More From This User
Grile Marketing
Grile Marketing, ASE
4
STATUS
Ş
I ROL
Nici o societate nu are o structur
ă
amorf
ă
, ci reprezint
ă
“un agregat organizat de grupuri mai miciorganizate”
. Fiecare individ particip
ă
la via
ţ
a social
ă
potrivit pozi
ţ
iei, statusurilor
ş
i rolurilor sale. No
ţ
iunile de status
ş
i rol au fost introduse în sociologie de
R. Linton
. Totu
ş
i, Nietzsche folosise cumult înainte termenul de rol în sens sociologic, ar
ă
tând c
ă
ţă
impune majorit
ăţ
iieuropenilor de sex masculin un rol determinat, cariera lor, cum se spune
.
4.1 Statusul
Statusul reprezint
ă
locul pe care îl ocup
ă
un individ într-un sistem dat
ş
i la un moment dat. Uniisociologi folosesc termenul “pozi
ţ
ie” pentru a desemna statusul. Dar, spune Linton, acest termen prezint
ă
unele imprecizii, nerecunoscând clar factorul temporal sau existen
ţ
a unor sisteme simultane de organizare încadrul societ
ăţ
ii. Ini
ţ
ial, statusul a fost folosit pentru a desemna pozi
ţ
ia unui individ în sistemul de prestigiual societ
ăţ
ii. Actualmente, statusul cuprinde
ş
i pozi
ţ
ia individului în celelalte sisteme: sistemul vârst
ă
-sex,sistemul familial, sistemul activit
ăţ
ilor specializate, sistemul grupurilor asociative.Pozi
ţ
ia unui individ în cadrul grupului are dou
ă
dimensiuni: orizontal
ă
ş
i vertical
ă
. Dimensiuneaorizontal
ă
a statusului reprezint
ă
re
ţ
eaua de contacte
ş
i de schimburi reale sau posibile pe care un individ leare cu al
ţ
i indivizi situa
ţ
i la acela
ş
i nivel ca
ş
i el. Dimensiunea vertical
ă
a statusului se refer
ă
la contactele
ş
ischimburile pe care individul le are cu persoanele situate pe pozi
ţ
ii diferite – inferioare sau superioare – fa
ţă
de el. Combinând aceste dou
ă
dimensiuni, Boudon
ş
i Bourricaud definesc statusul ca “ansamblul rela
ţ
iilor egalitare
ş
i ierarhice ale unui individ cu al
ţ
i membri ai grupului s
ă
u”
.
Statusul poate fi privit ca o pozi
ţ
ie particular
ă
într-un model particular. Un individ poate de
ţ
ine mai multe statusuri, deoarece depinde de maimulte modele, el particip
ă
la mai multe sisteme de organizare.Linton distinge între statusurile actuale (active)
ş
i statusurile latente. Un status este actual atuncicând un individ îl exercit
ă
sau opereaz
ă
în cadrul s
ă
u, la un moment dat. Celelalte statusuri sunt latente înmomentul respectiv. Spre exemplu, un lucr
ă
tor, când se afl
ă
la locul de munc
ă
, î
ş
i exercit
ă
statusul s
ă
u demuncitor. Acesta este statusul s
ă
u activ, determinat de pozi
ţ
ia sa în diviziunea muncii, în specializarea profesional
ă
. În timpul pauzei de mas
ă
, statusul de muncitor devine latent
ş
i se activeaz
ă
statusul de membrual grupului de colegi bazat pe pozi
ţ
ia sa în cadrul acestuia. Rela
ţ
iile sale cu colegii de pauz
ă
se bazeaz
ă
pealte modele culturale în compara
ţ
ie cu cele practicate în procesul muncii. La ora încheierii programului,mergând spre cas
ă
, statusul de muncitor
ş
i cel din grupul de colegi de pauz
ă
vor deveni latente, iar el se vacomporta conform statusului s
ă
u din sistemul vârsta-sex al societ
ăţ
ii. Ajuns acas
ă
, lucr
ă
torul î
ş
i va activastatusurile familiale de ginere sau fiu (în func
ţ
ie de situa
ţ
ia concret
ă
- dac
ă
la el locuiesc socrii sau p
ă
rin
ţ
ii),de so
ţ
, de tat
ă
. Dac
ă
face parte dintr-un grup de juc
ă
tori de bowling
ş
i va pleca la sala de sport, statusurilesale familiale vor deveni latente. În momentul în care va arunca prima bil
ă
, se va activa statusul de juc
ă
tor de bowling ce se va men
ţ
ine pân
ă
când se va hot
ă
rî s
ă
plece acas
ă
.Statusurile pot fi atribuite (prescrise)
ş
i achizi
ţ
ionate (dobândite). Statusurile atribuite (prescrise)sunt acelea pe care individul le are prin for
ţ
a lucrurilor: vârst
ă
, sex, na
ţ
ionalitate. Statusurile achizi
ţ
ionate(dobândite) sunt acelea pe care individul le ob
ţ
ine printr-o ini
ţ
iativ
ă
, printr-un efort din partea sa: statusul profesional, statusul politic, statusul datorat unor titluri dobândite. Decalajul între statusurile atribuite
ş
i celedobândite poate contribui la m
ă
surarea mobilit
ăţ
ii sociale. Unii sociologi fac loc între cele dou
ă
, unui statusaparte, cel familial. Astfel, Wilson distinge trei categorii de statusuri: biologice (sex, vârst
ă
, ras
ă
), familiale
ş
iextrafamiliale (profesie, venit)
.Statusurile profesionale pot fi formale sau informale. Statusurile formale sunt cele provenite dinorganigram
ă
. Statusurile informale sunt dobândite datorit
ă
caracteristicilor intelectuale, morale aleindividului. Organigrama este o schem
ă
care exprim
ă
structura unei organiza
ţ
ii. Organiza
ţ
ia este o îmbinarede statusuri cu rolurile corespunz
ă
toare referitoare la o categorie de membri ai societ
ăţ
ii
ş
i care se sprijin
ă
peun substrat material: regulament, instala
ţ
ii, tehnic
ă
, birouri. Într-o organigram
ă
ierarhia statusurilor trebuie s
ă
fie clar
ă
. Aceast
ă
condi
ţ
ie face posibil
ă
comunicarea, dând mesajelor
ş
i ordinelor amprenta de autenticitate.Structura formal
ă
a organiza
ţ
iei este adesea diferit
ă
de structura informal
ă
. În timp ce structura formal
ă
esteexplicit
ă
ş
i artificial
ă
, structura informal
ă
este mai mult sau mai pu
ţ
in spontan
ă
, este efectiv
ă
. Structura
informal
ă
situat
ă
în spatele structurii formale explic
ă
func
ţ
ionarea organiza
ţ
iei în ciuda transform
ă
riiobiectivelor, a conflictelor
ş
i a instabilit
ăţ
ii.În cadrul organiza
ţ
iei se pune problema ierarhiei statusurilor. Statusul unui conduc
ă
tor într-oorganiza
ţ
ie este legat de capacitatea sa de decizie, de responsabilit
ăţ
ile ce-i revin, de imaginea
ş
i popularitatea sa. Când se stabile
ş
te o ierarhie a statusurilor nu se r
ă
spunde doar la întrebarea: cine decide?, ci
ş
i la alte întreb
ă
ri: cine este perceput, în cadrul grupului, ca fiind cel mai competent, cel mai popular, cel maidevotat. În cadrul organiza
ţ
iei, desp
ă
r
ţ
irea între
ş
tiin
ţă
ş
i competen
ţă
, pe de o parte,
ş
i putere, pe de alt
ă
parte,face s
ă
apar
ă
incongruen
ţ
e care se pot întâlni, într-o form
ă
sau alta, la nivelul ierarhiei. Problema ierarhieiinfluen
ţ
eaz
ă
personalitatea liderilor, a indivizilor
ş
i cultura grupului. Ierarhia statusurilor poate fi apreciat
ă
dup
ă
gradul lor de claritate
ş
i dup
ă
eficacitatea lor
.Uneori, între statusuri pot ap
ă
rea conflicte, de exemplu, între statusul familial
ş
i cel profesional, întrestatusul profesional
ş
i cel biologic, între statusul profesional
ş
i cel politic, între statusul politic
ş
i cel religios.Gradul integr
ă
rii individului este invers fa
ţă
de num
ă
rul de conflicte posibile între statusuri.Unele statusuri sunt legate de anumite simboluri: uniforme militare, ecleziastice, halate albe alemedicilor. Locul într-o ierarhie poate fi marcat printr-o serie de semne distinctive: galoane, stele, culori sau prin anumite formule de adresare: excelen
ţă
, maestre.
4.2 Rolul
Linton a analizat no
ţ
iunea de rol în strâns
ă
leg
ă
tur
ă
cu aceea de status. Rolul reprezint
ă
“suma total
ă
a modelelor culturale asociate unui anumit status”
.
Rolul include atitudinile, valorile, comportamentul prescris de societate oric
ă
rei persoane care ocup
ă
un anumit status. Dac
ă
statusul este ansamblulcomportamentelor la care individul se poate a
ş
tepta din partea celorlal
ţ
i, rolul se refer
ă
la ceea ce faceindividul cu statusul pe care-l ocup
ă
, la ceea ce a
ş
teapt
ă
societatea de la el. Rolul include, deci, “anticipa
ţ
iilelegitime ale unor persoane asupra comportamentului fa
ţă
de ele, al persoanelor care fac parte din acela
ş
isistem, dar au alte statusuri”
.Statusul îi impune individului un anumit num
ă
r de sarcini de îndeplinit, de func
ţ
ii de exercitat, dedrepturi de care se poate bucura. Acest ansamblu complex de sarcini, îndatoriri
ş
i drepturi reprezint
ă
rolul.Individul poate juca acest rol mai bine sau mai pu
ţ
in bine, potrivit capacit
ăţ
ăţ
ilor lui fizice, profilului lui psihologic
ş
i atitudinii sale generale fa
ţă
de status
.Exist
ă
diferite încerc
ă
ri de clasificare a rolurilor. Dup
ă
A. M. Rocheblave-Spenlé
, exist
ă
treicategorii de roluri: institu
ţ
ionale (roluri biosociale – vârst
ă
, sex, roluri profesionale, roluri de asocia
ţ
ie);roluri în grupuri restrânse (lider, membru al grupului); roluri personale.
S. Albouy
se refer
ă
, de asemenea,la trei categorii de roluri: rol prescris, rol personal
ş
i rol pus în act. Rolul prescris const
ă
în sistemula
ş
tept
ă
rilor existente în mediul social al de
ţ
in
ă
torului, a
ş
tept
ă
ri referitoare la comportamentul s
ă
u cu privirela cei ce ocup
ă
o alt
ă
pozi
ţ
ie. Rolul personal se refer
ă
la acele a
ş
tept
ă
ri specifice pe care de
ţ
in
ă
torul unei pozi
ţ
ii le percepe ca aplicabile la propria conduit
ă
atunci când este în interac
ţ
iune cu de
ţ
in
ă
torii altor pozi
ţ
ii.Rolul pus în act const
ă
în conduitele efective ale unui de
ţ
in
ă
tor al unei pozi
ţ
ii, atunci când el este îninterac
ţ
iune cu de
ţ
in
ă
torii altor pozi
ţ
ii. S. Albouy arat
ă
c
ă
între aceste roluri exist
ă
o leg
ă
tur
ă
. Într-un sistemsocial bine integrat, rolul prescris
ş
i rolul personal sunt asem
ă
n
ă
toare. Comportamentul efectiv al indivizilor tinde s
ă
corespund
ă
cu ceea ce se a
ş
teapt
ă
de la ei. Altfel spus, rolul subiectiv
ş
i rolul pus în act au tendin
ţ
ade a coincide. Întrebuin
ţ
area cea mai r
ă
spândit
ă
a termenului rol este aceea de punere în act a rolului prescris.Astfel, rolul social reprezint
ă
ansamblul modurilor de a ac
ţ
iona, care, într-o societate dat
ă
, caracterizeaz
ă
conduita persoanelor care ocup
ă
o pozi
ţ
ie determinat
ă
.
Orice organiza
ţ
ie include un ansamblu de roluri mai mult sau mai pu
ţ
in diferen
ţ
iate, spre exemplu:inginer, maistru, muncitor calificat, muncitor necalificat, func
ţ
ionar administrativ. Aceste roluri pot fidefinite ca sisteme de constrângeri normative c
ă
rora le sunt obliga
ţ
i s
ă
li se supun
ă
subiec
ţ
ii care le de
ţ
in
ş
ide drepturi corelative acestor constrângeri. Prescrip
ţ
iile fiec
ă
rui rol pot fi permisiuni
ş
i interdic
ţ
ş
te astfel ”o zon
ă
de obliga
ţ
iuni
ş
i deconstrângeri corelative unei zone de autonomie”
.
Totu
ş
i, constrângerile care se impun membrilor uneiorganiza
ţ
ii prin defini
ţ
ia rolului lor, nu sunt suficiente pentru a determina comportamentul acestora.Constrângerile normative includ o anumit
ă
nedeterminare care asigur
ă
individului o marj
ă
de manevr
ă
îninteriorul c
ă
reia el î
ş
i poate dezvolta o conduit
ă
strategic
ă
.
Parsons
a insistat asupra variantei constrângerilor normative asociate rolurilor. El a construit unele perechi de variabile (pattern–variables), care exprim
ă
extremele între care oscileaz
ă
ac
ţ
iunea în raport cuvalorile cuprinse între aceste limite
ş
i anume: 1. universalism-particularism; 2. specificitate-difuziune; 3.afectivitate-neutralitate afectiv
ă
; 4. calitate (atribuire) – realizare (performan
ţă
).
Aceste perechi de variabile ale lui Parsons permit stabilirea unei tipologii a rolurilor.
Boudon
ş
i
Bourricaud
exemplific
ă
introducerea acestor variabile prin rolul de func
ţ
ionar de banc
ă
. În îndeplinirearolului s
ă
u, func
ţ
ionarul de banc
ă
trebuie s
ă
-i trateze pe to
ţ
i clien
ţ
ii la fel. În acest caz, rolul s
ă
u esteuniversalist. Respectul filial manifestat de el, se refer
ă
la un individ bine determinat (p
ă
rintele), rolul de fiufiind unul particularist. Func
ţ
ionarul de banc
ă
dezbate
ş
i trateaz
ă
cu clien
ţ
ii s
ă
i numai subiecte bine precizate. Rolul s
ă
u este specific în compara
ţ
ie cu cel de fiu care este difuz. Rela
ţ
iile între func
ţ
ionarul de banc
ă
ş
i clien
ţ
i sunt neutre afectiv, în timp ce acelea dintre el, ca fiu,
ş
i p
ă
rinte sunt afective. Rolul defunc
ţ
ionar de banc
ă
presupune realizare, performan
ţă
, în timp ce rolul de fiu este atribuit, prescris
. Înstabilirea acestor perechi de variabile, Parsons este influen
ţ
at de M. Weber, din perspectiva c
ă
ruiauniversalismul, specificitatea, neutralitatea afectiv
ă
ş
i realizarea sunt propriet
ăţ
i ale culturii ra
ţ
ionale, iar particularismul, difuziunea, afectivitatea
ş
i atribuirea sunt aspecte ale tradi
ţ
ionalit
ăţ
ii.Un individ poate îndeplini mai multe roluri: fiu, tat
ă
, func
ţ
ionar, militant sindical, aleg
ă
tor etc.Linton consider
ă
c
ă
, deoarece statusurile individului sunt activate în momente diferite, nu apar ciocniri întrerolurile care le sunt asociate. „Cel mult, un comportament explicit care este parte a unui rol legat de unstatus, poate contrazice rezultatele unui comportament explicit, care este o parte a unui alt rol”.Comportamentele însele nu intr
ă
în conflict din cauza diferen
ţ
ei de timp. Mai mult decât atât, rolurileasociate statusurilor într-un acela
ş
i sistem sunt de obicei bine adaptate unul la altul
ş
i nu duc la conflicte, atâttimp cât individul ac
ţ
ioneaz
ă
înl
ă
untrul acestui sistem. Afirma
ţ
ia este valabil
ă
ş
i pentru statusuri din sistemediferite, atunci când aceste statusuri sunt astfel încât converg normal la aceia
ş
i indivizi. Astfel, în oricesocietate, rolurile de b
ă
rbat adult, tat
ă
, specialist într-o pr ofesie, prieten, sunt în mod normal ajustate unul laaltul, în ciuda faptului c
ă
provin din sisteme diferite”
.
Linton recunoa
ş
te c
ă
sunt
ş
i cazuri când anumitestatusuri ale c
ă
ror roluri sunt incompatibile converg asupra aceluia
ş
i individ, generând adev
ă
rate tragediimanifestate în con
ş
tiin
ţ
a
ş
i comportamentul acestuia.Rolurile se prezint
ă
ca ni
ş
te tipare în care indivizii î
ş
i integreaz
ă
ac
ţ
iunea. Comportându-se ca unactor de teatru, individul devine un personaj social care adopt
ă
conduite, atitudini prestabilite de societate.Aceast
ă
limitare a libert
ăţ
ii
ş
i spontaneit
ăţ
ii personale de c
ă
tre rolul social este doar par
ţ
ial
ă
. Exist
ă
diferen
ţ
esensibile de interpretare a rolului dup
ă
personalitatea actorului.Constrângerile normative asociate fiec
ă
rui rol creeaz
ă
a
ş
tept
ă
rile de rol care au ca efect reducereaincertitudinii interac
ţ
iunii dintre indivizi. Uneori, rolurile sunt jucate conform a
ş
tept
ă
rilor celorlal
ţ
i, alteori,contrar acestor a
ş
tept
ă
ri.Performan
ţ
a rolului este afectat
ă
de modul în care se afl
ă
angajat individul care-l îndepline
ş
te. Natura constrângerilor care apas
ă
asupra individului
ş
i modul în care acestea sunt percepute
ş
i tr
ă
ite de elsunt factori care influen
ţ
eaz
ă
angajarea sa. Performan
ţ
a este diferit
ă
dup
ă
cum el se supune fie unei corvezi,fie unei activit
ăţ
i care-i permite s
ă
se exprime
ş
i s
ă
se realizeze. Implicarea în rol nu trebuie confundat
ă
cuidentificarea. Distan
ţ
area individului fa
ţă
de rolul s
ă
u este o condi
ţ
ie pentru o performan
ţă
eficace.Distan
ţ
area de rol contribuie la st
ă
pânirea de sine
ş
i intensific
ă
posibilitatea individului de a controla situa
ţ
ia.Raportul dintre status
ş
i rol ridic
ă
unele probleme. Uneori, rolul atribuit cuiva nu i se potrive
ş
tedeoarece exist
ă
discrepan
ţ
e între psihologia sa
ş
i statusul ce i se ofer
ă
, între personalitatea sa
ş
i prescrip
ţ
iilerolului. Individul a fost nevoit s
ă
accepte un astfel de rol deoarece fie c
ă
era
ş
omer
ş
i trebuia s
ă
-
ş
i asigureexisten
ţ
a, fie c
ă
s-a orientat spre o profesie nepotrivit
ă
. În acest caz, individul nu poate îndeplini toateexigen
ţ
ele rolului. El î
ş
i va juca rolul cu nepl
ă
cere, în limitele obliga
ţ
iilor profesionale. Alteori, de
ş
iindividul corespunde fizic
ş
i psihic statusului dobândit, refuz
ă
s
ă
r
ă
spund
ă
a
ş
tept
ă
rilor unor roluri. Sunt
ş
isitua
ţ
ii în care “acceptarea rolului este atât de complex
ă
încât individul respectiv se acomodeaz
ă
des
ă
vâr
ş
it,identificându-se cu el pân
ă
la a continua s
ă
-l joace dincolo de limitele stricte impuse de pozi
ţ
ia
ş
i func
ţ
ia luiîn grup”
.
În acest caz, sociologii vorbesc de apari
ţ
ia no
ţ
iunii de “personaj” generat
ă
de faptul c
ă
individulî
ş
i asum
ă
rolul dincolo de limitele statusului s
ă
u.
NOTE BIBLIOGRAFICE
1
Linton, R.,
Fundamentul cultural al personalit
ăţ
ii
, Bucure
ş
ti, Editura
Ş
tiin
ţ
ific
ă
, 1968, p. 96
2
Boudon, R., Bourricaud
,
Dictionnaire critique de la sociologie
, Paris, P.U.F., 1982, p. 471
3
Boudon, R., Bourricaud, Fr.,
op.cit., p. 511
4
La Sociologie
, Les Dictionnaires Marabout Université, vol. III, Paris, 1972, p. 601
5
Boudon, R.,
Bourricaud, Fr.,
op.cit., p. 513
of 00
Cap 3 Status Si Rol
4,903 Reads
Info and Rating
| Category: | |
| Rating: | (1 Rating) |
| Upload Date: | 03/28/2009 |
| Copyright: | Attribution Non-commercial |
| Tags: |
Leave a Comment