Factorii educabilitatii 1. 2. 3. 4. ereditatea mediul educatia omul insusi/sinel e 1.

Ereditatea Pedagogia contemporana accepta ca reditatea este un prim factor car e intervine n determinarea dezvoltarii psihologice. Ereditatea este un fenomen de natura biolo gica ce consta n transmiterea de la parinti la urmasi a unor nsusiri morfofunction ale, cu ajutorul codului genetic. Codul genetic este un sistem de nregistrare n co mpozitia nucleului si citoplasmei din celulele organismului a un or informatii pr ivind caracteristicile ce urmeaza sa fie transmise urmasilor. S istemul este iden tic pentru toate organismele; informatia genetica transmisa es te diferita n funct ie de specia, familia, parintii carora le apartine individul. Pe cale ereditara se transmit : * caracteristici ale speciei ( Ex. constituirea anatomofiziologica specifica , tipul de metabolism etc.) * caracteristici ale f amiliei caruia i apartine subiectul (pigmentatie, compo zitie chimica a sngelui s. a.); * caracteristici ale parintilor (caracteristici functionale ale analizatori l or, particularitati ale motricitatii, memoria bruta, temperament, inteligenta s. a.). Exista : 1. ereditate generala, a speciei, ce se transmite genetic (de e xemplu: bipedi smul, conformatia corporala, elemente generale legate de structur a si functionar ea analizatorilor etc.) 2. ereditate speciala, ce presupune tran smiterea anumitor caractere individua le urmasilor. Trebuie observat faptul ca m ostenirea ereditara se refera mai degraba la un comp lex de predispozitii, dect l a o transmitere a nsusirilor antecesorilor. De exemplu , anumite caracteristici f unctionale ale analizatorului auditiv, nu reprezinta c onditia suficienta pentru ca un copil sa se afirme ca un talent muzical, fiind n evoie de identificarea a cestor predispozitii si de o stimulare educativa adecvat a. Altfel, nedescoperit a si needucata, mostenirea ereditara ramne un potential ne valorificat. In plus, aceleasi predispozitii ereditare pot fi valorificate n mod diferit: de exemplu o buna motricitate poate sta la baza obtinerii unor performa nte deosebite n domeni ul sportului, dar la fel de bine conditioneaza reusita n art a coregrafica, sau n profesii care presupun fine coordonari ale miscarilor. Nu exista particularitati psihice ale unei persoane despre care sa se poata afir ma ca ar fi n intregime d eterminate ereditar. De exemplu, cercetarile pe gemenii monozigotici, cu potenti al ereditar prezumat identic, dar pe care viata i-a sepa rat de la vrste foarte m ici si i-au facut sa traiasca n medii sociale diferite, au scos n evidenta ca la vr sta maturitatii, atunci cnd au fost supusi unor teste de i nteligenta, au obtinut scoruri care se situau la nivele apropiate, dar nu identi ce. In consecinta nu se pune problema care dintre nsusirile psihice ale unui om s unt n ntregime datorat e ereditatii si care sunt datorate influentelor mediului si educatiei. Ar fi ca si cum s-ar discuta daca aria unui romb depinde de naltimea l ui sau de latimea p e care o are. In mod similar, dezvoltarea psihica este determ inata de mai multi factori si se pune doar problema masurii n care intervin unii sau altii din aces ti factori.

Trebuie precizat ca fiinta umana poate depasi limitele unei eventuale mosteniri ereditare mai putin favorabile pentru realizarea performanta a unei anumite acti vitati. Prin motivatie, vointa, determinare o persoana poate sa compenseze, ntro anumita masura, absenta unor calitati cu alte calitati, la fel cum este posibi l ca o alta persoana, cu o mostenire genetica favorabila, sa obtina performante m ai scazute ntr-un domeniu pentru care are nclinatii native, dar de care nu se si mt e atras, nu persevereaza, nu exerseaza etc. Mostenirea ereditara nu poate fi asa dar considerata o predeterminare biologica fatala a dezvoltarii viitoare a u nei persoane n planul psihologic. Ea face doar ca nvatarea sa se produca mai usor n anu mite domenii, reusitele sa fie obtinute cu mai putin efort, iar nivelul per forma ntelor posibil de atins n urma unei educatii adecvate sa fie foarte nalt. Sa ne imaginam doi notatori care au de parcurs aceeasi distanta. Unul nsa trebuie sa noate mpotriva curentului apei, celalalt, purtat de cursul apei. Si unul si cel a lat vor parcurge distanta: primul depunnd mai mult efort, cu vointa, mai ncet; ce lalalt, cu mai putin efort, mai repede si cu resurse de a ajunge nca si mai depar te. Lucrurile se petrec n mod similar cu cei mai putin dotati pentru un domeniu, dar hotarti, sau cu cei pe care o mostenire ereditara favorabila i poate purta sp r e realizari deosebite, caci le va nlesni eforturile de nvatare. Ereditatea este esentiala n orice proces formativ (de instruire ului). Exemplificam sumar doar: * capacitatea senzorio-perceptiva depinde de particularitatile anatomo-fizio logi ce ereditare si nnascute ale analizatorilor; * memoria, depinde de nsusirile biofi zice si biochimice ale celulei nervoase, de nsusirile acizilor nucleici (mai ales ARN) precum si alte elemente determinat e de particularitatile SNC; * inteligen ta ca predispozitie (n dimensiunea ei aptitudinala) e determinata genetic. * form ula temperamentala individuala se bazeaza pe biotipul determinat de si stemul ce rebro-spinal, cel neurovegetativ, cel endocrin si metabolism. * kinestezia ca si capacitate potentiala, este dependenta de particularitati le biofizice ale mate riei osoase, ale fibrelor musculare si nervoase. Daca n ceea ce priveste particul aritatile analizatorilor si ale SNC, evidenta con ditionarii genetice este indis cutabila iar implicatiile asupra educatiei sunt re levate, n raport cu sistemul i nstinctual problemele sunt mai complicate. Cu toate acestea, s-a dovedit ca inst inctele desi relativ rezistente la schimbare nu au caracter fatal si invariabil la om; ele pot suferi transformari calitative sub i nfluenta structurilor psihic e superioare, a conditiilor e mediu (n sensul general al termenului) si a educati ei. Astfel instinctul de explorare, curiozitatea, trebuintele de varietate si no u, n evoia interioara de satisfactie/placere/bucurie sunt fundamentale n formarea dezv oltarea capacitatii de creatie. Cteva aspecte privind conditionarea genetic a a evolutiei personalitatii: * fondul genetic limiteaza actiunea factorilor edu cationali dar nu o anuleaz a; * ereditatea induce predispozitii ale proceselor p sihice structurate nu proc esele si trasaturile psihice; * aceste predispozitii sunt polivalente iar polivalenta acestor date ereditar e constituite premisa bio logica a educatiei si educabilitatii (de aceea n acest s ens, dar numai n acest se ns se poate spune ca educabilitatea este nnascuta) ; * n educatie e important ca r eceptivitatea maxima la influentele educative es educare a individ

te programata genetic pentru anumite perioade ale vietii. Aceste observatii sunt premise teoretice de la care trebuie sa porneasca orice a ct educational. Deci, prin ereditate se transmite ndeosebi capacitatea individului de a reactiona plas tic la influentele mediului . 2.Mediul n sens general mediul include toti factori i naturali, artificiali si socio-umani (socioculturali) care pot influenta indiv idul; mediul si individul constituie dou a entitati corelative cu functii comple mentare, prima oferind posibilitati nelim itate pentru actiunea celeilalte, iar aceasta mbogatind si diversificnd componente le celei dinti . Din punct de vedere a l teoriei educatiei intereseaza ca acest mediu poate fi con siderat mediu educat ional (n sens larg); el poate fi potrivit ca mediu pedagogic ca re include ansamb lul factorilor naturali si sociali, materiali si spirituali anga jati n activitat ea de formare dezvoltare a personalitatii umane conform unor obie ctive stabilit e n mod explicit si/sau implicit la nivelul comunitatii educative n ationale, ter itoriale, locale . A delimita strict influentele acestui mediu asupra personalit atii, pe dimensiuni le fizica (naturala), sociala, culturala etc. este destul de dificil. n mod real, interferentele, interinfluentele, interactiunile sunt att de puternice, inerente , nct decelarile nu-si au adesea sensul. Nuantnd nsa putem subl inia cteva aspecte ref eritoare la ceea ce n literatura de specialitate se desemne aza prin sintagma medii educationale . Mediul , ca factor al educabilitatii, poa te fi analizat din doua perspective: * determinarile provenite din partea mediul ui natural; * determinarile din partea mediului social. Omul se afla sub influen ta acestor tipuri de mediu. Mediul natural si ecologic i nfluenteaza dezvoltarea si sanatatea omului prin clima, relief, radiatii si polu are. Mediul socio-cult ural permite umanizarea si socializarea individului prin a sigurarea conditiilor materiale, de civilizatie si cultura, prin relatiile inter -umane, institutii, ideologii, traditii, conceptii, stiluri de viata etc. Mediul natural (fizic ,med iul natural si ecologic)- totalitatea conditiilor bioc limatice (relief, clima, fauna, flora etc.) n care se naste si traieste un subiec t uman- influenteaza ind irect dezvoltarea psihica a oamenilor, prin problemele a daptative pe care le cr eeaza, prin ocupatiile pe care le favorizeaza si care i ob liga sa-si dezvolte an umite capacitati si abilitati. Influentele acestui mediu devin din ce n ce mai pu tin observabile direct, dar ele exista. Daca initial mediul fizic a determinat d iviziunea sociala a muncii si implicit, influentele educationale derivate, astaz i problemele legate de degradarea echili brului ecologic conduc spre noile educa tii (educatia ecologica si pentru mediu, ed ucatia nutritionala etc.). Mediul fi zic actioneaza corelativ cu cel social, prin intermediul lui cel mai adesea. Cer cetarile de pna acum nu au putut pune n evidenta existenta unor influente direc te ale mediului natural asupra dezvoltarii structurilor psihice individuale. Pre j udecati, cum ar fi acelea ca, de exemplu, o clima foarte calda determina o inte

ligenta scazuta, sunt fara nici un temei stiintific. In toate zonele climatice a le planetei exista oameni foarte inteligenti si mai putin inteligenti. Doar atu n ci cnd un nalt grad de poluare a mediului natural produce mutatii genetice la ni ve lul organismului, se poate vorbi de o influenta directa a mediului natural as upr a dezvoltarii psihice a oamenilor. Mediul social (mediul social-global si ps ihosocial) Mediul social include conditiile sociale n care vietuieste individul ( elementele economice, politice, culturale, relationale si grupale, institutional e, organiza tionale, ideologice etc.). Cum caracteristic speciei umane este fapt ul ca achizi tiile se fixeaza nu doar n modificari organice ci si (mai ales) n fen omenele cultu rale, este evidenta importanta influentelor educative sociale. Sun t cercetatori care sustin ca acestea sunt preponderente ntruct ele umanizeaza. n ra port cu ereditatea, actiunea mediului nu este transformatoare, ci mai degraba mo delatoare permisiva sau restrictiva dar cu un rol considerabil de stimulare si a mplificare a dispozitiilor genetice. Acestea sunt deschise influentei modelatoar e a mediului socio-cultural . Mediul social poate influenta direct dezvoltarea psihica a oamenilor. Se poate o pera o distinctie ntre mediul social restrns al un ei persoane (familia, grupul de prieteni, colegi, vecini etc) si mediul socio-cu ltural n sens larg, caracteristic pentru societatea n care traieste un subiect uma n. Mediul social restrns influenteaza evolutia ceea ce subiectul preia de la pari nti si din de comportare, aspiratii, atitudini, valori. titudinile unei persoane sunt influentate de care le frecventeaza. psihologica a unei persoane prin tot familie cu privire la modalitatile Multe dintre gusturile, opiniile, a grupurile de prieteni, de colegi pe Mediul socio-cultural n sens larg influenteaza posibilitatile de actiune transfor matoare ale subiectului uman prin instrumentatia sociala pe care i-o pot oferi c ultura si civilizatia unei epoci: limba, stiinta, tehnologie, unelte, mijloace t ehnice etc. De exemplu, posibilitatile de actiune transformatoare asupra medi ulu i de care au dispus membrii unei societati primitive au fost mult mai mici n comp aratie cu cele de care dispune o persoana care a avut sansa sa se nasca n mi jlocu l unei societati cu un nalt grad de evolutie al stiintei si al civilizatiei ( pri n uneltele, cunostintele pe care le gaseste deja create el poate vindeca boli, s fredeli munti, nvinge gravitatia etc). Faptul de a te naste ntr-o societat e cu un n alt grad de cultura si civilizatie nu este, prin sine nsusi, de natura s a confere superioritate posibilitatilor de actiune transformatoare ale unui subi ect uman. De pilda, n societati cu o civilizatie extrem de avansata pot exista oa meni care nu au facut prea mari eforturi de a-si nsusi instrumentatia sociala a e pocii lor , motiv pentru care au un nivel de cultura extrem de scazut, n comparat ie cu ceea ce le-ar putea oferi societatea n care traiesc. Omul nu se poate elibe ra de serv ituti naturale si sociale dect printr-un efort constient de cunoastere a legilor obiective care guverneaza natura si societatea, prin intrarea n posesi a unor mijl oace de actiune care sa-i permita emanciparea lui treptata de asemen ea servituti . Cunostintele si mijloacele sale de actiune depind de bogatia inst rumentatiei s ociale pe care i-o ofera societatea n care traieste. Insusirea aces tei instrument atii sociale se realizeaza prin intermediul educatiei. n ceea ce p riveste rolul mediului n dezvoltarea psihica a individului, subliniem a spectele cele mai importante: * Mediul reprezinta factorul care transforma potentialul er editar n component a psihica reala; * Mediul umanizeaza fiinta si functiile sale biologice; * Mediul nu actioneaza direct asupra dezvoltarii, ci ofera circumstan tele si

oportunitatile pentru dezvoltare (mprejurarile si conditiile de viata, informati ile si modelele de conduita, prilejurile de comunicare si schimburile afective c u ceilalti semeni). n dezvoltarea psihica a individului, importanta nu este doar simpla prezenta sau absenta a factorilor de mediu, ci, ndeosebi, masura, maniera si rezonanta interac tiunii dintre acesti factori si individ. Actiunea factoril or de mediu poate fi simultana sau succesiva, astfel ca interac tiunea lor poate genera doua categorii de consecinte: o dezvoltare fara probleme , daca actiunea acestor medii este convergenta si pozitiva; blocaje majore n dezv oltare daca ac tiunea mediilor este divergenta (situatia conflictului valoric ntre mediul famili al si cel scolar). Mediul trebuie considerat ca un bun inestimabil de patrimoniu al omului. El treb uie conservat, protejat, mbunatatit n legatura cu tot ceea ce este favorabil vieti i omului, prevenindu-se sau nlaturndu-se tot ceea ce reprezin ta poluare a lui. Asi gurarea puritatii mediului implica educatia, cea care inst ruieste si formeaza oa meni, care sa previna si la nevoie sa nlature orice situat ie poluanta, fie ca est e vorba de mediu natural, fie de cel social. Deoarece co ntributiile ereditatii si mediului sunt necesare dar nu suficiente, n procesul de zvoltarii depline a fiintei umane este determinanta contributia singu rului medi u cu valente exclusiv pozitive mediul educational. Mediul social actioneaza prin intermediul diferitilor factori educationali (fami lia, scoala, institutii si o rganizatii culturale (si/sau educative), mass media etc.), neomogen (influentele pot fi spontane sau organizate) dar actioneaza fund amental. Prin urmare, princ ipalele medii educationale sunt: familia, scoala, institutiile de ocrotire socia la, institutiile extrascolare culturale, mediul si comunitatea profesionala, com unitatea religioasa, extracomunitatea, comunitatea nationala s i cea internation ala. n masura n care aceste medii circumscriu paliere institution alizate, ele rep rezinta si factori educationali. 3.Educatia In raport cu natura originara (depen denta de ereditate), educatia nseamna influen tare selectiva, care vizeaza dezvol tarea anumitor caracteristici umane, ce vor p ermite individului sa participe la efortul colectiv de satisfacere a acelor treb uinte si realizarea acelor idealu ri, considerate dezirabile. De exemplu, pornirile naturii umane care sunt n contr adictie cu valorile spre car e se orienteaza la un moment dat umanitatea nu vor fi stimulate prin educatie. P osibilitatea unor asemenea porniri negative de a s e transforma, din caracteristi ci potentiale, n nsusiri de personalitate sunt astf el diminuate. Teza de larga circulatie potrivit careia educatia ndeplineste rolul de factor con ducator n dezvoltarea personalitatii unui om, trebuie sa fie inter pretata n sensul ca, n cazul omului, aceasta dezvoltare este influentata de propri ile sale optiun i valorice. Fiinta umana are capacitatea de a actiona transforma tor nu numai asu pra mediului natural nconjurator, ci-daca este nevoie chiar asup ra propriei sale f iinte. Intreg potentialul biologic (ereditar) disponibil va f i activat pentru asi dezvolta acele capacitati adaptative considerate necesare ( valoroase) de catr e individul nsusi. Din tot ceea ce i ofera cultura si civilizat ia epocii n care tra ieste (mediul social), el va selectiona doar ceea ce conside ra ca este n acord cu trebuintele si idealurile sale. Acestea, la rndul lor, sunt puternic influentate de orientarile valorice existente n societatea din care face parte.

Educatia consta tocmai n influentarea deliberata a optiunilor valorice personale n acord cu ceea ce se considera, ntr-o anumita societate, ca este de dorit sa fie adoptat ca ideal personal de atins. Educatia depinde de ceilalti doi factori (er editatea si mediul) si nu poate avea puteri nelimitate (nu poate compensa n total itate o ereditate afectata si nici u n mediu total defavorabil). ntr-o anumita ma sura educatia poate accelera dezvoltarea psihica prin varietatea experientelor d e nvatare care-si propun reducerea decalajului ntre capacitatile pr ezente ale ind ividului si un nivel superior al acestora. Copilul devine om social numai prin e ducatie. Prin intermediul educatiei omul si n suseste limbajul social, cultura gen erala si comportamentul moral-cetatenesc, si formeaza conceptia despre lume, si de zvolta potentialul creator si se pregateste pentru integrarea socio profesionala . Individul care traieste ntr-o comunitate um ana beneficiaza att de o educatie sp ontana, care actioneaza habitudinal asupra lu i, ct si de educatia organizata, re alizata prin institutii specializate, dintre c are cea mai importanta este scoal a. Iata de ce este foarte important pentru toti factorii educationali sa cunoasc a temeinic personalitatea copilului, gradul sau de educabilitate si, pe aceasta baza, sa structureze ntregul proces educational. Ereditatea ofera sau nu potentia lul de dezvoltare psiho-fiziologica, mediul ofer a sau nu anumite conditii, iar educatia dirijeaza, prin procesul nvatarii, formar ea armonioasa si integrala a p ersonalitatii, fiind factorul determinant al acest eia. Prin intermediul educati ei, individul uman si extinde existenta dincolo de limite le biologice, devenind personalitate. Personalitatea este individualitatea confi rmata de comunitatea s ociala n interiorul careia traieste pentru a-i sluji sau mbo gati valorile. n concl uzie, dezvoltarea psihica este un proces plurideterminat, avnd urmatoarele partic ularitati: * se sprijina pe ereditate, * foloseste datele oferite de mediu * est e dirijata de educatie; * se desfasoara n contextul activitatii proprii de nvatare , fiind impulsionata de motivatie; * este deplina n conditiile interactiunii opti me ntre cei trei factori, respec tiv atunci cnd exista o corespondenta n timp ntre d esfasurarea programului ereditar si cantitatea si calitatea influentelor externe ; * are o traiectorie ascendenta din punct de vedere calitativ, non-lineara si i mprevizibila; * este individuala n sensul ca prezinta numeroase aspecte de difere ntiere, di ncolo de legile general-umane de dezvoltare; * este sistemica, n sensu l ca orice schimbare produsa ntr-o anumita zona va av ea efecte asupra ntregii dez voltari; * este stadiala, n sensul ca anumite perioade ale vietii se coreleaza cu schi mbari cantitative si calitative specifice. Se vorbeste adeseori despre lim itele educatiei: biologice, sociale, pedagogice. Aceasta nseamna, pe de o parte, ca posibilitatile de actiune transformatoare ale unei persoane asupra propriei p ersoane si asupra lumii exterioare- esenta umanapot fi limitate, n dezvoltarea lo r, de potentialul biologic disponibil, de instr umentatia sociala pe care o gase ste n cultura si civilizatia mediului social caru ia i apartine, dar si de ndrumare a propriului efort de modificare operativa a capa citatilor personale de actiune adaptativa. Aceasta ndrumare exprima rolul esentia l el educatiei : orientarea v alorica a efortului personal, recomandarea modalita

tilor de actiune cele mai eficiente n raport cu scopurile urmarite si crearea uno r conditii favorabile dezvoltarii personalitatii . Limitele educabilitatii La n ivel individual, educabilitatea poate fi limitata biologic, social si pedago gic . KRIEKEMANS A. considera ca se poate vorbi de o limita inferioara a educabilita ti i si de o limita superioara. * Limita inferioara se gaseste acolo unde este i mposibil de orala, orict de elementara ar fi ea . * Limita superioara tine de lib ertatea omului, care- nu este ze sa se educe. In acest caz, educatorul va gasi n libertatea activitatii sale educative. Se poate spune ca limita superioara i e d eterminata de libertatea celui care se formeaza. a trezi o viata m exclus- sa re fu elevului sau limita a educabilitati La ntrebarea daca, n asemenea cazuri, educatia poate atinge nucleul existential al o mului, autorul considera ca acest lucru este posibil n anumite momente favorab ile , mai ales momentele de criza , care suscita bunavointa celui care se educa si dori nta lui de a transcede. Nu nseamna ca trebuie sa practicam intentionat o pedagogie a crizei , cum sugereaza unii pedagogi existentialisti. Trebuie astept ate momente le favorabile, momentul fertil sau explozia copilului (MONTESSORI) L imitarea sociala a educabilitatii se produce atunci cnd mediul social n care se d ezvolta copilul nu-i ofera, de la vrsta cea mai frageda, cele mai favorabile cond itii pentru dezvoltarea propriilor sale resurse originale. De exemplu, nivelul s cazut de aspiratie spre studii superioare din mediul familial se poate transmi te copilului diminund disponibilitatea lui de a depune eforturi scolare ndelungate s i valorificarea superioara a potentialului sau nativ superior ntr-un anumit do men iu. Este acea limita superioara a educatiei care tine de libertatea omului. Limitarea pedagogica se produce atunci cnd copilul are nesansa de ntlni educatori c are prin modul lor de actiune reusesc contraperformanta de a distruge interesul copilului pentru un domeniu al cunoasterii sau al creatiei. Este cazul, acelor e levi care declara, de exemplu, ca dupa attea suferinte ndurate pentru a promova un anumit obiect de studiu, atunci cnd vor termina scoala, nu vor mai pune niciod at a mna pe o carte din domeniul acela. Poate fi un alt motiv al aparitiei limite i su perioare a educabilitatii. http://psihopedagogie2010.blogspot.com/2010/08/tema-iv_12.html