Fizica nucleara

Proprietatile nucleului atomic

Desi lumea din jurul
nostru, pare diversa, ea este
alcatuita dintr-un numar
restrans de tipuri de unitati
fundamentale.
Structura nucleului atomic
E. Rutherford nucleul atomic
Nucleul este o parte componenta a atomului,
cu proprietati ce pot fi deduse din proprietatile
globale ale atomului.
1896 Henri Becquerel descopera
fenomenul de radioactivitate, la putin timp
dupa descoperirea radiatiilor Rotgen.
Becquerel studiaza fluorescenta unor
cristale, inregistrand emisia lor luminoasa pe
placi fotografice. Acestea erau expuse la
soare, impresionand apoi placa fotografica
cu care erau puse in contact, in intuneric.
Cristalele de sulfat de uraniu au impresionat placa
fotografica fara a fi expuse la soare, ceea ce insemna ca
produceau in mod spontan o radiatie.
Radiatiile Rontgen
studiul acestor fenomene a fost continuat
de catre Marie Curie, care descopera si
separa elementele chimice care sunt
responsabile de aceasta emisie: radiul,
poloniul si thoriul
Radioactivitatea fenomen spontan
nu poate fi influentata de niciun agent
fizic exterior ca: T, p, camp electric sau
magnetic, combinatiile chimice
radiatiile emise de diverse substante
radioactive au capacitatea de a strabate
foite subtiri din diverse substante
Rutherford descopera ca radiatiile nu sunt omogene
descoperirea radioactivitatii a
avut drept urmare formularea
ipotezei ca ea este de origine
nucleara ( emisia de particule
nu poate fi influentata din
exterior de niciun fel de
campuri)
Modelul Rutherford (1911)
primul model atomic planetar
atomul este format din nucleu in
care este concentrata intreaga sarcina
pozitiva si din electroni
Deficienta: nu explica stabilitatea
atomului (mentinerea pe orbite a
electronilor)
Sarcina nucleului
In modelul nuclera al atomului, nucleul trebuie sa fie
incarcat pozitiv, astfel incat atomul sa fie neutru in
ansamblu.
Studiind imprastierea radiatiilor pe nucleu
(experimentul Rutherford), s-a concluzionat ca sarcina
electrica a nucleului unui atom este proportionala cu
numarul lui de ordine din tabloul periodic (factorul de
proportionalitate este Z). Respingerea particulei este cu
atat mai puterica, cu cat Z-ul nucleului este mai mare.
Nucleul poseda deci o sarcina nucleara egala cu +Ze.
Dimensiunea nucleului
Nucleul unui atom are un diametru de 10
-15
m, in timp ce
diamentrul atomului este de aproximativ 10
-11
m

atom
=10
-15
m;
nucleu
=10
-11
m
Daca nucleul atomic ar fi de marimea unei mingi de golf,
atunci cel mai apropiat strat electronic ar fi la 1km de
mingea de golf, al doilea la 4km, al treilea la 9km.
Masa nucleului
Legea lui Avogadro: Volume egale de gaze ideale,
aflate in aceleasi conditii fizice, contin acelasi
numar de molecule.
Astfel,
V= 22,413m
3
/kmol) c.n. N
A
=6,02521026 atomi/kmol
m=M/M
A
, unde M= masa gazului, M
A
=1,6604410
-27
1 u =1/M
A
1kg=1,604410
-27
kg
Masele atomice in u.a.m. sunt foarte apropiate de numere intregi.
Numarul intreg cel mai apropiat de masa atomica, exprimat in u.a.m.,
se numeste numar de masa si se noteaza cu A. El reflecta masa
relativa a nucleului.
O analiza atenta a rezultatelor experimentale a aratat ca raza
nucleului creste cu cresterea numarului de masa A, dupa legea
empirica:
R=R
+
A
1/3
H He Li Be B C N O
1,00797 4,0026 6,939 9,1022 10,811 12,01115
14,0067 15,9994
Constitutia nucleului
Protonul
particula elementara purtatoare de sarcina pozitiva,
alaturi de neutron si electron este una din componentele
tuturor nucleelor.
este singura particula elementara stabila acest lucru
insemnand ca poate exista de unul singur pentru o
perioada mare de timp.
sarcina pozitiva este de of 1.602 x 10
-19
coulomb.
Sarcina este egala si de sens opus cu cea a electronului.
Atomii contin un numar egal de protoni si neutroni astfel
incat fiecare atom au per total o sarcina zero.
Structura si caracteristici
protonul este de 1.836 ori mai greu decat electronul.
pentru un atom de hidrogen care contine un electron si
un proton, protonul asigura 99.95% din masa.
1950 - protonul are un diametru de aproximativ 10
-13
m cu
un exterior asemanator unui nor ce inconjoara un centru
dens.
protonii s-au format initial dupa o miime de secunda
dupa Big Bang, explozia despre care cred savantii ca a stat
la inceputul universului. In acest scurt timp, temperatura
universului a scazut suficient pentru ca quarcii sa se
uneasca.
Cuarcii
Cuarcii sunt componentii
nucleonilor care formeaz
esenta materiei obisnuite, si
mai general a particulelor
numite hadroni. Exist sase
tipuri de cuarci: u (up), d
(down), c (charm), s (strange),
t (top) si b (bottom).
Cuarcii se asociaz pentru a
forma particule numite
hadroni.
Cuarcii au toi sarcini fracionare
minus 1/3 sau plus 2/3, n uniti
unde sarcina electric a protonului este
+1.
Protonul este constituit din doi
cuarci up (sarcin plus 2/3) i dintr-
unul down (sarcin minus 1/3)
n particulele hadroni, cuarcii rmn
unii prin fora nuclear, mai precis
interaciunea tare, transmis prin
mediatori raspunznd la denumirea
de gluoni.
proton
neutron
cuarci
gluon
Antimateria
Pentru particule, proprieti precum sarcina electric sunt
opuse antiparticulelor, dac una este pozitiv, cealalt este
negativ. De asemenea, antimateria va anihila corespondentul ei
din materie, producnd o explozie de energie.
Universul pare s nu conin cantiti semnificative de antimaterie,
n ciuda faptului c ambele ar fi trebuit s fi fost create n mod egal
la momentul Big Bang-ului. Deci, unde a disprut antimateria? O
explicaie posibil poate fi diferena subtil i neateptat dintre
proprietile materiei i antimateriei, aceasta ducnd astfel la un
exces nesemnificativ al materiei care a supravieuit cataclismului
iniial al anihilrii materie-antimaterie.
Antiprotonul este antiparticula protonului. Antiprotonii sunt stabili,
dar de regul au timp de via scurt, deoarece orice coliziune cu un
proton cauzeaz anihilarea ambelor i convertirea lor n energie.
Formarea lor necesit energie echivalent cu o temperatur de (10
13
K),
ceea ce nu tinde a se ntmpla des. Totui, la CERN, protonii sunt
accelerai n sincrotonul de protoni , formandu-se o serie de particule si
antiparticule
Neutronul
1,68 10
-27
kg, n jurul unei
doisprezecimi din masa unui atom de
carbon.
de un milion de miliarde de ori mai
mic dect un metru (aproximativ 10
-15
m) Neutronul este de o sut de mii de
ori mai mic dect un atom.
Asa cum i sugereaz si numele,
neutronul este neutru din punct de
vedere electric, fiind alctuit din cuarci
ncrcati din punct de vedere electric
(doi cuarci down de sarcina -1/3 si un
quarc up de sarcin +2/3).
apare la zece
miliarde de secunda
(n jurul a 10
-10
s)
dup Big Bang.
neutronii se ntlnesc n nucleele atomice, unde coexist
cu protonii, i n stelele cu neutroni unde au o majoritate
covritoare.
uneori, exist i neutroni izolai:
- n atmosfera, unde sunt creai atunci cnd atomii prezeni
n aer sunt lovii de raze cosmice (particule energetice
provenite din spaiu),
- n materiale radioactive naturale i n reactoarele
centralelor nucleare, care emit neutroni pe parcursul unei
reacii de fisiune. Eseniali funcionrii centralelor nucleare,
neutronii rmn n inima reactorului.
A fost descoperit in 1932, la Cambridge, de
catre James Chadwick, descoperire
ncununat cu Premiul Nobel pentru fizic
n 1935.
Durata de viata a neutronului este n medie
n jurul a cincisprezece minute cnd
neutronul este singur, n stare liber.
Neutronul se dezintegreaz n un proton,
emitnd un electron si un antineutrino.
Forta slab este responsabil pentru aceast
dezintegrare, n timpul careia un cuarc down
al neutronului devine un cuarc up.
Steaua neutronica
neutronii exista independent de
nucleul atomic in interiorul acestei stele
Daca dupa explozia de supernova a
unei stele cu masa initiala mare, masa
ramasa a stelei este mai mica, atunci
acest nucleu stelar se contracta puternic
(prin colaps gravitational),
transformandu-se in stea neutronica.
Intr-o anumita faza a existentei sale
aceasta se poate manifesta ca sursa
discreta de raze X .
o stea neutronica are in medie
1, 35 pana la 2,1 din masa
Soarelui, cu un diametru de
nnumai 24 km (diametrul
Soarelui este de 120000 ori mai
mare)
densitatea unei stele
neutronice este atat de mare
prin analogie, o lingurita
fabricata din aceeasi substanta
din care se formeaza steaua ar
cantari peste 10
12
kg.
Masa nucleului se poate scrie ca suma maselor nucleonilor
componenti i se exprim n uniti de mas.Unitatea de mas
are valoarea u=1,66 10-27Kg.
m=Zm
p
+(A-Z)m
n
Comparnd valorile experimentale ale maselor cu cele rezultate
din formula s-a constatat c masa determinat experimental este
mai mic dect cea determinat teoretic.
m=Zm
p
+(A-Z)m
n
m,
unde m este numit defect de masa
( ) m m Z A Zm M
n p
A + =
Defectul de masa
Care poate fi cauza ca atomii sunt in realitate mai
usori decat reiese din calculul matematic?
Masa este o forma de energie.
La formarea unui nucleu din partile sale
componente, este eliberata o cantitate de energie
corespunzatoare defectului de masa m care apare
energia de legatura a nucleului.
Energia de legatura
Energia de legatura. Nucleele , in afara de
cele radioactive, prezinta o stabilitate foarte
mare.Gradul de stabilitate poate fi exprimat in
felul urmator: se face diferenta dintre energia
totala a celor Z protoni si N=A-Z neutroni din
nucleu, si energia totala a nucleului. Aceasta
diferenta este cu atat mai mare cu cat nucleul
este mai stabil. Particulele constituente ale
nucleului, raman legate in nucleu, deoarece ele
au nevoie de o anumita energie pentru a putea fi
scoase din nucleu, energie numita energie de
legatura.
Energia totala de legatura a nucleului este
egala cu energia necesara eliberarii tuturor
particulelor din nucleu. Conform teoriei
relativitatii, intre energia si masa unei particule
exista o relatie de corespondenta E=mc
2
.
In consecinta, energia totala a nucleului
ar trebui sa fie
E
t
=m
p
c
2
+ (A-Z)m
n
c
2
.
In realitare ea este Mc
2
, unde M este
masa experimentala, exacta, a nucleului.
Diferenta:
E
l
= [ Z m
p
c
2
+ (A-Z) m
n
c
2
] Mc
2
= mc
2
Impartind aceasta
energie de legatura la
numarul particulelor din
nucleu(A) obtinem
energie de legatura pe
nucleon E
l
/A reprezentata
in figura pentru unele
dintre elementele
sistemului periodic. Se
observa ca elementele
cele mai stabile sunt cele
din mijloc, pentru care
energia este cuprinsa
intre 7,5 si 8,6 MeV pe
particula.
Stabilitatea nucleelor
atomice
Stabilitatea nucleelor se datoreaza in mare
parte fortelor coulombiene, din cauza distantelor
foarte mici dintre protoni. In nucleul de heliu, cei
doi protoni se gasesc la distanta de 10
-14
m si se
resping cu o forta de 2,3 N. Aceste forte devin
tot mai puternice pe masura ce numarul de
protoni creste, deoarece toti protonii
interactioneaza.Fortele care contrabalanseaza
aceste forte de respingere sunt fortele nucleare
si fortele gravitationale (care fiind foarte mici, de
1,9*10
-36
N, sunt neglijabile) .
Fortele nucleare trebuie sa scada mult mai
repede cu distanta dintre particule decat fortele
electrostatice si se manifesta atat intre protoni,
intre neutroni cat si intre protoni si neutroni.
Experimental s-a dovedit ca intensitatea acestor
forte depinde de sarcinile particulelor care
interactioneaza.
Actiunea acestor forte poate fi
exprimata cantitativ prin energia potentiala
a unei particule din preajma nucleului:
E
p
= -A
1
/r +A
2
/r
n
,
A
1
,A
2
= constante
n=puterea cu care scare, cu distanta, energia
potentiala datorita fortelor nucleare, n>2
Se poate defini o energie potentiala de prag, numita
bariera coulombiana, necesara ca o particula sa intre in
nucleu si este data de relatia:
B=Z
n
Z
p
e
2
/ (R
n
+ r
p
)
Z
n
,Z
p
= numerele atomice ale nucleului si particulei
incidente
R
n
, r
p
= razele nucleului si particulei incidente
Pentru orice energie mai mica decat cea necesara
atingerii punctului (a carui valoare este egala cu suma
razelor nucleului si particulei incidente), distanta minima
va fi mai mare si particula nu va reusi sa atinga nucleul.
Pentru orice energie mai mare decat cea necesara
atingerii punctului respectiv, particula va patrunde in
interiorul nucleului si se va putea gasi sub influenta
frotelor nucleare
Izotopie
Notatia nucleara contine simbolul chimic, numarul de
masa A si numarul de ordine Z
Nucleele care au acelasi numar atomic Z (deci acelasi
numar de neutroni) dar numere de masa A diferite (deci
numere diferite de neutroni) poarta numele de izotopi.
De exemplu, izotopii carbonului , , au acelasi
numar atomic Z=6, dar difera prin numiirul de neutroni
respectiv N = 6, 7, si 8. Numerele de masa sunt respectiv
A=6+6=12, A=6+7=13 si A=6+8=14.
Izotopii , sunt stabili,iar este un izotop
radioactiv, instabil, utilizat in datarea unor esantioane de
substante organice.
X
A
Z
C
14
6
C
13
6
C
14
6
C
12
6
C
13
6
C
14
6
Hidrogenul are si el mai multi izotopi:
hidrogenul obisnuit : (Z = 1, N = 0, A = 1) deuteriul
(Z = 1, N=1, A=2)
tritiul (Z = I, N = 2, A = 3)
precum si izotopii si
Exista si nuclee cu acelasi A pentru Z diferiti, numite
izobari. Daca izobarii sunt stabili, sarcinile lor nucleare
difera de regula cu 2 unitati:
H
1
1
D
2
1
T
3
1
H
4
1
H
5
1
Fe Cr Se Ge
54
26
54
24
76
34
76
32
;
Din experientele de difuzie a particulelor , a
electronilor rapizi si neutronilor pe nuclee, s-au
obtinut pentru raza nucleului (distanta la care se exercita
fortele nucleare) valori care concorda cu relatia
semiempirica a lui Hofstadter:
unde este distanta dintre 2
nucleoni
3 / 1
0
A R R =
m R
15
0
10 ) 5 , 1 1 , 1 (

=
Considerand nucleul ca o sfera ale carei dimensiuni cresc
odata cu numarul de nucleoni rezulta ca volumul nucleului
este roportional cu numarul de nucleoni si ca deci volumul
care revine unui nucleon este constant.
Presupunand ca nucleonii sunt distribuiti uniform in
nucleu, ca densitatea materiei nucleare este constanta, se
obtine pentru densitate o valoare foarte mare:
Din calcule rezulta ca volumul nucleului reprezinta cam a
parte din volumul atomului.
A R R V
3
0
3
3
4
3
4
t t = =
3
17
45
27
3
0
10 5
10 5 , 11
10 67 , 1
3
4
V
M
m
kg
A R
A m
n
~

~ = =

15
10
Importanta izotopilor.
Cunoasterea si studiul insusirilor izotopilor sunt de mare
insemnatate practica, deoarece izotopii diferitelor
elemente au multe si variate aplicatii in domenii importante ale
activitatii umane : industrie, agricultura, medicina, arheologie,
paleontologie etc.
Izotopii multor elemente au proprietati radioactive,
adica se descompun transformandu-se in alte elemente, emitand in
acelasi timp radiatii; acestia se numesc radioizotopi.
In centralele atomo-electrice, energia nucleara este transformata in
energie electrica, relativ ieftina, utilizata in industrie, transporturi, in
viata de zi cu zi. In reactoarele nucleare ale acestor centrale atomo-
electrice seutilizeaza izotopul radioactiv al uraniului :
235
U.
Energia ne poate folosi in diverse domenii : propulsarea
unor nave maritime uriase, pentru desalinizarea apei demare,
pentru construirea unor mici baterii atomice cu care se pot actiona
diverse dispozitive. In industrie, izotopii radioactivi mai pot fi
utilizati pentru controlul uzurii si depistarii defectelor unor
piese si instalatii metalice. De exemplu, cu ajutorul izotopului 60 al
cobaltului (60Co) se poate urmari nivelul fontei topite in furnal,
iar prin adaugarea de radiosulf se determina
continutul de sulf din fonta. Cu ajutorul unor izotopi ai carbonului,
oxigenului, sulfului au fost studiate si lamurite mecanismele unor
procese tehnologice chimice, ca : vulcanizarea cauciucului,
prelucrarea petrolului, descompunerea grasimilor etc.
In medicina, izotopii radioactivi sunt utilizati in
diagnosticarea si tratarea unor boli. Astfel, cu izotopul radioactiv al
iodului se studiaza functionarea glandei tiroide, cu calciu
radioactiv se examineaza stomacul si se depisteaza ulcerele.
Depistarea si tratarea tumorilor canceroase reprezinta una dintre
cele mai importante aplicatii ale izotopilor in medicina. Cu ajutorul
izotopului radioactiv al
16
C, geologii pot stabilii varsta rocilor, iar
arheologii varsta obiectelor dezgropate care au apartinut unor
civilizatii disparute.
In agricultura, izotopii isi gasesc aplicatii in tratarea semintelor, in
studierea solului.
In paturile superioare ale atmosferei, datorita razelor
cosmice se formeaza izotopul
14
C. Plantele prin asimilarea
dioxidului de carbon (CO
2
) in procesul de fotosinteza fixeaza toti cei
trei izotopi ai carbonului natural. Animalele erbivore se hranesc cu
plante, cele carnivore mananca animale erbivore si in final in toate
organismele vii seintalnesc cei trei izotopi
12
C
13
C
14
C, in proportie
constanta.
Masa nucleara
Masuratorile de masa nucleara se fac astazi cu o
precizie foarte mare, ceea ce ne furnizeaza informatii
pretioase ascupra structurii nucleelor. Masele relative se
masoara in prezent fata de o unitate atomica de masa
(u.a.m.) care reprezinta 1/12 din masa atomului de
carbon si are valoarea 1,66032*10
-27
kg. Masa atomica
relativa se mai numeste si greutate atomica.Masa
atomica relativa, rotunjita la numarul intreg cel mai
apropiat se numeste numar de masa si reprezinta in
acelasi timp numarul de particule existente in nucleu.
Masa exacta a nucleelor difera de masa exacta atomica,
in ultima fiind inglobata si masa electronilor atomici.
Masuratorile foarte exacte de mase nucleare au
permis descoperirea fenomenului de izotopie. Izotopii
sunt nuclee care poseda acelasi numar atomic Z, dar au
numere de masa diferite. Izotopii sunt, astfel, atomi care
ocupa acceasi casuta in tabelul periodic, deci au
aceleasi proprietati chimice, dar difera prin masa lor.
Astfel s-a descoperit ca izotopia este un fenomen foarte
raspandit in natura si ca elementele se gasesc in marea
lor majoritate in amestecuri de izotopi. Astfel oxigenul
poseda trei izotopi cu A = 16, 17, 18. S-a descoperit una
dintre cauzele care fac ca masele atomice relative sa nu
fie numere intregi.
Spre exemplu clorul (Z=17) care in natura se gaseste sub
forma unui amestec de doi izotopi cu A= 35, respectiv 37.
Abundenta relativa a celor doi izotopi fiind 75,4% si 24,6% iar
masele izotopice exacte fiind 34,9800, respectiv 36,9776 u.a.m.,
masa atomica a amestecului izotopic natural va fi
34,9800*0,754+36,9776*0,246=35,457 , exact valoarea obtinuta
experimental si care reprezinta masa chimica a clorului (care se
foloseste de exemplu la calcul maselor molare).
Se poate pune de aici problema cauzelor pentru care izotopii
sunt reprezentati in natura prin valori diferite ale abundentei lor.
Implicate in aceasta problema sunt atat stabilitatea in timp(fata de
dezintegrare) a diferitilor izotopi, cat si sinteza pe scara cosmica a
elementelor. Abundenta izotopica nu este aceeasi pe Pamant si pe
alte planete sau corpuri ceresti (lucru confirmat de analiza
ensantioanelor lunare).
Se poate pune de aici problema cauzelor pentru
care izotopii sunt reprezentati in natura prin valori diferite
ale abundentei lor. Implicate in aceasta problema sunt
atat stabilitatea in timp(fata de dezintegrare) a diferitilor
izotopi, cat si sinteza pe scara cosmica a elementelor.
Abundenta izotopica nu este aceeasi pe Pamant si pe
alte planete sau corpuri ceresti (lucru confirmat de
analiza ensantioanelor lunare).
Nucleele cu Z diferit, dar cu acelasi A,
se numesc izobare.Exemplu: zirconiul cu
Z=40 si N=56, molibdenul cu Z=42 si
N=54, ruteniul cu Z=44 si N=52, care au
toti acelasi numar de masa A=96.
Nucleele ce poseda acelasi Z si A, dar
se deosebesc prin alte proprieteti fizice
(stabilitate) se numesc nuclee izomere.
S-ar parea ca stiind masele exacte ale protonului si
neutronului precum si numarul lor dintr-un nucleu dat, sa
putem prezice masa exacta a nucleului. De exemplu
izotopii hidrogenului ar trebui sa aiba masele 2,017124 si
3,036104 . In realitate masele masurate ale acestor
izotopi sunt 2,014708 si 3,01700. Diferentele care se
constata nu corespund unor erori experimentale din
cauza preciziei deosebite in masuratea maselor.
DIferentele se datoreaza unui fenomen legat de energia
de legatura a nucleului.
Se defineste defectul de masa ca fiind marimea
diferentei dintre masa exacta a nucleului si numarul de
masa corespunzator: m=M-A.
Analiza detaliata a izotopilor tuturor
elementelor a necesitat o tehnica ami
precisa. Aston a construit in anul 1919
primul dintr-o serie numeroasa de
instrumente numite spectrometre de
masa. Instrumentul avea o precizie de 1 la
10.000. Aston a descoperit ca multe
elemente au izotopi.
Sistemul de inregistrare al
spectrometrelor poate fi emulsia
fotografica sau un sistem electric. F.
Aston, cel care a facut primele separari
dupa masa pentru izotopii stabili, a impartit
, dupa modul de inregistrare,
spectroscoapele de masa in
spectrografe(cu inregistrare fotografica) si
in spectrometre( cu metode electrice de
inregistrare).
Spectrograf
Spectrometrul de masa al lui Bainbridge are o sursa de ioni
(nefigurata) situata deasupra lui S
1
. Ionii trec prin fantele S
1
,S
2
si
intra in campul electric dintre cele doua placi P si P. In regiunea
campului electric exista deasemenea un camp magnetic de inductie
B, perpendicular pe planul hartiei. Astfel , ionii intra intr-o regiune de
campuri electrice si magnerice perpendiculare. Acei ioni a caror
viteza este E/B trec nedeviati prin aceasta regiune, dar ionii cu alte
viteze sunt opriti de catre fanta S
3
. Toti ionii care pornesc din S
3
au
aceeasi viteza. Regiunea in care se afla campurile perpendiculare
se numeste selector de viteze. Sub S
3
ionii intra intr-o regiune in
care exista un alt camp magnetic de inductie B, perpendicular pe
planul paginii, dar nu exista camp electric. Aici ionii se misca pe o
traiectorie circulara de raza R.
Din ecuatia rezulta ca ,
unde m=masa particulei
B=inductia campului magnetic B
R=raza orbitei curculare
v=viteza perpendiculara pe camp
q=sarcina electrica
Bq
mv
R =
v
R qB
m
'
=
Presupunand ca sarcinile sunt aceleasi
pentru toti ionii, masa fiecarui ion este
proportionala cu raza traiectoriei sale. Ionii
diversilor izotopi converg in puncte diferite pe
placa fotografica. Abundenta relativa a izotopilor
se obtine din densitatile imaginilor fotografice pe
care le produc. Figura prezinta spectrul de
masa al germaniului. Numerele indicate
deasupra imaginilor izotopilor nu sunt masele lor
atomice, ci intregii cei mai apropiati de masele
atomice. Acesti intregi se numesc numere de
masa.
Spectometru
Spectroscop
Spectrometru
Proiect realizat de:
Stanciu Alexandra
Stoica Gabriela
Tufeanu Cristina