High Quality
Open the downloaded document, and select print from the file menu (PDF reader required).
6
COMUNICARE
Ş
I INTERAC
Ţ
IUNE SOCIAL
Ă
Comunicarea, la fel ca
ş
i alte fenomene psihosociale (conducere, putere), este o expresie ainterac
ţ
iunii sociale. Prin procesul interac
ţ
iunii sociale, oamenii ac
ţ
ioneaz
ă
ş
i reac
ţ
ioneaz
ă
fa
ţă
de cei din jurul lor. Toate sistemele sociale depind de schemele de interac
ţ
iune social
ă
în care oamenii se implic
ă
.
6.1 Interac
ţ
iunea social
ă
Interac
ţ
iunea se manifest
ă
prin comunic
ă
ri nonverbale
ş
i comunic
ă
ri verbale.
E. Goffman
a introdus în sociologie expresia
neaten
ţ
ie civil
ă
sau
politicoas
ă
.
Când doi indivizi seafl
ă
pe aceea
ş
i strad
ă
se privesc
ş
i se examineaz
ă
de la distan
ţă
. Când trec unul pe lâng
ă
cel
ă
lalt evit
ă
s
ă
se priveasc
ă
. Fiecare remarc
ă
prezen
ţ
a celuilalt, dar încearc
ă
s
ă
nu fac
ă
vreun gest care ar putea fi interpretat caîndr
ă
zne
ţ
. Neaten
ţ
ia civil
ă
nu înseamn
ă
simpla ignorare a celuilalt individ. Este o interac
ţ
iune între oamenicare nu se cunosc. Ei apeleaz
ă
la neaten
ţ
ie politicoas
ă
mai mult sau mai pu
ţ
in incon
ş
tient. Mai ales înlocalit
ăţ
ile de mari dimensiuni, între oameni se manifest
ă
neaten
ţ
ia politicoas
ă
. „Neaten
ţ
ia civil
ă
ă
vie
ţ
ii ora
ş
ului, cu mul
ţ
imile sale agitate
ş
i contactele pasagere impersonale,caracterul pe care îl are”.
Interac
ţ
iunea realizat
ă
prin
comunicare nonverbal
ă
presupune expresii faciale
ş
i gesturi. Oamenii î
ş
icontroleaz
ă
expresia facial
ă
ş
i gesturile în cadrul interac
ţ
iunii cu ceilal
ţ
i. „Unii oameni sunt speciali
ş
ti încontrolul mimicii
ş
i în rela
ţ
iile bazate pe respect fa
ţă
de al
ţ
ii. De exemplu, un bun diplomat trebuie s
ă
fiecapabil s
ă
interac
ţ
ioneze – p
ă
strând o aparent
ă
lejeritate
ş
i confort – cu al
ţ
ii, cu ale c
ă
ror p
ă
reri s-ar putea s
ă
nu fie de acord sau pe care le-ar putea considera chiar resping
ă
toare. Propor
ţ
ţ
iuni întregi. Astfel, diploma
ţ
ia abil
ă
poate detensiona rela
ţ
iiledintre
ţă
ri
ş
i poate preveni r
ă
zboiul”.
Interac
ţ
iunea se poate realiza, de cele mai multe ori prin intermediul
limbajului,
deci printr-ocomunicare verbal
ă
.Pentru analiza conversa
ţ
iilor informale dintre indivizi,
H. Garfinkel
a folosit
etnometodologia
adic
ă
a analizat metodele populare sau neprofesionale pe care le folosesc oamenii pentru aîn
ţ
elege ce anume spun ceilal
ţ
i. O conversa
ţ
ie, spune el, poate fi în
ţ
eleas
ă
dac
ă
se
ţ
ine seama de contextulsocial. „O parte a sensului se afl
ă
în cuvinte, iar o parte în felul în care contextul social structureaz
ă
ceea cese spune”.
Goffman a creat expresiile:
interac
ţ
iune nefocalizat
ă
ş
i interac
ţ
iune focalizat
ă
.
Interac
ţ
iunea nefocalizat
ă
are loc atunci când oamenii se afl
ă
într-o mul
ţ
ime. Indiviziicon
ş
tientizeaz
ă
prezen
ţ
a celorlal
ţ
i. De
ş
i vorbesc cu unii dintre cei din jur, indivizii se implic
ă
, mai ales, încomunicarea nonverbal
ă
.Interac
ţ
iunea focalizat
ă
are loc „atunci când indivizii iau parte la ceea ce spun sau fac ceilal
ţ
i”.
Uncaz special de interac
ţ
iune focalizat
ă
este întâlnirea. Exemple de întâlniri pot fi: conversa
ţ
iile banale,discu
ţ
iile la seminar, contactele fa
ţă
-n-fa
ţă
. În timpul întâlnirilor se renun
ţă
la neaten
ţ
ia civil
ă
.În cadrul interac
ţ
iunii sociale, indivizii apeleaz
ă
la
managementul impresiei.
Indivizii vor s
ă
fiev
ă
zu
ţ
i într-un anumit mod de c
ă
tre ceilal
ţ
i. Prin vestimenta
ţ
ia
ş
i comportamentul lor, îi oblig
ă
pe ceilal
ţ
i s
ă
ler
ă
spund
ă
în maniera dorit
ă
de ei.Imaginându-
ş
i via
ţ
a social
ă
ca o reprezenta
ţ
ie scenic
ă
, Goffman sus
ţ
ine c
ă
aceasta cuprinde
regiuniledin fa
ţă
ş
i
regiunile din spate. Regiunile din fa
ţă
sunt întâlnirile sociale în care indivizii joac
ă
roluri formale. În cadrul unui partid,sindicat, grup de presiune cultural, anumi
ţ
i lideri între care exist
ă
ostilitate pot înscena, în fa
ţ
areprezentan
ţ
ilor mijloacelor de comunicare de mas
ă
, un adev
ă
rat spectacol de armonie
ş
i prietenie.În
regiunile din spate,
indivizii au un comportament relaxat, apropiat de natura lor real
ă
. În aceast
ă
zon
ă
ei se preg
ă
tesc pentru a putea satisface exigen
ţ
ele interac
ţ
iunilor din cadrele formale ale regiunilor dinfa
ţă
.Mijloacele de comunica
ţ
ie moderne fac posibile interac
ţ
iuni între persoane aflate la mari distan
ţ
e.Totu
ş
i sunt cazuri în care se manifest
ă
constrângerea proximit
ăţ
ii,
indivizii fiind nevoi
ţ
i s
ă
se afle în situa
ţ
ii
de
coprezen
ţă
.
Situa
ţ
iile de coprezen
ţă
„ofer
ă
informa
ţ
ii mult mai bogate despre felul în care gândesc
ş
i simtal
ţ
ii, despre sinceritatea lor”.
Oamenii de afaceri prefer
ă
s
ă
parcurg
ă
, cu avionul, distan
ţ
e foarte mari, pentrua participa la
ş
edin
ţ
e. În felul acesta, privind ochii celorlal
ţ
i pot descoperi dac
ă
este adev
ă
r sau falsitate înspusele lor. În acela
ş
i timp, ei mizeaz
ă
pe faptul c
ă
-i pot impresiona pe partenerii de afaceri prin spusele
ş
isinceritatea lor.Aceste lucruri nu sunt posibile prin contactele indirecte realizate prin telefon, fax, internet.
6.2 Comunicarea social
ă
Exist
ă
un
model tehnicist
ş
i un
model psihosociologic
al comunic
ă
rii. Modelul tehnicist elaborat de
Shannon
consider
ă
comunicarea ca „un proces prin care un emi
ţă
tor transmite informa
ţ
ia receptorului prinintermediul unui canal, cu scopul de a produce asupra receptorului anumite efecte”.
Din perspectiv
ă
psihosociologic
ă
, se poate defini comunicarea ca un ansamblu de procese prin care indivizii
ş
i grupurile î
ş
itransmit ideile
ş
i sentimentele altor indivizi
ş
i grupuri. Ca form
ă
fundamental
ă
de schimb social,comunicarea realizeaz
ă
un schimb de semnifica
ţ
ii, o circula
ţ
ie a informa
ţ
iilor, a impresiilor, a comenzilor, adeciziilor ra
ţ
ionale
ş
i a judec
ăţ
ilor de valoare.
J. C. Abric
întreprinde o analiz
ă
complex
ă
a factorilor care influen
ţ
eaz
ă
ă
c
ă
emi
ţă
torul
ş
i receptorul sunt influen
ţ
a
ţ
i de variabile psihologice, cognitive
ş
i sociale.
Referindu-se la
variabilele psihologice,
Abric arat
ă
c
ă
, într-o situa
ţ
ie de comunicare, locutoriiurm
ă
resc s
ă
ating
ă
anumite obiective
ş
i s
ă
evite situa
ţ
iile penibile. Pentru aceasta ei vor folosi
mecanisme proiective
ş
i
mecanisme de ap
ă
rare.
Asimilarea gândirii celuilalt, în sensul c
ă
individul crede c
ă
interlocutorul gânde
ş
te
ş
i ac
ţ
ioneaz
ă
cael însu
ş
i, este un mecanism de proiec
ţ
ie. Ignorând specificitatea interlocutorului, acest mecanism împiedic
ă
,într-o anumit
ă
m
ă
sur
ă
, comunicarea. Un alt procedeu de proiec
ţ
ie const
ă
ţ
i o serie deatitudini menite s
ă
justifice sentimentele
ş
i comportamentul subiectului fa
ţă
de ace
ş
tia”.
Individul le atribuiealtora o agresivitate inexistent
ă
, adic
ă
propria sa agresivitate, justificându-
ş
i, astfel, atitudinea negativ
ă
fa
ţă
de ace
ş
tia
ş
i refuzul de a comunica.Dac
ă
o anumit
ă
„informa
ţ
ie receptat
ă
(sau care trebuie transmis
ă
) amenin
ţă
s
ă
perturbe echilibrulintern al individului”
, apar mecanisme care urm
ă
resc men
ţ
inerea sau restabilirea echilibrului. Ca modalit
ăţ
ide ap
ă
rare, Abric enum
ă
r
ă
: scotomizarea, memorizarea selectiv
ă
, interpretarea defensiv
ă
ş
i negareaautorit
ăţ
ii sursei.Scotomizarea const
ă
în eliminarea unei informa
ţ
ii incomode care ar putea genera culpabilitate sauangoas
ă
. Individul nu aude o informa
ţ
ie care îl deranjeaz
ă
. Scotomizarea se aseam
ă
n
ă
cu percep
ţ
ia selectiv
ă
care privilegiaz
ă
obiectele semnificative pentru individ, aducându-le c
ă
tre acesta, astfel încât el î
ş
iconstruie
ş
te ansamblul atitudinilor pe aceast
ă
baz
ă
. Percep
ţ
ia selectiv
ă
are ca efect ignorarea faptelor defavorabile sau a celor ce contrazic atitudinea subiectului, precum
ş
i îndreptarea aten
ţ
iei numai spre datelefavorabile. Individul prefer
ă
s
ă
restrâng
ă
, voluntar, aria percep
ţ
iilor
ş
i s
ă
închid
ă
ochii în fa
ţ
a unor realit
ăţ
inepl
ă
cute. Aceste selec
ţ
ii negative sau pozitive fortific
ă
sau las
ă
intact
ă
pozi
ţ
ia individului. Fenomenul seobserv
ă
nu numai la nivelul individului obi
ş
nuit, ci
ş
i al oamenilor politici. În via
ţ
a parlamentar
ă
, spreexemplu, deputa
ţ
ii majorit
ăţ
ii
ş
i cei ai opozi
ţ
iei nu par a vedea la fel lucrurile. Nu numai interpret
ă
rile lor sunt diferite, dar ei percep elemente veritabil diferite sau, în cel mai bun caz, neglijeaz
ă
aspecteledefavorabile atitudinilor lor.
Asem
ă
n
ă
toare percep
ţ
iei selective este memorizarea selectiv
ă
. Individul memoreaz
ă
anumiteinforma
ţ
ii
ş
i uit
ă
altele. Totul se petrece în func
ţ
ie de starea lui afectiv
ă
, de sistemul s
ă
u de credin
ţ
e
ş
i normela care se raporteaz
ă
. În cazul interpret
ă
rii defensive, informa
ţ
ia este receptat
ă
ş
i memorat
ă
corect, dar estetransformat
ă
în conformitate cu a
ş
tept
ă
rile sau atitudinile subiectului. Dac
ă
informa
ţ
ia îi provoac
ă
individului o stare de disconfort psihic, ea este devalorizat
ă
, punându-se la îndoial
ă
autoritatea
ş
i competen
ţ
acelui care a emis-o.
Variabilele cognitive
care influen
ţ
eaz
ă
actorii comunic
ă
rii sunt:
sistemul lor cognitiv
ş
i
sistemul lor de reprezentare.
Sistemul cognitiv al individului presupune o anumit
ă
modalitate de reflec
ţ
ie, de organizare
ş
i de prelucrare a informa
ţ
iei, calit
ăţ
i pe care le-a dobândit prin specializarea pe care o are. Sistemul cognitiv allocutorilor î
ş
i va pune amprenta asupra limbajului utilizat, asupra organiz
rii logice
ş
i interpret
ă
rii mesajelor.Cel care elaboreaz
ă
un mesaj va
ţ
ine seama de sistemul cognitiv al
ţ
intei.
Reprezentarea este o modalitate de „cunoa
ş
tere practic
ă
orientat
ă
c
ă
tre comunicare, c
ă
tre în
ţ
elegerea
ş
i st
ă
pânirea mediului material
ş
i social”
. Func
ţ
ia specific
ă
a reprezent
ă
rii sociale se refer
ă
la procesele deformare a conduitelor
ş
i de orientare a comunic
ă
rilor sociale.Reprezentarea social
ă
este procesul prin care se stabile
ş
te o rela
ţ
ie între subiect
ş
i obiect. Ca unitate aimaginii, conceptului
ş
i semnifica
ţ
iei, reprezentarea social
ă
se formeaz
ă
atât ca reflex al obiectului, cât
ş
i caactivitate a subiectului individual sau social.
Reprezentarea social
ă
are un con
ţ
inut – informa
ţ
ii, opinii,atitudini – care se raporteaz
ă
la un obiect: un personaj politic sau social, un eveniment economic, o munc
ă
deefectuat. Orice reprezentare este
„o reprezentare a ceva”
. A reprezenta un obiect înseamn
ă
a-i conferistatutul de semn, a-l cunoa
ş
te f
ă
cându-l s
ă
semnifice. Reprezentarea social
ă
este a unui subiect – individ,familie, grup, clas
ă
. Orice reprezentare este
„reprezentarea cuiva”
. Ea poart
ă
amprenta pozi
ţ
iei pe caresubiectul o ocup
ă
ă
este o „form
ă
de cunoa
ş
tere prin intermediul c
ă
reia celcare cunoa
ş
te se resitueaz
ă
în ceea ce cunoa
ş
te”
.Subiectul
ş
i obiectul reprezent
ă
rii sociale nu sunt distincte. A reprezenta un lucru înseamn
ă
a redaansamblul, a reda, nediferen
ţ
iate, stimulul
ş
i r
ă
spunsul.
Piaget
arat
ă
c
ă
fenomenul este „un dat al interac
ţ
iuniisubiectului
ş
i obiectului, care se impresioneaz
ă
ş
i se modific
ă
f
ă
r
ă
încetare unul pe altul
. Obiectul esteînscris într-un context activ, în mi
ş
care, dat fiind c
ă
el este par
ţ
ial conceput de c
ă
tre o persoan
ă
sau de c
ă
tre ocolectivitate ca prelungire a comportamentului lor
ş
i nu exist
ă
, pentru acestea, decât în func
ţ
ie de mijloacele
ş
i metodele care permit cunoa
ş
terea sa. Când î
ş
i exprim
ă
opinia asupra unui obiect, subiectul î
ş
i reprezint
ă
ceva din acest obiect, stimulul
ş
i r
ă
spunsul formându-se împreun
ă
. R
ă
ţ
ie la stimul ci, pân
ă
la un anumit punct, originea stimulului. Stimulul este determinat de c
ă
tre r
ă
spuns”
. Calitatea uneireprezent
ă
ri sociale de a fi o preg
ă
tire pentru ac
ţ
iune se manifest
ă
în aceea c
ă
ea remodeleaz
ă
ş
i reconstituieelementele mediului în care trebuie s
ă
se desf
ăş
oare comportamentul.Referitor la rela
ţ
ia subiect-obiect, Abric se pronun
ţă
tran
ş
ant ar
ă
tând c
ă
, în reprezentare, individulsau grupul „reconstituie realul cu care se confrunt
ă
ş
i îi atribuie acestuia o semnifica
ţ
ie specific
ă
. Oricerealitate este reprezentat
ă
, adic
ă
apropriat
ă
, reconstruit
ă
în sistemul cognitiv. Individul
ş
i grupurile nureac
ţ
ioneaz
ă
la realitate a
ş
a cum este ea, ci a
ş
a cum
ş
i-o reprezint
ă
”
.Sistemul de reprezentare care influen
ţ
eaz
ă
comunicarea se refer
ă
la: sine, cel
ă
lalt
ş
i sarcina deîndeplinit.Referindu-se la reprezentarea de sine, Abric distinge între
Eul intim
ş
i
Eul public.
Aceast
ă
demarca
ţ
ie este asem
ă
n
ă
toare cu aceea a lui Goffman referitoare la regiunile din spate
ş
i regiunile din fa
ţă
.Cunoscându-
ş
i Eul intim, cu sl
ă
biciunile
ş
i calit
ăţ
ile sale, individul va
ş
ti ce s
ă
ascund
ă
ş
i ce s
ă
dezv
ă
luiecelorlal
ţ
i. Eul public reprezint
ă
imaginea de sine pe care individul o ofer
ă
celorlal
ţ
i. Discu
ţ
ia despre Eulintim
ş
i Eul public ni-l aminte
ş
te pe Luigi Pirandello, al c
ă
rui personaj dintr-o pies
ă
se exprim
ă
: „Noi neconstruim”, adic
ă
ne prezent
ă
m într-o form
ă
adaptat
ă
la rela
ţ
iile pe care trebuie s
ă
le stabilim cu ceilal
ţ
i.În
ă
untrul construc
ţ
iei se vor afla gândurile
ş
i sentimentele noastre secrete, fiin
ţ
a noastr
ă
intim
ă
, tot ceea cesuntem pentru noi în
ş
ine, în afara rela
ţ
iilor pe care vrem s
ă
le stabilim
. Omul lui Pirandello este sfâ
ş
iatîntre dorin
ţ
a de a fi intr-un fel
ş
i neputin
ţ
a de a-
ş
i realiza aceast
ă
imagine din cauza datelor personale.În rela
ţ
ia de comunicare, „individul se va comporta
ş
i va reac
ţ
iona în func
ţ
ie de ceea ce crede c
ă
este
ş
i de ceea ce vrea s
ă
par
ă
”
, ne încredin
ţ
ez
ă
Abric. Individul va adopta un anumit comportament fa
ţă
decel
ă
lalt, va utiliza un anumit limbaj, va alege un anumit canal de comunicare.Reprezentarea despre cel
ă
lalt este imaginea pe care individul
ş
i-o face despre interlocutorul s
ă
u înleg
ă
tur
ă
cu personalitatea, competen
ţ
a
ş
i statusul acestuia.Individul î
ş
i va forma o imagine referitoare la sarcina de îndeplinit
ş
i la contextul în care va avea loccomunicarea.
Variabilele sociale
sunt
rolurile
ş
i statusul social
al interlocutorilor. În categoria variabilelor socialese includ
prejudec
ăţ
ile
ş
i
stereotipurile,
care au un rol destul de important în comunicare, deoarece exprim
ă
unele elemente ale reprezent
ă
rii despre cel
ă
lalt.
Prejudec
ăţ
ile
sunt judec
ăţ
i incomplete ale c
ă
ror cli
ş
ee se afl
ă
în perceperea direct
ă
a realit
ăţ
ă
în opinia, în cultura unei societ
ăţ
i, dar pot fi
ş
i localiz
ă
ri ale unor impulsuri incon
ş
tiente
.Individul va c
ă
uta o justificare ra
ţ
ional
ă
a prejudec
ăţ
ii, invocând o pretins
ă
realitate istoric
ă
sau o experien
ţă
personal
ă
. Dac
ă
prejudecata este împ
ă
rt
ăş
it
ă
de mai mul
ţ
i oameni, individul consider
ă
c
ă
ea are unfundament, o justificare. O prejudecat
ă
va disp
ă
rea doar atunci când se va produce o muta
ţ
ie în ansamblulcondi
ţ
iilor psihosociale care i-au dat na
ş
tere.
Stereotipul
reprezint
ă
„o manier
ă
de a gândi, de a interpreta experien
ţ
a, de a se comporta, dar bazat
ă
numai pe reac
ţ
ii afective”
. Stereotipul este un fel de schem
ă
perceptiv
ă
asociat
ă
anumitor categorii de persoane
ş
i obiecte, „schem
ă
cristalizat
ă
în jurul cuvântului care le desemneaz
ă
ş
i care intervine în modautomat în reprezentarea
ş
i caracterizarea acestor categorii”
. Prin stereotip, individul claseaz
ă
aspectele mai
Add a Comment