More From This User
Michel Montignac - Mananc deci slabesc
"Mananc deci slabesc" nu e este doar o carte despre cum sa slabesti, ci te in...
Iacov Eraclid, poreclit Despotul, perise ucis de Buzduganul lui
Ş
tefan Tom
ş
a, careacum cîrmuia
ţ
ara, dar Alexandru L
ă
pu
ş
neanul, dup
ă
înfrîngerea sa în dou
ă
rînduri, de o
ş
tile
Despotului, fugind la Constantinopol, izbutise a lua o
ş
ti turce
ş
ti
ş
i se înturna acum saizgoneasc
ă
pre r
ă
pitorul Tom
ş
a
ş
i s
ă
-
ş
i ia scaunul, pre care nu l-ar fi perdut, de n-ar fi fostvîndut de boieri. Intrase în Moldavia, întov
ă
r
ăş
it de
ş
epte mii spahii
ş
i de vreo trei mii oastede strînsur
ă
. Îns
ă
pe lîng
ă
aceste, avea porunci împ
ă
r
ă
te
ş
ti c
ă
tr
ă
hanul tatarilor Nogai, ca s
ă
-ideie oricît ajutor de oaste va cere.L
ă
pu
ş
neanul mergea al
ă
turea cu vornicul Bogdan, amîndoi c
ă
l
ă
ri pe armasari turce
ş
ti
ş
i înarma
ţ
i din cap p
ă
n
ă
în picioare.
— Ce soco
ţ
i, Bogdane, zise dup
ă
pu
ţ
in
ă
t
ă
cere, izbîndi-vom oare?
— S
ă
nu te îndoie
ş
ti, m
ă
ria-ta, r
ă
spunse curtezanul,
ţ
ara geme subt asuprirea Tom
ş
ei.
Oastea toat
ă
se va supune cum i se va f
ă
g
ă
dui mai mare simbrie. Boierii, cî
ţ
i i-au mai l
ă
sat vii,
numai frica mor
ţ
ii îi mai
ţ
ine, dar cum vor vedea c
ă
m
ă
ria-ta vii cu putere, îndat
ă
vor alerga
ş
i-l vor l
ă
sa. — S
ă
deie Dumnezeu s
ă
n-aibi nevoie a face ceea ce au f
ă
cut Mircea-vod
ă
la munteni;dar
ţ
i-am mai spus, eu îi cunosc pre boierii no
ş
tri, c
ă
ci am tr
ă
it cu dîn
ş
ii.
— Aceasta r
ă
mîne la înalt
ă
în
ţ
elepciunea m
ă
riei-tale.Vorbind a
ş
a, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposir
ă
la o dumbrav
ă
. — Doamne, zise un aprod apropiindu-se, ni
ş
te boieri sosind acum cer voie s
ă
seînf
ăţ
i
ş
eze la maria-ta.
— Vie, r
ă
spunse Alexandru.Curînd intrar
ă
sub cortul unde el
ş
edea încungiurat de boierii
ş
i c
ă
pitanii s
ă
i, patru boieri, din care doi mai b
ă
trîni, iar doi juni. Ace
ş
tii erau vornicul Mo
ţ
oc, postelnicul Veveri
ţă
,
spatarul Spancioc
ş
i Stroici.Apropiindu-se de Alexandru-vod
ă
, se închinar
ă
pîn
ă
la p
ă
mînt, f
ă
r
ă
a-i s
ă
ruta poaladup
ă
obicei. — Bine-a
ţ
i venit, boieri! zise acesta silindu-se a zîmbi.
— S
ă
fii m.ta s
ă
n
ă
tos, r
ă
spunser
ă
boierii. — Am auzit, urm
ă
Alexandru, de bîntuirile
ţă
rii
ş
i am venit s-o mîntui;
ş
tiu c
ă
ţ
ara m-
a
ş
teapt
ă
cu bucurie. — S
ă
nu b
ă
nuie
ş
ti, m
ă
ria-ta, zise Mo
ţ
oc,
ţ
ara este lini
ş
tit
ă
ş
i poate c
ă
m
ă
ria-ta ai auzitlucrurile precum nu sînt; c
ă
ci a
ş
a este obiceiul norodului nostru, s
ă
fac
ă
din
ţ
în
ţ
ar arm
ă
sar.
Pentru aceea ob
ş
tia ne-au trimis pre noi s
ă
-
ţ
i spunem c
ă
norodul nu te vrea, nici te iube
ş
te
ş
i
m.ta s
ă
te întorci înapoi ca… — Dac
ă
voi nu m
ă
vre
ţ
i, eu v
ă
vreau, r
ă
spunse L
ă
pu
ş
neanul, a c
ă
ruia ochi scîntier
ă
ca
un fulger,
ş
i dac
ă
voi nu m
ă
iubi
ţ
i, eu v
ă
iubesc pre voi
ş
i voi merge ori cu voia, ori f
ă
r
ă
voia
voastr
ă
. S
ă
m
ă
-ntorc? Mai degrab
ă
-
ş
i va întoarce Dun
ă
rea cursul înd
ă
r
ă
pt. A! Nu m
ă
vrea
ţ
ara? Nu m
ă
vre
ţ
i voi, cum în
ţă
leg?
— Solului nu i se taie capul, zise Spancioc; noi sîntem datori a-
ţ
i spune adev
ă
rul.
Boierii sînt hot
ă
rî
ţ
i a pribegi la unguri, la le
ş
i
ş
i la munteni, pe unde au to
ţ
i rude
ş
i prieteni.1
Vor veni cu o
ş
ti streine
ş
i vai de biata
ţ
ar
ă
cînd vom avea r
ă
zboaie între noi
ş
i poate
ş
i m
ă
riei-tale nu-i va fi bine, pentru c
ă
domnul Tom
ş
a… — Tic
ă
los nu poate fi acel ce s-au învrednicit a se numi unsul lui Dumnezeu, ziseVeveri
ţă
.
— Au doar nu sînt
ş
i eu unsul lui Dumnezeu? au doar nu mi-a
ţ
i jurat
ş
i mie credin
ţă
,
cînd eram numai stolnicul Petre? Nu m-a
ţ
i ales voi? Cum au fost obl
ă
duirea mea? Ce sînge
am v
ă
rsat? Care s-au întors de la u
ş
a mea, f
ă
r
ă
s
ă
cî
ş
tige dreptate
ş
i mîngîiere?
Ş
i îns
ă
, acumnu m
ă
vre
ţ
i, nu m
ă
iubi
ţ
i? Ha! ha! ha!
Rîdea; mu
ş
chii i se suceau în rîsul acesta
ş
i ochii lui hojma clipeau. — Cu voia m
ă
riei-tale, zise Stroici, vedem c
ă
mo
ş
ia noastr
ă
a s
ă
cad
ă
de isnoav
ă
înc
ă
lcarea p
ă
gînilor. Cînd ast
ă
negur
ă
de turci va pr
ă
da
ş
i va pustii
ţ
ara, pe ce vei domni m
ă
ria-
ta? —
Ş
i cu ce vei s
ă
tura l
ă
comia acestor cete de p
ă
gîni ce aduci cu m
ă
ria-ta? ad
ă
ogiSpancioc. — Cu averile voastre, nu cu banii
ţă
ranilor pre care-i jupi
ţ
i voi. Voi mulge
ţ
i laptele
ţă
rii, dar au venit vremea s
ă
v
ă
mulg
ş
i eu pre voi. Destul, boieri! Întoarce
ţ
i-v
ă
ş
i spune
ţ
i celui
ce v-au trimis ca s
ă
se fereasc
ă
s
ă
nu dau peste el, de nu vrea s
ă
fac din ciolanile lui surle
ş
idin pelea lui c
ă
ptu
ş
eal
ă
dobelor mele.Boierii ie
ş
ir
ă
mîhni
ţ
i; Mo
ţ
oc r
ă
mase.
— Ce-ai r
ă
mas? întreb
ă
L
ă
pu
ş
neanul. — Doamne! Doamne! zise Mo
ţ
oc, c
ă
zînd în genunchi, nu ne pedepsi
ţ
i pre noi dup
ă
f
ă
r
ă
delegile naostre! Ad
ă
-
ţ
i aminte c
ă
e
ş
ti p
ă
mîntean, ad
ă
-
ţ
i aminte de zisa scripturei
ş
i iart
ă
gre
ş
i
ţ
ilor t
ă
i! Cru
ţă
pre biata
ţ
ar
ă
. Doamne! sloboade o
ş
tile aceste de p
ă
gîni; vin
ă
numai cu
cî
ţ
i moldoveni ai pe lîng
ă
m
ă
ria-ta
ş
i noi chize
ş
luim c
ă
un fir de p
ă
r nu se va cl
ă
ti din capul
în
ă
l
ţ
imei-tale;
ş
i de-
ţ
i vor trebui o
ş
ti, ne vom înarma noi cu femei
ş
i copii, vom r
ă
dica
ţ
ara în picioare, vom r
ă
dica slugile
ş
i vecinii no
ş
tri. Încredi-te în noi! — S
ă
m
ă
-ncred în voi? zise L
ă
pu
ş
neanul în
ţ
elegînd planul lui. Pesemne gînde
ş
ti c
ă
eu
ş
tiu zic
ă
toarea [4] moldoveneasc
ă
: „Lupul p
ă
rul schimb
ă
, iar n
ă
ravul ba“? Pesemne nu v
ă
cunosc eu
ş
i pre tine mai vîrtos? Nu
ş
tiu, c
ă
fiind mai mare peste o
ş
tile mele, cum ai v
ă
zut c
ă
m-au biruit, m-ai l
ă
sat? Veveri
ţă
îmi este vechi du
ş
man, dar înc
ă
i niciodat
ă
nu s-au ascuns;
Spancioc este înc
ă
tîn
ă
r, în inima lui este iubire de mo
ş
ie; Îmi place a privi sume
ţ
ia lui, pre
care nu se sile
ş
te a o t
ă
inui. Stroici este un copil, care nu cunoa
ş
te înc
ă
pre oameni, nu
ş
tie ceeste îmbunarea
ş
i minciuna; lui i se par c
ă
toate paserile ce zboar
ă
se m
ă
nînc
ă
. Dar tu,Mo
ţ
oace? învechit în zile rele, deprins a te ciocoi la to
ţ
i domnii, ai vîndut pre Despot, m-ai
vîndut
ş
i pre mine, vei vinde
ş
i pre Tom
ş
a; spune-mi, n-a
ş
fi n
ă
t
ă
r
ă
u de frunte, c
ă
nd m-a
ş
încrede în tine? Eu te iert îns
ă
, c-ai îndr
ă
znit a crede c
ă
iar m
ă
vei putea în
ş
ela,
ş
i î
ţ
i
f
ă
g
ă
duiesc c
ă
sabia mea nu se va mînji în sîngele t
ă
u; te voi cru
ţ
a, c
ă
ci îmi e
ş
ti trebuitor, ca s
ă
m
ă
u
ş
urezi de bl
ă
stemurile norodului. Sînt al
ţ
i trîntori de care trebuie cur
ăţ
it stupul.Mo
ţ
oc îi s
ă
rut
ă
mîna, asemenea cînelui care, în loc s
ă
mu
ş
ce, linge mîna care-l bate. El
era mul
ţă
mit de f
ă
g
ă
duin
ţ
a ce cî
ş
tigase;
ş
tia c
ă
Alexandru-vod
ă
a s
ă
aib
ă
nevoie de un
intrigant precum el. Deputa
ţ
ii erau porunci
ţ
i de Tom
ş
a, ca neputînd înturna pre L
ă
pu
ş
neanul
din cale, s
ă
-
ş
i urmeze drumul la Constantinopol, unde, prin jalobe
ş
i dare de bani, s
ă
mijloceasc
ă
mazilia lui. Dar v
ă
zînd c
ă
el venea cu însu
ş
i învoirea Por
ţ
ii; pe de alta, sfiindu-se
a se întoarce f
ă
r
ă
nici o isprav
ă
la Tom
ş
a cerur
ă
voie s
ă
r
ă
mîie a-l întov
ă
r
ăş
i. Acesta era planul lui Mo
ţ
oc ca s
ă
se poat
ă
lipi de L
ă
pu
ş
neanul. Voia li se dete.2
Ai s
ă
dai sam
ă
, doamn
ă
!…
Tom
ş
a, nesim
ţ
indu-se în stare a se împotrivi, fugise în Valahia
ş
i L
ă
pu
ş
neanul nu
întîlnise nici o împiedicare în drumul s
ă
u. Norodul pretutindene îl întîmpina cu bucurie
ş
in
ă
dejde, aducîndu-
ş
i aminte de înt
ă
ia lui domnie, în care el nu avusese vreme a-
ş
i dezv
ă
luiurîtul caracter.Boierii îns
ă
tremurau. Ei aveau dou
ă
mari cuvinte a fi îngriji
ţ
i:
ş
tiau c
ă
norodul îi
ur
ăş
te,
ş
i pre domn c
ă
nu-i iube
ş
te.Îndat
ă
ce sosise, L
ă
pu
ş
neanul porunci s
ă
împle cu lemne toate cet
ăţ
ile Moldaviei, afar
ă
de Hotin
ş
i le arse, vrînd s
ă
strice prin aceasta azilul nemul
ţă
mi
ţ
ilor, carii de multe ori, subt
ad
ă
postul zidurilor acestora, urzeau comploturi
ş
i a
ţ
î
ţ
au revolte. Ca s
ă
sece influin
ţ
a boierilor
ş
i s
ă
stîrpeasc
ă
scuiburile feudalit
ăţ
ii, îi despoia de averi sub feluri de pretexte, lipsindu-i cuchipul acesta de singurul mijloc cu care puteau ademeni
ş
i corumpe pre norod.Dar nesocotind de ajuns planul acesta, îi omorea din cînd în cînd. La cea mai mic
ă
gre
ş
eal
ă
dreg
ă
toreasc
ă
, la cea mai mic
ă
plîngere ce i s-ar
ă
ta, capul vinovatului se spînzura în poarta cur
ţ
ii, cu o
ţ
idul
ă
vestitoare gre
ş
alei lui, adev
ă
rate sau pl
ă
smuite
ş
i el nu apuca s
ă
putrezeasc
ă
, cînd alt cap îi lua locul. Nime nu îndr
ă
znea a gr
ă
i împotriva lui, cu cît mai vîrtos a lucra ceva. O gvardienumeroas
ă
de lefecii albanezi, serbi, unguri, izgoni
ţ
i pentru relele lor fapte, î
ş
i aflaser
ă
sc
ă
pare lîng
ă
Alexandru, care, pl
ă
tindu-i bine, îi avea h
ă
r
ă
zi
ţ
i; iar o
ş
tile moldovene, sub
c
ă
pitani creature a lui, le
ţ
inea pe margeni; slobozînd îns
ă
pre osta
ş
i pe la casele lor, le
m
ă
rginise în pu
ţ
in num
ă
r.
Întru o zi el se primbla singur prin sala palatului domnesc. Avusese o lung
ă
vorb
ă
cuMo
ţ
oc, care intrase iar în favor
ş
i care ie
ş
ea, dup
ă
ce îi înf
ăţ
o
şă
se planul unei nou
ă
contribu
ţ
ii.Se p
ă
rea neastîmp
ă
rat, vorbea singur
ş
i se cuno
ş
tea c
ă
mediteaz
ă
vreo nou
ă
moarte, vreo nou
ă
daun
ă
, cînd o u
şă
laturalnic
ă
deschizîndu-se, l
ă
s
ă
s
ă
intre doamna Ruxandra.La moartea p
ă
rintelui ei, bunului Petre Rare
ş
, care — zice hronica — cu mult
ă
jale
ş
imîhniciune a tuturor s-au îngropat în sf. monastirea Probota, zidit
ă
de el, Ruxandra r
ă
m
ă
seseîn fraged
ă
vîrst
ă
, sub tuturatul a doi fra
ţ
i mai mari, Ilia
ş
ş
i
Ş
tefan. Ilia
ş
, urmînd în tronul
p
ă
rintelui s
ă
u, dup
ă
o scurt
ă
ş
i desfrînat
ă
domnie, se duce la Constantinopol, unde îmbr
ăţ
o
şă
mahometismul
ş
i în locul lui se sui pe tron
Ş
tefan. Acesta fu mai r
ă
u decît fratele s
ă
u; începua sili pre str
ă
ini
ş
i pre catolici a-
ş
i lep
ă
da relegea,
ş
i multe familii bogate ce se locuiser
ă
în
ţ
ar
ă
pribegir
ă
din pricina aceasta, aducînd s
ă
r
ă
cie p
ă
mîntului
ş
i c
ă
dere nego
ţ
ului. Boierii care,
cei mai mul
ţ
i, era încuscri
ţ
i cu polonii
ş
i cu ungurii, se sup
ă
rar
ă
,
ş
i cor
ă
spunzîndu-se cu
boierii pribegi, hot
ă
rîr
ă
pieirea lui. Poate ar fi mai întîrziat a-
ş
i pune în lucrare planul, dac
ă
desfrînarea lui nu l-ar fi gr
ă
bit. „Nu h
ă
l
ă
duia de r
ă
ul lui nici o jupîneas
ă
, dac
ă
era frumoas
ă
,“,zice hronicarul în naivitatea sa. Într-o zi, cînd se afla la
Ţ
u
ţ
ora, nemaia
ş
teptînd sosirea boierilor pribegi, boierii ce erau cu dînsul, ca s
ă
nu-l scape, au t
ă
iat frînghiile cortului subcarele el
ş
edea
ş
i, dînd n
ă
val
ă
, l-au ucis.Acum numai Ruxandra r
ă
m
ă
sese din familia lui Petru Rare
ş
ş
i pre dînsa boierii uciga
ş
io hot
ă
rîser
ă
a fi so
ţ
ie un oarec
ă
rui numit Jolde, pre care ei îl aleses
ă
r
ă
de domn. Dar
L
ă
pu
ş
neanul, ales de boierii pribegi, întîmpinînd pre Joldea, îl birui
ş
i prinzîndu-l îi t
ă
ie nasul
ş
i-l dete la c
ă
lug
ă
rie;
ş
i ca s
ă
trag
ă
inimile norodului în care via înc
ă
pomenirea lui Rare
ş
, seînsur
ă
ş
i lu
ă
el pre fiica lui.Astfel ginga
ş
a Ruxandra ajunses
ă
a fi parte biruitorului.Cînd intr
ă
în sal
ă
, ea era îmbr
ă
cat
ă
cu toat
ă
pompa cuvenit
ă
unii so
ţ
ii, fiice
ş
i surori de
domn.Peste zobonul de stof
ă
aurit
ă
, purta un beni
ş
el de felendre
ş
albastru bl
ă
nit cu samur, ac
ă
ruia mînice atîrnau dinapoi; era încins
ă
cu un colan de aur, ce se închia cu mari paftale de3
of 00
Costache Negruzzi - Al. Lapusneanu
34,574 Reads
Info and Rating
| Category: | Uncategorized. |
| Rating: | (6 Ratings) |
| Upload Date: | 03/21/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment