Enigma Otiliei roman balzacian In 1932, George Calinescu (1899- 1965) sustinea necesitatea aparitiei in literatura romana a unui

i roman de atmosfera moderna, desi respingea teoria sincronizarii obligatorii a literaturii cu filozofia si psihologia epocii, argumentand ca literatura trebuie sa fie in legatura directa cu "sufletul uman". Prin romanele lui, Calinescu depaseste realismul clasic, creeaza caractere dominate de o singura trasatura definitorie, realizand tipologii (avarul, arivistul), modernizeaza tehnica narativa, foloseste detaliul in descrieri arhitecturale si in analiza personajelor, inscriindu-se astfel in realismul secolului al XX-lea, cu trimitere certa catre creatia lui Balzac. Enigma Otiliei, publicata in 1938 este un roman de inspiratie sociala, insumand dosare de existenta ale unor tipologii umane determinate in primul rand de circumstantele sociale, apoi de datul psihologic i de faptul ereditar, dar si un roman cu problematica urbana, roman de dragoste. Balzacianismul este prezent in "Enigma Otiliei" prin tema romanului, care ilustreaza viata burgheziei bucurestene de la inceputul secolului al XX-lea, societate degradata sub puterea mistificatoare a banului, intreaga actiune a romanului construindu-se in jurul averii lui mos Costache Giurgiuveanu, care concentreaza fapteie si reactiile tuturor celorlalte personaje, interesate mai mult sau mai putin de mostenire. De altfel, Balzac a concentrat ideea ca banii, averea au putere distrugatoare asupra eticii unei societati, afirmand: "Zeul la care se inchina toti este banul". Tot aici se inscrie si motivul literar al mostenirii, majoritatea personajelor pazind cu strasnicie integritatea averii lui Costache Giurgiuveanu. Aglae Tulea se opune cu vehementa infierii Otiliei de catre Costache, iar cand acesta moare, instituie o adevarata paza militara pentru a nu fi instrainat nici un obiect din casa fratelui: "... sa fiti cu ochii in patru, sa nu ia cineva vreo hartie, vreun lucru, nici un cap de ata, aici eu raspund, ca unica ruda mai de aproape". Evenimentele sunt relatate din perspectiva unui narator omniscient si omniprezent, heterodiegetic, perspectiv din afar, focalizare neutr, viziune auctorial. Perspectiva naratorului este completat de cea a personajului martor Felix prin intermediul caruia sunt introduse n scen celelalte personaje. Personajele nu sunt doar tipuri realist balzaciene, ci,ca intr-o comedie, par a fi lipsite de moralitate, schematice, fara de coninut sufletesc asemeni eroilor lui Caragiale care triesc doar prin cuvnt. Grotescul este o dimensiune estetic fundamental in Enigma Otiliei care nu apare in clasicism. Tema fundamentala (balzaciana) este ceea a existentei societatii burgheze bucurestene, in primul sfert alsecolului trecut, dezvoltata in cateva subteme: a mostenirii, a paternitatii, a iubirii. Se poate identifica si osubtema a parvenirii, in masura in care toate personajele cu exceptia lui Pascalopol, nazuiesc sa patrundaintr o sfera sociala superioaraprin bogatie, casatorie sau afirmatie profesionala. Daca titlul initial Parintii Otiliei sublinia tema paternitatii, titlul sub care a fost publicata cartea,pune in evidenta eternul mister feminin dar si misterul unei varste: aceasta criza a tineretii lui Felix, puspt a intaia oara in fata cu absurditatea sufletului unei fete , aceasta este enigma afirma scriitorul insusi. Atitudinea scriitorului fata de lumea care o propune, este ceea a creatoruluidemiurg, care se proiecteaza in textca narrator omniscient, omnipresent care relateaza la persoana a3a,obiectiv, impersonal, neimplicat intr un stil neutru, urmarind relatia cauza-efect specifica realismuluibalzacian. Uneori se observa relativizarea omniscientei, naratorul mimand descoperirea unor relatii odata cu cititorul, ca in incipit, prin transferul de instanta narativa sau din comportamentism, in cazulOtiliei. In esenta, relativizarea si problematizarea eroinei alaturi de : ambiguitatea de factura moderna nu sunt decat forme prin care se sugereaza eternic mister feminin, adica Enigma Otiliei. Enigma Oriliei este un roman balzacian deoarece cuprinde anumite trasatori folosite de Balzac.

Filip Gabriel