Naming and Necessity Saul Kripke
Copyright © Saul Kripke 1972,
1981Numire şi necesitateSaul Kripke
Copyright © 2001,
ALL EDUCAŢIONAL
Traducere: Mircea DumitruToate drepturile rezervate Editurii
ALL EDUCAŢIONAL.
Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată fără permisiuneascrisă a Editurii
ALL EDUCAŢIONAL.
Drepturile de distribuţie în străinătate aparţin în excLusivitate editurii.Copyright © 2001 by
ALL EDUCAŢIONAL.
AII rights reserved.The distribution of this book outside România, without the written permission of
ALL EDUCAŢIONAL,
is strictly prohibited.
Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale KRIPKE, SAULNumire şi necesitate
/ Saul Kripke; trad.: Mircea Dumitru -, Bucureşti: ALL EDUCAŢIONAL, 2001 p. 152; cm. 21IndexISBN 973-684-365-3 I. Dumitru, Mircea (trad.)16Editura
ALL EDUCAŢIONAL:
Departamentul difuzareComenzi la: URL: Redactor: Coperta: Director artistic:BucureştiBd. Timişoara nr. 58, sector 6 Tel.: 402.26.00 402.26.01 Fax: 402.26.10Tel: 402 26 20 Fax: 402 26 30 comenzi@all.ro http://www.all.ro
Andreea Varga Stelian Stanciu MirciaDumitrescu
P
RINTED
IN
R
OMÂNIA
Saul A. Kripke
Numire şi necesitate
Traducere de Mircea Dumitru
Saul A. Kripke (născut în 1940 la New York) a început să arate o înzestrare matematică deosebită şi un interes puternic pentru întrebări filosofice la o vârstă fragedă. La 15 ani a dezvoltat o semantică pentru logica modalăcuantificată, iar demonstraţia sa a completitudinii semanticii modale a apărut în
The Journal ofSymbolic Logic,
atunci când avea 18 ani.A primit o diplomă de Bachelor în matematică La Harvard în 1962 şi a fost ales membru al Harvard Society of Fellows în 1963. Devine apoi Lecturer la Princeton (1965 şi 1966) şi la Harvard (1966 - 1968). Este numitProfesor Asociat (Conferenţiar) la The Rockefeller University în 1968 (apoi Profesor în 1972) şi McCoshProfessor of Philosophy la Princeton University în 1977. Actualmente este Profesor Emeritus de Filosofie laPrinceton University. Kripke a fost cea mai tânără persoană care a fost invitată vreodată să susţină PrelegerileJohn Locke (1973) la Oxford şi, ca urmare a reputaţiei sale largi în comunitatea academică internaţională, a primit multe titluri onorifice.Kripke este unul dintre cei mai importanţi şi mai influenţi filosofi analitici din ultima parte a secolului al XX-lea.Este totodată unul dintre logicienii matematicieni de frunte, care a adus contribuţii epocale în domeniile logiciimodale (este inventatorul „semanticii lumilor posibile"), logicii intui-ţioniste şi în teoria mulţimilor. Principalele
contribuţii ale lui Kripke se înscriu în aria metafizicii, filosof iei limbajului, epistemologiei, filosofiei minţii,filosofiei logicii şi matematicii. A propus de asemenea o nouă teorie a adevărului care urmăreşte să evite problema paradoxelor semantice, cum ar fi paradoxul „mincinosului".Lucrări principale: „A Completeness Theorem in Modal Logic" (1959), „Semantical Considerations on ModalLogic" (1963),
Naming and Necessity
(1972, 1981), „Outline of a Theory of Truth" (1975), „A Puzzle AboutBelief' (1979),
Wittgenstein on Rules and Private Language
(1982).
Nota traducătorului
Toate referirile la „limba engleză" din textul original au fost traduse prin „limba română".Doresc să aduc mulţumiri şi să-mi exprim recunoştinţa faţă de colegul meu, prof. univ. dr. Adrian-Paul Iliescu,care a citit întregul manuscris şi a făcut observaţii care au condus la îmbunătăţirea considerabilă a traducerii şifaţă de domnişoarele Andreea Varga şi Mihaela Gavriloiu,,care m-au ajutat la redactarea şi îmbunătăţireatraducerii şi respectiv la pregătirea tehnică a manuscrisului. Evident, sunt pe de-a-ntregul răspunzător detranspunerea în limba română a cărţii
Numire şi necesitate.
De aceea, îmi revine în mod exclusiv şi răspunderea pentru orice greşeală sau stângăcie de traducere, de care nu mi-am dat seama în perioada pregătirii manuscrisuluişi pe care, prin urmare, nu le-am eliminat din prezenta traducere.
Traducătorul
•
pentru
MARGARET
Cuprins
Prefaţă..........................................................................................................9Prelegerea I................................................................................................27Prelegerea II...............................................................................................65Prelegerea III .............................................................................................91Addenda...................................................................................................129Index ........................................................................................................137
PREFAŢĂ
La început, avusesem de gând să revizuiesc şi să dezvolt în mod considerabil
Numire şi necesitate.
A trecut multtimp de atunci şi am ajuns să-mi dau seama că orice revizuire sau dezvoltare extensivă ar întârzia în modindefinit apariţia unei ediţii separate şi mai puţin costisitoare a lucrării
Numire şi necesitate.
Mai mult, în privinţarevizuirii, există ceva ce trebuie spus în apărarea păstrării unei lucrări în forma ei originală. De aceea, pentruediţia de faţă, am urmat o politică foarte conservatoare de corectare a textului. Au fost corectate greşeli evidentede tipar şi au fost făcute schimbări neînsemnate pentru a face mai clare diferite propoziţii şi formulări.
1
O indi-caţie bună a politicii mele conservatoare apare în nota de subsol 56. In acea notă, litera care stă pentru diferiteleobiecte implicate în acel argument, inexplicabil culeasă într-un fel eronat în ediţia originală, a fost corectată; dar nu menţionez în nici un fel faptul că argumentul din acea notă mi se pare acum problematic într-un fel de care numi-am dat seama atunci când l-am scris şi care cere cel puţin o altă discuţie.
2
Aceleaşi consideraţii m-au făcut să renunţ la orice încercare serioasă de a folosi această prefaţă pentru aamplifica argumentul meu anterior, pentru a umple lacunele, sau pentru a mă ocupa de criticile serioase care i-aufost adresate sau de dificultăţile lui. Desigur, în afara unei astfel de dezvoltări a prefeţei, există şi alte pasaje înlucrare, nu doar acela din nota 56, pe care le-aş putea modifica. Susţin încă principalele teze ale lucrării mele, iar pre-
1
îi mulţumesc Margaretei Gilbert pentru ajutorul ei valoros în publicarea acestei ediţii.
2
Deşi nu am avut destul timp pentru a studia cu atenţie critica pe care Nathan Salmon
(Journal of Philosophy
(1979), pp.703-25) o face argumentului din această notă, se pare că această critică, deşi legată de a mea, nu este identică cu ea şi că îl
reconstruieşte într-un fel care nu corespunde intenţiei mele precise şi care face argumentul mult mai slab decât este necesar.De asemenea, cred că în această scurtă notă nu aveam deloc ambiţia să demonstrez în mod riguros „esenţialismul [doar] pe baza teoriei referinţei". Nota a fost atât de condensată încât cititorii ar putea uşor să reconstruiască detaliile în feluri diferite.
10
Saul Kripke
siunea pentru o revizuire masivă nu este puternică.. Totuşi, voi folosi această prefaţă pentru a descrie în modsuccint fundalul ş.i geneza ideilor principale din această monografie şi pentru a discuta câteva neînţelegeri care par să fie comune. Mi-e teamă că trebuie să-i dezamăgesc pe acei cititori care au considerat deja satisfăcătoareexpunerea acestor probleme în monografie. Vor fi adăugate destul de puţine lucruri pentru a aborda ceea ceconsider a fi problemele mai de fond ale monografiei. Chestiunile explicate în continuare - în mare parte legatede modalitate şi de designarea rigidă - se poate să fi fost deja clare pentru majoritatea cititorilor. Pe de altă parte,acei cititori care privesc cu înţelegere unele dintre obiecţiile menţionate aici, pot foarte bine să dorească în mod justificat o abordare mai completă. Mi-e teamă că în majoritatea cazurilor, abordarea punctelor problematice careeste permisă în spaţiul unei prefeţe este pur şi simplu prea scurtă pentru a convinge numeroşii cititori care suntînclinaţi să dea crezare obiecţiilor. într-o anumită măsură, o abordare succintă a obiecţiilor poate să facă mai multrău decât bine, din moment ce cititorul care este nelămurit poate să creadă că dacă
aceasta
este tot ceea ce se poate răspunde, obiecţia originală trebuie să fi fost puternică şi convingătoare. Cu toate acestea, am crezut cătrebuie să notez pe scurt de ce consider că anumite reacţii sunt prost concepute. Sper că despre anumite cazurivoi putea să scriu mai pe larg. Aici trebuie să susţin că o discuţie completă este imposibilă în limitele acestei prefeţe.
3
Noii cititori ai acestei cărţi pot folosi prefaţa pentru o clarificare suplimentară a anumitor puncte şi pentru oscurtă istorie a genezei lor. Aş recomanda ca astfel de cititori să nu citească prefaţa la început, ci să se întoarcă laea pentru clarificare (dacă este necesară) după ce vor fi citit textul principal. Prefaţa
nu
este scrisă în aşa fel încâtsă fie autosuficientă.Ideile din
Numire şi necesitate
au evoluat la începutul anilor şaizeci -cea mai mare parte a lor era formulată prin1963-64. Bine înţeles, lucrarea s-a dezvoltat pe baza cercetărilor formale anterioare în teoria modelelor pentrulogica modală. încă pe când lucram în logica modală mi se păruse, după cum a spus Wiggins, că principiulleibnizian al indiscernabilităţii identicilor
4
este la fel de evident de la sine ca şi legea contradicţiei. Mi s-a părutîntotdeauna bizar că unii filozofi l-ar fi putut pune la îndoiaLă. Studiul model-teoretic al logicii modale(semantica „lumilor posibile") nu putea dacât să confirme
3
Astfel, unele critici publicate nu sunt discutate aici pentru că sunt atât de neserioase încât sper că nu li se acordă o trecere prea mare; altele pentru că sunt prea substanţiale; iar altele, pur şi simplu, din lipsă de spaţiu. îl las pe cititor să decidă căreicategorii i se subsumează fiecare exemplu în parte.
4
Principiul că identicii au toate proprietăţile în comun; în mod schematic,
(x) (y) (x=y A Fx. z> .Fy).
A nu se confunda cuidentitatea indiscernabililor.
Numire şi necesitate11
această convingere - s-a dovedit mereu că pretinsele contraexemple care conţin proprietăţi modale se bazau peunele confuzii: contextele implicate nu exprimau proprietăţi autentice, domeniile erau confundate, saucoincidenţa dintre concepte individuale era confundată cu identitatea dintre indivizi. Teoria modelelor a clarificattoate acestea pe deplin, deşi ar fi trebuit să fie destul de clar la nivel intuitiv. Renunţând la consideraţiile pedantecare derivă din faptul că
x
nu este nevoie să aibă existenţa necesară, era clar din
(x)
□
(x=x)
şi din legea luiLeibnitz că identitatea este o relaţie „internă":
(x) (y) (x=y
D
D
x=y).
(Ce perechi
(x,y)
ar putea fi contraexemple? Nu perechi de obiecte distincte, pentru că atunci antecedentul este fals; nici vreo pereche a unui obiect cu elînsuşi, pentru că atunci consecventul este adevărat.) Dacă
„a"
si
„b"
sunt desig-natori rigizi, decurge că
„a=b",
dacă este adevărat, este un adevăr necesar. Dacă „a" şi
„b" nu
sunt designatori rigizi, nu decurge nici o astfel deconcluzie în privinţa
enunţului ,<a=b"
(deşi
obiectele
desemnate prin
„a"
şi
„b"
vor fi în mod necesar identice).Când vorbim despre designatori rigizi, vorbim despre o posibilitate care există în mod cert într-un limbaj modalformal. Din punct de vedere logic, nu suntem angajaţi, până acum, faţă de nici o teză despre statutul a ceea cenumim de obicei în limbajul natural „nume". Trebuie să facem o distincţie între trei teze diferite: (i) că obiecteidentice sunt identice în mod necesar; (ii) că enunţuri adevărate de identitate între designatori rigizi suntnecesare; (iii) că enunţuri de identitate între ceea ce numim în limbajul actual „nume" sunt necesare, (i) şi (ii)sunt teze (de la sine evidente) ale logicii filosofice independente'de limbajul natural. Ele sunt legate între ele,deşi (i) este despre obiecte, iar (ii) este metalingvistică. ((ii) „decurge" în linii mari din (i), folosind substituţiadesignatorilor rigizi pentru cuantificatori universali - spun „oarecum", pentru că sunt relevante aici anumitedistincţii fine despre rigiditate, vezi pagina 27 n.21; deducţia analoagă pentru designatori nonrigizi estesofistică.) Din (ii), tot ceea ce decurge în mod strict în legătură cu aşa-zisele „nume" din limbajul natural este
sau
că ele nu sunt rigide
sau
că identităţi adevărate între nume sunt necesare. Ideea noastră intuitivă desprenumire sugerează că numele sunt rigide, dar cred că odată am presupus vag, influenţat fiind de presupoziţiirăspândite, că din moment ce este evident că există identităţi contingente între aşa-zisele nume obişnuite, astfelde nume obişnuite nu trebuie să fie rigide. Totuşi, pe baza lui (i) era deja clar - fără nici o cercetare a limbajului
of 00
Saul Kripke - Numire Si Necesitate
266 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | |
| Upload Date: | 03/28/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment