Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
2Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Cercul mincinoşilor

Cercul mincinoşilor

Ratings: (0)|Views: 74|Likes:
Published by alany

More info:

Published by: alany on Apr 20, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

08/07/2013

pdf

text

original

 
Cercul mincinoşilor
cele mai frumoase poveşti filozofice din lumea întreagă
 
SECRETUL PLICULUI
 
Nu de puţine ori, cele mai insolente, şi uneori cele mai dure, maiduşmănoase anecdote se născocesc şi se lansează (pentru un cercfoarte restrâns) în mediile cele mai închise, considerate bastioaneori sanctuare ale unei dogme sau alteia. Astfel, se zice că cele maitari bancuri antisovietice se spuneau între zidurile Kremlinului şi înculisele KGB-ului.La fel, la Vatican circulă, pare-se, cele mai incredibile istoriianticatolice, imaginate pesemne chiar de prelaţi sau de secretariilor, în timpul unor întruniri interminabile care se ţin, de veacuri, înCetatea zisă sfântă.Una dintre ele este istoria plicului.Tradiţia spune că, de fiecare dată când se alegea un nou pontif,reprezentanţii celorlalte religii practicate la Roma, când nu se întâmpla să fie în conflict deschis, veneau să-i prezinte noului papăurările lor.Printre ei, Marele Rabin al Romei. După urările obişnuite - desănătate, tărie morală şi ocrotire divină -, rabinul îi întindea nouluipapă un plic cu pecete de ceară şi care părea foarte vechi. Papa, sespune, lua plicul cu vârful degetelor şi se pregătea să-1 deschidă,când cel mai bătrân dintre cardinali se apropia şi murmura câtevacuvinte la urechea suveranului pontif.Atunci, fără măcar să deschidă plicul, papa i-l înapoia mareluirabin, încruntând iritat din sprâncene, cu o expresie uşordispreţuitoare.Acelaşi ritual se repeta de secole. Ce conţinea plicul? Ce însemnau acele gesturi? Secretul, se pare, era cunoscut de unsingur cardinal. înainte de a muri, acesta îl transmitea unuia dintrecardinalii rămaşi, care-l şoptea apoi la urechea noului papă. Şi aşamai departe.Or, iată că, la moartea lui Pius XII, s-a întâmplat să moară, subit,şi cardinalul care deţinea secretul, fără a apuca să transmită ce erade transmis.Păstrând tradiţia, papii următori, Ioan XXIII, Paul VI, Ioan Paul Işi Ioan Paul II i-au înapoiat rabinului plicul cel vechi fără să-ldeschidă, la fel ca predecesorii, dar fără ca vreun cardinal să leşoptească ceva la ureche. Se mulţumeau să urmeze tradiţia, adicăsă refuze plicul - asta ştiau, asta făceau.
 
Dacă existase un secret, acel secret se pierduse.La alegerea lui Benedict XVI, acesta, după ce şi-a consultatconfraţii, a decis să lămurească misterul. în fond, nimic nu-iinterzicea pontifului să afle conţinutul plicului. Şi nimeni nu putea fisigur că, pe vremuri, cardinalii care şopteau două-trei vorbe laurechea papei ştiau exact ce conţinea. Poate că, în fond, se limitausă-i spună: "încruntaţi sprâncenele şi înapoiaţi plicul fără să-ldeschideţi."Mai întâi, Benedict XVI a luat plicul întins de rabin şi l-a păstrat.Rabinul a părut extrem de surprins, însă destul de mulţumit, şi s-aretras cu un surâs pe buze.Curând după audienţă, papa 1-a chemat pe unul dintre cardinaliisăi favoriţi, de origine germană, ca şi el, şi împreună s-au retras înbiroul privat al papei, unde s-au încuiat cu cheia.Papa a deschis plicul şi a găsit în el un document străvechi, pe jumătate măcinat de vreme, scris într-o limbă pe care nici el, nicicardinalul nu au ştiut s-o descifreze.
pag. 61-62
Cei trei bărbaţi au privit fresca, s-au uitat la frumoasa copilă, careera la locul ei, dar altfel pieptănată, pentru că purta coc, ca femeilemăritate.Bărbatul care se întorcea din frescă şi care tremura parcă despaimă a dorit să ştie de ce fata îşi schimbase pieptănătura.Călugărul cel bătrân i-a răspuns, ridicând uşor din umeri:- Vedeniile sunt ale celor ce privesc. Ce-aş putea să-ţispun mai mult?Cei trei au coborât apoi treptele templului şi s-au îndepărtat întăcere. 
LIPSA DE ÎNCREDERE
Lumea cealaltă, care se strecoară uneori ca din întâmplare înlumea obişnuită, nu este întotdeauna întâmpinată cu încredere, aşacum putem vedea dintr-o istorioară evreiască din zilele noastre.Un evreu a făcut avere.într-o zi, pentru prima oară în viaţă, a hotărât să-şi ia unconcediu şi chiar să facă schi.Fiind lipsit de experienţă şi destul de neîndemânatic, a ieşit de pepistă şi a căzut într-o râpă. Printr-o minune, a izbutit să se prindăde un copăcel prăpădit care creştea printre stânci. Dedesubt, hăul şimoartea. Se agăţa cu disperare de crengi, dar acestea erau prea
 
firave. De altfel, copăcelul începuse să pârâie şi să iasă din rădăcini.îngrozit, evreul a ridicat ochii spre cer, strigând:- E cineva acolo sus? Mă aude cineva?- Sunt aici, fiule, i-a răspuns un glas tunător. Dă drumulcopăcelului fără frică. îngerii mei vor veni la tine şi te vor duceuşurel până jos.Evreul s-a gândit o clipă şi a strigat din nou:- Mai e şi altcineva acolo sus? 
HARPA FĂRĂ COARDE
în tradiţia sufistă, adesea subtilă şi uneori chiar plină de taine, sepovesteşte că un pustnic foarte vestit, înzestrat cu puteri uriaşe,trăia în singurătate, în deşert.într-o zi, pe când stătea nemişcat ca în fiecare zi, în acelaşi loc, avăzut ivindu-se în zare un soi de rotocol de praf. Rotocolul s-a făcutdin ce în ce mai mare şi pustnicul a desluşit chipul unui bărbat carese apropia de el alergând şi stârnind praful.Bărbatul, care era tânăr, a ajuns lângă el şi a îngenuncheat,gâfâind. Pustnicul l-a lăsat să-şi tragă sufletul şi l-a întrebat:- Ce cauţi?- Stăpâne, a răspuns tânărul, am venit să te ascult cântând laharpa fără coarde.- Fie precum doreşti, a spus pustnicul.Sfântul nu s-a mişcat din loc şi nu a pus mâna pe nici uninstrument, n-a făcut nimic. Pustnicul şi învăţăcelul au rămas astfelnemişcaţi, faţă-n faţă, "o vreme", ceea ce poate să însemne, înfuncţie de timpul şi de cheful de vorbă al povestitorilor, câtevaceasuri, câteva zile ori câţiva ani. Lucrul este de altfel lipsit deimportanţă.
pag. 181-182
 
LEGĂTURA
O altă poveste indiană ne arată cam acelaşi lucru.Un bătrân brahman, pe care viaţa îl învăţase să fie întotdeaunacumpătat, nu ştia cum s-o scoată la capăt cu fiul său, care erapeste măsură de evlavios. Tânărul nu purta decât o bucată depânză în jurul şoldurilor, se hrănea cu te miri ce şi era tot timpulcufundat în rugăciune şi meditaţie. Se ferea cu un soi de înverşunare de podoabele acestei lumi, de artha, de bogăţia plăcutăa pământului şi de frumuseţea femeilor. Nu voia să ştie de nimic în

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->