Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Save to My Library
Look up keyword
Like this
79Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Identitate. Poliidentitate. Criza identităţilor

Identitate. Poliidentitate. Criza identităţilor

Ratings: (0)|Views: 2,655 |Likes:
Published by revistasinapsa
Identitate. Poliidentitate. Criza identităţilor. Autor: Marius Dumitru. Revista Sinapsa Nr. 2, 168-193 (2008)
Identitate. Poliidentitate. Criza identităţilor. Autor: Marius Dumitru. Revista Sinapsa Nr. 2, 168-193 (2008)

More info:

Published by: revistasinapsa on Mar 28, 2009
Copyright:Traditional Copyright: All rights reserved

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/10/2014

pdf

text

original

 
dentitate. Poliidentitate. Criza identit
ăţ
ilor
 A. Identitate na 
 ţ 
ional 
ă 
. Identitate european 
ă 
. Cet 
ăţ 
enie Statul-Na 
 ţ 
iune 
Claire Demesmay crede c
ă
transformarea identit
ăţ
ii colective nu este numai fructulevolu
ţ
iei modurilor de produc
ţ
ie
ş
i a pie
ţ
ei, crede c
ă
a fost
ş
i o schimbare de paradigm
ă
politic
ă
 
ş
i o imens
ă
munc
ă
adesea descris
ă
în termenii de
trezire na 
 ţ 
ional 
ă 
. Interac
ţ
iunea clasic
ă
întrerevendic
ă
rile unei na
ţ
iuni suverane primitoare de indivizi egali în drepturi
ş
i o ac
ţ
iune cultural
ă
 intens
ă
într-adev 
ă
r generoas
ă
ar fi contribuit la strângerea a milioane de indivizi într-o con
ş
tiin
ţă
 na
ţ
ional
ă
comun
ă
. Aceasta s-ar fi petrecut în principal prin instituirea unui sistem educativ centrat pe limba na
ţ
ional
ă
, conceput
ă
ca un factor de unificare al identit
ăţ
ii na
ţ
ionale
ş
i ca uncriteriu
natural 
pentru un Stat-na
ţ
iune particular.În acest sens omogenizarea lingvistic
ă
,
ă
zut
ă
ca determinant
ă
în formarea identit
ăţ
ilorna
ţ
ionale, ar fi fost înso
ţ
it
ă
de o mare lucrare de crea
ţ
ie cultural
ă
calificat
ă
de Anne-Marie Thiesse: crea
ţ
ia unui patrimoniu na
ţ
ional colectiv, trecerea la mobilizarea arti
ş
tilor patrio
ţ
i, lapunerea în valoare de monumente istorice
ş
i deschiderea de muzee na
ţ
ionale, înv 
ăţ
area istorieina
ţ
ionale ca perpetuarea fiin
ţ
ei unei fiin
ţ
e colective, crearea de numeroase asocia
ţ
ii vizândtrezirea în popula
ţ
ie a sentimentului unui patrimoniu na
ţ
ional.Se crede c
ă
dac
ă
aceast
ă
 
educa 
 ţ 
ie na 
 ţ 
ional 
ă 
 
a putut s
ă
aib
ă
impactul pe care îl cunoa
ş
tem noiast
ă
zi, este pentru c
ă
ea a
ş
tiut s
ă
se sprijine pe noile mijloace de comunicare ale secolului XIX,care au permis crearea unui
spa 
 ţ 
iu de valori comune 
care a
ş
tiut s
ă
reuneasc
ă
dar
ş
i s
ă
exclud
ă
 categoriile minoritare ale popula
ţ
iei, spune Claire Demesmay.„Practic, de la un cap
ă
t la altul al Europei, con
ş
tiin
ţ
ele europenilor sunt formate (saudeformate) – spune Rene Girault – de organizarea societ
ăţ
ii în cadrul statului-na
ţ
iune. Desigur,aceast
ă
con
ş
tiin
ţă
na
ţ
ional
ă
sau, mai bine zis, acest „sentiment” na
ţ
ional exist
ă
într-o m
ă
sur
ă
 diferit
ă
în fiecare stat european, la formarea oamenilor contribuind diver
ş
i „constituen
ţ
i”comparabili. F
ă
r
ă
s
ă
d
ă
m o ordonare logic
ă
sau valoric
ă
acestor constituen
ţ
i, vom re
ţ
ine:
limb
ă
vorbit
ă
(chiar dac
ă
pot exista înc
ă
excep
ţ
ii),
 
educa
ţ
ie ce se sprijin
ă
pe istoriana
ţ
ional
ă
,
un 
 
cadru politic
ş
i cultural na
ţ
ional
,
un 
 
sistem economic
ş
i social na
ţ
ional
,
un 
 imaginar na
ţ
ional
etc. Oare trebuie s
ă
mai ad
ă
ug 
ă
m la ace
ş
tia
ş
i o practic
ă
religioas
ă
? S
ă
maiad
ă
ug 
ă
m
ş
i o civiliza
ţ
ie a timpului liber, un gust sau o art
ă
de a tr
ă
i? Pentru aceste din urm
ă
 aspecte,
cadrul 
dominant nu este el mai mult
regional 
?”
1
Girault puncteaz
ă
faptul c
ă
statele-na
ţ
iuni sunt inegale în Europa,
ş
i asta în func
ţ
ie de celpu
ţ
in trei criterii distincte: durata statelor-na
ţ
iuni, m
ă
rimea lor, pozi
ţ
ia lor geografic
ă
în Europa.Iar durata inegal
ă
a existen
ţ
ei statelor-na
ţ
iune, circumstan
ţ
ele diferite în care s-au n
ă
scut
1
Rene Girault,
Identitate 
ş 
i con 
ş 
tiin 
 ţă 
european 
ă 
în secolul al XX-lea 
, Curtea Veche, Bucure
ş
ti, 2004, pp. 18-19.
168
 
(adeziunea voluntar
ă
sau impus
ă
 ), diferen
ţ
a de m
ă
rime
ş
i chiar
ş
i pozi
ţ
ia geografic
ă
ar influen
ţ
adup
ă
Girault natura sentimentului na
ţ
ional.„Sentimentul na
ţ
ional poate fi ofensiv(voin
ţ
a de putere) sau defensiv (voin
ţ
a de asupravie
ţ
ui ca stat independent); primele, dup
ă
exemplul francezilor sau al germanilor, vor aveatendin
ţ
a (adesea incon
ş
tient
ă
 ) s
ă
proiecteze orice construc
ţ
ie interstatal
ă
la scar
ă
european
ă
cape o extindere a propriei lor puteri na
ţ
ionale; cele din rândul al doilea, precum scandinavii saulocuitorii Beneluxului, vor încerca, prin regrup
ă
ri regionale, s
ă
ă
seasc
ă
un complement alintegrit
ăţ
ii na
ţ
ionale.”
2
. Ar rezulta de aici-spune Girault- concep
ţ
ii variabile asupra Europei,
ş
i,prin urmare, cuvântul „Europa”, de
ş
i o referin
ţă
comun
ă
, comport
ă
semnifica
ţ
ii distincte.Se prezum
ă
astfel de c
ă
tre Girault c
ă
identitatea na
ţ
ional
ă
este tot o construc
ţ
ie identitar
ă
 realizat
ă
în cadrul statului na
ţ
ional. Totu
ş
i aceast
ă
identitate na
ţ
ional
ă
poate c
ă
p
ă
ta sensuri
ş
iconota
ţ
ii diferite, poate chiar divergente, atâta timp cât respectivul stat na
ţ
ional poate fi statna
ţ
ional democrat, stat na
ţ
ional comunist, stat na
ţ
ional legionar etc. Pe de alt
ă
parte acela
ş
iR. Girault prin faptul c
ă
accept
ă
o inegalitate între statele-na
ţ
iuni în func
ţ
ie de durata, m
ă
rimea
ş
i pozi
ţ
ia lor geografic
ă
ne poate face s
ă
credem c
ă
este posibil
ă
 
ş
i o inegalitate (o ierarhie?!) întreidentit
ăţ
ile na
ţ
ionale asimilate diferit în state diferite. Identitatea francez
ă
 
mai tare 
sau
mai slab 
ă 
,
mai concentrat 
ă 
sau
mai diluat 
ă 
decât identitatea româneasc
ă
, german
ă
etc.? Cât este de real
ă
oastfel de evaluare? Suprema
ţ
ia unui stat na
ţ
iune asupra altora se reflect
ă
, se transpune,
ş
i încon
ţ
inutul identitar na
ţ
ional? În ce fel?„Ceea ce
suntem 
în mod real -afirm
ă
Pierre Manent- este înscris în regimul nostru politic, alc
ă
rui pivot este statul „neutru” sau „laic”, care garanteaz
ă
fiec
ă
ruia, indiferent c
ă
este sau nucredincios, egalitatea în drepturi
ş
i libertatea de con
ş
tiin
ţă
. (...) Dar statul nostru „neutru
ş
iagnostic” este oare suficient pentru a ne defini?Noi francezii, suntem în mod particular înclina
ţ
i s
ă
supraestim
ă
m puterile statului laic.F
ă
când a
ş
a ceva, nu numai c
ă
r
ă
mânem prizonierii unei istorii, dar ne limit
ă
m chiar la oîn
ţ
elegere foarte limitat
ă
chiar a acestei istorii. Uit
ă
m c
ă
instalarea statului neutru
ş
i laicpresupune în prealabil formarea în prealabil a unei noi comunit
ăţ
i sacre,
ş
i anume na
ţ
iunea.Statul a devenit, pentru majoritatea cet
ăţ
enilor, „comunitatea prin excelen
ţă
”, care succeda astfelBisericii. Pentru ca statul laic s
ă
devin
ă
posibil, era necesar ca „Fran
ţ
a” s
ă
înlocuiasc
ă
„Fran
ţ
acatolic
ă
”. Era necesar ca propozi
ţ
ia „sunt francez” s
ă
con
ţ
in
ă
promisiunea unui devotament f 
ă
r
ă
 rezerve fa
ţă
de na
ţ
iunea
ş
i poporul francez.”
3
 
 Na 
 ţ 
iunea 
„Din clipa în care aceast
ă
în
ţ
elegere
ş
i acest sentiment al na
ţ
iunii au fost pierdute sau înmod deliberat abandonate, ori chiar ridiculizate, statul laic nu se poate men
ţ
ine, de altfel pentruun timp limitat, decât cu pre
ţ
ul unei puneri în scen
ă
tot mai pu
ţ
in plauzibile
ş
i tot maidezagreabile, de felul arogan
ţ
ei „republicane” care a înso
ţ
it interzicerea v 
ă
lului islamic în licee.Statul laic nu poate supravie
ţ
ui statului-na
ţ
iune. Neutralitatea lui se bazeaz
ă
pe „transcenden
ţ
a”sa, iar aceasta deriv 
ă
din faptul c
ă
el este instrumentul, „bra
ţ
ul secular” al na
ţ
iunii. Dac
ă
na
ţ
iuneaîn
ţ
eleas
ă
ca o comunitate sacr
ă
este abandonat
ă
, atunci statul laic este
ş
i el laicizat
ş
i devine doarunul dintre nenum
ă
ratele instrumente ale guvernan
ţ
ei, a c
ă
ror suprapunere am descris-o mai sus.
2
ibid., p. 20.
3
P. Manent,
Ra 
 ţ 
iunea Na 
 ţ 
iunilor 
, ed. Nemira&Co, 2007, p. 87.
169
 
Comunit
ăţ
ile care erau pân
ă
acum subordonate na
ţ
iunii se desprind de aceasta
ş
i aspir
ă
lacondi
ţ
ia auto-suficien
ţ
ei.”
4
E. Morin crede îns
ă
c
ă
„mersul spre viitor este dezvoltarea
ş
i multiplicarea confedera
ţ
iilor
ş
i federa
ţ
iilor unde imperativul respect
ă
rii na
ţ
iunilor se asociaz
ă
cu imperativul dep
ăş
irii Statului-Na
ţ
iune [...] Epoca fecundit
ăţ
ii statului na
ţ
ional, creat de Europa pentru orice situa
ţ
ii, este acumdep
ăş
it
ă
. Eliberarea na
ţ
iunilor, na
ţ
ionalit
ăţ
ilor, etniilor nu se mai poate face decât princonstituirea, dezvoltarea
ş
i multiplicarea formulelor confederative.”
5
E. Morin vedem c
ă
arat
ă
spre o dep
ăş
ire a statului-na
ţ
iune dar spre o respectare a na
ţ
iu-nilor, ceea ce poate constitui o bizarerie atâta timp cât na
ţ
iunea, în
ţ
eleas
ă
ca oper
ă
a statului-na
ţ
iune nu poate s
ă
nu reflecte sursa, adic
ă
, în cazul de fa
ţă
, statul-na
ţ
iune. Trebuie acceptat c
ă
 statul-na
ţ
ional nu a fost decât un cadru, un instrument temporar util, pasager, de coagulare ana
ţ
iunii? Nu poate avea, în acest caz,
ş
i na
ţ
iunea o consisten
ţă
la fel de relativ 
ă
, de efemer
ă
? Altfel, este de aflat care sunt elementele care în absen
ţ
a statului-na
ţ
iune nutresc
ş
i sus
ţ
inna
ţ
iunea?R. Girault vede cu putin
ţă
o deformare a con
ş
tiin
ţ
ei na
ţ
ionale în cadrul statului-na
ţ
iune
ş
iconsider
ă
oarecum improprie sintagma „con
ş
tiin
ţă
na
ţ
ional
ă
ă
sind mai potrivit
ă
expresia„sentiment na
ţ
ional” despre care crede c
ă
poate exista în anumite grade de intensitate.Bineîn
ţ
eles c
ă
nu reiese clar de ce se deturneaz
ă
sensul statului-na
ţ
ional de formator alcon
ş
tiin
ţ
ei na
ţ
ionale într-unul de deformator al ei? De ce s-ar trage concluzia de aici c
ă
statul-na
ţ
ional este vinovat de aceast
ă
deformare, de acest e
ş
ec,
ş
i pe cale de consecin
ţă
condamnat s
ă
 dispar
ă
? Sau con
ş
tiin
ţ
a na
ţ
ional
ă
este ea îns
ăş
i în sine o deformare? Adic
ă
, formarea con
ş
tiin
ţ
eina
ţ
ionale de c
ă
tre statul-na
ţ
ional s
ă
fi fost o deformare chiar dintru început? Nu este legitim s
ă
 ne întreb
ă
m dac
ă
n-a premers oare con
ş
tiin
ţ
a na
ţ
ional
ă
statul-na
ţ
ional?De ce nu ar fi foarte cu putin
ţă
ca institu
ţ
iile, structurile
ş
i re
ţ
elele construc
ţ
iei europene,educa
ţ
ia de tip european
ş
i cultura comun
ă
european
ă
dintr-un spa
ţ
iu de valori comune realizatcu mijloace de comunicare media de performan
ţă
ă
r
ă
precedent, s
ă
deformeze con
ş
tiin
ţ
aeuropean
ă
 
ş
i nu s
ă
o formeze, a
ş
a cum pretinde,
ş
i s
ă
constat
ă
m într-un târziu c
ă
este unexperiment ratat?
Identitatea european 
ă 
 
„Ani de-a rândul, na
ţ
iunile noastre
ş
i Europa s-au dezvoltat împreun
ă
. De la un punctîncolo, un punct ce nu poate fi stabilit cu u
ş
urin
ţă
 
ş
i, de altfel, nici nu trebuie fixat cu precizie,dar care poate fi fixat în chip comod ca «momentul Maastricht», întreprinderea european
ă
acunoscut o muta
ţ
ie decisiv 
ă
. Instrumentul s-a desprins de corpurile politice na
ţ
ionale. Artificiul adobândit o via
ţă
proprie. «Europa» s-a cristalizat într-o Idee dotat
ă
cu o legitimitate superioar
ă
 oric
ă
rei alteia
ş
i cu mecanisme institu
ţ
ionale capabile s
ă
recompun
ă
toate aspectele vie
ţ
iieuropenilor. Ace
ş
tia au devenit captivi ai unei «finalit
ăţ
i f 
ă
r
ă
 
ţ
int
ă
», care nu mai avea sens politic
ş
i al c
ă
rei unic viitor era o extindere nedefinit
ă
pe care nimeni nu mai
ş
tia
ş
i nici nu o mai poateopri. Acesta este punctul în care ne afl
ă
m.”
6
 
4
idem.
5
E. Morin,
Gândind Europa 
, ed. Trei, Bucure
ş
ti, 2002, p. 176.
6
P. Manent, op. cit., p. 56.
170

Activity (79)

You've already reviewed this. Edit your review.
1 hundred reads
1 thousand reads
Dorella Maria liked this
Crisssstina liked this
Aneta Bejenar liked this
Hurja Madalina liked this
Larisa Capmare liked this
Larisa Capmare liked this
Dima Iachim liked this
Mada Madalina liked this

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->