Fie de lectur - Psihologie

Autori: Mielu Zlate coordonator Tinca Creu Nicolae Mitrofan Mihai Aniei Manual de clasa a X-a Editura Aramis 2005

1 .Senzaii
Senzatiile realizeaza cea dintai si cea mai simpla legatura informational cu lumea si cu sine. Prin procesele senzoriale, omului i se semnalizeaza insusiri cum ar fi lumina, sunete, vibratii etc. care-i orienteaza si regleaza actiunile cu lucrurile sau ii semnalizeaza stari organice legate de trebuintele de hrana, aparare etc. Senzatiile sunt procesele psihice elementare prin care se semnalizeaza separate, in forma unei imagini simple si primare , insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Insusirile senzatiilor: Calitatea este insusirea care diferentiaza o senzatie de alta si astfel vorbim de cele vizuale, auditive, olfactive etc. Aceasta calitate este si un criteriu de calificare a senzatiilor. Intensitatea senzatiei este proportional cu cea a stimului. Daca trebuie sa creasca intensitatea senztiei, atunci trebuie sa fie sporita si puterea stimului. Dar intensitatea senzatiei mai depinde si de alti factori: starea generala a organismului, gradul de sensibilitate a analizatorului din acel moment. Asa de exemplu, in stare de oboseala chiar si stimuli puternici sunt mai slab receptionati. La fel se intampla si daca doar analizatorul respective a fost suprasolicitat anterior. Durata senzatiei corespunzatoare, in general, duratei actiunii stimului. Trebuie doar sa se tina seama de existent altor doua fenomene: perioada de latnta si efectul de postactiune. Primul se refera la faptul ca senzatia nu apare imediat dupa actiunea stimului, ci dupa un interval de cca. 100-150 miimi pe secunda. Cel de-al doilea se referala faptul ca dupa incetarea actiunii stimulului se mentine cateva miimi de secunda o urma, o imagine consecutiva. Aceasta are o mare importanta in producerea perceptiei. Tonalitatea afectiva se refera la faptul ca senzatiile sunt insotite de trairi afective placate sau neplacute. Aceasta depinde pe de o parte de natura anterioara a subiectului si de atitudini pe care si le-a format. Astfel, sunetele stridente sunt insotite de neplacere, la fel mirosurile si gusturile dezagradabile. Valoarea informationala se refera la faptul ca senzatiille reflecta: a). insusiri ale obiectelor exterioare si pe aceasta baza miscarile si actiunile pot fi eficiente b). gradul de incordare muscular si directia de orientare a miscarilor c). stari interne legate de satisfacerea trebuintelor fundamentale. Caracterul constient este o insusire a senzatiilor care apare numai dupa ce s-au dezvoltat alte procese psihice cum ar fi: gandirea, memoria si mecanismului limbajului.

2.Perceptii
Omul traieste intr-o lume diversa de obiecte si fenomene care exista in spatiu si se desfasoara in timp. Pentru a stabili relatiile informationale cu acestea si a se adapta la ele, dispuse de capacitatea de a avea perceptii. Perceptiile sunt procese senzoriale complexe si totodata imagini primare, continand totalitatea informatiilor despre insusirile concrete ale obiectelor si fenomenelor in conditiile actiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Fazele procesului perceptive: Detectia este prima faza care consta in sesizarea si constientizarea doar a prezentei stimului in campul perceptive, fara sa se poata spune ceva despre caracteristicile lui. Discriminarea consta in detasarea stimulului de fond si remarcarea acelor insusiri care-l deosebesc de altii asemanatori. Identitatea se refera la realizarea unui nivel mai inalt de procesare si la cuprindderea intro imagine unitara a informatiilor obtinute anterior si raportarea acesteia la modelul perceptive corespunzator din experienta anterioara, iar subiectul poate recunoaste ceea ce percepe. Interpretarea este defapt conditionata de legatura naturala a perceptiei cu activitatea omului. Consta in stabilirea seminificatiei obiectului perceput, a importantei lui pentru subiect, a posibilei sale utilizari in activitate. Intervin, deci, de aceasta data, mecanismele intelegerii, confruntarea cu planul mintal al desfasurarii activitatii.

3.Reprezentari
Informatiile perceptive care servesc direct la organizarea conduitei omului nu dispar fara urma. Ele mai persista un interval scurt de timp ( de la cateva sutimi la o secunda) si apoi intra intr-o noua procesare specifica procesului reprezentarii. Reprezentarea se defineste ca proces cognitive-senzorial de semnalizare in forma unor imagini unitare, dar schematice, a insusirilor concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor in absenta actiunii directe a acestora asupra analizatorilor. Clasificarea reprezentarilor: Omul dispune de o mare varietate de reprezentari pe care le-a clasificat dupa mai multe criteria, dar mai ales dupa: a) Analizatorul dominant in producerea lor b) Gradul de generalizare c) Nivelul operativitatii mentale implicite in generarea lor

Dupa analizatorul dominant, exista urmatoarele feluri de reprezentari: Reprezentari vizuale care sunt celel mai numeroase in experienta fiecaruia si prezinta cele mai multe dintre caracteristicile analizate anterior. Prin urmare, ele sunt configuratice, detasate de fond si proiectate pe un ecran mintal uniform, defajate de detalii cromatice. Reprezentari auditive reproduce atat zgomote, cat si sunete musicale si verbale si structure melodic si verbale. O melodie este reprezentata nu in detaliu, ci sub aspectul ritmului, al variatiei de intonatie, al varfurilor de inaltime. Reprezentari chinestezice sunt imagini mentale ale propriilor miscari. In timpul desfasurarii lor, se produc micro-miscari in grupurile de muschi corespunzatoare.

Dupa gradul de generalitate s-au stabilit urmatoarele categorii de reprezentari: Reprezentarile individuale sunt cele ale obiectelor, fiintelor, fenomenelor reale si care au o anumita seminificatie pentru o persoana. Astfel, fiecare pastreaza in minte reprezentarea casei parintesti, a scolii, a parintilor si a profesorilor, prietenilor si rudelor etc. Reprezentarile generale cuprind in structural or insusirile commune si caracteristice pentru o intreaga clasa de obiecte si de aceea orice nou exemplar cu care ne-am intalnit este recunoscut ca apartinand aceluiasi grup. Cele mai generale reprezentari sunt cele geometrice care au fost chiar numite concept figurale.

4.Gandirea
Cunoasterea lumii este un process complex si laborios pe care omul il realizeaza folosindu-se de o serie de instrumente psihice cum sunt: senzatiile, perceptiile, reprezentarile, gandirea, memoria sau imaginatia. Gandirea este un process psihic care se desfasoara intr-un anumit plan mintal, intern, subiectiv, uzand de judecati, rationamente, operatii cognitive cu ajutorul carora realizeaza o procesare profunda cu realitatea.

5.Memoria
Prin procesele senzoriale de cunoastere, omul are posibilitatea sa traiasca mai ales in present, sa reactioneze la acele insusiri ale obiectelor care actioneaza nemijlocit aici si acum asupra organelor de simt. Impresiile, imaginile, gandurile, emotiile, miscarile prevazute, actuale nu se pierd insa m nu se volatizeaza fara a lasa nici o urma in creier, dimpotriva, ele dispar in trecut, se sedimenteaza, se cristalizeaza, pentru ca mai apoi sa fie scoase la lumina si refolosite.

Memoria este procesul psihic de intiparire, stocare (depozitare) si reactualizare a informatiilor.

6.Imaginatia
In contextual eforturilor indelungate ale oamenilor de a se adapta la mediu, aceasta a dobandit un nou process psihic, cel imaginative. Prin intermediul imaginatiei, campul cunoasterii umane se largeste foarte mult. Imaginatia este un process cognitive complex de elaborare a unor imagini si proiecte noi, pe baza combinarii si transformarii experientei. Un procedeu imaginative este un mod de operare mintala presupunand o succesiune mai mult sau mai putin riguroasa de compuneri, descompuneri si recompuneri, de integrari si dezntegrari, care duc la rezultate variabile cantitativ si calitativ.

7. Motivatia
Procesele sau mecanismele psihice parcurse pana acum sunt absolute necesare, dar nu si suficiente. Este de ajuns, ne punem intreba, ca scopul unei activitati sa fie clar, corect si riguros formulat pentru ca activitatea respective sa conduc la eficienta? Este suficient ca omul sa dispuna de o buna perceptie si memorie, de o gandire flexibila si de o imaginative bogata pentru a fi si performant? Fara indoiala ca stimulat pentru a face ceva sau va obtine a invata, a munci, a crea, nu va obtine performatiile dorite. O noua serie de informatii apare: de ce reactioneaza oamenii? De ce unul si acelasi om reactioneaza diferit in momente diferite? Raspunsul este limpede: deoarece intra in functiune o noua categorie de mecanisme psihice cu rol de stimulare si activare, de sensibilizare selective si imbold, incadrare in categoria generala de motivatii. Motivatia este ansamblul stimulilor interni care determina comportamentul. Motivatia este ansamblul starilor de necessitate ale organismului care orienteaza si dirijeaza comportamentul pe directia satisfacerii lor.

8.Afectivitatea
Omul nu se raporteaza indiferent la realitate, dimpotriva, obiectele, fenomenele, evenimentele care actioneaza asupra lui au un ecou, o rezonanta in constiinta sa, trezesc la viata anumite trebuinte, corespund sau nu nevoilor lui, ii satisfac sau nu interesele, aspiratiile, idealurile. Intre stimulii interni si realitatea inconjuratoare au loc confruntari si ciocniri ale caror efecte sunt tocmai procesele afective. In timp ca aprobarea sau satisfacerea cerintelor interne genereaza placeri, multumire, entuziasm, bucurie, contrazicerea sau nesatisfacerea lor duce la neplacere, nemultumire, indignarea, tristete etc.

Procesele psihice care reflecta relatiile dintre subiect si obiect sub forma de trairi, uneori atitudinale, poata denumirea de procese afective. Rolul proceselor afective: Emotiile prin starea de agitatie difuza, prin intensitatea si desfasurarea lor tumultoasa dezorganizata conduit umana. (Pierre Janet) Emotiile prin mobilizarea intregului organism, prin punerea lui in accord cu situatia organizeaza conduit umana. (W. B. Cannon)

Comunicarea si limbajul
Sa ne imaginam urmatoarea situatie : in curtea scolii doi elevi, Andrei si Cornel se indreapta unul spre celalalt, se salute, isi strang mainile si discuta foarte relaxat, amical. Ce anume ne comunica aceste gesturi? Evident o relatie colegiala apropiata, poate chiar prietenia. Andrei ii comunica lui Cornel ca i-a adus un CD cu muzica preferata, iar Cornel ii ofera si el un CD cu un film nou aparut. Din discutia lor mai rezulta ca urmeaza sa plece intr-o tara straina sa locuiasca in vacant la o familie, iar anul urmator familial or sa gazduiasca tineri din acea tara. Sa analizam situatia: avem descrise aici cele trei forme fundamentale de schimburi proprii societatii umane: schimbul de bunuri, schimbul de persoane si schimbul de informatii. Limba si limbaj Limba este un system complex de semen, simboluri si reguli gramaticale. Limba este instrumental de baza a comunicarii interumane. Limbajul este instrumental cel mai important al gandirii si al constiintei.

Atentia
Un elev se adreseaza unui coleg, cu rugamintea de a face un calcul in gand pe masura ce ii va prezenta niste date, de genul: intr-un tramvai in care sunt 18 calatori, la la urmatoarea statie coboara 5 si urca 3, la urmatoarea coboara 4 si urca 11, la urmatoarea coboara 19 si urca 10. L urmatoarea coboara 7 si urca 13, la urmatoarea coboara 8 si urca 4. Intrebare finala cate statii au fost? Colegul spune: Nu stiu, pentru ca nu am fost atent la asta! Atentia este orientarea, selectivitatea si concentrarea constiintei noastre asupra unor stimuli aflati in afara noastra sau in interiorul nostru.

Vointa
Vointa este o manifestare complexa si greu de definit, dar mai ales greu de evaluat, de masurat. Psihologia stiintifica isi propune sa evalueze, sa cuantifice manifestarile vietii psihice si sa emita anticipari, predictii cu privire la evolutia fenomenului studiat. Vointa este o forma de autoreglare a conduitei. Este o autoreglare, constienta pentru ca in urma deliberarilor alegem in cunostiinta de cauza variant de actiune.

Conceptul de personalitate
Multe notiuni ale psihologiei se regasesc si in limbajul cotidian, avand chiar o mare frecventa de utilizare. De la aceasta regula nu face exceptie nici notiunea de personalitate. Spunem despre cineva ca are o personalitate puternica, iar despre altcineva ca n-are personalitare. Cuiva ii acordam atributul de personalitate matura. Ne ajuta psihologia cotidiana, de bun simt, sa intelegem ce este personalitatea? Uneori da, alteori nu. In mod sigur insa, ne ajuta psihologia stiintifica.

Temperamentul
Temperamentul desemneaza latura dinamico-energetica a personalitatii. Temperamentul nu sunt bune sau rele, de dorit sau indezirabile.

Tipuri majora Extravert

Gandire E ganditor - Adaptabil - Bun organizator I-ganditor - Speculativ - Metodic

Sentiment E sentimental - Prietenos - Depinde de ceilalti I-sentimental - Pasiuni violente - Aparenta linistita

Tipuri functionale Senzatie E senzitiv - Abil - Descurcaret

Intuitie

E intuitiv - Inovator - Explorator

Introvert

I-senzitiv - Centrat pe sine - ezitant

I-intuitiv - vizionar - idealist

Aptitudinile
Este cunoscut faptul ca oamenii se diferentiaza intre ei prin rezultatele activitatii desfasurate. Unii sunt neintrerupti in ceea ce priveste forta fizica, altii in manuirea unor unelte, altii in folosirea diferitelor instrumente musicale, altii in confectionarea unor noi produce etc. Aceste calitati atrag dupa sine atribuirea unor calificative celor care le poseda precum inzestrare, maiestrie, dibacie etc. Ansamblul de insusiri de ordin instrument-operational care diferentiaza oamenii intre ei in ceea ce priveste maniera de desfasurare a diferitelor activitati si, mai ales, in ceea ce priveste randamentul cantitativ si calitativ al acestora.

Caracterul
Termenul de caracter isi are originea in vechea greaca si inseamna tipar, pecete. Caracterul se refera la acele trasaturi care descriu modul de a fi, de a se comporta, atitudinile, convingerile, profilul moral al unei persoane. Daca temperamentul este neutral, nu implica orientari valorice, in schimb caracterul este incarcat valorile, descrie profilul psihomoral al omului. Daca temperamentul este innascut, caracterul se dobandeste prin modelare socioculturala. Caracterul este alcatuit din trasaturi care se desfasoara pe un continuum, de la pozitiv la negative; toti oamenii au catacter, dar orientat valoric intr-o maniera diferita. Puterea caracterului este data de forta convingerilor, de taria cu care le aparam si sustinem, de constanta si persistent lor in timp si in imprejurari variate, si nu de incarcatura lui valorica. Caracterul nu este imuabil, neschimbator, el se poate modifica in timp sub influenta unor factori de mediu, socio-culturali.

Inteligenta
Ce avem in vedere, de fapt, atunci cand spunem despre cineva ca este inteligent? Pot fi mai multe aspect: volumul de informatii, rapiditatea cu care raspunde la unele intrebari sau cu care rezolva anumite sarcini si problem, solutiile pe care le propune in anumite situatii, modul in care isi adapteaza conduita in functie de cerintele unor inprejurari. Inteligenta este dimensiunea personalitatii ce favorizeaza adaptarea conduitei intelectuale, practice sau sociale la situatii noi.

Creativitatea
Evolutia societatii si progresele uriase in planul cunoasterii si al tehnologiei ar fi greu de explicat daca oamenii nu ar avea capacitatea de a depasii prezentul si de a crea noul. De-a lungul timpului, s-au facut extreme de multe descoperiri. Astazi, ne deplasam extreme de repede cu ajutorul mijloacelor de mare viteza, comunicam de la mare distant in orice moment, avem acces la toate informatiile transmise din locuri foarte indepartate, am scapat de boli care faceau ravagii printer semenii nostril. Si toate acestea pentru ca omul nu s-a multumit cu ceea ce este, el fiind mereu marcat de nevoia de a crea ceva nou. Deci individual uman, printer alte trasaturi ale personalitatii sale, se caracterizeaza si prin creativitate Creativitatea este ansamblul unitar al factorilor subiectivi ai obiectivi care duc la realizarea de catre indivizi sau grupuri a unui produs original si de valoare pentru societate.