Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
1Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Timpul - Studiu de Caz

Timpul - Studiu de Caz

Ratings: (0)|Views: 36 |Likes:

More info:

Published by: Alexandru Atănăsoaei on Apr 21, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

09/03/2013

pdf

text

original

 
At 
ă
n
ă
soaei Ioan Alexandru
XII C
Timpul - Studiu de caz
"Jurnalul fericirii" de N. Steinhardt
Nicolae Steinhardt
)a fost un scriitor, publicist, critic literar și jurist român,
originar dinPantelimon,
.De origine 
,s-a convertit la religia 
 în închisoarea de la Jilava, și
-a
 
luat numele de fratele Nicolae, și s
-
a călugărit după punerea sa în libertate. Este autorul unei opere unice în l
iteratura
română,
 
 Jurnalul fericirii 
. A fost doctor în 
.
 "Jurnalul fericirii", a lui N. Steinhardt
, volum aparut postum, este, in principal, un memorial al anilor de detentie aiautorului. Amintirile despre intamplari si oameni din infernul diverselor inchisori, datate precis, dupa conventia jurnalului,alterneaza cu altele mai vechi, din copilarie si adolescenta. Pagini de comentariu moral si spiritual, de multe ori interpretari ale unor
texte evanghelice, însoţesc rememorările. Din cand in când comentariile şi interpretările sunt datate separat, cu date ulteri
oare
anilor de detenţie. Intr
-
un scurt preambul autorul justifică astfel construcţia textului:
 "De vreme ce nu l-
am putut insera în durată, cred că îmi este permis a
-
l prezenta pe sărite, asa cum, de data aceasta în
mod real, mi s-
au perindat imaginile, aducerile aminte, cugetele în acel puhoi de impresii căruia ne place
a-i da numele de
conştiinţă. Desigur, efectul bate înspre artificial; e un risc pe care trebuie să
-l accept".Riscul artificialului pe care memorialistul si-
l asumă
-
si care e determinat nu numai de construcţie, ci şi de utilizarea
timpului prezent - e acela de receptare a
textului ca roman, un roman la persoana I. In locul materialului ficţional autorul utilizează unul strict autentic, furnizat
de memoriasa.Romanul -
memorial "Jurnalul fericirii", e ordonat de tema enunţată prin chiar titlul: fer
icirea. Paradoxul acestui titlu înfruntea unui volum ce cuprinde în principal amintiri din infernul închisorii-
expresie limită a universului concentraţionar
- e legat de
specificitatea experienţei mistice. Calea credinţei
-una din cele patru despre care
vorbeşte în testamentul său politic
-
a fost găsităşi, deopotrivă, i s
-
a dăruit "acolo, în celula de la Securitate". "Atunci
-
notează memorialistul
-
am cunoscut groaza faţă către faţă,am ştiut ce este "zidul" lui Sartre, întunericul, derâderea, colţul [...]. Şi atunci m
-
am aruncat în apa neştiută, fără a fi învăţat să înot şi cu ochii închişi; "în cuptorul încins". Crezând numai pe jumătate, ori pe sfert, ori şi mai puţin, aproape deloc, dar
atât de
nenorocit încât, nenorocirea însăşi substituindu
-se cr
edinţei, m
-
am încredinţat. Fără ruşine. Nu mi
-
a fost ruşine să mă rog. Poate că
de aceea am fost ascultat".
Detenţia în ansamblul ei şi în fiecare moment al ei este o încercare, atât în înţelesul capcanelor la care sant supuşi
cavalerii ciclurilor medie
vale ale "questei", cât şi în cel religios, de ispită. Incercarea implică un risc, de aceea depăşirea ei se
constituie într-
o aventură, iar "Jurnalul fericirii" poate fi citit ca roman al aventurii spirituale.
 
Fragmentul reprodus cuprinde două momente
-
confruntarea la un interogatoriu cu prietena sa şi botezul în închisoare,care alcătuiesc traseul fundamental al aventurii. Momentul
 
dintâi deschide oarecum abrupt "Jurnalul fericirii" şi cuprinde durata înfimă între două replici ale interogatoriului.
 
In jurul recunoaşterii banalului detaliu al spargerii unui pahar la o petrecere se produce ispita în trei valuri succesive "A
i
vrea tu să te refugiezi în frică, în brumă, în coşmar". Cel interogat iese victorios insa din încercare, iar soluţia înseamnă
în
acelaşitimp un miracol asupra căruia stăruie în scurtul comentariu ce încheie această secvenţă
-cheie pentru "Jurnalul fericirii". Armele cucare duhul celui încercat s-
a încins sunt cele ale ţăranului român, supus şi el în veac încercărilor istoriei. Ale
gându-l pe Hristos ["Ele, nu m-a uitat [...] voi fi al Lui"], N. Steinhardt s-a ales, s-
a proiectat în modul specific ţării în care s
-
a născut, poporului ei pentrucare a simţit o tainică atracţie încă din copilărie. Vraja chemării nedesluşite din acei ani îndepărtaţi se luminează în aceste clipe alemiracolului. Din când in când, în paginile ulterioare ale volumului, amintirile despre semnele chemării, tainice pre
-vestiri ale alegerii,
intersectează evocarea infernului.
 Botezul are loc la o oarecare di
stanţă în timp, datorită împrejurărilor, numai după depăşirea etapei interogatoriilor [N.Steinhardt fusese convocat doar pentru a depune mărturie într
-
un proces intentat unor intelectuali prieteni, acuzaţi de a fi purtatdiscuţii duşmănoase la adresa regimului; refuzând însă să
-
şi aducă aminte, va fi el însuşi inculpat, judecat şi condamnat]. Ajuns la închisoare, N. Steinhardt găseşte un preot călugăr
-
părintele Mina
-
şi, cu nesfârşite precauţii, se săvârşeşte botezul pe data de 15
martie 1960 "sub pecet
ea ecumenismului". Starea de beatitudine pe care o încearcă proaspătul botezat contrastează nu numai cuambianţa sordidă, de insuportabilă mizerie a celulei, ci şi cu "cănită roşie, cu smalţul sărit, năclăită şi respingătoare" pe
care
părintele Mina o foloseşte spre a săvârşi taina botezului, turnând cu ea "apa viermănoasă proaspăt adusă în rezervorul purtat de elşi de un alt deţinut". Cu toate acestea "Sfânta Taină" îşi arată efectul: "Asupra mea se zoresc clipă de clipă tot mai dese a
salturi alefericirii. S-
ar zice că de fiecare dată asediatorii urcă mai sus şi lovesc mai cu poftă, cu precizie. Vasăzică este adevărat: esteadevărat că botezul este "o sfântă taină", că există "Sfintele Taine". Altminteri fericirea aceasta care mă împresoară, mă îmbracă,
m
ă învinge n
-
ar putea fi atât de neînchipuit de minunată şi deplină. Linişte. Şi o absolută nepăsare. Faţă de toate. Şi o dulceaţă. Ingură, în vine, în muşchi. Totodată o resemnare, senzaţia că aş putea face orice, imboldul de a ierta pe oricine, un zâmbet
 
 îngăduitorcare se împrăştie pretutindeni, nu localizat pe buze. Şi un fel de strat de aer blând în jur, o atmosferă asemănătoare cu ace
ea din
unele cărţi ale copilăriei. Un simţământ de siguranţă absolută. O contopire mescalinică în toate şi o desăvârşită îndepărtare în senin.O mână care mi se întinde şi o conivenţă cu înţelepciuni ghicite.
 

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->