Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Dumas, Alexandre - Vicontele de Bragelonne 4

Dumas, Alexandre - Vicontele de Bragelonne 4

Ratings: (0)|Views: 0|Likes:
Published by Madalina Iordan

More info:

Published by: Madalina Iordan on Apr 21, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/22/2013

pdf

text

original

 
  Alexandre Dumas 
 
Vicontele de Bragelonne
 vol.4 I RIVALI POLITICI D'Artagnan îi fãgãduise domnului Baisemeaux cã va fi înapoi la sfârºitul mesei, ºi se þinu de cuvânt. Erau la vinurile uºoare ºi la bãuturile dulci,despre care mergea vestea cã se aflau din belºug în pivniþa guvernatorului, când pintenii cãpitanului de muºchetari rãsunarã pe coridor ºi el însuºiapãru în pragul uºii. Athos ºi Aramis se feriserã sãºi dea pe faþã gândurile în timpul convorbirii. Astfel cã nici unul din ei nu izbutise sã ghiceascã ce era în capulceluilalt. Mâncaserã bine, discutaserã despre Bastilia, despre cea din urmã cãlãtorie la Fontainebleau, despre viitoarea serbare pe care domnulFouquet avea sã o dea la Vaux. Se menþinuserã la generalitãþi ºi nici unul, în afarã de Baisemeaux, nu atinsese chestiunile particulare.D'Artagnan cãzu tocmai la mijlocul convorbirii, palid încã ºi emoþionat dupã întrevederea sa cu regele. Baisemeaux se grãbi i ofere unscaun. D'Artagnan nu se codi sã primeascã un pahar plin, ºil goli dintro sorbiturã. Athos ºi Aramis observarã amândoi cã prietenul lor nu era înapele lui. Cât despre Baisemeaux, el nul mai vedea decât pe cãpitanul de muºchetari al maiestãþii sale, ºi cãuta cu tot dinadinsul i fie pe plac. A fi în preajma regelui însemna, pentru domnul Baisemeaux, a avea toate îndreptãþirile. Aramis, cu toate cã vedea bine aceastã tulburare, nuiputea ghici însã pricina. Singur Athos credea cã înþelege ceva. Pentru el, întoarcerea lui d'Artagnan, ºi mai ales frãmântarea omului atât de liniºtitde obicei, însemna: "Iam cerut regelui ceva ºi regele ma refuzat", ºi socotea cã numai acesta putea fi adevãrul. Athos zâmbi, se ridicã de la masãºii fãcu un semn lui d'Artagnan, ca spre ai aminti cã aveau altceva mai bun de fãcut decât sã stea ºi sã se ospãteze acolo. D'Artagnan pricepu îndemnul ºii rãspunse printrun alt semn. Aramis ºi Baisemeaux, urmãrind acest dialog mut, privirã întrebãtor. Athos se simþi atunci dator sã le dealãmuriri în legãturã cu ceea ce se întâmpla.— Adevãrul, prieteni – zise contele de La Fère cu un surâs – este cã tu, Aramis, ai stat la masã cu un criminal de stat, iar dumneata, domnuleBaisemeaux, cu propriul dumitale prizonier.Baisemeaux scoase o exclamaþie de surprindere ºi aproape de bucurie. Acest simpatic domn Baisemeaux era mândru de închisoarea lui.Lãsând la o parte chestiunea câºtigului, cu cât avea mai mulþi deþinuþi, cu atât era mai fericit; ºi cu cât aceºti deþinuþi erau mai de soi, cu atât sesimþea mai mãgulit. În cel priveºte pe Aramis, acesta, luând o înfãþiºare potrivitã cu împrejurarea, zise:— Oh, dragã Athos, iartãmã, dar aproape cã bãnuiam ceea ce se petrece. Vreo poznã dea lui Raoul sau a domniºoarei de La Vallière, nuiaºa?— Vai! murmurã Baisemeaux.— Iar tu – continuã Aramis – ca mare senior ce eºti, neþinând seama cã palatul nu mai e ticsit acum decât de curteni, teai dus la rege ºi iaivorbit fãrã ocol.— Ai ghicit, prietene.— Astfel încât – bâigui Baisemeaux, speriat cã avusese la masa lui pe un om cãzut în dizgraþia maiestãþii sale – astfel încât, domnuleconte...?— Astfel încât, dragul meu guvernator – rãspunse Athos – prietenul meu d'Artagnan îþi va înmâna hârtia aceea pe care o zãresc lacingãtoarea lui ºi care nu este altceva, desigur, decât ordinul pentru arestarea mea.Baisemeaux întinse mâna, cu supunerea lui obiºnuitã. D'Artagnan scoase, întradevãr, douã hârtii de la brâu, ºi pe una io dãdu guvernatorului.Baisemeaux desfãcu hârtia ºi citi cu jumãtate de glas, privind cãtre Athos pe deasupra rândurilor ºi întrerupânduse mereu în cursul lecturii:— "Ordin de întemniþare în castelul meu de la Bastilia..." Foarte bine... "În castelul meu de la Bastilia... domnul conte de La Fère." Oh,domnule, e pentru mine o dureroasã cinste de a vã þine sub pazã!— Vei avea un deþinut potolit, domnule – rosti Athos cu glasul lui blând ºi melodios.— Dar un deþinut care nu va sta mai mult de o luna la dumneata, dragul meu guvernator – zise Aramis, în timp ce Baisemeaux, cu ordinul înmânã, transcria în condica lui de înregistrãri voinþa regalã.— Ba nici mãcar o zi sau, mai bine zis, nici mãcar o noapte – adãugã d'Artagnan arãtând al doilea ordin al regelui – cãci acum, scumpedomnule Baisemeaux, va trebui sã transcrii acolo ºi acest ordin de punere numaidecât în libertate a contelui.
 
— Ah – fãcu Aramis – mai scãpat deo mare grijã, d'Artagnan!ªi strânse întrun chip plin de înþeles mâna muºchetarului, o datã cu aceea a lui Athos.— Ei, cum – rosti cu uimire acesta din urmã – regele îmi redã libertatea?— Citeºte, dragã prietene – rãspunse d'Artagnan. Athos lordinul ºil citi.— E adevãrat – zise el.— ªiþi pare rãu? întrebã d'Artagnan.— Oh, nu, dimpotrivã. Eu nui vreau rãul regelui, ºi cel mai mare rãu pe care cineva îl poate dori regilor este de ai face sã sãvârºeascã onedreptate. Dar pesemne cã ai avut de îndurat multe pentru asta, nui aºa? Hai, mãrturiseºte, prietene.— Eu? Câtuºi de puþin! rãspunse muºchetarul râzând. Regele face tot ce doresc eu. Aramis se uitã la d'Artagnan ºi vãzu cã acesta minþea. În schimb, Baisemeaux nuºi mai lua ochii de la muºchetar, pãtruns de o adâncãadmiraþie pentru acest om carel fãcea pe rege sã zicã aºa cum voia el.— ªi regele îl trimite pe Athos în surghiun? întrebã Aramis.— Nu, nu chiar aºa; regele nici na adus vorba despre aºa ceva – rãspunse d'Artagnan. Dar pãrerea mea e cã acum contele nu are altcevamai bun de
 
fãcut, afarã numai dacã nu þine sãi mulþumeascã regelui...— Nu þin, întradevãr – zise Athos zâmbind.— Ei bine, eu cred cã acum contele nu are altceva mai bun de fãcut – reluã d'Artagnan – decât sã se retragã la castelul sãu. De altfel, dragulmeu Athos, vorbeºte, cere; dacã una din reºedinþe îþi place mai mult decât cealaltã, mã fac punte sã þio obþin pe aceea pe care o doreºti.— Nu, mulþumesc – zise Athos – nimic numi poate face mai multã plãcere, dragã prietene, decât sã mã reîntorc în singurãtatea mea, laumbra vajnicilor mei copaci, pe malul Loarei. Dacã Dumnezeu e cel mai mare tãmãduitor al rãnilor sufletului, natura este cel mai desãvârºit leac. Aºa cã, domnule – continuã Athos întorcânduse cãtre Baisemeaux – iatãmã liber, nui aºa?— Da, domnule conte, aºa cred, aºa sper cel puþin – rosti guvernatorul întorcând pe o parte ºi pe alta cele douã bucãþi de hârtie – afarãnumai dacã domnul d'Artagnan nu are cumva un al treilea ordin.— Nu, scumpe domnule Baisemeaux, nu – zise muºchetarul – executãl peal doilea ºi sã ne oprim aici.— Ah, domnule conte – reluã Baisemeaux adresânduse lui Athos – nici nu ºtiþi ce pierdeþi! Vaº fi trecut la treizeci de livre, în rând cugeneralii; ce spun, la cincizeci, în rând cu prinþii, ºi aþi fi mâncat în fiecare searã aºa cum aþi mâncat astãsearã.— Îngãduiemi, domnule – rãspunse Athos – sã mã mulþumesc cu puþinul meu deacasã. Apoi, întorcânduse cãtre d'Artagnan, îi spuse: Sãmergem, prietene.— Sã mergem – rãspunse d'Artagnan.— Îmi va fi datã bucuria – întrebã Athos – de a te avea ca tovar㺠de drum, prietene?— Numai pânã la poartã, dragul meu – rãspunse d'Artagnan. Dupã aceea, îþi voi spune ceea ce iam spus ºi regelui: "Sunt de serviciu".— Dar tu, scumpul meu Aramis – zise Arhos cu un zâmbet – nu vrei sã mã însoþeºti? La Fère e în drumul spre Vannes.— Eu, dragã prietene – rãspunse prelatul – am o întâlnire astãsearã la Paris, ºi naº putea lipsi fãrã sãmi încurc anumite rosturi.— Atunci, iubite prietene – zise Athos – dãmi voie sã te îmbrãþiºez ºi sã plec. Dragã domnule Baisemeaux, multe mulþumiri pentrubunãvoinþa dumitale, ºi mai ales pentru dovada pe care miai arãtato despre felul cum se trãieºte la Bastilia.ªi, dupã cel îmbrãþiºã pe Aramis ºii strânse mâna lui Baisemeaux, dupã ce primi urãrile de drum bun din partea amândurora, Athos seretrase împreunã cu d'Artagnan. În timp ce deznodãmintul scenei de la Palatul Regal se încheia la Bastilia, sã vedem ce se petrecea acasã la Athos ºi la Bragelonne.Grimaud, dupã cum ºtim, îl însoþise pe stãpânul sãu la Paris; dupã cum am arãtat, fusese de faþã la plecarea de acasã a lui Athos; îl vãzusepe d'Artagnan mcânduºi mustaþa ºi îl vãzuse pe stãpânul lui urcânduse în trãsurã; cercetase îndeaproape cele douã fizionomii, ºi le cunoºteabine pe amândouã de prea multã vreme pentru a nu înþelege, dincolo de masca nepãsãrii lor, cã se petreceau lucruri grave. Îndatã dupã plecarealui Athos, începu sã se frãmânte îndelung. κi aminti felul ciudat în care Athos îºi luase rãmas bun, îºi aminti stânjeneala, greu de observat pentrualþii, dar nu ºi pentru el, a acestui stãpân ale cãrui hotãrâri erau atât de limpezi, a cãrui voinþã era atât de neºovãielnicã. ªtia cã Athos nu luasenimic în afarã de ceea ce avea pe el, ºi, totuºi, îºi spunea cã Athos nu plecase deacasã pentru un ceas, nici chiar pentru o zi. În felul cum Athosrostise cuvântul de rãmas bun, despãrþinduse de Grimaud, se putea vedea cã era vorba de o plecare pentru mai multã vreme. Toate acestea îi

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->