1

I. Originile mecanicii cuantice

1 Radiatia termica

1.1 Introducere


Este bine cunoscut faptul c pe seama diferitelor forme de energie, corpurile
pot emite unde electromagnetice. Radiaia electromagnetic obinut pe seama
energiei interne a corpurilor poart numele de radiaie termic. Toate celelalte tipuri
de radiaie ( obinute pe seama altor forme de energie dect cea intern) sunt
combinate n termenul de luminescen.
Astfel descrcrile n gaze reprezint fenomenul de electroluminescen,
emisia de radiaie de ctre corpuri bombardate cu electroni poart numele de
catodolumionescen iar emisia de radiaie pe baza radiaiei electromagnetice
absorbit de corpuri este numit fotoluminescen, iar .
Orice substan aflat la o temperatur superioar lui 0 K emite radiaie
termica.
Din punct de vedere fizic, principala problem referitoare la radiatia termica
este legat de explicarea distribuiei energiei n spectrul acesteia.

1.2 Radiaia termic de echilibru

Presupunem un corp, care emite unde electromagnetice pe seama energiei sale
interne (radiaie termic), aflat ntr-o incint vidat cu pereii considerai suprafee
perfect reflecttoare. Radiaia reflectat de pereii incintei va fi absorbit de corp
(parial sau complet). Ca urmare ntre corp i radiatia din cavitate va avea loc un
schimb continuu de energie. Dac distribuia de energie ntre corp i radiaie rmne
constant pentru orice lungime de und, starea sistemului alctuit din corp i radiaie
va fi una de echilibru. Experienta arata ca singura radiatie, care se poate afla in
echilibru cu corpurile emitatoare este radiatia termica.
Existena radiaiei termice de echilibru (radiaia electromagnetic aflat n
echilibru cu corpul emitor) nu poate obine o explicaie corespunztoare plecnd de
la legile fizicii clasice.
Este uor de observat cum dou fenomene asemntoare din punctul de vedere
al fizicii clasice nu pot fi explicate cu ajutorul acesteia. Astfel o bucat de fier, aflat
la temperatura de 0C ntr-o incint vidat emite o energie de
5
10 3 erg/secund pe
fiecare centimetru al suprafeei sale n timp de o secund i se afl n echilibru cu o
radiaie termic avnd o densitate de energie de
5
10 4 erg/cm
2
. Pe de alt parte
densitatea energiei termice n interiorul bucii de fier este de
9
10 8 erg/cm
3
, fiind de
14
10 2 ori mai mare dect aceea a radiaiei. Aceast energie este datorat vibraiei
atomilor n jurul poziiilor lor de echilibru. Concluzia care se desprinde imediat este
c in cazul atomilor de fier care vibreaz, aflai n echilibru termodinamic cu energia
termic de echilibru, aproape toat energia este concentrat n atomii aflai n micare
de vibraie i doar o mic parte din aceast energie se afl n radiaia termic de
echilibru. Acest fenomen este de neneles din punct de vedere al mecanicii clasice.
Fie un model simplu corespuntor din punct de vedere clasic cu cel descris mai
nainte: la suprafaa unei ape aflat ntr-o incint se afl un sistem de dopuri legate
prin resorturi, intr-un astfel de mod nct ele pot oscila unul fa de altul. Dac facem
2
s vibreze dopurile, acestea vor comunica energia lor apei cu suprafaa linitit la
momentul iniial, observndu-se formarea unor unde. Undele se vor propaga la
suprafa n direcii diferite, reflectndu-se pe pereii rezervorului divizndu-se n
unde din ce n ce mai mici, iar ele se vor transforma ca urmare a vscozitii n
energie caloric. Dup un timp energia dopurilor se va transforma n ntregime n
energie caloric, dopurile transferndu-i energia mediului nconjurtor. Deosebirea
dintre cele dou experiene este evident. Pe baza conceptelor fizicii clasice este
imposibil s se poat explica diferena dintre densitile energiei electromagnetice din
interiorul bucii de fier i accea a radiaiei termice de echilibru.
Capacitatea radiaiei termice de a fi n echilibru cu corpurile ce emit radiaie
termic se datoreaz faptului c intensitatea ei este dependent de temperatur. Astfel
dac se consider o violare a echilibrului dintre radiaie i corp, corpul va emite mai
mult energie dect absoarbe, avand loc o scdere a energiei corpului ceea ce va duce
la o scdere a temperaturii. Acest lucru va conduce la o reducere a cantitii de
energie emise de corp. Temperatura corpului se va micora pn ce cantitatea de
energie emis va fi egal cu cantitatea de energie absorbit. Aadar violarea
echilibrului dintre corp i radiaie genereaz procese care conduc la restaurarea
echilibrului.
Studiile experimentale asupra radiaiei termice arata ca aceasta are
urmtoarele proprieti caracteristice:
- spectrul su se ntinde n mod continuu pe ntreg domeniul de frecvene ntre 0 i
;
- la echilibru termodinamic, radiaia termic este omogen i izotrop (are aceleai
proprieti n toate punctele i dup toate direciile);
- radiaia termic este total nepolarizat.

n continuare prezentm mrimile care caracterizeaz radiaia termic de
echilibru. Intensitatea radiaiei termice este caracterizat de fluxul de energie msurat
n watti. Fluxul de energie emis de unitatea de suprafa a unui corp n toate direciile
(n interiorul unui unghi solid de 2 ) este cunoscut ca emitan radiant a corpului-
R. Emitana radiant este o funcie de temperatur.
Energia radiaiei pe unitate de volum constituie densitatea de energie i va fi
notat cu w fiind o mrime dependent de temperatur. Densitatea de energie a
radiaie corespunztoare unui interval de frecven d este

w i este legat de
densitatea de energie prin relaia:

=
0

d w w (1.1)
Dac se cosider c fluxul de energie emis pe unitatea de suprafa, a corpului
n intervalul de frecven d este

dR atunci se poate scrie:

=
0

dR R (1.2)
unde


d r dR = (1.3)

r reprezentnd puterea spectral de emisie sau emisivitatea corpului.

Dac fluxul de energie

d datorat radiaiei cu frecvena n intervalul d cade

pe o suprafa elementar a corpului i
i
d

este fluxul absorbit de corp atunci

mrimea definit de relaia:
3

=
d
d
a
i
T
(1.4)
este puterea spectral de absorbie sau absorvitatea corpului. Ea este o funcie de
frecven i de temperatur. Prin definiie puterea spectral de absorbie este mai mic
dect unitatea. Corpul ce absoarbe radiaia asociat tuturor frecvenelor ce cade pe el
este cunoscut ca fiind corp negru. Corpurile cu 1 < const a
T
sunt numite corpuri
gri. O substan cu

a =1 nu exist n realitate. Carbonul negru i platina neagr au o

putere spectral de absorbie aproape de unitate n interiorul unui interval limitat de
frecvene. Puterea spectral de absorbie a acestor substane este sensibil mai mic
dect unitatea n regiunea infraroului ndeprtat. Este posibil s se construiasc un
dispozitiv, ale crui proprieti s corespund cu cele ale unui corp negru. Un astfel de
dispozitiv este o incint nchis aproape complet, prevzut cu un mic orificiu (fig.
1.1).



Fig. 1.1

Radiaia care ptrunde n cavitate prin orificiu sufer uin mare numr de
reflexii pe pereii incintei nainte de a iei din ea. O parte din energie este absorbit la
fiecare reflexie i ca rezultat virtual, ntreaga radiaie de orice frecven este absorbit
de dispozitiv.

1.3 Legile radiatiei termice

1.3.1 Legea lui Kirchhoff


Prima incercare legata de studiul teoretic al radiaiei termice de echilibru a
fost facuta de Gustav Kirchhoff, care a artat pe considerente termodinamice c
pentru o temperatur constant, densitatea spectral de energie a radiaiei este
complet independent de natura i proprietile corpurilor ce se afl n interiorul
incintei. Kirchhoff a artat c exist o legtur ntre puterea spectral de emisie i
puterea spactral de absorbie ale unui corp. Vom presupune c un numr de corpuri
se afl ntr-o incint vidat la temperatura T (fig. 1.2)


4

1
2
3

Fig. 1.2.

Corpurile pot schimba energie ntre ele doar prin emisie i absorbie de unde
electromagnetice. Experiena arat c toate corpurile vor ajunge ntr-o stare de
echilibru termodinamic atunci cnd ele vor avea aceeai temperatur T, egal cu
temperatura incintei. n aceast stare, un corp cu o anumita putere spectrala de emisie
va emite mai mult energie pe unitate de suprafa n unitatea de timp, dect un corp
cu puterea spectral de emisie mai mic. Deoarece temperatura (i deci energia)
corpului nu se schimb, atunci corpul ce emite mai mult energie va absorbi mai
mult, deci va avea o putere spectral de absorbie mai mare. ntre cele dou marimi
exist urmtoarea relaie:
... ...
2 1
=
|
|

\
|
= =
|
|

\
|
=
|
|

\
|
i
T
T
T
T
T
T
a
r
a
r
a
r

(1.5)
Relaia (1.5) reprezint legea stabilit de Kirchhoff, care se enun astfel:
raportul dintre puterea spectral de emisie i puterea spectral de absorbie nu
depinde de natura corpului, el este o funcie universal de fecven i de temperatur
pentru toate corpurile:
) , ( T f
a
r
T
T

= (1.6)
unde f(,T) este funcia universal a lui Kirchhoff.
Este evident c pentru un corp negru funcia universal a lui Kirchhoff este
egal cu puterea spectral de emisie ( 1 =
T
a

).
n studiile teoretice este mai convenabil s se utilizeze funcia de frecven, iar
n studiile experimentale se utilizeaz mai frecvent funcia dependent de lungimea de
und (,T). Cele dou funcii sunt legate prin relaia:
) , (
2
) , (
2
) , (
2
2
T
c
T
c
T f

= = (1.7)
sau
|

\
|
= T
c c
T f ,
2 2
) , (
2

(1.8)



5


1.4 Legtura dintre densitatea spectral a energiei radiaiei termice de
echilibru i funcia lui Kirchhoff



Densitatea de energie spectral a radiaiei termice de echilibru este legat de
emitana corpului negru R* printr-o expresie simpl, care va fi dedus n continuare.
Considerm o cavitate vidat cu perei corp negru. La echilibru un flux de
aceeai densitate va trece prin fiecare punct n interiorul cavitii n orice directie.
Dac radiaia s-ar fi propagat ntr-o direcie dat ( adic doar o raz ar trece printr-
un punct), densitatea fluxului de energie la punctul considerat ar fi egal cu
produsul dintre densitatea de energie si viteza luminii n vid c. Deoarece o multime
de raze ale cror direcii sunt uniform distribuite n interiorul unui unghi solid de 4,
fluxul de energie cu este de asemenea distribuit uniform n interiorul limitei de
unghi solid. n consecin, un flux de energie a crui densitate este:

j=
4
cu
d (1.9)

va trece prin fiecare punct n interiorul limitei unghiului solid d.
Lum o arie elementar S pe suprafaa cavitii (fig. 1.3)





d

r
r
Scos


S

Fig. 1.3.

Aceast arie emite urmtorul flux de energie n interiorul limitei de unghi solid
d d d sin = , in direcia ce face unghiul cu normala r
r
:

cos
4
cos S d
cu
S dj d
e
= =
sau

d d S
cu
e
sin cos
4
= (1.10)

Aria S emite fluxul de energie:


= = =
2
0
2
0
4
sin cos
4

S u
c
d d S
cu
d
e e
(1.11)
6
n toate direciile care se afl n interiorul limitelor unghiului solid 2.
n acelai timp, fluxul de energie emis de aria S poate fi gsit multiplicnd
emitana radiant R* cu S:
S R
e
= * (1.12)
Pe baza relaiilor (1.11) i (1.12) rezult:
u
c
R
4
* = (1.13)
Ecuaia (1.13) trebuie s fie satisfcut de fiecare component spectral a
radiaiei. Rezult c
) , (
4
) , ( T w
c
T f = (1.14)
Aceast relaie leag emitana radiant a corpului negru i densitatea spectral a
energiei radiaiei termice.


1.5 Legile radiaiei termice de echilibru

1.5.1 Legea Stefan-Boltzmann

O prim lege a radiaiei corpului negru a fost stabilit experimental n anul
1879 de fizicianul austriac Stefan. Din analiza datelor experimentale el a ajuns la
concluzia c emitana radiant a oricrui corp este proporional cu puterea a patra a
temperaturii absolute. n 1884, fizicianul austriac Boltzmann a obinut pe baza unor
considerente termodinamice valoarea emitanei radiante a corpului negru:

= =
0
4
) , ( ) ( * T d T f T R (1.15)
unde este o constant i T este temperatura absolut. Aadar concluzia lui Stefan
este adevrat doar pentru corpul negru. Valoarea lui este:

4 2
8
10 67 , 5
R m
W

=
fiind obinut pe considerente experimentale. Pe considerente termodinamice se
gsete i o alt form a legii Stefan-Boltzmann, care leag densitatea de enrgie a
radiaiei termice de echilibru (corpului negru) de temperatur

w=aT
4
(1.16)


1.5.2. Legea Wien i legea deplasrii Wien


n anul 1893 fizicianul german Wilhelm Wien folosind teoria
electromagnetismului n combinaie cu conceptele termodinamicii a artat c
densitatea spectral de energie a radiaiei termice de echilibru este dat de relaia:
|

\
|
=
T
F T w

3
) , ( (1.17)
care este cunoscut sub denumirea de legea Wien.
Relaia (1.17) ofer o relaie pentru w

care coincide cu rezultatele

experimentale, doar n domeniul frecvenelor nalte.
7
Utilizand relaia (1.7), relaia (1.17) se scrie:
) , (
1 2 2 2
) , (
5
3
2
T
T
c
F
c c
T w

= |

\
|
|

\
|
= (1.18)
unde este o funcie de produsul ) ( T .
Relaia (1.18), ofer posibilitatea de a stabili o legtur ntre lungimea de und

m
ce corespunde maximului funciei w

(,T) i temperatur. Astfel, derivnd relaia

(1.18) n raport cu se obine:

[ ] ) ( 5 ) ( '
1
) (
5
) ( '
1
6 6 5
T T T T T T
d
dw

+ = (1.19)

Expresia din parantez este o anumit funcie (T). La lungimea de und
m
care
corespunde maximului funciei w

(,T) derivata dat de (1.19) se anuleaz, nct:

0 ) (
1
6
= = |

\
|
=
T
d
dw
m
m
m

(1.20)
Din experien se tie c
m
este finit, ceea ce nseamn c va trebui satisfcut
condiia (
m
T)=0. Rezolvnd ecuaia (1.20) n raport cu (
m
T) se va obine pentru
acest produs o valoare constant, care se noteaz cu b. Deci putem scrie:

m
T=b (1.21)
relaie ce reprezint legea deplasrii Wien. Valoarea experimental a constantei este:
mK b
3
10 9 , 2

= (1.22)

1.5.3 Legea Rayleigh-Jeans

Fizicienii englezi John William Strutt (Lord Rayleigh) i James Jeans au
determinat densitatea spectral a energiei pe baza teoremei de echipartiie a energiei
din fizica statistic i folosind densitatea de unde staionare rezultat din
electromagnetism.
Noi vom deduce mai nti numrul de unde staionare pe unitatea de volum
existente ntr-o cavitate unde se afl unde electromagnetice, care se reflect pe
pereii cavitii.
Metoda utilizat se bazeaz pe ecuaia de propagare a luminii n vid:

2
2
2 2
2
2
2
2
2
1
t c z y x

=

(1.23)
unde este o variabil a cmpului electromagnetic, care este funcie de x, y, z i t.
Considerand o unda armonica de frecven :
) exp( ) , , ( ) , , , (
0
t i z y x t z y x = (1.24)
nlocuind (1.24) in ecuaia (1.23) obinem ecuaia atemporal sub forma:
0
0 2
2
0
2
= +
c

(1.25)
Consderand ca undele se afla intr-o cavitate cubic de latur a iar ca urmare a
reflexiilor pe pereti se formeaza un sistem de unde stationare. Utiliznd metoda
separrii variabilelor se obine pe baza ecuaiei (1.25) i utiliznd condiiile la limit
pentru undele stationare (anularea lui
0
pe peretii cavitatii: x, y, z=0 i x, y, z=b )
se obtine urmtoarea form pentru
0
:

8
|

\
|
|

\
|
|

\
|
=
a
z n
a
y m
a
x l
A

sin sin sin
0
(1.26)
unde A este amplitudinea, iar l, m i n sunt numere naturale.



Substituind (1.26)n (1.24) se obine:


2
2
2
2 2 2 2 2 2
c a
n m l
=
+ +

sau

2 2
2 2
2 2 2
c
a
n m l

= + + (1.27)
Orice grup de numere (l, m, n) determin un mod particular de vibraie al
undelor n cavitate i pentru o frecven unghiular dat ecuaia (1.27) este o
limitare a numerelor posibile. Putem considera valorile l, m, n ca punctele unei
reele cubice cu valorile descrise de l n lungul axei x, de m n lungul axei y i de n
n lungul axei z. La valori foarte mari ale lui l, m, n putem privi distribuia ca un
continuum, iar ecuaia (1.27) reprezint sfera de raz |

\
|
c
a

n coordonate (l, m, n).

n particular, toate punctele cu frecvene unghiulare mai mici dect o anumit
valoare se afl n interiorul octantului pozitiv al sferei (fig. 1.4)
n

octant de raz
|

\
|
c
a

Fig. 1.4.
Dac construim doi octani de raz |

\
|
c
a

i respective
( )
c
a d

+
, volumul
nchis n interiorul pturii sferice este egal cu numrul de moduri de vibraie dintre
frecvenele unghiulare i (+d). Avem deci:
9

2 3
3 2 2
2 8
4
) (

c
d a dr r
d N = = (1.28)
dac:
c
a
r

= .
Aceast metod permite enumerarea modurilor de vibraie posibile ntr-un
sistem nchis de orice form. S-a gsit c numrul de moduri pe unitate de volum
este indepemdent de forma incintei.
Teoria complet a undelor electromagnetice arat c numrul de moduri
terbuie s fie dublat innd seama de existena a dou unde polarizate transversal.
Numrul de unde pe unitatea de vloum cu frecvene cuprinse ntre i +d
este:

d
c
d n
3 2
2
) ( = (1.29)
La echilibru fiecrui mod i corespunde o energie medie egal cu kT, astfel
nct densitatea spectral a energiei va fi:

kTd
c
d w
3 2
2
= (1.30)
Expresia (1.30) este cunoscut ca formula Rayleigh-Jeans. Ea concord cu
rezultate experimentale n domeniul frecvenelor joase. Integrarea ecuaiei (1.30) cu
privire la ntre 0 i d o valoare infinit de mare pentru densitatea de energie
w(T). Acest rezultat, numit de Ehrenfest catastrofa de ultraviolet contrazice
rezultatele experimentale.


1.5.4. Legea lui Planck


n anul 1900, fizicianul german Max Planck a determinat o form a funciei
w

(,T) care a corespuns exact rezultatelor experimentale. El a fcut o presupunere n

total contradicie cu noiunile fizicii clasice, aceea c radiaia electromagnetic este
emis sub forma unor poriuni separate de energie numite cuante a cror mrime este
proporional cu frecvena radiaiei:
h = (1.31)
Constanta de proporionalitate h a fost numit constanta lui Planck. Valoarea ei este
s J h =
34
10 62 , 6 (1.32)
Relaia (1.31) se mai scrie n funcie de frecvena unghiular
h = (1.33)
unde costanta h are valoarea
s J
h
= =
34
10 054 , 1
2
h
Aa cum se vede, unitatea de msur a constantei lui Planck este aceeai cu a
mrimii din mecanic numit aciune.
n condiiile n care radiaia este emis n pachete de h , energia ei trebuie s
fie un multiplu al acestei cantati:
h n
n
= (n=0, 1, 2.) (1.34)
10
ntr-o stare de echilibru energia este distribuit modurilor de oscilaie n
conformitate cu legea lui Boltzmann. n concordan cu aceast lege probabilitatea P
n

ca energia de oscilaie s fie
n
este dat de relaia:

\
|

\
|

= =
n
n
n
n
n
kT
kT
N
N
P

exp
exp
(1.35)
unde N
n
reprezint numrul de oscilaii ce energia
n
, iar N este numrul total de
oscilatori. Utiliznd probabilitatea P
n
dat de relaia (1.35) se poate scrie valoarea
medie a energiei:

=
n
n n
P (1.36)


deci:

( )
( )

=
0
0
exp
exp
n
n
kT n
kT n n

h
h h
(1.37)
Pentru a uura calculele facem substituia : x
kT
=
h
, relaia (1.37) devenind:

=
=

=
0
0
) exp( ln
) exp(
) exp(
n
o n
n
nx
dx
d
nx
nx n
h h (1.38)
Suma de sub logaritm este suma termenilor unei progresii geometrice cu raia exp(-x).
Progresia va fi una descresctoare, iar suma vafi:

) exp( 1
1
) exp(
x
nx

=

.
Introducnd aceast sum n relaia (1.38) se obine:

) exp( 1
) exp(
) exp( 1
1
ln
x
x
x dx
d

=

= h h
sau prin nlocuirea lui x:
1
exp

\
|
=
kT

h
h
(1.39)
Densitatea energiei ce cade In intervalul d se obine nmulind cu
densitatea de moduri de oscilaie dat de relaia (1.29):

3 2
2
1 exp
) , (
c
d
kT
T w

\
|
=
h
h
(1.40)
Aceast relaie reprezint formula lui Planck i este valabil pe tot domeniul de
frecvene.
Utiliznd relaia (1.40) pot fi deduse legile radiaiei termice de echilibru
11
Ale cror expresii au fost scrise ceva mai nainte.

Probleme


1. O sfer de cupru de raz r=1cm cu suprafa perfect neagr este plasat ntr-o
incint vidat ai crei perei sunt rcii n apropierea temperaturii de 0 K.
Temperetura iniial a sferei este T
0
=300 K. s se determine n ct timp
temperatura sferei scade de n=1,5 ori. Se cunosc cldura specific a cuprului
c=0,38kJ/kg
.
K i densitatea cuprului =8,9g/cm
3
.
Rezolvare:
Conform legii Stefan-Boltzmann,

4
T
dS
d
R =

= , (1)
unde fluxul este:

dt
dT
c r
dt
mcdT
dt
dW

3
3
4
= = = . (2)
Integrnd relaia (1) rezult:

4 2 4
4 T r S T = = . (3)
Egalnd relaiile (2) i (3) rezult:
dT T
c
r dt
4
3
1

=

. (4)
Integrnd relaia (40 ntre T
0
i T
0
/n se obine:
6 , 1 9 ) 1 (
3
0
3
= = T n r c t ore.

2. Folosind formula lui Planck referitoare la densiatea spectral de energie s se
determine:
a) expresia ce d numrul de fotoni pe cm
3
n interiorul intervalului spectral
(, +d) i (, +d);
b) numrul de fotoni9 pe cm
3
la temperatura T=300 K;
c) energia cea mai probabil a fotonilor; d) valoarea medie a energiei fotonilor
la temperatura T=1000 K.
Rezolvare
a)
1 exp
1
2
3 2
|

\
|
= =
kT
d
c
d w
d n

h h
. (1)
Cum

c 2
= i deci

d
c
d
2
2
= din (1) rezult:

1
2
exp
8
4
|

\
|
=

kT
c
d
d n
h
. (2)
b) Numrul total de fotoni din unitatea de volum va fi, innd seama de (1),

\
|
=
0
2
3 2
1 exp
1
kT
d
c
n

h
. (3)

12
Cu notaia x
kT
=
h
, integrala din relaia (3) este:

0
2
405 , 2
1 ] exp[x
dx x
. (4)
Introducnd (4) n (3):

8
3
10 5 , 5 243 , 0 = |

\
|
=
c
kT
n
h
cm
3
. (5)
c) Energia cea mai probabil este
pr pr
h = , unde
pr
se determin efectund:
0 =
d
dn
. (6)
Cu notaia x
kT
=
h
, relaia (60 devine:

x
e x

= 2 2 , (7)
ecuaie a crei rezolvare grafic d:
6 , 1 x 6 , 1 x .
Aadar: 14 , 0 6 , 1 = = kT
pr
h eV.
d) Calculm mai nti energia tuturor cuantelor din unitaea de volum:
E=

0


d n h . (8)
Introducnd n (8)

d n dat de (1) se obine:

E=

\
|
0
3
3 2
1 exp
kT
d
c

h
h
. (9)
Utiliznd din nou notaia x
kT
=
h
, (9) devine:
E=

\
|

0
4
3 2
3
4
4 4
3 2
49 , 6
1 ] exp[ h
h
h
h kT
c x
dx x T k
c
. (10)
Pe baza relaiilor (9) i (5) rezult:
23 , 0 7 , 2 = = = kT
n
E
eV.
3. Cunoscndu-se legea lui Wien |

\
|
=
T
f T w

3
) , ( , se cere:
a) S se arate cum aceasta conduce la legea Stefan-Boltzmann.
b) S se demonstreze c dac se d curba de distribuie a energiei n spectrul
radiaiei corpului negru, pentru o temperatur T, se poate construi o curb
analoag pentru o alt temperatur T
1
.
c) S se arate c din aceast lege rezult expresiile . const
T
m
=

sau
. const T
m
= , unde
m
i
m
corespund maximului densitii spectrale de
energie.

Rezolvare
13
a)


= |

\
|
= =
0 0
3
) , ( ) (

d
T
f d T w T



= = |

\
|
|

\
|
|

\
|
=
0 0
4 3 4
3
4
) ( aT dx x f x T
T
d
T
f
T
T

(1)
b) innd seama de relaia: const
T T
= =
1
1

, (2)
se obine:
) , ( ) , (
3
1
1
1 3
1 1 1
1
T w
T
T
T
f T w

\
|
=
|
|

\
|
= . (3)
Deci, dac abscisele sunt n raportul
1
T
T
, atunci ordonatele sunt n raportul
3
1
|

\
|
T
T
.
Aceeai problem se poate rezolva pornind de la relaia
.
1 1
const T T = = (4)
Atunci, se obine:

5
1
5
1
1
) , (
) , (
1
|
|

\
|
= |

\
|
=
T
T
T w
T w

. (5)
Deci, n acest caz, dac abscisele sunt n raportul
1
T
T
, ordonatele sunt n raportul
5
1
|

\
|
T
T
.
d) Punnd condiia:
( )
0 '
1
3
,
3 2
= |

\
|
+ |

\
|
=
T
m
f
T T
m
f
d
T dw
m m

(6)
rezult:
0 3
'
= +
|

\
|
|

\
|
T
T
f
T
f
m
m
m

, adic, (7)
. const
T
m
=

Deoarece

d T w d T w ) , ( ) , ( = ,, din |

\
|
=
T
f T w

3
) , ( , innd
seama c

c 2
= , rezult:
) , (
1
) , (
5
T g T w

= . (8)



Dac se pune condiia:
14
0 ) ( ' ) ( 5
) , (
5 6
= + =

T Tg T g
d
T dw

, (9)
se obine:
0 5
) (
) ( '
=
T g
T g
T
m
m
m

, adic:
b const T
m
= = . (aa numit lege de deplasare a lui Wien)

4. Cunoscnd formula lui Planck pentru densitatea de energie spectral emis de
un un corp negru:

1 exp
) , (
3 2
2

=
T k
c
T w
B

h
h
,

se cer:
a) S se obin expresiile pentru ) , ( T w

i ) , ( T w

.
b) S se determine constanta lui Stefan-Boltzmann
4
T B = i constanta lui
Wien din legea de deplasare a lui Wien b T
m
= , funcie de constantele h , c
i k
B
.
Rezolvare
a) din expresia:
( ) ( )

d T w d T w , , = , (1)
rezult:
[ ]
1 exp
1 8
) , ( ) , (
3
3
2

= =
=
T k
h c
h
d
d
T w T w
B

. (2)
De asemenea, deoarece:


d T w d T w = ) , ( ) , ( , (3)
[ ] = =
=

d
d
T w T w c 2 ) , ( ) , (

1
1
exp
1 8
5

=
T k
hc
ch
B

, (4)
unde:
2
2

c
d
d
= .
b)

= =

0 0
3
4
3 3 2
4
1 ] exp[
) , ( ) (
x
dx x
T
h c
k
d T w T w
B
. (5)
Deoarece:
( ) ... ] 3 exp[ ] 2 exp[ ] exp[
] exp[ 1
] exp[
1 ] exp[
3
3 3
+ + + =

x x x x
x
x x
x
x
i

15

=
0
4
3
6
] exp[
n
dx nx x , se obine:

15
...
3
1
2
1
1 6
1 ] exp[
4
0
4 4
3

=
(

+ + + =

x
dx x
. (6)
Introducnd rezultatul (6) n relaia (5) rezult:

4
3 3
4 2
15
) ( T
h c
k
T w
B

= . (7)
Se tie c:
) (
4
) (
4
T w
c
T T B = = . (8)
Din relaiile (7) i (8) rezult:

4 2 8
3 2
4 2
10 76 , 5
60

= K m W
c
k
B
h

. (9)
Din expresia 0
) , (
=

d
T dw
, rezult:
x x = ]) exp[ 1 ( 5 , (10)
unde:
T k
hc
x
m B

1
= i b T
m
= .
(11)
n expresia (10), se nlocuiete = 5 x i se obine:
= ] exp[ ] 5 exp[ 5 (12)
Dac <<1, atunci + 1 ] exp[ i rezult:
035 , 0
1 ] 5 exp[
5
1
1
0

= ; (13)
965 , 4 5
0 0
= = x (14)
Din expresia (11) se obine:

3
0
10 89 , 2 = =
x k
hc
T b
B
m
m
.
K. (15)
















16

2. Natura corpuscular a luminii


2.1. Radiaia X de frnare

Natura corpuscular a radiaiei este confirmat i de existena unei lungimi de
und limit pentru radiaia X de frnare.
Radiaiile X sunt produse atunci cnd intele solide sunt bombardate cu
electroni rapizi. n figura 1.5. este prezentat un tub de radiaii X. Catodul C nclzit,
este o surs de electroni produi prin efect termoelectric. Cilindrul E este introdus
pentru focalizarea fascicolului. Anodul A este anticatodul ce reprezint inta i este
confecionat dintr-un metal greu (W, Cu, Pt etc.). Electronii emii de catod sunt
accelerai de potenialul existent ntre catod i anticatod. Atunci cnd electronii cad pe
int cea mai mare parte a energiei lor este eliberart sub form de cldur. O mic
parte a energiei (1-3%) este transformat n radiaie . Pentru rcirea catodului, acesta
este prevzut cu canale prin care circul un lichid de rcire (ap sau ulei).
A







C E


Fig. 1.5.
Dac tensiunea dintre catod i anticatod este U, electronii sunt accelerai
cptnd energia eU. Ptrunznd n anticatod, electronii sunt puternic decelerai i
devin surse de radiaie. Ca urmare n exteriorul anticatodului este detectat rdaiaia X
de frnare, avnd un spectru continuu. Exist de asemenea, o radiaie avnd spectrul
format din linii numit radiaie X caracteristic, obinut ca urmare a excitrii
electronilor din pturile inferioare ale atomilor din int. Vom analiza n continuare
doar radiaia X de frnare. n figura 1.6 sunt nftiate curbele experimentale care
arat cum este distribuit pe lungimea de und puterea radiaiei de frnare pentru
diferite valori ale tensiunii U.












17

d
dp


U=50keV
U=40keV
U=30keV






min



Fig. 1.6

n concordan cu teoria electromagnetismului clasic, cnd un electron este decelerat,
va apare radiaie avnd toate lungimile de und de la zero la infinit.
Rezultatele experimentale prezentate n figura 1.6 arart c teoria este
infirmat, deoarece exist o lungime de und minim (o frecven maxim ) asociat
tensiunii de accelerare, dat de relaia:

U
12390
= (2.1)
unde U este n voli, iar n angrstomi. Existena lungimii de und minime este legat
de natura cuantic a radiaiei. Dac radiaia se obine pe seama energiei electronului,
atunci energia cuantei h nu poate depi energia electronului eU, deci
eU h (2.2)
Relaia (1.42) permite obinerea fecvenei
max
i deci alungimii de und minime
min
,
avnd valoarea:

( )
U
e c c / 2 2
max
min
h

= = (2.3)
Determinnd valoarea lui h din ecuaiile (2.1) i (2.3) se obine un rezultat foarte
precis .

2.2 Efectul fotoelectric


Prin efect fotoelectric se nelege fenomenul de emisie a electronilor de ctre o
substan sub aciunea luminii. Fenomenul a fost descoperit de fizicianul german
Heinrich Hertz n 1887. El a observat c o descrcare care se produce ntre doi
electrozi poate avea loc mult mai uor dac unul dintre electrozi este iluminat cu un
fascicul de raze ultraviolete.
Dispozitivul experimental este reprezentat n figura 1.7.






18

Q




C A





V

G
P





Fig 1.7

Lumina care ptrunde prin fereastra de cuar Q, cade asupra catodului C.
Electronii emii n urma efectului fotoelectric se mic suc aciunea cmpului electric
spre anodul A. n circuit apare un fotocurent, care este msurat cu galvanometrul G.
Tensiunea dintre anod i catod poate fi variat cu poteniometrul P.
Se obin urmtoarele rezultate experimentale, care reprezint legile
experimentale ale efectului fotoelectric:
a) Dac se msor intensitatea curentului electric ca funcie de tensiunea dintre
electrozi la =ct, lund fluxul ca parametru se obine o proporionalitate ntre
curentul de saturaie i fluxul luminos ce cade pe catodul celulei
=
1
C I
S
(2.4)
n figura 1.8 se prezint evoluia fotocurenilor ca funcie de tensiune lund
lund fluxul ca parametru.
I

3

1 2 3
> >
I
S3


2
I
S2

1
I
S1





V
r
V
Fig 1.8
19
n figura 1.8 se observ c anularea tensiunii dintre anos i catod nu conduce la
anularea fotocurentului. Acesta se anuleaz pentru o valoare negativ V
r
a
tensiunii, n aceast situaie electronii sunt frnai i nu mai pot ajunge la
catod.
b) Meninnd fluxul care cade pe catod constant i variind fecvena se obine
rezultatul prezentat n figura 1.9, unde se vede c la creterea frecvenei luminii
are loc o scdere a tensiunii de frnare.
I
1

3
>
2
>
1

2


3



V Fig. 1.9


c) Experiena arat c exist o frecven limit sub care efectul fotoelectric nu se
produce. Reprezentarea grafic a tensiunii de frnare ca funcie de frecven
este prezentat n figura 1.10. n figur
p
reprezint frecvena de prag, sub
care efectul fotoelectric nu se produce.


V










p



Fig. 1.10

d) Efectul fotoelectric este practic instantaneu, timpul dintre momentul iluminrii
i cel al apariiei fotocurentului fiind inferior lui s
8
10

. ncercnd s explice
rezultatele experimentale prezentate mai sus, fizica clasic s-a aflat n faa
unor bariere de natrecut. Astfel electronii aflai n pturile superficiale ale
atomilor sunt accelerai sub influena undelor luminoase, iar n momentul
acumulrii unei energii suficient de mari, ei vor fi eliberai indiferent de
frecvena radiaiei, lucru care n realitate nu se petrece.
n cadrul teoriei clasice se consider c energia este distribuit uniform pe
suprafaa de und, ceea ce ar nsemna c timpuln care electronul ar acumula
suficient energie pentru a prsi metalul ar fi foarte mare, fapt ce conytrazice
realitatea.
20
Rezultatele experimentale obinute asupra efectului fotoelectric pot fi
explicate uor dac se admite ipoteza lui Einstein (1905), care presupune c efectul
fotoelectric se produce ca urmare a interaciei dintre doi corpusculi foton-electron ( cu
anihilarea fotonului ), fotonul fiind cuanta elementar a undelor electromagnetice. Pe
baza acestei ipoteze se poate scrie ecuaia bilanului energetic ca urmare a ciocnirii
foton-electron:

2
2
mv
A+ = h (2.5)
unde h este energia fotonului, A este lucrul de extracie al metalului, iar
2
2
mv

reprezint energia cinetic a fotoelectronului emis n urma interaciei cu fotonul.
Efectul fotoelectric i lucrul de extacie depind puternic de suprafaa metalului
(n particular de oxizii i de substanele absorbite de ea). Din acest motiv, formula lui
Einstein nu a putut fi verificat pentru un lung timp.
Relaia (2.5) a fost verificat cu o bun precizie de ctre R. Millikan (1916),
care a descris un aparat n care suprafeele erau curate n vid, dup care au fost
determinate lucrul de extracie i dependena energiei fotoelectronilor de frecvena
luminii incidente. n ceea ce privete lucrul de extracie acesta este format din lucrul
de extracie al electronului din atom i din lucrul necesar electronului pentru a prsi
suprafaa substanei.
Remarcm c n cadrul efectului fotoelectric prezentat mai sus electronul
interacioneaz cu un singur foton. Descoperirea sistemelor care emit lumin de mare
intensitate (laseri) a fcut posibil aparitia efectului fotoelectric bazat pe absorbia a
mai multor fotoni d4e energie mic. n acest caz relaia lui Einstein se scrie:
A mv N + =
2
2
1
h (2.6)
unde N este numrul fotonilor care duc la apariia unui fotoelectron.
Efectul prezentat mai sus este un efect fotoelctric extern, existnd ns i
substane care iluminate dau natere unui curent intern (semiconductorii), n acest caz
avnd de-a face cu un efect fotoelectric intern.


2.3 Efectul Compton


n anii 1922-1923 fizicianul american Arthur Compton a investigat difuzia
radiaiei X pe diferite substane. Schema instalaiei experimentale utilizate de
Compton este prezentat In figura 1.11.
F
1
F
2


G




CI
Fig. 1.11
Cr

21


Radiaia unui tub Roentgen strbate fantele F
1
i F
2
i de un cristal de grafit
(G). Compoziia spectral a radiaiei difuzate a fost studiat cu ajutorul unui
spectrograf de raze X alctuit dintr-un cristal Cr i o camer de ionizare CI. Analiznd
radiaia difuzat, Compton a constatat c pe lng radiaie cu aceeai lungime de und
ca a radiaiei iniiele exist i radiaie cu lungime de und deplasat spre lungimi mai
mari. De asemenea s-a observat c mrimea deplasrii lungimii de und a radiaiei
depinde de unghiul de difuzare, crescnd odat cu creterea acestui unghi.
Rezultatele studiului fcut pe radiaia difuzat (corespunztoare liniei K

a
molibdenului) pe grafit sunt prezentate n figura 1.12




Fig. 1.12



n figura 1.13 sunt prezentate spectrele radiaiei X (linia K a argintului
=0,56267A) difuzat sub acelai unghi pe diverse substane.








22


Fig. 1. 13


Analiznd aceast figur se ajunge la urmtoarele concluzii:
- mrimea deplasrii nu depinde de natura sunstanei;
- cu creterea numrului atomic al substanei care interacioneaz cu radiaia,
intensitatea radiaiei nedeplasate crete, iar cea a radiaiei deplasate scade. Astfel
pentru litiu radiaia difuzat este practic constituit dintr-o singur lungime de
und deplasat, iar pentru cupru intensitatea radiaiei deplsate este foarte sczut
fa de cea a radiaiaei nedeplaste.
Caracteristicile efectului Compton pot fi explicate dac se admite c procesul
de difuzie a radiaiei X se produce ca urmare a ciocnirii elastice a fotonilor ce
alctuiesc radiaia cu electronii practic liberi ai substanei. Electronii pot fi
considerai liberi sunt electroni slab legati de atom daca energia lor de legtur este
mult mai mic dect energia pe care fotonul o poate transmite electronului pe care l
ciocnete.
Presupunnd, aadar, c ntre fototn i electron are loc o ciocnire elastic vom
scrie n continuare legile de conservare pentru energie i impuls, considernd c un
23
foton cu impulsul iniial k
r
h i energia h ciocnete un electron aflat n repaus, cu
energia mc
2
(cazul relativist). Dup ciocnire fotonul va avea impulsul ' k
r
h i energia
' h , iar electronul se va deplasa relativist cu impulsul p
r
i energia
2 2 2
c m p c + .
Putem scrie:

2 2 2 2
' c m p c mc + + = + h h (2.7)
' k p k
r
h
r
r
h + = (2.8)
mprind relaia (2.7) la c i innd seama c k
c
=

vom avea:
mc k k c m p + = + ) ' (
2 2 2
h
sau ridicnd la ptrat:
) ' ( 2 ) ' 2 ' (
2 2 2 2
k k mc kk k k p + + = h h (2.9)




Ecuaia (2.8) se poate scrie:
) cos ' 2 ' ( ) ' (
2 2 2 2 2 2
kk k k k k p + = = h
r r
h (2.10)
Comparnd ecuaiile (2.9) i (2.10) obinem:
) cos 1 ( ' ) ' ( = kk k k mc h (2.11)
nmulind relaia (2.11) cu 2 i mprind-o la mckk, razult:
) cos 1 (
2 2
'
2

=
mc k k
h
(2.12)
Cum
k

2
= , relaia se mai scrie
=-=(1-cos) (2.13)
unde:
mc
h 2
= este numit lungimea de und Compton. n cazul electronului are
valoarea:
=0,0243A (2.14)
Experiena arat c atunci cnd are loc interacia radiaiei cu electroni puternic
legai n atom (cazul atomilor grei) energia i imulsul sunt schimbate cu atomul ca un
ntreg. Deoarece masa unui atom este mult mai mare dect aceea a
electronului,schimbarea lungimii de und este neglijabil, n acest caz coinciznd
cu .
Se poate astfel defini de o manier calitativ raporul intensittilor radiaiei
deplasate pe baza masei atomului. n atomii uori toi electronii au legturi slabe, iar
n atomii grei doar electronii periferici sunt slab legai de nucleu. Aadar cu creterea
numrului atomic i n condiii identice, intensitatea radiaiei deplasate va scdea in
timp ce aceea a radiaie nedeplasate va crete. Aceste rezultate coincid cu cele
observate n figura 1.13.

Probleme

2.1. Suprafata unui metal oarecare este limitat cu lumina avand lungimea de unde de
3500 . Alegand o anumita diferenta cu potential de franare se taie fotocurentul.
24
Modificand lungimea de unda a luminii cu 500 , diferenta de potential de franare a
trebuit sa fie marita cu V V 59 , 0 = pentru a taiadin nou fotocurentul.. Considerand
cunoscute constanta lui Planck Js h
34
10 65 , 6

= si viteza luminii in vid,
1 8
10 3

ms c , sa se determine sarcina electronului si lucrul de iesire al electronului
din metal, considerand ca V V = 3

Rezolvare:
Relatia lui Eeinstein, in cele doua cazuri, se scrie :
), ( V V e
hc
extr
+ + =

(1)
+ =

extr
hc

). ( V V e + (2)

Scazand expresia (1) din expresia (2), rezulta :


C e
V
c h 19
) (
10 6 , 1



=

(3)
Introducand expresia lui e din relatia (3) in ecuatia (1), se obtine


eV hc hc
V
V V
extr
76 , 1
) (
4
) (
) (
= = =



+

2.2. O radiatie monocromatica este trimisa pe o placa metalica foarte subtire plasata
in vid si se extrag electroni care sunt supusi actiunii unui camp magnetic de inductie
uniforma . T B
3
10 5 , 1

= . Sa se determine energia, frecventa si lungimea de unda a
radiatiei incidente plecand de la urmatoarele date: raza de curbura m R 1 , 0 = a
traiectoriilor electronice intr-un plan perpendicular pe B; lungimea de unda
15 , 0 =
k
a discontinuitatii K a metalului; constanta Js h
34
10 62 , 6

; viteza
luminii in vid,
1 8
10 , 3

ms c ; masa de repaus a electronului, kg m
e
31
10 9

si
sarcina electronului. Se vor negliza corectiile relativiste.

Rezolvare:
Bilantul energiei in actiunea fotoelectrica a fotonului de lungime de unda
si de frecventa v se scrie:
c e
c
h hv

+ = = , (1)
e
fiind lucrul de iesire al electronului din metal si
c
energia cinetica a electronului.
Energia cuantei fiind suficienta pentru a ioniza atomul metalic smulgandu-i
un electron K, energia necesara pentru a extrage electronul de sub actiunea
potentialului mediu al metalului este neglijabila. Ecuatia (1) devine:

2
2
1
v m
hc hc
e
k
+ =

(2)
Viteza v a electronului de sarcina e si masa
e
m se deduce din raza de curbura R care
are traiectoria sa normala la campul magnetic de inductie B:
25

1 7
10 7 , 2

= = ms
m
eBR
v
e
(3)
Energia fontului va fi:
eV J eBR
hc hc
k
5 14
10 03 , 1 10 65 , 1
2
1
= = + = =

, (4)
iar frecventa Hz
h
v
19
10 5 , 2 =

(5)

si lungimea de unda :
12 , 0 10 12 , 0
10
= = =

m
v
c
v

(6)

2.3 ntr-o experien de difuzie Compton a radiaiilor s-a observat c fotonii cercuri
cu raza r=3cm ntr-un incideni au fost difuzai sub unghiiul =30, iar electronii
de recul au descris cmp magnetic B=9,1
.
10
-2
T.
S se calculeze:
a) Energia transferat unui electron de recul i lungimea de und a fotonului
incident.
b) Unghiul de deviaie al electronului de recul.
c) Presupunnd c electronii de recul sunt incideni pe un monocristal cu
constanta
d=2,4
.
10
-10
m, s se calculeze unghiul de inciden pentru care se observ
maximul de ordinul zece n fasciculul de electroni difractat pe monocristal.
Rezolvare
a) electronii de recul se rotesc n cmp magnetic pe cercul de raz r cu viteza v
dat
de condiia:
evB
r
mv
=
2
, (1)
adic cu impulsul p=mv=erB.
Energia transferat de foton electronului de recul este:
E
recul
=
|
|

\
|
+ 1 1
2 2
0
2
2
0
c m
p
c m sau
E
recul
=
16
2 2
0
2 2 2
2
0
10 21 7 1 1

=
|
|

\
|
+ ,
c m
B r e
c m J. (2)
Energia de recul mai poate fi scris sub forma:
E
recul
=
|
|

\
|
+

0 0
c c
h , unde
c m
h
0
= , (3)
deoarece
2

= .
Astfel, lungimea de und afotnului incident este egal cu:

10
2
0
0
0
10 26 0 1
4
1
2

=
|
|

\
|
+ = ,
E
recul
c m
c m
h
m. (4)
b) Unghiul de deviaie al electronilor de recul:
26
91 0
1
2
0 0
, =
+
=

c m
h
ctg
tg i ' 30 42
o
= . (5)
c) Lungimea de und asociat electronilor de recul va fi egal cu:

13
10 15

= = =
erB
h
p
h
B
m. (6)
Din relaia Bragg: 2dsin=k,
rezult: sin=0,03125 i =1
o
47. (7)

2.4 Intr-un efect Compton cu raze lungimea de und a radiaiei incidente este

0
=2 pm, iar lungimea de und asociat electronilor de recul este egal cu
lungimea de und Compton pentru electroni.
Radiaiile incident i difuzat cad simultan, sub inciden normal pe o reea
de difracie de lungime total l=2 cm, fiind observate distinct n spectrul de
ordinul nti. S se calculeze:
a) Deplasarea Compton, unghiul de difuzie al fotonilor i energia cinetic a
electronilor de recul.
b) Constanta reelei i ordinul maxim al spectrului observat.


Rezolvare

a) Din condiia:
B
=
C
rezult c:

c m
h
mv
h
0
= , (1)
de unde
2
0
1
c
v
c c
m
m
v = = , adic:

2
c
v = . (2)
Scriind legea conservrii energiei,

2
2
2
0
0
2
0
0
1
c
v
c m hc
c m
hc

+
+
= +

, rezult: (3)
=
|
|

\
|

|
|

\
|

=
2
2
0 0 2
2
2
2
2
0 0
1 1 1
1 1
c
v
c m
c
v
h
c
v
c m

=
( )
( )
14
0 0
0
10 2
1 2
1 2

=

c m
h
m (4)
Din expresia: ( ) cos 1
0
=
c m
h
, (5)
Rezult unghiul de difuzie:
27
9917585 , 0 1 cos
0
=

=
h
c m
i =7
o
22. (6)
Energia cinetic a electronilor de recul este egal cu E
C
=(m-m
0
)c
2
=

14 2
0
2
2
2
10 357 , 3 ) 1 2 ( 1
1
1

= =
|
|
|
|
|

\
|

= c m
c
v
c m
o
J. (7)
b) Radiaia difuzat are lungimea de und =
0
+. Puterea de rezoluie a
reelei este:
Nk P
m
=

(8)
unde N este numrul total de linii ale reelei, iar k ordinul de difracie.
Constanta reelei,
N n
b a d
1 1
= = + = .
Astfel,
d
kl
P = , iar ( )
2 2
1
0 0

+ = + =
m
.

Deci,

=
0
2
2kl
m
kl d .
n cazul problemei, k=1, astfel c

4
0
10 2
2
2

=
+

=

l
d m. (9)
Ordinul maxim al spectrului se obine pentru
2

= n dsin=k
0
, astfel nct

8
0
max
10 = =

d
k . (10)
2.5. Intr-o experienta de difuzie Compton a radiatiilor s-a observat ca fotonii
incidenti au fost difuzati sub unghiul
0
90 = , iar electronii de recul au descris
cercuri cu raza r = 3 cm intr-un camp magnetic de inductie T B
2
10 1 , 9

= .
Sa se calculeze :
a) Energia transferataunui electron de recul si lungimea de unda a fotonului
incident ;
b) Unghiul de deviatie al electronului de recul ;
c) Presupunand ca electronii de recul sunt incidenti pe un monocristal cu
constanta m d
10
10 4 , 2

= sa se calculeze unghiul de electroni difractat pe
monocristal.

Rezolvare:
Electronii de recul se rotesc in camp magnetic pe cercul de raza r cu viteza v
data de conditia:
evB
r
mv
=
2
, (1)
adica cu impulsul erB mv p = = .
Energia transferata de foton electronului de recul este:
28

|
|

\
|
+ =
2 2
0
2
2
0
1
c m
p
c m
recul
sau

J
c m
B r e
c m
recul
16
2 2
0
2 2 2
2
0
10 21 , 7 1 1

=
|
|

\
|
+ = . (2)
Energia de recul mai poate fi scrisa sub forma:


c m
h
unde
c c
h
recul
0 0 0
, =
|
|

\
|
+
=

, (3)
Deoarece .
2

=
Astfel, lungimea de unda a fotonului incident este egala cu:
m
c m
c m
h
recul
10
2
0
0
0
10 26 , 0 1
4
1
2

=
|
|

\
|
+

(4)
b) Unghiul de deviatie al electronilor de recul:
0 3 42 91 . 0
1
2 0
0 0
= =
+
=

si
c m
h
ctg
tg . (5)
d) Lungimea de unde asociata electronilor de recul va fi egala cu:
m
erB
h
p
h
B
13
10 15

= = = (6)

Din relatia Bragg: k d = sin 2 , (7)
Rezulta : 7 4 1 03125 , 0
0
= = si



3. Fizica atomica

3.1.Regulariti ale spectrului atomic.


Radiaia atomilor care nu interacioneaz unul cu altul (atomi n stare gazoas)
se prezint sub forma unor linii discrete, caracteristice elementului. Totalitatea
liniilor emise de un atom formeaz un spectru, numit spectru atomic. Un spectru
poate fi constituit din mai multe serii spectrale. Prin serie spectral se nelege o
submulime de linii emise de un atom, ale cror frecvene pot fi deduse pe baza
aceleiai formule i care prezint proprietti identice n ceea ce privete despicarea
liniilor n cmp magnetic sau n cmp electric.
Prima serie spectral a fost observat de eleveianul J. Balmer n 1885, care a
artat c lungimile celor patru radiaii vizibile ale hidrogenului, notate cu H

, H

, H

i H

pot fi obinute cu relaia:

29
4
2
2
0

=
n
n
, n=3,4,5 (3.1)
unde
0
este o constant egal cu m
10
10 6 , 3645

. Scriind relaia (3.1) prin

nlocuirea lungimii de und cu frecvena se obine:
|

\
|
=
2 2
1
2
1
n
R , n=3,4,5 (3.2)
unde R se numete constanta Rydberg i are valoarea:
s rad R / 10 07 , 2
16
= .
Relaia (3.2) poart numele de formula lui Balmer i corespunde seriilor de linii
spectrale din spectrul vizibil.
Investigaiile ulterioare au pus n eviden existena altor serii spectrale n
spectrul invizibil. Liniile acestor serii pot fi reprezentate prin relaiile:
|

\
|
=
2 2
1
1
1
n
R , n=2,3,4 (3.3)
Relaia (3.4) descrie liniile care formeaz seria Lyman, linii ce sunt plasate n zona de
ultraviolet.
Exist, de asemenea, trei serii n regiunea de infrarou date de relaiile:
- seria Packen:
|

\
|
=
2 2
1
3
1
n
R , n=4,5,6 (3.5)
- seria Brackett:
|

\
|
=
2 2
1
4
1
n
R , n=5,6,7 (3.6)
-seria Phund:
|

\
|
=
2 2
1
5
1
n
R , n=6,7,8 (3.7)
Analiznd frecvenele liniilor din spectrul atomului de hidrogen, obinute pe
baza relaiilor (3.2)-(3.7), se poate trage concluzia c liniile spectrale ale atomului de
hidrogen pot fi deduse pe baza unei singure relaii, de forma:
|

\
|
=
2 2
1 1
n m
R
mn
(3.8)
unde m ia valori ntre 1 i 5. Relaia (3.8) reprezint formula generalizat a lui
Balmer. Se observ c atunci cnd n crete, frecvena liniilor seriei tinde ctre
valoarea
2
m
R
, numit limita seriei.
Studiind spectrele sltor atomi s-a observat c frecvenele liniilor n acest caz
pot fi reprezentate ca diferene ntre doi termeni:
) ( ) (
2 1
n T m T = (3.9)
Termenii T(m) i T(n) se numesc termeni spectrali. Termenul T(n) are o form mai
complicat dect la atomul de hidrogen.





30
3.2.Modelul nuclear al atomului


Modelul nuclear al atomului a fost elaborat de savantul englez E. Rutherford
ca urmare a rezultatelor pe care el i colaboratorii si le-au obinut n experienele de
difuzie a particulelor atunci cnd acestea strbat foie metalice.
Schema montajului experimental folosit este prezentat n figura 1.14.



M





R F






Fig. 1.14

Un fascicul ngust de particule ( nuclee de He cu dou sarcini pozitive)
emise de substana radioactiv R cad pe o foi fin de metal F. La trecerea prin foi
particulele sunt deviate de la direcia iniial a micrii cu diferite unghiuri .
Particulele difuzate ating un detector de ZnS, producndu-se scintilaii, care pot fi
observate cu ajutorul microscopului M. Microscopul i detectorul au putut fi rotite In
jurul unei axe ce trece prin centrul foiei de metal, fiind astfel posibil poziionarea
sub orice unghi . Aparatul a fost plasat ntr-o incint vidat, pentru a exclude difuzia
particulelor datorit ciocnirilor cu moleculele.
Ca urmare a intaraciei fasciculului cu foia metalic s-a observat c unele
particule au fost deviate cu unghiuri foarte mari (aproape 180). Analiznd rezultatele
experimentale, Rutherford a ajuns la concluzia c o deviere att de mare a particulelor
este posibil doar dac exist un cmp electric puternic n interiorul atomului, care
este produs de a sarcin ncrcat asociat cu o mas mare concentrat ntr-un mic
volum. Pe baza acestei concluzii, Ruthrford a propus n 1911 un model nuclear al
atomului. Conform acestui model un atom este un sistem de sarcini al cror centru
este un nucleu pozitiv greu de sarcin Ze, avnd dimensiuni mai mici de
12
10

cm, n
jurul nucleului existnd Z electroni distribui n ntreg volumul ocupat de atom.
Aproape toat masa atomului este concentrat n nucleu.
Pornind de la aceste presupuneri, Rutherford a dezvoltat o teorie cantitativ a
difuziei particullelor i a dedus o formul pentru distribuia particulelor difuzate
n funcie de valorile unghiului . Prezentm n continuare deducerea acestei formule,
utiliznd figura 1.15.


31










p
r

p
r


0
p
r
p
r
p
r


r
b /2






2 2



Fig. 1.15

Deflexia particulei nu poate avea loc ca uramare a intaraciei cu electronii,
deoarece masa electronilor este cu patru ordine de mrime mai mic dect masa
particulei . Deflexia se produce ca urmare a interaciei dintre particul i nucleul
atomului. ntre particula aflat n apropierea nucleului nucleu se exercit fora
Coulomb

2
0
2
4
2
r
Ze
F

= (3.10)
Exercitndu-se asupra particulei aflat n micare, traiectoria acesteia va fi o hiperbol
(vezi micarea particulei n cmp central). Presupunem c unghiul dintre asimptotele
hiperbolei este . Acest unghi caracterizeaz devierea particulei de la direcia iniial.
Distana b de la nucleu la direcia iniial a particulei se numete parametru de impact.
Particulele ale cror traiectorii sunt mai apropiate de nucleu (b este mai mic) sunt
deviate mai puternic. ntre b i exist o relaie simpl ce va fi dedus n continuare.
Deoarece mrimea impulsului pariculei dup ce a fost deviat rmne
nemodificat (p=p
0
) putem scrie:

2
sin 2
2
sin 2
0

v m p p = = (3.11)
unde m

este masa particulei , iar v este viteza iniial a acesteia. Pe baza legii lui
Newton se poate scrie:

= dt F p
r
r
(3.12)
32
Proiectnd vectorii din ecuaia (1.65) pe direcia lui p
r
vom avea:

= dt F p
p
(3.13)
n figura 1.15 se vede c:
|

\
|
+ = |

\
|
+ = =

2
sin
2
2
sin cos
2
2

r
Ze
F F F
p
(3.14)


Introducnd (3.14) n (3.13) i nlocuind dt cu

d
rezult:

\
|
+
=

2
0
2 2
2
2
sin
2
r
d
Ze p (3.15)
Dar cum

&
2
r m L = este mrimea momentului cinetic al particulei n raport
cu nucleul care o difuzeaz, iar fora ce se exercit asupra particulei este una central,
putem spune c momentul cinetic rmne constant, iar mrimea sa este cea iniial
vb m L

=
0
. nlocium &
2
r cu vb n relaia (3.15) i n urma integrrii se obine:

2
cos 2
2
2

vb
Ze
p = (3.16)

Comparnd (3.16) i (3.15) se obtine:


2
cos 2
2
2
sin 2
2

vb
Ze
v m = (3.17)
Deci:
b
Ze
v m
ctg
2
2
2 2

= (3.18)
Considerm un strat de difuzie foarte subire astfel nct fiecare particul ce o
strbate trece doar prin apropierea unui singur nucleu. O particul difuzat n
interiorul unghiului i +d, va avea parametrul de impact cuprins ntre limitele b i
b+db aa cum se vede n figura 1.16.



db d

b






Fig 1.16


33

Pornind de la relaia (3.18), prin difereniere se obine:
db
Ze
v m d
2
2
2 2 2
2
sin
1

= (3.19)
Semnul minus n (3.19) este legat de faptul c odat cu scderea unghiului de deviere
(d<0), parametrul de impact crete (db>0).
Notm aria fasciculului de particule cu S. Numrul de atomi ai foiei, aflat n
faa fasciculului va fi nSa, unde n este numrul de atomi din unitatea de volum, iar a
este grosimea foiei. Dac particulele sunt distribuite uniform pe seciunea
transversal a fasciculului i numrul lor este foarte mare, atunci numrul relativ de
particule care trec n apropierea unui nucleu n lungul unei traiectorii cu parametrul


de impact de la b la b+db va fi:
bdb na
S
bdb nSa
N
dN

2
2
= = (3.20)
n aceast expresie dN

este fluxul total de particule din fascicul. Folosind i d n

locul lui b i db pe baza relaiei (3.19) realia (3.20) devine:

2
2
sin
1
2
2
2
2
2
2
2

d
ctg
v m
Ze
na
N
dN
|

\
|

|
|

\
|
= (3.21)
Transformnd
2

ctg relaia se mai scrie:

|

\
|
|
|

\
|
=
2
sin 4
sin 2 2
4
2
2
2

d
v m
Ze
na
N
dN
(3.22)
Relaia (3.22) reprezint formula lui Rutherford pentru difuzia particulelor .
Aceast formul a fost verificat experimental de Rutherford i colaboratorii si,
numrnd scintilaiile observate la diferite unghiuri , pentru intervale de timp
identice. Interacia de tip Coulomb, admis la deducerea formulei (3..22), s-a dovedit
a fi n concordan cu rezultatele experimentale, ntruct particulele care s-au aflat pe
direcia nucleului au fost deviate cu un unghi de 180, dup ce s-au apropiat de nucleu
la o distan dat de relaia:

min 0
2 2
4
2
2 r
Ze mv

= (3.23)
unde r
min
reprezint distana dintre particul i centrul nucleului i a fost de
aproximativ
12
10 6

cm.
Modelul nuclear contrzice legile mecanicii i electrodinamicii clasice. Astfel,
deoarece un sistem de sarcini staionare nu se poate afla n echilibru stabil (teorema
lui Ernshaw) Rutherford a renunat la modelul static al atomului i a dmis c electronii
se mic n jurul nucleului pe traiectorii curbe. n acest caz electronul se va mica
accelerat i n concordan cu legile electrodinamicii clasice el va emite continuu unde
elctromagnetice. Procesul de emisie duce la pierderea energiei ceea ce nseamn c
electronul va cdea pe nucleu. Experiena arat c atomii reprezint sisteme deosebit
de stabile, eliminnd ipoteza de mai sus.
34
3.3 Teoria lui Bohr asupra atomului

3.3.1 Modelul planetar al atomului i postulatele cuantice ale lui Bohr

n cadrul modelului nuclear al lui Rutherford, atomul a fost presupus ca fiind
alctuit dintr-o sarcin pozitiv grea i din electroni care se afl n jurul acesteia. Aa
cum am artat modelul nuclear al atomului n combinaie cu mecanica clasic i
electrodinamica clasic au fost incapabile s explice stabilitatea atomului i natura
spectrului atomic.
Am vzut de asemenea c deducerea formulei corecte (Planck) pentru radiaia
termic de echilibru s-a fcut pe baza ipotezei existenei strilor staionare stabile ale
oscilatorilor ce alctuiesc corpul negru.
Pornind de la rezultatele de mai sus Bohr a introdus dou ipoteze n total
contradicie cu legile mecanicii clasice. Acestea sunt cunoscute ca postulatele lui Bohr
i au urmtoarele formulri:
1. Atomii i sistemele atomice nu se pot conserva n timp ndelungat dect n stri
bine definite, numite stri staionare n care nu emit i nu absorb energie. n aceste
stri sistemele atomice posed un ir discret de energii: E
1
, E
2
E
n
. Aceste stri
se caracterizeaz prin stabilitatea lor. n interiorul atomilor, electronii se
deplaseaz pe orbite bine definite.
2. Orice trecere de la o stare staionar E
m
la o alt stare E
n
poate fi nsoit de
absorbie sau de emisie de radiaie, aceast radiaie este monocromatic i
frecvena sa este dat de relaia:

m n
E E = h (3.24)
Aceste postulate sunt n contradicie cu rezultatele electrodinamicii clasice,
ntruct pe baza primului postulat, dei electronii din atomi execut micri de rotaie,
dec accelerate, iar conform cu cel de-al doilea postulat frecvenele emise nu au nimic
comun cu frecvenele micrilor periodice ale electronilor.

3.3. 2. Experiena lui Franck i Hertz

Existena nivelelor discrete de energie a fost confirmat prin irul de
experiene efectuate n 1914 de fizicienii J. Franck i G. Hertz. n figura 1.17 este
nfiat diagrama aparatului utilizat de ei.



Fig 1.17

35

Tubul T este umplut cu vapori de mercur la o presiune sczut (n jur de 1 mm
Hg) a fost prevzut cu trei electrozi. Electronii eliberai de catod (C) prin emisie
termoelectronic au fost accelerai cu diferena de potenial U aplicat ntre catod i
gril (Gr). Diferena de potenial a fost variat cu poteniometrul P. Un cmp electric
slab (corespunztor unei diferene de potenial de 0,5V) a fost creat ntre gril i anod
(A). Afost studiat relaia existent ntre curentul I alctuit din electronii colectai de
anod i tensiunea U, msurate galvanometrul G i respectiv voltmetrul V. Evoluia
curentului n funcie de tensiunea U este prezentat n figura 1.18.


I














4,9 9 , 4 2 9 , 4 3 U[V]

Fig. 1.18

Aa cum se vede n figura 1.18, pornind de la 0V curentul are o cretere
monoton pn la 4,9V, dup care are loc o scdere urmat de o nou cretere
monoton pn la 9,8V. Evoluia se repet, maximele urmtoare ale curentului fiind
atinse pentru multiplii ai tensiunii de 4,9V. O astfel de form a curbei este explicat
prin faptul c posednd nivele discrete de energie E
1
, E
2
E
n
, atomii pot absorbi
energie doar sub forma:
E
1
=E
2
-E
1
, E
2
=E
3
-E
2
, etc.
Ct timp energia electronului emis de catod i accelerat cu tensiunea U este mai mic
dect E
1
ciocnirile ntre electroni i atomii de mercur unt de natur elestic:
deoarece masa electronului este mult mai mic dect masa atomului, iar energia
electronului nu sufer o virtual schimbare ca urmare a ciocnirilor. O parte a
electronilor sunt captai de gril, iar alii strbat grila i ajung la anod, producnd
curentul I, ce strbate galvanometrul G. Pentru tensiuni mai mari fracia de electroni
ce ajunge la anod va fi mai mare i ca urmare curentul I va fi mai mare.
Cnd energia acumulat de electron n spaiul dintre catod i gril atinge
valoarea E
1
, ciocnirile devin inelastice i electronii vor transfera energia E
1

atomilor pe care i ciocnesc i ei vor continua s se deplaseze cu o vitez mai mic. Ca
urmare numrul de electroni ce ajung la anod este mai mic. Crescnd tensiunea U,
electronii vor cpta o energie egal cu E
1
mai aproape de catod, dup care vor fi
accelerai din nou. n cazul tensiunii de 9,8V, electronii au suferit dou ciocniri
36
inelastice n urma crora au cedat energia atomilor. Prima la jumtatea distanei dintre
catod i gril i cea de-a doua n apropierea grilei. La o tensiune mai mare sunt
posibile trei ciocniri inelastice ale electronului cu atomul, ceea ce conduce la apariia
unui maxim la 9 , 4 3 V.
n acest fel experiana Franck i Hertz pune n eviden existena nivelelor de
energie discrete ale atomului.


3.3.3 Cuantificarea orbitelor circulare


Postulatele lui Bohr sunt n total contradicie cu conceptele mecanicii clasice.
Aceast contradicie este legat de faptul c n timp ce postulatele lui Bohr admit
existena unui numr de nivele de nergie discrete asociate asociate n atom cu a serie
de orbite cuantice, n cazul mecanicii clasice se obine o mulime continu de orbite.
Pornind de la ipoteza lui Planck, conform creia pentru energia unui oscilator
sunt posibile acele stri a cror energie este:
h n E
n
= (n fiind ntreg),
Bohr a obinut condiia de existen a orbitelor staionare.
Consedernd coordonatele canonic-conjugate ale oscilatorului, coordonatele q
i impulsul p, energia oscilatorului se scrie:

h n
q m
m
p
E
n
= + =
2 2
2 2 2
(3.25)
de unde rezult:
1
2 / 2
2 2
= +
h h mn
p
m n
q
(3.26)
Planul cu coordonatele q i p poart numele de plan al fazelor i o curb ce determin
pe p ca funcie de q pentru o micare dat se numete traiectoria fazei. Relaia (3.26)
arat c traiectoria fazei unui oscilator armonic este o eleps cu semiaxele:

m
n
a
h 2
= i h mn b 2 =
Cum aria elepsei este egal cu produsul semiaxelor multiplicat cu , rezult:
n ab S
n
h 2 = = (3.27)
Aria elipsei mai poate fi ns scris sub forma:

= pdq S
n
(3.28)
Pe baza relaiilor (3.27) i (3.28) rezult:

= h n pdq 2 (3.29)
Pentru un electron ce se rotete n jurul nucleului pe o orbit circular,
coordonata generalizat va fi unghiul azimutal , iar impulsul asociat ei va fi
momentul de inerie &
2
mr L = . Aadar pentru un electron care se deplaseaz pe o
orbit circular condiia (1.83) are forma:

= h n Ld 2 (3.30)
Doearece fora cre se exercit asupra electronului este o for cental, rezult c
L=const. si relaia (3.30) se va scrie:
h n L = (3.31)
37
Astfel ca n concordan cu condiia lui Bohr, dintre toate orbitele posibile ale unui
elctron (din punctul de vedere al mecanicii clasice) sunt posibile doar acelea pentru
care momentul cinetic este un numr ntreg de cinstante Planck.


3.3. 4 Teoria elementar a lui Bohr pentru atomul de hidrogen


Vom cosidera un electron, care se ic n cmpul unui nucleu atomic cu
sarcina Ze (atomul este aa zis hidrogenoid) unde Z este un numr ntreg. Pentru
Z=1 acest sistem este reprezentat de atomul de hidrogen, pentru Z=2 de atomul de
He
+
simplu ionizat, pentru Z=3 de atomul de Li
++
, etc.
Ecuaia de micare a electronului aflat n cmpul nucleului este:

2
0
2 2
4 r
Ze
r
mv

= (3.32)
Condiia de cuantificare a orbitelor (1.85) se scrie
h n mvr = (n=1,2) (3.33)
Eliminnd viteza v din relaiile (3.32) i (3.33) se obine pentru raza r
n
a orbitei n
expresia:

Z me
r
n
2
0
2
4
h
= (3.34)
Raza primei orbite a atomului de hidrogen este cunoscut ca fiind raza Bohr. Ea are
valoarea:

o
A r = 529 , 0
0
(3.35)
Energia intern a atomului este alctuit din energia cinetic a electronului
(nucleul fiind considerat staionar) i energia potenial a electronului aflat n cmpul
nucleului, deci:

2
0
2 2
4 2 r
Ze mv
E

= (3.36)
Substituim mv
2
din relaia (3.32) n (3.36) i obinem:

2
0
2
8 r
Ze
E

= (3.37)
Introducnd n relaia (3.37) expresia razei orbitei n dat de (3.34) rezult:

2
2
2 2
0
2
4
32 n
Z me
E
n
=
h
(3.39)

unde E
n
reprezint energia electronului aflat pe nivelul n al atomului.
Atunci cnd un atom trece din starea n n starea m este emis un foton a crui
energie ) ( h va fi:
|

\
|
= =
2 2 2 2
0
2
4 2
1 1
32 n m
e mZ
E E
n m
h
h


i deci frecvena fotonului este:
|

\
|
=
2 2 3 2
0
2
4 2
1 1
32 n m
e mZ
mn
h
(3.40)
38
Am obinut formula lui Balmer pentru cazul atomului de hidrogen (dac Z=1) unde
constanta Rydberg este:

3 2
0
2
4
32 h
me
R
H
= (3.41)
Dac se introduc valorile constantelor n relaia (3.41) se obine o valoare n foarte
bun concordan cu rezultatele experimentale pentru constanta Rydberg. Aceast
coresponden ntre valoarea teoretic teoretice i cea experimental a lui R pune n
eviden c relaia (3.39) dedus de Bohr pentru nivelele de energie ale atomului de
hidrogen este corect. Astfel se poate spune c teoria lui Bohr are un rol important n
dezvoltatrea teoriei atomului.
ncercrile de extindere a teoriei lui Bohr la atomul de He au rmas fr
rezultat.
ntruct teoria lui Bohr are o contradicie logic intern nefiind consistent
nici cu cea cuantic ea a rmas doar o etap de trecere n studiul fenomelor atomice.



4. Natura ondulatorie a particulei

4.1 Ipoteza lui de Broglie

Am vzut c pentru a putea explica rezultatele experimentale obinute n cazul
curentului fotoelectric i efectului Compton a fost nevoie s se admit caracterul
corpuscular al radiaiei electromagnetice, care in acest fel are o comportare dual de
und i de corpuscul.
n anul 1924 savantul francez Louis de Broglie, a pornit de la ideea c
dualitatea nu reprezint doar o caracteristic a radiaiei elctromagnetice i a lansat
ipoteza c particulele au o comportare ondulatorie. Pe baza acestei ipoteze de Broglie
a presupus c micarea oricrei particule este asociat cu o und a crei lungime de
und este:

p
h
= (4.1)
i a crei frecven este dat de o relaie identic cu cea care exprim energia
fotonului:
h = E .
Aadar particulele au o comportare dual, iar undele asociate acestora sunt
unde de Broglie.. Lungimea de und asociat particulelor poart numele de ind de
Broglie. Relaia (4.1) poate fi scris i n funcie de vecorul de und k, innd seama
c:

k

2
=
deci:
k p
r
h
r
= (4.2)
Conform ipotezei lui L. de Broglie micarea particulelor materiale libere este
descris de o funcie de und de forma:
( ) [ ] ( ) [ ] t zk yk xk i A t r k i A
z y x
+ + = = exp exp
r
r
(4.3)
39
unde A este amplitudinea undei, k
r
- vectorul de und, iar r
r
vectorul de poziie al
punctului n care se afl unda. innd seama de (4.2) putem scrie:
( )
(

+ + = t pk yp xp
i
A
z y x

h
exp (4.4)
Dei undele de lumin sunt asociate fotonilor n acelai mod n care undele de
Broglie sunt asociate particulelor materiale, ntre cele dou unde exist o deosebire
esenial, undele electromagnetice avnd n plus proprietatea c ele constau din
variaii n timp ale cmpurilor electrice i magnetice i astfel pot fi puse n eviden cu
ajutorul antenelor.

4.2 Experienta Davisson Germer

ntre anii 1921-1923 fizicienii americani Davisson i Kunsman au observat c
n cursul difuziei electronilor pe filme metalice se obine o variaie pronunat a
intensitii n funcie de unghiul de difuzie. Ipoteza lui de Broglie a fost confirmat n
mod strlucit de experienle efectuate n 1927 de fizicienii Davisson i Germer. Ei au
studiat reflexia electronilor de la un cristal de nichel. Un fascicul ngust de electroni
este dirijat spre suprafaa cristalului de nichel (fig. 1.19) prelucrat la un unghi drept n
raport cu diagonala celulei cristalului (planurile cristalului paralele cu suprafaa pe
care cad electronii sunt descrise n cristalografie prin indicii (111).





TE
G


detector


Cristal Ni


Fig 1.19


Electronii reflectai sunt capturai de un cilindru conectat la un galvanometru.
Viteza electronilor i unghiul au fosy variate. n figura 1.20 se arat dependena
curentului galvanometrului de unghiul la diferite energii ale elctronilor. Axele
verticale determin direcia razei incidente.


40


Fig. 1.20

Urmrind curbele din figura 1.20 se observ c difuzia electronilor
(caracterizat prin curentul galvanometrului) este foarte intens pentru o anumit
valoare a unghiului . Acest unghi corespunde reflexiei unui fascicul de raze X de
ctre un monocristal avnd distana dintre planele atomice egal cu d. Maximul
curentului datorat electronilor reflectai corespunde unei legi a opticii legea lui
Bragg obtinuta in cazul reflexiei radiatiei X de catre cristale:
n d = sin 2 (4.5)
unde:
2 2

= .
Cunoscnd distana dintre planurile cristalului de nichel,
10
10 91 , 0

= d m i
unghiul corespunztor primului maxim, pe baza relaie (4.5) rezult:
=1,65A.
Acest maxim a fost obinut pentru o tensiune de accelerare de 54V. Impulsul
electronilor ce cad pe monocristal pentru o tensiune U este meU p 2 = , astfel c pe
baza ipotezei de Broglie, lungimea de und asociat electronilor va fi, pentru cazul
considerat:

o o
A A
U
67 , 1
25 , 12
= = .
Diferena de
2
10 2

A poate fi atribuit erorilor de msur.
Faptul c pentru electronii accelerai s-a obinut o lungime de und, pe baza
ipotezei de Broglie, egal cu aceea obinut cnd electronii sunt tratai dup o lege a
opticii, duce la concluzia c acetia au ntradevr o comportare ondulatorie.
Relaia de Broglie se aplic nun numai electronilor ci i altor particule:
protoni, neutroni, nuclee, atomi, molecule etc. Datorit, ns, masei relativ mari a
acestor particule, lungimile de und asociate sunt foarte mici, n acest fel caracterul
ondulatoriu al acestora fiind greu de evideniat.
O alt confirmare experimental a naturii ondulatorii a fost obinut de
fizicianul britanic G. Thomson, n anul 1927. Experimentul realizat de el a constat n
trimiterea unui flux de electroni accelerai, la o diferen mare de potenial asupra unei
foi subiri de metal, In spatele creia s-a aflat p plac fotografic. Rezultatul
experienei a fost c figura de difracie obinut pe placa fotografic este similar cu
41
aceea oinut n cazul difraciei razelor X pe o foi de aluminiu. Rezultatele
experienelor Davisson-Germer i Thomson confirm aadar ipoteza lui de Broglie.

Problema

1. Un fascicul Ingust de raze X cade pe un monocristal de NaCl. Unghiul minim
la care se observ reflexia fasciculului pe faa cristalului este =4,1
o
. Cunoscnd
constanta reelei d=2,81, s se determine valoarea tensiunii aplicate tubului de
raze X.
Rezolvare:
Reflexia maxim se obine pentru acele valori ale lungimii de und care
satisfac relaia Bragg:
2dsin=k. (1)
n cazul nostru k=1.
n acelai timp pe baza ipotezei de Broglie se obine:

meU
h
p
h
2
= = (2)
unde m este masa electronului.
Eliminnd lungimea de und din relaiile (1) i (2) rezult:
31
sin 8
2 2
2
= =
med
h
U kV.




4. 3. Interpretarea statistic a undelor de Broglie

Microparticulele sunt definite ca particule elementare (electroni, protoni,
neutroni, fotoni, precum i alte particule simple) ca i din particule complexe formate
dintr-un numr relativ mic de particule elementare (atomi, molecule, nuclee etc.).
Orice microparticul combin ntr-un mod special proprietaile de microparticul i de
und. O microparticul nu este capabil s acioneze direct asupra organelor noastre
de sim (ea nu poate fi vzut sau simit).
n cadrul fizicii clasice a nelege nseamn a forma o imagine vizual
asupra unui obiect sau proces. Acest lucru este de neconceput in cadrul fizicii
cuantice. Remarcm c daca analiznd proprietile undei i ale particulei, o
microparticul nu se comport nici ca o und, nici ca o particul. Spre deosebire de
und, microparticula este detectat ca un ntreg ( de exemplu nu se va observa
niciodat o jumtate de electron). n acelai timp, o und poate fi despicat n pri, de
exemplu cu o oglind semitransparent.
O diferen ntre microparticul i macroparicul este aceea c n timp ce
pentru o macroparticul coordonata i impulsul pot fi cunoscute simultan, n cazul
unei microparticule acest lucru nu este posibil, conceptul de traiectorie nemaifiind
valabil.
Natura particular a proprietilor unei microparticule poate fi pus n eviden
cu o deosebit claritate de urmtoarea experien mental. Presupunem un fascicul de
elctroni monoenergetic care cad asupra unui ecran n care sunt practicate dou fante
(fig. 1.21)
42
E P
1


1



2

2

(a) (b) (c)

Fig. 1.21

n spatele ecranului este plasat o plac fotografic sensibil la ciocnirile cu electronii
din fascicul. La nceput vom nchide fanta inferioar pentru un timp . Vom constata
c nnegrirea pe placa prelucrat va avea aspectul curbei 1 din figura 1.21(b). Lsnd
liber fanta 2 i astupnd-o pe cea superioar pentru acelai timp, urma fasciculului pe
plac va fi dat de curba 2. Dac se las libere ambele fante asupra crora fasciculul
este trimis tot pe durata , figura obinut pe ecran va fi dat de curba din figura
1.21(c). Aa cum se vede, aceast figur nu este echivalent cu superpoziia primelor
dou figuri, ci este similar cu figura de interferen obinut n dispozitivul Young, n
cazul undelor coerente. Figura obinut arat c micarea fiecrui electron este
afectat de ambele fante. Aceast concluzie este incompatibil cu noiunea pe care o
avem despre traiectorie. Dac un electron se va afla la fiecare moment de timp ntr-un
anume punct pe traiectorie, atunci el va trece prin una din cele dou fante. Experiena
arat ns c are loc o interacie a electronului cu ambele fante.
Explicaia fenomenului de mai sus este simpl dac se apeleaz la undele de
Broglie asociate electronilor, de forma:
( )
(

= r p t
i
A
r r
h
exp
Este de remarcat faptul c funcia de und nu are o semnificaie fizic direct, n
sensul c nu poate fi msurat printr-un experiment. Experimental se poate obine
probabilitaea de prezen a microparticulei la un moment dat, care are valoarea
cuprins ntre limitele 0 (particula lipsete) i 1 (particula este prezent cu
certitudine). Spre deosebire de undele din fizica clasic (acustic, optic), care sunt
legate de un transport de energie, undele de Broglie, asociate microparticulelor, sunt
unde de probabilitate, neavnd nici o legtur cu transportul de energie. Astfel funcia
de und ( ) t r ,
r
are o semnificaie statistic, mrimea =
*
2
determinnd
probabilitatea de localizare a particulei la momentul t n punctul cu vectorul de poziie
) , , ( z y x r
r
:
dP( r
r
,t)=P dV dV t r
2
) , ( =
r
(4.6)
unde
P
2
) , ( = t r
r
(4.7)
Reprezint densitatea de probabilitate asociat microparticulei.
43
Probabilitatea de a gsi particula la momentul t n volumul V se obine prin
integrarea relaiei (1.100)

=
V
dV t r t r P
2
) , ( ) , (
r r
(4.8)
Funcia de und ) , ( t r
r
satisface condiia de normare, adic probabilitatea de a gsi
particula undeva n spaiul finit este egal cu 1 (certitudine), deci:

= 1 ) , (
2
dV t r
r
(4.9)
Experiena arat c n anumite cazuri microparticulele se manifest ca puncte
materiale ascultnd de legile mecanicii clasice i deci avnd o traiectorie (micarea
electronilor n tubul catodic, urmele n camera Wilson), iar n altele manifest
proprieti ondulatorii (treceri prin fante). n ceea ce privete noiunea de traiectorie se
poate spune c acest concept poate fi aplicat microparticuleleor dar numai cu un
anumit grad de precizie. Problemele sunt aceleai ca n optic. Dc dimensiunile
barierelor sau orificiilor sunt mari n comparaie cu lungimea de und propagarea
luminii are loc n lungukl unor raze definite (traiectorii).
Remarcm din nou c microparticulele nu sunt nici unde pure, nici puncte
materiale i c n aceste condiii nici unul din cele dou concepte nu realizeaz o
descriere complet a comportrii microparticulelor. Acestea se supun unor legi de tip
nou ce vor fi analizate n cadrul mecanicii cuantice.

4.4 Relatiile de nedeterminare ale lui Heisenberg (principiul de incertitudine).

Este cunoscut ca in mecanica clasica starea unei particule (particula clasica)
este data de valorile coordonatelor sale, impulsului, energiei, etc. Aceste marimi
reprezinta variabile dinamice. Informatiile despre o microparticula se obtin ca urmare
a interactiunii acestora cu instrumentele de masura, care sunt corpuri macroscopice.
Asadar rezultatele unor astfel de masuratori sunt exprimate in termeni asociati
corpurilor macroscopice deci sunt functie de variabilele dinamice. In consecinta, se
poate spune ca valorile masurate ale variabilelor dinamice sunt atribuite
microparticulelor. Ca un exemplu este faptul ca vorbim de starea unui electron in care
acesta are o anumita energie.
Principiul de incertitudine a fost stabilit prin luarea in consideratie a
urmatorului experiente. Ne propunem sa determinam valoarea coordonatei x a unei
microparticule (electron) care se deplaseaza in directia y, prin plasarea unei fante de
latime x perpendicular pe directia de miscare a particulei (Fig. 1.22 ) .


Fig. 1.22
Consideram ca inainte de a traversa fanta impulsul microparticulei este orientat dupa
o directie perpendiculara pe axa x, fiind evident ca componenta p
x
a impulsului este
44
nula, iar coordonata x este complet nedeterminata. Electronul care trece prin fanta are
coordonata determinata cu precizia x (latime fantei). Ca urmare a interactiei cu fanta
electronii sufera o difractie, caracterizata prin deplasarea acestora in lungul directiei x,
ceea ce insemna ca acestia au un impuls cu o comonenta dupa aceasta directie, asa
cum se arata in figura. Vom presupune ca la iesirea din fanta electronii au capatat un
impuls p
x
. Din teoria difractiei rezulta ca intre unghiul ca primul maxim de difractie
obtinut pe ecranul E este dat de relatia:

xsin = (1.103)
Unde este lungimea de unda asociata electronilor. Din figura se vede ca imulsul
dupa directia x este dat de relatia

p
x
= psin (1.104)
Considerand lungimea de unda asociata este data de relatia
= h/p

Din relatiile (1.103) si (1.104) rezulta:

x p
x
= h (1.105)

Asa cum se vede in figura, difractia se intinde pe o regiune superioara primului
minim, astfel ca relatia ce lega cele doua imprecizii se va scrie inm mod corect sub
forma:

x p
x
h (1.106)

Relatii asemanatoare se pot scrie pentru cele doua variabile:

y p
y
h (1.107)
zp
z
h (1.108)

Relatiile reprezinta relatiile lui Heisenberg.

Principiul de incertitudine este unul dintrte principiile fundamentale ale mecanicii
cuantice. Acesta conduce la obtinerea unor rezultate importante in fizica. Ca un
exemplu, pe baza principiului de incertitudine se poate explica de ce electronii unui
atom nu cad pe nucleu si pe baza lui se pot calcula dimensiunea si energia minima a
uni atom simplu. Presupunand ca electronul cade pe nucleu ( punctiform),
coordonatele si impulsul sau vor fi nule, acest lucru fiind incompatibil cu principiul de
incertitudine.









45
Probleme

8. Un atom emite un foton cu o lungime de und = 5500 . Timpul mediu de
via al nivelului excitat este
8
10

t s. S se calculeze:
a) Imprecizia n localizarea fotonului pe direcia sa de micare.
b) Imprecizia n determinarea lungimii de und indicate.
Rezolvare:
a) Dac impulsul este
c
p
E
= i
2
mc = E atunci
c
p
E
= . Relaia de
incertitudine
2
t
h
E (1)
ne permite s calculm pe p:

x t c
p

=
2 2
h h
, adic 3 10 10 3
8 8
=

t c x m. (2)


b) Din relaia

hc
= E , se obine:
E
hc
= . (3)
Deci:


=

|

\
|
=

=
t c t
h
hc
hc
t
hc hc

4 4 2
2
2 2 2
h
E E
E


( )
14
8 8
2
10
10 8 , 0
10 10 3 14 , 3 4
10 5500

m. (4)




9. Folosind relaia de incertitudine a lui Heisenberg s se evalueze energia strii
fundamentale a atomului de hidrogen i a unui atom cu doi electroni, nucleul su
avnd sarcina Ze.
Rezolvare:
Notm cu r
0
raza atomului de hidrogen n starea fundamental, considernd
astfel c vectorul propriu este cuncentrat n interiorul unei sfere de raz r
0
.
Probabilitatea de a gsi electronul la distana r de nucleu este nenul doar pentru
r<r
0
i este neglijabil pemtru r>r
0
. Aceast localizare a electronului implic o
incertitudine a impulsului de ordinul
0
r
h
. Astefl, energia strii fundamentale va
avea valoarea:
5 , 13
) 4 ( 2
1
4 2 4 2
) (
2 2
0
4
0 0
2
2
0
2
0 0
2 2
0
= = = =
h
h

me
r
e
mr r
e
m
p
r E eV, (1)
deoarece
2
2
0
0
4
me
r
h
= este prima raz Bohr.
46
n cazul atomului cu doi electroni localizai la distanele r
1
i respectiv r
2
de
nucleu, incertitudinile impulsurilor celor doi electroni sunt
1
r
h
i respectiv
2
r
h
.
Energia total a atomului este:

2 1
2
2 1
2
2
2
1
2
2 1
1 1 1 1
2
) , (
r r
e
r r
Ze
r r m
r r
+
+
|
|

\
|
+
|
|

\
|
+ =
h
E ,
unde s-a inut cont de interacia electrostatic dintre nucleu i cei doi electroni i
ntre cei doi electroni.
Energia strii fundamentale se obine calculnd minimul energiei n expresia
creia considerm r
1
=r
2
=r.
Minimul energiei se obine din condiia 0 =
dr
dE
, care are rdcina:

1
2
0
2
4
1 4

|

\
|
= Z
me
r
h
,



1
2
2 2
0
4
2
min
4
1
2
) 4 ( 4
1
E E |

\
|
= |

\
|
= Z
me
Z
h
,
unde E
1
=-13,5 eV este energia strii fundamentale a atomului de hidrogen.
Astfel, rezult:

H
-
He Li
+
Observaii

Z 1 2 3

E
min
[eV] -15,3 -83 -205 Determinri teoretice

-14,2 -78,4 -196,6 Determinri
experimentale


n bun acord cu valorile msurate.















47









II. Mecanica cuantica


2.1 Introducere.

Diferenta fundamentala intre mecanica clasica (newtoniana) si mecanica cuantica
este legata de modul in care este descrisa comportarea unei particule. Astfel in
mecanica clasica comportarea viitoare a unei particule este complet determinata
prin cunoasterea pozitiei si imulsului initiale, impreuna cu fortele care actioneza
asupra acesteia. Marimile acestora pot fi bine determinate si in consecinta si
comportarea particulei va fi bine cunoscuta.
Fundamentarea mecanicii cuantice se situeaza intre 1923 si 1927, perioada in
care au fost propuse aproape simultan doua formulari echivalente: mecanica
cuantica ondulatorie si mecanica cuantica matriciala. Puncul de pleacare al
mecanicii cuantice este reprezentat de analiza teoriei asupra cuantelor de energie.
Teoria mecanicii cuantice ondulatorii a fost elaborata de Schrodinger si are la
baza lucrarile lui Louis de Broglie asupra undelor de materie. Aprofundand si
generalizand notiunea de unda de materie, Schrodinger a descoperit ecuatia de
propagarea a functiei de unda, care descrie un sistem cuantic. Aceasta ecuatie
constituie elementul esential al mecanicii cuantice ondulatorii. In cadrul teoriei
lui Schrodinger unui sistem cuntic ise ataseaza o functie de unda, care descrie
situatia acestuia din punct de vedere probabilistic. Variabilele dinamice ale
sistemului (marimile observabile) sunt descrise de operatori.
Mecanica cuantica matriciala are la baza lucrarile lui Heisenberg, Born si
Jordan. In cadrul acestui formalism se pleaca de la marimi fizice observabile (
variabile dinamice) carora li se asociaza o matrici. Aceste matrici se supun
algebrei necomutative. Ecuatiile de miscare ale variabilelor dinamice asociate
unui sistem sunt ecuatii intre matrici. Ecuatiile sunt formal identice cu ecuatiile
asociate sistemului clasic corespunzator.
Schrodinger a aratat ca mecanica cele doua formalisme sunt echivalente.

2.2 Functia de unda

Comportarea particulei cuantice este descrisa cu ajutorul functiei de unda.
Functia de unda nu are o semnificatie fizica directa (interpretare fizica).
Interpretarea fizica este data de patratul modulului functiei
*
,
care reprezinta
probabilitatea de a gasi particula intr-un punct la un anumit moment de timp.
Problema centrala a mecanicii cuantice este de a detrmina functia de unda a unei
particule aflata sub actiunea unor forte externe.


48
2.3. Principiile mecanicii cuantice

2.3.1 Principiul suprapunerii starilor

Enuntul principiului este: Un sistem cuantic care se poate gasi in starile
reprezentate prin functiile de unda
1,

1,....

n
se poate gasi si intr-o stare
descrisa de functia de unda:

= c
1

1
+c
2

2
+....+ c
n

n =
c
i

i
(2.1)
unde c
i
sunt amplitudinele undelor de Broglie corespunzatoare acestor stari.
Conform acestui principiu rezulta ca ecuatiile pe care le satifac functiile de unda
trebuie sa fie liniare.


2.3.2 Principiul de incertitudine

Principiul de incertitudine ne arata deosebirea neta dintre mecanica
clasicsimecanica cuantica. In mecanica clasica se pot determina simultan si cu o
precizie oricat de buna valorile pozitiei si impulsului asociat acesteia in cazul
oricarei particule. In mecanica clasica cele doua valori nu pot fi determinate
simultan cu o precizie oricat de buna datorita caracterului dual (unda- corpuscul)
al microparticulelor. Daca se noteaza cu x, y, z impreciziile asupra
coordonatelor si respectiv cu p
x
p
y,
p
z
impreciziile asupra impulsurilor , in
baza principiului de incertitudine se scrie:
x p
x
h
y p
y
h (2.2)
z p
z
h

Relatiii ce arata ca nu se pot efectua masuratori asupra coordonatelor si
impulsurilor asociata acestora cu precizie oricat de buna. Se observa ca in cazul
cand imorecizia asupra coordonatei este nula, imprecizia asupra impulsului este
infinita.
In sensul lui Hamilton variabilele (x, p
x
), (y, p
y
), (z, p
z
), dar si (E,t) unde e
este energia si t este timpul sunt variabile canonic conjugate. In baza principiului
de incertitudine rezulta ca variabilele canonic conjugate nu pot fi determinate
simultan cu o precizie oricat de buna.

Principiul de corespondenta

Principiul de corespondenta afirma ca: legile mecanicii cuantice trec in legi
ale clasice atunci cand efectele proportionale cu h pot fi neglijate.. Un alt enunt
al principiului de corespondenta este: relatiile dintre variabilele dinamice
existente in fizica clasica trec in relatii intre opertaorii asociati acestora in fizica
cuantica.

Principiul cauzalitatii
Princiliul cauzalitatii afirma ca : daca se cunoaste functia de unda atasata unei
particule cuantice (r,t) la momentul t=o, si se cunosc interactiunile pe care le
sufera particula, atunci se poate calcula forma functiei de unda (r,t) la orice
49
moment de timp (t0) . Aceasta insemna ca daca daca se cunoaste probabilitatea
de localizarea a unei particule cuantice la un anumit moment de timp precum si
interactiunile la care aceasta este supusa se cunoaste si probabilitatea de
localizarea a acestei la un moment de timp ulterior.

2.4 Observabile si operatori.

Pentru a cunoaste o anumita variabila dinamica (coordonata, componenta
impulsului pe o axa, energie, etc) este necesara efectuarea unei observatii
(masuratori). Astfel variabila masurata reprezinta o observabila. Din punct de
vedere matematic unei observabile i se ataseaza un operator. Prin operator se
intelege o operatie matematica ce are proprietatea de a transforma o functie de
un numar de variabile independente f
1
(x
1
, x
2
, ... x
n
) intr-o alta functie de acelasi
numar de variabile independente f
2
(x
1
, x
2
, ... x
n
). Vom nota variabila dinamica
cu A, iar operatorul asociat acesteia cu . Cel mai simplu operator este = x,
astfel incat ca urmare a aplicarii operatorului unei functii f(x) se obtine:

f(x) = x f(x) (2.3)

Exemple de operatori: x, d/dx, d/dx, , etc.
In continuare vom lucra cu o categorie aparte de operatori numiti operatori
liniari. Un operator liniar satiface urmatoarele proprietati:

(f
1
+ f
2
) = f
1
+ f
2
(2.4)
(c f) = c f (2.5)
unde c este o constanta iar functiile carora se aplica operatorul sunt functii de
anumite variabile independente. Liniaritatea opertorilor este necesara in vederea
satifacerii principiului suprapunerii starilor. Astfel vom avea:

(c
1
f
1
+c
2
f
2
)= c
1
f
1
+ c
2
f
2
(2.6)


Proprietatile operatorilor

a) Suma a doi operatori

(
1
+
2
)f =
1
f +
2
f (2.6)

b) Produsul a doi aperatori

(
1

2
)f =
1
(
2
f) (2.7)

c) inmultirea unui operator cu o constanta

c
1
f = c (
1
f) (2.8)

d) comutativitatea a doi operatori

Prin comutator a doi operatori se intelege expresia:

[
1
,
1
] =
1

2

2

1
(2.9)
50

Daca [
1
,
1
] = 0 se spune ca cei doi operatori sunt comutativi.

Daca [
1
,
1
] este diferit de zero cei doi operatori sunt necomutativi.


Operatori unitari sunt operatorii care aplicati oricarei functii o lasa
nemodificata.

f= f , (2.10)

Operatorul invers este definit de relatiile:

1
1

2
-1
f= 1 (2.11)
sau

1
-1

2
1
f= 1 (2.12)



Operatori hermitici (autoadjuncti)

Operatori hermitici (autoadjuncti) sunt acei operatori liniari care satisfac
conditia:

dV F dV F =

2 1
) (
2 1
) ( (2.13)
unde
1
si
2
sunt functii de aceleasi variabile independente;

F este operatorul
hermitic, iar integrarea se face prin intregul domeniu de variatie al variabilelor
independente. Asteriscul rereprezinta cantitati complex conjugate.

F este operatorul
complex conjugat cu

F .
Orice putere intreaga a unui operator hermitic este un operator hermitic.
Adica, daca

F este un operator hermitic, atunci:

= . ...... . . . F F F F F
n

(2.14)
este un operator hermitic.
Daca doi operatori sunt hermetici, produsul lor nu este in general hermetic.
Daca operatorii hermetici

Asi

B sunt comutativi, atunci si produsul lor

B A este un
operator hermitic.

2.5 Valori proprii si functii proprii ale operatorilor liniari.

In mecanica cuantica, prin aplicarea operatorului liniar

F asupra functiei ,
se obtine aceiasi functie inmultita cu o anumita constanta :
51

=

F (2.15)
Relatia (2.15) reprezinta o ecuatie cu valori proprii. Daca relatia(2.15) are loc
si daca este o functie continua, marginita si univoca, atunci se numeste functie
proprie a operatorului

F , iar se numeste valoare proprie a operatorului

F
corespunzatoare functiei proprii .
Ansamblul conditiilor de continuitate, marginirea si univocitatea pe intregul
domeniu de variatie al variabilelor independente, se numesc conditii standard.
Multimea valorilor proprii ale unui operator, se numeste spectrul
operatorilor, care poate fi discret sau continuu. Cand unei calori proprii ii corespunde
o singura functie proprie
i
, sistemul este nedegenerat. Cand unei valorii proprii
i
ii
corespund k functii proprii
ik i i
,.... ,
2 1
sistemul este degenerat, iar k se numeste
grad de degenerare.
Proprietatile functiilor proprii si ale valorilor proprii sunt:

1) functiile proprii ale unui operator liniar hermitic sunt ortogonale si
normale (ortonormate):
2)
{
n m pentru
n m pentru mn n m
dV

=

= =

0
1
(2.16)

(2) valorile proprii corespunzatoare operatorilor hermitici sunt reale.

Demonstratie:
1) Fie doua valori proprii distincte
m
si
n
ale operatorilor

F , iar
n m
,
functiile proprii corespunzatoare


n m m
F =

n n n
F =

(2.17)
Scriind conditia de hermicitate:

dV F dV F
m n n m

= ) (
) (
(2.18)
Inlocuind relatiile (2.17) in relatia (2.18) se obtine :


0 ) ( =
=

dV
sau dV dV
n m m n
m n m n m n


(2.19)
Deoarece valorile proprii au fost presupuse distincte
n m
( ) rezulta:

0 =

dV
n m
(2.20)
care reprezinta conditia de ortogonalitate pentru functiile de unda
m
si
n
.
52
Deoarece functiile proprii satisfac o ecuatie liniara omogena, ele sunt
determinate pana la o constanta arbitrara.Determinarea constantelor se face din
conditia de normare:

1 =

dV
n n
(2.21)

Ultimile doua functii reunite, dau tocmai conditia de ortonormare a functiilor
de unde.
In cazul degenerarii, functiile proprii degenerate nu mai sunt ortogonale,
deoarece valorile nu sunt distincte. In acest caz se pot construi combinatii liniare
independente cu aceste functii, care la randul lor sunt noi functii proprii ale
operatorului

F .Coeficientii care apar in aceste combinatii, pot fi astfel alesi incat

noile functii proprii sa fie ortogonale.
2. Pentru a demonstra ca operatorii hermitici poseda valori proprii reale,
pornim de la relatiile:

=
=

F
dV F dV F
(
) ( ) ( (2. 22)
Din combinarea lor rezulta :

= dV dV
) (
(2.23)
unde s-a folosit si relatia:

= F
Tinand seama de conditia de normare pentru functia de unda, relatia (2.23)
conduce la

=

Marimea si valoarea ei complex conjugata

sunt egale numai daca ea este

o marime reala.

2.6 ECUATIA LUI SCHRDINGER

Pentru a descrie miscarea unei particule in spatiu si in timp este necesar sa
gasim o ecuatie diferentiala ale carei solutii sa reprezinte miscarea particulei. Aceasta
ecuatie nu poate fi dedusa, ci trebuie postulata si confruntata cu rezultatele
experimentale.
Ecuatia lui Schrodinger sau ecuatia de unda este ecuatia fundamentala a
mecanicii cuantice in acelasi sens in care legea a doua a dinamicii este ecuatia
fundamentala a mecanicii newtoniene. Ecuatia lui Schrdinger are mai multe forme
depinzand de conditiile externe in care se afla microparticula : daca este particula
libera, daca se misca nintr-un camp extern de forte, daca se misca nerelativist sau
relativist etc.

53

2.6.1 Ecuatia lui Schrdinger pentru particula libera

Desi ecuatia lui Schrodinger este o ecuatie fundamentala si forma cea mai
generala a acesteia este postulata,o forma a acesteia se poate deduce in cazul
particulei libere. Functia de unda asociata unei particule libere, de energie E si impuls
p
r
, este o unda plana de forma:


) (
) (
) , (
r p Et
i
r k t i
e A e A t r
r r
h
r
r
r


= =

(2.24)

Se constata usor ca:

x y x
xp p y p z r p + + =
r r

=
|

\
|
=

x
r p Et
i
x
p
i
e p
i
A
z h h
r r
h
) (

= |

\
|
=

2
2
2
2
2
h h
x p
p
i
x
x

Analog

2
2
2
2
2
2
2
2
,
h h
z
y
p
z
p
y

iar


=
+ +

=
2
2
2
2 2 2
2
2
2
2
2
2
h h
p
p p p
z y x
z y x
(2.25)

Pe de alta parte

E
i
t h
=

(2.26)

Tinand cont ca pentru particula libera, putem considera energia egala cu
energia totala, rezulta:

m
p
E
2
2
=
sau

m
p i
t 2
2
h
(2.27)

Din ecuatiile (2) si (4) se obtine:


t
i
m

=

h
h
2
2
(2.28)

Relatia (2.28) constituie ecuatia Schrdinger temporala pentru o particula
libera. Ea este o ecuatie diferentiala liniara, cu derivate partiale si nu contine anumite
54
marimi caracteristice ale particulei (impulsul, energia), ea este dependenta numai de
masa particulei si de o constanta universala h . Ecuatia este satisfacuta nu numai de o
functie de unda de forma (2.24) , care reprezinta functia de unda pentru o particula cu
un impuls dat, ci ea satisface orice suprapunere liniara de astfel de functii de unda.
Ecuatia este liniara pentru functia ) , ( t r
r
astfel ca daca ) , (
1
t r
v
si ) , (
2
t r
r
sunt
solutii atunci orice combinatie a lui
2 1
si va fi de asemenea, o solutie. Aceasta
cerinta este asigurata de valabilitatea principiului suprapunerii starilor.
Ecuatia Schrdinger este o ecuatie de gradul in raport cu timpul si contine
factorul i, aceasta insemnand ca functia de unde trebuie sa fie complexa.
Faptul ca ecuatia lui Schrdinger contine numai derivata de ordinul I in raport
cu timpul a functiei de unda este strict legata de principiul cauzalitatii in mecanica
cuantica. Aceasta inseamna ca daca se cunoaste functia de unde la momentul initial
) 0 , (r
r
, aceasta este suficienta pentru determinarea in mod univoc la orice moment
de timp a functiei ) , ( t r
r
.
Precizam ca in cele de mai sus, nu am considerat a fi o demonstratie a ecuatiei
lui Schrdinger. Asemenea ecuatiilor lui Newton si Maxwell, ecuatia Schrdinger
reprezinta o generalizare a datelor cunoscute, fiind considerata ca o mare prevedere
stiintifica. Valabilitatea ecuatiei lui Schrdinger este confirmata de o seri de date
experimentale din fizica atomica,nucleara si fizica solidului.

2.6.2. Ecuatia lui Schrdinger pentru particula aflata in campul de forte.

Pentru o particula materiala aflata intr-un camp de forte extern, energia ei
totala se compune atat din energia cinetica cat si din energia potentiala

) (
2
2
r U
m
p
E + = (2.29)

unde U(r) reprezinta energia potentiala a particulei. Se constata ca ecuatia lui
Schrdinger temporala

t
t r
i t r
m

=
) , (
) , (
2
2
r
h
r h

reprezinta traducerea cuantica a ecuatiei clasice

E
m
p
=
2
2

daca impulsul si energia sunt reprezentate prin operatorii


t
i E p E
m
p
i p

= = = =

h
r
h
r
h
r
; ;
2
;
2
2 2
. (2.30)

Metoda de construire a ecuatiei lui Schrdinger aplicabila sistemelor in cazul
general, se bazeaza pe urmatorul postulat: Fiecarei variabile dinamice din mecanica
clasica (coordonatele particulelor, componentele impulsului, energia, momentul
cinetic etc. ) ii corespunde in mecanica cuantica un operator liniar bine determinat,
care actioneaza asupra functiei de unda ) , ( t r
r
si se admite ca intre acesti operatori
55
liniari au loc aceleasi identitati ca si intre marimile corespunzatoare din mecanica
clasica.
Sa consideram un sistem dinamic clasic, ale carui ecuatii de miscare se deduc
din functia Hamilton H(q..,p..t) functie de coordonatele si de impulusurile
generalizate q
i,
i
p si timpul t. Energia totala a sistemului este functia lui Hamilton:
) , , ( t p q H E
i i
= (2.31)

Acestui sistem clasic ii corespunde in mecanica cuantica o stare dinamica
reprezentata prin functia de unda ) , ,.. (
1
t q q
N
definite in spatiul de configuratie si a
carui ecuatie se obtine efectuand in ecuatiei (8) substitutiile


q
i p
t
i E

h h ; (2.32)
si scriind ca cele doua marimi considerate ca operatori dau rezultate identice cand se
actioneaza asupra lui .
Ecuatia obtinuta este ecuatia Schrdinger a sistemului cuantic corespunzator

) ; ..., ( ) ; ,..., , ..., ( ) ; ... ( (
1
1
1 1
t q q t
q
i
q
i q q H t q q
t
N
N
N N

h h
)
h (2.33)

Regula (2.32) se poate aplica numai daca coordonatele sunt coordinate
carteziene. Dupa stabilirea operatorilor in coordinate carteziene, se poate trece apoi la
orice alete coordinate (sferice, cilindrice etc.).
Principalii operatori ai mecanicii cuantice sunt prezentate in tabelul I.

Tabelul I.


Marimea Definitia clasica Operator cuantic
Pozitia r
r
r
r

Impulsul p
r
h i
Componentele
impulsului
z y x
p p p , ,
z
i
y
i
x
i

h h h ; ;
Momentul kinetic
p x r L
r r
r
=
x r i
r
h
Energia cinetica
m
p
2
2
r

m
2
h



Tinand cont de ecuatia (2.33) si de forma operatorului energia totala a unei
particule in camp extern de forte, caracterizat prin energia potentiala U( r
r
) se obtine

) , ( ) (
2
) , (
2
t r r U
m t
t r
i
r r h
r
h

|
|

\
|
+ =

=
sau
56

t
t r
i t r r U t r
m

= +
) , (
) , ( ) ( ) , (
2
2
r
h
r r r h
(2.34)

Relatia (2.34) reprezinta una din ecuatiile fundamentale ale mecanicii
cuantice, ea reprezentand ecuatia Schrdinger pentru o particula aflata in
campul de forte caracterizat prin potentialul U( ) r
r
. Ea joaca in mecanica
cuantica acelasi rol ca si ecuatiile lui Newton in mecanica clasica si descrie
ecuatia de miscare a unei particule cuantice.

2.6. 3 Ecuatia lui Schrdinger atemporala (independenta de timp)

Ecuatia lui Schrdinger conduce la concluzii deosebit de interesante, daca se
introduce precizarea ca in in orice camp de forte conservativ(energia particulei
ramanad nemodificat) , functia de unda ) , ( t r
r
are forma unui produs dintre un
factor exponential care contine numai timpul si un factor spatial care depinde numai
de coordonatele spatiale:

) ( ) , ( r e t r
Et
i
r r
h
=

(2.35)
Inlocuind aceasta solutie in relatia (2.28) rezulta, ecuatia Schrdinger
atemporala pentru o particula libera

) ( ) (
2
2
r E r
m
r r h
= (2.36)
Prin inlocuirea relatiei (2.35) in ecuatia (2.34) se obtine

) ( ) ( ) ( ) (
2
2
r E r r U r
m
r r r r h
= + (2.37)
care reprezinta ccuatia lui Schrdinger pentru o particula ce se misca intr-un camp de
potential conservativ U( ) r
r
. Aceasta ecuatie determina dependenta functiei de unda
numai de coordonate, in timp ce dependenta de timp este data de ecuatia (2.35).
Relatia (2.37) este uneori numita si ecuatia Schrdinger pentru starile
stationare, deoarece:


2 2
) 0 , ( ) , ( r t r
r r
=
Problema fundamentala a mecanicii cuantice este aflarea functiilor de
unda proprii ) , ( t r
r
si a valorilor proprii ale energiei, prin rezolvarea ecuatiei
Schrdinger aplicata sistemului cuantic respectiv.
Pentru a obtine legea de miscare a unei particule cuantice, pe langa functia de
unda ) , ( t r
r
mai trebuie cunoscute conditiile initiale si conditiile la limita ale
functiei de unda. Deoarece ecuatia lui Schrdinger este o ecuatie cu derivata de
ordinul I in raport cu timpul, este necesar sa cunoastem valoarea la momentul initial
de unda ) 0 , (r
r
. Adica , daca se cunoaste valoarea initiala a functiei de unda, atunci
pentru orice t > 0 se poate gasi functia de unda a sistemului ) , ( t r
r
.
Functia de unde ) , ( t r
r
trebuie sa satisfaca urmatoarele conditii standard:
1) ) , ( t r
r
trbuie sa fie finita in tot spatiul si cel putin de patrat integrabila,
adica
57

finit dV =

2
t) , r (
in caz contrar nu se mai poate scrie conditia de normare
2) functia de unda ) , ( t r
r
trebuie sa fie continua si cu derivate partiale de
ordinal I continui.
3) functia de unda ) , ( t r
r
trebuie sa fie univoca. Din teoria ecuatiilor cu
derivate partiale, se stie ca asemenea ecuatii (tip ecuatia Schrdinger) nu pot avea
solutii care sa satisfaca conditiile standard, decat numai daca energia E ia anumite
valori distincte, numite valori proprii. Functiile de unda ) , ( t r
r
care corespund
valorilor respective se numesc functii proprii.
a) Daca E< 0 , ecuatia (14) are solutii decat pentru anumite valori particulare
ale lui E, valori ce formeaza un spectru discret. In acest caz integrala dV r
2
) (

este
convergenta. Conform interpretarii statistice a functiei de unda, probabilitatea de a
gasi particula la infinit este nula, particula ramanand practic localizata intr-un
domeniu finit. Se spune ca particula se afla intr-o stare legata.

b) Daca E> 0, ecuatia (2.37) poate fi rezolvata pentru orice valoare a lui E.
Energiile pozitive formeaza un spectru continuu. Functiile de unda proprii
corespunzatoare nu se anuleaza la infinit. Particula nu ramane localizata intr-un
domeniu finit. In acest caz partcula se afla intr-o stare nelegata.
Determinarea energiilor cuantificate revine la a calcula valorile proprii ale
ecuatiei lui Schrdinger. Pentru anumite cazuri particulare ale hamiltonianei ecuatia
lui Schrdinger poate fi rezolvata in mod riguros. In cazuri complexe, se recurge la
metode aproximative de rezolvare.

2.6.4 Ecuatia lui Schrdinger pentru particula aflata in campul electromagnetic

Metoda generala de construire a ecuatiei Schrdinger poate fi folosita si pentru
cazuri mai generale cum este cel al unei particule de sarcina e aflata intr-un camp
electromagnetic caracterizat prin potentialul vector ) , ( t r A si potentialul scalar
) , ( t r .
Legatura dintre potentiale este data de conditia Lorentz:
) , (
) , (
t r
t
t r A
E

= (2.38)
Energia totala a unei particule incarcate, aflata in camp electromagnetic, este
) , ( ) , (
2
1
2
t r e t r A
c
e
p
m
H +
|

\
|
= (2.39)
Unde p este impulsul generalizat al particulei.
Scriem relatia (16) sub forma operatoriala asa incat:

) , ( ) , (
2
1
2
t r e t r A
c
e
i H +
|

\
|
= h
)
(2.40)
iar ecuatia lui Schrdinger atemporala

58

t
i H

=

h
)

devine:

t
t r
i t r e A
c
e
i
m

=
(
(

+
|

\
|

) , (
) , (
2
1
2

h h (2.41)

In primul membru al relatiei (2.41) avem:





2
2
2
2
2
2
2
2
) ( 2
) (
A
c
e
A
c
e
i A
c
e
i
A
c
e
A
c
e
i A i
c
e
A
c
e
i A
c
e
i A
c
e
i
+ + + =
= + + + =
=
|

\
|

|

\
|
=
|

\
|

h h h
h h h
h h h

Deoarece:
A A A + = ) (

In acest caz, ecuatia Schrdinger (2.41) devine

t
i e A
c
e
A
c
e
ih A
c
e
i
m

= +
(
(

\
|
+ + + +

h
h
h ) ( ) ( 2
2
1
2
2
2
(2.42)


2.6.5 Ecuatiile lui Schrdinger pentru sisteme de particule

Expresia clasica pentru hamiltoniana unui sistem de particule, are
forma:


int
1
1
1
2
) (
2
U r U
m
i p
H
N
i
i
N
i
+ + =

= =
(2.43)

unde ) ( ,
1 1 1
r U si m p
i
sunt impulsul, masa si energia potentiala a particulei i in
campul de forte extern ; iar
int
U este energia potentiala de interactiune dintre particule
una cu alta. Operatorul hamiltonian se obtine sub forma


int
1
1
2
1
2
) (
2
U r U
m
H
N
i
i i
N
i
+ + =

= =
h
(2.44)
unde
i
reprezinta operatorul de diferentiere in raport cu coordonatele particulei i,
sumarea fiind facuta peste toate particulele sistemului.
Functia de unda care descrie sistemul de particule, depinde de coordonatele
tuturor particulelor si de timp, adica ) ; ..... , (
2 1
t r r r
N
& .
59
Ecuatia Schrdinger temporara, are forma


t
i U r U
m
N
i
i i
N
i

=
|
|

\
|
+ +

= =

h
h
int
1
1
1
2
) (
2
(2.45)

iar ecuatia Schrdinger pentru stari stationare, este

( ) E r r U r U
m
N i
N
i
i i
N
i
= + +
|
|

\
|

= =
,..., ) (
2
int
1
1
1
2
h
(2.46)

In cazul particular in care energia potentiala de interactiune este nula
( 0
int
= U ), ecuatia devine:
E r U
m
i i
N
i i
= +
|
|

\
|

=
) (
2
1
1
2
h
(2.47)

unde termenii din paranteza depind numai de coordonatele particulei
corespunzatoare.
Se cauta o functie de forma unui produs de functii care depinde de
coordonatele fiecarei particule

( ) ) ( ........ ( )
2 1 N N i
r r r =

Inlocuind in relatia (2.47) se obtine:


E r r U
m
r r r r
i i i
i
N N i i i i
N
i
i i
=
|
|

\
|
+
+ +
=

) ( ) (
2
) ( )... ( ) ( .... ) (
1 1
2
1 1 1 1
1
h


Impartind prin se obtine:

E r r U
m r
i
N
i
i i
i i i
=
|
|

\
|
+

=
) ( ) (
2 ) (
1
1
1
1
2

h
(2.48)

In partea dreapta a acestei ecuatii E este o constanta. In partea stanga este
facuta suma de termeni, in care fiecare este o functie de variabilele sale independente.
Pentru ca ecuatia sa fie valabila pentru toate variabilele independente trebuiesc
realizate urmatoarele conditii:

= +
=
=
)
2
1
( ) ( ) ( ) (
2
i i i i i i i i i
i
N
i
i
r E r r U r
m
E E

h
(2.49)

60
unde
i
E sunt constante, care reprezinta energiile individuale ale fiecarei particule.
Energia totala a intregului sistem este suma energiilor particulelor individuale ale
acestuia.


3. Postulatele mecanicii cuantice


Desi exista un consens general asupra existentei postulatelor mecanicii
cuantice, exista o mare diversitate asupra modului de prezentare a acestora. Sistemele
la care ne vom referi in continuare sunt considerate izolate, adica complet libere de
influenta altor particule, corpuri sau campuri externe.



3.1 Postulatul I

Orice stare n, a unui sistem dinamic alcatuit din N particule este descrisa
atat cat se poate de complet de o functie ) , ,.... , (
3 2 1
t q q q
N n
de coordonate si timp
numita functie de unda. Functia
n
este in general complexa, marimea
d
n n

reprezinta probabilitatea ca particula sistemului sa se gaseasca in elementul

de volum dq d
N 3
1
= la un moment dat t .
Pentru a descrie sistemele cuantice reale, functiile
n
rebuie sa satisfaca
conditiile standard: sa fie continua, uniforma si marginita. Toate aceste conditii sunt
impuse de necesitatea ca densitatea de probabilitate reprezentata produsul

2
n n n
=

sa fie perfect definita. Discontinuitatile si lipsa uniformitatii functiilor
n
duc la
ambiguitati in ce priveste valoarea probabilitatilor descrise de
2
n
in anumite puncte
sau domenii, iar nemarginirea duce la valori infinite ale probabilitatii, cu care nu se
poate lucra.
Probabilitatea de a gasi particula reala undeva in spatiu este egala cu
certitudine incat

1 =

d
n n

reprezinta conditia de normare.
Functiile de unda trebuie sa fie si normate, incat

= =

n m pentru
n m pentru
d
mn n n
1
0
normata, daca este patrat
integrabila, atunci


2
A d
n n
=

atunci functia de unda normata este
61

n n
A
=
1

Odata normata functia de unda ramane tot timpul normata.

3.2 Postulatul II

Oricarei variabile dinamice din mecanica clasica (coordonate, impuls, energie,
moment cinetic etc) ii corespunde in mecanica cuantica nu operator liniar hemitic
bine determinat, care actioneaza asupra functiei de unda ) , ( t q si se admite ca intre
acesti operatori au loc aceleasi identitati ca si intre marimile corespunzatoare din
mecanica clasica .
Pentru fiecare variabila F a unui sistem cuantic stationar exista un operator liniar
hemitic F

, care admite un set complet de functii de unda proprii , astfel incat

F F =

In general expresia unui operator F

asociat unei observabile F se obtin astfel:

- se scrie expresia clasica a observabilei in functie de coordonate (q),
impulsuri (p) si timp (t) ;
- coordonatele si timpul raman neafectate, iar impulsurile se inlocuiesc cu
expresiile


j
j
q
i p

= h (3.1)
Forma operatorilor nu este in mod unic determinata, ci depinde de
reprezentarea folosita. De obicei se foloseste reprezentarea Schrdinger in care
orice coordonata de pozitie q
i
sau timpul t este reprezentata prin operatorul
i
q
respectiv t. Impulsul p
j
asociat coordonatei q
j
este reprezentat prin operatorul (3.1). In
alte reprezentari (a impulsului, a energiei) opratorii au forma diferita.

3.3 Postulatul III

Postulatul afirma ca valoarea medie a valorii variabilei dinamice ) (q F a
unei particule cuantice a carei stare este descrisa de functia de unda se exprima
prin relatia :

=
dV
dV F
F

(3.2)
integralele fiind extinse pe tot domeniul de variatie al variabilei functiei de unda
) (q . Daca functia de unda este normata

1 =

dV
atunci formula valorii medii se reduce la

= > < dV F F

(3.3)

62


3.4 Postulatul IV
O masuratoare repetata a unei observabile A va da intotdeauna aceiasi
valoare numai daca functia de unda
n
care descrie starea corespunzatoare n a
sistemului este o functie proprie a operatorului A

asociat observabilei


n n n
a A =

(66)
Se spune ca in aceste cazuri avem de-a face cu stari pure. Acest postulat face
legatura cu experiente precizand conditiile (stari pure) in care se obtin valori precise
in variabile?? Intr-o stare pura orice masuratoare exacta a observabilei va da precis
valoarea exacta, adevarata a
n
.

3.5 Postulatul V

Daca o functie de unda care descrie sistemul nu este o functie proprie a
operatorului A

asociat variabilei dinamice A este data de relatia:

>= <


d
d A
a

(3.4)



4. Densitatea fluxul densitatii de probabilitate. Ecuatia continuitatii in
mecanica cuantica.

Functia de unda ) , ( t r
r
care descrie miscarea unei particule, se modifica in
spatiu sit imp. Aceasta schimbare nu este arbitrara, densitatea de probabilitate
verifcand in mecanica cuantica o lege de conservare.
Deoarece dV

reprezinta probabilitatea de a gasi particular in volum dV,

atunci dV N

reprezinta numarul mediu de particule din volumul dV aflate in jurul
unui punct din spatiu.
Sa calculam care este probabilitatea ca o particular sa treaca printr-o suprafata data in
unitatea de timp. Pentru aceasta pornim de la probabilitatea ca particular sa se afle in
volumul dV.

dV dV

=
2

Se deriveaza aceasta relatie in raport cu timpul

dV
t t
dV
t
dV
t
|
|

\
|

2
(3.5)

Din ecuatia Schrdinger obisnuita si din cea conjugata, prin multiplicarea cu

si respective cu , iar apoi prin adunarea lor, rezulta

63

+ =

U
i mi t
U
i mi t
h
h
h
h
1
2
1
2

incat

( )

mi t t 2
h
(3.6)

sau

( ) =

mi t 2
2 h
(3.7)

Introducand J
r
vectorul densitate de flux de probabilitate

( ) =

m
i
J
2
h
r
(3.8)
relatia (3.8) devine

0 = +

J
t
p
r
(3.9)
ce reprezinta ecuatia de continuitate a probabilitatii in mecanica cuantica. Deoarece
P =

se interpreteaza ca densitatea de probabilitate de prezenta a particulei intr-o

zona data, J
r
reprezinta probabilitatea ca o particula sa traverseze unitatea de
suprafata in unitatea de timp in sensul normalei pozitive la suprafata minus
probabilitatea ca particula sa traverseze unitatea de suprafata de timp in sens invers.
Din relatia (108) se constata ca daca este o functie de unda reala, desitatea
fluxului de probabilitate este zero.
In concluzie,

se poate considera ca un fluid fictiv care ocupa intregul

spatiu si satisface legea de conservare a continuitatii. Daca la un moment dat
densitatea de probabilitate

creste intr-o anumita zona din spatiu, putandu-se

considera ca aceasta probabilitate se scurge asemenea unui fluid.