Povestea frumoasei Dochia Se povestete c demult triau dou popoare mndre: dacii i romanii.

n acele vremuri, romanii erau condui de un mprat vestit pentru iscusina n rzboaie, numit Traian. n Dacia, era pe atunci rege, marele Decebal, a crui faim se dusese n lume pentru nelepciunea i curajul su. Cele dou popoare s-au rzboit grozav, fiindc romanii doreau s cucereasc pmntul bogat al Daciei. Cu toate c s-au aprat ca nite lei, dacii au fost nvini. Se spune c Decebal avea o sor numit Dochia. Era aa de tnr, de viteaz i de frumoas nct, atunci cnd a vzut-o, mpratul Traian a prins mare dragoste pentru dnsa. El i-a zis: - Te-am vzut, Dochia, cu ct curaj i-ai aprat cetatea de la Sarmizegetusa. Acum cnd eu l-am biruit pe fratele tu, Decebal, i am cucerit Dacia, iar rzboiul s-a sfrit, vreau s vii cu mine la Roma. Vei tri acolo n bogie i mrire, n palatul meu cel cu perei aurii i mpodobii numai cu lucruri scumpe. Dochia i-a rspuns cu demnitate: - Mulumesc, mprate! Admir vitejia i buntatea ta. Dar eu la Roma nu pot merge. - De ce? ntreb cu mirare mpratul Traian. - Pentru c sunt sora lui Decebal, iar el i-a curmat singur zilele ca s nu ajung prizonierul tu. Orict ar fi de frumos palatul tu, eu acolo tot o biat roab a fi. i apoi, mai sunt multe fete dace mult mai frumoase ca mine. Dac vrei, nsoete-le cu romani de ai ti, s se zmisleasc un nou popor, care s aib drzenia i vitejia noastr i mreia voastr. Eu ns de aici nu plec, voiesc s m ngrop aici, n pmntul sfnt al Daciei.