RETELE DE CALCULATOARE Cap.1.

NECESITATEA RETELELOR DE CALCULATOARE Scopul principal al unei retele de calculatoare este de a oferi un mijloc de comunicatie intre calculatoare ,programe si utilizatori. Nevoia de comunicare decurge din diverse motive : necesitatea conlucrarii si a cooperarii intre membrii unui grup de lucru ,distributia geografica a resurselor hardware si software ,nevoia de informare, etc . In plus utilizarea retelei ofera o serie de alte avantaje : Raport performanta-pret mai bun , in raport cu un sistem centralizat ; Utilizarea eficienta a unor resurse prin partajare ; Asigura acces la baze de date comune ; Asigura scalabilitatea incrementala a sistemului-adaogarea de noi componente nu implica modificarea celor exsistente sau reproiectarea sistemului ; Fiabilitate marita si toleranta la defecte se elimina dependenta de un singur nod de prelucrare ; Pot fi dezvoltate aplicatii si servicii distribuite de neimaginat fara un mediu de comunicatie adecvat ; Ofera suport ieftin pentru mentinerea unor relatii interpersonale si inter-institutionale. Utilizarea retelelor de calculatoare presupune insa si o crestere a complexitatii aplicatiilor dezvoltate in mediul distribuit. Trebuie solutionate probleme nou cum ar fi accesul concurent la resurse ,sincronizarea,executiaparalela si concurenta a aplicatiilor , irijarea mesajelor , utilizarea eficienta a mediului de comunicatie si altele. Cap2. TIPURI DE RETELE Clasificarea retelelor de calculatoare se poate face dupa mai multe criterii : Dupa tehnologia utilizata dupa scara la care opereaza dupa destinatie In raport cu tehnologia utilizata se disting doua tipuri de retele : retele punct-la-punct
1

 retele de difuzare RETELE PUNCT- LA- PUNCT Utilizeaza legaturi dedicate intre perechi de calculatoare . Un mesaj trebuie sa parcurga mai multe calculatoare pentru a ajunge la destinatie. Legaturile se pot realiza pe diferite medii de comunicatie ( cablu coaxial, linie telefonica, canal radio, etc.) in cadrul aceleiasi retele. RETELE DE DIFUZARE Utilizeaza un singur canal de comunicatie , partajat de nodurile retelei . Un mesaj transmis de un nod este receprionat simultan de celelelate noduri ale retelei . Adresarea mesajelor se face printr-un camp de adrese continut in mesaj. Sunt permise transmisii cu un singur destinatar (unicast) , cu mai multi destinatari ( multicast) sau mesajul este destinat tutor nodurilor retelei (broadcast). Din punct de vedere al ariei de intindere retelele de calculatoare pot fi clasificate in : retele locale- LAN ( Local Areea Netwoork ) retele metropolitane MAN ( Metropolitan Area Networks) retele WAN ( Wide area network) In unele lucrari de specialitate tehnologia internet se considera o clasa aparte de retea. In tabelul 1 se face o comparatie intre diferite tipuri de retele.

RETELELE LOCALE ( LAN )

2

Sunt destinate interconectarii unor echipamente de calcul aflate intr-o incapere sau cladire . De obicei aceste echipamente sunt proprietatea unei singure firme sau institutii . Viteza de transfer a datelor este relativ mare ,iar rata de eroare este mica . Se utilizeaza tehnologii de transmisie care permit comunicatia unicast , multicast sau brodcast . Aceste tehnologii se diferentiaza prin mecanismul de acces la mediul de comunicatie si topologie . Cele mai recunoscute retele locale sunt de tip : CSMA/CD ( Ethernet)-retea de tip magistrala (bus ) cu acces prin coliziune ; IBM token ring-retea de tip inel cu acces prin transferul dreptului de acces ( token ) ; Token bus-retea de tip magistrala cu transmiterea dreptului de acces printr-un inel logic. RETELE METROPOLITANE Sunt destinate pentru interconectarea unor retele locale distribuite pe teritoriul unei localitati. Ele pot fi private ( proprietatea unei firme ) sau publice . Scopul acestor retele este de a oferi un canal de comunicatie de mare viteza , aproppiat de viteza de lucru a retelelor locale. De multe ori informatia digitala este combinata cu traficul audio sau video ,in scopul utilizarii eficiente a mediului de comunicatie ( ex fibra optica ). Dintre tehnologiile mai cunoscute se pot aminti : DQDB ( Double Queue Double Bus)-magistrala dubla de mare viteza , cu coada de asteptare distribuita ; Frame relay-retea cu comutare de cadre , ce permite garantarea calitatii serviciilor ( QoS-Quality of Services, ex :viteza minima de transfer, rata maxima de erori) , stabilite pe baza de contact ; ATM-tehnologie performanta , bazata pe comutarea de blocuri mici de date cu lungime fixa ; tehnologia permite transferul unor fluxuri variate de informatii ( audio , video , ate digitale) prin acelasi mediu de transmisie. RETELE LARG RASPANITE GEOGRAFIC ( WAN ) Permit transferul de informatii la distante foarte mari sis pre locuri diverse. Aceste retele sunt deobicei publice. Tehnologia utilizata permite adresarea nodurilor de retea ( a gazdelor ) si dirijarea eficienta a mesajelor catre destinatie. Deoarece rata de eroare este relativ mare, sunt implementate mecanisme de detectie si corectie a erorilor si a defectelor . Pe diferite tronsoane ale retelei se pot utiliza diverse protocoale de nivel inferior . Topologia retelei este de tip graf, iar
3

legaturile sunt in majoritatea cazurilor de tip punct-la-punct. Tehnologia cea mai raspandita este TCP/IP, numita uneori si tehnologia Internet. Reteaua se compune in gazde ( sisteme de calcul care pot fi identificate printr-o adresa ) si o subretea de comunicatie . Subreteaua se compune la randul iei din linii de transmisie si elemente de comutare. Actualmente cea mai mare retea de acest tip este reteaua Internet. Cap3. MODELE DE COMUNICATIE IN RETEA In general, retelele de calculatoare permit interconectarea unor echipamente e calcul diferite ca arhitectura , mod de functionare si paramatri de performanta. Pentru ca aceste echipamente sa comunice intre ele , este necesar sa respecte un set de reguli si sa utilizeze un limbaj comun . Descrierea regurilor si a limbajului de comunicatie face obiectul protocoalelor de comunicatie . Aceste protocoale sunt concepute pe baza unui model de comunicatie . Modelul specifica functiile pe care trebuie sa le indeplineasca mediul de comunicatie , modul de grupare al acestor functii pe diferite nivele ierarhice si modul de desfasurare a dialogului . In decursul timpului s-au propus diferite modele de comunicatie , unele standardizate altele devenite standarde de- facto. 3.1 MODELUL DE REFERINTA OSI-ISO Organizataia Internationala de Standardizare ( ISOinternational Standar Organization ) a recunoscut necesitatea efinirii unui model deschis de comunicatie in retea , care sa permita interconecatrea diferitelor echipamente de calcul iniferent de tip , performanta sau producator . Astefel a luat nastere modelul de referinta OSI ( Open System Interconnection ). In cadrul modelului functiile de comunicatie sunt divizate pe 7 nivele ierarhice . La definirea nivelelor s-au respectat urmatoarele principii : Un nou nivel se creeaza numai daca este necesar un nivel de abstractizare diferit ; Fiecare nivel trebuie sa aiba functii bine definite, care nu se suprapun cu functiile altor nivele ; Delimitarea nivelelor se va face astfel incat fluxul de informatii intre nivele sa fie minim ; Numarul de nivele trebuie sa fie optim atat din punct de vedere al exploatarii ( numar minim de nivele ) cat si din punct de vedere al gradelor de abstractizare ( numar maxim de nivele )
4

In figura 2 se prezinta principiul de comunicatie in retea folosind modelul de referinta OSI-ISO. Se pot identifica nivele ierarhice si legaturile virtuale sau reale dintre ele. Cu linie plina este indicat fluxul real de date si control , iar cu linie punctata legatura logica dintre nivele echivalente exsistente in echipamentele comunicante . Modelul OSI a jucat un rol important in procesul de standardizare a protocoalelor de comunicatie . Pentru fiecare nivel s-au elaborat standadre specifice , care au devenit parti integrante ale modelului,Compatibilitatea intre aceste standarde este asigurata de functionalitatea si interfata comuna efinite prin acest model.

Figura 2 Modelul de referinta OSI-ISO Protocolul de comunicatie dintre entitatile ( programele ) care implementeaza acelasi nivel ierarhic se defineste ca si cum cele doua entitati ar comunica in mod direct ( sagetile punctate din figura 2 ) . In realitate cererile de comunicatie si raspunsurile aferente sunt transmise prin intermediul nivelelor inferioare de protocol . Transmisia efectiva a informatiilor se face numai la nivelul fizic . Comunicatia dintre nivelele ierarhice de protocol se realizeaza prin asa numitele puncte de acces la serviciu ( SAP- Service Acces point ). Specificatiile unui punct de acces deifnesc tipuri de servicii care pot fi solicitate , parametrii de apel si secventa de dialog dintre nivelul solicitant si nivelul inferior . Serviciile sunt apelate prin primitive de comunicatie . O primitiva este un cuvant cheie care desemneaza o operatie sau o actiune atomica , indivizibile) (ex : open , send, recieve,bind ). O primitiva poate sa aiba mai multi parametri de apel . Intr-o oarecare masura apelul unei primitive de protocol se aseamana cu apelul functiilor sistem intr-un sistem de operare.
5

Fiecare nivel ierarhic impacheteaza informatia utila primita de la nivelul superior intr-un mesaj , a carui format este definit prin protocol. La receptia unui mesaj de la un nivel inferior, mesajul este desapchetat si transmis catre nivelul imediat superior . Informatiile de control adaogate la informatia utila ajuta la indeplinirea funcitilor serviciului respectiv (ex : detectia si corectia erorilor , controlul fluxului de date , dirijarea mesajelor , etc.) 3.2 MODELUL TCP/ IP Modelul TCP/IP s-a nascut ca o generalizare a principiilor de comunicatie utilizate in primele retele de calculatoare . Obiectivele initiale care au stat la baza elaborarii pachetului de protocoale TCP/IP au fost : Crearea unei infrastructuri de comunicatie care sa permita interconectarea unei game largi de retele de diferite tipuri ; Reteaua sa fie toleranta la defecte , sa supravetuiasca si in cazul caderii unor echipamente sau tronsoane de retea Reteaua sa ofere suport de comunicatie pentru aplicatii diverse , care au necesitati diferite de comunicatie Reteaua APRANET , dezvolta in cadrul agentiei americane pentru cercetari militare DARPA ( Defence Advanced research Project Agency ), a fost prima retea care a utilizat acest model . Ullterior pahetul de protocoale TCP /IP a fost adoptat ca standard de-facto in reteaua Internet. Modelul TCP/IP defineste 4 nivele de protocol . In figura 3 s-a reprezentat echivalenta dintre nivelele modelului OSI si nivelele modelului TCP/IP .

Primele doua nivele(fizic si legatura de date) sunt comasate intr-un singur nivel de conexiune intre calculatorul gazda si reteaua de
6

comunicatie. In pachetul de protocoale TCP/IP nu se specifica un standar anume ;de exemplu se poate utiliza o interfata saeriala de modem sau o interfata de retea locala. Nivelul IP (Internet Protocol) este echivalent cu nivelul retea din datagrama. La nivel transport se pot utiliza doua tipuri de protocoale : un protocol orientat pe conexiune (TCP-Transport Control Protocol)si un prorocol simplu, fara conexiune (UDP-User Datagram Protocol). In modelul TCP /IP nivelele sesiune si prezentare nu sunt prezentate. Proiectantii acestui model au considerat ca functiile legate de aceste nivele pot fi mai usor implementate in programele de aplicatie sau in unele protocoale de nivel aplicatie. De exemplu controlul unei sesiuni de lucru cade fie in sarcina prorocolului de aplicatie, fie se implementeaza direct in progremul utilizatur. Reducearea numarului de nivele e protocol contribuie la reducearea timpului de asteptare al mesajelor in bufferele atasate fiecarui nivel. Practica a demonstrat viabilitatea si eficienta acestui model. Modelul OSI, desieste mai bine pus la punct din punct de vedere teoretic, a avut un succes mai redus. Principalul impediment al acestui model a fost comlexitatea relativ ridicata a protocoalelor, ceea ce a facut dificila implementarea acestora. Totusi modelul OSI a avut un impact important in modelarea, proiectarea si impementarea protocoalelor de comunicatie actuale. Meritul principal al modelului consta in faptul ca a propus un mediu de comunicatie deschis, independent de tipul echipamentelor utilizate, si mai ales independent de producatori. 3.3 MODELUL ATM (ASYNCHRONOUS TRANSFER MODE) ATM este o tehnologie avansata de comunicatie pe fibra optica, dar in acelasi timp este si un model de comunicatie, mult diferit de modelele prezentate anterior (OSI si TCP /IP). Initial tehnologia ATM a fost conceputa cu scopul de a permite transmisia eficienta a unor fluxuri diverse de date (audio, video,date digitale),pe un mediu de comunicatie de mare capacitate : fibra optica. Se preconizeaza realizarea unei singure retele unitare (B-ISDN-Broadband Integradet Services Digital Network),care sa se poata utiliza pentru comunicatiile telefonice, pentru transmisiile TV si pentru comunicatia intre calculatoare. Mixarea acestor fluxuride ate este dificila deoarece caracteristicile de timp ale acestora sunt foarte diferite. Transmisiile telefonice si cele video necesita un ritm constant, fara recuperarea mesajelor piaredute sau intarziate. Comunicatia intre calculatoarepresupune un flux de date foarte variabil, dar fara restrictii sevare de timp. Corectitudinea datelor transmise este insa esentiala. In aceste conditii sa produs un mod de transmisie a datelor bazat pe comutare de pachete (celule) de lungime fixa, care realizeaza un
7

compromis intre cerintele celor 3 tipuri de fluxuri de informatii. Parametrul cheie al acestui protocol este lungimea pachetului. O lungime scurta a pachetului favorizeaza transmisiile telefonice si in parte cele video ;o lungime mai lunga a pachetului asigura o eficienta mai buna pt transmisia intre calculatoare. Dupa multe controverse, lungimea pachetului sa stabilit la 53 de octeti (48 octeti de date si 5 octeti de control). Dimensiunea redusa si fixa a pachetului permite implementarea functiilor de dirijare prin componente hardware. De notat ca in retelele clasice dirijarea mesajelor se face la nivel software, printr-un program de irijare. In tehnologia ATM se utilizeaza echipamente de comutare (switch-ri)e mare viteza, care pot sa prelucreze in timp-real fluxul de date receptionat pe o fibra optica. In figura 4 s-a reprezentat structura tridimensionala a modelului ATM.

Protocolul ATM are definite 3 nivele : nivelul fizic, nivelul ATM si nivelul de aaptare ATM. Peste aceste nivele pot fi adaugate alte nivele utilizator. De exemlu pachetul TCP/IP poate fi construit peste protocolul ATM. Nivelul fizic se ocupa de codificarea optica a bitilor si de transmisia lor prin fibra optica. Nivelul este divizat pe doua subnivele : TC(Transmission Convergence Layer)- un subnivel independent de mediul de transmisie ; PM(Physical Medium-Dependent Layer)-un subnivel dependent de mediul de transmisie.
8

Nivelul ATM se ocupa de definirea celulelor (pachete) si de transmiterea acestora. Acest nivel permite definirea si controlul unor circuite virtuale(similare ca functionalitate cu conexiunile din modelul OSI si TCP/IP). In caz de nevoie solutioneaza problemele de congestie. Nivelul de edaptare ATM(AAL-ATM Adaption Layer) descompune pachetele primite e la nivelele superioare in celule, si le reface la receptie. Exista definite mai multe tipuri de protocoale AAL, adaptate la diferite tipuri de trafic : ALL1- pentru trafic constant, orientat pe conexiune,cu cerinte de timp-real (ex :transimisie audio sau video necomprimat) ; AAL2- pentru flux e date variabil, orientat pe conexiune, cu cerinte de timp-real(ex :trafic audio sau video comprimat) ; AAL3,4-pentru trafic variabil,fara restrictii dew timp, dar cu cerinte de detectie a erorilor(ex :comunicatie intr claculatoare) ; AAL5-proiectat special pentru comunicatii intr calculatoare ;asigura transmisia eficienta a unui flux variabil de date. Nivelul AAL se divide in doua subnivele : CS (Convergence Sblayer)- nivel de convergenta (nivel e adaptare la nivelele superioare) ; SAR (Segment And Reasambly sublayer)- subnivel de segmentare in celule si reasamblare. Modelul ATM defineste doua plane: Un plan utilizator, care se ocupa de transmisia atelor, de controlul fluxului si de corectia erorilor; Un plan de control, care gestioneaza conexiunile(circuitele virtuale). Circuitele virtuale pot fi create in mod inamic functie de traficul existent in retea. Prin aceste circuite virtuale se poate asigura si garanta un anumit nivel al calitatii serviciilor de transmisie (QOS-Quality of Service). In paralel cu transmisia de atese asigura administrarea nivelelor si a planelor de protocol. 3.4 NIVELE DE PROTOCOL 3.4.1 NIVELUL FIZIC
9

Nivelul fizic se ocupa de transmisia informatiilor la nivel de bit. Un protocol de nivel fizic trebuie sa precizeze : Natura semnalelor utilizate pentru codificarea informatiilor binare(ex : nivele de tensiune, curenti, fascicol laser, etc.), si nivelele admise ; Caracteristicile electrice,mecanice si de performanta ale mediului de transmisie (cabluri elecrtice, fibra optica, unde radio) ; Metode e reducere a influientei zgomotelor si de climinare a erorilor de transmisie ; Tip de conectori utilizati, etc. Protocolul fizic trebuie sa asigure utilizarea eficienta a mediului e transmisie, si o rata de transfer cat mai mare. Functie de natura mediului de transmisie se pot utiliza diferite metode de codificare si compactare a informatiilor binare. O caracteristica importanta a unui mediu de transmisie este latimea e banda admisa. Acest parametru determina in mod direct cantitatea de informatiie transmisibila in unitatea de timp. Latimea de banda a unui mediu e comunicatie poate fi utilizata in totalitate pentru un singur canal e comunicatie(transmisie in banda de baza) sau se poate diviza in mai multe benzi alocate la mai multe canale de comunicatie (transmisie multi-banda). O alta caracteristica importanta este distanta maxima intre doua puncte de amplificare consecutive. Ea poate sa varieze de la sute de metri la zeci de km. Alte caracteristici care pot sa influienteze alegerea unui anumit mediu de transmisie sunt : cost, usurinta de instalare si imunitate la zgomot. Cela mai utilizate medii de transmisie in comunicatia digitala sunt : Cablul torsadat Este un meiu de comunicatie relativ ieftin, cu banda de frecventa ependenta de distanta e transmisie ; poate fi ecranat sau neecranat(UTP-Unshielded Twisted Pair) ; torsadarea celor doua fire creste imunitatea la zgomot al cablului. b. Cablul coaxial Este un meiu e comunicatie cu latime de banda mare si imunitate mare la zgomot ; distanta de transmisie este relativ mare ; exista doua moalitati de utilizare : in banda de baza (un canal/cablu) sau in banda larga(mai multe canale/cablu). a.

c Fibra optica
10

Este un mediu de transmisie cu parametri de performanta ridicati ( latime de banda foarte mare , intarzieri mici ) ; prezinta imunitate totala la zgomote electromagnetice ; pe un singur fir optic se pot transmite mai multe canale ; necesita un sistem optic special pentru emisia receptia si transmiterea undelor laser ; practic viteza de transmisie este limitata de viteza de comutatie a diodei fotoelectrice care emite unda laser ; exsista doua variante constructive : fibra multimod si fibra unimod ;a doua este mai costisitoare dar mai performanta ; fibra optica se poate utiliza numai pentru conexiuni de tip punct- la- punct ; in viitor se preconizeaza inlocuirea cablurilor de cupru cu fibre optice ; deocamdata pretul fibrei optice este mare si necesita instrumente speciale pentru instalare ; utilizarea iei se recomanda in retele cu flux intens de date d. Undele radio Se utilizeaza in cazul in care se doreste realizarea rapia a unei retele , in conditiile in care alte mijloace de comunicare nu sunt prcaticabile ( ex : teatru de operatiuni militare ) ; deasemenea se utilizeaza pentru realizarea legaturilor prin satelit ; in timp se prevede inlocuirea transmisiei prin satelit cu transmisia prin fibra optica ; transmisia este de tip broadcast ( unul emite si toti asculta ) ; numarul de canale de comunicatie este limitat de latimea de banda a acestor unde ; deobicei este nevoie de obtinerea unor licente pentru utilizarea diferitelor benzi de comunicatie . e. Undele infrarosu Se utilizeaza in aplicatii speciale , in care mijloacele vizuale nu sunt satisfacatoare ; de exemplu : medii cu pericol de explozie sau calculatoare mobile ( roboti ) ; comunicatia este limitata de necesitatea ca sa exsiste o legatura vizuala directa intre nodurile retelei . Componentele unei retele pot fi conectate in diverse topologii : stea, inel ,arbore, magistrala sau graf . In topologia de tip stea fiecare statie este conectata printr-o legatura de tip punct-la-punct la o statie centrala de comutare . Cpmonicatia intre doua statii se face numai prin intermeiul unei statii centrale . Interfetele de comunicatie sunt relativ simple , insa apare o supraincarcare a fluxului de informatii la nivelul comutatorului entral. Fiabilitatea este redusa datorita punctului singular de control.

11

In topologia de tip inel , reteaua este alcatuita intr-un st de repetoare conectate intre ele prin legaturi de tip punct- la- punct sub forma de inel .Informatia este transmisa circular de la un repetor la altul . Fiecare statie se conecteaza in retea prin intermediul uni repetor . Controlul traficului in retea este distribuit . Topologia de tip magistrala utilizeaza o linie comuna de comunicatie pentru toate statiile din retea . Nu sunt necesare circuite de comutare sau repetoare . Un mesaj emis de catre o statie poate fi receprionat de toate statiile din retea . Adresarea mesajului se face prin continut ( printr-un camp de aresa ). Topologia de tip arbore este o generalizare a topologiei de tip magistrala .Linia de comunicatie se ramifica fara sa formeze bucle inchise .Transmisia in cadrul retelei este de tip multipunct .Pot fi implementate topologii de tip arbore si prin legaturi punct-la-punct . Aceasta topologie se poate adapta la structura ierarhica a unei intreprinderi . In topologiile in care legatura este de tip multipunct o singura statie poate emite la un moment dat .In contrast , in cazul legaturilor punct-la punct mai multe statii pot emite simultan. Topologia de tip graf implementeaza prin legaturi de tip punct-la punct care nu respecta o anumita simetrie . Controlul traficului este distribuit si implica mecanisme complexe de cautare a drumului optim intre doua noduri. Alegerea topologiei adecvate se face in functie de mai multi factori ,intre care se pot aminti : siguranta in functionare ,scalabilitate si
12

performanta . Topologiile de tip magistrala si arbore sunt cele mai flexibile .Retelele de tip inel asigura cea mai mare rata de transfer ,insa intreruperea unei conexiuni duce la caderea retelei .Topologia de tip stea eset simpla,nepretetntioasa, insa asigura o rata mica de transmisie. Structurile de tip stea si arbore sunt specifice pentru retelele implementate in cadrul unor firme sau organizatii.Aceste arhitecturi permit ierarhizarea echipamentelor si utilizatorilor conectati in retea. Structurile de tip graf sunt tipice pentru retelele publice de comunicatie .In cadrul acestora nu exsista o ierarhie ,scopul urmarit fiind transferul de informatii intre programe si utilizatori eterogeni.Topologia de tip magistrala si de tip inel sunt tipice pentru retelele implementate pe o arie restransa (retelele locale LAN ) 3.4.2 NIVELUL LEGATURII DE DATE Rolul acestui nivel este de a asigura un canal sigur de comunicatie intre doua echipamente . In acest scop indeplineste urmatoarele sarcini :grupeaza datele in cadre ,detecteaza si corecteaza erorile de transmisie si regleaza fluxul de date . Acest nivel ofera mai multe tipuri de servicii : Serviciu necomfirmat fara conexiune serviciu confirmat fara conexiune serviciu confirmat orientat pe conexiune Un serviciu confirmat presupune transmiterea unui cadru de confirmare la receptia corecta a unui cadru de date . In caz de eroare ,cadrul initial se retransmite de un numar de ori ,pana cand se receprioneaza un cadru de confirmare sau se depaseste un timp limita . Un serviciu fara confirmare nu foloseste cadre de confirmare ( nu exsista reactie din partea unitatii receptoare). Legaturile dintre unitatea emitenta si cea receptoare se pot stabili pentru fiecare cadru in parte (serviciu fara conexiune0,sau pentru un grup de cadre (serviciu orientat pe conexiune). In al doilea caz exsista implementate mecanisme de stabilire a unei conexiuni si de desfacere a acesteia . Pe o conexiune se poate controla fluxul de date si secventa cadrelor. La nivelul legaturii de ate transmisia se face pe baza de cadre .Un cadru contine date utile si date de control. Datele de control se utilizeaza pentr :marcarea inceputului si sfarsitului de cadru,pentru detectia si corectia erorilor ,pentru adresarea unitatii receptoare si pentru controlul fluxului de date.Marcarea capetelor uni cadru se face prin coduri speciale sau prin violarea codificarii la nivel fizic (ex : codul ASCI speciale ,sau secvente mai lungi de biti de 1 )
13

Detectia si corectia erorilor se poate face prin biti de paritate pe cadru,suma de control sau cod ciclic redondant ( CRC) numit si cod polinomial.Ultima metoda ofera o probabilitate foarte mare de detectie a erorilor . Singirele erori nedetectate sunt cele in care secventa de biti se divide exact la plinomul CRC Pentru controlul fluxului de date sau a vitezei de transfer se pot utiliza mai multi algoritmi Cel mai simplu este algoritmul stop-andwait Conform acestui algoritm transmiterea unui nou cadru este permisa numai dupa primirea confirmarii pentru cadrul transmis anterior .Acest algoritm este usor de implementat ,insa induce timpi mari de asteptare ,mai ales in cazul in care distanta dintre echipamente este mare sau timpul de prelucrare a mesajului este mare . O metoda mai eficienta de control al fluxului este algoritmul ferestrei glisante .Conform acestui algoritm pot fi transmise noi cadre inainte ca sa se primeasca confirmarea pentru cadrele anterioare ;ar distanta intre ultimul cadru transmis si primul cadru neconfirmat trebuie sa se incareze intr-o limita impusa (fereastra). Aceasta fereastra culiseaza o data cu primirea confirmarilor pentru cadrele transmise anterior .Daca un cadru nu primeste confirmare ,intr-un timp limita dat atunci transmisia se reia incepand cu acest cadru .Retransmiterea se face si in mod selectiv .Acest algoritm presupune numerotarea cadrelor ,pentru a putea fi identificate .Unitatea emitenta trebuie sa pastreze in bufferul de iesire toate cadrele care inca nu au fost confirmate . In continuare se prezinta cateva exemple de protocoale dezvoltate pentru nivelul legaturii de date : a) Protocolul HDLC (Hight Data Link Control) Este un protocol elaborat de ISO pe baza unor protocoale asemanatoare ( SDLC-Synchronus Data Link Control si LAP- Link Acces Protocol) Formatul cadrului este inicat in figura 6 .Inceputul si sfarsitul cadruluieste marcat cu o secventa de biti de 1 ,care nu poate sa apara in corpul mesajului ( dupa 5 biti de 1 se insumeaza automat un 0 ;la receptie se elimina acest 0). Campul de control precizeaza tipul cadrului si secventa.Se utilizeaza 3 tipuri de cadre :cadre de date ,cadre de supervizare si cadre nenumerotate .Detectia erorilor se face printr-o suma de control (SC). Campul de date poate sa fie de lungime variabila . Pentru controlul fluxului de date se foloseste un algoritm cu fereastra glisanta.

14

Figura 6 Formatul unui caru HDLC b) Protocolul SLIP ( Serial Line Internet Protocol) Este un protocol elaborat pentru retelele de tip Internet.Acest protocol permite transmiterea nealterata a unor pachete IP. Nu dispune de mecanisme de detectie a erorilor si nici de control al fluxului de date. c) Protocolul PPP (Point-to-Point Protocol) Este un protocol utilizat tot in mediul Internet ,dar mult mai evoluat decat protocolul SLIP. Dintre facilitatile oferite de acest protocol se pot aminti: detectia erorilor,metoda de divizare a mesajelor lungi in cadre ,contine un protocol de obtinere a liniei de transmisie si de negociere a optiunilor de transfer ,etc. 3.4.3 MECANISME DE CONTROL AL ACCESULUI IN RETEA La data lansarii modelului de referinta OSI retelele locale de calculatoare inca nu erau utilizate . Din aceasta cauza functia de control al accesului la retea ,specifica acestor retele, nu a fost inclusa in modelul OSI.Ulterior aceasta functie a fost atasata nivelului legaturii de ate . In cazul retelelor locale de calculatoare nivelul 2 se imparte in 2 subnivele :primul se ocupa cu , controlul accesului (MAC Multiple Acces Control0,iar al doile solutioneaza functiile specifice de nivel 2 dintr-o retea clasica (LLC Logical Link Control ) In retelele locale mediul de comunicatie este o resursa partajata ,utilizata in mod concurent de echipamente conectate in retea .Din aceasta cauza este necesar un mecanism de control al accesului ,care sa arbitreze solicitarile concurente de transmisie in retea . Controlul accesului se poate solutiona centralizat sau distribuit.Intr-o schema centralizata dreptul de acces in retea este stabilit de catre un controlor central pe baza cererilor primite si a unei anumite politici de prioritati.Controlul centralizat ofera urmatoarele avantaje : Este usor de implementat la nivelul spatiilor concurente Asigura un control unitar asupra accesului in retea Pot fi usor implementate diferite scheme de prioritati Dezavantajele controlullui centralizat sunt : O defectiune la nivelul controlului blocheaza intreaga retea
15

 La un numar mare de cereri ,un singur controlor poate incetini traficul Intr-o schema de control distribuit (descentralizat ) fiecare statie cuplata in retea trebuie sa contina un bloc de control al accesului. Functia de control se realizaeaza in comun prin aceste blocuri.Controlul distribuit elimina multe dintre dezavantajele metodei centralizate, insa necesita blocuri de control mai complexe in fiecare nod de retea . Din punct de vedere al mecanismului de acces se pot distinge 3 metode generice de control : Prin algoritmul Round Robin Cu rezervare Prin transmisii multiple.

Conform primei metode ,fiecare statie primeste pe rand dreptul de a transmite in retea, asemanator unui joc de copii (Roun Robin) in care fiecarui participant ii vine randul la joc . O Statie care a primit dreptul de transmisie,poate folosi acest drept daca are date de transmis sau poate pasa dreptul catre urmatoarea statie . Controlul poate fi centralizat sau distribuit. Pentru algoritmul Round Roubin cel mai cunoscut protocol este cel cu pasarea dreptului de transmisie (token passing).Dreptul de acces se transmite printr-un mesaj spcecial de control denumit token.La un moment dat in retea poate sa comunice numai statia care detine tokenul (dreptul de acces). Aceasta metoda se poate implementa atat in retelele de tip inel (token ring-standardul ISO 8802.5) cat si in retele de tip magistrala (token bus-standardul ISO 8802.4). La retelele de tip inel token-ul se tranmite de la un nod la altul in ordinea in care sunt conectate in retea . La retelele de tip magistrala dreptul de acces se transmite numai intre nodurile care au drept de initiativa in retea (denumite nosuri master). Aceste noduri formeaza un inel logic ;inelul se initializeaza la pornirea retelei si se actualizeaza dupa orice
16

modificare a retelei (cuplare sau decuplare de noduri master).Protocolul de acces esate relativ complex deoarece trebuie sa gestioneze in mod distribuit inelul logic si sa se adapteze in timp real la modificarile retelei .In schimb este un protocol determinist si cu un comportament bun la restrictiile de timp real . Din aceasta cauza este preferat in aplicatiile de control industrial . In cazul controlului prin rezervare ,timpul este divizat in unitati elementare (sloturi) si o statie care doreste sa comunice in retea isi rezerva una sau mai multe astfel de unitati de timp . Rezervarea se poate face centralizat sau distribuit ,static (off-line) sau dinamic (online) A treia metoa nu foloseste nici un procedeu de determinare a dreptului de acces in retea ,ci detecteaza si elimina eventualele situatii de coliziune intre mesaje concurente .Exsista mai multe implementari ale acestei tehnici.Metoda cunoscuta sub prescurtarea de CSMA/CD ( carrier Sense Multiple Acces/ Collision Detection-acces multiplu cu sesizarea purtatoarei si detectia coliziunii) functioneaza in felul urmator :o statie incepe sa transmita in momentul in care reteaua este libera ;daca mai multe statii transmit simultan mesaje atunci apare o coliziune ,care este detectata de statiile emitente ;transmisia este intrerupta si fiecare statie incearca sa reia transmisia dupa perioade diferite de timp . La coliziuni multiple timpul de asteptare creste exponential . CSMA/CD este una dintre cele mai utilizate metode de control al accesului ;permite o utilizare eficienta a retelei si reduce timpii de asteptare specifici celorlalte metode de control . Dezavantajele metodei sunt :nedeterminismul ( nu se poate garanta un timp maxim de transmisie a unui mesaj ) si posibilitatea blocarii retelei la depasirea unei limite de incarcare .datorita acestor neajunsuri metoda nu se recomanda in aplicatiile unde timpul de livrare si siguranta in functionare sunt paramatri critici de proiectare . In schimb se utilizeaza in majoritatea retelelor de uz general ,folosita in birotica sau gestiune economica . Cea mai cunoscuta interfata comerciala care utilizeaza aceasta metoda este interfata Ethernet (standardul ISO 8802.3). O alta metoda din categoria celor cu acces multiplu este prin inel divizat (slotted ring). Mesajele circula intr-un inel asemena unor garniture de tren . Pe diferite tronsoane ale inelului pot sa circule mai multe granituri . O statie care doreste sa transmita isi plaseaza informatia intr-unul din vagoanele libere. Statia receptoare goleste vagonul ce ii este destinat. 3.4.4 NIVELUL RETEA Functia principala a nivelului de retea este dirijarea mesajelor.Primele variante de retele au utilizat ca mediu de comunicare
17

reteaua telefonica .Intr-o astfel de retea conectarea a doua statii se face prin comutarea unor circuite multiplexare/demultiplexare ;se stabileste un circuit fizic intre doua statii,pe toata durata dialogului.Aceasta metoda,denumita comutare de circuite,este adecvata pentru comunicatiile electronice ,insa s-a dovedit ineficienta pentru comunicatia intre calculatoaare..Ocuparea unui canal de comunicatie fizic de o singura pereche de claculatoare nu acopera posibilitatile de comunicatie ale canalalului respectiv.Acelasi canal fizic poate fi utilizat de mai multe perechi de calculatoare ,prin multiplexarea in timp a transmisiilor.Mai mult,transmisia se poate face individual pe fiecare tronson al retelei ,fara sa fie necesar ca intregul traseu intre emitent si receptor sa fie ocupat in acelasi timp .Acest lucru este posibil deoarece fluxul de date este devizat in pcahete si statiile de comutare permit memorarrea temporara a pachetelor.Retelele care au adoptat aceasta metoda de dirijare a datelor sunt cunoscute sub numele de retele cu comutare de pachete. In retelele cu comutoare de pachete,decizia privind dirijarea fluxului de date se face la nivelul fluxului de date.Un pachet contine informatiile necesare pentru a ajunge de la statia emitenta la statia receptoare.Pe baza acestor date ,unitatile de dirijare(routere) din retea directioneaza pachetele pe un traseu optim intre emitent si receptor.Stabilirea traseului optim se poate face la nivelul fiecarui pachet sau se poate stabili la inceputul unei sesiuni de ialog.Prima metoda se utilizeaza in cazul in care numarul pachetelor transferate este relativ mic si nu este nevoie de un control strict al ordinii de receptie a acestora.Serviciul care realizeaza acest tip de transmisie se considera fara conexiune. Serviciul fara conexiune este mai putin eficient in cazul transmiterii unor blocuri mari de date. Fiecare pachet trebuie sa contina adresa de destinatie si nodurile de comutare trebuie sa ia o decizie de dirijare la nivelul fiecarui pachet .La blocurile mari de date se poate stabili un traseu optim (canal virtual) la inceputul sesiunii de comutatie,dupa care toate pachetele vor urma acelasi traseu. Antetul pachetului va contine numarul canalului virtual si un numar de secventa. Numarul de secventa se utilizeaza pentru a restabili ordinea corecta a pachetelor si pentru a identifica eventualele pachete pierdute .acest serviciu orientat de conexiune ofera o transmisie mai sigura si mai eficienta. Dezavantajul consta in necesitatea gestionarii canalelor virtuale la nivelul fiecarui dispozitiv de dirijare. Serviciul cu sau fara conexiune se poate stabili la diferite nivele de protocol :legatura de date ,retea sau transport.Se evita insa definirea simultana de canale virtuale pe mai multe nivele ierarhice.
18

Modelul OSI a prevazut protocoale de nivel de retea ata pentru serviciu fara conexiune cat si pentru serviciul orientat spre conexiune.In practica insa se prefera utilizarea unui protocol de retea fara conexiune si eventual implementarea uni nivel transport orientat pe conxiune.In reteau Internet ,care foloseste modelul TCP/IP, nivelul retea (IPInternet Protocol) este fara xonexiune ,iar nivelul transport are ambele tipuri de servicii definite (UDP serviciu fara conexiune si TCP-serviciu orientat pe conexiune). 3.4.4.1 ALGORITMI DE DIRIJARE Pentru irijarea optima a mesajelor se pot utiliza diferiti algoritmi . in continuare se prezinta cativa succint cativa dintre algoritmii mai utilizati : a) Dirijarea pe calea cea mai scurta ( algoritmul lui Dijkstra) Acest algoritm incearca sa gaseasca drumul cel mai scurt intre doua puncte de retea ;in acest scop se construieste graful retelei si se eticheteaza arcele cu valori de costuri .Costurile unei legaturi poate fi functie de distanta fizica intre noduri ,gradul de incarcare al legaturii,timpii de asteptare estimati,etc. Algoritmul propus este Dijkstra propune urmatorii pasi : Se eticheteaza nodul sursa cu valoarea 0 si restul nodurilor cu valoarea infinit ; se parcurg toate nodurile ;valoarea unui nod se calculeaza ca fiind minimul dintre valoarea sa si valoarea vecinilor sai la care se adaoga costul legaturii pana la vecinul respectiv ;se memoreaza arcul pc care s-a obtinut valoarea minima ; se respecta operatia pana cand nu se mai modifica nici o valoare de nod ; calea catre un nod este data de arcele pe care s-au obtinut valorile minime. b) Algoritmul de inundare (floooding) Conform acestui algoritm pachetele receptionate pe un nod de dirijare sunt transmise pe toate legaturile ,mai putin pe legatura pe care a venit.Pachetele contorizeaza numarul de noduri prin care au trecut si eventual timpul ,cu scopul de a elimina acele pachete care nu au ajuns la tinta dupa parcurgerea unui numar dat de noduri sau daca tipul limita s-a scurs . Aceasta metoda este mai putin eficienta pentru comunicatiile uzuale ;se utilizeaza in
19

cazul in care anumita informatie trebuie sa ajunga in mai multe puncte ale retelei (ex : informatia cu privire la caderea unei legaturi sau informatia de ceas. c) Dirijarea pe baza de flux Aceasta metoda se poate aplica in cazul in care se cunoaste statistic gradul de incarcare a liniilor de comunicatie. Se poate calcula tipul de intarziere produis pe fiecare tronson funtie de gradul de incarcare al acestuia. Se construiesc diferite scheme de distributie a fluxurilor de date si se calculeaza intarzierile produse .In final se alege schema de distributie cu intarzierea minima. d) Dirijarea prin vectori distanta La aceasta metoda fiecare nod de dirijare pastreaza o tabela cu distantele cele mai bune catre destinatiile cunoscute si cu directia optima de urmat (directia pe care s-a obtinut distanta minima).Aceste tabele se actualizeaza in mod dinamic prin dialog intre nodurile invecinate .Daca valoarea de istanta a unui vecin,catre o anumita destinatie ,plus costul legaturii dinrte vecin si nodul curent ,este mai mica decat distanta memorata in tabelul propriu al nodului ,atunci distanta se reactualizeaza cu suma calculata. Avantajul acestei metode consta in posibilitatea adaptarii deciziei de de dirijare in raport cu modificarile aparute in retea .Stirile referitoare la deschiderea unor noi cai de comunicatie se transmit relativ repede ,dar vestile referitoare la caderea unor legaturi se transmit greu .Pot sa apara situatii in care distanta catre o destinatie a carei legaturi nu mai exsista sa creasca lent catre infinit ( doi vecini se pacalesc reciproc privind distanta optima catre acea destinatie). Exsista variante ale acestui algoritm care elimina in parte aceasta anomalie. e) Dirijarea ierarhica Aceasta metoda se poate utiliza in cazul in care exsista o realtie ierarhica intre nodurile retelei. Un nod aflat pe un anumit nivel ierarhic poate sa irijeaza pachetele destinate nodurilor subordinate .Cele care au alta destinatie sunt transmise catre noul superior ierarhic .Aceasta metoda de dirijare reduce mult dimensiunea tabelelor care memoreaza direcitiile optime
20

.Dirijarea ierarhica se poate utilize impreuna cu metodele prezentate anterior. 3.4.4.2 NIVELUL RETEA IN INTERNET IP (Internet Protocol) este protocolul de retea utilizat in reteau internet .Acesta face parte din pachetul de protocoale TCP/IP. Din punct de vedere al irijarii mesajelor ,reteau Internet este prevazuta ca o colectie de sisteme autonome (subretele) interconectate.Reteaua este organizata pe aproximativ 3 nivele ierarhice. Reteaua de mare viteza care alcatuieste coloana vertebrala a sistemului (blckbone) ; Retele regionale (Europa ,America ,Asia) Retele universale ,guvernamentale ,companii, furnizori de servicii Internet,etc. Un pachet IP (versiunea 4) are lungimea maxima de 64 kb.Antetul pachetului contine urmatoarele campuri :versiune,tip serviciu,lungimea totala,lungimea antetului,timp de viata ,idntificator,deplasament,protocol (UDP sau TCP),suma e control ,adresa ,sursa,aresa destinatie,si un set de optiuni . Adresa IP contine 32 de biti.Toate calculatoarele gazda precum si echipamentele de irijare (toutere) au o adresa Ip unica. Se utilizeaza cinci clase de adrese ( A,B,C,D si E).Diferenta intre ele consta in numarul de biti alocati pentru specificarea adresei de retea si pentru specificarea adresei de agzda . in figura 7 s-au reprezentat aceste tipuri de adrese. Adresele pentru retele si gazde sunt atribuite ierarhic .Pentru a reduce dimensiunea tabelelor de dirijare ,retelele pot fi divizate in sub retele.Regasirea unei ardese continute intr-o sub retea se face cu ajutorul unor masti. In cadrul nivelului retea sunt definite protocoale de control,utilizate pentru actualizarea tabelelor de irijare.Metodele de dirijare utilizate sunt : metoda vectorilor de istanta,metoda care foloseste starea legaturilor si metoda OSPF ( Open Shortest Path First) Figura 7-Tipuri de adrese IP

21

In urmatorii ani se preconizeaza trecerea la protocolul IP versiunea 6 .Acest protocol reduce dimensiunea sunetului de pachet ,creste campul de adresa (16 octeti) si ofera un control mai bun al fluxurilor de date. 3.4.5 NIVELUL TRANSPORT Rolul acestui nivel este de a garanta un canal de comunicatie sigur ,lipsit de erori ,intre calculatoarele gazda . Primele trei nevele rezentate reglementeaza legatura intre doua echipamente intre care exsista o conexiune fizica (ex : calculator gadza exhipament de irijare). Nivelul transport deifneste regulile de comunicatie intre calculatoarele aflate la capetele unei conexiuni . De obicei nivelul transport este implementat in calculatoarele gazda si nu este implementat in echipamentele de dirijare Acest nivel permite transmisia corecta a datelor chiar si in prezenta unor erori in nivelel inferioare de prtocol.In acest scop protocolul de transport ,verifica corectitudinea pachetelor transmise prin nivelul retea si ordinea de sosire a acestora . In cazul unor erori initiaza retransmiterea pachetelor eronate :daca ordinea de sosire a mesajelor este incorecta ,atunci va pastra datele receprionate intr-un bufer pana cand ordinea initiala se poate restabili. Nivelul superior va primi date corecte si in ordinea in care ele au fost emise. Nivelul transport ofera programelor utilizator o interfata de comunicatie uniforma care este independenta de modul de implementare a nivelelor inferioare de protocol. Utilizatorul poate sa faca abstarctie de structura retelei si particularitatile functionale ale interfetelor de retea. Pentru a permite controlul calitatii comunicatiei nivelul transport ofera servicii orientate pe conexiune. Aceste servicii pot fi apelate printr-un set de primitive de comunicatie . Cu ajutorul acestor primitve se poate defini un canal de comunicatie ,se poate deshcide sau inchide canalul ,si se poate transmite sau recepriona un mesaj . Numarul si tipul primitivelor de comunicatie depinde de implementarile particulare ale nivelului transport. In figura 8 se prezinta setul de primitive definit pentru modelul de soclu Berkeley.

22

Soclul (socket) este o entitate logica ( un concept abstract) definita la nivelul transport,prin care se modeleaza comunicatia in retea . O conexiune intre doua aplicatii aflate pe calculatoare diferite se poate realiza cu ajutorul a doua socluri :un soclu definit din aplicatia emitenta si un soclu definit de aplicatia receptoare . Un soclu se identifica printro adresa de port ( un numar logic) si o adresa IP.Adresa IP se utilizeaza pentru dirijarea mesajelor in cadrul retelei ,iar adresa de port pentru a identifica aplicatia sau o intrare a acesteia in cazul calculatorului gazda .Unui soclu ii este atasat un buufer ( ozona de memorie) in care se pastreaza mesajele receptionate sau cele emise sau inca netransmise Programul care implementeaza protocolul de transport functioneaza ca si un automat de stare . Starea momentana a programului depinde de primitivele lansate si de mesajele primite . Programele protocolului de transport aflate la cele doua capete ale unei conexiuni coopereaza in vederea stabilirii conexiunii si pentru efectuarea transferului de date . Dialogul are loc intr-o secventa prestabilita. 3.4.5.1 NIVELUL TRANSPORT IN RETEAUA INTERNET In reteaua Internet se utilizeaza doua protocoale de nivel transport :un protocol orientat pe conexiune (TCP-Transport Control Protocol) si un protocol fara conexiune (UDP-User Datagram Protocol)Protocolul TCP implementeaza functiile traditionale ale unui nivel de transport . Protocolul UDP s-a definit cu scopul de a oferi utilizatorului o modalitate simpla de transmitere a unui mesaj singular,fara sa fie necesara pentru aceasta deifnirea unui canal de comunicatie pe o conexiune . Protocolul TCP ofera un serviciu sigur de transmitere a flucsurilor de date intre doua calculatoare gazda ,pe o retea nesigura .Sarcinile entitatii care implementeaza acest protocol sunt :corectarea erorilor de transmisie ,refacerea secventei corecte de mesaje, si eliminarea mesajelor duplicate.Interfata de comunicatie este modelata prin conceptul de soclu .Un soclu se poate utiliza pentru mai multe conexiuni .O conexiune se identifica prin adresele soclurilor de la capetele conexiunii .Conexiunile TCP sunt de tip punct-la-punct,neexsistand suport pentru comunicatie multipunct.
23

Anumite servicii de retea (ex : FTP,TELNET,PING) utilizeaza socluri cu arese de port predefinite .Aceste adrese sunt gestionate de sistemul de operare. Protocolul TCP permite controlul fluxului de ate prin metoda ferestrei glisante .Confirmarea mesajelor receptionate se face prin atasarea unui indicator special (ACK-Acknowledge) la mesajele de retur. Acest inicator contine numarul secventei de mesaj care s-a receprionat corect. O alta functie a protocolului TCP este controlul congestiei.La supraincalcarea unei linii de comunicatie timpii de asteptare pentru mesajele de confirmare depasesc o limita predefinita . In astefl de situatii protocolul reduce fluxul de date progresiv ,pana la inlaturarea situatiei de congestie . O metoda des utilizata pentru prevenirea congestiei este metoda startului lent .Dupa deschiderea unei conexiuni ,fluxul este crescut progresiv pana cand timpii de confirmare depasesc o anumita limita ;apoi fluxul este stabilit la un procent din acest flux maxim. 3.4.6 NIVELUL SESIUNE In modelul OSI acest nivel este responsabil pentru controlul secventei de dialog dintre doua aplicatii care comunica intre ele.Deasemenea se ocupa de autentificarea partenerilor de dialog prin verificarea parolelor de acces. In cazul unor transferuri de lunga durata protocolul sesiune poate sa insereze puncte intermediare de control ;la caderea temporara a conexiunii ,transferul se poate relua de la ultimul punct de control confirmat. In retelele realizate in tehnologie internet (TCP/IP) nu se utilizeaza nivelul sesiune . Functiile acestui nivel sunt preluate fie de celellate nivele exsistente ,fie de programele de aplicatie. 3.4.7. NIVELUL PREZENTARE Acest nivel se ocupa de sintaxa si semantica informatiilor transmise . Intr-o retea pot fi conectate echipamente diverse care utilizeaza diferite metode de reprezentare si codificare a informatiilor ( ex : ASCII/EBCDIC,virgula fixa/virgula mobila ,big endian/litle indian etc). Alte ori este necesara protejarea informatiilor transmise prin tehnici de incriptare . Protocolul de rpezentare asigura codificarea si decoificarea informatiilor in vederea compatibilizarii limbajului de dialog. Programul care implementeaza acest protocol transforma datele dintrro reprezentare interna specifica unui anumit echipament intr-ro reprezentare abstracta .Se pot utiliza limbaje de descriere abstracta a
24

structurilor de ate ,care sunt standardizate si care nu depind de anumite implementari particulare . Un exemplu de astefl de limbaj este ASN. 1 ( Abstract Syntax Notation One ). In retelele de tip Internet acest nivel nu este definit . Pe deoparte se considera ca modurile de reprezentare a atelor sunt relativ asemanatoare in calculatoarele actuale ,iar pe de alta parte caracterul deschis al retelei Internet reduce solicitaruile de incriptare a datelor transmise. 3.4.8. NIVELUL APLICATIE Acest model ofera iferite model de interfete de comunicatie pentru aplicatiile utilizatorilor.In cadrul nivelului exsista o mare varietate de protocoale ,adaptate pentru anumite categorii de aplocatii. Cele mai utilizate protocoale sunt : Terminal virtual de retea ( ex : TELNET) Transfer de fisiere ( ex : FTP) Posta electronica ( ex : SMTP) ; Executia de la istanta a lucrarilor ( RPT) ; Managementul retelei ( ex : SNMP) ; Navigare pe web, etc. 3.4.8.1. PROTOCOLUL TELNET Acest protocol permite conectarea unui utilizator la un claculator gazda prin intermediul altui calculator aflat la distanta . Utilizatorul poate sa lanseze comenzi de operare ca si cum ar lucra direct la terminalul calculatorului gazda.Protocolul TELNET transforma calculatorul aflat la distanta intr-un terminal virtual Serviciul TELNET este implementat printr-un program client (apelant),aflat in terminalul virtual si un program server (apelat),aflat in calculatorul gazda . Programul server asteapta solicitari de conectare si comenzi de operare din partea programului client . La inceputul unei sesiuni de lucru se face autentificarea utilizatorului prin solicitarea unei parole.Apoi utilizatorul transmite comenzi prin intermediul programului client .Programul server interpreteaza acetse comenzi ,si daca este cazul le transmite mai departe sistemului de operare .Rezultatele generate in urma acestor comenzi sunt transmise programului client pentru a putea fi afisate pe terminal. Sesiunea de lucru se incheie prin desfacerea conexiunii. Un protocol similar ,dar cu posibilitati grafice mai bune XWndows.Specific pentru acest protocol este lucrul cu ferestre grafice.

25

3.4.8.2. PROTOCOLUL FTP (File Ttransfer Protocol) Acest protocol a fost dezvoltat cu scopul de a permite transferal de fisiere pe o retea Internet.Serviciul FTP este implementat tot pe baza unui model client-server. Programul server permite vizualizarea directoarelor si transferul de fisiere intre calculatorul gazda si terminalul aflat la distanta . Pe durata unei sesiuni de lucru programul server si programul client conlucreaza in vederea executiei comenzilor interactive generate de utilizator . La inceputul unei sesiuni de lucru se verifica identitatea utilizatorului si a dreptului pe care acesta le are . De obicei administratorul serverului FTP limiteaza drepturile de acces ale diferitelor categorii de utilizatori ( ex : drept de citire,citire-scriere sau interzicerea accesului ). 3.4.8.3 PROTOCOLUL SMTP ( Simple Mail Transfer Protocol) Acest protocol este utilizat pentru transmiterea de mesaje electronice (mail) intre diferiti utilizatori care dispun de cutie postala ( cont e-mail).Serviciul de posta electronica este unul dintre cele mai utilizate servicii in reteaua Internet. Particularitatea acestui serviciu consta in faptul ca transmiterea mesajului nu presupune prezenta simultana a celor doi utilizatori in fata calculatorului . Mesajele sunt preluate de un administrator de conturi e-mail (spooler) si pastrate temporar in buffere dedicate pentru fiecare utilizator.Citirea postei se face cu ajutorul unui program client care goleste bufferul aferent utilizatorului .Transmiterea unui mesaj are loc in mod similar,dupa editarea textului ,mesajul este trimis catre spooler ,acesta identifica destinatia si trimite mesajul in directia corespunzatoare . daca nu s-a primit confirmarea receptiei corecte ,atunci se fac mai multe tentative de retransmitere a mesajului . 3.4.8.4 PROTOCOLUL SNMP (Simple Network Management Protocol) si STANDARDUL MIB (Management Information Base) Protocolul SNMP a fost dezvoltat cu scopul de a permite managementul si administrarea de la distanta a unei retele de tip Internet.Protocolu permite obtinerea de la distanta a unor informatii referitoare la echipamentele conectate in retea (calculatoare gazda ,dispozitive de comutare ,punti sau porti de acces,etc) Informatiile se refera la :tipul echipamentului ,producator ,starea functionala a echipamentului ,parametrii de performanta ,parametri de trafic (viteza ,grad de incarcare,rata de erori ,etc)si altele.Aceste informatii se pastreaza la nivelul fiecarui echipament intr-o baza de
26

date.Aceasta baza de ate trebuie sa respecte standarul MIB ;modul de organizare a bazei de date este independent de protocolul de mangement utilizat . In aceatsa baza fiecare tip de parametru are o codificare unica .Se utilizeaza un system international de numire si codificare,care garanteaza unicitatea fiecarui nume. Fiecare echipament administrabil prin acest protocol trebuie sa contina un agent de management .Acest agent furnizeaza informatiile continute in baza de date MIB ,unui program de tip client aflat intr-un centru regional de administrare.Acest program are facilitati de vizualizare a starii retelei. 3.4.8.5. ALTE PROTOCOALE si SERVICII DE NIVEL APLICATIE DNS (Domain Name System) . Este un serviciu care permite adresarea mesajelor pe baza unor nume simbolice:protocolul permite transformarea numelor simbolice in adrese de retea (adrese IP) NFS (Network File Systems) Este un serviciu care permite maparea directoarelor de fisiere aflate la distanta in directorul local ;acest serviciu asigura un acces uniform la fisiere indiferent de locatia acestora NIS (Network Information Sysatem) Este un serviciu care ofera informatii legate resursele continute in retea ;de exemplu pot fi ientificate aplicatii ,porti de acces,servicii,etc ;se aseamana cu paginile aurii editate pentru identificarea firmelor si a serviciilor pe care acestea le ofera. RPC (Remote Procedure Call) Este un protocol prin care pot fi lansate aplicatii sau proceduri de la distanta ;protocolul asigura mecanismul de apel al procedurilor si de transmitere a parametrilor de apel ;multe in aplicatiile de retea au la baza un mecanism RPC. WWW (World Wide Web) Este un serviciu distribuit de informatii ce permite cautarea de informatii diverse prin baze de ate aflate in intreaga retea Internet ; informatiile sunt organizate sub forma unor pagini ;o pagina poate sa contina text ,imagini,mici aplicatii (applet-uri) si mai ales legatrui la alte pagini care contin informatii ismilare ;cautarea informatiilor se face cu ajutorul unor programe de navigare (ex : Netscape,Internet
27

Explorer,etc) scrierea paginilor ,se afce folosind limbajul HTML,iar protocolul de comunicatie este HTTP. Retelele digitale de comutatie au schimbat imaginea clasica a unui sistem de clacul.Un utilizator aflat in fata calculatorului sau personal ,beneficiaza nu numai de resursele acestuia ,ci si de resursele accesibile prin intermediul retelei .Pot fi interogate baze de date a caror amplasare este de multe ori necunoscuta pentru utilizator ;pot fi lansate aplicatii pe calculatoare performante aflate la distanta ;comunicatiile impersonale si in grupurile de interes au un suport ieftin si eficace in timp Exsistenta retelelor a facut posibila dezvoltarea unor activitati economice noi cum ar fi :comertul electronic ,servicii de posta electronica ,servicii de informare si publicare prin pagini web ,consultanta si depanare de la distanta ,tranzactii bancare pe cale electronica,invatamant de la distanta ,etc. Cresterea importantei comunicatiilor digitale impune ridicarea calitatii acestora. Dntre cerintele actuale care stau in fata acestui domeniu se pot aminti : Cresterea fiabilitatii retelelor O mai buna protectie a informatiilor vehiculate ; Posibilitatea garantarii unui anumit nivel al calitatii serviciilor ; (viteza de transmisie,rata de eroare,latime de banda,intarzieri maxime,etc) ; Cresterea vitezei de transmisie ; Scaderea costurilor la un nivel la care fiecare familie sa-si permita o conexiune Internet Integrarea diferitelor fluxuri informationale (digitale ,audio,video) pe un isngur suport de comunicati. Majoritatea acestor cerinte pot fi solutionate prin dezvoltarea unei infrastructuri de comunicatie bazata pe o retea cu fibre optice .Se pare ca tehnologia ATM si ISDN-B ofera mijloacele necesare pentru solutionarea acestor probleme. BIBILIOGRAFIE : Dorin Gorgan ,Gheorghe sebestyen,-Structura calculatoarelor - Editura Albastra Peter Northon ,John Goodman PC-Totul despre calculatoare personale-Editura Teora
28

 Terry Ogletree-Retele de Calculatoare-Depanare si modernizare-Editura Teora

29