înv
ăţă
mânt î
ş
i sl
ă
besc func
ţ
ia de selec
ţ
ie, se va asista la apari
ţ
ia mi
ş
c
ă
rilor revolu
ţ
ionare ale tineretului.
Încazul teoriei lui P. Sorokin concordan
ţ
a concluziei cu realitatea este mai greu de eviden
ţ
iat. Totu
ş
i, au fostevenimente istorice – noua stâng
ă
european
ă
ş
i american
ă
, revolu
ţ
iile din fostele
ţă
ri socialiste – care auconfirmat-o.
R. Boudon
este de p
ă
rere c
ă
în sociologie se folosesc paradigmele. În limbajul obi
ş
nuit, paradigmaeste un model, o pild
ă
, un exemplu. În limbajul sociologic paradigma este un set de concepte, propozi
ţ
ii,metode, reguli care ghideaz
ă
cercetarea. Paradigma cuprinde un ansamblu de enun
ţ
uri conducând la omanier
ă
ş
i prin care sociologul trebuie s
ă
procedeze pentru a construi o teorie ce viseaz
ă
a explica un aspectsau altul al societ
ăţ
ii.R. Boudon face o clasificare a paradigmelor con
ţ
inute de o teorie sociologic
ă
, în sens larg:conceptuale, analogice
ş
i formale.
Paradigmele conceptuale sunt clasific
ă
ri sau tipologiz
ă
ri. Exemple de paradigme conceptuale:distinc
ţ
ia propus
ă
de Tönnies între comunitate
ş
i societate, distinc
ţ
ia f
ă
cut
ă
de Redfield între societ
ăţ
itradi
ţ
ionale
ş
i societ
ăţ
i moderne, distinc
ţ
ia operat
ă
de D. Bell între societ
ăţ
i industriale
ş
i societ
ăţ
i post-industriale sau cea apar
ţ
inând lui Naisbist între societate industrial
ă
ş
i societate informa
ţ
ional
ă
.Paradigmele analogice prezint
ă
o analogie între fenomenele de difuziune social
ă
ş
i fenomeneleepidemiologice. Difuziunea zvonurilor, difuziunea inova
ţ
iilor parcurg o cale analoag
ă
difuziunii viru
ş
ilor.Paradigmele formale stabilesc o rela
ţ
ie între un ansamblu de variabile explicative independente
ş
i ovariabil
ă
dependent
ă
(ce trebuie explicat
ă
). A explica o variabil
ă
dependent
ă
înseamn
ă
a determina influen
ţ
aunui anumit num
ă
r de factori asupra acestei variabile. Analiza structural
ă
este o astfel de paradigm
ă
formal
ă
,vizând a scoate în eviden
ţă
rela
ţ
iile de interdependen
ţă
între institu
ţ
iile unui sistem social.R. Boudon arat
ă
c
ă
paradigmele conceptuale
ş
i formale din punct de vedere strict logic nu sunt teorii.Din punct de vedere epistemologic ele joac
ă
un rol asem
ă
n
ă
tor teoriilor. Ele sunt un echivalent epistemological teoriilor, deoarece permit descoperirea explica
ţ
iei
ş
i achizi
ţ
ionarea faptelor pertinente, au generalitate
ş
i putere euristic
ă
.Din perspectiva teoretic – empiric, se vorbe
ş
te de o sociologie teoretic
ă
ş
i o sociologie empiric
ă
.Sociologia teoretic
ă
î
ş
i propune construirea unor modele teoretice, pornind de la caracteristicile abstracte alesocialului
ş
i nu de la date culese din realitate. Sociologia empiric
ă
î
ş
i propune culegerea unor date referitoarela diferite probleme sociale
ş
i folosirea lor pentru descrierea sistematic
ă
a realit
ăţ
ii.
se refer
ă
la unele deform
ă
ri ce apar în sociologie
ş
i anume superteoria
ş
iempirismul abstract.
Superteoria instituie un fel de imperiu al conceptelor din care sunt expulzate numeroase tr
ă
s
ă
turistructurale ale societ
ăţ
ii necesare pentru în
ţ
elegerea acesteia. Superteoreticienii aleg un nivel de gândire atâtde general, încât nu pot, în mod logic, s
ă
se sprijine pe observa
ţ
ie. Ei nu vor putea s
ă
coboare de pe culmilegeneralit
ăţ
ilor pân
ă
la problemele situate într-un anumit context istoric, structural, cultural. Superteoreticieniielaboreaz
ă
unele tipologii care, uneori, par a fi un joc arid al conceptelor
ş
i nu o încercare de a definisistematic, clar
ş
i metodic problemele de cercetat.Empirismul abstract feti
ş
izeaz
ă
metoda, tehnica.
P. Lazarsfeld
consider
ă
sociologia o
ş
tiin
ţă
metodologic
ă
. Se folose
ş
te, ca surs
ă
fundamental
ă
de informa
ţ
ie, interviul luat unor serii de indivizi selecta
ţ
i prin e
ş
antionare. R
ă
spunsurile ob
ţ
inute sunt clasificate, apoi sunt c
ă
utate rela
ţ
iile existente. Teoria esteconstituit
ă
din variabilele utile în interpretarea datelor empirice. Datele empirice sunt faptele
ş
i rela
ţ
iilestatistice, numeroase, repetabile
ş
i m
ă
surabile.C. Wright Mills arat
ă
c
ă
în
ţ
elegerea socialului presupune o continu
ă
alternare între receptare (careeste empiric
ă
)
ş
i asimilare (care este teoretic
ă
). Ideile
ş
i conceptele trebuie s
ă
îndrume cercetarea faptelor, iar cercet
ă
rile de detaliu trebuie s
ă
contribuie la verificarea
ş
i reformularea ideilor.Dup
ă
întinderea
ş
i semnifica
ţ
ia sintezei realizate, se disting: teorii particulare (par
ţ
iale), teorii derang mediu
ş
i teorii generale (globale). Teoriile particulare se refer
ă
la anumite aspecte ale vie
ţ
ii sociale. Elerealizeaz
ă
unele generaliz
ă
ri de rang elementar. Teoriile generale urm
ă
resc realizarea unei sinteze globale arealit
ăţ
ii sociale.R. K. Merton a lansat expresia „teorii de rang mediu”, adic
ă
„teorii intermediare între micile ipotezede lucru, care se elaboreaz
ă
mereu în cercet
ă
rile de rutin
ă
ş
i specula
ţ
iile atotcuprinz
ă
toare care includ oschem
ă
conceptual
ă
dominant
ă
din care se sper
ă
s
ă
se deduc
ă
un num
ă
r de observa
ţ
ii empirice referitoare launiformitatea comportamentului social”
În timpul celui de al II-lea r
ă
zboi mondial, s-a observat c
ă
solda
ţ
ii care aveau studii superioare ausuportat mai u
ş
or încerc
ă
rile r
ă
zboiului. Aceast
ă
constatare poate fi interpretat
ă
astfel: indivizii capabili s
ă
seadapteze mai bine la dificult
ăţ
i suport
ă
mai u
ş
or condi
ţ
iile penibile; studiile superioare permit dobândireaacestei capacit
ăţ
i de adaptare. Se ob
ţ
ine, astfel, o generalizare empiric
ă
ş
i aceasta implic
ă
o referire la alte
Leave a Comment