More From This User
Grile Marketing
Grile Marketing, ASE
2
EVOLU
Ţ
IA ISTORIC
Ă
A SOCIOLOGIEI
Ap
ă
rut
ă
la mijlocul secolului al XIX-lea, sociologia, ca orice
ş
tiin
ţă
nou creat
ă
, s-a str
ă
duit s
ă
-
ş
iafirme, cu vigoare, autonomia domeniului de cercetare. Pân
ă
la apari
ţ
ia sociologiei, în operele filosofilor, politologilor, istoricilor se întâlnesc idei cu privire la diferite aspecte ale societ
ăţ
ii. Dar acestea nu aveauobiectivitatea
ş
i rigoarea caracteristice unei
ş
tiin
ţ
e speciale.
2.1 Auguste Comte, fondatorul sociologiei
Prin lucr
ă
rile „Cursul de filosofie pozitiv
ă
” (1830-1824)
ş
i „Sistemul de politic
ă
pozitiv
ă
sauTratatul de sociologie – care instituie religia umanit
ăţ
ii” (1851-1854),
A. Comte
(1798-1857) a oferitsociologiei un statut bine precizat în sistemul
ş
tiin
ţ
elor. Noua
ş
tiin
ţă
dispunea de o metod
ă
de cercetareadecvat
ă
(pozitiv
ă
). Rezultatele cercet
ă
rii urmau s
ă
fie folosite în reorganizarea vie
ţ
ii sociale, permi
ţ
ândelaborarea unor proiecte de reform
ă
.Termenul „pozitiv
ă
” din titulatura lucr
ă
rilor sale eviden
ţ
iaz
ă
faptul c
ă
, în epoca în care scria A.Comte, spiritul uman se afla în faza pozitiv
ă
, adic
ă
ş
tiin
ţ
ific
ă
.Comte consider
ă
c
ă
a descoperit o lege fundamental
ă
– legea celor trei faze sau st
ă
ri. Acestei legi i sesupune dezvoltarea intelectual
ă
a omenirii. În cursul dezvolt
ă
rii sale, spiritul uman folose
ş
te, succesiv, treimoduri de a filosofa, trei metode.Spiritul uman va trece prin trei faze succesive, elaborând trei sisteme de concepere a ansambluluifenomenelor. Aceste trei faze sunt: teologic
ă
, metafizic
ă
ş
i pozitiv
ă
(
ş
tiin
ţ
ific
ă
).În faza teologic
ă
, spiritul uman caut
ă
s
ă
afle natura intim
ă
a lucrurilor, s
ă
ob
ţ
in
ă
cuno
ş
tin
ţ
e absolute.Se consider
ă
c
ă
fenomenele sunt produse de cauze supranaturale.În faza metafizic
ă
, locul for
ţ
elor supranaturale este luat de entit
ăţ
i sau abstrac
ţ
ii. Entit
ăţ
ile sunt celecare produc fenomenele. Pentru a explica un fenomen este necesar s
ă
i se g
ă
seasc
ă
entitatea corespunz
ă
toare.Aceste faze pre
ş
tiin
ţ
ice vor fi înlocuite cu faza pozitiv
ă
. În aceast
ă
faz
ă
, spiritul uman va folosira
ţ
ionamentul
ş
i observa
ţ
ia, cu ajutorul c
ă
rora va descoperi legile efective ale fenomenelor, adic
ă
„rela
ţ
iilor lor invariabile de succesiune
ş
i de asem
ă
nare”
.Fiecare dintre aceste trei sisteme de explica
ţ
ie a lumii caut
ă
s
ă
reduc
ă
multitudinea tendin
ţ
elor la oconcep
ţ
ie unitar
ă
. Astfel, sistemul teologic recurge la ideea monoteismului, sistemul metafizic la ideea de„natur
ă
”. Prin aceste încerc
ă
ri s-ar ajunge la o stare de perfec
ţ
iune. Sistemul pozitiv ar atinge perfec
ţ
iuneaatunci când ar putea considera fenomenele observate ca fiind aspecte particulare ale unui fenomen general.A. Comte realizeaz
ă
o clasificare a
ş
tiin
ţ
elor fundamentale plecând de la fenomenele observabilenaturale
ş
i sociale. Acestor fenomene naturale – astronomice, fizice, chimice, fiziologice – le corespund
ş
tiin
ţ
ele: matematica, astronomia, fizica, chimia, biologia, iar fenomenelor sociale – sociologia. Fiecare
ş
tiin
ţă
are legile sale proprii, dar se bazeaz
ă
ş
i pe legile
ş
tiin
ţ
elor anterioare. Sociologia se afl
ă
pe treaptasuperioar
ă
în ierarhia
ş
tiin
ţ
elor, bazându-se pe legile celorlalte
ş
tiin
ţ
e.Sociologia este definit
ă
ca fiind studiul pozitiv al ansamblului legilor fundamentale propriifenomenelor sociale. Asemenea fizicii, sociologiei îi sunt specifice dou
ă
sec
ţ
iuni: statica
ş
i dinamica, sus
ţ
ineComte. Statica studiaz
ă
structura societ
ăţ
ii, legile statice, condi
ţ
iile de echilibru. Este o teorie a ordiniisociale. Dinamica studiaz
ă
modul în care se modific
ă
societatea, precum
ş
i legile dezvolt
ă
rii progresive aomenirii.
Statica studiaz
ă
individul, familia
ş
i societatea. Comte consider
ă
c
ă
unitatea elementar
ă
a societ
ăţ
iieste familia, cu alte cuvinte grupul
ş
i nu individul. Individul nu este „un Robinson”
ş
i se caracterizeaz
ă
prinsociabilitate, prin înclina
ţ
ia natural
ă
spre via
ţ
a în comun. Familia are un rol important în socializareacopilului, în obi
ş
nuirea lui cu disciplina
ş
i ordinea. Acceptarea autorit
ăţ
ii paterne constituie o premis
ă
amanifest
ă
rii respectului fa
ţă
de autoritatea politic
ă
. Solidaritatea din familie se extrapoleaz
ă
în societate,generând perpetuarea social
ă
. Solidaritatea succesiv
ă
a genera
ţ
iilor sociale, con
ş
tientizat
ă
de individ, îi permite în
ţ
elegerea faptului c
ă
ansamblul institu
ţ
iilor
ş
i moravurilor „tind s
ă
lege amintirile trecutului desperan
ţ
ele viitorului”
.Statica studiaz
ă
societatea din perspectiva diviziunii muncii, specializ
ă
rii
ş
i cooper
ă
rii sociale. De
ş
inu folose
ş
te conceptele de status
ş
i rol, ap
ă
rute în sociologie mult mai târziu, Comte se refer
ă
la con
ţ
inutulacestora f
ă
r
ă
a le numi. Conform diviziunii sociale manifestate în societate, fiecare individ este antrenat într-
o activitate în care se obiectiveaz
ă
calit
ăţ
ile sale înn
ă
scute, instruc
ţ
ia
ş
i educa
ţ
ia primite. Între indivizi semanifest
ă
cooperarea social
ă
prin care se dezvolt
ă
înclina
ţ
iile lor sociale, respectul fa
ţă
de ceilal
ţ
i, formându-se, totodat
ă
,
ş
i con
ş
tiin
ţ
a propriului rol social.Conducerea politic
ă
decurge din cerin
ţ
ele naturale ale societ
ăţ
ii, este de p
ă
rere Comte. Specializareaare neajunsul de a-l face pe individ s
ă
se gândeasc
ă
doar la interesul s
ă
u particular. Raportul dintre interesul particular
ş
i interesul public i se pare individului foarte vag. În societate se poate manifesta un procesdispersiv care d
ă
uneaz
ă
armoniei sociale
ş
ă
are rolul de a restabili
ş
imen
ţ
ine spiritul de ansamblu, neutralizând procesul dispersiv.
În societate exist
ă
clase sociale ierarhizate, inegalitate, subordonare. Toate acestea deriv
ă
din naturauman
ă
ş
i din natura societ
ăţ
ii. Egalitatea politic
ă
a oamenilor i se pare lui Comte a fi o dogm
ă
. „Oamenii nusunt nici egali, nici m
ă
car echivalen
ţ
i, deci nu pot pretinde egalitate decât într-o singur
ă
privin
ţă
ă
dezvoltare normal
ă
a activit
ăţ
ii personale, cu condi
ţ
ia s
ă
fie
ş
i aceasta convenabil dirijat
ă
.”
Dinamica social
ă
eviden
ţ
iaz
ă
faptul c
ă
progresul civiliza
ţ
iei reprezint
ă
o afirmare continu
ă
afacult
ăţ
ilor intelectuale, ra
ţ
ionale. Istoria societ
ăţ
ii este dominat
ă
de istoria spiritului, afirm
ă
Comte. Factorulintelectual determin
ă
structura social
ă
, institu
ţ
iile, organizarea, ac
ţ
iunile
ş
i comportamentele oamenilor.Comte consider
ă
c
ă
, în orice societate, exist
ă
un grup de indivizi înzestra
ţ
i cu capacitatea de a de
ţ
ineideile dominante la momentul respectiv, de a le prelucra, interpreta
ş
i transmite în rândul maselor. De
ş
i nufolose
ş
te conceptul de elit
ă
, Comte arat
ă
c
ă
aceste spirite îndeplinesc o func
ţ
ie conduc
ă
toare în societate.Totu
ş
i aceast
ă
elit
ă
de
ţ
ine doar puterea speculativ
ă
, în timp ce exist
ă
o alt
ă
clas
ă
ce de
ţ
ine puterea politic
ă
efectiv
ă
. Participarea maselor la conducerea societ
ăţ
ii este considerat
ă
de Comte o utopie primejdioas
ă
.„Numai c
ă
l
ă
uzirea prin idei
ş
i prin de
ţ
in
ă
torii cei mai ap
ţ
i ai ideilor poate constitui o garan
ţ
ie pentru interesulsociet
ăţ
ii.”
Comte este convins c
ă
„politica va fi aplicarea practic
ă
a sociologiei”, va presupune cunoa
ş
terealegilor sociale. O astfel de situa
ţ
ie „va restabili disciplina intelectual
ă
în locul anarhiei
ş
i va înlocui arbitrarul,
ş
arlatania, interesul personal, printr-o conducere
ş
tiin
ţ
ific
ă
ş
i regeneratoare, ierarhia conduc
ă
torilor având înfruntea ei pe de
ţ
in
ă
torii celor mai largi concep
ţ
ii de ansamblu, pe spiritele filosofice pozitive.”
Acestdeziderat este o replic
ă
la starea jalnic
ă
în care se afla societatea în vremea sa, când: „Orice om care
ş
tie s
ă
ţ
in
ă
în mân
ă
un condei, oricare i-ar fi de altfel antecedentele intelectuale, poate aspira azi, fie prin pres
ă
, fie prin tribuna metafizic
ă
, s
ă
guverneze spiritual o societate care nu-i impune nici o condi
ţ
ie ra
ţ
ional
ă
saumoral
ă
. Calit
ăţ
ile pur secundare care nu pot îndeplini nici adev
ă
ratele func
ţ
iuni utilitare
ş
i nici pe celemorale, calit
ăţ
i cum e de pild
ă
simplul dar de a se exprima prin scris sau prin viu grai cap
ă
t
ă
o preponderen
ţă
monstruoas
ă
: expresia tinde s
ă
detroneze concep
ţ
ia. De aceea epoca noastr
ă
(a lui A. Comte) devine epoca
declamatorilor
ş
i a softi
ş
tilor
. Luptele iau astfel direc
ţ
ii
ş
i aspecte morbide, primejdioase: în loc decooperarea maselor lucr
ă
toare cu
ş
efii lor în vederea amelior
ă
rii generale, clasele sociale sunt a
ţ
â
ţ
ate unelecontra altora, pentru profitul exclusiv al politicienilor.
Într-o perioad
ă
în care începea s
ă
se contureze teoria luptei de clas
ă
, prezentat
ă
peste câ
ţ
iva ani(1848) în Manifestul Partidului Comunist, lucrare apar
ţ
inând lui Marx
ş
i Engels, A. Comte sus
ţ
inea ideeasolidarit
ăţ
ii
ş
i încrederii sociale. Considerat întemeietor al solidarismului, A. Comte se pronun
ţ
a atâtîmpotriva individualismului liberal, cât
ş
i a colectivismului socialist. Concep
ţ
ia sa referitoare la ordine, laechilibru social con
ţ
inea ideea c
ă
muncitorii
ş
i proprietarii îndeplinesc fiecare o func
ţ
ie social
ă
specific
ă
necesar
ă
dezvolt
ă
rii armonioase, normale a societ
ăţ
ii.
2.2 Contribu
ţ
ii remarcabile la constituirea sociologiei
Preocupat de fundamentarea
ş
tiin
ţ
ific
ă
a sociologiei,
E. Durkheim
(1858 – 1917) arat
ă
c
ă
aceasta se bazeaz
ă
pe un determinism imanent al faptelor sociale. “Cauza determinant
ă
a unui fapt social trebuie s
ă
fiec
ă
utat
ă
printre faptele sociale antecedente”
, afirma el. Socialul se explic
ă
, a
ş
adar, nu prin legile naturale alealtor
ş
tiin
ţ
e, ci prin socialul însu
ş
i. Definite ca “moduri de a lucra, de a gândi
ş
i de a sim
ţ
i”
,
faptele socialeau caracteristica de a exista în afara con
ş
tiin
ţ
elor individuale. Ele au, în acela
ş
i timp, o putere imperativ
ă
ş
icoercitiv
ă
, impunându-se individului, cu sau f
ă
r
ă
voia lui.Construc
ţ
ia unei
ş
tiin
ţ
e presupune atât elaborarea unei teorii, cât
ş
i definirea unei metode adecvate.Con
ş
tient c
ă
, pân
ă
ă
caracterizeze
ş
i s
ă
defineasc
ă
metoda pe care o aplic
ă
în studiul faptelor sociale”
, Durkeim dedic
ă
acestei problematici o carte special
ă
, “Regulilemetodei sociologice”.Durkheim consider
ă
sociologia ca un ansamblu de
ş
tiin
ţ
e particulare care studiaz
ă
faptele sociale
ş
iinstitu
ţ
iile. El stabile
ş
te ca diviziuni ale sociologiei: morfologia social
ă
, fiziologia social
ă
ş
i sociologiageneral
ă
.
Morfologia social
ă
studiaz
ă
forma exterioar
ă
ş
i material
ă
a societ
ăţ
ii. Privit
ă
sub acest aspect,societatea apare ca fiind format
ă
“dintr-o mas
ă
a popula
ţ
iei, de o anumit
ă
densitate, dispus
ă
pe un teritoriu deun anumit fel, dispersat
ă
în sate sau concentrat
ă
în ora
ş
e, etc.; ea ocup
ă
un teritoriu mai mult sau mai pu
ţ
inîntins, situat într-un mod sau altul în raport cu m
ă
rile
ş
i teritoriile vecine, br
ă
zdat mai mult sau mai pu
ţ
in decursurile de ap
ă
, de c
ă
ile de comunica
ţ
ie de toate felurile care pun locuitorii în raporturi mai slabe sau maistrânse”
. Dimensiunile
ş
i configura
ţ
ia teritoriului, compozi
ţ
ia popula
ţ
iei sunt factori importan
ţ
i ai vie
ţ
iisociale
ş
i trebuie studia
ţ
i. Dar morfologia social
ă
nu este o
ş
tiin
ţă
descriptiv
ă
, ci una explicativ
ă
. Ea vacerceta de ce popula
ţ
ia se concentreaz
ă
mai mult într-un loc decât în altul, ce face ca ea s
ă
fie mai ales urban
ă
sau mai ales rural
ă
, care sunt cauzele care determin
ă
dezvoltarea marilor ora
ş
e sau împiedic
ă
acest proces.Fiziologia social
ă
studiaz
ă
manifest
ă
rile vitale ale societ
ăţ
ii. Deoarece fenomenele sociale de ordinfiziologic sunt foarte variate, componentele fiziologiei sociale vor fi multiple. Durkheim arat
ă
, într-o prim
ă
etap
ă
, c
ă
acestea sunt: sociologia religioas
ă
, sociologia moral
ă
, sociologia juridic
ă
, sociologia economic
ă
,sociologia lingvistic
ă
ş
i sociologia estetic
ă
. Ulterior, el adaug
ă
acestei enumer
ă
ri sociologia domestic
ă
ş
imatrimonial
ă
, sociologia tehnologic
ă
ş
i sociologia politic
ă
. S-ar putea men
ţ
iona
ş
i sociologia pedagogic
ă
, pecare el nu a amintit-o, dar a cultivat-o, catedra sa, la Universitatea din Bordeaux, numindu-se “
Ş
tiin
ţă
Social
ă
ş
i Pedagogie”
.Sociologia religioas
ă
studiaz
ă
credin
ţ
ele, practicile religioase ale unei colectivit
ăţ
i, precum
ş
iformarea, evolu
ţ
ia
ş
i impactul social al institu
ţ
iilor religioase. Sociologia moral
ă
are ca obiect ideile, regulilemorale. Ea studiaz
ă
modul în care societatea impune norme de conduit
ă
ş
i apreciere. Sociologia juridic
ă
analizeaz
ă
normele
ş
i institu
ţ
iile juridice. Durkheim consider
ă
c
ă
ideile morale sunt sufletul dreptului. Ceeace d
ă
autoritate unui cod juridic este idealul moral pe care-l traduce în formule precise.Durkheim nu dezvolt
ă
problematica sociologiei lingvistice
ş
i a sociologiei estetice. El eviden
ţ
iaz
ă
faptul c
ă
unii cercet
ă
tori au început studiul sociologic al limbajului. Limbajul, spune el, este un elementcaracteristic al fizionomiei societ
ăţ
ilor. Referitor la sociologia estetic
ă
, Durkheim arat
ă
c
ă
fiecare artist î
ş
ilas
ă
propria sa marc
ă
asupra operelor create. Dar, acestea, elaborate în acela
ş
i mediu social, în aceea
ş
i epoc
ă
exprim
ă
, în forme diverse, acela
ş
i ideal care se afl
ă
într-un raport strâns cu temperamentul grupurilor socialec
ă
rora li se adreseaz
ă
.
Sociologia domestic
ă
ş
i matrimonial
ă
este numit
ă
, ast
ă
zi, sociologia familiei. Ca s
ă
existe familie,spune Durkheim „nu este necesar s
ă
fie convie
ţ
uire
ş
i nici nu este suficient s
ă
fie consangvinitate. Maitrebuie s
ă
existe drepturi
ş
i datorii sanc
ţ
ionate de societate
ş
i care unesc pe membrii din care e compus
ă
familia. Cu alte cuvinte, familia exist
ă
numai întrucât e o institu
ţ
ie social
ă
, totodat
ă
juridic
ă
ş
i moral
ă
,a
ş
ezat
ă
sub supravegherea colectivit
ăţ
ii ambiante.”
Referitor la sociologia tehnologic
ă
, Durkheim afirm
ă
c
ă
aceasta este înc
ă
în stadiu de deziderat. Elarat
ă
c
ă
diversele instrumente pe care le folosesc oamenii sunt produsul activit
ăţ
ii colective. Între acesteunelte
ş
i natura societ
ăţ
ilor care le utilizeaz
ă
se afl
ă
anumite raporturi. Determinarea acestor raporturireprezint
ă
o problem
ă
a sociologiei tehnologice.
Sociologia politic
ă
studiaz
ă
suveranitatea ca institu
ţ
ie, ca mod de organizare
ş
i conducere asociet
ăţ
ii.Sociologia general
ă
este “o
ş
tiin
ţă
sintetic
ă
, str
ă
duindu-se s
ă
adune concluziile generale care sedegaj
ă
din sociologiile particulare. Oricât de deosebite ar fi unele de altele, diversele clase de fapte sociale nusunt decât speciile aceluia
ş
i gen. Obiectul sociologiei generale const
ă
în a cerceta “prin ce se face unitateagenului, prin ce se caracterizeaz
ă
faptul social in abstracto
ş
i dac
ă
exist
ă
cumva legi cu totul generale, c
ă
rorafeluritele legi stabilite de ramurile speciale nu le-ar fi decât forme particulare”
.Cercet
ă
rile de epistemologie sociologic
ă
îl determin
ă
, a
ş
adar, pe Durkheim s
ă
afirme c
ă
exist
ă
atâtearamuri ale sociologiei câte specii diferite ale faptelor sociale exist
ă
. Valoroasele sale idei cu privire laobiectul sociologiei economice sunt expuse în studiul “Sociologia
ş
i
ş
tiin
ţ
ele sociale”, în articolul“Sociologia
ş
i domeniul s
ă
u
ş
tiin
ţ
ific”, în lucrarea “Regulile metodei sociologice”, precum
ş
i într-ointerven
ţ
ie la o
ş
edin
ţă
a “Societ
ăţ
ii de Economie Politic
ă
”. În acela
ş
i timp, revista “L’ Année sociologique”,fondat
ă
de Durkheim, cuprinde o sec
ţ
iune intitulat
ă
“Sociologie économique”, în care se public
ă
articole
ş
irecenzii ale unor c
ă
r
ţ
i de economie politic
ă
ş
i sociologie economic
ă
. Prezentarea componen
ţ
ei sec
ţ
iunii“Sociologie economic
ă
” este ilustrativ
ă
pentru eviden
ţ
ierea concep
ţ
iei lui Durkheim referitoare la problematica acestei discipline sociologice. Sunt prezentate
ş
i publicate în revist
ă
: studii generale, tratate;sisteme economice; feluri de produc
ţ
ie; regimuri de produc
ţ
ie; forme de produc
ţ
ie; valoare, pre
ţ
, moned
ă
,clase economice; institu
ţ
ii ale reparti
ţ
iei; rela
ţ
ii între fenomenele economice; economii speciale.Sociologia economic
ă
studiaz
ă
, dup
ă
p
ă
rerea lui Durkheim, “institu
ţ
iile relative la produc
ţ
ia de bunuri (servaj, fermaj, regim corporativ, întreprinderi patronale, regim cooperativ, produc
ţ
ie de fabric
ă
, de
of 00
Cap2 Evolutia Istorica a Sociologiei
365 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | |
| Upload Date: | 03/28/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment