• Embed Doc
  • Readcast
  • Collections
  • CommentGo Back
Download
 
 
9
 
METODE
Ş
I TEHNICIALE SOCIOLOGIEI
Metodologia cunoa
ş
terii sociologice reprezint
ă
o anumit
ă
modalitate de a studia realitatea social
ă
,urm
ă
rind surprinderea esen
ţ
ei
ş
i particularit
ăţ
ilor acesteia. Metodologia poate fi privit
ă
 
ş
i ca o strategie a procedeelor cercet
ă
rii
ş
tiin
ţ
ifice ca un ansamblu de reguli ale organiz
ă
rii investiga
ţ
iei, de norme cu ajutorulc
ă
rora metodele, procedeele
ş
i tehnicile sunt selectate
ş
i articulate. Metodologia cuprinde înl
ă
n
ţ
uirea unor verigi ca: metode, tehnici, proceduri, menite s
ă
contureze din realitatea social
ă
domeniul de studiu, s
ă
-idescopere însu
ş
irile
ş
i rela
ţ
iile esen
ţ
iale.Metoda reprezint
ă
ansamblul opera
ţ
iilor intelectuale prin care sociologia caut
ă
s
ă
ob
ţ
in
ă
adev
ă
rul,s
ă
-l demonstreze
ş
i s
ă
-l verifice. Definirea metodei ca un mod de a proceda, ca o cale de urmat pentruatingerea unui obiectiv are în vedere totalitatea demersurilor materiale
ş
i intelectuale efectuate pentruachizi
ţ
io-narea, tratarea
ş
i verificarea datelor, deci, atât procesul de cercetare, cât
ş
i cel de prelucrare arezultatelor sale. Metoda poate fi privit
ă
 
ş
i ca un corp de principii sistematizatoare
ş
i precise, menite s
ă
 organizeze cercetarea ca un program ce cuprinde o suit
ă
de opera
ţ
ii de efectuat pentru investigareaobiectului. În felul acesta, metoda poate avea o valoare normativ
ă
, elaborând prescrip
ţ
ii, reguli, norme privind cercetarea respectiv
ă
.Tehnicile sunt procedee operatorii riguroase de descoperire, înregistrarea
ş
i manipulare a datelor,adaptate unui anumit gen de probleme
ş
i fenomene, transmisibile
ş
i susceptibile de a fi aplicate din nou înacelea
ş
i condi
ţ
ii. În raport cu metoda, ele se situeaz
ă
la un nivel particular. În timp ce metoda este oconcep
ţ
ie intelectual
ă
care coordoneaz
ă
un ansamblu de opera
ţ
ii, tehnica se refer 
ă
la etapele unor opera
ţ
iilimitate, legate de elementele practice, concrete, adaptate unui scop definit. Tehnicile sunt unelte de lucru, puse la dispozi
ţ
ia cercet
ă
rii, fiind selec
ţ
ionate, coordonate
ş
i organizate de metod
ă
în acest scop.Procedurile sunt sisteme de opera
ţ
ii
ş
i modalit
ăţ
i de organizare a cercet
ă
rii, de culegere,sistematizare
ş
i prelucrare a informa
ţ
iei.Considerând c
ă
orice demers
ş
tiin
ţ
ific cuprinde, pe de o parte, cercetarea
ş
i observarea faptelor iar, pe de alt
ă
parte, analiza sistematic
ă
a datelor,
M. Duverger
face o clasificare a metodelor 
ş
i tehnicilor folosite în sociologie în: tehnicile observa
ţ
iei
ş
i tehnicile analizei sistematice. La rândul lor, tehnicileobserva
ţ
iei cuprind:1) observa
ţ
ia documentar 
ă
efectuat
ă
prin analiza con
ţ
inutului; 2) observa
ţ
ia direct
ă
extensiv
ă
realizat
ă
prine
ş
antionaj (sondaj)
ş
i prin interogare (chestionar 
ş
i anchet
ă
); 3) observa
ţ
ia direct
ă
intensiv
ă
care folose
ş
teinterviul, testele, m
ă
surarea opiniilor 
ş
i atitudinilor, observarea-participare. Observa
ţ
ia extensiv
ă
se folose
ş
te pentru studiul marilor comunit
ăţ
i. Prin folosirea e
ş
antionului, observa
ţ
ia nu este prea aprofundat
ă
, este de p
ă
rere Duverger. Observa
ţ
ia intensiv
ă
este folosit
ă
pentru cercetarea micilor colectivit
ăţ
i
ş
i a indivizilor.Observa
ţ
ia intensiv
ă
ş
tig
ă
în profunzime, dar pierde în extensiune. Tehnicile analizei sistemice sunt:experimentul, metoda comparativ
ă
, tehnicile matematice
ş
i tehnicile grafice
1
.Alegerea metodelor 
ş
i tehnicilor se face în func
ţ
ie de obiectul de studiu: individual, grupul saucolectivitatea.
M. Grawitz
consider 
ă
c
ă
pentru studiul raporturilor individuale, cele mai potrivite tehnici suntinterviul, testul, m
ă
surarea atitudinilor 
ş
i schimb
ă
rilor prin scalare. Metodele
ş
i tehnicile de studiere agrupurilor 
ş
i colectivit
ăţ
ilor sunt: ancheta de teren, experimentul, observa
ţ
ia, interviul, sondajul
2
 
9.1 Metoda observa
ţ
iei
Metoda observa
ţ
iei folosit
ă
în sociologie cap
ă
t
ă
anumite particularit
ăţ
i. Faptul social este unic
ş
iistoric. „Orice fapt social este un moment al istoriei unui grup de oameni, el este sfâr 
ş
itul
ş
i începutul multor serii”
3
. În timp ce
ş
tiin
ţ
ele naturii observ
ă
, de cele mai multe ori, fenomene care, în acelea
ş
i condi
ţ
ii, serepet
ă
în mod identic, sociologia studiaz
ă
fapte care nu se reproduc, niciodat
ă
, exact în acela
ş
i fel. Însociologie, apar dificultatea de a generaliza
ş
i necesitatea de a
ţ
ine seama de factori istorici, generali, dar 
ş
ide contexte particulare.
 
Faptele sociale se exprim
ă
în acte sociale, în conduite, în emo
ţ
ii, sentimente
ş
i reprezent
ă
ri colective.Acestea pot avea semnifica
ţ
ii diferite. Simpla observare a faptelor nu duce, întotdeauna, la descoperireamotivelor actelor sociale.În sociologie nu exist
ă
instrumente de m
ă
sur 
ă
ca în
ş
tiin
ţ
ele naturii. Adesea, observatorul este elînsu
ş
i un instrument
ş
i, astfel, se produce o interferen
ţă
între personalitatea lui
ş
i rezultatele observa
ţ
iei. Esteadev
ă
rat c
ă
pot fi folosite magnetofoane sau alte instrumente de înregistrat, dar acestea dau posibilitateareproducerii sau extinderii observa
ţ
iei, dar nu a aprofund
ă
rii sale.Observa
ţ
ia în sociologie beneficiaz
ă
de existen
ţ
a limbajului. Materialul oral sau scris poate fi studiat
ş
i reflec
ţ
iile asupra acestuia pot fi considerate unelte de cercetare.Observa
ţ
ia poate avea diferite grade de organizare
ş
i sistematizare. Din acest punct de vedere sedisting observa
ţ
ia nesistematizat
ă
, observa
ţ
ie preg
ă
tit
ă
 
ş
i observa
ţ
ia echipat
ă
. Observa
ţ
ia nesistematizat
ă
  presupune strângerea unui material care poate oferi, apoi, o orientare, o idee de cercetare. Observa
ţ
ia preg
ă
tit
ă
este sistematizat
ă
. Cercet
ă
torul culege date într-un domeniu stabilit dinainte. Observa
ţ
ia echipat
ă
  presupune folosirea testelor 
ş
i a observa
ţ
iilor controlate, în care observatorul poate vedea f 
ă
ă
a fi v
ă
zut.Observa
ţ
ia poate fi calitativ
ă
sau cantitativ
ă
. Observa
ţ
ia calitativ
ă
este folosit
ă
: când se limiteaz
ă
la odescriere sau când vizeaz
ă
o analiz
ă
pur calitativ
ă
; când se studiaz
ă
un fenomen complex de la care pornindse construie
ş
te un concept abstract (spiritul capitalismului al lui Max Weber); când se preg
ă
te
ş
te o observa
ţ
iecantitativ
ă
; când se preg
ă
te
ş
te o generalizare,  pornind de la analiza aprofundat
ă
a unei situa
ţ
ii (studiulrepercusiunii
ş
omajului so
ţ
ului asupra familiei)
4
. Observa
ţ
ia cantitativ
ă
este folosit
ă
atunci când se dore
ş
teînlocuirea, cu rezultate precise, a impresiilor subiective sau când pare posibil
ă
o generalizare statistic
ă
.
9.2 Experimentul
Din multitudinea defini
ţ
iilor date experimentului,
C. A. Moser
se opre
ş
te la trei: a lui
Jahoda
„unmod de a organiza ob
ţ
inerea dovezilor c
ă
o ipotez
ă
poate fi testat
ă
”, a lui
Greenwood
„proba unei ipotezecare caut
ă
s
ă
uneasc
ă
doi factori într-o rela
ţ
ie cauzal
ă
printr-un studiu al situa
ţ
iilor contrastante, ai c
ă
ror factori au fost controla
ţ
i cu to
ţ
ii, cu excep
ţ
ia unuia care ne intereseaz
ă
 
ş
i care este ori cauza ipotetic
ă
, oriefectul ipotetic”, a lui
Festinger
„observarea efectului ac
ţ
iunii unei variabile independente asupra uneivariabile dependente în condi
ţ
ii controlate”
5
. În sociologie este preferat
ă
aceast
ă
ultim
ă
defini
ţ
ie, cauza fiindvariabila independent
ă
, iar efectul, variabila dependent
ă
.Experimentul se poate desf 
ăş
ura în laborator sau pe teren. Pentru a avea loc un experiment, trebuies
ă
se stabileasc
ă
, mai întâi, un plan. Se emite o ipotez
ă
în leg
ă
tur 
ă
cu o problem
ă
. Experimentul eviden
ţ
iaz
ă
 adev
ă
rul sau falsitatea ipotezei.M. Grawitz d
ă
exemplul unui experiment efectuat de un grup de cercet
ă
tori de la Universitatea dinMichigan, condus de
French
. El a observat c
ă
echipele de muncitori care au cel mai mare randament suntacelea în care autoritatea se exercit
ă
în mod democratic.
Ş
i-a pus întrebarea care este cauza
ş
i care efectul.Atitudinea maistrului este variabila independent
ă
principal
ă
care se compune din mai multe variabileindependente: gradul de rigoare a supravegherii în corela
ţ
ie cu disciplina, aten
ţ
ia maistrului acordat
ă
 trebuin
ţ
elor lucr 
ă
torilor, modul în care el îi face s
ă
participe la decizii sau la activitatea atelierului.Randamentul muncitorilor este variabila dependent
ă
. Ancheta, doar, eviden
ţ
iaz
ă
ace
ş
ti factori. Expeimentul permite manipularea variabilei independente – comportamentul maistrului – 
ş
i analizarea rezultatelor 
6
.În cadrul experimentului, se aleg dou
ă
grupuri: un grup experimental A
ş
i un grup de control C.Asupra grupului A intervine variabila m
ă
surabil
ă
 
 x
. Se observ
ă
ambele grupuri. Dac
ă
ipoteza este exact
ă
,fenomenul
 z 
, legat de variabila
 x
, va fi prezent în A
ş
i absent în C. Reiese c
ă
 
 x
este cauza, iar 
 z 
este efectul.Exist
ă
mai multe tipuri de experiment. Schema „înainte-dup
ă
” presupune c
ă
grupul experimental esteobservat înaintea introducerii variabilei
ş
i dup
ă
. Se studiaz
ă
evolu
ţ
ia grupului sub influen
ţ
a variabilei.Inconvenientul const
ă
în faptul c
ă
dac
ă
se repet
ă
experien
ţ
a, subiec
ţ
ii sunt preveni
ţ
i asupra scopului ei
ş
i-
ş
imodific
ă
reac
ţ
iile. Între dou
ă
experien
ţ
e pot ap
ă
rea
ş
i interven
ţ
ii exterioare care modific
ă
atitudineasubiec
ţ
ilor. Nu se folose
ş
te un grup de control.În schema „numai dup
ă
”, grupul experimental poate s
ă
nu observe c
ă
a fost introdus
ă
o variabil
ă
sau poate s
ă
nu fie la curent c
ă
este expus unui experiment. Exist
ă
 
ş
i un grup de control identic pentru a se facecompara
ţ
ii.Schema „înainte-dup
ă
cu grupuri de control” îmbin
ă
avantajele celor dou
ă
modalit
ăţ
i anterioare. Sem
ă
soar 
ă
ambele grupuri – experimental
ş
i de control – înainte
ş
i dup
ă
ac
ţ
iunea variabilei independente.
7
Experimentul „ex post facto” are dou
ă
variante. În prima, se face o compara
ţ
ie între cele dou
ă
saumai multe grupuri. Unul din grupuri a fost expus, în trecut, ac
ţ
iunii variabilei independente. Se compar 
ă
 inciden
ţ
a variabilei dependente în cele dou
ă
sau mai multe grupuri. Este schema de la cauz
ă
la efect. A doua
 
variant
ă
presupune efectuarea compara
ţ
iei între grupuri care difer 
ă
în privin
ţ
a variabilei dependente. Secaut
ă
, în trecut, explica
ţ
iile posibile ale diferen
ţ
ei. Este schema de la efect la cauz
ă
.Experimentul permite controlarea anumitor variabile
ş
i manipularea altora. Validitateaexperimentului ridic
ă
unele probleme. Deoarece cadrul de laborator este artificial, se pune problema dac
ă
 exist
ă
identitate între comportamentul subiec
ţ
ilor în laborator 
ş
i cel din via
ţă
. A doua problem
ă
se refer 
ă
lafaptul – dac
ă
indivizii care se ofer 
ă
voluntar pentru experiment sunt reprezentativi pentru ansamblulgrupurilor sociale. A treia problem
ă
se refer 
ă
la semnifica
ţ
ia rezultatului experien
ţ
ei în laborator – dac
ă
poatefi generalizat
ă
la alte grupuri, dac
ă
poate fi transpus
ă
în via
ţă
. Situa
ţ
ia din laborator este artificial
ă
 
ş
i nu se poate substitui observa
ţ
iilor situa
ţ
iilor reale. Experimentul este posibil numai în anumite domenii
ş
i nu aduceo prob
ă
definitiv
ă
8
.Experimentul pe teren este posibil destul de rar. Efectul de feed-back, manipul
ă
rile pe care lenecesit
ă
experimentul pot perturba mediul în car tr 
ă
iesc indivizii.
Moser
ridic
ă
problema dificult
ăţ
ilor efectu
ă
rii experimentului pe teren. Dac
ă
un economist, spune el, este consultat de guvern în problemamajor 
ă
rii ratei de scont, el nu poate experimenta, deoarece unitatea asupra c
ă
reia s-ar face experimentul esteo
ţ
ar 
ă
 
ş
i ea se prezint
ă
ca un tot indivizibil. „Chiar dac
ă
s-ar fi putut preg
ă
ti un experiment satisf 
ă
c
ă
tor demajorare a ratei de scont, odat
ă
ce scontul s-ar fi modificat, numeroase schimb
ă
ri consecutive nu ar fi putut fianulate. Economistul nu poate pune la baza politicii rezultate experimentale, deoarece pentru a efectua unexperiment el a trebuit în prealabil s
ă
schimbe politica. Orice viitor experiment sau orice schimb
ă
ri de politic
ă
vor avea ca punct de plecare condi
ţ
ii diferite. Pentru majoritatea problemelor sociologice estecaracteristic
ă
inseparabilitatea dintre experiment
ş
i o schimbare politic
ă
, astfel încât experimentul devine omodalitate de a organiza lucrurile
ş
i nu numai de a testa ipoteze”
9
.Un experiment posibil
ş
i care nu ridic
ă
probleme de ordin moral poate fi cel în care o cas
ă
de publicitate vrea s
ă
testeze efectul unui afi
ş
referitor la o marc
ă
de past
ă
de din
ţ
i. Ea va r 
ă
spândi afi
ş
ul într-unora
ş
 
ş
i va compara reac
ţ
ia de cump
ă
rare a publicului din acest ora
ş
cu aceea din alt ora
ş
unde nu a fost expusafi
ş
ul.
9.3 Ancheta social
ă
 
Ancheta social
ă
este o metod
ă
care studiaz
ă
o colectivitate în contextul s
ă
u social, un grup în mediulîn care tr 
ă
ie
ş
te, spre exemplu un serviciu administrativ, un grup de munc
ă
, un grup sportiv.Clasificarea anchetelor sociale se face în func
ţ
ie de diferite criterii: por 
ţ
iunea de teren supus
ă
 cercet
ă
rii
ş
i gradul de precizie a m
ă
sur 
ă
rii. Se recomand
ă
ca dimensiunile grupului de cercetat s
ă
nu fie preamari, s
ă
se limiteze obiectivele
ş
i aria geografic
ă
. Totu
ş
i, arat
ă
M. Grawitz, exist
ă
 
ş
i dou
ă
situa
ţ
ii extreme:„area studies”
ş
i studiul de caz. Pentru „area studies” se formeaz
ă
o echip
ă
compus
ă
din speciali
ş
ti aidiferitelor discipline. Se studiaz
ă
o regiune, o
ţ
ar 
ă
sau mai multe. Studiul de caz presupune culegerea unuimaximum de informa
ţ
ii despre un subiect precis
ş
i limitat.Precizia m
ă
sur 
ă
rii depinde de scopul urm
ă
rit, de natura problemelor 
ş
i de mijloacele folosite pentru ale ob
ţ
ine. Din acest punct de vedere, exist
ă
trei categorii de anchete: de explorare, de analiz
ă
sau diagnostic
ş
i experimentale, sus
ţ
ine M. Grawitz
.Anchetele de explorare nu sunt determinate de o ipotez
ă
precis
ă
 
ş
i
ă
mân descriptive. Prin acesteanchete se colecteaz
ă
datele care sunt alese
ş
i organizate, permi
ţ
ând desf 
ăş
urarea etapelor ulterioare alecercet
ă
rii. Anchetele de explorare permit descoperirea unor factori importan
ţ
i, activi, a unor caracteristici alefenomenelor, a unor variabile cu un anumit rol. Materialele culese pot fi clasificate în diferite categorii dup
ă
 asem
ă
n
ă
rile dintre ele. Clasificarea poate fi un punct de plecare pentru g
ă
sirea unor explica
ţ
ii. Celelalte tipuride anchete vor eviden
ţ
ia rela
ţ
iile care unesc fenomenele
ş
i variabilele.Anchetele de analiz
ă
sau diagnostic au un scop precis. Ele nu urm
ă
resc doar s
ă
explice ceea ce se petrece pentru a elabora o teorie general
ă
, ci caut
ă
s
ă
descopere cauza unei situa
ţ
ii pentru a o remedia. Elecaut
ă
un r 
ă
spuns la o problem
ă
practic
ă
. Astfel, pentru a explica nemul
ţ
umirea muncitorilor dintr-un atelier,se analizeaz
ă
diver 
ş
i factori, se precizeaz
ă
o serie de variabile care pot interveni: condi
ţ
ii de munc
ă
, salarii,tip de conducere Cercetarea lui
Mayo
referitoare la influen
ţ
a diferitelor moduri de remunerare
ş
i a unor factori fizici
ş
i sociali asupra productivit
ăţ
ii muncii este o anchet
ă
de explorare sau de diagnostic.Anchetele experimentale au ca scop verificarea ipotezelor emise. Experimentul pe teren se practic
ă
 mai rar. Are scopuri limitate
ş
i este riguros în desf 
ăş
urarea sa.Dup
ă
Moser, clasificarea anchetelor, poate fi f 
ă
cut
ă
în func
ţ
ie de scop, obiect, cuprindere
ş
i sursa deinforma
ţ
ie.
of 00

Leave a Comment

You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...
You must be to leave a comment.
Submit
Characters: ...