CEI DOI BAIETEI In urma cu cateva veri o profesoara statea pe faleza, odihnindu-se dupa o lunga plimbare de-a lungul

Coastei Cornish.Aceasta manca un sandvis si observa ce se intampla pe plaja.Doi baietei ,in jurul varstei de 6 ani,se jucau impreuna.Probabil ca au alergat ceva vreme,s-au distrat ,si acum ,putin istoviti, s-au asezat langa ea si au inceput sa discute. Probabil ca abia se intalnisera ,dar, asa cum se intampla cu copiii in vacante, pareau sa aiba foarte multe de discutat.In final,unul dintre ei ii spuse celuilalt: -Ce vrei sa te faci cand vei fi mare?Eu voi fi neuro-chirurg. -Doamne.Chiar nu stiu.Nu m-am gandit niciodata pana acum.Stii,nu sunt foarte istet. Vantul din Cornish a rapit restul conversatiei.Iar profesoara a fost lasata pe ganduri de cel de-al doilea baietel care avea atat de putina incredere in sine .Poate datorita unui alt invatator!Sau a unui parinte.La varsta de 6 ani,daca nu-si schimba parerea,sau daca nimeni altcineva nu-l ajuta sa si-o schimbe,va fi afectat pentru tot restul vietii;isi va limita posibilitatile si nu-si va valorifica potentialul. Credintele nu sunt adevarate.Ele sunt o constructie in jurul careia ne organizam comportamentul.Deci fiecare din noi actioneaza ca si cum credinta noastra ar fi adevarata.Si din acest motiv toate dorintele noastre devin realitate,caci credintele,fie ca ne dau puteri fie ca ni le limiteaza sunt profetii care se implinesc prin ele insele.