea.
În figura 3.32. se poate studia o aplicaţie economică complexă, în
care sunt aplicate funcţiile de consultare prezentate anterior.
150
 Figura 3.32. Exemplu complex privitor la utilizarea principalelor funcţii de
consultare

3.6.7. Funcţii de tip dată calendaristică şi oră

Acest tip de funcţii, vehiculează şi operează calcule cu valori
numerice care reprezintă date calendaristice sau timp.
♦ =Now () returnează un număr, corespunzător datei curente,
zecimalele reprezentând ora.
♦ =Today () returnează un număr, corespunzător datei curente.
♦ =DateValue („şir de caractere”) calculează numărul / dată,
corespunzător şirului de caractere în format dată calendaristică.
♦ =Date (an; lună; zi) calculează numărul – dată pentru data
calendaristică specificată ca argument.
♦ =Year (număr – dată) returnează corespunzător anului un număr
cuprins între 0 (1900) şi 199 (2099).
♦ =Mounth (număr – dată) returnează din numărul dată o valoare
între 1 şi 12.
În figura 3.33 este prezentat un exemplu care urmăreşte aplicarea
funcţiilor de tip dată calendaristică şi oră.

151
 Figura 3.33. Exemplu complex privind utilizarea principalelor funcţii
de dată calendaristică

3.6.8. Funcţiile text sau şir de caractere

Funcţiile de tip text (Text) oferă posibilitatea realizării operaţiilor cu
şiruri de caractere şi furnizează informaţii referitoare la textul existent în
celule.
♦ =Char(cod numeric ASCII) returnează caracterul corespunzător
codului numeric ASCII, specificat ca argument.
♦ =Trim (text) afişează şirul de caractere specificat în argument,
anulând toate spaţiile (excepţie fac cele care separă cuvintele
textului).
♦ =Code (text) returnează codul numeric pentru primul caracter din
textul specificat ca argument.
♦ =Concatenate (text 1; text 2; ...) concatenează mai multe şiruri de
caractere specificate ca argumente, într-unul singur.
♦ =Exact (text 1; text 2) verifică dacă cele două şiruri de caractere
sunt identice. Dacă DA funcţia returnează valoarea logică TRUE,
iar dacă NU returnează valoarea logică FALSE.
♦ =Upper (text) afişează cu majuscule textul specificat ca argument.
♦ =Lower (text) afişează cu litere mici textul specificat ca argument.
♦ =Rept (text; număr de ori) are ca efect repetarea afişării textului
de numărul de ori specificat în argument.
În figura 3.34. este prezentat un exemplu complex privitor la
funcţiile de tip text

152
 Figura 3.34. Exemplu complex de utilizare a principalelor funcţii de tip text

3.6.9. Funcţii financiare

Aceste funcţii sunt utilizate pentru calcule economico-financiare,
furnizând prin valorile returnate informaţii referitoare la amortismente,
rentabilitatea investiţiilor etc.
♦ =PV (rata dobânzii; număr de perioade; mărimea plăţii;
[valoare viitoare; tipul] )
Această funcţie, exemplificată în figura 3.35., returnează valoarea actuală
aferentă unei sume investite sau depozitate la bancă, prin plăţi periodice, în
condiţiile în care rata dobânzii este constantă. Funcţia este utilizată pentru a
se determina dacă valoarea de revenire a unei anumite investiţii este
favorabilă sau nu, ţinând cont de valoarea iniţială a acesteia.
Argumentele funcţiei au următoarea semnificaţie:
- rata dobânzii reprezintă cota procentuală a dobânzii pentru o anumită
perioadă;
- numărul de perioade este numărul total de plăţi periodice;
- mărimea plăţii reprezintă valoarea plăţii efectuată în fiecare perioadă;
- valoarea viitoare semnifică suma totală care se doreşte a fi obţinută
după ultima plată;
- tipul este parametru care semnifică că plata se efectuează la începutul
perioadei (valoarea 1) sau la sfârşitul acesteia (valoarea 0 care este
implicită).

153
 Dacă se omit ultimele două argumente, implicit, acestea au valori
nule. Argumentele rata dobânzii şi numărul de perioade trebuie exprimate în
aceeaşi unitate de timp (lună sau an).

Figura 3.35. Exemplu referitor la afişarea valorii actuale aferente unei sume investite

♦ =PMT (rata dobânzii; număr de perioade; valoare prezentă

[;valoare viitoare; tip])
Această funcţie exemplificată în figura 3.36. permite calcularea
valorii lunare sau anuale a plăţii pentru o investiţie sau un împrumut.

Figura 3.36. Exemplu privitor la afişarea valorii lunare aferente unui împrumut

♦ =Rate (număr de perioade; valoarea plăţii; valoarea prezentă)

returnează rata dobânzii pe perioada unei anuităţi, pentru un
împrumut sau o investiţie. În figura 3.37. se prezintă un exemplu
practic, care solicită aplicarea funcţiei Rate.

154
 Figura 3.37. Exemplu complex privind afişarea ratei dobânzii

3.7. Reprezentări grafice ale seriilor de date

din foaia de calcul Excel
Rolul unui grafic este de a ilustra mai concludent datele dintr-o foaie
de calcul. Datele prezentate grafic sunt mai uşor de identificat datorită
relaţiilor dintre ele. O reprezentare grafică este mai relevantă decât datele,
deoarece aceasta facilitează compararea între valori, datorită ilustrării sub
forme desenate (linii, bare, suprafeţe etc.). O particularitate a reprezentării
grafice este aceea că aceasta este dinamică, ceea ce înseamnă că pe măsura
modificării datelor care au stat la baza graficului, ea se actualizează automat.

3.7.1. Organizarea datelor într-un grafic

Conţinutul foii de calcul are toate elementele necesare construirii
unui grafic elementar. Să presupunem că un câmp conţine text şi numere,
vezi figura 3.38.

Figura 3.38. Exemplu practic de organizare a datelor care vor fi reprezentate grafic
155
 Pentru a construi automat un grafic, Excel localizează prima celulă
care conţine o valoare, dar care nu este de natura dată calendaristică. În
figura 3.39 este vorba de celula B4, şi de la această adresă sunt parcurse
liniile şi coloanele care conţin valori.
Datele numerice care urmează a fi reprezentate grafic pot fi
interpretate ca fiind organizate pe linii sau pe coloane, de dispunerea lor
depinzând organizarea şi aspectul graficului. Seriile de date care se pot
reprezenta grafic pot fi definite, implicit, prin selecţia globală a câmpurilor,
sau explicit, prin selecţia lor particulară. Seriile de date sunt identificate prin
atribuire globală sau particulară de litere, de la A la W.

Figura 3.39. Exemplu complex privitor la afişarea valorii actuale aferente

unei sume investite

156
 Câmpul X corespunde etichetelor aflate sub formă de valori sau
explicaţii afişate pe axa absciselor (OX). Interferenţa seriilor de date (A-W)
cu câmpul X va genera reprezentarea grafică, în sensul că prima celulă a
câmpului de date conţine valoarea Y asociată primei apariţii a câmpului X
etc. De cele mai multe ori, datele sunt regrupate într-un tablou de analiză
prezent în foaia de calcul, câmp care conţine seriile de date şi câmpul X.
Datele care trebuie reprezentate grafic, ca şi câmpul X trebuie să fie contigue
(învecinate).
În figura 3.39. este prezentat un exemplu referitor la principiile
seriilor de date organizate pe linii. Dacă câmpul selectat pentru a fi
reprezentat grafic conţine mai multe coloane de date decât linii de date, sau
acelaşi număr de linii şi coloane, Excel va genera o reprezentare grafică
bazată pe serii de date organizate pe linii de valori.
Astfel, prima linie aflată deasupra seriei de valori va fi interpretată
ca fiind eticheta axei X-ilor, iar prima coloană care conţine text va fi automat
considerată legenda graficului. Seriile de date vor fi reprezentate grafic pe
linie. Similar acestei proceduri, datele pot fi organizate şi pe coloane. În acest
caz, prima linie de deasupra seriei de valori va fi interpretată ca fiind text
care va reprezenta legenda, iar prima coloană va conţine etichetele axei X.
Schimbarea modului de reprezentare grafică de la organizarea pe
linie la cea pe coloană sau invers, se face alegând din meniul contextual
Chart, opţiunea Data range şi apoi Columns sau Row, în funcţie de
orientarea linie sau coloană.

3.7.2. Tipuri de grafice

Excel oferă facilităţi evoluate de reprezentări grafice performante,
datele putând fi prezentate prin mai multe tipuri de grafice, care sunt posibil
de realizat în două sau trei dimensiuni (3D). Graficele 3D sunt acelea în care
liniile, suprafeţele, barele, sectoarele sunt reprezentate prin volume în trei
dimensiuni: lăţime, înălţime şi profunzime.
Sunt disponibile mai multe tipuri de grafice:

♦ Grafice lineare prezintă în două sau trei dimensiuni seriile de

valori. Acest tip de grafic are o multitudine de variate prezentate în
tabelul următor:
157
 Reprezentare Denumire Explicaţie
grafică subtip
Line Afişează evoluţia în timp şi pe categorii

Stacked line Afişează evoluţia în timp şi pe categorii,

având în vedere aportul fiecărei valori

100% Stacked Afişează evoluţia în timp şi pe categorii,

line cu reprezentare procentuală

Line with Afişează fiecare valoare

markers

Stacked line Afişează fiecare valoare

with markers

100% Stacked Afişează fiecare valoare

line with
markers
3-D Line Grafic linear cu efecte vizuale 3-D

♦ Grafice coloană. Acest tip de grafic are o multitudine de variate

prezentate sub formă de dreptunghi, con (Cone), cilindru

158
 (Cylinder), piramidă (Pyramid). În tabelul următor sunt evidenţiate
subtipurile de grafice coloană de tip dreptunghi, care se utilizează, în
special, la rapoartele de afaceri.

Reprezentare Denumire subtip Explicaţie

grafică
Clustered Comparare valorică a mai multor serii
column

Stacked column Reprezentare comparativă a aportului

fiecărei valori la total categorie

100 % Stacked Reprezentare comparativă procentuală a

column aportului fiecărei valori la total categorie

Clustered Reprezentare comparativă în trei

column with 3-D dimensiuni

Stacked column Efect vizual în 3-D

with 3-D

100 % Stacked Reprezentare comparativă procentuală în

column with 3-D 3-D

3-D column Reprezentare pe categorii şi pe mai

multe serii în 3-D

♦ Grafic de tip sectorial. Acest tip de grafic este utilizat atunci când
se doreşte evidenţierea părţilor faţă de întreg.
159
 Reprezentare Denumire subtip Explicaţie
grafică
Pie Afişează contribuţia fiecărei valori din
serie faţă de total

Pie with 3-D Efect vizual în 3-D

Exploded pie Afişează contribuţia fiecărei valori din

serie faţă de total cu individualizarea
fiecărei valori

♦ Grafic de tip suprafaţă. Acesta permite reprezentarea grafică bi

sau tridimensională realizată prin suprafeţe.

Reprezentare Denumire subtip Explicaţie

grafică
Area Afişează evoluţia valorilor în timp şi
pe categorii, dar în spaţiu
Area with 3-D Afişează în 3-D

♦ Grafice de tip nor de puncte (XY- Scater). Acestea sunt

reprezentări grafice lineare care permit punerea în evidenţă a
variaţiei valorilor unele faţă de altele.
160
 Reprezentare Denumire subtip Explicaţie
grafică
Scater Reprezentarea comparativă a valorilor

Scater with data Reprezentare prin puncte şi linii

points

♦ Grafice de tip radar (Radar). Sunt reprezentări lineare sau în

suprafeţe care desenează poziţii faţă de un punct central.

Reprezentare Denumire Explicaţie

grafică subtip
Radar Reprezentarea grafică a schimbărilor
valorilor relative faţă de punctul de
centru

În continuare, în figura 3.40. utilizând seriile de valori prezentate

anterior,se evidenţiază folosirea graficelor de tip linear şi sectorial. Legenda
graficului de tip linear se doreşte a fi plasată în partea dreaptă a graficului, iar
în cazul celui sectorial legenda este plasată în partea inferioară a graficului.
În cazul graficului de tip sectorial se solicită afişarea alăturată faţă de fiecare
parte a etichetelor părţilor şi a cuantumului procentual reprezentat de fiecare
parte faţă de întreg. În figura 3.40. se prezintă rezolvarea situaţiei propuse.

161
 Figura 3.40. Exemplu complex de reprezentare grafică a unei serii de valori

3.8. Instrumente de previziune

Excel pune la dispoziţia utilizatorului o serie de instrumente de

previziune, care, aplicate seriilor de date, oferă tehnici avansate de analiză
statistică, generează proiecţii despre evoluţia fenomenelor supuse studiului.
Acest tip de previziuni se bazează pe tendinţele de evoluţie ale unor
fenomene al căror trecut este cunoscut.
Excel are posibilitatea de analiză a unui set de valori şi de
determinare a unei tendinţe de evoluţie pentru respectiva serie de valori,
utilizând analiza de regresie. Regresiile presupun stabilirea legăturii dintre o
variabilă dependentă şi una sau mai multe variabile independente. În cazul în
care avem o singură variabilă independentă apare o regresie simplă, în cazul
în care sunt mai multe variabile independente avem regresie multiplă.

162
 Modalităţile în care se pot executa previziunile sunt:
1. Funcţii statistice predefinite, cum ar fi:
♦ LINEST, TREND, FORECAST, în cazul regresiei lineare;
♦ LOGEST, GROWTH, pentru regresie exponenţială;
♦ LOGREG, pentru regresie logaritmică.
2. Procedură rapidă de autoumplere a celulelor cu rezultatele
prognozei;
3. Grafice.

3.8.1. Funcţii statistice predefinite

LINEST returnează un set de valori calculat prin metoda celor mai
mici pătrate, care aproximează cel mai bine seria de date iniţială. Forma
generală a acestei funcţii este prezentată în figura 3.41.

Figura 3.41. Forma generală a funcţiei statistice LINEST

Funcţia FORECAST calculează predicţia pentru valorile unei

evoluţii viitoare, pe baza seriei de date existente, utilizând metoda lineară.
Formatul general al acestei funcţii este prezentat în figura 3.42.

163
 Figura 3.42. Formatul general al funcţiei statistice FORECAST

Funcţia statistică TREND furnizează, pe mai multe perioade,

tendinţa lineară a unui fenomen studiat, plecând de la serii de date cunoscute.
Această funcţie se poate calcula printr-o formulă matricială, care generează
într-un câmp anterior selectat mai multe valori succesive. Forma generală
este prezentată în figura 3.43.

Figura 3.43. Formatul general al funcţiei statistice TREND

164
 Funcţia statistică LOGEST returnează o serie de valori
exponenţiale care aproximează cel mai bine seria dată. Formatul general al
acestei funcţii poate fi studiat în figura 3.44.

Figura 3.44. Formatul general al funcţiei statistice LOGEST

Funcţia statistică GROWTH calculează cu ajutorul exponenţialei

evoluţia seriei date. Pe axa OY returnează valorile seriei rezultat, iar pe axa
OX valorile seriei iniţiale. Formatul general al acestei funcţii este prezentat în
figura 3.45.

Figura 3.45. Formatul general al funcţiei statistice GROWTH

165
 3.8.2. Procedură rapidă de autoumplere a celulelor
cu rezultatele prognozei
Această metodă urmăreşte autoumplerea celulelor cu rezultatele
prognozei. Rezultatele funcţiei de previziune, bazate pe regresia lineară şi
exponenţială se generează automat prin selectarea datelor existente pe care se
bazează prognoza şi glisarea către noul amplasament prin acţionarea
butonului din dreapta al mouse-ului. În urma acestei operaţii, se afişează un
meniu contextual, de unde se poate alege tipul tendinţei seriei de date pe care
se construieşte prognoza:
♦ Tendinţă lineară (Linear Trend);
♦ Tendinţă exponenţială (Growth Trend).

3.8.3. Grafice
Graficul (de tendinţă) se construieşte, în mod obişnuit, selectând
seriile de date pe linie sau pe coloană. În selecţie se vor alege atât datele
existente pe care se construieşte prognoza, cât şi câmpul care se va estima
prin previziune.
Pentru construirea graficului de tendinţă se selectează tipul de
reprezentare grafică (numai linear sau histogramă), iar din meniul contextual
Chart se alege opţiunea Add Trendline.

3.9. Teste de autoevaluare

1. Prezentaţi structura foii de calcul Excel.
2. Care sunt elementele unei ferestre Excel?
3. Care sunt principalele modalităţi care permit introducerea şi editarea
datelor sub Excel?
4. Cum se realizează modificarea conţinutului şi formatul unei celule?
5. Cum sunt utilizate formulele matematice în Excel?
6. Prezentaţi şi caracterizaţi tipurile de funcţii ale Excel.
7. Care sunt principalele tipuri de grafice şi cum se utilizează?
8. Care sunt instrumentele de previziune puse la dispoziţia
utilizatorului de Excel?

166
 4. REALIZAREA PREZENTĂRILOR CU AJUTORUL
INSTRUMENTULUI POWERPOINT

Realizarea prezentărilor multimedia pe calculator urmăreşte

obţinerea unei succesiuni de imagini orientate ecran destinate captării rapide
a atenţiei auditoriului prezent la conferinţe ştiinţifice, lansări de programe cu
diferite teme de interes, prezentarea rezultatelor unei perioade de activitate,
mandat electoral, etc. Capacitatea adaptivă a acestei componente permite ca
utilizatorul să poată obţine maxim de efect prin utilizarea următoarelor căi de
ieşire: filme fotografice de 35 mm; expediere directă către reţeaua Internet;
valorificarea ecranului calculatorului şi inscripţionarea, obţinerea
prezentărilor pe suporturi opace sau transparente. Prezentările automate nu
solicită intervenţii de operare, sincronizare din partea persoanei care susţine
materialul respectiv, dar suportă intervenţii umane concretizate prin derulări
de imagini stabilite pe moment de utilizator. Un produs care permite
realizarea acestor operaţii este cuprins în pachetul Microsoft Office XP, şi
poartă numele de PowerPoint.

4.1. Caracterizarea instrumentului PowerPoint

Pentru prezentările directe activitatea se poate realiza în mai multe
moduri, în funcţie de dorinţele utilizatorului, şi anume: prezentări are au la
bază sugestii standard de conţinut şi formă, prezentări bazate pe o formă
constructivă predefinită, cele lăsate integral la latitudinea utilizatorului,
prezentările în care se pleacă de la realizări din altă aplicaţie de birotică.
Utilizatorul acestui generator trebuie să ţină seama de câteva
„secrete” care asigură captarea atenţiei publicului care le vizionează. Dintre
acestea menţionăm:
• prezentarea nu este un „text” obişnuit, elaborat, sau care conţine
explicaţii lungi şi inteligente;
167
 • diapozitivele (slide-uri) reprezintă un suport vizual strict necesar
reţinerii atenţiei;
• rolul prezentării constă în menţinerea atenţiei auditorului;
• fiecare slide al grupajului trebuie să conţină obligatoriu un titlu, fapt
care acordă o „osatură” expunerii;
• prezentaţi ideile principale, scurt şi la obiect, eliminând detaliile
suplimentare pe care le veţi aborda doar verbal;
• nu aglomeraţi un slide cu „n” idei sau noţiuni, deoarece este posibil
ca auditoriul să nu le reţină;
• străduiţi-vă ca numărul de rânduri al unui slide să nu depăşească
valoarea 8;
• în cazul în care nu se poate expune într-un singur slide un subiect,
repetaţi titlul pe cel mult 3-4 diapozitive;
• utilizaţi pe deplin elementele de procesare de text şi grafica,
urmărind evidenţierea titlului prin dimensiunea fontului, stil şi
culoare;
• atribuiţi principalelor idei pe care le transmiteţi o dimensiune a
caracterelor care să permită o lecturare facilă, dar nu pierdeţi din
vedere faptul că textul trebuie scris cu o dimensiune mai redusă faţă
de titlu;
• nu utilizaţi excesiv paleta de culori, recomandându-se un număr
maxim de 4. Riscaţi să generaţi o oboseală vizuală a auditoriului şi
bineînţeles „pierderea” acestuia.

4.2. Realizarea automată a unei prezentări

Pentru toate cazurile, în vederea obţinerii rapide a unei prezentări se
poate utiliza un instrument de asistenţă (Wizard) din partea calculatorului,
AutoContent Wizard, prin care se dispune de o serie de prezentări cu formă
şi conţinut predefinit specifice domeniilor pentru prezentările cele mai des
întâlnite.
Apelarea programului de asistenţă se realizează din linia de meniuri
prin succesiunea: File/New/Presentation. Acţionând asupra opţiunii From
AutoContent Wizard (figura 4.1) controlul derulării operaţiei de creare este
sub asistenţa programului „vrăjitor” care va ghida în permanenţă activitatea.

168
 Figura 4.1. Apelarea programului de asistenţă

Etapele care vor fi parcurse constau în alegerea tipului prezentării, a

stilului acesteia, precum şi în definirea opţiunilor utilizatorului. În figura 4.2.
sunt prezentate principalele etape care vor fi parcurse (selectare tip de
prezentare, stil şi definire opţiuni utilizator).

Figura 4.2. Fereastra AutoContent Wizard aferentă PowerPoint

Utilizatorul trebuie să urmărească cu atenţie mesajele care vor fi

afişate, având la dispoziţie în permanenţă trei butoane active dintr-un grup de
4. Acţiunea acestora este următoarea: Cancel – se renunţă la execuţia
169
procedurii automate de creare a setului de diapozitive; Back – permite
deplasarea înapoi la etapa parcursă; Next – trecerea la următoarea fază de
realizare şi Finish care permite oprirea execuţiei procedurii automate la
cererea utilizatorului cu salvarea elementelor parcurse anterior.
Primul pas care este parcurs constă în alegerea unui anumit model
(şablon) de prezentare dintr-o bibliotecă predefinită disponibilă. Colecţia de
prezentări predefinite este structurată pe 6 criterii de organizare selectabile de
utilizator. Din aceasta menţionăm: comunicarea unei anumite strategii de
urmat; aducerea la cunoştinţă a unor elemente nu tocmai plăcute; prezentarea
unui plan de afaceri ; realizarea unor modificări în structura firmei etc.
Utilizatorul va selecta modelul pe care îl consideră cel mai
reprezentativ pentru specificul problemei sale şi va confirma alegerea prin
acţionarea butonului Next. În figura 4.3. este prezentată fereastra specifică
acestui pas.

Figura 4.3. Definirea prin intermediul „vrăjitorului” a modelului prezentării

Etapa care trebuie parcursă în continuare este materializată prin

stabilirea stilului sau a modului de valorificare a prezentării. Valorificarea
succesiunii de diapozitive se poate realiza prin execuţia şi afişarea pe ecranul
calculatorului propriu (On-screen presentation); utilizarea „on line” prin
170
intermediul reţelei Internet sau aplicaţiei Internet Explorer (Web
presentation); realizarea unor diapozitive fotografice orientate alb-negru sau
color (Black and white overheads, Color overheads); obţinerea unui film
cinematografic de 35 mm (35 mm slides). În figura 4.4. se prezintă grafic
această etapă şi opţiunile disponibile utilizatorului.

Figura 4.4. Stabilirea modului de valorificare

La final se solicită specificarea titlului expunerii (Presentation title),

definirea unui mesaj care se doreşte a fi introdus în subsolul diapozitivelor
(Item to include on each slide), a numărului slide-ului (Slide number) şi a
datei, orei la care s-a generat expunerea sau ultima modificare de conţinut
(Date last updated). În figura 4.5. se poate vizualiza această ultimă etapă.

171
 Figura 4.5. Definirea elementelor specifice prezentării

Prin acţionarea butonului Next se constată că intervenţia programului

de asistenţă se încheie, urmând ca utilizatorul să introducă prin tastare titlul
fiecărui diapozitiv şi să insereze datele sale specifice privitoare la acţiunea
urmărită.

Figura 4.6. Slide-ul de gardă obţinut prin programul de asistenţă

172
 Prin studierea figurii 4.6. se poate identifica plasarea informaţiilor
solicitate până în acest moment în la nivelul slide-ului de gardă. Implicit
acesta este urmat de 11 diapozitive subordonate, utilizatorul putând
intervenii pentru micşorarea sau mărirea numărului slide-urilor.

4.3. Obţinerea unei serii de slide-uri prin folosirea

instrumentelor de lucru specifice PowerPoint
Pentru realizarea prezentărilor se folosesc o serie de instrumente de
lucru caracteristice produselor de procesare de texte, elemente prezentate în
cadrul capitolului dedicat special acestui subiect, şi instrumente specifice
realizării prezentărilor, cuprinse în casete speciale de meniuri care pot fi
activate spre afişare sau nu, aşa cum se poate observa în figura 4.7.

Figura 4.7. Casete de activităţi specifice prezentărilor

Prezentările se pot realiza prin una sau mai multe pagini de

prezentare, numite slide. Paginile fundamentale, principalele modele
173
predefinite se regăsesc la iniţierea unui slide nou, după cum se poate observa
în figura 4.8. dintre aceste modele utilizatorul trebuie să selecteze unul.
Variantele posibile cuprind: 1- pagini care conţin doar titlu, 2-
ecrane formate din titlu şi text, textul fiind amplasat pe una sau două coloane,
3- slide cu titlu, grafic, tabel, organigramă şi eventual secvenţă video
amplasate pe coloane sau rânduri diferite, 4- titlu, grafic, 5- titlu şi
organigramă, 6- pagini cu titlu în care textul este combinat cu o imagine,
grafic sau secvenţă video. La acestea se adaugă şi pagina „blank” în care
construcţia este lăsată integral la latitudinea utilizatorului.

Figura 4.8. Deschiderea unei pagini elementare (slide) de prezentare

Prezentările cu formate şi conţinuturi predefinite se pot selecta la

definirea unei prezentări noi şi conţin, în majoritate, atât formele standard dar
şi modelele utilizate în prezentările specifice internet-ului (numite „online”).
174
Pentru a putea face o alegere corespunzătoare dorinţei utilizatorului, la
selectarea unei anumite forme de prezentare, în fereastra de selecţie se
produce o vizualizare a prezentării selectate în zona Preview (figura 4.9.).
Prezentările sunt grupate în pagini distincte, „Prezentation
Designs” cuprinzând construcţii care se utilizează doar în prezentările
directe, „Prezentation” în care se regăsesc atât forme standard cât şi
corespondentele lor online şi „Web Pages” în care sunt cuprinse modele
exemplificative.

Figura 4.9. Selectarea formei predefinite pentru o prezentare

Încă din momentul lansării în execuţie a programului PowerPoint se

poate face o diferenţiere între începerea construcţiei unei prezentări noi (şi
tipul acesteia) şi deschiderea unei prezentări existente (cu trecerea automată
la operaţia de deschidere Open). Această diferenţiere este permisă prin
deschiderea automată a unei ferestre de dialog (figura 4.10.) prin care
utilizatorul trebuie să comunice acţiunea pe cere doreşte să o realizeze,

175
respectiv crearea unei prezentări noi sau încărcarea în memoria internă a unui
set de slide-uri existent pe discul magnetic.
Crearea unei noi prezentări se poate realiza în următoarele moduri:
crearea automată a prezentării prin folosirea programului de asistenţă
(AutoContent wizard), crearea unei prezentări pornind de la modele
predefinite (Template) şi utilizarea unui slide „blank” (Blank
presentation).

Figura 4.10. Crearea unei prezentări noi sau apelarea uneia creată anterior

Într-o prezentare, primul slide definit este numit slide principal.

Pentru adăugarea unor slide-uri de continuare se inserează un slide nou în
cadrul prezentării se va selecta din linia de meniuri Insert / New Slide.

176
 În continuare vă supunem atenţiei o exemplificare referitoare la
reţeaua Internet. Slide-ul principal conţine 2 obiecte: titlul prezentării şi o
casetă de text (vezi figura 4.8. modelul 2) în care se tastează principalele
repere anuale ale acesteia. Asupra celor două corpuri de text, după etapa de
tastare utilizatorul aplică procedeele de formatare cunoscute din capitolul 2
referitor la Word (selectare tip de caracter, dimensiunea şi stilul fontului,
culoare cu care are loc scrierea, alinierea şi spaţierea paragrafelor, etc.). În
figura 4.11. este prezentat rezultatul prelucrării titlului şi a textului aferent.

Figura 4.11. Macheta slide-ului principal

Se introduc alte 14 slide-uri care vor permite acoperirea integrală a

temei prezentării, fiecare dintre acestea cu titlu, casete de text, dar şi imagini.
Inserarea imaginilor se produce prin succesiunea Insert / Picture selectată
din linia de meniuri. Această procedură a fost prezentată detaliat în capitolul
2 referitor la procesorul Word. În figura 4.12. se prezintă rezultatul inserării
de imagini în slide-ul 12.

177
 Figura 4.12. Macheta slide-ului 12 care conţine şi 3 imagini

4.4. Modalităţi de sporire a atractivităţii prezentării

O primă cale prin care utilizatorul poate potenţa valenţele expunerii
sale constă în definirea şi utilizarea unui fundal cât mai expresiv şi atrăgător
pentru privitori. Există posibilitatea de a selecta şi utiliza un fundal dintr-o
listă disponibilă de astfel de elemente, modificarea şablonului sau crearea
unui propriu model. Fereastra Background este prezentată în figura 4.13.
În cazul în care se doreşte modificarea culorii fundalului, utilizatorul
se avea posibilitatea de apelare la lista derulantă de culori disponibile.
Pentru a îmbunătăţii aspectul prezentării, utilizatorul poate alege din
opţiunea Slide Design folosirea unui anumit model predefinit al culorilor
(Color Schemes) aplicate asupra textului, liniilor, graficelor, fundalului, sau

178
selectarea unui anumit tip de animaţie (Animations Schemes) care se va
aplica prezentării realizate.

Figura 4.13. Fereastra care permite definirea fundalului

Bineînţeles că există şi posibilitatea creării unui model personal al

culorilor sau al animaţiei. În figura 4.14. poate fi studiată caseta Slide
Design, activă fiind opţiunea Color Schemes.

Figura 4.14. Caseta Color Schemes aferentă ferestrei Slide Design

Utilizatorul poate recurge la stabilirea unei animaţii prin succesiunea

Slide Show / Animations Schemes. În figura 4.15. se poate studia o parte
şabloanelor de animaţie disponibile prin fereastra Slide Show.
179
 Figura 4.15. Lista de şabloane de animaţie disponibile utilizatorului

În cadrul vizualizării unei pagini, fiecare componentă descriptivă a

ei poate suporta o operaţie de animaţie, adică de vizualizare prin mişcare.
Caracteristicile efective pentru o componentă selectată privesc temporizarea
animaţiei dar şi modul în care aceasta debutează, efectul de animaţie realizat
(la introducerea animaţiei şi sunetului, după terminarea animaţiei la nivel de
cuvânt sau la nivel de literă), efectele asupra componentelor grafice şi modul
de intervenţie a redărilor de tip multimedia pe parcursul realizării animaţiei.
Caracteristicile aferente efectelor de animaţie se stabilesc prin
intermediul ferestrei prezentată în figura 4.16.

180
 Figura 4.16. Stabilirea efectelor de animaţie aplicate slide-ului

Pentru a uşura activitatea utilizatorului şi a face cât mai atractivă

prezentarea sunt puse la dispoziţie facilităţi sonore care constau în
fructificarea unor secvenţe standard dar şi în înregistrarea şi redarea unor
mesaje proprii ale utilizatorului.
Din linia de meniuri prin succesiunea Slide Show / Record
Narration se apelează la o componentă specializată în înregistrare,
funcţională, bineânţeles doar în situaţia în care există conectat un microfon.
În figura 4.17. este prezentată caseta de bază a înregistratorului, fiind vizibile
funcţiile care permit reglarea şi stabilirea caracteristicilor microfonului, dar şi
definirea sensibilităţii acestuia şi a calităţii înregistrării.
La vizualizarea unei prezentări, ordinea în care sunt văzute paginile,
precum şi modul de derulare a acestora pot fi stabilite prin succesiunea Slide
Show / View Show / Set Up Show. Prezentarea poate fi făcută utilizând
toate paginile, paginile dintr-un interval specificat, sau doar anumite pagini şi
într-o ordine specificată de utilizator.

181
 Figura 4.17. Caseta de bază a înregistratorului de secvenţe audio

Trecerea de la o pagină la alta se poate face automat după trecerea

unui anumit timp, sau se poate face în mod manual. Pentru stabilirea acestor
caracteristici de prezentare se foloseşte fereastra Set Up Show, redată în
figura 4.18.

Figura 4.18. Stabilirea caracteristicilor de vizualizare a prezentării

182
 Vizualizarea directă a unei prezentări este posibilă fie integral, fie
într-un anumit interval de pagini, dar cu respectarea ordinii de definire a
paginilor. Pentru a indica vizualizări care nu respectă ordinea paginilor se
utilizează un instrument de definire a succesiunii paginilor dintr-o prezentare.
Acest lucru se face din meniul Slide Show / Custom Shows.
Pentru fiecare prezentare se pot defini mai multe forme de
vizualizare, care pot fi gestionate prin intermediul operaţiei de creare,
modificare, eliminare sau copiere, realizată prin intermediul ferestrei Custom
Shows.
Utilizatorul poate stabili modul de trecere de la un slide la următorul
printr-o componentă a meniului Slide Show, submeniul Slide Transition.
Pentru trecere se pot stabile trei tipuri de caracteristici, respectiv efectul prin
care se realizează trecerea, sunetul de acompaniere a trecerii şi modul de
avans. Pentru avansul între pagini se poate alege tranziţia manuală şi/sau
automată. La tranziţia automată trebuie specificat şi timpul ce trebuie să
treacă de la completarea unui slide şi începerea completării următorului slide
din prezentare.
În cazul tranziţiei manuale, în cadrul prezentării efective, în fiecare
pagină este prezent şi un buton de navigare cu un meniu specific pentru
realizarea acestei operaţii. Fereastra prin care se stabilesc caracteristicile
transferului de la o pagină a prezentării la următoarea este Slide Transition
este redată în figura 4.19.
O componentă importantă în realizarea prezentărilor poate fi
constituită din butoanele de acţiune prezente în cadrul paginilor prezentării.
Aceste butoane se introduc la cererea utilizatorului prin intermediul meniului
Slide Show / Actions Buttons, acţiune urmată de selectarea tipului de buton
dorit dintr-o listă de disponibilităţi

183
 Figura 4.19. Fereastra Slide Transition

Pot fi selectate butoane de acţiune pentru: acţiune utilizator, trecerea

la pagina iniţială a prezentării (Home), solicitarea de asistenţă (Help), cererea
de informaţii (Information), trecerea cu o pagină în spate (Back) sau în faţă
(Next), transferul la prima pagină (Beginning) sau la ultima pagină (End) a
prezentării, revenirea în prezentare (Return), transferul la un document
(Document), redarea de sunete (Sound) sau de video clip (Movie). Acestea
sunt prezentate în figura 4.20.

Figura 4.20. Butoane de acţiune

Selectarea unui buton din cele enumerate mai sus trebuie urmată de
un click în pagina de prezentare, în locul unde dorim să introducem butonul,
acesta urmând a fi vizibil în pagina respectivă. După introducerea butonului
în pagina de prezentare se dă controlul la o fereastră de specificare a acţiunii
184
care urmează a fi luată fie la deplasarea cursorului deasupra butonului
(Mouse Over), fie la acţionarea cu click asupra butonului (Mouse Click).

4.5. Execuţia unei prezentări şi portarea acesteia

O prezentare construită poate fi executată pe calculatorul pe care a
fost realizată sau poate fi transportată pe un alt sistem de calcul.
Execuţia prezentării în mod „full screen” se realizează din linia de
meniuri Slide Show / View Show sau prin acţionarea tastei funcţionale F5.
Oprirea execuţiei se realizează prin acţionarea tastei Esc. În cazul în care
expunerea realizată este lungă, devenind obositoare, prezentarea se poate
opri temporar prin acţionarea tastei [.] „punct”. Atunci când se doreşte
reluarea prezentării din locul de unde a fost întreruptă se va acţiona încă o
dată tasta „punct”.
Pentru a putea executa prezentarea pe un alt calculator este necesară
realizarea unei operaţii specifice de „împachetare” care se activează din meniul
File – Pack and Go. Împachetarea se poate realiza pe echipament magnetic
sau direct pe un alt calculator dintr-o reţea de calculatoare. Acti-vitatea este
asistată în sistemul „wizard” şi se realizează în mai multe etape prin intermediul
ferestrei Pack and Go Wizard disponibilă prin figura 4.21.

Figura 4.21. Fereastra Pack and Go Wizard

185
 Etapele de împachetare sunt următoarele:
1. Selectarea fişierelor supuse împachetării, date prin specificarea
împachetării prezentării active curent sau a unei alte prezentări
(implicit prezentarea activă curent);
2. Specificarea destinaţiei împachetării (implicit echipamentul de
dischetă);
3. Specificarea includerii în împachetare a fişierelor legate de
prezentarea împachetată şi/sau a fontelor folosite în prezentare;
4. Specificarea includerii în împachetarea a procesorului de
vizualizare PowerPoint pentru cazul în care această aplicaţie
Office nu este instalată pe calculatorul pe care urmează a fi
transferată prezentarea;
5. Trecerea la comprimarea efectivă a prezentării.
În cazul în care se realizează modificări asupra unei prezentări
existente, operaţia de împachetare va trebui reluată pentru a include şi
modificările realizate.

4.6. PowerPoint - combinaţii de taste

Acţiune Combinaţie
Deschiderea unei prezentări creată anterior <Ctrl> + <O>
Salvarea unei prezentări <Ctrl> + <S>
Imprimarea unei prezentări <Ctrl> + <P>
Închiderea prezentării <Ctrl> + <W>
Anularea ultimei modificări efectuate <Ctrl> + <Z>
Repetarea modificării anulate efectuate anterior <Ctrl> + <Y>
asupra slide-ului
Introducerea unui nou slide <Ctrl> + <M>
Apelarea programului de asistenţă <F1>
Trecerea la slide-ul anterior <Page Up>
Trecerea la slide-ul următor <Page Down>
Deplasarea la primul slide din prezentare <Ctrl> +
<Home>
Deplasarea la ultimul slide din prezentare <Ctrl> + <End>

186
 4.7. Teste de autoevaluare
1. Prezentaţi şi explicaţi 6 reguli care trebuie respectate la momentul în
care se folosesc prezentări.
2. Ce este un „slide principal” şi care este rolul său?
3. Prezentaţi principalele operaţiuni care permit realizarea unei
prezentări.
4. Ce înseamnă „efect de animaţie” şi care sunt acestea?
5. Prezentaţi procedura prin care se defineşte trecerea de la un
diapozitiv la altul şi caracterizaţi modalităţile de trecere.
6. Care sunt principalele butoane de acţiune care pot fi inserate într-un
slide şi care este procedura de inserare?
7. Explicaţi noţiunea „Pack and Go”.
8. Enumeraţi şi caracterizaţi etapele procesului de împachetare.

187
 Terminologie
Limba română Limba engleză Acţiune
Meniul Fişier
Fişier File Conţine comenzi sau
submeniuri referitoare la
activitatea cu fişierele
Nou New Deschide un document nou
Deschidere Open Deschide un document deja
creat şi care se află salvat pe
un suport de stocare a datelor
Închidere Close Închide documentul activ
Salvare Save Salvează documentul pe un
suport de stocare
Salvare ca Save As Salvează un document în care
s-au făcut modificări, operaţia
realizându-se sub un alt nume

Salvare ca pagină Save as Web Page Salvează documentul într-un

Web format tip pagină Web
Examinare Web Page Preview Examinarea documentului ca
pagină Web o pagină Web
Iniţializare Page Setup Stabileşte proprietăţile
pagină paginilor documentului
înainte ca acestea să fie
tipărite
Examinare Print Preview Vizualizează cum va arăta
înaintea tipăririi paginile unui document
înainte ca acesta să fie tipărit
Imprimare Print Tipăreşte documentul activ
Trimitere către Sent To Trimiterea documentului
către diferite destinaţii
Ieşire Exit Ieşire

188
 Limba română Limba engleză Acţiune
Destinatar Mail recipient (for Trimite întregul document ca
corespondenţă Review) anexă a unui mesaj de poştă
(ca ataşare) electronică
Participant la Online Meeting Trimite întregul document
întâlnirea Participant către participanţii la o
interactivă întâlnire interactivă
Destinatar Fax Fax Recipient Trimite întregul document
spre un fax
Microsoft Power Microsoft Power Point Deschide documentul activ în
Point Microsoft Power Point

Meniul Editare
Anulare Undo Anulează ultima comandă,
sau ultima intrare tastată
Repetare Repeat Repetă ultima acţiune sau
comandă
Decupare Cut Elimină selecţia dintr-un
document şi o plasează în
clipboard
Copiere Copy Copiază selecţia în clipboard
Lipire Paste Lipeşte conţinutul clipboard-
ului în punctul de selecţie

Lipire specială Paste Special Lipeşte conţinutul clipboard-

ului în punctul de inserţie,
într-un format pe care îl
putem specifica
Lipire ca Paste as Hyperlink
hyperlink
Golire Clear Sterge selecţia fără a o plasa
în clipboard
Selectare totală Select All Selectează toată fereastra
activă

189
 Limba română Limba engleză Acţiune
Găsire Fiind Caută textul sau obiectul
specificat
Înlocuire Replace Caută şi înlocuieşte textul sau
obiectul specificat
Salt la Go To Mută punctul de inserare la
textul sau obiectul specificat

Legături Links Definire legături între

documente
Obiect Object Introducere obiect
Meniul Vizualizare
Normal Normal Comută documentul activ în
vizualizare normală
Aspect pagină Web Layout Comută documentul activ în
Web vizualizare cu aspect de
pagină Web
Aspect pagină Print Layout Comută documentul activ în
imprimată vizualizare cu aspect de
pagină imprimată
Schiţă Outline Comută în vizualizare schiţă

Bare de Toolbars Conţine un submeniu care dă

instrumente posibilitatea utilizatorului de
a activa sau dezactiva diferite
bare de instrumente

Riglă Ruler Afişează sau dezactivează

rigla orizontală
Plan document Document Map Activează sau dezactivează
harta documentului, un panou
vertical de-a lungul marginii
din stânga a ferestrei
documentului care schiţează
structura documentului

190
 Limba română Limba engleză Acţiune
Antet şi subsol Header and Footer Adaugă sau modifică textul
care apare în partea de sus
sau de jos a fiecărei pagini
Note de subsol Footnotes Introducere note de subsol
Comentarii Markup Realizarea de comentarii
Ecran complet Full Screen Ascunde cele mai multe
elemente ale ecranului astfel
încât utilizatorul sa poată
vizualiza cât mai bine
documentul
Panoramare Zoom Controlează scara de afişare
pe ecran a documentului
Meniul Inserare
Întrerupere Break Inserează un sfârşit de pagină
sau de coloană
Numere de Page Numbers Introducere număr de pagină
pagină
Data şi ora Date and Time Inserează data şi ora curentă a
sistemului
Auto Text AutoText Inserează sau creează o
înregistrare auto text
Câmp Field Inserează un câmp în punctul
de inserare
Simbol Symbol Inserează un simbol ASCII

Comentariu Comment Inserează un comentariu al

utilizatorului
Notă de subsol Footnote Introducere notă de subsol de
pagină

191
 Limba română Limba engleză Acţiune
Legendă Caption Inserează legende pentru
tabele, ecuaţii, figuri sau alte
obiecte
Referinţă Cross-reference Inserează referinţo încrucişată
încrucişată
Index şi tabele Index and Tables Creează cuprins automat,
indecşi, tabele de figuri, etc.
Imagine Picture Conţine un submeniu cu
diferite comenzi pentru
inserţia de obiecte
Miniatură Clip Art Deschide colecţia de
miniaturi din care utilizatorul
poate selecta miniatura dorită
a fi inserată
Din fişier From File Inserează o imagine salvată
într-un alt fişier
Forme automate AutoShapes Afişează categoriile de forme
automate
Word Art WordArt Creează efecte de text
Din Scanner sau From Scanner or Încarcă o imagine dintr-un
Aparat foto Camera scanner sau aparat foto
Diagramă Chart Creează un grafic cu ajutorul
programului Microsoft Chart
Casetă text Text Box Inserează o casetă de text
Fişier File Inserează fişierul specificat,
în documentul activ la
punctul de inserţie
Obiect Object Inserează un obiect cum ar fi
o imagine sau o ecuaţie
Marcaj în Bookmark Creează marcaje în document
document
Hyperlink Hyperlink Creează un hiperlink nou sau
editează legătura selectată
192
 Limba română Limba engleză Acţiune
Meniul Format
Font Font Modifică tipul de font şi
spaţierea dintre fonturi
Paragraf Paragraph Modifică formatul
paragrafului activ
Marcatori şi Bullets and Numbering Adaugă marcatori sau
numerotare numere paragrafelor selectate
şi modifică formatul
marcatorilor şi a numerotării
Borduri şi Borders and Shading Adaugă contururi şi umbre
umbrire textului
Coloane Columns Creează sau modifică
numărul de coloane dintr-un
document
Tabulatori Tabs Stabileşte poziţia şi alinierea
tabulatorilor
Majusculă Drop Cap Formatează o literă, un
încorporată cuvânt sau un text selectat cu
o majusculă iniţială
Orientare text Text Direction Schimbă direcţia de afişare a
textului selectat
Modificare după Change Case Modifică modul de
caz ortografiere a textului selectat

Fundal Background Conţine un submeniu cu

comenzi referitoare la culorile
fundalului
Fără umplere No Fill Elimină culoarea de fundal
Mai multe culori More Colors Deschide caseta de dialog
Culori din care utilizatorul
poate alege sau crea o nuanţă
de culori diferită

193
 Limba română Limba engleză Acţiune
Efecte de Fill Efects Deschide caseta de dialog
umplere Efecte de umplere
Temă Theme Aplică o temă nouă într-un
document. O temă reprezintă
un set de elemente unificate
de formă şi scheme de
culoare pentru imagini,
marcatori, fonturi, linii şi alte
elemente de document

Cadre Frames Conţine un submeniu cu

opţiunile Cuprins în cadru şi
Pagină cadre noi
Cuprins în cadru Creează un cuprins utilizând
titlurile din document şi îl
plasează în cadrul din stânga

Pagină cadre noi Creează o nouă pagină de

cadre
AutoFormatare AutoFormat Analizează conţinutul
fişierului activ şi îl
formatează automat
Stil Styles Defineşte sau aplică selecţiei
o combinaţie de formate
numită stil
Meniul Instrumente
Corectare Spelling and Grammar Verifică documentul activ de
ortografică şi posibile erori de ortografie şi
gramaticală gramaticale şi afişează
sugestii pentru corectarea lor
Limbă Language Conţine un submeniu cu
opţiunile Stabilire limbă,
Lexicon, Despărţire în silabe
Stabilire limbă Set Language Stabileşte limba în care va fi
tehnoredactat textul
194
 Limba română Limba engleză Acţiune
Lexicon Thesaurus Înlocuieşte un cuvânt cu un
sinonim sau antonim
Despărţire în Hypenation Desparte un cuvânt ajuns la
silabe marginea din dreapta a
documentului în silabe
Reparare text Fix Broken Text Lansează în execuţie un
rupt program inclus la cerere sau o
macrocomandă
particularizată
Contor de Word Count Contorizează numărul de
cuvinte pagini, cuvinte sau caractere
Rezumare AutoSummarize Creează automat un sumar
automată din punctele cheie al
documentului respectiv
AutoCorecţie AutoCorrect Corectarea automată a
textului pe măsură ce
utilizatorul îl introduce
Urmărire Track Changes Afişare submeniu cu diferite
modificări comenzi de evidenţiere şi
urmărire a unor modificări

Evidenţiere Highlight Changes Evidenţiază modificările

modificări conţinutului celulelor într-un
registru de lucru partajat

Acceptare sau Accept or Reject Changes Localizează şi selectează

respingere fiecare modificare realizată
modificări anterior
Comparare Compare Documents Compară cu originalul un
documente document deschis, marchează
diferenţele în documentul
editat

195
 Limba română Limba engleză Acţiune
Îmbinare Merge Documents Îmbină modificările urmărite
documente din documentul specificat în
documentul activ

Protejare Protect Document Previne modificarea

document documentului
Îmbinare Mail Merge Produce machete de scrisori,
corespondenţă etichete poştale şi alte tipuri
de documente îmbinate
Plicuri şi etichete Envelopes and Labels Creează un plic sau o singură
etichetă poştală
Expert scrisoare Leter Wizard Lansează expertul Scrisoare

Macro comandă Macro Deschide caseta de dialog

Macrocomenzi în care se
poate executa, edita sau
şterge o macrocomandă
Şabloane şi Templates and Add-Ins Ataşează un şablon diferit
componente documentului activ, încarcă
incluse la cerere componentele la cerere sau
actualizează stilurile unui
document
Particularizare Customize Particularizează butoanele
barei de instrumente,
comenzile meniurilor şi
atribuirile tastelor de comenzi
rapide
Opţiuni Option Modifică setările pentru
programele Office, cum ar fi
modul de afişare pe ecran,
imprimarea, etc.
Meniul Tabel

196
 Limba română Limba engleză Acţiune
Desenare tabel Draw Table Are ca efect afişarea barei de
instrumente Tabele şi borduri,
concomitent cu schimbarea
prompterului într-un creion.
Se poate desena cadrul de la
tabel, ulterior stabilindu-se
contururile rândurilor şi
coloanelor
Inserare Insert Afişare submeniu cu diferite
comenzi de inserţie
Tabel Table Inserează un tabel cu un
număr de linii şi coloane
specificat de utilizator
Coloane la stânga Columns to the Left Inserează într-un tabel o
coloană la stânga punctului
de inserţie
Coloane la Columns to the Right Inserează într-un tabel o
dreapta coloană la dreapta punctului
de inserţie
Rânduri deasupra Rows Above Inserează într-un tabel un
rând deasupra punctului de
inserţie
Rânduri dedesubt Rows Below Inserează într-un tabel un
rând sub punctul de inserţie

Celule Cells Inserează într-un tabel celule

începând de la punctul de
inserţie
Ştergere Delete Conţine un submeniu cu
comenzi de ştergere a
tabelului, coloanelor,
rândurilor sau celulelor

197
 Limba română Limba engleză Acţiune
Selectare Select Conţine un submeniu cu
comenzi de selectare a
tabelului, coloanelor,
rândurilor sau celulelor
Îmbinare celule Merge Cells Îmbină conţinutul a două sau
mai multe celule adiacente

Scindare celule Split Cells Împarte o celulă în rânduri şi

coloane
Scindare tabel Split Table Împarte un tabel în două
tabele separate
AutoFormatare TableAutoFormat Se aplică automat diferite
în tabel formate incluzând chenare şi
umbre predefinite
Potrivire AutoFit Conţine un submeniu cu
automată diferite comenzi care
ajustează sau
redimensionează automat o
coloană sau un rând al
tabelului
Repetare rânduri Heading Rows Repeat Definirea rândului selectat
titlu cap de tabel
Conversie Convert Conţine un submeniu cu
comenzi care convertesc un
text selectat într-un tabel sau
a unui tabel selectat într-un
text
Sortare Sort Ordonează alfabetic sau
numeric informaţiile
conţinute de coloanele
selectate
Formulă Formula Efectuează calcule
matematice asupra numerelor

198
 Limba română Limba engleză Acţiune
Ascundere linii Hide Gridlines Afişează sau ascunde liniile
de grilă din grilă
Proprietăţi tabel Table Properties Stabileşte proprietăţi ale
tabelului cum ar fi lăţimea
coloanei sau înălţimea
rândului.
Meniul Fereastră
Fereastră nouă New Window Deschide o fereastră nouă cu
acelaşi conţinut ca şi fereastra
activă.
Aranjare totală Arrange All Afişează toate fişierele
deschise în ferestre distincte
Scindare Split Împarte fereastra activă în
mai multe ferestre
Meniul Ajutor
Ajutor pentru Microsoft Word Help Apelarea programului de
Microsoft Word asistenţă
Afişare Asistent Show the Office Assistant Afişează sau elimină
Office asistentul Office
Ce este aceasta? What, This?
Office pe Web Office on the Web Conectează utilizatorul la
site-ul Microsoft Office de
unde se prezintă sugestii
referitoare la o anumită
problemă
Ajutor pentru WordPerfect Help Ajutor pentru utilizatorii de
WordPerfect Word Perfect
Detectare şi Detect and Repair Găseşte şi repară automat
reparare greşelile şi erorile de program

199
 Limba română Limba engleză Acţiune
Despre Microsoft About Microsoft Word Afişează versiunea de
Word program precum şi drepturile
de autor
Fereastra Stabilire Pagină
Margini Margins Opţiuni de stabilire a
distanţelor dintre marginea
paginii şi textul tipărit

Dimensiune Paper Size Fişă ce conţine opţiuni de

hârtie stabilire a dimensiunilor
paginii
Sursă hârtie Paper Source Fişă ce conţine opţiunile de
alimentare cu hârtie a
imprimantei
Aspect Layout Definirea aspectului paginii
De la muchie From edge Stabileşte distanţa între
marginea paginii şi marginea
superioară a antetului sau
marginea inferioară a
subsolului
Margini în Mirror margins Ajustează marginile din
oglindă stânga şi din dreapta astfel
încât marginile interioare şi
exterioare ale ambelor feţe
tipărite să fie de aceiaşi lăţime

2 pagini per foaie 2 pagesper sheet La imprimare se obţin pe o

foaie de hârtie 2 pagini de
text
Se aplică pentru Apply to
Poziţie îndoire Gutter position Stabilirea locului de
îndosariere
Orientare Orientation Orientarea pagini la

200
 Limba română Limba engleză Acţiune
imprimare
Tip portret Portrait Imprimă documentul astfel
încât latura mai scurtă a foii
să fie în partea de sus a
paginii
Tip vedere Landscape Imprimă documentul astfel
încât latura mai lungă a foii să
fie în partea de sus a paginii

201
 Încheiere

Materialul, care sperăm că a fost lecturat şi înţeles de către cititor, a

urmărit explicarea unor principii şi elemente de bază ale activităţii standard
de birou.
Un prim punct de vedere pe care a fost structurată lucrarea l-a
reprezentat raportul dintre activitatea managerială şi mediul economic de
afaceri, urmărindu-se calitatea actului managerial în raport cu obiectivele
firmei.
Al doilea punct de vedere l-a reprezentat transmiterea de cunoştinţe
pentru însuşirea de către utilizator a instrumentelor şi procedeelor specifice
de lucru în activitatea curentă.
În acest mod credem că am realizat o viziune unitară oferind întregii
structuri organizatorice cunoştinţele teoretice şi aplicative necesare în buna
desfăşurare a activităţii de birou.
În structura lucrării am considerat necesară cuprinderea principiilor
de bază ale tehnoredactării, utilizarea programelor de calcul tabelar, precum
şi modalităţi de concepere şi realizare a prezentărilor interactive, care ajută la
satisfacerea necesităţilor de redactare corectă, efectuarea unor calcule
economice de rentabilitate bazate pe formule prestabilite, utilizarea
PowerPoint-ului ca instrument de persuasiune a posibililor beneficiari.
Sperăm că lucrarea de faţă va contribui la o mai bună desfăşurare a
activităţii pe care absolvenţii noştri, precum şi toţi cei interesaţi în iniţierea în
tematica abordată o vor desfăşura ca oameni de afaceri sau ca utilizatori ai
unui calculator personal.

Autorii,

202
 LISTA FIGURILOR

Figura 1.1. Reprezentare grafică a infrastructurii e-business ............... 46

Figura 2.1. Fereastra procesorului de texte Word ................................ 54
Figura 2.2. Prezentarea gupelor de butoane activate şi a celor
dezactivate ..................................................................................... 55
Figura 2.3. Fereastra corespunzătoare definirii parolei unui
document........................................................................................ 61
Figura 2.4. Fereastra de localizare a unui fişier cunoscând o parte
din conţinutul acestuia ................................................................... 62
Figura 2.5. Fereastra care permite definirea caracteristicilor
caracterelor .................................................................................... 63
Figura 2.6. Fereastra Change Case ....................................................... 64
Figura 2.7. Fişa index Character Spacing............................................. 66
Figura 2.8. Prezentarea grafică a tehnicilor de formatare a
paragrafelor.................................................................................... 67
Figura 2.9. Stabilirea formatului paginii şi încadrarea textului ............ 68
Figura 2.10. Fişa index Paper ............................................................... 69
Figura 2.11. Poziţionarea normală şi peisaj a textului.......................... 70
Figura 2.12. Fereastra Print .................................................................. 70
Figura 2.13. Fereastra de localizare a corectorului ortografic .............. 72
Figura 2.14. Exemplificarea corectării erorilor gramaticale specifice
unei anumite limbi ......................................................................... 73
Figura 2.15. Apelarea dicţionarului de sinonime şi realizarera
despărţirii în silabe a cuvântului secvenţe...................................... 73
Figura 2.16. Verificarea ortografică a cuvintelor ................................. 74
Figura 2.17. Selectarea opţiunii de verificare ortografică a unui
document........................................................................................ 75
Figura 2.18. Semnificaţia butoanelor din grupa antet-subsol ............... 76
Figura 2.19. Fereastra Section Start aferentă definirii de antete şi
subsoluri de pagină ........................................................................ 77
Figura 2.20. Ferestrele corespunzătoare acţiunii de numerotare a
203
 paginilor unui document ................................................................ 77
Figura 2.21. Fereastra corespunzătoare editării pe coloane a unui
text ................................................................................................. 78
Figura 2.22. Modalităţi active de conturare.......................................... 80
Figura 2.23. Fereastra corespunzătoare opţiunii de conturare a unui
şir de caractere ............................................................................... 81
Figura 2.24. Caseta de formatare a cadrelor (Frame) ........................... 83
Figura 2.25. Introducerea unui cadru în corpul de text ........................ 83
Figura 2.26. Opţiuni de import imagine ............................................... 84
Figura 2.27. Galeria standard de imagini Clip Art ............................... 85
Figura 2.28. Linia de butoane şi caseta specifică WordArt .................. 86
Figura 2.29. Fereastra implicită a editorului de grafice ........................ 87
Figura 2.30. Fereastra Formula............................................................. 91
Figura 2.31. Fereastra Object care permite apelarea editorului de
ecuaţii............................................................................................. 93
Figura 2.32. Linia de butoane care permite introducerea ecuaţiilor .... 94
Figura 2.33. Fereastra Mail Merge care permite declararea
documentului principal .................................................................. 97
Figura 2.34. Fereastra Create Data Source ........................................... 98
Figura 2.35. Fereastra Style care permite stabilirea ierarhiei ............... 101
Figura 2.36. Fereastra Index and Tables............................................... 103
Figura 2.37. Fereastra Caption ............................................................. 104
Figura 2.38. Activarea opţiunii Index and Tables ................................ 105
Figura 2.39. Fereastra care permite constituirea indecşilor .................. 106
Figura 2.40. Fereastra Cross-Reference ............................................... 106
Figura 2.41. Fereastra Index and Tables-Tables of Figure................... 107
Figura 3.1. Posibilul conţinut al unei celule al foi de calcul Excel....... 113
Figura 3.2. Fereastra procesorului de tabele Excel............................... 114
Figura 3.3. Modul de activare al unei comenzi din linia de meniuri
Excel .............................................................................................. 117
Figura 3.4. Selectarea celulelor sau a obiectelor din foia de calcul...... 118
Figura 3.5. Tastare în foaia de calcul a unor valori constante şi a
formulelor ...................................................................................... 120
Figura 3.6. Fişa index Alignment aferentă ferestrei Format Cells........ 121
Figura 3.7. Introducerea formulei de calcul pentru un produs între
două celule ..................................................................................... 123
Figura 3.8. Rezultatul aplicării procedurii de realizare a produsului.... 124
Figura 3.9. Exemplificare privind introducerea tipurilor de date
într-o formulă................................................................................. 125
Figura 3.10. Exemplu de completare automată cu lunile anului 127
204
 2004 ...............................................................................................
Figura 3.11. Fereastra de dialog Paste Special ..................................... 129
Figura 3.12. Procedura de copiere a conţinutului unei celule............... 129
Figura 3.13. Fereastra Options şi fişa index Custom Lists, aferentă
acesteia........................................................................................... 132
Figura 3.14. Caseta de dialog Series..................................................... 134
Figura 3.15. Fereastra Options şi fişa index View................................ 135
Figura 3.16. Înlocuirea unei formule cu valoarea corespunzătoare
calculată ......................................................................................... 137
Figura 3.17. Prezentarea realizării operaţiunii de însumare ................. 139
Figura 3.18. Exemplu de multiplicare a valorilor conţinute într-o
listă................................................................................................. 140
Figura 3.19. Exemplu practic de aplicare a funcţiei SumProduct......... 140
Figura 3.20. Exemplu practic de aplicare a funcţiei SumIf .................. 141
Figura 3.21. Exemplu practic de aplicare a funcţiei Roman................. 142
Figura 3.22. Exemplu practic de aplicare a funcţiei Max ..................... 143
Figura 3.23. Exemplu practic de aplicare a funcţiei Min...................... 143
Figura 3.24. Exemplu de calcul al unei valori medii ............................ 144
Figura 3.25. Exemplu de contorizare a celulelor ocupate..................... 144
Figura 3.26. Exemplu de numărare a celulelor libere sau neocupate ... 145
Figura 3.27. Exemplu privitor la aplicarea funcţiei IsBlank................. 146
Figura 3.28 Exemplu vizând aplicarea funcţiei IsText ......................... 146
Figura 3.29. Exemplu referitor la utilizarea funcţiei If......................... 147
Figura 3.30. Exemplu complex privitor la utilizarea principalelor
funcţii logice .................................................................................. 148
Figura 3.31. Exemplu complex referitor la utilizarea principalelor
funcţii bază de date ........................................................................ 149
Figura 3.32. Exemplu complex privitor la utilizarea principalelor
funcţii de consultare....................................................................... 151
Figura 3.33. Exemplu complex privind utilizarea principalelor
funcţii de dată calendaristică.......................................................... 152
Figura 3.34. Exemplu complex de utilizare a principalelor funcţii
de tip text ....................................................................................... 153
Figura 3.35. Exemplu referitor la afişarea valorii actuale aferente
unei sume investite......................................................................... 154
Figura 3.36. Exemplu privitor la afişarea valorii lunare aferente
unui împrumut................................................................................ 154
Figura 3.37. Exemplu complex privind afişarea ratei dobânzii ............ 155
Figura 3.38. Exemplu practic de organizare a datelor care vor fi
205
 reprezentate grafic.......................................................................... 155
Figura 3.39. Exemplu complex privitor la afişarea valorii actuale
aferente unei sume investite........................................................... 156
Figura 3.40. Exemplu complex de reprezentare grafică a unei serii
de valori ......................................................................................... 162
Figura 3.41. Forma generală a funcţiei statistice LINEST ................... 163
Figura 3.42. Formatul general al funcţiei statistice FORECAST ......... 164
Figura 3.43. Formatul general al funcţiei statistice TREND ................ 164
Figura 3.44. Formatul general al funcţiei statistice LOGEST .............. 165
Figura 3.45. Formatul general al funcţiei statistice GROWTH ............ 165
Figura 4.1 Apelarea programului de asistenţă ...................................... 169
Figura 4.2. Fereastra AutoContent Wizard aferentă PowerPoint ......... 169
Figura 4.3. Definirea prin intermediul „vrăjitorului” a modelului
prezentării ...................................................................................... 170
Figura 4.4. Stabilirea modului de valorificare ...................................... 171
Figura 4.5. Definirea elementelor specifice prezentării........................ 172
Figura 4.6. Slide-ul de gardă obţinut prin programul de asistenţă........ 172
Figura 4.7. Casete de activităţi specifice prezentărilor ......................... 173
Figura 4.8. Deschiderea unei pagini elementare (slide) de 174
prezentare
Figura 4.9. Selectarea formei predefinite pentru o prezentare.............. 175
Figura 4.10. Crearea unei prezentări noi sau apelarea uneia creată
anterior........................................................................................... 176
Figura 4.11. Macheta slide-ului principal............................................. 177
Figura 4.12. Macheta slide-ului 12 care conţine şi 3 imagini............... 178
Figura 4.13. Fereastra care permite definirea fundalului...................... 179
Figura 4.14. Caseta Color Schemes aferentă ferestrei Slide Design..... 179
Figura 4.15. Lista de şabloane de animaţie disponibile utilizatorului .. 180
Figura 4.16. Stabilirea efectelor de animaţie aplicate slide-ului........... 181
Figura 4.17. Caseta de bază a înregistratorului de secvenţe audio ....... 182
Figura 4.18. Stabilirea caracteristicilor de vizualizare a prezentării..... 182
Figura 4.19. Fereastra Slide Transition ............................................... 184
Figura 4.20. Butoane de acţiune ........................................................... 184
Figura 4.21. Fereastra Pack and Go Wizard......................................... 185

206
 BIBLIOGRAFIE

Ali E. şi colab., Bazele Informaticii, Editura SOFITECH, Bucureşti, 1998.

Bennatan R., Objects on the Web, Editura Mc Graw Hill,1997.
Constantinescu D. Anghel şi colab., Management strategic, Colecţia Naţionala,
Editura Semne’94, Bucureşti, 2000.
Fusaru D., Mareş D., Mareş V., Birotică, Editura „Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 2000.
Ionescu B. şi colab., Instrumente informatice pentru birotică, Editura Dual Tech,
Bucureşti, 2000.
Lungu I. şi colab., Bazele informaticii, Editura Fundaţiei România de Mâine,
Bucureşti, 1997.
Mareş D, Andronie M., Sisteme electronice de calcul, Editura Fundaţiei România de
Mâine, Bucureşti, 2001.
Mareş D, Fusaru D., Bârză S., Mihai G., Birotică – Necesităţi şi instrumente
specifice, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2002.
Mareş Daniel, Iniţiere în informatică, Editura Semne’94, Bucureşti, 1999.
Mareş Daniel, Bazele informaticii, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti,
2000.
Nicolescu Ovidiu, Management comparat – Uniunea Europeană, Statele Unite ale
Americii şi Japonia, Editura Economică, Bucureşti, 1997.
Pană A. şi colab., Birotică, Editura All, Bucureşti, 1994 şi 1996.
Pană A. şi colab., Birotica sub Windows. Procesoare de tabele, Editura SOFITECH,
Bucureşti, 1998.
Pană A., Mareş V., Ionescu B., Birotica. Procesorul de texte Word’97, Editura
Scaiul, Bucureşti, 2000.
Reix R., Informatique Appliqueé a la gestion, Editions Foucher, Paris, 1993.
Scott Mueller., PC depanare şi modernizare, Editura TEORA, Bucureşti, 1996.
Tanenbaum A., Computer Network, McGraw-Hill, 1995.
William M. şi colab., Computers and information processing, Editura Prentice-Hall,
New Jersy, 1989.
207
Zaman Gh., Comerţul electronic, Revista de economie, Bucureşti, 2000.
*** Byte România, Computer Press Agora, Târgu Mureş, colecţia 1993-2004.
*** Chip Computer Magazine, Vogel Publishing SRL, Braşov, colecţia 1992-2004.
*** Computerworld, International Data Group România, colecţia 1992-2004.
*** http://giswww.pok.ibm.com/glosstext.html
*** http://www.adminresourcesplus.com/
*** http://www.data-force.net/
*** http://www.dhv-speyer.de/rei/PUBLICA
*** http://www.encyclopedia.com/articles
*** http://www.geocities.com/Eureka/Office
*** http://www.gsm.bsf.alcatel.fr
*** http://www.microsoft.com/office/word/
*** http://www.whdconsulting.on.ca/
*** http://www.wordperfect.com/
*** Infoworld, International Data Group, SUA, colecţia 1993-2004.
*** PC Report, Editura Computer Press AGORA. Târgu Mureş, colecţia 1991-
2004.
*** PC World, Bucureşti, colecţia 1992-2004.

208