Pentru că este primăvară,şi nu avea bani de flori,un om fugea cu realitatea la subraţ prin oraş, prin cotloanele oraşuluişi îşi jumulea propria lui umbră de întrebări.Un om fugea cu o maşină prin întrebările tale,nefiind îndrăgostit de stopurişi mânca întruna insatisfacţii, dejecţii verbale, tranzitive,declamative,corelative…De ce nu este oprit acest om care mănâncă faruri?Ce, dacă e primăvară, trebuie să meargă cu realitatea galant, pestradă?!Să se mai oprească şi el, oxigenatul,să mai ia aer.Primăvară de primăvară, primăvară fără teorii,fără reproşuri, plină de politică oligarhică şi de mucaliţi fără bani.O primăvară în care oamenii se tem de ei,o primăvară în care câmpurile nu mai au poveşti de adormit copiii,o primăvară cu zgomot surd,cu maşini aruncate la fiare vechi.Prea multă primăvară.O violentă primăvară.Dragostea, ca o primăvară,te atenţionează să nu fi obscen.
Poţi să fii om, dar nu obscen!
, zice primăvara.Primăvara nu este ca primăvara care a fost. Ea este întotdeauna ca primăvara care este în toi sau în mugur.3
Leave a Comment