CEDO Udroiu Predescu

Partea a III-a Protecfia europeanl a drepturilor omului gi dreptul procesual penal romf,n
Capitolul I Obliga{ii procedurale pozitive

Secfiunea 1. Considerafii introductive
132.
Noliuni.
132. Nofiuni. Curtea Europeand a ardtat in mod constant in jurisprudenfa sa cd art. 2 se plaseazd printre articolele primordiale ale Convenliei europene gi c6, inrpreund cu art. 3, consacrd una dintre valorile fundamentale ale societ5{ilor democratice care formeazi Consiliul Europei'). Protecfia drepturilor pre-v_dzute de art, 2 gi art.3 din Convenlia europeani presupune existenla in sarcina statului, pe lAng[ obligafiile substanfiale (pozitive sau negative), gi a obliga{iei procedurale2) de a lua toate mdsurile pentru ca actele ce aduc atingere acestor drepturi s6 fie supuse unei anchete independente gi publice care sd vizeze,pe de o partg identificarea gi sancfionarea celor responsabili3) $i, pe de altd parte, asigurarea acceirihiiefdCiiv al celui ce a fbcut pldngerea la desfbgurarea ancheteiar. Curtea Europeani aardtat ci interdicfia legal6, de naturd generalf,, pe care art.2 o impune agenfilor statului de a catza in mod ilegal moartea, ar fi in practicl ineficace, dacd nu ar exista o proceduri care sd permitd controlarea legalitlfii recurgerii la fbrla letald de cdtre autorit[file statului5). Obligafia efectudrii unei anchete existd gi in cazul in care moartea nu a fost provocatd prin acfiunea agentilor statului, ci pdn actele
A se vedea: CEDO, hotdr6rea din I iulie 2003, in cauza Finucane contra Marii Britanii, parcg.67-71; CEDO, hotdrdrea din l1 septembrie 2007, in cauza Teren Aksakal contra Turciei,
parag. 82.
Pentru o analizddetaliatL,a se vedea: F. Tulkens, Le droit a la vie et le champ des obligations des 6tats dans la jurisprudence r6cente de la Cour europdenne des droits de I'homme, in M6langes en hommage au doyen G. Cohen-Jonathan, Ed. Bruylant, Bruxelles,2004, vol,
2)
r)
2,p.1605-1626;
jurispruden{a Cu(ii Europene a Drepturilor Omului, Ed. All Beck, Bucuregti, 2005, p.27-36. 3) A se vedea CEDO, hotirirea din 28 octombrie 1998, in cauza Asenov f .a. contra Bulgariei, parag.102, a) A se vedea J- F. Renucci, Traitd de Droit Europden des droits de I'homme, op. cit., p. 136. 5) A se vedea CEDO, hotdrArea din 19 februarie 1998, in cauza Kaya contra Turciei,
parag. 86.
D. Bogdan, Dreptul la via{d, in D. Bogdan, M. Selegean, Drepturi 9i libertd{i fundamentale in
325
133
Obligafii procedurale pozitive
unor te4e persoaner). Scopul unei asemenea anchete este acela de a asigura aplicarea efectivb a legilor interne care protejeazh dreprul la viald gi tragerea la rdspundere a celor vinovafi pentru provocarea decesului2). Tot astfel, analiz?nd obligafia procedurald prevdzutd de art. 3, instanla europeand a arbtat3) ca in situalia in care: ,,o persoand sus(ine in mod intemeiat c[ ar fi fost victima unor tratamente contrare art. 3, din partea polifiei sau a altor servicii similare ale statului, dispozifia menJionati, coroboratd cu obliga(ia generald a statului prevdzutd la art. I , de a recunoa$te oricdrei persoane aflate sub jurisdic{ia sa drepturile 9i libertalile definite in Convenlie, impune implicit cerinfa des{dgurdrii unei anchete oficiale efective. O asemenea anchet6, la fel ca gi cea impusd de prevederile art.2, trebuie sd fie de naturd sd conduc[ la identificarea gi sancfionarea persoanelor vinovate.in cazcontrar, interdicfia legalS generali a tratamentelor inumane sau degradante ar fi lipsiti de eficienfa practici, in ciuda importanlei sale fundamentale, gi s-ar crea posibilitatea ca in unele cazuri agenlii statului, beneficiind de o cvasi-impunitate, sd calce in picioare drepfurile persoanelor aflate sub supravegherea lor."
Sec{iunea 2-^. Obligafia procedurali previzutl ^ de articolul 2 din Conven{ia europeanl

I
33.
Anchetd ofciald Si efectivd.
133. Anchetl oficiall pi efectivd. Ancheta desftpuratd in vederea garantdrii drepturilor prevdzute de art. 2 din Convenlia europeand trebuie sd fie oficiald gi efectivd. Pentru ca o anchetd cu privire la omor sau rele tratamente sdvdrgite de agenfi ----.,ai statului sd fie consideratd efectivd este necesar ca persoanele care conduc ancheta ' gi cele care Fc cercetdrile sd fie independente de cele implicate in evenimentea). Aceasta presupune nu doar absen{a oricdrui raport ierarhic sau institutional, dar gi o
independenld concretds)_,' Astfel, Curtea Europeani aratb, cd independen,ta g! impar{ia1ltatea acestor per-soane trebuie sd fie atdt in drept, cdt gi in fapt6r
r) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 28 iulie 1998, in cauzaErgi contra Turciei ,parag.82. 2)A se vedea CEDO, hotir6rea din 4 mai 2001, in cauza Hugh Jordan contra Marii Britanii, parag. I 05 r) A se vedea: CEDO, hot5rdrea din 9 noiembrie 2006, in cauza Melinte contra RomAniei, parag.24; CEDO, hotdrArea din 12 octombrie 2004, in cauza Bursuc contra RomAniei, parag. 101; CEDO, hotlrdrea din 3 iunie 2003, in catzaPantea contra Romdniei, parag. 199; CED{, hotdrArea din 6 aprilie 2000, in cauzaLabila contra Italiei, parag. 131. f)1A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 iulie 1998, in cauza Gulec contra Turciei, parag. 81-82. 5)A se vedea: CEDO, hotbrdrea din 4 mai 2001, in cauza Kelly contra Marii Britanii, parag. 114; CEDO, hotdrdrea din 28 iulie 1998, in cauzaErgi contra Turciei, parag. 83-84. 6) A se vedea CEDO, hotdrArea Marii Camere din 6 iuliE 2OO5,l;a;nta Nachova g.a. contra Bulgariei, parag. l12.
326
Obligafia procedurald prevdantl, de articolul 2 din Convenfia europeand
133
Ancheta trebuie sd fie efectuati din oficig, nefiind posibil ca aceasta sd fie condi{ionatd de depunerea unei plangeri de cdtre rudele defunctului sau ca acestora din urmd sd le fie impus s6-gi asume responsabilitatea unei proceduri de anchetdr). Simplu fapt cd autoritifile sunt informate de existenla unui deces dd nagtere rpso facto unei obligafii, ce decurge din art. 2, de a,desfbgura o ancheti efectivd cu privire la circumstan{ele in care s-a produs decesul2)... Pentru ca o anchetb ce vizeazd moartea unei persoane s6 fie consideratd efectivd, ea trebuie si fie aptd sd conducl la identificarea gi eventuala pedepsire a vinovatilor3): Nu este astfel prevdzutd o obligafie de rezultat, ci una de mijloacea).J Autoritefile trebuie sI ia toate mdsurile ce sunt in mod rezonabil accesibile pentru
administrarea de probe privind faptele analizate; ca <le exemplu declara{ii ale martorilor 6Culaii, expertize gi, in funclie de circumstanlele fiecdrui caz, efectuarea unei autopsii apte sd furnizeze o eviden!6 completd gi precisd a r[nilor gi o analiz[ obiectivi a constatirilor clinice, mai ales a cauzei morlii. Orice deficienli a anchetei, care diminueazd capacitatea acesteia de a stabili cauza morlii sau persoana responsabil5 riscb sd
ducd la concluzia cd ancheta nu corespunde prevederilor art.2s). Natura gi gradul anchetei care satisfac pragul minim de efectivitate depind de circumstan{ele cauzei. Ele sunt apreciate pe baza faptelor relevante gi avdnd in vedere realitdfile practice ale muncii de investigare. Nu este posibil sd se reducd varietatea situaliilor care ar putea apdrea la o simpl[ listd de acte de investigare sau alte tipuri de criterii simplificate6). Astfel, Curtea Europeand aratl cd, obligalia pozitivd prevdzutd de art. 2 nu trebuie interpretatI in sensul cd aceasta ar impune autoritdtilor o sarcin[
imposibild sau disproporfionat5T). r)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 5 iulie 2007 in cauza Celniku contra Greciei, parag. 60; CEDO, hotirdrea din 14 martie 2002,in cauza Paul gi Audrey Edwards contra Marii Britanii, parag.74. 2)X se vedea: CEDO, hotirArea din 6 iulie 2006, in cauza Kavak contra Turciei,parag. 45; CEDO, decizia din 27 septembrie 2007 , in cauza Faye! contra Franlei, parag. 73. in doctrind s-a re[inut cd o asemenea anchetd trebuie realizatdin-iGte cazurile in care un delinut decedeazd sau se sinucide, sau in care un individ afirmd, de o manierd credibild, cd a fost supus de polilie sau alte autoritef ale statului unui tratament contrar articolului 3, ori in cazurile de disparilie a unei persoane in circumstanfe care pot fi privite ca amenintAndu-i viala (D. Bogdan, Dreptul la via{d, op. cit., p. 28). 3) A se vedea CEDO hotlrArea din 20 mai 1999, in cauza QEtf contru Turciei, parag. 88. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 noiembrie 2007, in-cauza Brecknell contra Marii Britanii, parag.66. s) A se vedea: CEDO hot[rdrea din 24 ianuarie 2008, in cauza Osmanoglu contra Turciei, parag. 88; CEDO, hot6rArea din 5 iulie 2007 in cauza Celniku contra Greciei, parag. 62; CEDO hotdrdrea din 22 martie 2005, in cauza Gungor contra Turciei, patug.69; CEDO, decizia din 27 septembrie 2007, in cauza Fayed contra Franfei , parug.75; CEDO, hotdrdrea din 27 iunie 2000, in cauza Salaman contra Turciei, parag. 106. 6) A se vedea: CEDO hotdrArea din 8 iulie 1999, in cauza Tanrrkulu contra Turciei, parag. l0l- I l0; CEDO, hoterarea din 27 iulie 1998, in cauza Gulec contra Turciei, parag. 79-81. 7) A se vedea CEDO, hotirdrea din 27 noiembrie 2007, in cauza Brecknell contra Marii
Britanii, parag. 70. 327
133
Orice carenld a anchetei ce poate afecta capacitatea sa de a stabili cauza decesului
victimei sau de a identifica persoanele responsabile de aceasta poate conduce la concluzia lipsei caracterului efectiv al acesteiar). In acest context, s-a apreciat cd exigenfele de promptitudine gi diligenfd rezonabild sunt implicite anchetei efective2). Desfdgurarea cu promptitudine a anchetei este necesard pentru a pistra increderea publicului in respectarea principiului legalitIlii gi pentd a evita orice aparenla de complicitate sau de toleranfd cu privire la actele ilegales). Ancheta sau rezultatele acesteia trebuie sd fie intr-o anumit[ misurd supuse controlului public, pentru a garanta cI persoanele responsabile vor fi trase la rlspundere. Gradul acestui control vanazd, in funclie de particulariteflle fiecerei cauzea). in toate siFra(iile trebuie sd se permitd rudslor victimei accesyl !9 prqc-eduri, in mbsura in care aceslaste necesar pentru garantarea intereselor legitime ale acestoras). In cazul in care incdlcarea dreptului la vial6 sau la integritate corporali nu este produsd in mod intenfionat, obligafia procedurald pozitivd stipulatd in art. 2 nu presupune exercitarea, in toate cDffie, a acliunii penale. in cazul culpei medicale, aceastd obligatie este indeplinite $i in situalia in care victima poate exercita acliunea civild in fata instantelor civile (independent de existenla unui proces penal), ce piesupune posibilitatea oblinerii unei despdgubiri ca urmare a stabilirii responsabilitigii doctorului 9i a publicirii hotdrdrii judecitoregti. De asemenea,_rylr_qne-g unor sancfiuni disciplinare ca urrnare a anchetei efectuate de autorit[fi satisface exigenfele art.26). ' in cauta Dodov contra BulgarieiT), reclamantul a invederat incdlcarea obligaliei procedurale ce decurge din art. 2 ca urmare a modalitdtii defectuoase de desfrgurare a anchetei cu privire la disparilia manl{ sale (suferindd de maladia Altzheimer) din spitalul pentru belrani in care fusese intematii. Curtea European[ a constatat cd in ciuda existenlei in dreptul bulgar a trei remedii (penal, disciplinar gi civil), in concret autoritdtile nu au asigurat posibilitatea efectivd de a fi stabilite faptele privind disparilia mamei reclamantului, precum gi a persoanelor
sau instituf
iilor responsabi le.

CEDO, hotirdrea din 4 mai 2001, in cauza Hugh Jordan contra Marii Britanii,
r)A
se vedea
parag. 127.
2) A se vedea: CEDO hotdrdrea din 24 ianuarie 2008, in cauza Osmanoglu contra Turciei, parag. 89; CEDO hotdrdrea din 22 martie 2005, in cauza Gungor contra Turciei ,parag.70. 3)A se vedea: CEDO hotdrdrea din 17 ianuarie 2008, in cauza Khatsiyeva g.a. contra Rusiei, parag. 144' CEDO hotSrdrea din 8 iulie 1999, in cauza Tannkulu contra Turciei, parag. I l0; CEDO, hotdrdrea din 27 noiembrie 2007, in cauza Brecknell contra Marii Britanii, parag. 65. a) A se vedea CEDO, hotiirdrea din 4 mai 2001, in cauza Shanaghan contra Marii Britanii,
parag.9l-92.
5)A se vedea: CEDO hotdrdrea din l7 ianuarie 2008,-in eagza Khatsiyeva g.a.contra Rusiei, parag. 144; CEDO, hotirArea din 27 iulie 1998, in cauza Gulec Contra Turciei, parag. 82; CEDO, hotdrdrea din 4 mai 2001, in cauza Kelly contra Marii Britanii, parag. 95. 6) A se vedea CEDO, hotbrdrea din l7 ianuarie 2002,incauza Calvelli gi Ciglio contra Italiei,
parag.5l.
7) A se vedea CEDO, hotirArea parag. 89-97.
din l7 ianuarie 2008, in
cauza Dodov contra Bulgariei,
328
Obligalia procedurali previzuti de arlicolul 2 din Convenlia
europeand
133
Instanta de la Strasbourg a constatat cI ancheta penald a avut lungi perioade de inactivitate, actele principale (audierea personalului medical) fiinci efectuate la cdliva ani dupd data disparifiei mamei reclamantului, ca urmare a insistenfelor acestuia din urmd. Instanfa europeand a mai ar6tat cd aceste intArzieri nu nuriiai cd au irnpiedicat bu4a- desfdgurare a anchetei, dar au demonstrat 9i dispreful pentru interesul public ca erorile din cadrul sistemului de sdndtate sd fie stabilite prompt, pentru a permite propagarea acestor informafii, in vederea prevenirii repetdrii unor erori similare 9i imbunetelirii siguranfei benefi ciarilor serviciilor medicale. De asemenea, instanla europeand a constatat c[ nicio sancfiune disciplinard nu a fost aplicatfl aSfstbntelor medicale de cdtre autoritdtile competUmq-degi proeuronrJardtase cd acestea nu gi-au indeplinit obliga{iile prevdzute de lege. in ceea ce privegte procesul civil privind acordarea de daune morale, cauzate de disparilia mamei sale, pomit de reclamant impotriva Ministerului Muncii gi Sdnltdfii Sociale, autoritifilor locale (ce erau responsabile de spital) gi Ministerului de Interne (pentru insuficienla eforturilor depuse in gdsirea mamei sale), Curtea Europeand a constatat cd la mai bine de l0 ani de la introducerea acfiunii nu fusese incd pronunlatd nici mdcar o hotdrdre in primd instanf[, astfel c[ acestea nu au produs rezultatul urmdrit de art. 2: stabilirea faptelor privind disparilia mamei reclamantului gi a persoanelor responsabile in mod efectiv qi prompt. in literatura de specialitater) s-au relevat a fi incllc[ri,ale obligafiei procedurale pozitive refinute de Curtea Europeanl urmdtoarele situalii: ,,ancheta nu viza determinarea circumstanfelor exacte ale mo(ii, ci dacd victima suferise rele tratamente anterior mor[ii2); ancheta nu s-a desfbgurat cu promptitudine sau diligenfd rezonabildr); ancheta a awt o intindere limitatl ca obiective gi o duratd scurtda); ancheta nu a fost condusd de persoane independente de cele implicate in evenimentele litigio-asefl; decizia de a nu urmdri penal nu a fost motivatd, iar raportul de anchetd nu a fost fEcut public Ai rezultatele anchetei nu au fost comunicate recFmarTtutui, IipSind astfel el-emeniele=de control pUblic Ai accesibilitate a apropiafilot'r; pdrin{ii victimei nu ari'awf posibilitatea de a pune intreblri martorilor gi au trebuit sI agtepte publicarea raportului de anchetd pentru a afla toate dovezile privind fapteleT); nu au fost luate mdsuri de prezervare a dovezilor la locul faptei gi nu a., fosf efectuate toate masurAtorile .r.__-r;r"r't,; fast inldturatd depozilia unui martor esenfial, numai pe baza declarafiilor acuza{ilor sau
D. Bogdan, Dreptul la viafE, op. cit., p. 33-35. A se vedea CEDO, hotlr6rea din 27 iulie 2004,in cauza A.A. $.a" contra Turciei. r) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 8 aprilie 2004,in cauza Tahsin Acar contra Turciei. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din l0 octombrie 2000, in cauza Akkog contra Turciei. 5) A se vedea CEDO, hotirdrea din 28 martie 2000, in cauza Mahmut Kaya contra Turciei. 6) A se vedea CEDO, hotErdrea din I iulie 2003, in cauza Finucane contra Marii Britanii. 7) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 14 martie 2002in cauza Paul gi Audrey Edwards contra
2)
t,
Marii Britanii.
8) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 26 februarie2004,incauza Nachova $.a. contra Bulgariei.
329
134
a colegilor acestorar); nu a fost efectuatd o reconstituire, degi aceasta era necesare2); riu a existat un examen medico-legal corespunz6tor sau o autopsie, nefiind posibil5 stabiliiEa cauz:ei morfii3r; raportul de autopsie nu conlinea informalii importante care ar fi putut clarifica circumstanfele morliia); nu au fost audiali unii martori culari5)' nu au fost audiati membrii familiei decedatului6)."
Secfiunea a 3-a. Obliga(ia procedurali prevtrzutl de articolul3 din Convenfia europeani

I 34.
Interdiclia generald privind tortura Si tratamentele inumane sau degradante.
134. Interdicfia generali privind tortura gi tratamentele inumane sau degradante. tni6fdiclia absolutd inscrisd la art. 3 din Convenlia europeand implici pentru autoritllile nafionale datoria de a desfbgura o anchetd oficiald efectivd atunci cdnd o persoand invoc[, in mod intemeiat, cd a fost victima unor acliuni contrare art. 3, comise ilr__implejurdri suspecte, indiferent de calitatea persoanelor in cauzd7). aceast[ obligalie procedurald pozitivd,se impune in virtutea neCesitdlii de a eficientiza -Astfel, in practicd interdicfia generalS privind tortura gi tratamentele inumane sau degradante pe care o edicteazd art, 3, privdndu-i de orice impunitate pe agenfii statului care nu ar respecta aceasti interdictie8). Curtea Europeand a ardtat cd pldngerea legatd de existenfa tratamentului interzis trebuie si fie ,,susfinutd" nu neap[rat aprecierea fbcutl, pe nedrept sau pe bund dreptate de victim[ in privin{a identitefi ,,presupugilor fbptuitori": odatd sesizate corespunzdtor conform cdilor legale existente, instanlelor na{ionale le revine sarcina de a supune faptele aduse in atenlia lor examenului cel mai scrupulos pe care il cere a{. 3. Aceastd anchet6 trebuie sd poatd conduce nu numai la identificarea, ci 9i la pedepsirea vinovalilorel. '' t;' Considerentele Cu4ii Europene dezvoltate in materia dreptului la viafd cu privire la condifile ce trebuie satisficute de anchetd pentru a satisface exigenfele art. 2 se aplicb mutalis mutandis gi in domeniul protejat de art. 3 din Convenfia europeand.
CEDO, hotdr6rea din 14 februarie 2002, Abdurrahman Orak contra Turciei. se vedea CEDO, hotdrirea din 26 februarie 2004, in cauza Nachova g.a. contra Bulgariei. 3) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 iunie 2000, in cauza Salman contra Turciei. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 19 februarie 1998, in cauza Kaya contra Turciei. 5) A se vedea CEDO, hotdrdrea din l0 octombrie 2000, in cauza Akkog contra Turciei. 6) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 iulie 2004,in cauza ikincisoy contra Turciei. 7) A se vedea CEDO, hotirdrea din 21 iunie 2007,in cauza Macovei g.a. contra Romdniei, parag.46. t) A se vedea Fr. Sudre, Drep[tl european gi intemalional al drepturilor omului, op. cit.,
se vedea
r)
2)
p.224.
e)
se vedea CEDO, hotiirArea
din 14 decembrie 2006, in cauza Filip contra Romdniei,
parag. 47.
330
Obliga{ia procedurald ptevdzvtl, de articolul 3 din Convenfia europeani
134
in doctrindr) s-a refinut existenla unor condamndri ale statelor pentru incdlcarea obligaJiei procedurale prev[zute de art. 3 din Conven{ia europeani, in urmdtoarele cazuri:,,organele care efectuau ancheta nu erau independente de cei anchetafi2l; lipsa de promptitudine gi de di_ligen!6 in efepfuary4 anchetei3); achitarea celor acuzali de rble tratamente pe motivul cd nu au fost identificali de catre victime, in condiliile in care victimele nu avuseserd ocazia de a-i vedea in cursul anchetei pe acuzafia); neindeplinirea de Cdtre procuror a obliga{iei de a aduna gi inregistra dovezi care s6 stabileascd cu exactitate faptelesl; neorganizarea unei confrunt[ri intre victimd 9i agresori6)sau intre martori ale cdror declaralii erau contradictoriiT); insuficienta evaluare a credibilitalii declaraliilor contradictorii fbcute in cursul anchetei8); imposibilitatea autoritafilor de a-i identifica pe cei care-l interogaserd pe reclamant, acesta afirmdnd cd fusese bdtut in cursuf interogatoriuluie); examinarea medicaldrealizatd dupd un timp in care urmele agresiunii puteau sd dispardr0); deciziile de respingere a pldngerilor nu erau motivaterr); neindeplinirea obligaliei ca victima unui viol comis de un agent al statului sd fie examinatd de doctori cu competenli speciald in acest domeniu gi a cdror independenfd nu este limitatd de instrucliunile date de autoritdtile ce efectueazd ancheta in privinfa obiectivelor examindriir2); dupd efectuarea unei anchete care a dus la identificarea celor vinovafi, procurorul nu a declangat acfiunea penald impotriva acestora.rr)" in nenumdrate rdnduri instanfa europeand a drepturilor omului a sanc{ionat statul romAn pentru incdlcarea obligafiei procedurale pozitive prevdzute de art. 3 din Convenjia european[. De pild6, in cauza Pantea contra Romdniei, Curtea Europeand a apreciat cd exist6 o incilcare a exigenleloi-art g ain eonven{ia europeani, intrucdt autoritdfile romdne nu au realizat o anchetd aprofundatd gi efectiv[ cu privire la pldngerea reclamantului ce avea ca obiect relele tratamente, la care pretindea, cu temeinicie, cd a fost supus in
perioada de arestare preventivb. in motivarea acestei solu{ii instanfa de la Strasbourg a ariltat: ,,a) Cu privire la caracterul diligent al anchetei Curtea noteazl c6, prin referatul din 20 octombrie 1997,
parchetul a respins pldngerea impotriva codelinulilor ca tardiv introdusS, intruc6t D, Bogdan, Dreptul de a nu fi supus la tortur6, tratamente inumane sau degradante, in D. Bogdan, M. Selegean, Drepturi 9i libertdli fundamentale in jurispruden{a Curfii Europene a Drepturilor Omului, op. cit., p.97-99. 2)A se vedea CEDO, hotdrArea din I iunie 2004, in cauza Altun contra Turciei. r)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 20 iulie 2000, in cauza Dikme contra Turciei. a)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 3 iunie 2004in cauzele Bati g,a. contra Turciei. 5)A se vedea CEDO, hotdrArea din 1 iunie 2004in cauza Altun contra Turciei. 6) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 16 decembrie 2003, in cauza Kmetty contra Ungariei. 7) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 4 decembrie 2003 in cauza M.C. contra Bulgariei.
8) e)
t)
Ibidem.
rr)Ibidem.
12)
A se vedea CEDO, hotdrArea din l9 iunie 2003 in cauza Hulki Gtineg contra Turciei. r0) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 29 aprilie 2003 in cauza Poltoraski contra Ucrainei. A A
se vedea se vedea
rr)
CEDO, hotdrdrea din 25 septembrie 1997 in cauza Aydin contra Turciei. CEDO, hotdrdrea din 2l decembrie 2000, in carrza Egmez contra Ciprului.
331
134
Obliga{ii procedurale pozitive
aceasta fusese depusd dupd expirarea termenului previzut de articolul 180 din Codul pnal, coroborat cu articolul 284 din Codul de proceduri penald, Sub acest aspect, Curtea amintegte faptul cd modul de incadrare juridici a faptelor este,in cauz6, esential, in mdsura in care de aceastii calificare depinde considerarea pldngerii reclamantului ca tardivl (ea fiind calificatl drept plAngere prealabild - n.n.) sau ca introdusd in termen (avind valoarea unei pldngeri penale - n.n.).
Curtea noteazd cd reclamantul, in pldngerea sa din 24 iulie 1995, a calificat tratamentele la care a fost supus de cdtre codefinufi ca tentativi la omor sau tentativd la vdtlmare corporalS gravd, infracliuni previzute de articolul 174, respectiv 182 din Codul penal, pentru care acliunea penald se pune in migcare din oficiu, nefiind necesare, in acest scop, introducerea, intr-un anumit termen, a unei plAngeri prealabile. in schimb, parqhelul a apreciat cd faptele constituiau elementul material at infrac{iunii de loviri 9i alte violenfe, prevdzute de articolul 180 alineatul (2) din Codul penal, dispozifie care, coroboratl cu articolul 284 din Codul de proceduri penald, prevede cd
acfiunea penald se pune in migcare la plAngere prealabild gi c[ persoana vdtdmatd poate introduce aceastd plAngere in termen de 2 luni. Curtea noteazd, in continuare, cd ceea ce distinge elementul material al infracliunii de loviri gi alte violenfe de cel al vdtdmdrii corporale grave este, in special, numdrul de zile de ingrijiri medicale necesare pentru vindecare gi consecin{ele faptei asupra s[ndtSfii dacd lovirile au avut sau nu ca efect pierderea unui organ sau sim] ori o infirmitate permanentd fizicd sau psihicS. Curtea estimeazd cd in spefl un rol decisiv
revenea stabilirii, de cdtre Parchet, a consecinfelor pe care incidentul cu codefinutii le-a avut asupra stdrii de sdnbtate a reclamantului. Or, Curtea rem4qqd faptul cd abia la un an dupl depunerea plAngerii parchetul a gilplq efectuarea unei expertize medico-legale. Mai mult, raportut de i:ipertiza a ftist finalizat abia la 27 august 1997,adicd,la mai mult de doi ani gi gapte luni de la
incident.
i-n ceea ce privegtg referatul prin care a fost respinsl pldngerea reclamantului, Curtea dezaprobd, in mod special, faptul cd procurorul a concluzionat atdt de rapid cd leziunile suferite de reclamant i-au cauzat acestuia o incapacitate temporard de muncd de l8 zile, intemeindu-s9p9 un raport de expertizd care preciza, inci de la inceput, cd reclamantul nu s-a prezentat la examenele medicale recomandate. Or, Curtea apreciazd ca deosebit de surprinzdtor faptul c6, degi reclamantul a declarat, la data de I I iulie 1997, cd a efectuat toate examenele recomandate 9i cd a depus rezultatele acestora la laboratorul de medicind legald, parchetul nu a acordat atenfie acestei contradictii, degi era vorba de un aspect esenfial, de care depindea calificarea faptelor 9i, in consecin!5,
posibilitatea de a angaja rdspunderea fbptuitorilor. Curtea menlioneazd cd, din actele dosarului, nu rezultd dac[ parcheful a admis cererea rec_lamantului de a fi supus unui examen tomografic, examen ce bi fi permis s[ se stabileascd, cu precizie gi in mod obiectiv, dacd leziunile au generat sau nu o infirrnitate, in-sensul articolului 182 din Codul penal. Curtea noteazd cd un astfel de examen medical a fost recomandat gi de medicii care l-au tratat pe reclarnant dupd
punerea sa in libertate in scopul stabilirii
stirii
sale de sindtate.
332
Obligafia procedurald prevdzut?i de articolul 3 din Conven{ia europeand
134
b) Cu privire lq ancheta impotriya Curtea noteaz[ cd parchetul a dispus -galdienilor, respingerea ca nefondatd a pldngerii impotriva gardienilor P.S. $i S.A: gi impofiiva comandatului adjunct al penitenciarului (. . .). Este adev[rat, a$a cum de altfel indicd gi Guvernul, cA autoritdtile interne nu au manifestat pasivitate in procedura penald iniliatd ca urrnare a pldngerii reclamantului, totugi, in opinia Cur[ii, absenta inactivitdlii nu este suicient[ pentru a exonera statul de responsabilitatea care ii revine, sub aspect procedural, potrivit dispoziliilor articolului 3 din ConVenlie. Curtea reamintegte, in aceastd privinfd, c[ autoritdfile nu hebuie sd subestimeze importanfa mesajului pe care ele il transmit persoanelor implicate gi publicului larg, atunci cdnd decid sd inceapd sau nu urmlrirea penald impotriva unor agenfi ai statului acuzali cd au supus o persoand unor tratamente contrare articolului 3 din Conven{ie. Curtea apreciazd, in special, ci autoritdfile nu trebuie si sugereze in nici un caz, cd, sunt dispuse sd lase nepedepsite astfel de tratamente. in spef6, Curtea noteazd, c6 in referatul elaborat la finalizarea cercetdrii penale, parghetu! s-qliqitql sA afirme cd acuzatllle reclamantului impotriva gardienilor P.S. gi S-.A. $i impotriva comandatului adjunct P.V. sunt nefondate. Or, in absenla unor motive convingdtoare de naturd sd justifice numeroasele contradjclii inge-declarafiile delinulilor, cgle ale reclamantului 9i ale gardienilor gi menfiunile din registrul penitenciarului, o asemenea concluzie nu poate fi acceptatS. in special, Curtea apreciazl, ca deosebit de surprinzdtor faptul cI parchetul nu a incercat str clarifice, in referatul mentionat, motivul pentru care in registrele penitenciarului 9i in figele medicale completate la infirmeria inchisorii, acte care au fost solicitate de parchet gi depuse la dosar, era men{ionat fapful ci reclamantul se autoagresase. Curtea dezaprobd faptul ci, degi existau declarafii concordante ale mai multor martori cu privire la refuzul gardianului S.A. de a interveni pentru a-l apdra pe reclamant gi cu pnvire imobilizarea acestuia de clhe acest gardian, la ordinul comandantului adjunct al penitenciarului, parchetul nu a menlionat gi nu a justificat in nici un fel aceste fapte
in amintitul referat." ln cauza liuir"" contra Romdnieir), ancheta efectuatd in privinfa poliligtilor Poliliei
Piatra-Neamt,gg\z_alr cq
mai intdi de cltre Parchetul de pe ldngl Tribunalul Neam! gi de cdtre Inspectoratul

Jude{ean de Polilie Neamf. Curtea Europeand a constat cd acest fap_lqU este cotnpa.t_ibil cuprincipiul lipsei oricdrui raport ierarhic sau institulional intre persoanele care conduc cercetlrile gi cele implicate in e_v_gnimente.
3I-!,UpUllq,tele tratamente pe reclamant,'a fost
ef6dtuatd
Ulterior, competenfa solufiondrii acestei cauze a fost declinat{ c6tre Parchetul Militar Bacdu care,_ fbrd a-l fi audiat pe rEclamant, a dispus neinceperea unnEririi penale cu privire la poliligtii acuzali de rele tratamente, refindnd ci nu existd probe din qqle s[ rezulte cd acegtia ar fi s6v{rgi! fap!3,_
Instanfa europeand a statuat cE procurorul militar care a condus ancheta nu satisface exigenfele de independenfb fald de cel anchetat cg.rytg Cg art.- 3 .{.i-q -Qq.nveniia europeand, flind ofi1er activ, ba gi poliligtii, care la data evenimenteior frceau parte din
f
se vedea
CEDO, hotiirdrea din l2 octombrie 2004, in cauza Bursuc contra Rom6niei.

JJJ
134
Obligaf ii procedurale pozitive
structura militar6, fapt ce are labazdprincipiul subordondrii ierarhice; acegtia deiineau grade militare, beneficiau de toate privilegiile in acest domeniu gi rdspundeau pentru incdlcarea regulilor disciplinei militare. Astfel, s-a refinut cdinbaza acestei legdturi institufionale, absenfa independenlei procurorului militar s-a concretizat, in spefd, in lipsa de imparlialitate in conducerea
*-
cercetdrilor cu privire la poliligtii acuza\i. ,Prin urnare, Curtea Europeand a constatat incilcarea prevg_dpril91 art. 3, intrucdt autorite$le romAne nu au efectuat o anchetd amdnunlit6 gi eficientd in legdturd cu afirmaliile credibile ale reclamantului privind aplicarea unor rele tratamente in timpul
refineriisale;
Tot astfel, in cauzaMelinte contra Romdnieir), Curtea Europeand a stabilit incilcarea art. 3, intruc6t ancheta efectuatd de autoritAti in urma pldngerilor formulate de reclamant (sub aspectul infracliunii de supunere la rele tratamente) in fala autorit5filor nalionale 4 fost lipsita de efectivitate din cauza lipsei de independenld institulionali a procurorilor militari ce erau insdrcinali sd se ocupe de ea fald de cadrele militare ale respec_tivului penitenciar.
Filip contra Romdniei2) Ourtea Europeand a apreciat cd existd o incdlcare a prevederilor art. 3 fald de lipsa unei anchete aprofundate gi efective (nici mdcar cu caracter preliminar) a autoritAtilor romAne (respectiv a organelor de poli{ig sub autoritatea Ministerului Public) cu privire la susfinerile reclamantului referitoare la supunerea acestuia la rele tratamente in spitalul psihiatric Prof. Al. Obregia. in cauta Macovei $.a. contra Romdniei3), reclamanfii au formulat pldngere la organele de urmdrire penald aratdnd ca au fost victimele infracfiunilor de tentativd de omor gi v[tdmare corporall grava. Fafa de actele medicale existente la dosar, parchetul a apreciat cdincadrareajuridic[ corectd a faptei este loviri sau alte violen{e gi a dispus
in
cautu
scoaterea de sub urmdrire penald pentru infracliunile sesizate gi inaintarea dosarului spre competentd solulionare instanfei, intrucAt la acel moment, pentru infracfiunea prevdzut6 de art. 180 C. pen. pldngerea prealabild se adresa direct instanlei de judecatd. Dupd mai multe inconsecvenfe procesuale, instanla de judecatd a apreciat cd in cauzd lipsegte plAngerea prealabili a persoanei vdtdmate gi a dispus incetarea procesului penal.
Curtea Europeanl a apreciat c6, refuzdnd permanent sd-i urmdreascd pe agresori pentru tentativd de omor 9i cerAnd depunerea unei noi plAngeri pentru infracliunea de loviri sau alte violenfe drept condilie de trimitere a acestora in fa{a instanfei, autorit5tile interne au pretins reclamanfilor sd renunle la pldngerea lor inifiald sau sd o modifice. Instanfa de la Strasbourg a re{inut cd temeinicia suslinerilor reclamanlilor privind incadrarea faptelor in tentativd de omor 9i vdtdmare corporald grav[ rezulta din realitatea
r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 9 noiembrie 2006, in cauza Melinte contra Romdniei, parag.25-30. in acelagi sens, a se vedea CEDO, hotdrdrea din 5 octombrie 2004,in cauza Barbu Anghelescu contra Romdniei, parag. 65-7 0. 2)A se vedea CEDO, hotdrArea din 14 decembrie 2006, in cauza Filip contra RomAniei,
parag.49-51.
3)
se vedea CEDO, hotdrdrea din
2l iunie 2007 , in cauza Macovei
g.a. contra Romdniei,
parag.47-57.
334
Obligalia proceduralE prev6zutd de articolul 3 din Conventia europeand
134
necontestatd a leziunilor mentionate in certificatele medicale, aceasti constatare fiind suficientd pentru a include agresiunea a cdror victime au fost reclaman{ii in sfera de proteclie a acestui articol. Tot astfel, s-a constatat cd incadrarea juridicd pe care reclamanfii au dat-o faptelor era conformd cu jurisprudenfa internd, care considerd existenfa intenliei de a suprima viala in funcfie de instrumentul agresiunii, de zona corpului vizatd gi de intensitatea loviturilor, gi nu in funcfie de numdrul zilelor de ingrijiri medicale. in plus, Curtea Europeand remarcd faptul ci, degi violenlele suferite de primul reclamant au condus la pierderea unui dinte gi la deteriorarea unui al doilea, ceea ce constituie conform jurisprudenlei romdne majoritare o slulire, gi cd acesta a depus pldngere pentru infracfiunea de vdtdmare corporalS grav6, parchetul nu s-a oprit deloc asupra acestui aspect. Astfel, instanla de la Strasbourg a considerat cd refuzdnd sd depund pldngere pentru infractiunea indicatd de parchet, reclamanlii au fost privafi de dreptul de a-gi face auzit[ cauza de o instanld, in condiliile in care o procedurd penalS in contradictoriu in fa{a unui judecdtor independent gi imparlial oferd garanliile cele mai solide de efectivitate pentru stabilirea faptelor 9i atribuirea unei rdspunderi penale. Degi niciun articol din Convenlia europeand nu gararfieazd dreptul pentru victimele unei agresiuni de a impune autoritefilor interne opliunea lor fald de incadrarea juridicd a faptelor pentru care formuleazd o plAngere penal6, Curtea Europeand a concluzionat, pe baza caracterului intemeiat al celor invocate de reclamanli gi in lipsa, la vremea faptelor, a unei cdi de atac impotriva ordonanlei procurorului de scoatere de sub urm6rire penal[, cd sistemul penal s-a dovedit incapabil sd conducd la pedepsirea vinovalilor. Or, aceasta este in misurd sd diminueze increderea publicului in sistemul judiciar gi adeziunea sa la statul de drept, fiind inc[lcate astfel prevederile art. 3 din Convenfia
european6.
-->
cauza Cobzaru contra Romdniei!),r Curtea Europeand a constatat incdlcarea prevederilor utij_q,L! Aqp-gg1gl9_qg9u:11,_ca urrnare a carenfelor constatltg_j1 .4*ry1 anchetei efectuate de autoritdlile statului pe baza pldngerii reclamantului, prin care ardta cd a fost victima unor agresiuni. Instanfa europeand a drepturilor omului a statuat cd urmdtoarele lipsuri fac ca ancheta sd nu fie considerati efectivd: nilial (cu C.M., fratele a) in cauzd nu a fost audiat niciun alt prietenei sale), in c-aiefirS'ese-implieat unei persoane; rale pe care le prezenta b) reclamantul nu a fost audiat cu privire nici dupd ce acesta a afirmat cd a fost agresat de cdtre C.M. gi nici dupd ce.a formul4t o plAngere la procuror cu privire la agresarea sa de cdtre organele de polifie; c) niciunuia dintre poliligtii care afirmaserd cd reclamantul prezenta urme ale vdt[mdrilo_r corporale nu i-a fost solicitat sd explice de ce nu l-au audiat cu privire la originea vdtemdrilor corporale la momentul in care reclamantul s-a prezentat la seclia
in
mart reclama la
r) A se vedea CEDO, hotdrArea din 26 parag. 10-75.
iulie 2007, in
cauza Cobzaru contra Romdniei,
33s
135
dejolilie
gi nici ulterior, cAnd au aflat cd reclamantul fusese intemat in spital, unde a fost diagnosticat cu traumatism cranio-cerebral; d) procurorul militar care a anchetat cauzanu a reugit sd clarifice cine a fost vinovat de vdtdmlrile produse reclamantului gi, in plus, a formulat anumite acuzaliiimpotiiva mai multor persoane fird a le proba; e) existen{a unor contradicfii ce nu au fost ldmurite intre declaraliile poliligtilor.ce fuseserd cercetali la agresarea reclamantului (in privinla ciqqra_s-a-d_ilpus fl.nrivirg nernceperea urmannl penale), in legdturd cu la momentul in care reclamantul-i- aJuns
la sectia de polifie, precum gi infid
aSpectele refinute de procuror in'reZolu{ia de
neincepere a urm[ririi penale gi declaraliile unor martori audiali in ca.uzd.
Secfiunea a 4-a.,rAncheta efectivi" in cadrul procesului penal romen

135. Generalitdli.
135. Generalitl{i. Ori de cdte ori organele de urmdrire penald sunt sesizate cu privire la sdvArqirea unei infrac{iuni, acestea au obligalia ca, din oficiu, sd efectueze o anchetd efectivd pentru a constata la timp gi in mod complet faptele care constituie infrac{iuni, in vederea tragerii la r[spundere penald a celor vinovafi de comiterea
acestora.
Atingerea acestui scop presupune ,,o confruntare judiciard a dou[ interese, la fel
de importante: interesul societdtii, care urmdregte descoperirea gi pedepsirea promptb a persoanelor care au sdvdrgit infracliuni, prin stabilirea completd a faptelor sdvdrgite 9i a vinovdliei autorilor acestora, pentru combaterea gi prevenirea fenomenului infraclional 9i interesul individual, care impune ca activitatea de urmdrire penali (...) sd se desfEgoare in conformitate cu legea, sd fie evitate abuzuri gi sd fie garantate drepturi a cdror respectare sd fie de naturd a garantaun proces penal corect.r)"
in doctrin62) s-a ardtat c6 prima funcfie in administrarea gi realizareajustiliei penale este ca infractiunile gi infractorii si fie descoperili. Nedescoperirea acestora in domeniul dreptului penal gi al apdrdrii este echivalent ,,cu nedescoperirea bolilor sau a bolnavilor contagiogi in domeniul medicinii gi al sindtilii publice". Ancheta pe care o desfdqoarl organele statului este impusd in mod imperios de aceastd condilie de primd necesitate aapdrdrii sociale. Descoperirea infrac{iunilor fbrd descoperirea infractorilor este o operd incompletd, fiind chiar o alarmare a societilii, f[rd sd i se poati restabili linigtea; este o sldbire a increderii societ5lii in aparatul insdrcinat cu acest rol gi o primd incurajare pentru infractori,3)
t, 2\
N. Volonciu, A. Vasiliu, Codul
de procedur6 penald comentat, Ed. Hamangiu, 2007 , p. |. Tr. Pop, Drept procesual penal, Partea speciald, vol. IV, Tipografia Nalionalb, Cluj, 1948,
p.49.
3)Ibidem.
336
Consideralii
generale
f36
in vederea realizdrli acestor scopuri art. 200 C.proc.pen. stipuleazb cd urmdrirea penald are ca obiect strdngerea probelor necesaie bri'privire la existenla infracliunilor, la identificarea fbptuitorilor gi la stabilirea rdspunderii acestora, pentru a se constata dacd este sau nu cazul s[ se dispunl trimiterea in judecatd. inalta Curte de Casalie gi Justitie a subliniat c[ atingerea acestor obiective reprezintd obligafii ale organului de urmirire penald, cdruia ii revine sarcina de a stabili, prin strdngerea tuturor probelor necesare daci s-a sdvdrgit o infracliune, care este aceasti infracfiune, cine sunt autorii acesteia, pentru ca,pebaza acestor probe, sA se constate dac[ sunt sau nu temeiuri de trimitere in judecatit). Tot astfel, inainte de inceperea urm[ririi penale, organelejudiciare trebuie sd desfbgoare o anchetii efectivi in vederea strAngerii probelor necesare inceperii urm[ririi penale. Aga cum rezultddin jurisprudenfa Cu(ii Europene, caracterul efectiv al anchetei se raporteazd nu numai la actele efectuate in cursul urmdririi penale, ci gi la cele din faza actelor premergitoare. Prin urmare, in ambele faze ale procedurii, organele judiciare de anchetl trebuie sd acfioneze cu promptitudine gi diligenfa (rezonabild, in raport de circumstanfele cauzei) in vederea clarificIrii tuturor aspectelor cauzei, atit cele cu privire la fapta penal[, cdt
gi cele privind fdptuitorii.
Capitolul II Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

Secfiunea 1. Considerafii generale
Ocrotirea drepturilor procesuale ale persoanei in cadrul procesului penal implicd, printre altele, interzicerea torturii, a tratamentelor inumane gi degradante in conformitate cu dispoziliile art. 3 din Convenlia europeand gi art. 4 din Cartd. Domeniul de aplicare a celor doud articole nu este lirnitat in materie penald doar la dispoziliile dreptului penal substanfial, ci are o largi aplicabilitate gi in materie procesual6.
$1.
Nofiuni
Ij6. Drept absolut. 137. Subieclii Si conlinutul dreptului. 138. Criterii de aplicare. 139. Tralamenlul inuman sau degradant. 140. Tortura.
136. Drept absolut. Curtea Europeani a statuat, intr-o jurisprudenfe2) constantS, cd dreptul prevSzut de art. 3 din Convenfia europeand reprezintd una dintre valorile
l) A se vedea I.C.C.J., sectia penali, decizia nr. 382512006, disponibili pe site-ul www.scj.ro. 2)A se vedea: CEDO, hot6rdrea din 7 iulie 1989, in cauza Soering contra Marii Britanii,
parag. 88; CEDO, hotlr6rea din 28 iulie 1999, in cauza Selmouni contra Fran{ei, parag.95; CEDO, hot6rdrea din 14 decembrie 2006, in cauza Filip contra Romdniei, parag. 35.
337
137-138
Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale
fundamentale ale societi{ii democratice. Aplicarea sa nu poate fi ingrdditi, chiar gi in condifiile luptei impotriva terorismului gi a crimei organizate, ceea ce il deosebegte de majoritatea prevederilor Convenfiei europene gi ale Protocoalelor adifionale nr. I gi 4. Articolul 15 parag. 2 nu permite derogarea de la interzicerea torturii, a tratamentelor inumane gi degradante nici chiar in caz de stare de urgenldr).
137. Subiecfii gi confinutul dreptului. Statele europene care au ratificat Convenfia europeand gi-au asumat, pe de o parte, obligalia substanfial[ negativi2)de a nu supune persoanele aflate sub jurisdicfia lor tratamentelor contrare art.3 gi, pe de altd parte, obligalia substanlial[ pozitiv63) de a lua misuri pentru evitarea riscului supunerii resortisanfilor la rele tratamente, pentru a proteja integritatea fizicd a peroanelor lipsite de
libertate, pentru a asigura condifii adecvate de detenlie. Nu numai persoana asupra cdreia sunt exercitate in mod direct relele tratamente are calitatea de victimd a actelor contrare art.3, ci gi membrii familiei persoanei ,,dispdrute", dacd se constatd anumili factori ce dau suferin{ei acestora din urmd o dimensiune gi un caracter distinct de durere, ce poate fi privitd ca inevitabild pentru rudele victimei unei incdlcdri substanliale a drepturilor omului. Esenla inc[lcdrii art.3 fald de rudele celui dispdrut nu std, in mod fundamental, in faptul dispariliei, ci privegte mai mult reacfia autoritatilor gi atitudinea acestora fa{d de cazul supus atenfiei lor. in cauza Osmanoglu contra Turciei4), Curtea Europeanl a apreciat cd reclamantul a suferit qi continud sd sufere o durere sufleteascd ca urrnare a dispariliei fiului sdu gi a incapacitdlii sale de a afla ce s-a intdmplat cu acesta. in acest context modul in care autoritelile au tratat cauza reclamantului a fost apreciat ca repreze\tdnd un tratament inuman. 138. Criterii de aplicare. Curtea Europeand a stabilit criterii de aplicare a celor trei concepte prevdzute de art. 3. Astfel, riscul de a fi supus la torturd, tratamente inumane gi degradante trebuie sI fie real gi imediat, iar relele tratamente trebuie sa aibd un minimum de gravitates). De asemenea, independent de aceste criterii, Curtea Europeani efectueazd o analtzd in concreto a relelor tratamente, apreciindu-le in funclie de circumstantele cauzei.
se vedea: CEDO, hotdrArea din 24 ianuarie 2008, in cauza Milan contra Franjei, parag.42; CEDO, hotdrArea din 28 octombrie 1998, in cauza Asenov g.a. contra Bulgariei, parag. 93; CEDO, hotdrdrea din 4 iulie 2006, in cauza Ramirez Sanchez contra Franfei, parag. 96; CEDO, hotdr6rea din 26 iulie 2007, in cauza Cobzaru contra RomAniei, parag. 60.
r)A
Potrivit jurisprudenfei Cu(ii Europene, starea de urgenfd face parte din noliunea de ,,alt pericol public ce amenin!6 viafa nafiunii" previzutd de art. 15 parag. I. 2)A se vedea CEDO, hottrrArea din 25 aprilie 2002,in cauza Pertty contra Marii Britanii,
parag. 50.
3)A
a)
se vedea CEDO, hotararea
din 14 noiembie2002,incauza Mouisel contra Franlei,
parag.40.
A se vedea CEDO, hotlrArea din 24 ianuarie 2008, in cauza Osmanoglu contra Turciei, parag.96-99. 5)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 18 ianuarie 1978, in cauza Irlanda contra Marii Britanii, parag.162.
338
Considerafii generale
r39-140
Curtea Europeandr) a ardtat cd aprecierea gravitdlii relelor tratamente este relativd prin natura sa, ea depinzAnd de un ansamblu de imprejurdri specifice cauzei, cum ar fi: natura gi durata tratamentelor, maniera gi metoda de executare, durata tratamentului sau efectele sale psihice sau psihologice, sexul, vdrsta, starea de sdndtate a victimei. 139. Tratamentul inuman sau degradant. Tratamentul inuman2) este acela care provoaci in mod voit suferinfe psihice sau fizice de o intensitate deosebitd. Tratamentul degradant3) este acela care umilegte individul in fafa lui insugi, a altor persoane sau care il determind s[ aclioneze impotriva voinlei sau congtiinlei sale. Suferinfa sau umilinla pe care le implicd aceste tratamente trebuie sd depdgeascd minimul inevitabil de suferintd sau umilintd determinat de o anumitd formd de tratament sau pedeapsd legitim6. 140. Tortura. Torturaa) este tratamentul inuman deliberat care provoacd suferinte
fizice sau psihice extrem de grave gi crude, produse intenfionat de un reprezentant al

statului sau de o persoand ce ac{ioneazd la instigarea sau cu consimjdm6ntul acestuia
in scopul obfinerii de informafii, mArhrrii sau in scopul apliclrii unei pedepse pentru un act comis de victimd sau de un ter!, sau al exercit[rii unor presiuni asupra victimei
no{iunea de torturd trebuie sd facd obiectul unei interpretdri evolutive, intrucdt Convenlia europeand este un instrument viu ce trebuie interpretat din perspectiva condiliilor actuale de viafi. Evolulia in cregtere a exigentelor in materia protecliei drepturilor omului gi a libert[]ilor fundamentale implicd in paralel A se vedea: CEDO, hotdrirea din 7 februarie 2008, in cauza Kostadinov contra Bulgariei, parag.53; CEDO, hotdrdrea din 24 ianuarie 2008, incauza Milan contra Franfei, parag.43;
CEDO, hotdrdrea din 29 aprilie 2003, in cauza Poltoratskiy contra Ucrainei, parag. 130; CEDO, hotdr6rea din l2 octombrie 2004, in cauza Bursuc contra RomAniei, parag. 89; CEDO, hotdrdrea din 3 iunie 2003, in cauza Pantea contra Romdniei, parag. 180; CEDO, hotdrdrea din 9 iunie 1998, in cauza Tekin contra Turciei,parag. 52-53. 2) A se vedea CEDO, hot6rArea din 25 aprilie 1978, in cauza Tyrer contra Marii Britanii, parag. 26. Convenfia Naliunilor Unite asupra torturii gi a tratamentelor crude, inumane gi degradante (adoptati la 3 decembrie I 984 9i intrat6 in vigoare la 26 iunie I 987) definegte in art. l6 tratamentele inumane, prin raportare la tortur6, ca alte acte care nu sunt acte de torturd, cdnd asemenea acte sunt sdv6rgite de citre un agent al autoritefi publice sau orice altd persoand care aclioneazd cu titlu oficial sau la instigarea sau cu consimfdmAntul expres al acesteia. Pentru o analizd detaliatd a noliunilor de ,,tratamente inumane" sau ,,degradante", a se vedea F. Tulkens, L'interdiction de
la torture et des peines ou des traitements inhumains ou d6gradants. Les ddveloppements rdcents de la Cour europ6enne des droits de l'homme, in M6langes offerts d Pierre Couvrat N'39, La
r)
sau a unei ter,te persoane. Curtea Europeands) a apreciat
ci
sanction du droit, Ed. Presses Universitaires de France,200l, p.313 9i urm. r) A se vedea: CEDO, hotir6rea din 18 decembrie 2007, in cauza Dybeku contra Albaniei, parag.38; CEDO,hotirdreadin l8ianuarie l9T8,incauzalrlandacontraMariiBritanii, parag. 167; CEDO, hotdrArea din l8 septembrie 2001, incauza Kalashnikov contra Rusiei, parag. 95-101.
a)Ibidem.
5)
A se vedea: CEDO, hotdrArea din 28 iulie 1999, in cauza Selmouni contra Franfei, parag. CEDO, hotdrdrea din 12 octombrie 2004, in cauza Bursuc contra Rom6niei, parag. 90; CEDO, hotdrArea din 25 aprilie 1978, in catzaTyrer contra Marii Britanii, parag. 3 1 .
l0l;
339
t4t
gi inevitabil un grad mai mare de severitate in aprecierea incdlcdrilor aduse valorilor fundamentale ale societdlilor democratice. in acest context, acte care erau considerate in trecut tratamente inumane sau degradante pot fi calificate in contextul actual ca acte de torturd. Curtea Europeanl a ardtat c5, pentru a determina dacd o formd speciali de rele tratamente poate fi calificatd drept torturd, trebuie avutd in vedere distinclia fdcutd de art. 3 intre aceastd nofiune gi cea de tratamente inumane sau degradante, pentru a marca infamia speciald a tratamentelor inumane deliberate care provoacd suferinfe extrem de grave gi de crude.
$2. Proba tratamentelor interzise prin articolul3 din Convenfia europeanl

I4
I. Prezumlia tralamentelor
interzis e.
141. Prezum(ia tratamentelor interzise. Persoana supusl tratamentelor interzise de art. 3 din Convenlia europeanb trebuie sI probeze imprejurarea imputati agenfilor
statului ,,dincolo de orice indoiali rezonabill"r). Existenfa tratamentelor interzise poate rezulta dintr-un ansamblu de indicii sau prezumlii grave, precise gi concordante, apreciate in func{ie de circumstanfele cauzei. Curtea Europeand a instituit o prezumlie2) cu privire la existenla tratamentelor interzise de art. 3. in cazurile in care o persoani se afl6 in arest preventiv sau in orice alt mod sub autoritatea agenfilor fo(ei publice gi la acel moment se gdsegte intr-o stare de sdndtate normali, iar ulterior, la data eliberdrii sale se constatd existenfa unei vdtdmlri a integrit[1ii corporale, revine statului obligafia de a da explicafii plauzibile cu privire la aceste vdtdmiri, in caz contrar fiind incidente dispoziliile art. 3 din Convenlia
european6. Prin urmare, in aceste cazuri existenla tratamentelor interzise de art. 3 este prezumatd pdnd la proba plauzibil[ contrarie care incumbd statului, fiind rdsturnatd sarcina probei ce impunea reclamantului sb facl dovada existenlei acestora. in cazul in care statul nu urmeazd rec,oma4darea Comitehrlui europ-ean pentru preveinumane sau degradante (in continuare nirea torturii gii pedepseioi ru, t
C.P.T.) de a realiza un examen "tu-entelor medical a! pgryoanelor detinute, proba existenfei

t't
F. Deshayes, Contribution d une theorie de la preuve devant la Cour europdenne des droits de I'homme, Ed. Montpellier,2002p. 534. in acest sens, a se vedea gi: CEDO, hotirArea din 7 februarie 2008, in cauza Kostadinov contra Bulgariei, parag. 45; CEDO, hotirArea din l8 ianuarie 1978, in cauza Irlanda contra Marii Britanii, parag. l6l; CEDO, hotdrdrea din 28 iulie 1999, in cauza Selmouni contra Franfei, parag. 88; CEDO, hotdrdrea din 22 septembrie 1993, in cauza Klaas contra Germaniei, parag. 30; CEDO, hotdrdrea din 3 iunie 2003, in cauza Pantea contra Romdniei, parag. I 8 I ; CEDO, hotdr6rea din 26 iulie 2007 , in catza Cobzaru contra Romdniei,
parag.64.
2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 28 iulie 1999, in cauza Selmouni contra Franfei, parag. 87; CEDO, hotdrdrea din 27 august l992,in cauza Tomasi contra Franfei ,patag. I 08- I I I ; CEDO, hotdrArea din 4 decembrie 1995, in ca:uza Ribitsch contra Austriei,parag.34.
340
Implicafii in procedurile
penale
142
leziunilor suferite de cdtre acegtia se poate face prin orice acte medicale, in special in situalia in care reclamantul nu a beneficiat nici de asistenfd gi nici de posibilitatea de a fi examinat de citre un medic ales de c[tre acestar).
2-a,Implicafii in procedurile penale ^ $1. Rele tratamente infzza administririi probatoriului

Secfiunea
1.1. Standardul european de protecfie
142, Rele lratamente aplicate la interogare. 143. Intervenlii medicale in caz de necesitate terapeuticd. 144. IntervenSii medicale in scopul recoltdrii de probe.
145. Perchezilia
corporald. 146. Purtarea cdtuqelor in public.
142. Rele tratamente aplicate la interogare. Curtea Europeand2) a calificat drept tratamente inumane gi degradante utilizarea pe parcursul efectudrii cercetdrii penale a unor tehnici de dezorientare sau de privare senzoriald aplicate persoanelor supuse la interogatoriu prin utilizarea uneia dintre urmdtoarele cinci tehnici de interogare: acoFerirfa capetelor persoanelor interogate, expunerea lor la un zgomot continuu
gi puternic, privarea de posibilitatea de a dormi inainte de interogatoriu, limitarea alimentafiei, obligarea ceTof interoga]i sd rdmdnl in picioare, la zid, intr-o posturd
penibild, timp de mai multe ore. S-a mai relinut cd aceste mijloace de interogatoriu au fost folosite cumulativ in scopul oblinerii de mdrturisiri, al denuntdrii altor persoane sau pentru obfinerea de informalii gi au cauzat suferinfe fizice gi morale puternice, au antrenat tulburiri psihice acute in cursul interogatoriului, crednd victimelor sentimente de team6, angoas6, inferioritate, in scopul de a le infrdnge rezistenfa fizicd sau moral6. in alte cavze3), Curtea Europeand a considerat cd existl o incdlcare a dispoziliilor art. 3 prin aplicarea urmdtoarelor tiatamente in scopul de a obline mdrturisiri sau informafii: dezbrdcarea victimei, legarea ei de bra{e gi suspendarea ei fbrd ca aceasta sd se mai poat6 sprijini pe sol sau aplicarea de violenje repetate, punerea in situalii umilitoare. Aplicarea de gocuri electrice gi proferarea de amenintdri in scopul de a obgine de la persoana arestatd preventiv mdrturisirea rdpirii, violului gi a uciderii unei minore, ce au determinat incercarea de a se sinucide a persoanei arestate care s-a aruncat de la fereastra sediului organelor de polifie, reprezintl acte de torturd in sensul art. 3 din
Convenfia european6.
r) A se vedea R. Chirild, Convenfia europeanA a drepturilor omului, conrentarii gi explicafii, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucuregti, 2007 , p. I 59- I 60. 2)A se vedea CEDO, hotirArea din 18 ianuarie 1978, in cauza Irlanda contra Marii Britanii. r)A se vedea: CEDO, hotdrArea din l8 decembrie 1997, in cauza Aksoy contra Turciei, parag. 63; CEDO, hotdrdrea din 28 iulie 1999, in cauza Selmouni contra Franlei, parag. 105.
341
t43-144
143.
Intervenfii medicale in caz de necesitate terapeuticil.In catza Jalloh contra Germanieir), Curtea Europeand a ardtat cd in situalia intervenliilor medicale la care este supus[ o persoand privatd de libertate contra voinlei sale, art. 3 din Coirven(ia
europeafrd-irnpune statului obligalia de a proteja integritatea fizicd a persoanelor private de libertate, in special prin administrarea ingrijirilor medicale necesare. O mlsurd dictatd de o necesitate terapeuticd din punct de vedere al practicii medicale stabilite nu poate fi, in principiu, calificatd ca inumand sau degradanti. De exemplu, acesta este cazul hrdnirii forlate avdnd ca scop salvarea vielii unei persoane private de libertate care refizd in mod deliberat sd se hrdneascd. Cu toate acestea, trebuie demonstrate, de o manierd conving[toare, existenla necesitdlii medicale gi respectarea garan{iilor procedurale pe care trebuie sd se sprijine decizia de a recurge, de pildi, la
hrlnirea fo(ati.
art.3 9i art. 8 ale Convenliei europene nu interzic de plano recurgerea la o intervenlie medicald impotriva voinfei unui suspect in vederea ob{inerii probei participarii sale la o infracfiune. Astfel, in jurisprudenfa institufiilor stabilite de Convenfia europeand s-a concluzionat, in repetate rdnduri, cd recoltarea 19 tqgg s_4149 salivd impotriva voinlei unui suspect in cadrul unei anchete cu privire la o infracliune nu a incdlcat aceste articole in circumstanlele
cauzt-loi-analizate. Totugi, necesitatea oricdrei interven{ii medicale fo(ate in vederea oblinerii de probe cu privire la sdvArgirea unei infracliuni trebuie sd fie justificatd in mod conving[tor prin raportare la circumstanlele concrete ale cauzei. Aceasti regulS se aplic5, in special, in cazul in care intervenlia are drept scop recoltarea din interiorul corpului persoanei a probei materiale a infracliunii de sdvdrgirea cireia este suspectatd. Caracterul deosebit de invaziv al unui asemenea act necesitl o examinare riguroasd a tuturor circumstan{elor. in acest scop, este necesar sd se find cont in mod corespunzdtor de gravitatea infracliunii in cauzd. Autoritdlile trebuie, de asemenea, sd demonstreze cd au avut in vedere gi alte metode pentru obfinerea probelor. in plus, intervenlia nu trebuie sd prezinte riscuri cu privire la suferirea de cdtre suspect a unei prejudicieri de duratd a sdn[td]ii sale. Pe de altd parte, la fel ca in cazul intervenfiilor realizate in scopuri terapeutice, modul in care este constrdnsd o persoanl sd suporte un act medical destinat recuperdrii de probe din corpul sdu trebuie sd se situeze sub un nivel minim de gravitate definit in jurisprudenfa Cu(ii Europene cu privire la art. 3. in special, este necesar s[ se {ind seama cd trebuie sd se gtie dacd intervenfia medicald forlatd a produs persoanei in cauz[ dureri mari sau suferinfe fizice. Un alt factor relevant in aceste spete este acela de a gti dacd intervenfia medicald fo(atd a fost ordonatd gi executatd de doctori gi dacd persoana in cauzd a fost sub
suprave ghere
_i1 sgopul o mdsuri nu este motivatd de o necesitatE terapeuticd,
144. Interrlenfi!
agdlc{g
recoltirii de probe. chiar in cazul in care
medical[ constanti. din l1 iulie 2006, in cauza Jalooh contra Germaniei,
se vedea CEDO, hotdrdrea parag. 67-83.
r)A
342
penale
145
Cu toate acestea, orice atingere adus[ integritiilii fizice a unei persoane in vederea oblinerii de probe trebuie sd facd obiectul unei analize riguroase, urmdtorii factori fiind in special importanfi: gradul de necesitate al intervenfiei medicale forlate pentru a recolta probe, riscurile pentru sindtatea suspectului, modul in care intervenlia a fost
realizatl,precum gi durerilefizice gi suferinfapsihicdprovocate, supraveghereamedicald asiguratd gi efectele asupra sdnbtdfii suspectului. in lumina tuturor circumstan{elor specifice cauzei examinate, interventia nu trebuie sI ating[ gradul minim de gravitate
care atrage inciden[a art. 3. In acest context, Curtea European[ a apreciat c5 administrarea forfatd de cdtre poli-
figti, sub supravegherea unui medic, a unui vomitiv unei persoane private de libertate sub acuzalia de trafic de droguri, in scopul de a o face sd regurgiteze o pung[ de droguri pe care aceasta o inghilise, nu pentru scopuri terapeutice, ci pentru ob1inerea de mijloace de probd ce puteau fi oblinute gi prin alte mijloace, reprezintd un tratament inuman gi degradant, prin modalitatea concreti in care misura a fost adus6 la indeplinire, de natur[ a inspira sentimente de fric6, de inferioritate, ce aduc o gravd atingere integritdtii fizice gi psihice a reclamantului. Aga fiind, a fost incdlcat art. 3 din
Convenlia europeandl).
Curtea Europeand a mai reJinut2), in cauza Jalloh, cd utilizarea in procesul penal a probelor oblinute prin incilcarea art.3 ridicd serioase semne de intrebare cu privire la echitabilitatea procedurii, Degi tratamentul la care a fost supus reclamantul nu a atins nivelul de gravitate al torturii, totugi in circumstanfele de spefd, a avut nivelul minim de severitate pentru a cddea sub inciden{a interdictiei prevdzute de art. 3. Instanfa europeand a ardtat cd nu se poate exclude ca, in anumite imprejurlri, utilizarea probelor oblinute prin rele tratamente intenJionate, care nu ating nivelul de severitate al torhrrii, va avea ca efect caracterul inechitabil al procesului impotriva victimei, indiferent de gravitatea infracfiunii pe care se presupune cd a comis-o aceasta, de importanfa probei qi de posibilitatea ca victima sA conteste admisibilitatea probei. Astfel, s-a apreciat cI rdmdne deschisd dezbaterea asupra intrebdrii generale dacd utilizarea probelor obtinute, printr-un act considerat ca fiind inuman sau degradant, conduce in mod automat la constatarea caracterului inechitabil al procesului.
145. Perchezifia corporali. Principiile art. 3 din Convenlia europeand au fost aplicate, in mai multe cazuri, de cdtre instanfa europeand tratamentului constdnd in dezbricarea unei persoane gi efectuarea percheziliei corporale asupra acesteia3). O perchezilie efectuatb intr-un mod corespunzdtor, cu respectarea demnitdlii umane gi intr-un sdop legitim, poate fi compatibili cu exigenfele impuse de prevederile art. 3. Scopul legitim poate viza asigurarea securitdlii penitenciarului, apdrarea ordinii
interioare sau prevenirea Sdvdrgirii de infracliuni.
Ibidem, parag. 82-83. Ibidem, parag. 105-107. 3)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 24 iulie 2001, in cauza Valasinas contra Lituaniei, parag.ll6-117; CEDO, hotirdrea din l1 decembrie 2003, in cauza Yankov contra Bulgariei, parag. I l0; CEDO, hot6rdrea din 15 noiembrie 2001 , in cauza Iwanczuk contra Poloniei, parag. 59.
2)
r)
343
145
Percheziliile corporale trebuie si fie necesare pentru a se ajunge la unul dintre aceste scopuri. in plus, acestea trebuie efectuate intr-un mod adecvat, astfel incdt nivelul de suferinfd gi de umilire suportat de definufi sd nu dep[geascd nivelul inerent acestei forme de tratament legitimt). Totugi, atunci cdnd modul in care este efectuatd perchezilia cuprinde elemente degradante carc agraveazd in mod semnificativ umilinfa inevitabild pe care o provoacd o astfel de procedurE, s-a aplicat art. 3 din Convenfia europeand. in catza Wieser contra Austriei2), Curtea Europeanb noteaz6, in primul rAnd, cd reclamantului, in spefa respectivd, nu i s-a cerut pur 9i simplu sd se dezbrace, ci a fost dezbrdcat de ofilerii de polilie in contextul in care era deosebit de neajutorat. Chiar frrd a lua in considerare alega{iile reclamantului cu privire la faptul cd a fost legat la ochi in tot acest timp, lucru care nu a fost stabilit de instanlele na{ionale, Curtea de la Strasbourg a considerat cd procedura implica o mdsurd atdt de invazivd gi potenfial umilitoare, incdt nu ar fi trebuit aplicat[ decdt pentru un motiv intemeiat. Totugi, nu au fost aduse argumente care si dovedeascd faptul cd perchezilia corporald, efectuatii prin dezbricarea persoanei incauz6, era necesard gijustificatd pentru motive de securitate. Curtea Europeand noteazd, in aceastd privin!6 cd reclamantul, care era deja incitugat, a fost perchezi[ionat pentru cdutarea de arme, iar nu pentru droguri sau pentru alte obiecte mici care nu ar putea fi observate printr-o simpl[ perchezilie corporald, gi fbrd dezbrdcarea completd a persoanei in cauzd. Instan{a europeand a considerat cd in circumstanlele concrete alecauzeiperchezilia corporald, ce a presupus gi dezbr[carea persoanei in cauz6,, efectuatd in timpul unei intervenfii a poliliei la regedinfa acesteia, a constituit un tratament nejustificat de o gravitate suficientd pentru a fi calificat ca ,,degradant" in sensul art. 3 din Convenfia
european6.
Chiar dacd, in funclie de circumstanlele spefei, se ajunge la concluzia cd perchezilia corporald nu incalcd prevederile art. 3, poate exista totugi in funcfie de modalitSlile de efectuare ale acesteia o incilcare a art. 8 din Convenlia europeand. in cauza Wainwright contra Marii Britanii3), Curtea Europeand a apreciat cd in situalia in care o mdsurd nu intrd sub incidenfa art. 3, poate totugi sd reprezinte o incdlcare a art. 8 din Convenlia europeand, care asigurd, inter alia, protejarea integritdtii fizice gi morale in cadrul protecfiei vielii private. Fdrd indoiald cd supunerea la o perchezilie corporala cu dezbrbcarea persoanei in cauzd reprezint[ o ingerin]d in exercitarea dreptului prevdzut de primul paragraf al art. 8 gi necesitl o justificare in temeiul celui de-al doilea paragraf, gi anume sd fie ,,in conformitate cu legea" gi ,,necesard intr-o societate democraticd" pentru unul sau mai multe din scopurile legitime enumerate in acest
l) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 4 februarie 2003, in catzaYan der Ven contra Olandei, parag. 60; CEDO, hot6rArea din 4 iulie 2006, in cauza Ramirez Sanchez contra Fran{ei, parag. I 19; cEDo, hotrrdrea din 12 iunie 2007,in cauza Frerot contra Franfei, parag. 37-38. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 22 februarie 2007,in cauza Wieser contra Austriei, parag.38-42. r) A se vedea CEDO, hotdrArea din 26 septembrie 2006, in cauza Wainwright contra Marii
Britanii, parag.43.
344
Implicalii in procedurile penale
146-147
text. Conform unei jurisprudenfe constante, nofiunea de ,,necesitate" implicd faptul cd ingerinla corespunde unei nevoi sociale presante 9i, in special, cd ingerinfa este
proporfionalS cu scopul legitim urmdrit.
146. Purtarea ctrtugelor
6aapr sine o ste in I
in public. in cauza Erdopan Yapiz contra Turcieir),

cEtre
3 din nere I
fo(ei, gi irici expunerea publicd dincolo de ceea ce este considerat in mod rezonabil
necesar in raport cu circumstanfele cauzei. in cauztr, din rapoartele de supraveghere psihiatricd, precum gi din rapoartele medicale, a rezultat cd reclamantul a suferit o depresie acutd, ca urrnare a purtdrii cdtugelor
in public, la locul de muncd, in fata familiei, fiindu-i astfel provocat un sentiment puternic de umilire gi de rugine, avdnd in vedere statutul sdu profesional (medic in
cadrul Direcfiei de siguranfd din Istanbul). Starea sa psihicd a fost ireversibil marcatd de acest incident, pe care nu a fost capabil sI il depdgeasci (rapoartele psihiatrice au atesCat c[ purtarea cdtugelor in public a avut asupra reclamantului repercusiuni de ordin psihic). Curtea de la Strasbourg a constatat ci in spetl nu era necesar ca reclamantul sd fie incdtu$at prin raportare la existenfa unor antecedente care sd inspire temerea cd acesta reprezenta un risc pentru siguranfa public6, un pericol pentru el insugi sau pentru te4i sau cd ar fi exercitat in trecut acte de violenfd asupra propriei persoane sau asupra te(ilor. Prin urmare, Curtea Europeand a statuat c[, date fiind circumstanfele cauzei, expunerea in public a reclamantului incdtugat a avut ca scop s6-i cteeze acestuia sentimente de teamI, de inferioritate, de naturd sd-l umileasci, in vederea infrdngerii eventualei rezistenfe psihice, fiind astfel inc[lcat art. 3 din Conven]ia europeand prin supunerea reclamantului la un tratament degradant.
in cauza Gorodnittev contra Rusiei2), Curtea Europeand a considerat cd purtarea cdtugelorde cdtre reclamantpe parcursul audierilorpublice, f6rdca o aserneneamisurd s[ fi fost in mod rezonabil necesarl securitdlii publicului sau bunei administrdri a justitiei, constituie un tratament degradant, in sensul art. 3 din Convenfia europeanS, chiar gi in situafia in care nu rezultd cI o astfel de mdsurd avizat umilirea reclamantului.
1.2. Prevederi relevante
in dreptul procesual penal romfln
147. Interdiclia aclelor de torlurd, tralamentelor inumane sau degradanle in legislalia procesual penald. 148. Obqinerea de mijloace de probd prin aplicarea de rele lralamente. 149. Perchezilia corporald. 150. Intervenlii medicale in scopul recohdrii de probe prevdzute in legi speciale.
147. Interdicfia actelor de torturl, tratamentelor inumane sau degradante in legislafia procesual penali. Procesul penal romdn are ca scop constatarea la timp gi in
r)
se vedea
CEDO, hot6rdrea din 6 martie 2007, in cauza ErdoganYagiz contra Turciei,
parag.4248.
2)A
se vedea CEDO, hotdrdrea din 24 mai 2007,in cauza Gorodnitchev contra Rusiei,
parag.108.
2{
345
148
mod complet, pe baza probelor legal administrate, a faptelor care constituie infracliuni, astfel ca orice persoand care a sdvdrgit o infracfiune sd fie pedepsit[ potrivit vinovdfiei sale gi nicio persoand nevinovatd sd nu fie trasd la rdspundere penald.
Potrivit art. 22 alin. (2) din Constitu{ia revizuitd gi a art. 5r C.proc.pen., orice
persoand care se afl6 in curs de urmdrire penald sau de judecatd trebuie tratatd cu respectarea demnitetii umane, supunerea acesteia la torturb sau la pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane ori degradante fiind pedepsitd prin lege. Pe l6ngd sancfiunile din dreptul penal substanfial prevdzute de art. 250 C.pen. (purtarea abuzivd), art. 266 C. pen. (arestarea nelegald gi cercetarea abuzivd) sau art.267t C. pen. (tortura), Codul de procedurd penald prevede 9i sancliuni de naturl procedurald cu privire la probele administrate nelegal sau neloial. 148. Obfinerea de mijloace de probi prin aplicarea de rele tratamente. Articolul 64 alin. (2) C.proc.pen. stipuleazd cd mijloacele de probd ob{inute in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul penal. Se reglementeazd astfel, cu titlu de principiu in materia proba{iunii, excluderea mijloacelor de probi care sunt nelegale prin natura lor sau administrate ori obfinute nelegal. Aceastd prevedere reprezintd una din garanfiile respectirii principiului legalitalii procesului penal previzut de art. 2 alin. (l) C.proc.pen. Astfel, in materie penald mijloacele de probi nu pot fi admise decdt dac6, cu prilejul administrdrii lor, este respectat principiul legalitdlii, ce se exprimi prin principiile generale de drept ce constituie legalitatea materiald (respectarea demnitdlii umane, a loialitSlii in administrarea probelor 9i a libertdlii de informare) sau prin legile generale sau normele de proceduri penal[ privind administrarea probelorr). in doctrind2) s-a ardtat cI regula enunfatd in art. 64 alin. (2) C.proc.pen. se fundamenteazd pe Convenlia europeandr) gi principiile generale de drept, avdnd pufine ganse sd fie acceptati de jurisprudenli in condiliile nemodificdrii corespunzitoare a art. 197 C.proc.pen. in materia nulitalilor. in opinia unuia dintre autoria) ,,invalidarea probelor" este legatd de institulia nulitdtii, care ar trebui sd se aplice acelor mijloace de prob[ care au fost ob{inute nu numai printr-un act care a fost expres interzis de lege, ci gi printr-un act ireconciliabil cu regulile substantiale ale procedurii penale sau cu principiile generale de drept. Ilegalitatea poate proveni fie din insugi mijlocul de probi (ca in cazul mijlocului de probd oblinut prin utilizarea de tratamente interzise de art. 3 din Convenlia europeand), fie din modalitatea de administrare sau de oblinere a mijlocului de probd (ce ar putea atrage o inc[lcare a dispozi{iilor art, 6 din Convenfia
europeand).
Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p. 431. Mateuf, O noutate pentru procedura penald romdn6: invalidarea probelor obtinute ilegal, in Dreptul nr.712004, p. 133 gi urm. 3) A se vedea -/. Spencer, La preuve en procddure p6nale compar6e, in Rewe internationale de droit pdnal,1992, p. 92-100. a) A se vedea Gh. Mateul, O noutate pentru procedura penald romdn6: invalidarea probelor oblinute ilegal, op. cit., p. 137.
se vedea S.
2)
l)A
se vedea Gh.
346
Implica{ii in procedurile penale
r48
a
Apreciem cd in aceasti materie nu igi gasegte aplicabilitate sanctiunea procesualS
nulitdlii,legiuitorul reglementdnd prin art. 64 alin. (2) C.proc.pen. institulia excluderii

probelor nelegal sau neloial administrater). Excluderea este o sancliune procesualS specificd, aplicabild in materia probelor administrate cu incdlcarea principiilor legalit5lii gi loialitdgii administrdrii probelor. Aceastd sancfiune are un domeniu de aplicare special, deosebindu-se, prin urrnare, de sancliunea nulitdfii actelor procesuale sau procedurale. Sancfiunea excluderii mijloacelor de probd trebuie sd se aplice, in anumite condilii, 9i fajd de probele legal administrate pornind de la informafii oblinute din probe nelegal administrate (probe derivate), fiind in acest fel necesar a fi aplicatd doctrina,,efectului la distanfd" sau ,,fructele pomului otrdvit" (fruits of the poisonous tree)2). Agadar, dac[ organele de urmdrire penald au administrat o prob6 cu incdlcarea dreptului garantat de art. 3 din Conven{ia europeand, iar din aceste mijloace de probl au rezultat fapte gi imprejurdri ce au condus in mod direct gi necesar organele de urmdrire penald si administreze in mod legal alte mijloace de probd (administrarea mijlocului de prob[ nelegal fiind o condifie sine qua non pentru administrarea mijlocului de probd legal), acestea din urmd urmeazd. a fi, de asemenea, excluse. Articolul 68 C.proc.pen. interzice intrebuinlarea de violen{e, ameninfdri ori alte mijloace de constrdngere, precum gi promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obline probe. Astfel, pe parcursul efectudrii actelor de urmdrire penald nu pot fi exercitate acte de violenfd fizicd, nu pot fi proferate ameninfdri cu violenfa sau cu dispunerea unor mdsuri interzise de lege fa![ de persoana audiatd, nu pot fi promise avantaje la care persoana audiat[ nu este indreptdfitd, nu pot fi aplicate tehnici de audiere ce presupun un tratament inuman sau degradant. in acest fel este garantat atdt dreptul prevbzut de art.3, cdt gi dreptul la tdcere gi privilegiul impotriva autoincrimindrii stipulat de art. 6 din Convenlia europeand. Pentru a asigura respectarea principiului demnitalii umane, organele de urmf,rire penald sau instan{a3)trebuie, agadar, sd administreze probe atAt in acuzare, cdt gi in aparare, fEri sI supund persoana acuzatd la tratamente inumane, degradante sau la torturd. in acelagi scop, art. 171 alin. (2) C.proc.pen. reglementeazd caracterul obligatoriu al asisten{eijuridice a persoanei private de libertate, avocatul ales sau din oficiu avdnd dreptul de a participa la orice audiere a invinuitului sau inculpatului. Prezenfa avocatului permite persoanei private de libertate sd beneficieze de garanliile prevdzute de
A se vedea: I . Ashworth, M. Redmayne,The criminal process, 3'd edition, Oxford University Press, 2005, p.314-337; J.R. Spencer, Evidence, in M. Delmas-Marty, J.R, Spencer, European Criminal Procedures, Cambridge University Press, 2002, p. 602-610.
Pentru o analizl detaliatd a principiilor legalitdlii Ei loialitilii administririi probelor gi a institufiei excluderii probelor a se vedea punctul $2 din Secliunea a l5-a, Capitolul V, Partea a III-a din prezentul tratat. r) A se vedea: B. Mathieu, La dignitd de la personne humaine, quel droit?, quel titulaire?, Recueil Dalloz, nr. 3311996, p. 282-286; S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p.431-432.
2)
l)
347
148
art. 6 privind dreptul la un proces echitabil, dar constituie in acelagi timp gi o garanlie a dreptului prevdzut de art. 3 din Convenfia europeand. in:9 privegge.procesul de interogare, C.P.T.r) considerd ci trebuie s5 existe reguli clare ilau principii privind modul de realizare a interogatoriilor de cdtre polifie. Acestea ar trebui sd facd referire, printre altele, la urmitoarele probleme: informarea deginutului asupra identitiilii (numele sar.r/gi numdrul) celor prezenli la interogatoriu, lungimea adrnisibiltr a interogatoriului, perioadele de odihnd intre interogatorii gi pauzele din timpul interogatoriului, locurile in care ar putea avea loc interogatoriile, daci de{inutului i se va solicifa sd stea in picioare in timpul chestiondrii, interogarea persoanelor aflate sub influenla drogurilor, alcoolului etc. Trebuie solicitatd inregistrarea sistematicd a orei la care interogatoriul incepe gi se sfirgegte, a oricirei solicitiri fdcute de delinut in timpul interog[rii gi a persoanelor prezente in timpul fiecdrui interogatoriu. De asemenea, se consideri cd inregistrarea electronicd a interogatoriilor poliliei reprezintd o altd mdsurd utill de siguranfd impotriva relelor tratamente asupra de{inu}ilor. in acest seirs, apreciem cd, de legeferenda, ar trebui reglementatd obligativitatea inregistrdrii prin mijloace tehnice audio sau audiovideo a audierilor efectuate in cursul urmiririi penale. Aceastd mdsurd este atdt in interesul persoanelor care au fost supuse la rele tratamente de citre organele de urmdrire penal6, cdt gi al acestora din urm[, in situaliile in care sunt formulate acuzalii pe nedrept cu privire la aplicarea de rele tratamente fizice sau de presiuni psihice. Pe de altd parte, inregistrarea prin mijloace
tehnice a audierilor de cdtre organele de urmlrire penall diminueazd posibilitatea persoanelor audiate de a reveni, in mod credibil, asupra declaraliilor date in faza de urm[rire penal[, negAnd, in mod fals, cele declarate. C.P.T.2) mai aratd cd incdperile rezervate interogatoriilor trebuie sd fie corect luminate, incdlzite gi aerisite precum gi sd fie echipate astfel incdt sd permitd tuturor participanfilor la procesul de interogare sd fie agezali pe scaune de acelagi tip gi confort. Ofi1erul care efectueazi interogatoriul nu trebuie si se gdseascd in pozifie dominantd (spre exemplu, in pozifia ridicat) sau si fie agezat departe de suspect. Agadar, considerdm cd probele administrate prin utilizarea de rele tratamente nu vor putea fi folosite in susfinerea unei acuzlri in cadrul unui proces penal, institulia excluderii aplicdndu-se in rnod automat, intrucdt reprezintd o incdlcare substanfiald a unui drept fundamental gi, in orice imprejurare, aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevlzut de art. 6 din Convenfia europeand. Instanfele nu iqi pot intemeia nicio mdsurd dispus[ prin incheiere, sentinld sau decizie pe un mijloc de probd ce nu poate fi folosit in cadrul procesului penal, intrucdt a fost obfinut prin recurgerea la torturd sau la tratamente inumane sau degradante. AchiesIm, astfel, la opinia (concordantl) exprimat6 de judecdtorul N. Bratza, in cauza Jalloh contra Germaniei3), potrivit cdreia: ,,(...) utilizarea probelor oblinute A se vedea paragraful nr. 39 din cel de-al 2-lea Raport General [CPT/Inf (92) 3] al CPT, disponibil pe site-ul www.cpt.coe.int. 2) A se vedea parag. rrr, 39 din cel de-al l2-lea Raport General [CPT/Inf (2002) l5]al CPT, disponibil pe site-ul www.cpt.coe.int. r) A se vedea CEDO, hot6rirea din I I iulie 2006, in cauza Jalooh contra Germaniei.
348
r)
Implicalii in procedurile
penale
148
printr-un tratament care incalcd valorile fundamentale protejate de art. 3 este contrard inhegului concept de proces echitabil, degi admiterea unei astfel de probe nu este astfel cum e situalia in prezentul caz - decisivd in obfinerea unei condamnlri. La fel ca in cazul declarafiilor obfinute prin constrdngere, se opune acestei utiliziri incdlcarea valorilor de echitate gi efectul negativ asupra integriti{ii procesului juridic, precum 9i caracterul nefiabil al probelor care pot fi astfel obfinute. Este adevdrat cd tratamentul la care a fost supus reclamantul a fost considerat inuman gi degradant, gi nu a fost calificat drept torturd gi cd regula de excludere din art. 15 coroboratii cu art. 16 al Convenliei asupra torturiir) distinge in mod expres intre admiterea probei oblinute prin torturd gi cea oblinuti prin alte forme de rele tratamente, Cu toate acestea, linia de demarcafie intre diferitele forme de rele tratamente nu este imuabili sau susceptibil[ de o definifie precis6, astfel cum aprecizat Curtea anterior, dar echitatea procesului judiciar este prejudiciatii in mod iremediabil in cazul in care se admit probe care au fost obfinute de autoritalile Statului in cauzd cu incdlcarea
interdicliei de la art. 3." Administrarea probelor trebuie sd fie efectuatd de organele de urmirire penald sau de instanfd in condilii care sd find cont de starea de sdnitate a celui acuzat sau a martorului, nefiind legald audierea acestora in condiliile in care suferd de o boalS ce le
pune viafa in primejdie. Potrivit C.proc.pen. 9i art. 86 alin. (3) C.proc.pen., dac[ in timpul ascultilrii ^rt.7lt sau martorul acuzd simptomele unei boli care le-ar putea pune invinuitul, inculpatul viafa in pericol, ascultarea se intrerupe, iar organul judiciar ia mlsuri pentru ca acegtia si fie consultati de un medic. Ascultarea se reia imediat ce medicul decide ci viafa invinuitului, inculpatului sau a martorului nu este in pericol. Este astfel garantatd demnitatea umand pe parcursul audierilor efectuate de cdtre organele judiciare, ca element fundamental al principiului legalit{ii administrdrii probelor, cdt gi posibilitatea invinuitului sau inculpatului de a se apira in mod efectiv.
r)
Convenlia impotriva torturii sau a altor pedepse sau tratamente cu cruzime inumane sau degradante, adoptatii de Adunarea generald a O.N.U. la l0 decembrie 1984 gi intratd in vigoare la 26 iunie 1987. Potrivit art. l5 din acest document internafional fiecare stat parte va face in aga fel incdt orice declarafie, in privinfa cdreia s-a stabilit cd a fost obfinuti prin tortur6, si nu poati fi invocatii ca element de probd in nicio procedure, cu excepfia cazului c6nd este folositl impotriva persoanei actzate de torturi pentru a se stabili cI o declarafie a fost intr-adevdr ficuti. Articolul 16 prevede c[: ,,1. Fiecare stat parte se angajeaz6 si interzicd, pe teritoriul aflat sub jurisdicfia sa, gi alte acte care constituie pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante care nu sunt acte de torturl aqa cum aceasta este definitd la articolul l, cdnd asemenea acte sunt strvdrgite de citre un agent al autoritifii publice sau orice altii persoand care acfioneazi cu titlu oficial sau la instigarea sau cu consim{dmAntul expres sau tacit al acesteia. indeosebi, obligaliile enunfate la articolele 10, I I , l2 9i I 3 sunt aplicabile altor forme de pedepse cu cruzime, inumane sau degradante. 2. Prevederileprezentei Convenfii nu afecteaz5prevederile oricirui alt instrument intemafional sau lege nafionald care interzic pedepsele sau tratamentele cu cruzime, inumane sau degradante, sau care se referd la extrddare sau la expulzare."
349
t49
149. Perchezifia corporali. Perchezifia corporal[ presupune examinarea corpului persoanei, a hainelor, a bagajelor sau a altor obiecte pe care aceasta le are asupra sa, c6nd persoana cdreia i s-a cerut sd predea vreun obiect sau vreun inscris t[gdduiegte existenla sau de{inerea acestora, precum gi ori de cdte ori existi indicii temeinice cd efectuarea unei perchezilii este necesard pentru descoperirea gi strdngerea probelor. Perchezilia corporald se deosebegte de examinarea corporald a invinuitului, inculpatului sau a victimei infracliunii care constd in inspectarea de cdtre specialigti sau tehnicieni a corpului acestora pentru a constata existenfa urmelor faptei penale (constatarea medico-legal[). insd, in ambele cazuri,persoana supusi acestor procedee
probatorii nu trebuie expusd unor tratamente contrare art. 3, respectiv art. 8 din
Convenlia europeandr). Procedeul probatoriu constdnd
in perchezilia corporald se dispune atunci cdnd
existd suspiciunea rezonabild cd aceastl mdsurd va duce la descoperirea, conservarea sau la ridicarea unor obiecte sau inscrisuri ce au legdturd cu infracfiunea pentru care se efectueazd urmdrirea penali.
Existenla unei suspiciuni rezonabile in cazul perchezifiei corporale presupune existenla unei baze obiective (rezultdnd din date, fapte, informafii), neputdnd fi intemeiatd doar pe presupuneri pur subiective (de exemplu, ras6, vdrstd, aparenle, antecedente penale) sau pe generalizdri sau imagini stereotipe ale anumitor grupuri sau categorii de persoane2). Totugi, este permisl generalizareabazatd pe comportamentul
suspectului (suspectul pare cd ascunde ceva)3). Pe de altl parte, trebuie ca la dispunerea mlsurii percheziliei sf, se urmdreascb respectarea exigenfelor de necesitate gi propor,tionalitate cu scopul urmdrit, precum 9i demnitatea umand. Perchezilia corporald poate fi dispus6, dupdcaz, de organul de cercetare penal[, de
procuror sau de judec[tor. Perchezilia corporald se efectueazd numai de o persoand de acelagi sex cu cea perchezilionati. Tot astfel, apreciem cd persoanele prezente la perchezilie trebuie sd fie de acelagi sex cu persoana perchezifionatb. Cons jder[m cI in cazul in care perchezilia corporald presupune gi perchezilia intimd, aceasta trebuie efectuatd numai de cdtre un medic sau un asistent medical calificat, cu respectarea demnitdlii persoanei.
t) in acest sens art. I 4 din Normele privind efectuarea expertizelor, a constatdrilor gi a altor lucrdri medico-legale, prevede ci: ,,1) Persoanele aflate in stare de refinere vor fi examinate in prezenta personalului de pazi de acelagi sex. 2) Persoanele minore se examineazd in prezenta unuia dintre parinli sau a reprezentantului s[u legal ori, in lipsa acestora, in prezenta unui membru major al familiei, de acelagi sex cu minorul." (H.G. nr.77412000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispoziliilor O.G. nr. l/2000 privind organizareaactivitdlii gi funclionarea instituliilor de medicind legald, M. Of. nr. 459 din 19 septembrie 2000, cu modificdrile gi completbrile ulterioare). 2) A se vedea l. Ashworth, M. Redmayne, The criminal process, op, cit., p. 107. 3r lbidem, p. 108.
350
penale
149
Chiar dacd perchezitia corporalA este efectuatd cu respectarea dispoziliilor art. 100 alin. (l), (2), (5) C.proc.pen., art. 104 alin. (l) C.proc.pen 9i art. 106 C.proc.pen., modalitatea de efectuare a acesteia il poate supune pe cel perchezi{ionat la
tratamente inumane sau degradante, atrdg6nd incdlcarea art. 3 sau art. 8 din Conven(ia europeani, fdr[ ca aceasta s[ atragd in mod necesar excluderea mijlocului de prob[ astfel administrat. O reglementarea special[ a percheziliei corporale existd gi in art. 55 alin. (l) lit. c) din Legea nr. 27 512006 privind executarea pedepselor gi a mdsurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penalr) Siart.62 alin. (l) lit. c) din Regulamentul de aplicare a legii2). Astfel, persoanele private de libertate au obligalia de a se supune percheziliei corporale cu ocazia primirii in locul de delinere, precum gi pe parcursul
privdrii de libertate, ori de cAte ori este necesar. Potrivit art. 200 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a legii, perchezi{ia este acliunea prin care se realizeazd, un control amdnun{it asupra persoanelor private de
libertate, echipamentului, bagajelor, cazarmamentului, camerelor de definere gi tuturor
locurilor unde acestea au
acces.
Persoanele private de libertate sunt supuse perchezifiei pentru prevenirea unor evenimente deosebite, a situaliilor de risc, precum gi pentru ridicarea obiectelor interzise. Perchezilia se efectueazd de cdtre persoane de acelagi sex gi in condilii in care sd nu
fielezatd demnitatea persoanelor private de libertate. Perchezi{ia corporalS aminuntitd trebuie sa fie desfbguratd cu respectarea dreptului persoanei perchezilionate la viala intimd. inainte de efectuarea percheziliei corporale amdnunfite, persoanele private de libertate sunt informate cu privire la bunurile ce pot fi pdstrate asupra lor, bunurile care sunt interzise 9i consecin{ele care decurg din nedeclararea gi pdstrarea lor in ascuns. in cazul percheziliondrii bagajelor gi a bunurilor personale, persoanele private de libertate au dreptul de a asista la efectuarea actului procedural. Bunurile interzise gi sumele de bani g[site asupra persoanelor private de libertate, prilejul percheziliilor, sunt supuse confiscdrii. cu Perchezilia corporald nu presupune gi prelevarea de probe biologice (de pildb,
prelevarea de mostre de pdr, salivd, sAnge) in vederea efectuIrii unei expertize ADN. De asemenea, considerdm cI prevederile art. I 14 alin. (1) C.proc.pen. conform cdrora organul de urmdrire penald dispune efectuarea unei constatdri medico-legale cdnd este necesari o examinare corporald a invinuitului ori a victimei infracliunii (in via{a) pentru a constata pe corpul acestora existenta urmelor infracfiunii, acoperd numai examinarea fizicd intemd sau extemd a corpului unei persoane,ftrdapresupune qi prelevarea de probe biologice. De lege lata,in procedura penald rom6nd nu existd nicio prevedere legald expresb gi detaliatd cu privire la cazurile gi condiliile in care pot fi prelevate probe biologice de la persoanele in viafd, in vederea expertizdrii. Agadar, apreciem ci in lipsa
r) M. Of. w.62'7 din 20 iulie 2006. 2)Aprobatprin H.G. nr. 189712006 (M. Of. nr.24 din l6 ianuarie 2007).
351
149
consimfdmAntului expres al persoanei (invinuit, inculpat, persoan[ vdtiimatd etc.), nu se pot preleva probe biologice in vederea efectudrii unei expertize ADN'). Chiar gi in cazul in care existd acordul celui examinat, opin[m cb examinareafizicd,, precum gi prelevarea de probe biologice trebuie efectuate de un cadru medical de acelagi sex cu persoana examinatd, cu respectarea demnitIlii gi vielii private a acesteia, pentru a nu se aduce atingere drepturilor garantate de art. 3 sau art. 8 din Convenfia european[. De asemenea, fall de caracterul extrem de intruziv al mdsurii, pentru a fi satisfdcutd cerinfa de proporfionalitate a ingerinlei cu scopul urmdrit, apreciem cd probele biologice recoltate pot fi utilizate numai in cadrul procesului penal in care au fost prelevate sau in cadrul altui proces sau proceduri penale deschise de organele de urmdrire penald gi in care este implicatd persoana de la care au fost prelevate. Efectuarea autopsiei2) in cazul morfii (spre exemplu, suspecte3), violente sau a cdrei cauzd nu este cunoscuti) sau al exhumdrii impune, pentru asigurarea bunei desfEguriri a anchetein ridicarea de probe biologicea). in aceasti privinlE Comitetul de lv{inigtri al Consiliului Europei recomandi statelor membre adoptarea in dreptul intern a principiilor prevdzute in Recomandarea R 99(3) privind armonizarea regu-
o analizd detaliatd a acestui procedeu probatoriu a se vedea D.T. $tefinescu, D. Sporea, Analiza ADN - mijloc de probd valoros al justiliei, in Dreptul nr.412005, p.207-220. r) Potrivit art. 38 din Normele privind efectuarea expertizelor, a constatirilor gi a altor lucrdri medico-legale: ,,i ) Medicul legist este asistat la efectuarea autopsiei de personal sanitar mediu sau auxiliar. Autopsia rnedico-legald trebuie s[ fie completd, fArd a se omite vreun segment, tesut sau organ. 2) Nu se pot formula concluzii medico-legale privind cauza si imprejurdrile rno4ii numai pe baza unor examene externe sau inteme parliale. 3) Pentru atestarea leziunilor traumatice externe, respectiv inteme, se pot efecfua fotografii. 4) Medicul legist nu poate elibera certificat de deces fdrl efectuarea autopsiei medico-legale, cu excep{ia cazurilor in care decesul a intervenit ca urrnare a catastrofelor," 3) Potrivit art. 34 alin. (2) pct. 3 din Normele privind efectuarea expertizelor, a constatirilor 9i a altor lucrdri medico- legale, un deces este considerat moarte suspecld in urmitoarele situafii; a) moarte subitd; b) decesul unei persoane a c6rei sdnitate, prin natura sewiciului, este verificatd periodic din punct de vedere medical; c) deces care survine in timpul unei misiuni de serviciu, in incinta unei irrtreprinderi sau institufii; d) deces care survine in custodie, precum moartea persoanelor aflate in detenfie sau private de libertate, decesele in spitalele psihiatrice, decesele in spitale penitenciare, in inchisoare sau in arestul poli{iei, moartea asociatd cu activitdfile poliliei sau ale armatei in cazul in care decesul survine in cursul manifestafiilor publice sau orice deces care ridicd suspiciunea nerespectbrii drepturilor omului, cum este suspiciunea de torturd sau oricare altd form6 de tratament violent sau inuman; e) multiple decese repetate in serie sau concomitent; f) cadavre neidentificate sau scheletizate; g) decese survenite in locuri publice sau izolate; h) moartea este pusd in legdturd cu o deficien16 in acordarea asistenfei medicale sau in aplicarea mdsurilor de profilaxie ori de proteclie a muncii; i) decesul pacientului a survenit in timpul sau la scurt timp dupd o intervenfie diagnostici sau terapeuticd medico-chirurgicali. a)Potrivit art. 39 din Normele privind efectuarea expertizelor, a constat6rilor gi a altor lucrdri medico-legale, materialele biologice, cum ar fi organe, s6nge, umori, confinut gastro-intestinal, secrefii, precum qi corpurile delicte care au astfel de urme biologice se transportii la institutele
de medicirrd legalS impreund cu documentafia corespunziltoare.
r) Pentru
352
Implica{ii in procedurile
penale
149
lilor in autopsia medico-legal5r). Astfel, conform principiului 3 pct. 7 din aceasti recomandare este justificat sd fie prelevate probe biologice de la persoanele decedate in vederea identificlrii genetice. De asemenea, trebuie luate m5suri pentru a fi prevenitd contaminarea acestora 9i pentru a fi garantatE stocarea adecvat6 a rnostrelor prelevate. inlSturarea acestei carente legislative se impune in vederea compatibilizdrii legislaliei romdne cu standardele europene. in aceste sens, Recomandarea Comitetului de Minigtri nr. R(92)l'zr prevede c[ recoltarea de probe biologice gi utilizarea rezultatelor analizelor ADN in sistemul justiliei penale au ca scop identificarea suspectului sau a oricdrei alte persoane; informafiile rezultate din analizele ADN trebuie utilizate numai in scopul pentru care au fost administrate in cadrul procesului penal. Tot astfel, se arati ci prelevarea de probe biologice in scopul expertizlrii ADN trebuie sd fie efectuatd numai in condiliile determinate in dreptul intern, putdnd fi supusd unei autorizdri prealabile din partea unui organjudiciar. in cazul in care dreptul intern permite prelevarea in lipsa consimldmdntului suspectutui (fbptr"ritor, invinuit sau inculpat), aceste probe pot fi administrate numai in condifiile in care circumstan{ele cauzei justificd o asemenea acfiune. Totodati standardele europene impun crearea cadrului legislativ pentru constituirea unei baze de date rezultate din expertizele ADN, care sd fie compatibild cu standardele europene gi care sd ofere suficiente garan{ii privind securitatea gi proteclia datelor personale, in vederea schimbului de informafii in cadru procedurilor penale, intre statele U.E. (inclusiv prin transmiterea pe cale electronicd) gi in perspectiva constituirii unei baze europene de date ADN). in acest sens, Rezolufiile Consiliului U.E. aratd cd
se vedea Recomandarea Comitetului de Minigtri nr. R(99)3 din 2 februarie 1999 privind armonizarea regulilor in autopsia medico-legal6, disponibilS pe site-ul www.coe.int. 2) A se vedea in acest sens Recomandarea Comitetului de Minigtri nr. R(92) I din l0 februarie 1992 privind utilizarea expertizei ADN in cadrul sistemului justifiei penale, disponibilE pe site-uI www.coe.int. r) A se vedea, in acest sens, Rezolufia Consiliului U.E. din 9 iunie 1997 privind schimbul de rezultate ale expertizelor ADN (97lC193102) 9i Rezolufia Consiliului U.E. din 25 iunie 2001 privind schimbul de rezultate ale expertizelor ADN (20011C187 l0l ), disponibiie pe site-ul www. europa.eu. Existenfa unei asemenea baze de date este reglementat[, spre exemplu, de art. 706-54 -706-56 din Codul de procedurl penald francez privind figierul nafional informatizat cuprinzdnd amprentele genetice. Conform acestor dispozifii legale fiqierul nafional informatizat cuprinzdnd amprentele genetice, aflat sub controlul unui magistrat, este destinat centralizdrii amprentelor
r)A
genetice ce provin din probe biologice, precum gi a amprentelor genetice ale persoanelor condamnate pentru anumite infrac{iuni prevdzute limitativ de lege (de exemplu, infrac{iunile contra viefii sexuale, furt, ingel6ciune, distrugere, amenin{are de atingere aduse bunurilor, actele de terorism, falsificarea de bani gi asocierea in vederea sflvdrgirii de infracfiuni, spllare de bani etc.), cu scopul de a facilita identificarea gi ciutarea autorilor acestor infracliuni. Amprentele genetice ale persoanelor in privinfa clrora existii o suspiciune rezonabild c6 au sbv6rgit anumite infracfiuni ce prezintii un pericol ridicat, enumerate limitativ de lege, sunt gi ele pistrate in acest figier, la decizia unui ofifer de poli{ie judiciari care acfioneazi fie din oficiu, fie la cererea procurorului Republicii sau a judecltorului de instruc{ie; aceastd decizie este mentionatd in dosarul de procedurd. Aceste amprentele sunt gterse prin dispozilia procurorului Republicii care 353
149 prelevarea probelor biologice
in scopul stocdrii rezultatelor analizelor ADN trebuie
supusd unor garanlii menite sd protejeze integritatea fizicd a persoanei de la care se face prelevarea; de asemenea, posibilitatea schimbului trebuie sd fie limitat[ la datele rezultate din analiza pl4ii necodificate a moleculei ADN, in privinfa cdrora se prezumd cd nu conlin informalii cu privire la caracteristicile ereditare specifice. In acest context, recent, a fost adoptatd Legea nr. 761 2008 privind organizarea
Sistemului Nalional de Date Genetice Judiciare (in continuare S.N.D.G.J)r). Constituirea S.N.D.G.J. urmdregte prevenirea gi combaterea unor categorii de infrac{iuni prin care se aduc atingeri grave drepturilor gi libertdlilor fundamentale ale persoanei, in special dreptului la viald gi la integritate fizicd gi psihicd, precum gi pentru identificarea cadavrelor cu identitate necunoscutd, a persoanelor disparute sau a persoanelor decedate in urma catastrofelor naturale, a accidentelor in mas[, a infracliunilor de omor sau a actelor de terorism. S.N.D.G.J. confine profile
genetice2), date cu caracter personal gi date despre caz, corespunzdtoare urmdtoarelor categorii: a) suspecli - persoanele despre care existd date gi informalii cd ar putea fi autori, instigatori sau complici ai unor infracfiuni; b) persoane condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii pentru sdvArqirea unor infracfiuni; c) urme biologice prelevate cu ocazia efectuirii cercetdrii la fala locului; d) cadavre cu identitate necunoscutS, persoane dispdrute sau persoane decedate in urma catastrofelor naturale, a accidentelor in masd, a infracjiunilor de omor sau a actelor de terorism. In S.N.D.G.J. se verificd gi se compard profile genetice gi date cu caracter personal, in scopul: a) excluderii persoanelor din cercul de suspecfi gi identificdrii autorilor unor
gi funclionarea
infractiuni3); b) stabilirii identite|i persoanelor
victime ale catastrofelor naturale, ale
actioneaz[ fie din oficiu, fie la cererea persoanei interesate, atunci cdnd pdstrarea lor nu pare a mai fl necesard, {in6nd cont de scopul figierului. CAnd este sesizat de cdtre persoana interesata, procurorul Republicii trebuie sd o informeze de modul in care s-a dat curs cererii sale; dacd procurorul nu a dispus $tergerea, persoana poate sesiza in acest scop pejudecdtorul de libertali gi detenfie, a cdrui hotdrdre poate fi contestatd in fa(a pregedintelui camerei de instruclie. Ofilerii de polilie judiciard, din oficiu sau la cererea procuromlui Republicii sau a judecdtorului de instrucjie, pot compara amprentele oricdrei persoane cu privire la care existb o suspiciune rezonabili cu privire la sdvdrgirea unei crime sau a unui delict, cu datele incluse in figier, fhrd totugi ca aceaste amprentd sd poatd fi pdstrata in figier. Figierul con{ine gi amprentele genetice ce provin din probele biologice adunate cu ocazta procedurilor de cercetare a cauzelor unui deces sau ale unei disparifii, precum gi amprentele
genetice care corespund sau sunt susceptibile a corespunde persoanelor decedate sau c6utate. Amprentele genetice pdstrate in acest figier nu pot fi realizate decdt pornind de la p64ile
necodate ale acidului dezoxiribonucleic, cu excep{ia segmentului care conline informalia geneticl despre sex.
I) M. Of. nr. 289 din 14 aprilie 2008. Legea va intra in vigoare in termen de 6 luni de la data publicdrii in Monitorul Oficial. 2) Prtnprofil genetic - coddalfanumeric ob{inut din materialul genetic, prin aplicarea tehnicilor
de biologie moleculard.
Pentru excluderea persoanelor care au a\ut contact cu locul comiterii infracliunii in mod justificat sau accidental, se pot preleva gi analiza probe biologice de la acestea, precum qi de
3)
354
Implicafii in procedurile penale
149
accidentelor in masd 9i ale actelor de terorism; c) realizdrii schimbului de informalii cu celelalte state 9i combaterii criminalita{ii transfrontaliere; d) identificdrii participanfilor la comiterea unor infracfiuni. Prelevarea probelor biologice se face prin metode noninvazive, respectiv recoltarea celulelor epiteliale prin periaj al mucoasei bucale, iar in situaliile in care nu se poate reahza aceastd modalitate, prin recoltarea unor celule epiteliale din regiunea felei. in cadrul procesului penal, protecfia persoanei suspectate de saviirgirea unei infracfiuni (frptuitor, invinuit sau inculpat) impotriva relelor tratamente a impus reglementarea unor condilii pentru efectuarea prelevdrii. Astfel, probele biologice nu pot fi prelevate de la orice suspect, ci numai de la persoanele suspectate de sdvdrgirea anumitor infracfiuni, strict gi limitativ prevdzute de leger). Prelevarea se face, de reguld, cu consimldmdntul suspectului (in cazul suspectului minor fiind necesar gi consim![mAntul reprezentantului legal al acestuia), la solicitarea scrisd a organelor de urmdrire penald sau a instanfei de judecatd.
Considerdm cd prezintd importanp nu modalitatea in care este solicitat acest consimfdmdnt, ci forma in care suspectul igi exprim[ manifestarea de voinfd. De aceea, avdnd in vedere rigorile probatiunii impuse de Curtea Europeand in materia art. 3, apreciem cd legiuitorul trebuia sd prevad6 cel pulin forma scrisd a actului in care este exprimat consimfbmdntul suspectului la prelevarea de probe biologice. Ca exceptie, in cazul in care suspectul de la care urmeazd sd se recolteze sau reprezentanlii legali ai suspectului minor nu igi dau consim!6mdntul, legiuitorul a prevdzut posibilitatea organului competent sd efectueze prelevarea ,,de a informa instanla de judecati, care va dispune cu privire la prelevarea sau, dupd caz, neprelevarea probelor biologice fbrd acordul respectivelor persoane". Degi, in aceste situalii, controlul judiciar este extrem de necesar, legiuitorul nu s-a preocupat de reglementarea unei proceduri detaliate pentru dispunerea prelevarii probelor biologice, rezumdndu-se a ardla cd instanla (gi nu judecdtorul, cum ar fi fost adecvat, in cursul urmdririi penale), se pronunli ,,dupd ce este informatd". Astfel, nu sunt stipulate: condifiile qi forma in care poate fi sesizatd instanfa, procedura de
solufionare (gedinJ6 publicd sau camera de consiliu, citare, participare procuror, suspect etc), felul hotdrdrii prin care se pronunfd instanla (incheiere, sentinfd), calea de atac.
la victimele infracfiunilor, cu consimfdm6ntul acestora. Profilele genetice ale acestor persoane vor fi verificate, prin comparare in S.N.D.G.J., numai pentru infracliunea respectivd 9i in scopul pentru care s-a fEcut recoltarea, f6rd sd fie stocate inbaza de date. I) Infracfiunile pentru care pot fi prelevate probe biologice, in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J. sunt cele prev6zute de: art. ll4 -179 C.pen.; art. l8l-184 C.pen.; art. 189 C.pen., art. 190 C.pen.; art. 197 C.pen., art. 198. C.pen.; art.20l , art.203 C.pen.; art.27l C.pen.; art. 267t C.pen.; art.279t C.pen.; art.280 C.pen.; art. 306 C.pen.; art. 356-360 C.pen. De asemenea, sunt avute in vedere actele de terorism prevdzute de Legea nr,53512004 privind prevenirea Eicombaterea terorismului; infracliunile prevdzute la art.2, art. 3, art. 10 9i art. l2 din Legeanr.14312000 privindprevenirea gi combaterea traficului gi consumul ilicit de droguri; infracliunea prevdzutd la art. 22 alin. (3) din O.U.G. nr. l2l/2006 privind regimul juridic al precursorilor de droguri, aprobatd cu modificdri prin Legea nr. 18612007.
355
150-151
in aceste condilii, singura concluzie ce se poate trage este cd se aplicd dispoziliile de drept comun, situalie cu totul incompatibil[ cu scopul urmdrit prin aceastl procedurd. Prelevarea, pistrarea gi transportul probelor biologice de la suspecfi, in vederea introducerii profilelor genetice in S.N.D.G.J., se realizeazd de personalul Poliliei RomAne, instruit in acest sens, la solicitarea organelor de urmdrire penald gi/sau
instanlelor
150.
de
judecatd.
Interven{ii medicale in scopul recoltirii de probe prevdzute in legi speciale. Potrivit art.25 din Legea nr. 14312000 privind prevenirea gi combaterea traficului gi consumului ilicit de drogurir), ,,in cazul in care existd indicii temeinice c[ o persoand transportd droguri ascunse in corpul sdu, pe baza consimfImdntului scris, organul de urmdrire penald dispune efectuarea unor examene medicale, in vederea depistdrii acestora. in caz de refuz se va solicita autorizarea procurorului, care va mentiona gi unitatea medicall ce urmeazd si efectueze aceste investiga{ii medicale". Ca naturd juridicd, acest procedeu probatoriu reprezintd o examinarefizicd intern6 a
corpului unei persoane in scopul descoperirii obiectului infrac{iunii de trafic de droguri sau trafic interna{ional de droguri. Degi dispozifia legall nu prevede expres, apreciem ci investigafia medicald poate fi efectuatd numai in cadrul urmdririi penale incepute impotriva persoanei suspectate ci transportd droguri, nefiind posibil ca aceastd misurS, ce are un caracter deosebit de invaziv, sd fie dispusi in cadrul actelor premergdtoare inceperii urmlririi penale. Considerlm cd in vederea garantdrii dreptului prevdzut de art. 3 din Convenfia europeand, in toate cazurile, examinarea medicald trebuie efectuatd intr-o asemenea manieri, inc6t sI nu il plaseze pe invinuit sau inculpat in ipostaze umilitoare sau sd nu ii fie provocate traume fizice sau psihice, care sd depdgeascd in intensitate pe cele
inerente investig[rii medicale.
$2. Rele tratamente aplicate persoanelor arestate preventiv sau aflate
in executarea pedepselor privative de libertate

2.1. Protecfia
strnitilfii sau a persoanei in etate
I 5 I. Standardul european de proteclie. Reguli generale. I 52, Starea de sdndtate a persoanei arestale preventiv sau afate in executarea pedepselor privative de libertate. 153. Vdrsla persoanei arestate preventiv sau afate in execularea pedepselor privative de libertate. 154. Garanlii procedurale in dreptul romdn. 155. Asislenla medicald a persoanelor private de libertale. 156. Suspendarea urmdririi penale sau a judecdlii pe motive medicale. 157. Amdnarea sau intreruperea executdrii pedepsei privative de libertale.
151. standardul european de protecfie. Reguli generale. convenfia european[nu confine nicio dispozifie specificd referitoare la situalia persoanelor private de libertate,
r)
M. Of, nr.362 din 3 august 2000, cu modificdrile gi completilrile ulterioare.
3s6
Implicatii in procedurile
penale
151
dar Curtea Europeandr) aardtatcd statul trebuie sd se asigure cd o persoand este privat[ de libertate in condilii compatibile cu respectul demnitelii umane, cd maniera gi metoda de executare a mdsurii nu il supun pe cel privat de libertate la suferinfe de o intensitate ce depigegte nivelul de suferinld inerent detenfiei gi cd s[nltatea persoanei private de
libertate este asiguratd in mod corespunzdtor, ludnd in considerare cerinlele practice

ale incarceririi Curtea Europeand aanalizatcompatibilitatea cu prevederile art. 3 attt prin raportare pedeapsd
la momentul pronunfdrii hotlr6rii prin care se dispune o mlsur[ sau o
privativd de libertate, cAt gi prin raportate lafaza de executare a pedepsei. in prima situalie, instanfa europeand a relevat c[ sarcina sa nu este aceea de a aprecia dacd pedeapsa pronunfat[ in cauzd este sau nu justificatb fafd de starea de sdndtate a persoanei, ci de a se asigura cA executarea pedepsei nu contravine dispozifiilor art. 3 din Convenlia europeand2). Astfel, simpla condamnare a unei persoane grav bolnave la o pedeapsd privativd de libertate sau condamnarea unei persoane la o pedeaps[ privativd de libertate de 4l de ani nu constituie o incdlcare a prevederilor art. 33). in acest context, punctul nr. 18 din Recomandarea Comitetului de Minigtri nr. R(99)224)prevede c[ in procesul aplicdrii legii, procurorii gijudecitorii ar trebui si find cont de resursele disponibile, in special pe planul capacitdfii locurilor de detenfie. Prin urmare, in privinla alegerii pedepsei Curtea Europeand lasb o larg[ marj[ de apreciere atdt legiuitorului, cdt gi judecdtorului, sub rezerva ca judecbtorul sd find cont de condiliile executdrii sale gi ca durata privdrii de libertate sd nu fie determinatd o datb
pentru totdeaunas).
r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 7 februarie 2008, in cauza Kostadinov contra Bulgariei, parag. 55; CEDO, hotdrdrea din l8 decembrie 2007, in cauza Dybeku contra Albaniei, parag. 38; CEDO, hotirdrea din 26 octombrie 2000, in cauza Kudla contra Poloniei, parag.94. 2) A se vedea: CEDO, hotir6rea din 7 iunie 2001, in cauza Papon contra Fran{ei; CEDO, decizia din 30 septembrie 2003, in cauza Bemard contra Franfei. 3) A se vedea: CEDO, hot6rdrea din I I aprilie 2006, in cauza Leger contra Franfei; pentru o analizd detaliatd a acestei catze, a se vedea: F. Massias, Droit de I'Homme, in Revue de science criminelle et de droit pdnal compard w. 112007, p. 134-l4l ; J.-P- Cdrd, Compatibilit6 d' une ddtention de 4l ans avec les articles 3 et 5 de la Convention europ6enne des droits de I'homrne, in Recueil Dalloz nr. 26/2006, p. 1800-1802. in aceelagi sens, a se vedea CEDO, hotdrdrea din 29 martie 2007,in cauza Mircea contra RomAniei, parag. '19-82.in aceasti din urmd cauzd, procesul penal a fost suspendat pe baza unor expertize medicoJegale care atestau imposibilitatea reclamantei de a participa la judecatI, pdntr in momentul in care prezenfa acesteia a fost posibili. Dupi condamnarea definitivi, instanfele au amdnat, respectiv intrerupt de mai rnulte ori executarea pedepsei fa{d de starea de sdndtate foarte gravd a reclamantei. a) A se vedea, in acest sens, Recomandarea Comitetului de Minigtri nr. R(99) 22 din
30 septembrie 1999 privind suprapopularea inchisorilor gi inflafia carcerald, disponibild pe

site-ul www.coe.int.
5) A se vedea F. Massias, Bilan de la jurisprudence rdcente relative a la protection offerte par I'article 3 en mati6re de privation de libert6, Rewe de science criminelle et de droit pdnal
compard nr. l/2003, p.149.
357
151
Aplicarea unei pedepse cu detenliunea pe viald unui major nu este in sine interzisd sau incompatibild cu prevederile art. 3 sau ale altui articol din Convenlia europeand. Aprecierea respectdrii standardelor convenfionale se face in general, in cazul pedepselor cu detenliunea pe viaf6, prin raportare la condiliile prevhzute in dreptul intern cu privire la posibilitatea eliberdrii unui asemenea condamnat. Astfel, este suficient pentru respectarea exigenlelor art. 3 ca o pedeapsd cu detentiunea pe viafl s[ poati fi
facto sau de iure mic1oratdt). tn ce privegte faza de executare a pedepsei, Curtea Europeani a analizat "e"u compatibilitatea cu art. 3 atdt in cazul in care persoana era in etate sau suferindd la momentul condamndrii, cdt gi in cazul in care starea de sdnltate a persoanei private de
de
libertate s-a agravat pe parcursul detenfiei. in aceastd materie Comitetul de Minigtri al Consiliului Europei a adoptat, la data de 1 1 ianuarie 2006, Recomandarea (2006)2 referitoare la Regulile penitenciare europene, ce a inlocuit vechea Recomandarea (87) 3, ca urmare a evolufiei legislafiei gi practicii in majoritatea statelor membre, a contribufiei avute de Curtea Europeanl (intrucdt justifia nu se opre$te la porlile inchisorii2)), a numeroaselor vizite efectuate de C.P.T.]) Recomandarea (2006) 2 prevede cd autoritSlile locului de delinere trebuie s[ protejeze sdndtatea tuturor persoanelor private de libertate aflate in custodie. in acest scop, este necesar ca fiecare persoand sd beneficieze de asistenld medicald, Medicul locului de definere trebuie sd prezinte un raport directorului atunci cdnd considerd cd sdndtatea fizicd sau mintald a unui delinut este sau va fi afectatd negativ de continuarea deten{iei sau de condiliile de detenlie, inclusiv de condiliile izoldrii. Delinulii bolnavi care necesitd tratament special trebuie transferali in institulii specializate sau in spitale civile, dacd acest gen de ingrijiri nu se acordd in penitenciar. Acolo unde penitenciarul dispune de spital propriu, acesta trebuie dotat in mod adecvat, fiind necesari angajarea de personal calificat, in mdsurd sd asigure ingrijirile gi tratamentul adecvat definufilor. Agadar, vdrsta sau starea de sdnltate a unei persoane nu constituieperse impedimente la dispunerea unei mdsuri sau pedepse privative de libertate sau la menfinerea in
se vedea CEDO, hotdrirea din l2 februarie 2008, in cauza Kafkaris contra Ciprului, parag.97-98. Din aceastd perspectivd dreptul romAn satisface intru totul exigenfele art. 3 din Convenlia europeantr. Astfel, potrivit art. 55 alin. (2) C. pen. in cazul in care cel condamnat la pedeapsa detenliunii pe viali a implinit vdrsta de 60 de ani in timpul executirii pedepsei, detenfiunea pe via!6 se inlocuiegte cu inchisoarea pe timp de 25 de ani. Tot astfel, potrivit art. 55r C.proc.pen., cel condamnat la pedeapsa deten{iunii pe via16 poate fi liberat condifionat dupd executarea efectivd a20 de ani de detenliune, dacd este stdruitor in munc[, disciplinat gi dA
r)A
dovezi temeinice de indreptare, lindndu-se seama gi de antecedentele sale penale. Condamnatul trecut de vdrsta de 60 de ani pentru bdrbali gi de 55 de ani pentru femei poate fi Iiberat condilionat dupd executarea efectivd a l5 ani de detenfiune, dacd este stiruitor in munc5, disciplinat 9i dd dovezi temeinice de indreptare, findndu-se seama gi de antecedentele sale penale.
2)
2l februarie
1975,
in cauza Golder contra Marii
Britanii.
r) Pentru o analiz6, detaliatd a recomandSrii, a se vedea P. Poncela, L'harmonisation des normes penitentiaires europ6enne, in Rewe de science criminelle et de droit penal compard nr. ll200l,p. 126-133. 358
ts2
deten{ie, dupi privarea de libertate. insb Curtea Europeani admite mai mult sau mai pulin clar cI penitenciarul nu constituie un cadru adecvat pentru sfbrgitul viefii, oferind un nivel ridicat de protecfie persoanelor private de libertate ce au o vdrstd foarte inaintd (de pild6: 88 de ani, incauza Papon; 80 de ani, incauza Priebke; 78 de ani, incauza Sawoniuk)').
152. Starea de sinltate a persoanei arestate preventiv sau aflate in executarea pedepselor privative de libertate. Nu s-ar putea susfine cd. art.3 din Convenlia european[ stabilegte o obliga{ie generald de a elibera o persoand pe motive de sdndtate sau de a o plasa intr-un spital civil pentru a-i permite sd beneficieze de un tratament medical specific bolii de care sufer6. Articolul 3 nu interzice privarea de libertate a unui persoane bolnave, ci impune in acest context obligalia statului de a proteja starea de sdndtate a persoanei private de libertate, prin asigurarea unor condifii de deten{ie adecvate. Curtea European62) acceptd ci asistenla medicald disponibild in spitalele din locurile de definere nu poate fi intotdeauna la acelagi nivel ca in cele mai bune unitdli spitalicegti din sistemul public de sbndtate. Cu toate acestea, statul trebuie sI se asigure
cd sdndtatea gi bundstarea persoanelor private de libertate sunt in mod adecvat garantate,
printre altele, prin furnizarea asistenlei medicale necesare acestora. in situalii speciale, determinate de motive medicale, deten{ia unei persoane poate atrage imprejurbri in care buna administrare a justi{iei s[ impund luarea unor mdsuri de naturd umanitard, in scopul atenudrii efectelor detenliei. Starea de sindtate, vdrsta sau existen{a unui handicap fizic important pot constitui situalii pentru care se pune problema capacitdfii de a suporta detenlia.
Curtea Europeand a constatat ci men{inerea in detenlie pentru o perioadd indelungatd a unei persoane in vdrstd gi cu o stare de sdndtate precard poate intra in domeniul de aplicare a art. 33). De asemenea, menlinerea in detenfie a unui tetraplegic in condilii inadecvate fafd de starea sa de sdndtate constituie un tratament degradanta).
Prin urmare, exist[-tr] elemente particulare ce trebuie luate in considerare in legdturd cuanaliza coinpatibilitltii stArii de boald a dejinutului cu condiliile sale de detenlie7 situalia medicald a definutulul,'oaracterul adecvat al asistenlei medicale ce este oferitd in sistemul penitenciar gi oporrunitatea menfinerii detenfiei fald de starea
de sdndtate a delinutuluis).
in jurisprudenta sa, Curtea l)A

se
_!yope111
a qp_rl9t31
gompaJlbilitatea art. 3
9g_{_g19n1ia
vedeaF. Massias, Bilan de la jurisprudence rdcente relative a la protection offerte par
I'article 3 en mati6re de privation de libert6, op. cit., p. 145-153. 2) A se vedea CEDO, hotdrArea din 26 octombrie 2000, in cauza Kudla contra Poloniei, parag.94; CEDO, hotErdrea din 28 ianuarie 7994, in cauza Hurtado contra Elvefiei,parag. T9. r) A se vedea CEDO, decizia din 7 iunie 2001, in cauza Papon contra Franfei. a)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 10 iulie 2001, in cauza Price contra Marii Britanii, parag. 30; CEDO, hotdrdrea din 24 octombrie 2006, in cauza Vincent contra Frantei. 5) A se vedea: CEDO, hotirArea din 28 martie 2006, in cauza Melnik contra Ucrainei, pang.94; CEDO, hotdrArea din l4 noiembrie 2002, in cauza Mouisel contra Franlei,parag.40-42; CEDO, hotbrdrea din l5 ianuarie2004, in cauza Sakkopoulos contra Greciei,parag.39. 359
152
unei persoane suferind de leucemie (cauza Mouisel contra Fran{ei), a unei persoane cu afec{iuni psihice, care a avut mai multe tentative de suicid (cauza Kudla contra Poloniei) sau a unui toxicoman aflat in stare de sevraj (cauza McGlinchey 9i allii contra
Marii Britanii).
in cauza Kudla contra Polonieir), Curtea Europeand a refinut cd nu existi o incdlcare a dispoziliilor art. 3 din Convenlia europeani, reclamantul solicit6nd gi primind in
timpul detentiei asistenfd medicali psihiatricl adecvatii cu regularitate, fiind examinat de diverse comisii de specialigti, iar cele doud tentative de suicid nu erau imputabile autoritetilor. in consecinld, instanfa europeand a drepturilor omului a apreciat cd insigi
natura stdrii psihologice a reclamantului a determinat o vulnerabilitate mai mare a acestuia in comparafie cu un definut obignuit gi c[ starea de detenfie ar fi putut exacerba sentimentele de sup[rare, suferinfi gi fric6, dar nu se poate retine cd a fost supus unor rele tratamente ce au atins un nivel de severitate care sd atragl aplicarea art. 3. in caura Mouisel contra Franlei2), Curtea Europeanl a apreciat cd existd o incdlcare a art. 3 din Convenfia europeand prin menfinerea in detenlie a reclamantului bolnav de leucemie, care a crat o suferinld ce dep[gegte suferinfele inevitabile ale detenliei gi a'la tfatamentului anti-cancer, fiind un tratament inuman gi degradant. in cauzd, reclamantul condamnat la l5 ani inchisoare era suferind de leucemie gi actele medicale puneau in evidenld evolufia bolii gi caracterul pulin adecvat al detenfiei, frrd a fi luate mdsuri speciale de autoritiilile penitenciarului (spitalizare sau piasarea intr-un loc unde condamnatul bolnav sd poatd fi supravegheat). in privinfa portului cdtugelor pe perioada transferului condamnatului la spital,
Curtea Europeand a apreciat3) cd acesta poate fi justificat in condiliile in care existd riscul de fug[, rdnire sau v[t[mare. insd fafd de starea de slndtate a reclamantului,
disconfortul gedinfelor de chimioterapie, slSbiciuneafizicd a aceshria, portul cdtugelor

era disproporfionat. in acelagi sens, in cauza Kucheruk contra Ucrainei, Curtea Europeand a opinat cI incdtugarea reclamantului ce suferea de tulburdri mintale pe o perioadi de gapte zile,
fbr[ nicio justificare psihiatricb gi in lipsa aplicdrii weunui tratament pentru v6tlmerile corporale suferite ca urnare a folosiri forfei cu ocaziarefinerii sale sau provocate prin acte de autoagresiune in perioada in care a executat sancfiunea disciplinard a izolarii, trebuie sd fie privitd ca tratament inuman sau degradanf).
r) A se vedea CEDO, hotErdrea din 26 octombrie 2000, in catza Kudla contra Poloniei, parag. 95-99. 2) A se vedea CEDO, hotiirArea din 14 noiembie 2002, in cauza Mouisel contra Franfei, parag. 38-48. Pentru o aralizd, detaliat[ a acestei cavtze, a se vedea F. Massias, Bilan de la jurisprudence rdcente relative d la protection offerte part I'article 3 en mati6re de privation de libertd, op. cit., p. 144-155. 3) in acela$i sens, a se vedea CEDO, hotilrdrea din 16 decembie 1997,in cauza Raninen conha Finlandei, parag. 56. {) A se vedea CEDO, hotilr&ea din 6 septembrie 2007, in cauza Kukeruk contra Ucrainei,
parag.145.
360
penale
152
in cauza Vincent contra Franleir), instanla europeand a apreciat cd privarea de libertate a unei persoane ce suferd de un handicap locomotor, intr-un spafiu in care nu se poate deplasa prin mijloace proprii (scaun cu rotile), fbrd a exista, astfel, posibilitatea plrisirii celulei constituie un trafament degradant in sensul art.. 3, Agadar, condiliile de detenlie trebuie sd fie adaptate stdrii de sindtate sau vdrstei persoanei definute. Lipsa resurselor financiare nu poate, in principiu, justifica condiliile de detenfie care prin precaritiatea lor conduc la incilcarea art.32). Lipsa unei ingrijiri medicale adecvate 9i, in general, deten{ia unei persoane bolnave in condilii inadedvate3); pot-constitui un tratament contrar art. 3 din Convenlia
europeand.
In cauza Riviere contra Franleia), reclamantul suferind de tulburlri psihice a fost privat de libertate intr-un penitenciar in care nu i se putea asigura un tratament adecvat. Curtea Europeani a ardtat ce autoritelile nafionale nu au asigurat ingrijirea adecvatd
stdrii de sinltate a reclamantului, care sd evite supunerea acestuia la traCamente contrare art. 3. Instanfa europeand a apreciat cd menfinerea acestuia in detenfie, fbrd un cadru medical adecvat, a reprezentat o situafie deosebit de grea 9i l-a supus la o incercare care exb-ede nivelul inevitabil de suferinlS inerent detenfiei, ceea ce echivaleazd cu supunerea reclamantului la tratamente inumane gi degradante. Asifel, instan{a de la Stasbourg a considerat ci in privin{a persoanelor private de libertate, care suferd de o boald mintald, analiza compatibilitdlii condiliilor de detenlie cu exigen{ele art. 3 trebuie sd aibb in vedere vulnerabilitatea acestora gi incapacitatea lor, in anumite cazuri, de a se pldnge in mod coerent sau chiar de loc, cu privire la modul in care sunt afectati de anumite tratamente5). in cauza I.T. contra Rom6niei6) s-a refinut cd reclamantului, infestat cu HIV gi aflat in cursul executlrii unei pedepse, i-a fost prescris de cdtre doctori un tratament
r)
se vedea CEDO, hotdrdrea
din 24 octombrie 2006, in cauza Vincent contra Fran{ei,
parag.106.
2) A se vedea: CEDO, hotir6rea din l8 decembie 2007, in cauza Dybeku contra Albaniei, parag. 50; CEDO, hotirArea din 2 februarie 2006, in cauza lovchev contra Bulgariei, parag. 136; CEDO, hot6rdrea din 29 aprilie 2003, in cauza Poltoratskiy contra Ucrainei, parag. 148. r) A se vedea: CEDO, hotlrdrea din 18 decembie 2007, in cauza Dybeku contra Albaniei, parag.4l1' CEDO, hotlirdrea din 25 octombrie 2007, in cauza Yakovenco contra Ucrainei, parag. 80; CEDO, hotirdrea din l0 iulie 2007, in cauza Paladi contra Republicii Moldova, parag. 76-85; CEDO, hotdrdrea din 4 octombrie 2005, in cauza Sarban contra Republicii Moldova, parag. 90; CEDO, hotdrArea din 2 decembie 2004, in cauza Farbtuhs contra Letoniei, parag. 5l; CEDO, hotlrdrea din l0 februarie 2004, in cauza Naumenko contra Ucrainei, parag. 112.
A se vedea CEDO, hot6rdrea din I I iulie 2006, in cauza Riviere contra Fran{ei, parag.76. 5) A se vedea: CEDO, hotirdrea din l8 decembrie 2007, in cauza Dybeku contra Albaniei, pang. 4l; CEDO, hotir6rea din 24 septembrie 1992, in cauza Herczegfalvy contra Austriei, parag.82; CEDO, hotirdrea din 24 septembrie 1992,in cauza Aerts contra Belgiei, parag. 66. 5) A se vedea CEDO, decizia din 24 noiembrie 2005, in cauza I.T. contra RomAniei. in acelaqi sens, a se vedea CEDO, hotdrdrea din l4 decembrie 2004, in cauza Gelfrnann contra Frantei, parag.59.
a)
361
t52
medical gi un regim alimentar adecvat stdrii sale de boald. Curtea Europeand a apreciat cd nerespectarea tratamentului medical gi a regimului prescris a avut loc pe perioade limitate de timp, autoritlfile romdne acfiondnd in mod adecvat fald de problemele de sdn[tate ale reclamantului. Acesta nu a fost privat de medicamente pe o perioadi lungi de timp gi nu a trebuit sI suporte costurile tratamentului. Curtea Europeand a stabilit cd aceste disfuncfionalitili nu pot prin ele insele, fafd de imprejurdrile concrete ale cauzei, sd conducl la concluzia ce autoritAfle romine nu gi-au indeplinit obligatia de a proteja sdndtatea reclamantului gi nu sunt de naturd a atrage responsabilitatea statului, in temeiul art. 3 din Conven{ia europeani. in schimb, in cauza Yakovenko contra Ucraineir), instan{a europeand a considerat cd lipsirea reclamantului de asistenfa medicali oportunl gi adecvatd, in condi{iile in care acesta era seropozitiv gi suferind de tuberculozd, echivaleazd. cu un tratament inuman gi degradant. in canza Reggiani Martinelli contra Italiei2), Curtea Europeand a rejinut cf, reclamanta, care suferise o interven{ie chirurgicald in urma cdreia ii fusese extirpatd o tumoare la creier inainte de incarcerare, a beneficiat in cadrul penitenciarului de o asistenfd medicald de aceeagi calitate cu cea din afara inchisorii, nefiind incdlcate dispoziliile art.3 din Convenfia europeand. in cauza McGlinchey $.a. contra Marii Britanii3) s-au ptezentat probe cu privire la o toxicomand a cdrei stare generalb de sdndtate nu era bund inci din momentul incarcerdrii sale. Ulterior, din cauza stdrii sale (manifestatd prin vdrsdturi, incapacitatea de a se hrdni gi de a reline lichide), definuta a pierdut mult in greutate gi a suferit un colaps. Or, autoritI{ile de detenfie nu au luat mdsuri pentru a stabili cu exactitate cauza pierderii in greutate a delinutei, factor care ar fi trebuit sd alerteze autoritalile cu privire la starea gravd a acesteia. Starea definutei nu a fost supravegheatd in cursul weekendului, cdnd greutatea sa a scdzut gi mai mult, gi autoritdlile au omis sd ia mdsuri adecvate de ingrijire (de exemplu, de{inuta ar fi putut fi trimisd la spital). Avdnd in vedere rdspunderea care incumbi autorit[1ilor de detenlie de a asigura delinufilor ingrijirile medicale necesare, Curtea Europeanb a refinut cb cerinlele art. 3 din Convenlia europeand nu au fost respectate in spefd. Intr-o altd hotdr6re pronunlatd in cauza Gelfmann contra Fran{eia), Curtea Europeand a constatat cd nu a existat o violare a dispoziliilor art. 3. Autoritelle franceze au respins cererile reclamantului infestat cu virusul HIV, condamnat la 22 de ani de inchisoare pentru infrac{iuni grave de violenfd, cu motivarea cd, degi maladia de care suferd condamnatul este incurabild, starea sa de sdn[tate este compatibild cu detenfia, iar A se vedea CEDO, hotdrdrea din 25 octombrie2007,in cauza Yakovenco contra Ucrainei, parag. 101. 2) A se vedea CEDO, decizia din l6 iunie 2005, in cauza Reggiani Martinelli contra Italiei. r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 29 aprilie 2003, in cauza McGlinchey g.a. contra Marii Britanii, parag. 57-58. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 14 decembrie 2004, in cauza Gelfmann contra Franfei, parag. 54-60.
362
r)
153-155
acesta prezintd un pericol criminologic Ai autoritdtile supravegheazd atent starea de
sdn[tate a reclamantului. in cauza Khudobin contra Rusieir), Curtea Europeani a apreciat cd in speti existau dovezi cd reclamantul avea serioase probleme medicale, fiind depistat seropozitiv gi suferind de tulburdri mintale, care necesitau un tratament adecvat, fbrd ca starea de sdndtate sd fie incompatibila cu detenfia. in aceste imprejurdri, absenfa unei asistente medicale adecvate gi permanente asociatd cu refuzul autoritdfilor de a permite o examinare medicali a stdrii de sdndtate a reclamantului de c[tre o altd echipd de medici decdt cea de la locul de detenlie au creat acestuia un sentiment putemic de insecuritate, care aldturi de suferinlelefizice au condus la un tratament degradant, fiind astfel incdlcat art.3 din Convenfia europeani. 153. VArsta persoanei arestate preventiv sau aflate in executarea pedepselor privative de libertate. in cur,ru Farbtuhs contra Letoniei2), Curtea de la Strasbourg a re{inut ci men{inerea in detenfie a reclamantului in vdrstb de 84 de ani, condamnat la 5 ani inchisoaTe-pentru cfrme imp-oTiiva umanitetii gi genocid, nu a fost adecvatd
rdpb-rtatIa vAista avansatd, gradul de infirmitate gi starea sa de sdndtate. Situalia in care a fost plasat nu i-a putut crea dec6t sentimentul constant de angoasi, de inferioritate
9i de umilinfS. Durata indelungatd, de peste un an, a procedurilor de liberare, in

ciudd existenlei unei cereri exprese a directorului penitenciarului 9i a unei expertize, caracterul inadecvat al ingrijirii medicale, starea de infirmitate (reclamantul nefiind capabil sd se ingrijeascd singur) gi agravarea stdrii de sdndtate pe perioada detenfiei au constituit un tratament degradant.
154. Garanfii procedurale in dreptul romAn. Legiuitorul romAn a reglementat atdt situafia persoanei bolnave aflate in cursul urmdririi penale sau judecdlii (art. 303 C.proc.pen., art. 239 C.proc.pen.), arestatd preventiv (art. 139' C.proc.pen.), cdt gi situalia persoanei condamnate sau aflate in executarea pedepsei (art. 453 C.proc.pen., respectiv art. 455 C.proc.pen.). Au fost astfel reglementate institu{ii compatibile cu respectarea demnitalii umane, in scopul de a evita ca o persoand bolnavd sd fie supusd unei suferinle sau incercdri avdnd o intensitate care sd depdgeascd nivelul de suferin(5 inerentd detenfiei. De asemenea, au fost prevdzute garanlii in Legea nr. 27512006 gi in Regulamentul de aplicare a legii cu privire la asigurarea asistenfei gi tratamentului medical efectiv 9i adecvat persoanelor private de libertate.
155. Asistenfa medicali a persoanelor private de libertate. Pentru asigurarea asistenfei medicale persoanelor private de libertate, in cadrul Administrafiei Nafionale a Penitenciarelor funclioneazd o relea sanitard proprie, care cuprinde: cabinete de medicin[ primar6, cabinete de medicin[ dentard, farmacii, puncte farmaceutice, infirmerii, cabinete gi ambulatorii de specialitate, penitenciare-spital gi mijloace de transport medical.
l)
se vedea CEDO, hotlrdrea din 26 ianuarie2007,

se vedea CEDO, hotdr6rea
in
cauza Khudobin contra Rusiei,
parag.94-95.
2)A
din 2 decembrie2004, in cauza Farbtuhs contra Letoniei, 363
parag.49-61.
155
asigurlri sociale de sindtate.
Serviciile medicale spitalicegti se realizeazd prin internare in penitenciarele-spital, precum qi in alte unitdfi sanitare de profil, aflate in relafii contractuale cu casa de
Persoanele private de libertate beneficiazd gratuit de medicamentele prevdzute in Nomenclatorul produselor medicamentoase de uz uman, aprobat de Agenlia Nafionald a Medicamentului Examenul medical al persoanelor private de libertate se rcalizeazd in condilii de confidenfialitate la primirea in locul de definere gi in timpul executdrii pedepsei sau pe parcursul arestlrii preventive, in mod periodic, la transfer, la punerea in libertate, la solicitarea persoanelor private de libertate, precum gi ori de cdte ori este necesar. Dupd primire, in termen de 72 de ore, medicul locului de definere efectueazb examenul clinic complet, putAnd fi solicitate investiga(ii paraclinice, astfel incdt in cel mult 2l de zile sd se stabileascd starea de sbnitate 9i cerinfele de asistenld medical[
ori de hrand suplimentare, precum gi capacitatea de muncd, consemn6nd constatdrile in dosarul medical. Menliunile privind capacitatea de muncd se consemneazb gi in
documentele de evidentS operativd. Cu prilejul consultaliei, persoanele private de libertate sunt informate cu privire la starea personald de sdnitate, despre prognosticul evolutiv, investigafiile necesare, precum gi despre condifiile terapeutice. Persoanele private de libertate au dreptul sd refuze o intervenlie medicald, asum6ndu-gi in scris rlspunderea pentru aceastd decizie. Pacientul este informat despre consecinlele medicale ale refuzului sau ale intreruperii actelor medicale. Autoritdfile statului trebuie si ia mdsuri pentru a impiedica materializarea unui risc real gi imediat, existent sau previzibil, pentru integritatea fizicd a persoanei private de libertate. Persoanele private de libertate bolnave nu pot refuza intemarea intr-un penitenciarspital sau intr-o infirmerie din subordinea Administraliei Nafionale a Penitenciarelor. Regimul aplicat persoanelor private de liberlate internate in penitenciarele-spital sau infirmierii se subordoneazd nevoilor de tratament medical, potrivit normelor prevSzute de Ministerul S5nbtdlii Publice gi de casele de asigur[ri de sdn[tate. Separarea se realizeazl. dupd criterii medicale gi dupd sexul persoanelor private de libertate. Persoanele private de libertate cu tulburlri psihice grave, de naturd a pune in pericol siguranfa proprie sau a altor persoane private de libertate, sunt internate in secfiile de profil din unitdlile spitalicegti, pentru tratament medical gi asistenf6 psihosociald
specifice. in momentele de crizd pot fi utilizate, cu acordul medicului, mijloacele de imobilizare, pentru a evita autordnirea, rdnirea altor persoane sau distrugerea de bunuri. Persoana privatb de libertate care face obiectul imobilizdrii este pusd sub observalie continu[. Mijloacele de imobilizare sunt indepdrtate la incetarea stdrii care a impus aceastd mdsurE. Riscul de suicid al persoanelor private de libertate cu afecliuni psihice se evalueazd in mod constant de personalul medical gi de psiholog. Punerea in libertate a persoanelor private de libertate cu afecfiuni psihice se comunicd serviciului de s5ndtate din localitatea in nza clreia se stabilesc aceste persoane, in vederea continuirii tratamentului medical. 364
penale
156
Agadar, constatarea cu ocazia efectu[rii acestui control a unor urme de violentd la care a fost supus[ persoana privatd de libertate impune statului obligalia de a da explicafii plauzibile cu privire la aceste vdt6miri, indiferent dacd acestea provin de la agenlii statului sau de la codefinuli,in caz contrar fiind incidente dispoziliile art. 3 din Convenfia europeanil Medicul care efectueazd examenul medical are obligafia de a sesiza procurorul in cazul in care constati cd persoana arestatd sau condamnat6 a fost supusd la torturd, tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente, precum gi obligalia de a consemna in figa medicali cele constatate gi declarafiile persoanei in leg[turd cu acestea sau cu orice alti agresiune declarati de persoana arestatd sau condamnati. in aceste cazuri, persoana arestat[ sau condamnatd la o pedeapsd privativl de libertate are dreptul de a cere sd fie examinatd, la locul de definere, de un medic legist sau de un medic din afara sistemului penitenciar, desemnat de aceasta. Constatdrile medicului din afara sistemului penitenciar se consemneazd in figa medicald a persoanei condamnate, iar certificatul medico-legal se anexeazd la figa medicald, dupd ce persoana arestatd sau condamnatl a luat cunogtinfd de confinutul
siu, sub semndturd. in cazul in care medicul locului de delinere stabilegte cd persoana privatl de libertate a recurs la acfiuni de autoagresiune, intocme$te un proces-verbal care, dupi ce este
avizat de cdtre directorul unitAtii, se aduce la cunogtinld persoanei private de libertate, sub semndturd, gi se ataSeazd la dosarul individual. O copie a procesului-verbal se transmite instanfei de executare. In situalia decesului unei persoane aflate in stare de arest sau in executarea unei pedepse privative de libertate, directorul penitenciarului ingtiinfeazd de indati familia persoanei decedate sau o persoani apropiatd acesteia, judecdtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate gi Administrafia NalionalS a Penitenciarelor, care sesizeazd Comisia comund a Ministerului Justiliei gi a Ministerului Sdndtdlii
Publice de analizd a deceselor survenite in sistemul penitenciar, fiind obligatorie intocmirea certificatului constatator al morfii gi procesului-verbal al Comisiei cornune a Ministerului Justiliei gi a Ministerului Sdndtdtii Publice de analizd a deceselor suwenite in sistemul penitenciar. DupI decesul persoanei condamnate, soful sau sofia ori o rudi pdnd la gradul al IV-lea inclusiv sau o altd persoanl desemnatd de acestea are acces la dosarul individual, dosarul medical, rapoartele de incident, certificatul constatator al morfii gi orice alt act privitor la decesul persoanei condamnate gi poate obline, la cerere, fotocopii ale acestora. Directorul penitenciarului are obligalia de a ingtiinla familia persoanei arestate sau condamnate sau pe o persoand apropiata acesteia, pe judecdtorul delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate gi Administrafia Na{ionald a Penitenciarelor gi atunci cdnd persoana condamnatd suferd o vdtdmare corporald gravd, de o boald gravi sau este transferatd intr-o institufie medicald pentru tratarea unei boli psihice.
urmiririi penale sau a judeclfii pe motive medicale. Desftprocesului penal trebuie, de asemenea, sa find seama de starea de slndtate a $urarea
156. Suspendarea persoanei acuzate de sEvirgirea infracfiuni i. 365
156
in cazul cdnd se constatd printr-o expertiza medico-legald c5 invinuitul sau inculpatul suferd de o boali gravd, care il impiedicd sd ia parte la procesul penal, procurorul, prin ordonanld, la propunerea organului de cercetare penald, dispune suspendarea urmdririi penale, iar instanfa, prin incheiere, suspendarea judecdlii, p6nd cdnd starea sdndtdlii invinuitului sau inculpatului va permite participarea acestuia la urmirirea penali sau la judecata.
in ambele situalii efectuarea expertizei medico-legale este obligatorie, neputdndu-se dispune suspendarea urmdririi penale sau a judecaliipebaza altor acte medicale, chiar dacd din acestea ar rezultaboala gravd a invinuitului sau inculpatului. intreruperea ascultdrii invinuitului, inculpatului sau a martorului, in condi{iile
art.T lI C.proc.pen. gi art.86 alin. (3) C.proc.pen. (dacdacestepersoane acuz[simptomele unei boli care le-ar putea pune viata in pericol) nu echivaleazd cu suspendarea urmdririi penale sau a judecdlii. in aceste cazuri, organele judiciare reiau ascultarea dacd, dupd consultarea efectuat[ de un medic, acesta stabilegte ci viafa invinuitului, inculpatului sau a martorului nu este in pericol. Starea de sdndtate reprezintd, tot astfel, unul dintre criteriile ce trebuie ar.ute in vedere de organele judiciare la analiza condifiilor necesiti{ii gi proporlionalitalii cu ocazia lu[rii, prelungirii sau menlinerii mdsurii preventive, fafd de o persoand acuzatd de s[vArgirea unei infracfiuni. Astfel, potrivit art.136 alin. (8) C.proc.pen.: ,,Alegerea mdsurii ce urmeaz[ a fi luatd se face findndu-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracfiunii, de sinltatea, vdrsta, antecedentele gi alte situalii privind persoana fafd de care se ia mdsura". Situafia persoanei arestate preventiv presupune o diligen{[ sporitd a autorititilor de verificare a compatibilitdfii stdrii de slndtate a persoanei private de libertate cu regimul de detenfie. Potrivit art. 139' C.proc.pen. ,,in cazul in care, pebaza actelor medicale, se constatd cd cel arestat preventiv suferd de o boald care nu poate fi tratatd in releaua medicald a Administraliei Na{ionale a Penitenciarelor, administrafia locului de delinere dispune efectuarea tratamentului sub pazl permanentd in reteaua medicald a Ministerului Sdndtnfii Publice. Motivele care au determinat luarea acestei mdsuri sunt comunicate de indatd procurorului, in cursul urmdririi penale, sau instanfei de judecat[, in cursul
judecalii".
Dispoziliile art. 139' C.proc.pen. trebuie interpretate coroborat cu prevederile art. 8l din Legea nr.27512006, care prevdd cd ,,relinerea gi arestarea preventivd in cursul urmdririi penale se executd in centrele de re{inere gi arestare preventiv[, ce se organizeazd gi funclioneazd,in subordinea Ministerului Administraliei gi Intemelor (actualmente Ministerul Internelor gi Reformei Administrative ca urrnare a modificdrii structurii 9i componenlei Guvernului, prin Hotdrdrea Parlamentului nr. l9l2007tt - n.n.), iar arestarea preventiv[ in cursul judecnlii se executi in secliile speciale de arestare preventivd din penitenciare sau in centrele de arestare preventivd de pe ldngd penitenciare, care se organizeazd gi func{ioneazd in subordinea Administratiei
Nafionale a Penitenciarelor".
i)
M. Of. nr.
23
I din 3 aprrlie
2007
366
157
Prin urmare, trebuie sI se constate cd persoana arestatd preventiv suferd de o boal5 care nu poate fi tratatd in releaua medicalS a centrelor de refinere gi arestare preventivd sau a centrelor de arestare preventivd care se organizeazd gi func{ioneaz[ in subordinea Ministerul Intemelor gi Reformei Administrative sau in re{eaua medicald a centrelor de arestare preventivd de pe ldngd penitenciare care se organizeazd 9i funcfioneazd in subordinea Administrafiei Nalionale a Penitenciarelor. Aceastd imprejurare nu presupune obligativitatea efectudrii unei expertize medico-legale pentru a se constata cd cel arestat preventiv suferd de o boald care nu poate fi tratatd in aceste relele medicale, fiind suficient[ existen]a unor acte medicale provenite de la medicii ce funcfioneazd la locurile de definere, pentru a se concluziona cd boala de care suferi cel privat de libertate nu poate fi tratat[ decdt in reteaua medical5 a Ministerului Sdndtefii Publice. Starea de boald ce nu poate fitratatd in releaua medicald a locului de definere nu impune, agadar, revocarea mdsurii arestlrii preventive, ci intemarea persoanei arestate in refeaua medical[ a Ministerului SAnAtAFi Publice. in cazul in care deteriorarea stdrii de sdndtate a invinuitului sau inculpatului privat de libertate este extrem de accentuatd, trebuie analizatdnecesitatea gi propor{ionalitatea mdsurii preventive cu scopul urmdrit pentru a se stabili subzistenfa cazurilor prevdzute de art. 148 C.proc,pen. [spre exemplu, cele de la alin. (l) lit. c), e), f)]. Astfel se poate stabili dacd se mai impune privarea de libertate.
de Iibertate. Persoanele condamnate definitiv pot obfine am6narea sau intreruperea executbrii pedepsei
157.
Aminarea sau intreruperea executlrii pedepsei privative
pdn6 la insdn6togire,
executarear).
in cazul in care starea de sdndtate a acestora face imposibild
Potrivit art. 453 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. 9i arL 455 raportat la art. 453 alin. (l) lit. a) C.proc.pen.2), executarea pedepsei inchisorii sau a detenliunii pe viaf6, dispusi printr-o hotdrdre definitiv[, poate fi amdnatd sau intrerupti in cazul in care se constatd
pebaza unei expertize medico-legale cd cel condamnat suferd de o boalS gravd care face imposibild executarea pedepsei, iar instanla apreciazd cd amdnarea/intreruperea executdrii 9i ldsarea in libertate nu prezint[ un pericol concret pentru ordinea public6.
Pentru o analizd detaliatd ainstituliei, a se vedea: D. LupaScu, Amdnarea executbrii pedepsei a deten{iunii pe via}d, in Dreptul nr. 412002,p.166 9i urm; D. LupaScu, intreruperea executdrii pedepsei detenliunii pe viafd, in Dreptul rr.212002, p. 162 9i urm; C Niculeanu, Din nou despre amAnarea sau intreruperea executdrii pedepsei pe motive de boali a condamnafului, in Dreptul nr.l7l20o2, p. 230 9i urm; l..fl. Tulbure, Amdnarea gi intreruperea executirii pedepsei,
r)
inchisorii sau
in R.D.P. nr.212000, p. l7 9iurm.
2) in aceati materie Curtea ConstitufionalS a subliniat c[ dispozifiile art. 455 C.proc.pen. raportat la art. 453 alin. ( I ) lit. a) C.proc.pen. au fost instituite de legiuitor in vederea garant6rii dreptului condamnafiior la via!6 9i la integritatefizicd 9i psihic[, respectiv a dreptului acestora la ocrotirea sdn6t6lii. Acestea dau expresie tocmai preocupdrii legiuitorului de a asigura mdsuri de naturi umanitard care sd contracareze situafiile in care, din motive de sdndtate, condiliile de detenfie nu pot fi suportate de cdtre persoana condamnatd (Plenul Curfii Constitu{ionale, Decizia nr.68612006 publicatd in M. Of. nr. 903 din 7 noiembrie 2006).
367
157
in
acest caz, executarea pedepsei se amdnVintrerupe pdnd c6nd starea de sdndtate a condamnatului se va ameliora, astfel incdt pedeapsa sI poatd fi pusl in executare.
Dispoziliile art. 453 alin. (l) lit. a) C.proc.pen. gi art. 455 raportat la art. 453 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., se aplicd in mod corespunzdtor gi in ceea ce privegte amdnarea sau intreruperea executdrii mlsurii interndrii intr-un centru de reeducare
apli^catd condamnatului minor.
In cazul in care condamnatul formuleazd cererea de amdnare a executdrii pedepsei,
iar pdnd la judecarea acesteia in fafa primei instanfe este incarcerat, cererea inilial formulatd va fi analizatd de cdtre instanf6 ca o cerere de intrerupere a executiirii
pedepsei, nefiind necesard formularea unei noi cereri cu acest obiect. Dacd persoana condamnatd invedereazd inainte de proces sau in cursul judecdlii cd doregte s6 igi retragd cererea de amdnare ori de intrerupere a executdrii pedepsei inchisorii sau a detenfiunii pe viafd formulate, instan{a investitd cu solufionarea cererii trebuie s[ ia act de manifestarea de voinld a petentuluir). Legiuitorul romdn a prevlzut doul condi{ii necesare gi suficiente pentru dispunerea
acestor mlsuri: condamnatul sd sufere de o boalS care sd facd imposibild executarea pedepsei, situafie ce trebuie constatatd pebazaunei expertize medico-legale, 9i l6sarea
in libertate sd nu prezinte un pericol concret pentru ordinea publicd. Apreciem cd prin ,,boal6 care sd facd imposibild executarea pedepsei" trebuie
infeleasd acea afecliune care nu permite executarea pedepsei in vreunul din regimurile reglementate de Legea nr. 27 512006 in scopul asistirii persoanelor private de libertate, in vederea reintegrdrii lor sociale gi a prevenirii sdvArgirii de noi infracfiuni, gi care il supune pe cel in cauzd unor pericole sau incercdri de o intensitate peste nivelul inevitabil de suferinli inerent detenfiei, datoriti exclusiv stdrii sale de sdnitate. Spre exemplu, se poate constata existenfa unei asemenea situalii in cazul in care o persoand sufer[ de o afec]iune gravd ce nu poate fi tratatd adecvat in condifii de detentie, cum ar fi persoanele ce au un handicap major. De legeferenda ar trebui avut in vedere ca motiv de intrerupere a executdrii pedepsei gi vdrsta extrem de inaintatd a condamnatului care, coroboratd cu alte imprejurdri de
A se vedea, in acest sens, 9i I.C.C.J., Secfiile Unite, decizia nr. XXXIV/2006 (M. Of. nr. 368 din 30 mai 2007). in motivarea acestei decizii s-a aratat c5: ,,in adev6r, in art. 2 alin.2 din Codul de procedurE penali, prin care este instituit principiul oficialitn{ii procesului penal, se prevede cb <actele necesare desfEgurdrii procesului penal se indeplinesc din oficiu, afari de cazul cdnd prin lege se dispune altfel>. Realizarea acestui principiu impune examinarea, de cdtre instanfele de judecatS, (.,.) a cererilor de amdnare ori de intrerupere a executirii pedepsei inchisorii sau detenfiunii pe viaf6 cu stricta respectare a dispoziliilor procedurale care reglementeazi modul lor de solufionare. insh, aceasta nu inseamnd ca situafiile nereglementate in mod expres prin dispoziliile specifice fiecdreia dintre cererile menfionate sd nu igi gtrseasctr rezolvarea fireascd, adecvatd confinutului gi sensului solicittrrii pe care parteaa infeles si li-l dea prin exprimarea liberl a voinfei sale. A considera altfel ar insemna sd se contravind principiului drephrlui p64ii de a dispune asupra cererii formulate, instituit prin art. 246 din Codul de procedur6 civild care, reglement6nd procedura de drept comun in aceastl privinli, in mdsura in care nu se dispune altfel, potrivit art.721 din acelagi cod, este aplicabil gi in materia dreptului penal."
368
r)
Implica{ii in procedurile
penale
157
fapt gi cu lipsa pericolului pentru ordinea publicd, sd poatil permite acestuia punerea in libertate (9i altfel dec6t pe calea libertrrii condilionate), in vederea evitdrii punerii acestei persoane in situalii intolerabile din punct de vedere uman (apreciate sub aspect medical) ce echivaleaz6 incdlcdrii exigen{elor art, 3 din Convenfia europeand. Pentru a stabili cd persoana condamnatd suferd de o boald care face imposibilS executareapedepsei este obligatorie efectuareain acea cauzdaunei expertize medicolegale, instanfa neputdndu-se pronunta numai in baza altor mijloace de probd') sau in baza unei expertize rnedico-legale efectuate intr-o altd cauzi privind pe acelagi
condamnat2).
Potrivit art. 30 alin.
(l)
gi (2) din Normele privind efectuarea expertizelor, a consta-
t[rilor gi a altor lucrbri medico-legale: ,,(l) Expertiza medico-legald pentru
am6narea sau intreruperea executiirii pedepsei privative de libertate pe motive medicale se efectueazd numai prin examinarea nemijlocitl a persoanei de cdtre o comisie. (2) Comisiile
de expertizd sunt alcdtuite din: a) un medic legist, care este pregedintele comisiei; b) unul sau mai mulfi medici avdnd cel pu{in gradul de medic specialist, in funclie de bolile de care suferd cel examinat, acest medic urmdnd sd stabileascl diagnosticul gi indicafiile terapeutice; c) un medic, reprezentant al relelei sanitare a direcfiei penitenciarelor care, cunoscdnd posibilit6file de tratament din cadrul re{elei din care face parte, stabilegte impreund cu medicul legist unde se poate aplica tratamentul pentru afecfiunea respectivS: in refeaua sanitard a direc{iei penitenciarelor sau in refeaua sanitard a Ministerului Sdndtdfii gi Familiei". in situalia in care in aceeagi cauz6, aufost efectuate doud expertize medico-legale ale ciror concluzii sunt contradictorii, instanfa are obligafia de a sesiza Comisia superioard medico-legald din cadrul I.N.M.L3) in vederea avizZ;rii rapoartelor de expertizda). in acest sens inalta Curte de Casalie 9i Justitie a ardtat cd: ,,Instanfa se poate pronunfa asupra cererii condamnatului de intrerupere a executdrii pedepsei inchisorii numai pe baza unei expertize medico-legale, obligatorie potrivit arl.453 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., care sd stabileascb dacd boala de care suferi cel condamnat il pune pe acesta in imposibilitatea de a executa pedeapsa. Dacd cel condamnat refuzd s6 se prezinte pentru efectuarea expertizei medico-legale, instanfa nu poate dispune intreruperea executdrii pedepsei inchisorii pebaza altor acte medicale." 0.C.C.J., secfia penalS, decizia penald nr. 551912005, disponibilI pe site-ul wwrv.scj.ro). 2) A se vedea C.S.J., sectia penali, decizia nr. 3159/2000, citatA in Revista de drept penal. Studii 9i practic[ judiciard 1994-2006, edi{ie ingrijiti de G. Antoniu, Ed. Hamangiu, Bucuregti, 2006, p. 86.
r)
r)Conform art24 alin.
(l)
9i (2) din O.G. nr. l/2000 privind organizarea activitdtii
9i
funclionarea instituliilor de medicini legald, republicatd in M. Of. nr. 996 din l0 noiembrie 2005: ,,(l) Comisia superioard medico-legal6 verificl gi avizeazE, din punct de vedere gtiinfific, la cererea organelor in drept, concluziile diverselor acte medico-legale gi se pronunJl asupra eventualelor concluzii contradictorii ale expertizei cu cele ale noii expertize medico-legale sau ale altor acte medicoJegale. (2) in cazul in care concluziile actelor medico-legale nu pot fi avizate, Comisia superioard medico-legald recomandd refacerea totald sau pa(ialE a lucrdrilor la care se referd actele primite pentru verificare gi avizare, forrnulAnd propuneri in acest sens sau concluzii proprii". a) tn acelagi sens, a se vedea D. Lupascu, Punerea in executare a pedepselor principale, Ed. Rosetti, Bucuregti, 2003, p. 65.
369
t57
Dacd persoan6 condamnatl ce a formulat cererea refuzd sistematic ai fird echivoc sd se prezinte in vederea examinlrii sau nu se prezintd in mod repetat, indiferent din ce motiv, in vederea examindrii, instanla de judecati poate reveni asupra expertizei incuviinfate gi dispune, pe cale de consecinfd, respingerea cererii de amAnare sau intrerupere a executdrii pedepsei ca neintemeiatdr). Degi legiuitorul nu a prevdzut expres, cain cazul dispoziliilor art. l39t C.proc.pen., considerlm cd gi in situalia executdrii pedepsei inchisorii sau a detenfiunii pe via{d caracterul asistentei medicale trebuie apreciat atAt cu referire la asistenfa medicald ce este oferitl in sistemul penitenciar, cdt 9i cu privirea la cea din refeaua medicald a Ministerului Sdnetefii Publice, intrucdt potrivit art.27 din Regulamentul de aplicarea a Legii nr. 27512006 serviciile medicale spitalice$ti se realizeazd prin internare in penitenciarele-spital, precum gi in alte unitlfi sanitare de profil, aflate in relafii contractuale cu casa de asigurdri sociale de sdndtate, Prin urmare, nu se va dispune admiterea cererii de amdnare sau de intrerupere a executdrii pedepsei dacd administrafia locului de definere poate asigura efectu areatratamentului sub pazi permanentd in refeaua medicald a Ministerului Sandtdlii Publice, Legiuitorul romdn a considerat in mod intemeiat cd starea de boald a condamnatului, chiar dacd face imposibil[ executarea pedepsei, nu atrage de drept am6narea sau intreruperea executdrii pedepsei, Instanla este chemati sd efectueze, agadar, gi o analizi criminologicb cu privire la persoana condamnatului pentru a aprecia dacd punerea sa in libertate, ca urnare a faptului cd suferd de o boal[ ce face imposibild executarea pedepsei, prezintd un pericol concret pentru ordinea publicd. Pericolul concretpentru ordineapublicd2)reprezintd stareade nelinigte creat[in rdndul opiniei publice, generatd de temerea cI persoana eliberati ar putea comite din nou fapte de naturi penald sau de rezonanld, sociald negativS, in sensul cd persoane condamnate definitiv pentru fapte de natur[ penald sunt eliberate din sistemul penitenciar. Pentru analiza acestei situalii, instanfele trebuie sd aibd in vedere antecedentele penale ale condamnatului, gravitatea faptei pentru care a fost condamnat, pedeapsa
aplicatd, precum gi criteriile luate in calcul de instanle la individualizarea acesteia, actele ce compun dosarul individual al condamnalului, ce confin documentele gi informaliile cu privire la situalia sa juridici 9i conduita adoptatd pe toate perioada delinerii, inclusiv cele privind existenla unor abateri gi sancfiuni disciplinare, referatele de evaluare intocmire de Serviciul de proba{iune. De asemenea, trebuie acordatd o atenfie deosebit[ gi stdrii de sdndtate a persoanei condamnate, intrucAt numai in anumite cazuri s-ar putea aprecia cd o persoand grav bolnavd va mai putea continua sd comitd infractiuni. Agadar, starea de boal[ ce face imposibild executarea pedepsei nu poate duce per se la eliberarea condamnatului dacl acesta prezintd un pericol concret pentru ordinea
in acelagi sens, a se vede aN. Volonciu, R. Morosanu,Codul de procedurd penali comentat, Ed. Hamangiu, 2007, p. 166. 2) in acelagi sens, C. Rotaru, Consideralii privind temeiurile ce stau labazaludrii mdsurii arestdrii preventive, in C.J. nr. 1112006, p. 50-55, in privinJa analizeipericolului pentru ordinea publicd gi a periculozitIfii inculpatului arestat.
r)
370
penale
157
publica. Nu se poate re[ine cd menlinerea in stare de deten{ie a unei persoane ce suferd de o boal6 care face imposibild executarea pedepsei, dar care prezintd un pericol concret pentru ordinea publicf,, reprezintii o supunere a condamnatului la tratamente care incalcl dispoziliile art. 3 din Convenlie, dacd autoritlfile oferi tratament adecvat gi supraveghere medicald a stdrii de sdnitate a persoanei condamnate, fie in cadrul spitalului penitenciar, fie in cadrul unui spital din refeaua medicald a Ministerului Senet6fii Publice, intrucdt starea de boal[, indiferent de gravitatea ei, nu confer[, prin ea insdgi, persoanei condamnate dreptul de a fi eliberat6. Tot astfel, Curtea Constitulionald a apreciat cd prevederile art. 453 alin. (l) lit. a) teza a doua C.proc,pen. nu contravin exigenfelor constitulionaler).
motivarea acestei decizii s-au relevat urmdtoarele: ,,Curtea constatd c[, in opinia autorului excep{iei, dispoziliile art. 453 alin. (l ) lit. a) teza a doua din Codul de proceduri penald sunt neconstitulionale, intrucdt lasd posibilitatea judecEtorului de a
aprecia asupra oportunitSlii amdndrii execut[rii pedepsei inchisorii sau a detenliunii pe via{6, chiar gi in acele situalii cdnd s-a constatat pebaza unei expertize medico-legale cI cel condamnat suferd de o boal5 gravd care face imposibild executarea pedepsei, incdlcAndu-se astfel drepturile fundamentale care cer protejarea sdnetAfii gi integrit[1ii
ln
fizice a persoanei.
tizare
Fa!6 de aceste suslineri Curtea refine cd textul de lege criticat reprezintb o concrea principiului consacrat de art. 124 alin. (3) din Constitulie, potrivit cEruia <Judecdtorii sunt independenli gi se supun numai legii>. intr-adevdr, unul dintre atributele indiscutabile ale acestui principiu presupune gi libertatea pe care judecitorul o are de a aprecia asupra probelor in baza cdrora va lua o decizie, lindnd seama de toate elementele ce sunt specifice cauzei gi de litera legii. in situalia concretl a textului de lege criticat, se are in vedere posibilitateajudecd-
torului de a pune in balanfd, pe de o parte, probele care solicitd protejarea sdnetAli 9i a integritdJii fizice a celui condamnat, iar, pe de altd parte, necesitatea protejdrii interesului general de un eventual pericol pe care amdnarea executdrii pedepsei l-ar putea genera, pericol concretizat fie prin sdv6rgirea de noi infracliuni ori incercarea de a se sustrage executdrii pedepsei, fie prin chiar reacfia populafiei, care ar putea si incerce sd se rdzbune pe cel condamnat, dincolo de limitele justiliei.
Astfel, in esenff,, se pune in disculie, de fapt, prevalen{a pe care un drept fundamental particular ar trebui sd o aibd asupra interesului public. AnalizAnd acest aspect, Curtea constatd, in acord cu cele statuate gi in jurisprudenfa Cu(ii Europene a Drepturilor Omului,in cauza Mantencio contra Franlei (15 ianuarie 2004), cd aspecte de o gravitate particulard, printre care gi nevoia de a proteja sdndtatea gi integritate a fizicd gi psihicd a persoanei, pot solicita gi justifica luarea unor misuri
speciale de administrare a justiliei. Articolul 453 alin. ( I ) lit. a) teza insd aceastd cerinf6.
a
doua din Codul de procedurl penali nu contrazice
r) A se vedea Plenul Cu4ii Constitufionale, Decizia nr. 32312007 (M. Of. nr. 283 din 27 aprilie2007).
37t
157
Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale ce
Astfel, acest text de lege trebuie interpretat in coroborare cu dispozifiile legale
reglementeazd executarea pedepselor, respectiv Legea nr. 27512006 privind executarea
pedepselor gi a mdsurilor dispuse de organele judiciare in cursul procesului penal (...), care, in art. 50, garanteazd dreptul la asistenfd medical[ al persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate gi prevede cd <asistenfa medicald in penitenciare se asigurd, ori de cdte ori este necesar sau la cerere, cu personal calificat, in mod gratuit, potrivit legii>, precum gi faptul cd <persoanele aflate in executarea pedepselor privative de libertate beneficiaz6 in mod gratuit de tratament medical gi de medicamente>>. Regulamentul de aplicare a Legii nr.27512006 (...), detaliazi aspectele ce lin de asistenfa medicald, precizdnd in art. 27 alin. (l) cd <Serviciile medicale spitalice$ti se realizeazd prin internare in penitenciarele-spital, precum gi in alte unitdfi sanitare de profil, aflate in relafii contractuale cu casa de asigurdri sociale de sbnltate.> Astfel, se creeazd un cadru legal eficient de protejare a drepturilor persoanelor condamnate. in plus, chiar prevederile art. 453 alin. (l) lit. a) teza a doua din Codul de procedurd penald lasd posibilitatea judecdtorului de a aprecia, astfel incdt, dacd acesta, inbazaprobelor gi a expertizei, va constata cd ingrijirea persoanei nu poate firealizatd in penitenciarele-spital sau in unitd{ile sanitare pe care le pune la dispozilie legea, va putea dispune amdnarea executlrii pedepsei, Prin urmare, Curtea constate cd textul de lege criticat nu contravine dispoziliilor constitufionale care consacrl dreptul la ocrotirea sen6tdtii gi dreptul la integritatea fizicd gi psihicd a persoanei." in cazul in care sunt intrunite conditiile cumulative prev[zute de art. 453 alin. (l) lit. a) C,proc.pen., respectiv art. 455 raportat la art. 453 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., amdnarea sau intreruperea executdrii pedepsei se poate dispune pdnd la ameliorarea stdrii de sdn[tate a condamnatului, astfel incAt pedeapsa sd poatii fi pusl in executare. Considerdm cd instanfa nu poate stabili prin hotf,rdre un termen pentru care se dispune amdnarea sau intreruperea executdrii pedepsei (chiar dacd un asemenea termen este menfionat in raportul de expertizd medico-legal6), acesta depinzdnd numai de evolufia stdrii de sdndtate a persoanei condamnater).
Dispoziliile art. 454 alin. (2) teza intdi C.proc.pen., respectiv art. 457 alin. (2) C.proc.pen., care fac referire la nofiunea de ,,termen", trebuie interpretate ca avdnd aplicabilitate numai cu privire la cazurile de amdnare sau intrerupere a execut?irii pedepsei prevdzute de art. 453 alin. (l) lit. b), c) C.proc.pen., respectiv art. 455 raportat la art. 453 alin. (l) lit. b), c) C.proc.pen. Aceste cazuri sunt intim legate de nofiunile de termen sau de perioadd limitate de timp pentru care pot fi dispuse. ins6, nu este de esenla cazului de amdnare sau intrerupere a executlrii pedepsei prevdzut de art. 453 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., respectiv art. 455 raportat la art.453 alin. (l) lit. a)
r) in sensul cd este necesar sd se precizeze in dispozitivul hotirdrii fie o perioadd pentru care dispune amdnarea executirii pedepsei (in cazul in care din raportul de expertizd medico-legald rezulti o asemenea perioadd), fie un trmen sau o datd la care instanfa care a pronunfat amdnarea executErii pedepsei va verifica subzistenla temeiurilor, a se vedea N. Yolonciu, R. MoroSanu, Codul de procedurd penalI comentat, op. cit., p. 167. se
372
penale
158
C.proc.pen. de a fi legat de o perioadd de timp incd de la momentul dispunerii mdsurii, importan(I prezentdnd numai evolulia stdrii de slndtate a condamnatului. Astfel, judecitorul delegat al instanlei de executare este obligat s[ verifice periodic dacd mai subzistd cavza care a determinat amdnarea sau intreruperea execut6rii pedepsei, iar cAnd constatd cd starea de sbndtatea a condamnatului s-a ameliorat gi cd pedeapsa poate fi pusb in executare, sd ia mdsuri pentru emiterea mandatului de executare sau, dupi caz, pentru aducerea lui la indeplinire.
2.2. Condifiile generale de detenfie

158. Standardul european de protecfie. 159. Condilii de igiend gi de spaliu. 160. Detenlia in condilii de izolare. I5l. Cadrul legislativ romdn privind con-
diliile de detenlie. 162. Regimul de executare a pedepselor. 163. Izolarea.

164. Carenle ale sistemului penitenciar rom6n.
158. Standardul european de protecfie. Curtea Europeand a fost preocupati in jurisprudenfa sa gi de analiza compatibilitd{ii condifiilor de detenfie a persoanelor arestate preventiv sau aflate in executarea pedepselor cu dispoziliile art. 3 din Convenlia
european5. in acest sens s-a adoptat la data de
l1 ianuarie 2006 Recomandarea Comitetului
de
Minigtri al Consiliului Europei referitoare la regulile penitenciare europene (2006)2. Acest text prevede, cu titlu de principii fundamentale, c5: (i) tratamentul tuturor persoanelor private de libertate trebuie si respecte drepturile omului; (ii) persoanele private de libertate igi pistreazd toate drepturile care nu le-au fost retrase prin lege in urma deciziei de condamnare la pedeapsa cu inchisoarea sau de arestare preventiv[; (iii) reshicfiile impuse persoanelor private de libertate trebuie s[ se reduci la strictul necesar gi vor fi proporfionale cu obiectivele legitime pentru care au fost impuse; (iv) conditiile de detenfie care incalc[ drepturile omului nu pot fi justificate prin lipsa
de resurse; (v) via{a in inchisoare trebuie sf, se apropie cAt mai mult posibil de aspectele pozitive ale vielii din exteriorul penitenciarului; (vi) fiecare perioadd de detenfie trebuie sd fie gestionatS, astfel inc6t s[ faciliteze reintegrarea persoanelor private de libertate
in societatea liberd.
in privinla condifiilor minime ce trebuie si existe la locul de definere, recomandarea prevede c6 spa{iile de detenJie, in special cele destinate cazdrii detinufilor pe timpul nopfii, trebuie s[ respecte demnitatea umand 9i intimitatea gi si intruneascd standardele minime sanitare gi de igienS, findndu-se cont de condiliile climatice gi, in special, de suprafala de locuit, volumul de aer, iluminare, sursele de incdlzire gi de ventilafie. in toate clddirile in care persoanele private de libertate trebuie s5 locuiascd, sd munceascd sau si conviefuiascd: a) ferestrele trebuie fie suficient de largi incAt acestea sd poat6 citi sau munci la lumind naturald, in condilii normale, gi sd pennitd pdtrunderea aerului proaspdt, exceptie fEcdnd spafiile in care existl sisteme adecvate de aer condifionat; b) lumina artificial[ trebuie s[ corespund[ standardelor tehnice recunoscute in domeniu;
373
159-160
c) un sistem de alarmd trebuie sd permitd delinulilor sd contacteze imediat personalul. Persoanele private de libertate trebuie sd fie cazate pe timpul noplii in celule individuale, excep{ie fEcAnd cazurile in care se considerd cd este in beneficiul lor sl impartl camera cu alli delinuli.
cauza Melnik contra Ucraineir), Curtea potrivit Europeand a reamintit ci recomanddrilor C.P.T., suprafala minimd alocatd
159. Condi{ii de
igieni gi de spafiu. in
unei persoane private de libertate intr-o celuld trebuie sd fie de cel pulin 4 metri pdtrafi, 2 metri sau mai mult distanfa dintre perefi gi 2,5 metri indllimea camerei. in acest context, condiliile nesatisftcitoare de igiend din penitenciar, supraaglomerarea celulelor (60 de definuli pe o suprafald de 44,7 metri pdtrafi), depistarea dupd aproape2 ani gi jumdtate de la primele simptome a tuberculozei de care suferea definutul i-au cauzat suferinle fizice gi psihice, i-au adus atingere demnitdlii gi i-au insuflat sentimente de umilire gi injosire, ceea ce echivaleazd cu un tratament degradant. in acelagi sens a decis Curtea Europeand gi in cauzele Kadikis contra Letoniei gi Modarca contra Republicii Moldova2), apreciind cd executarea unei pedepse intr-o celuli foarte str6mtd, fbrd a fi respectate limitele minimale stabilite in recomandlrile
Comitetului European pentru Prevenirea Torturii gi a Tratamentelor Inumane
sau
Degradante, fbrd lumind naturald, fErd o aerisire directS, fErd paturi qi in condifii de alimentalie insufi cienti r epr ezintd un tratament de gradant. In catza Yakovenco contra Ucrainsi:), Curtea de la Stasbourg a constatat cd reclamantul a fost supus unui tratament degradant ca uflnare a condifiilor existente la locul de detenJie: celula era suprapopulatd, spaliul alocat in medie fiecdrei persoane fiind de maximum 1,5 metri pdtrafi; condiliile de dormit erau dificile datoritd luminii permanent aprinse in celuld (lipsa de somn constituind o grea suferinf d,fizicd,gi psihicd); lumina naturald nu pitrundea in celuld datoriti gratiilor dese, iar lumina artificiald era insuficient6; ventilalia in celula suprapopulatd era inadecvatd,
160. Detenfia in condifii de izolare.Izolarca senzoriald completd impreund cu o izolare sociald totald poate distruge personalitatea uman6 gi constituie o formd de tratament inuman, care nu poate fi justificatd prin cerinte de securitate sau prin alte asemenea motive. in schimb interdiclia de a avea contact cu alfi definufi pentru motive de securitate, disciplind 9i de protecfie nu constituie in sine o pedeapsd sau tratament
inumana).
A se vedea CEDO, hotbrArea din 28 martie 2006, in cauza Melnik contra Ucrainei, parag.10l-112. 2)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 mai 2006, in cauza Kadikis contra Letoniei, parag. 51-56; CEDO, hotbr6rea din 10 mai 200l ,in cauza Modarca contra Republicii Moldova,
parag.63-69.
r)
A se vedea CEDO, hotdrdrea din 25 octombrie 2007,incauza Yakovenco contra Ucrainei, parag. 83-89. a)A se vedea: CEDO, decizia din 20 septembrie 2000, in cauza Messina contra Italiei (nr. 2); CEDO, hotdrArea Marii Camere din l2 mai 2005, in cauza Ocalan contra Turciei,parag. 191,.
374
r)
lou
in cauza Ilagcu g.a. contra Republicii Moldova gi a Rusieir), Curtea Europeanb a constatat cd reclamantul a fost privat de libertate timp de opt ani, din anul 1993 9i
pAn[ la eliberarea sa din mai 2001, intr-o izolare strictd2), fdrd a avea contact cu ceilalli definufi, fbrd a putea primi vegti din exterior (atdta timp cdt nu avea dreptul sd trimitd sau sd primeascd corespondenfd) 9i privat de dreptul de a avea contact cu avocatul sdu sau de a primi vizite regulate de la familia sa; celula sa nu avea inc[lzire (chiar gi in condilii de iarn[ severd) gi nici lumind natural[ sau vreo sursd de ventilafie. De asemenea, reclamantul, cu titlu de pedeapsd, a fost lipsit de hrand, iar fa[dde restric{iile ce ii erau impuse cu privire la primirea pachetelor, gi mdncarea primit[ din exterior era de multe ori inadecvatd pentru a fi consumatd. Reclamantul nu putea face du9 dec6t foarte rar, uneori la intervale de cdteva luni. Instanla europeand a ardtat cI executarea pedepsei de cdtre reclamant in aceste condifii de deten{ie a avut efecte ddundtoare asupra sdndtdlii acestuia, care s-a deteriorat pe parcursul anilor petrecufi in inchisoare. Mai mult, reclamantul nu a primit ingrijiri medicale adecvate, fiind privat de unele vizite gi tratamente medicale, precum gi de tratamente regulate sau de o dietd corespunzdtoare; avdnd in vedere restricfiile privind primirea pachetelor, reclamantul nu a putut obline medicamente gi hrand adecvatf,
stdrii sale de sdndtate. Totodatd, Curtea Europeand gi-a manifestat ingrijorarea cu privire la existenfa regulilor care acordd o putere discrefionard in privinla corespondenlei gi vizitelor in inchisoare, atit paznicilor, cdt gi altor autorite$ ale locului de definere gi a subliniat faptul cd asemenea reguli au un caracter arbitrar gi sunt incompatibile cu existenfa unor garanfii adecvate 9i efective contra abuzurilor pe care orice sistem carceral dintr-o
societate democraticd trebuie s[ le prevad5.
A se vedea CEDO, hotdrdrea din 8 iulie 2004, in cauza Ila$cu $.a. contra Republicii Moldova gi a Rusiei, parag.438-442.
2) in noiembrie 2000, ca urmare a vizitei efectuate in Republica Moldova, inclusiv in regiunea Transnistriei, in leg6tur6 cu situalia de detenlie in Transnistria, C.P.T. a subliniat problema suprapopuldrii in penitenciare gi a exprimat ingrijorarea cu privire la practica de detenfie prelungiti in izolare a anumitor detinufi gi la nivelul inadecvat al ingrijirilor acordate definulilor bolnavi, in special, lipsa totali a ingrijirilorpentru cei bolnavi de tuberculozi (aici incluzindu-se posibilitatea
r)
de a beneficia de o dietd adecvatd),
Potrivit C.P.T, situalia instituliilor penitenciare din Transnistria in 2000 l6sa mult de dorit, mai ales in inchisoarea din Hlinaia, unde condifiile de detenlie erau deplorabile (lipsind aerisirea, lumina naturalS, condiliile sanitare adecvate), iar locul de delinere suprapopulat.
Referitor la situa{ia reclamanfilor, C.P.T. a indicat faptul cd trei membri ai grupului Ilagcu erau deJinuJi de opt ani in condi{ii de izolare, fapt care avea consecin{e grave asupra a cel pufin unuia dintre ei. C.P.T. a solicitat autoritdtilor transnistrene sd imbundtifeasci condiliile de detenfie a celor trei membri ai grupului Ilagcu definuli in izolare, prin asigurarea accesului la presi Ei acordarea posibilitdfilor de a primi vizite din partea familiilor gi avocafilor lor. Medicii din delegafia C.P.T. au putut consulta trei din cei patru reclamanfi, inclusiv pe dl. Ilagcu. in ceea ce-l privegte pe acesta din urmd, medicii au recomandat asigurarea unui tratament medical adecvat patologiei sale.
37s
160
Prin urmare, instanla de la Strasbourg a considerat
ci
pedeapsa cu moartea aplicate
reclamantului, condiliile in care acesta a fieit $i tratamentele la care a fost supus pe perioada de detenfie, luate in ansamblu, au un caracter deosebit de grav gi crud gi trebuie considerate a fi acte de torturd in sensul art. 3 din Convenfia europeanI. in cauta Ocalan contra Turcieir), Curtea Europeand a relinut cd detenfia reclamantului a ridicat dificultdfi extraordinare autoritetilor turce. Lider al unei migciri armate separatiste de mare amploare, reclamantul era considerat in Turcia drept teroristul cel mai periculos din far5. Reacliile suscitate de arestarea sa, precum gi divergen{ele apdrute in cadrul propriei sale organizafii au fost apreciate ca fiind dovada existenfei unor riscuri reale pentru viafa sa. Astfel, s-a opinat c[ se poate prevedea in mod rezonabil cI partizaniisdi vor incerca sd il ajute sd evadeze din locul de detenfie. in aceste condilii, instan{a europeanS a considerat ci autoritdfile turce au fost nevoite sd ia
mdsuri extraordinare de securitate pentru detenfia reclamantului. in ceea ce privegte condiliile de detenlie s-a constatat cd celula in care reclamantul a fost privat de libeftate, in condilii de izolare de ceilalfi de{inufi, satisficea standardele cerute de C.P.T. Curtea Europeand a considerat cd nu se poate afirma ci reclamantul este detinut in stare de izolare senzoriald sau in izolare in celuld. Degi nu avea contact decdt
cu personalul care lucreazd in penitenciar, intrucat este singurul delinut in acest penitenciar, reclamantul dispunea de cdrti, de ziare gi de un post de radio; chiar dacd reclamantul nu avea acces la emisiuni televizate gi nici la telefon, in schimb, comunica cu exteriorul prin pogt6. S-a mai refinut cd reclamantul primea vizita doctorilor in fiecare zi gi se intdlnea cu avocafii 9i cu membrii familiei sale o datd pe sdptbmdni (avocafii sai putdnd sd-l vadd de doud ori pe sdptdmdnd in cursul procesului sbu). Dificultdlile de acces la penitenciar in caz de condigii meteorologice defavorabile au fost inldturate prin punerea la dispozifie de cdtre autoritdlile penitenciare a unui vas adecvat la sfArgitul anului 2004. Chiar lu6nd in considerare, conform propunerilor C.P.T, cd efectele pe termen lung ale izoldrii sociale relative impuse reclamantului ar trebui s[ fie atenuate prin acordarea accesului la aceleagi facilitdli pe care le au definulii in inchisorile de inaltd securitate din Turcia, in special accesul la televizor 9i la comunicirile telefonice cu familia, Marea Camerd, la fel ca prima instan{6, a considerat c[, in general, condifiile de detenfie ale reclamantului in penitenciar nu au atins gradul minim de gravitate cerut pentru calificarea acestora drept tratament inuman sau degradant in sensul art. 3 din
Convenfia europeand. in cauta Ramirez Sanchez contra Franfei2) Curtea Europeand a analizatcompatibilitatea cu dispoziliile art.3 a detenfiei in stare de izolare totali a reclamantului, consir) A se vedea CEDO, hotdr6rea Marii Camere din 12 mai 2005, in cauza Ocalan contra Turciei, parag. l9l-196. 2) A se vedea CEDO, hot6rdrea Marii Camere din 4 iulie 2006, in cauza Ramirez Sanchez contra Franfei,parag.126-150. Pentru o analizi detaliat6 a instihrfiei izoldrii detinufilor, a se vedea P. Poncela, L'isolement carcdral sous le control des juridictions administratives et de la Cour europ6enne des droits de l'homme, Revue de science criminelle et de droit pdnal compare
nr.212005, p. 390-397.
376
penale
161
derat unul dintre cei mai periculogi terorigti din anii '70 (cunoscut sub porecla de Carlos $acalul) gi aflat in executarea pedepsei detenfiunii pe viaJd in Franfa, constatdnd cb nu existd o incdlcare a dispozi{iilor conven{ionale. Instanla europeanl a constat ci pe durata detenfiei reclamantului in stare de izolare ( I 5 august 1994 - l7 octombrie 2002) au fost respectate condiliile materiale conforme regulilor penitenciare adoptate de Comitetul de Minigtri al Consiliului Europei din l6 ianuarie 2006, aceste condilii fiind considerate general acceptabile de Comitetul European pentru Prevenirea Torturii gi a Tratamentelor Inumane sau Degradante. Celula in care reclamantul era linut in izolare avea 6,84 mp, era dotatd cu pat, masd, televizor, toalet6, avea lumind naturald, reclamantul a beneficiat de ziare, c6(i, televizor, a avut
dreptul la plimbarea zllnicd de doud ore, a fost vizitat regulat de doctori, membrii familiei sau de unul din cei 58 de avocafi ai s6i. AutoritAflle franceze au precizat cd plasarea reclamantului in stare de izolare a avut labazd motive obiective vizAnd periculozitatea sporitd a delinutului, necesitatea de a menline ordinea gi securitatea in penitenciar, evitarea riscului evadf,rii. 4.. In privinla duratei izoldrii, Curtea Europeanl a artrtat c6 aceasta nu trebuie sI dureze o perioadd nedeterminatd de timp, fiind necesard existenla unor motive substantiale pentru a se justifica prelungirea, in scopul evitdrii arbitrariului. C.P.T.r) acordd o deosebitd atenfie delinufilor finuli in condilii de izolare, indiferent din ce motiv (disciplinar, ca rez-ultat al ,,periculozitdtii" sau al comportamentului perturbant, in interesul unei investigalii asupra unei crime, la cererea lor). Principiul propo(ionalitdlii necesitd gdsirea unui echilibru intre exigenlele cazului gi punerea in aplicare a regimului de izolare, care reprezinti o mdsurd cu posibile consecinfe foarte nefaste pentru persoanele in cauzd. Izolarea poate constitui, in anumite canni,un tratament inuman gi degradant. in orice caz,toate formele de izolare trebuie sd aibd cea mai scurti duratd posibild. Atunci cdnd un asemenea regim este impus sau aplicat la cerere, o garantie esenfiald este aceea cd oricdnd un delinut in cauzd sau un funclionar al inchisorii solicitd in numele definutului un doctor, acesta trebuie chemat fdrl nicio intdrziere pentru a examina din punct de vedere medical de{inutul. Rezultatele acestei examindri, incluzAnd o apreciere a stdrii fizice gi psibice a delinutului, cdt gi, daci sunt necesare, consecinlele previzibile ale menfinerii in izolare, trebuie sd figureze intr-un raport scris pentru a fi transmise autoritetilor competente.
161. Cadrul legislativ romAn privind condifiile de detenfie. Dispoziliile Codului de procedurd penall in materia executdrii pedepselor se completeazd cu legislalia special[ in acest domeniu. Legea nr. 27512006 s-a inscris in contextul armonizdrii legislafiei romdnegti cu reglementdrile internalionale in materie, urmdrind sd, realizeze o reformd radicald a sistemului de executare a pedepselor. La elaborarea acestei legi au fost avute in vedere Regulile standard minime pentru tratamentul delinufilor adoptate de Congresul O.N.U. din 30 august 1955, aprobate de ECOSOC prin rezolu{iile 663 C
r) A se vedea parag. nr. 56 din cel de-al 2-lea Raport General [CPT/Inf (92) 3] al CPT, disponibil pe site-ul www.cpt.coe.int.
377
162
(XXIV)/1957 9i2076 (LXItr)l1977, Recomandarea R(87)3 a Consiliului de Minigtri al

Consiliului Europei, Recomandarea referitoare la regulile penitenciare europene (2006)2 a Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei de la data de I 1 ianuarie2006,rapoartele Comitetului European pentru Prevenirea Torturii gi hot[rdrile Cu(ii Europene.
162. Regimul de executare a pedepselor. Legea nr. 27 512006 vizeazd at6t regimul de executare a pedepselor, regimul de executare a sancliunilor de drept penal, cdt 9i pe cel al mdsurilor preventive privative de libertate.
Pedepsele se executd in cadrul penitenciarelor din subordinea Administraliei Nafionale a Penitenciarelor, iar sancfiunile de drept penal in centrele de reeducare sau in institutele medical-educative. Mdsurile preventive privative de libertate se executd in cadrul centrelor de refinere gi arestare preventivd gi centrelor de arestare preventivi (aflate in subordinea Ministerului Intemelor gi Reformei Administrative) sau in centrele de arestare preventivi de pe l6ngd penitenciare (aflate in subordinea AdministraJiei Nafionale a Penitenciarelor).
Prin,,locuri
se
de definere"
in sensul Regulamentului de aplicare
Legii nr.27512006
infeleg ,,penitenciarele cu regim de maximd siguranld, cu regim inchis, semideschis sau deschis, penitenciarele pentru minori gi tineri, penitenciarele pentru femei, penitenciarele-spital, centrele de arestare preventivd gi secfiile speciale de arestare preventivi din subordinea Administraliei Nafionale a Penitenciarelor, precum gi centrele de refinere gi arestare preventivd din subordinea Ministerului Administraliei gi Internelor". Regimurile de executarer)(regim de maxim6 siguranld, regim inchis, regim semideschis gi regim deschis) se diferen{iazd prin gradul de limitare a libertdjii de migcare a persoanelor private de libertate gi activitatea zilnic6, in raport de situalia juridicd, starea sdndtdtii, vArsta, categoria in care au fost clasificate gi comportarea in timpul
executdrii pedepsei.
') Regimul de maximd sigurantd constd in asigurarea unor mdsuri stricte de pazd, supraveghere gi escortare, restrdngerea libertdlii de migcare a persoanelor private de libertate, menlinerea ordinii
gi disciplinei, concomitent cu desfdqurarea unor activitali educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologicd gi asistenld socialS, care sd dea posibilitatea trecerii in regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate gi se aplicd persoanelor condamnate la pedeapsa detenliunii pe via{6 gi persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de l5 ani. Regimul inchis const6 in asigurarea unor mdsuri de pazd, supraveghere gi escortare care sd permitA persoanelor private de libertate sd desfdgoare, in grupuri, activitA! educative, culturale, terapeutice, de consiliere psihologici gi asistenti sociali, pentru a da posibilitatea trecerii in regimul de executare imediat inferior ca grad de severitate qi se aplici persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depdgegte 15 ani. Regimul semideschis oferi persoanelor private de libertate posibilitatea de a se deplasa neinsofite in zone din interiorul locului de definere stabilite prin regulamentul de ordine interioard gi de a-gi organiza timpul liber alut la dispozilie, sub supraveghere, gi se aplicd persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii mai mare de un an, dar care nu depdgegte 5 ani. Regimul deschis ofer6 persoanelor private de libertate posibilitatea de a se deplasa neinsotite in interiorul locului de de{inere, de a presta munca gi de a deslEgura activitilile educative, terapeutice, de consiliere psihologicd 9i asistenti social6 in afara locului de de{inere, f[r6 supraveghere. Regimul deschis se aplici persoanelor condamnate la pedeapsa inchisorii de cel mult un an.
378
163
Penitenciarele se organizeazd gi se amenajeazd astfel incdt sd asigure condilii necesare aplic6rii regimurilor de executare a pedepselor privative de libertate, desfrgurdrii activitdlilor de educafie gi reintegrare sociali, muncd sau alte activitdli lucrative, de cazare, hrdnire, echipare, asigurarea asisten{ei medicale, igienei individuale gi colective, precum gi realizlrii tuturor mdsurilor de siguranli in raport cu prevederile Iegale aplicabile fiecdrei categorii de persoane private de libertate. in privinla condiliilor din locurile de definere, art. 33 gi art. 82 alin. (5) din Legea nr.27512006 prevdd cd persoanele private de libertate sunt cazate individual sau in comun, camerele de cazare gi celelalte incdperi trebuie sd dispund de iluminat natural gi de instalafiile necesare asigurdrii iluminatului artificial corespunzdtor, aerisire, instalalii de incdlzire gi utilitali igienico-sanitare 9i fiecirei persoane trebuie sd i se pun[ la dispozilie un pat. Potrivit art.2, art.3 gi art. 4 din Legea nr. 27512006, pedepsele se executd numai in temeiul hotdrArilor judecitoregti de condamnare rdmase definitive, in conditii care sd asigure respectarea demnitdJii umane, fiind interzisd supunerea la torturS, la tratamente inumane sau degradante ori la alte rele tratamente a oric[rei persoane aflate in
executarea unei pedepse.
Potrivit prevederilor legii sus-menlionate, folosirea oricdror mijloace de constrdngere trebuie sd fie proporfionald cu starea de pericol, sd se aplice numai pe perioada necesard 9i doar atunci c6nd nu existd o altd modalitate de inldturare a pericolului 9i s[ nu aibd niciodatd caracterul unei sancfiuni. Separarea de ceilalli delinuli este realizath in cazul in care pedeapsa se executd in regim de maxim[ siguranlI (arL.92-103 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 27512006), cAnd persoanele private de libertate sunt cazate, de reguld, individual, in camere amenajate asemdnitor cu celelalte spalii de c,azare, asigurdndu-li-se iluminatul natural, aerisirea, incdlzirea, apa potabild gi alte dotdri necesare igienei individuale. Secfiile, camerele gi locurile unde persoanele private de libertate deslbgoari diferite activitdti sunt permanent inchise gi asigurate. Programul zilnic este riguros stabilit gi cuprinde activitAti administrative, lucrative, plimbare, asisten!5 medicald, activitAli de educafie gi intervenlie psihosociald, asistenfd religioasd gi timp de odihn[, Asistenla medicald se asigurd de personalul medical anume desemnat, in spalii amenajate, de regula in interiorul secliei de maximi siguran(d. La solicitarea personalului medical, asistenla medicald este acordatd in prezen{a personalului de pazd. Persoanele private de libertate care nu presteazd muncl sau nu desfEgoard activiteli de instruire gcolard gi formare profesionald au dreptul la o plimbare zilnicd, de cel pulin doub ore, in curji special amenajate in aer liber. Dreptul lavizitl, se acordd in spalii special amenajate, prevdzute cu dispozitive de separare.
pentru maximum
163. Izolarea. Mdsura izolSrii poate fi dispusd cu titlu de sancfiune disciplinard l0 zile 9i se aplicd persoanelor private de libertate care au comis abateri [prevdzute de art. 149 alin. (l) sau au comis, in mod repetat, abateri specificate de art. 149 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr.275120061, precum gi celor care manifestd o evidenti agresivitate sau violenfd ori cdnd acestea afecteazd,
3',l9
164
in mod grav convie{uirea normald din locul de de{inere, precum gi siguranfa acestuia.
Sanc{iunea disciplinard cu izolarea se executd numai cu avizul medicului. Conform art. 162 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 27512006 sanc{iunea
disciplinard cu izolarea se executil, de obicei, individual, in sectiile de maximd siguranfi ale locurilor de definere sau in camere special amenajate, indiferent de regimul de executare a pedepsei in care se afl6 persoana sancfionatI.
Camerele destinate executdrii sanctiunii disciplinare cu izolarea beneficiazd de
ilurninat natural gi de aerisire gi sunt prevdzute cu sisteme de incdlzire, alimentare cu apd gi alte dotdri necesare igienei. Este interzisd izolarea in inclperi fdrb lumind gi
ventilaIie.
Persoanele private de libertate aflate in executarea sancliunii disciplinare cu izolarea beneficiazd pe tt:at[ perioada acesteia de dreptul de petilionare, la corespondenfd gi la informare prin presa scris6, la hrand conform nonnelor in vigoare, asistenfd medicald, precum gi la plimbare in spafii special amenajate, separat de celelalte persoane private de libertate. Pe tirnpul executdrii sancliunii disciplinare cu izolarea, persoanele private de libertate sunt examinate zilnic de medicul locului de delinere. La propunerea medicului locului de definere, sancfiunea disciplinard cu izolarea poate fi intreruptd din
motive de sdndtate. Persoanele private de libertate in regimul de maximd siguranfd, aflate in executarea sanc{iunii disciplinare cu izolarea, au dreptul la plimbare zilnicd de cel pufin o ore, in curfi special amenajate in aer liber, iar cele care executd pedeapsa in regim inchis au dreptul, pe parcursul sanctiunii izol5rii, la plirnbare zilnicd de cel pu{in o or5. Pe de altd parte, aceste persoane nu sunt scoase la muncd, nu participd la activitIlile cultural-educative gi sportive, sunt private de posibilitatea de a pdstra 9i de a folosi aparatura radio-tv, li se suspendd dreptul de a primi bunuri, de a primi vizite, cu excepfia vizitelor ap[rdtorului, persoanelor cu calit[1i oficiale sau ale reprezentanfilor diplomatici, de a efectua convorbiri telefonice, precum gi cumpdrlturi, in afara articolelor necesare pcntm petifionare, corespondenfd, fumat gi igiend individuald.
164. Carenfe ale sistemului penitenciar rom6n. Reglementareade cdtre legiuitorul romdn a condifiilor generale de executare a pedepselor sau a mdswilor preventive privative de libertate, precum gi a condiliilor de acordare a asistenfei medicale in locurile de delinere satisface exigenlele europene in materie. Aprecierea existenfei unei incdlcdri a drepturilor garantate de art, 3 din Convenlia europeand se face insS prin raportare la drepturile efective gi la facilitdfile de care se bucurd, in concret, persoanele private de libertate, iar nu la drepturile abstracte prevSzute in legislalia intemd. in realitate, existh multe locuri de definere in RomAnia in care supraaglomerarea face sd nu fie posibild asigurarea a cdte unui pat fiecdrei persoane private de libertate sau a spafiului minim pentru celulele in care sunt mai mulfi definufi; asigurarea unei hrane adecvate, a produselor necesare igienei corporale, accesul la lumin[ naturalS,
aerisirea reprezintd inci o problemd. Tot astfel, nu existE incl o strategie la nivel na{ional privind integrarea condamna}ilor la pedeapsa detenliunii pe via{d sau la pedepse cu inchisoare de lungi durat6, in vederea 380
Activitatea desflguratii de avocatul din
oficiu
164
respecterii principiilor individualizdrii, normalizdrii, responsabilizbrii, securitdlii gi siguranlei, non-separerii prevlzute la pct. 3-7 din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei (2003) 23 privind managementul asigurat de cdtre administrafiile penitenciarelor, in legdturd cu executarea pedepselor de citre persoanele condamnate la detenfiunea pe viafd sau la pedepse cu inchisoarea de lung[ durat5'). De asemenea, o importanfd deosebitd o prezint6 formarea profesionald, continud a persoanelor care igi desftgoarl activitatea in locurile de definere; in acest context
apreciem cI proteclia drepturilor omului ar trebui sd ocupe un loc important in programul de formare profesionald in vederea insugirii adecvate a principiilor pe care instanla de la Strasbourg le are in vederea la aprecierea existen{ei relelor tratamente.
Capitolul III Interzicerea muncii forfate cu referire la activitatea avocafilor din oficiu care asiguri asisten{a juridici obligatorie sau gratuitl gi la munca prestat5 de persoanele private de libertate in timpul detenfiei
Curtea Europeand nu a avut foarte des a se pronunfa cu privire la aplicarea art. 4 din Convenlia europeani privind interzicerea muncii forfate sau obligatorii in domeniul procedurilor penale.
Cu toate acestea, din jurisprudenfa2) de p6nd acum a instanfei europene se pot des-
prinde anumite condilii pentru calificarea unei munci ca ,,fo4atd sau obligatorie" gi, prin urmare, pentru delimitarea sferei de aplicare a art. 4 sub acest aspect. Ca regultr generali, se apreciazd c6 o muncd este for{at[ sau obligatorie dacd efectuarea muncii este impusi unei persoan contra vointei sale sau dacd obligalia de a
efectua aceast[ muncd este injusti, opresivi gi constituie o sarcinl inevitabilA. Caracterul ,,fo4at" al muncii evocd ideea de constr6ngere fizicd sau moral6. Pe de altii parte, caracterul ,,obligatoriu" nu poate rezulta dinh-o obligafie juridicd. Trebuie sd fie vorba de o muncd ce este pretinsd unei persoane sub ameninfarea unei sancfiuni gi, in plus, contrard voinfei acesteia, o muncd pe care aceasta nu s-a oferit sd o presteze de bundvoie.
') Recomandarea este disponibill pe site-ul www.coe.int, A se vedea CEDO, hotiirdrea din 23 noiembrie I 983, in cauza Van de Mussele contra Belgiei, parag.3l-37. Pentru o analizd detaliati ajurisprudenlei fostei Comisii Europene in materia art.4 cu privire la pldngerile formulate de reclamanfii cdrora, in calitate de avocafi, le fusese impusd de cdtre ordinul profesional, obligalia de a asigura apirarea, gratuit sau finnd insuficient pldtifi (a sevedea L.Zwaak, Freedom from slavery, servitude and force or compulsory labour, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p. aa74a\.
2)
381
165
Interzicerea muncii fo(ate
Curtea Europeand a constatat valoarea relativd a caracterului ,,obligatoriu" (cu referire la consimfdmdntul prealabil) al muncii gi a optat pentru o analizd care sd lind cont de ansamblul circumstanlelor cauzei. Doui situalii abordate de Curtea de la Strasbourg prezintd relevanf[ din punctul de vedere al dreptului procesual penal.
Secfiunea 1. Activitatea desflguratl de avocatul din oficiu

$1. Jurisprudenfa europeanI
165. Noliuni.
165. Nofiuni .incartaVan de Mussele contra Belgiei, Curtea Europeand aanalizat din perspectivaart.4 activitatea avocatului din oficiu desemnat pentru a asista un acuzat in vederea respectdrii dreptului laapdrare al acestuia gi cdruia, datoritd insolvabilit[lii clientului, nu ii poate fi pldtit onorariul gi nu ii pot fi rambursate cheltuielile fEcute. Prima condi{ie, a cdrei existenld a fost verificatd de cdtre Curtea Europeand, a fost efectuarea muncii sub ,,amenintarea cu o sancliune oarecare". in spe{d, dac[ avocatul ar fi refuzat, fdrd un motiv valabil, sd asigure apdrarea acuzatului, ar fi riscat ca numele siu sd fie radiat de pe tabloul avoca{ilor stagiari sau nu ar fi fost inscris in acest tablou. Aceste consecinfe au fost considerate de Curtea Europeand ca indeplinind cerinla existenlei unei ,,ameninfdri cu o sancfiune oarecare". S-a analizat, in al doilea rdnd, dacd asistenfa judiciard a fost efectuatd de cdtre avocat contra voinlei sale. Curtea European[ a admis cd alegerea profesiei de avocat reprezintd opfiunea pentru un statut care poate impune, conform tradifiei, desfbgurarea activitdlii de asistenld juridicd gratuiti. in cazul in care admiterea intr-o profesie ar presupune prestarea unor servicii care ar constitui o sarcind excesivd, disproporfionatd fa!6 de avantajele exercitlrii acelei profesii, nu s-ar putea admite cI o persoani dorind sd acceadd in profesia respectivi gi-a dat anticipat consimfdmdntul pentru prestarea unor astfel de servicii. Or, in spef6, serviciile care trebuiau prestate fbceau parte din activitdlile normale ale unui avocat gi nu difereau cu nimic fa!6 de sarcinile uzuale ale membrilor baroului, nici prin natura lor, nici prin restrdngerea libertdlii in abordarea dosarului. Printre altele, s-a subliniat cd in schimbul obligaliei de prestare a asistenlei juridice obligatorii avoca{ii se bucurf, de avantajele conferite de profesie, de exemplu, monopolul pledoariei 9i al reprezentdrii in fala instantelor. Mai mult, obligalia contestatd de reclamant constituie unul din mijloacele de asigurare a dreptului la apdrare al acuzatului, garantat de art. 6 parag. 3 lit. c) din Convenlia europeand. Prin urmare, obligalia contestatd se fondeazd pe ideea de solidaritate sociald gi nu dep[gegte o limit[ rezonabil5. Curtea Europeand a apreciat cd neplata onorariilor gi nerambursarea cheltuielilor trebuie luatd in considerare ca un elementin analiza caracterului propo(ional al obligafiei impuse,
382
Activitatea des16gurati de avocatul din oficiu
166
Instanfa europeani a ardtal cb reclamantul a ales in mod liber sd devind avocat, cunoscdnd practica in materia asistenlei judiciare din oficiu. in aceste condilii, doar un dezechilibru considerabil gi nerezonabil intre scopul urmdrit gi obligafiile asumate pentru a-l atinge ar putea justifica concluzia cd serviciile cerute avocatului cu titlu de asistenld judiciara aveau un caracter obligatoriu, contra voingei sale. Un astfel de dezechilibru nu rezultd din elementele dosarului, degi onorariile gi cheltuielile nu fuseser[ pl[tite. Prin urmare, Curtea Europeand a concluzionat cd in speld nu se poate reJine o nesocotire a art.4 din Convenlia europeand. $2. Asistenfa
juridici din oficiu in sistemul juridic romen
166. Asistenqa juridicd obligatorie a invinuitului sau inculpatului. 167. Asistenla juridicd a pdrSii vdtdmate, a pdrlii civile sau a pdrpii responsabile civilmente. I 6 8. As i s tenla j uridic d gr atuitd a v ict i me I o r unor infr ac I iuni.
166. Asistenfa juridici obligatorie a invinuitului sau inculpatului. Legiuitorul romin a prevdzut in art.17l alin, (2) 9i (3) C.proc.pen. obligativitatea asistenlei juridice a invinuitului sau inculpatului in cadrul procesului penal din partea unui avocat ales sau din oficiu, in urmdtoarele cazuri: cAnd invinuitul sau inculpatul este minor, intemat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ; cdnd invinuitul sau inculpatul este relinut sau arestat chiar in altd cauzd; cdnd fald de invinuit sau inculpat a fost dispusd mdsura de siguranld a intemlrii medicale sau obligarea la tratament medical chiar in altd cauz6; cdnd organul de urmdrire penald sau instanla apreciazd cd invinuitul ori inculpatul nu gi-ar putea face singur apdrarea; in cursul judecAtii, in cauzele in care legea prevede pentru infracfiunea sdv6rgiti pedeapsa detenfiunii pe viafd sau pedeapsa inchisorii de 5 ani sau mai mare. in aceste cazuridacd invinuitul sau inculpatul nu gi-a ales un apdrdtor, se iau mdsuri de cdtre organele de urmdrire penald sau de instan{a de judecatd pentru desemnarea unui apdrdtor din oficiu [art. 171 alin. (4) C.proc.pen.]. Potrivit art. 68-69 din Legea nr.5ll1995 privind organizarea gi exercitarea profesiei de avocat, republicatdr) gi art. 157 alin. (l) din Statutul profesiei de avocat2), acordarea asistenfei judiciare obligatorii in cazurile previzute de lege se face numai ca urrnare a unei comunicbri scrise din partea instanlei, a organului de urmdrire sau de cercetare penald adresate serviciului de asisten(d judiciard organizar, in fiecare localitate, de citre consiliul baroului. Aceste cauze sunt repartizale cu precidere avoca{ilor stagiari gi tinerilor avoca{i. Avocatul este obligat sd acorde asistenld juridicd in cauzele in care a fost desemnat din oficiu, in acest sens fiind dator sd studieze temeinic cauzele in care a fost desemnat ca ap[rdtor, si se prezinte la fiecare termen la instanfele de judecatd sau la organele de urmdrire penal5, sd manifeste congtiinciozitate gi probitate profesionald, sd pledeze M. Of. nr. I l3 din 6 martie 2001, cu modificdrile gi completdrile ulterioare. a M. Of. nr. 45 din 13 ianuarie 2005.
383
I)
167-168
Interzicerea muncii forfate
cu demnitate fa(5 de judecdtori gi de pn4ile din proces, sd depund concluzii scrise sau note de gedinfd ori de c6te ori natura sau dificultatea cauzei cere aceasta ori instanfa de judecatd dispune in acest sens. Avocaful care acordd asistenlajudiciari obligatorie are dreptul de a incasa onorariul potrivit tarifelor stabilite de comun acord de Ministerul Justiliei gi de Uniunea Nafional6 a Barourilor din Romfinia (in continuare U.N.B.R.), in raport cu natura gi cu dificultatea cauzelorr). Obligaliile avocatului desemnat sd acorde asistenll judiciard obligatorie inceteazi in momentul in care tn cauzd se prezintd un avocat ales. Avocatul din oficiu, astfel inlocuit, are dreptul la incasarea onorariului cuvenit pentru prestaliile efbchrate pdn[ la data incetirii insdrcindrii ca urmare a prezentdrii
avocatului ales.
167. Asistenfa juridic[ a plrfii vtrttrmate, a plrfii civile sau a plrfii responsabile civilmente. Potrivit art. 173 alin. (3) C.proc.pen., c6nd instanla sau organul de urmirire penalh apreciazd cd din anumite motive partea vdtlmatb, partea civild sau partea responsabild civilrnente nu gi-ar putea face singurd apdrarea, dispune din oficiu sau la cerere luarea rndsurilor pentru desemnarea unui apdrdtor. $i in acest caz, avocatul desemnat din oficiu de cbtre serviciul de asistenfi judiciari organizat, in fiecare localitate, de c6tre consiliul baroului este remunerat conform tarifelor stabilite de cornun acord de Ministerul Justifiei 9i U.N.B.R.
168. Asistenfa
juridici gratuitl a victimelor
unor infracfiuni. Legea nr.2ll12004
privind unele m6suri pentru asigurarea protecfiei victimelor infracliunilor2) prevede posibilitatea acorddrii in anumite condilii3), de ctrtre un complet compus din doi judein prezent cuantumul onorariilor este stabilit in baza Protocolului w.61475/2005 incheiat inhe Ministerul Justiliei qi Uniunea Barourilor din Rom6nia.
o lvt. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004. r)Conform art. l4 alin. (l) din l-egea nr.2ll12004,,,asistenfajuridicl gratuit6 se acordS, la cerere, urmAtoarelor categorii de victime: a) persoanele asupra cdrora a fost siv6rgitd o tentativd
r)
la infractiunile de omor, omor calificat si omor deosebit de grav, previzute la art. 174-176
din Codul penal, o infracliune de vdtdmare corporali grav6, prevdzutd la art. 182 din Codul penal, o infracliune intenlionatl care a avut ca urrnare vitiimarea corporald gravl a victimei, o irrfrac{iune de viol, act sexual cu un minor 9i perversiune sexualA, prevdzute la art. 197, art. 198 9i art. 201 alin. (2)-(5) din Codul penal; b) so1ul, copiii 9i persoanele aflate in intrefinerea persoanelor decedate prin s6vdrgirea infracfiunilor de omor, omor calificat 9i omor deosebit de grav, prevdzute la art. 174-176 din Codul penal, precum gi a infractiunilor intenfionate care au
a.l'ut ca urrnare moartea persoanei".
Asistenfa juridicd gratuitd se acordi victimelor mai sus-menfionate dac5 infracfiunea a fost sdvdrgitd pe teritoriul Romdniei sau, in cazul in care infracfiunea a fost comisl in afara teritoriului RomAniei, dac6 victima este cetd{ean rorndn sau strdin care locuiegte legal in RomAnia 9i procesul penal se deslEgoari in Romdnia [art. 14 alin. (2)], Asislenfa juridice gratuite se acord6, la cerere, victimelor altor infracliuni decdt cele de la art. 14 alin. (l), cu respectarea condiliilor invocate la art. l4 alin. (2), daci venitltl lunarpe membru de farnilie al victimei este cel mult egal cu salariul debazd minirn brut pe fari stabilit pentru anul in care victima a formulat cererea de asistenp
384
Munca prestati de persoanele private de libertate in timpul
deten{iei
169
cdtori din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensafii financiare victimelor unor infracliuni, a asistenfei juridice gratuite din partea unui avocat desemnat din oficiu care
si reprezinte interesele acestora. Asistenta juridicn gratuite se acordd fiecirei victime pe tot parcursul procesului,
in limita unei sume echivalente cu doud salarii de bazd minirne brute pe tar6, stabilite pentru anul in care victima a formulat cererea de asistenla juridicd gratuitd. Fondurile necesare pentru acordarea asistenfei juridice gratuite se asigurd din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Justifiei, inbaza Protocolului nr. 6147512005 incheiat intre Ministerul Justiliei 9i U.N.B.R.
in concluzie, rezultd ci in reglementarea procesual penala romdnd nu se poate refine cI asistenlajuridicd obligatorie sau gratuitd acordat[ de un avocat din ofisiu ar reprezenta supunerea acestuia la o munc6 obligatorie in condiliilc in care cadrul legal este bine reglementat, iar avocatul, prin intrarea in profesie, igi asum5 posibilitatea desfbgurdrii activitdtii de asistenfd juridicd obligatorie sau gratuiti. in toate cazurile, avocatul din oficiu desemnat si asigure asistenla juridic[ obligatorie sau gratuiti beneficiaz6 pentru serviciile prestate de plata unui onorariu avansat de stat prin intermediul Ministerului Justiliei.
Secfiunea a2-a. Munca prestati de persoanele private de libertate in timpul deten{iei
169. Jurisprudenla europeand. 170. Reglemenlarea in dreplul romdn. I7l. Condi\ii prealabile pentru prestarea muncii de cdtre persoanele private de libertate.
172. Modalildli de prestare
a muncii. 173. Reguli
de proteclia muncii.
174. Remunerarea muncii. 175. Liberarea condi1ionatd.
169. Jurispruden{a europeantr. Potrivit art.4parag.3 lit. a) din Conven[ia europeand, munca impusd in mod normal unei persoane supuse detenfiei in condiliile prevdzute de art. 5 din Convenfia europeand sau in timpul in care se afld in libertate condifionatd nu se considerb muncd forfati sau obligatorie. Curtea Europeandr) a ardtat cd parag. 3 al art. 4 nu are rolul de a limita dreptul garantat de parag. 2 (interdicfia supunerii la munci obligatorie sau fo(at[), ci de a delimita confinutul acestui drept, menliondnd situafii ce nu pot fi considerate muncd forfatd sau obligatorie gi contribuind, astfel, la interpretareaparag.2.
juridicE gratuitS. Asistenfa juridicd grahrit[ se acordd dac6 victima a sesizat organele de urmdrire penali sau instan{a dejudecatd in termen de 60 de zile de la data s6vArgirii infracliunii. Pentru persoaneleprevizutelaart. 14alin.(1)lit.b),acesttennensecalculeazideladatalacarevictima a luat cunogtin|d de s6vdrgirea infractiunii; dacl victima s-a aflat in imposibilitatea, fizicd sau psihic6, de a sesiza organele de urmdrire penald, termenul de 60 de zile se calcule azd, de la data la care a incetat starea de imposibilitate. r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 23 noiembrie 1983, in cauza Van de Mussele contra Belgiei, parag. 38. 385
170-173
lnterzicerea muncii forfate
Dispoziliile art. 4 parag.3 lit. a) din Convenlia europeand fac referire la cazul persoanei supuse detenliei in toate situaliile gi imprejurarile prevdzute de art. 5, nelimitdnd sfera de aplicare numai la cazurile prevdzute in parag. I al art. 5r). Astfel, se apreciazd in doctrin[ cd nu numai persoanele aflate in executarea unei pedepse, ci gi persoanele aflate in detenlie preventivd pot fi supuse la muncd ce nu poate fi considerat[ ca forfatd sau obligatorie, cu posibilitatea, pentru cei din urmd, de a contesta legalitatea definerii in fafa unei instanJe.
170. Reglementarea
in dreptul romdn. in
dreptul romdn, Legea nr. 27512006
a reglementat condijiile de prestare a muncii atdt de cdtre persoanele condamnate la pedepse privative de libertate, cAt gi de persoanele arestate preventiv2) (pe care le vom denumi in continuare persoane private de libertate).
l7l. Condi{ii prealabile pentru prestarea muncii de cltre
persoanele private
de libertate. Munca se presteaz5 intotdeauna pe baza acordului prealabil dat de persoanele private de libertate.
Minorii care au implinit vdrsta de 16 ani, precum gi persoanele care au implinit vdrsta de 60 de ani (pentru bdrbafi) sau 55 de ani (pentru femei) pot presta o muncl
numai la cererea acestora.
Minorii care au implinit vdrsta de 15 ani pot presta o munc[ potrivitd cu dezvoltarea fizic5, aptitudinile gi cunogtinfele lor, numai la cererea acestora gi cu acordul pdrinlilor sau al reprezentanlilor legali, dacd nu le este periclitatd sdndtatea. Persoanele arestate preventiv pot desfbgura o muncd la cererea lor, cu avizul judecdtorului delegat cu executarea pedepselor. in toate cazurile este necesar avizul medicului penitenciarului, iar munca trebuie s[ lind seama de calificarea $i aptitudinile persoanelor in cauzd.
172. Modalitl{i de prestare a muncii. Este asimilatdmuncii participareapersoanelor private de libertate la activitali de instruire gcolarl gi formare profesionald. Munca persoanelor private de libertate in penitenciare se realizeazd: a) in regim de prestdri de servicii pentru operatorii economici, persoane fizice sau persoane juridice, in interiorul ori exteriorul penitenciarului; b) in regie proprie; c) in interesul penitenciarului, pentru activitAti cu caracter gospoddresc necesare penitenciarului; d) in caz de calamitate, administralia penitenciarului putAnd incheia contracte de prestdri de servicii cu operatori economici, persoane fizice sau persoanejuridice, interesaji in folosirea la muncd a persoanelor private de libertate.
173. Reguli de protecfia muncii. Dispozifiile legale referitoare la proteclia muncii sunt aplicabile muncii efectuate in condiliile Capitolului V din Legea nr.27512006.
l) A se vedea: -/. Velu, R. Ergec, La Convention europ6enne des droits de l'homme, Ed. Bruylant, 1990, p.233-234; G. Malinverni, Article 4,in L.-E, Pettiti, E. Decaux,
P.-H. Imbert,La Convention europdenne des droits de I'homme, Commentaire article par article, Ed. EconomicS, p. 185; C. Birsan, op. cit., vol. I, p. 267-268. 2) Cu referire la persoanele arestate preventiv, a se vedea art. 82 alin. (5) din cadrul Titlului V, Legea nr. 27512006. 386
Munca prestati de persoanele private de libertate in timpul deten{iei
174-175
Durata muncii prestate de persoanele private de libertate este de 8 ore pe zi gi nu mai
mult de 40 de ore pe siptdmAna. Ca excep{ie,pebaza acordului scris al acestora, pot presta munca in program de l0 ore pe zi gi nu mai mult de 50 de ore pe siptdmdni.
Persoanele care muncesc beneficiazd de cel pulin o zi pe sdptdmdnd pentru odihn[r),
174. Remunerarea muncii. Munca prestatd este remuneratd, cu exceplia activitdfilor cu caracter gospodlresc necesare penitenciarului 9i a celor desfdgurate in caz de calamitate. Veniturile realizate nu pot fi mai mici decdt salariul minim pe economie, in raport cu programul de munc6, nu constituie venituri salariale gi se impoziteazd potrivit prevederilor legale care reglementeazd impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice. intrucdt efectuarea de cursuri de gcolarizare sau de calificare ori recalificare profesionald este asimilatd muncii, participanlii primesc lunar, pe durata cursurilor, o remunera{ie egala cu salariul minim pe economie. Din veniturilerealizate un procent de30% revine persoanei private de libertate (din care90o/o put6nd fi folosit pe durata privdrii de libertate, restul de 10% consemnAndu-se pe numele sdu, urmdnd sdfie incasat, impreunf, cu dobdnda aferentd, in momentul punerii in libertate), iar 70o/o din venit revine Administrajiei Nalionale a Penitenciarelor.
175. Liberarea condifionatl. Legeapermite caoparte dinpedeapsd sdfie consideratd ca executatd pebaza muncii prestate sau a instruirii gcolare gi formdrii profesionale, aceastA duratd fiind luatd in considerare la stabilirea fracliei minime necesare pentru ca persoana condamnati sd aib[ acces la institufia liberdrii condilionate2).
$i alte reguli de protectie a muncii sunt aplicabile. Astfel, munca in timpul noplii poate fi prestata cu acordul scris al persoanelor condamnate, dar nu mai mult de 7 ore pe noapte gi 35 de ore pe siptdmin6. Femeile condamnate la pedepse privative de libertate care sunt insdrcinate, cele care au ndscut in perioada detenfiei gi au in ingrijire copii in v6rsti de pdnd la un an, precum gi minorii condamnali la pedepse privative de libertate nu pot presta munca in timpul noptii sau in locuri vdtdmdtoare, periculoase ori care prezintd un grad de risc pentru sdndtatea sau integritatea persoanelor condamnate ori pentru dezvoltarea minorilor condamna(i.
Persoana condamnatd care, in timpul executdrii pedepsei, a devenit incapabild de muncd in urma unui accident sau a unei boli profesionale beneficiazd de pensie de invaliditate, in condiliile legii. 2)Potrivit art. 76 din Legea nr. 27512006 ,,(1) Pedeapsa care este considerat6 ca executatd pe baza muncii prestate sau a instruirii gcolare gi formdrii profesionale, in vederea acord6rii liber6rii condilionate, se calculeazd dup6 cum urmeaz6: a) in cazul in care se presteazd o munci remuneratd in condiliile prevdzute in art. 59 alin. (l) gi (2), se considerd 5 zile executate pentru 4 zile de muncd, in cazul condamnalilor majori, gi 3 zile executate pentru 2 zile de munc6, in cazul condamnalilor minori gi tineri; b) in cazul in care se presteazd o muncS neremuneratd in condiliile prevdzute in art. 59 alin. (t) gi (2), se considerd 4 zile executate pentru 3 zile de munc6, in cazul condamnafilor majori, gi2 zile executate pentru o zi de muncd, in cazul condamnafilor minori gi tineri; c) in cazul in care munca este prestatd in condifiile prev6zute in art. 59 alin. (3), se considerd 4 zile executate pentru 3 zile de munc6; d) in cazul in care munca este prestatd in condiliile prevdzute in art. 59 alin. (4), se considerd 3 zile executate pentru 2 nopli de munc6; e) in cazul participdrii la cursuri de gcolarizare sau de calificare ori recalificare profesionald, se considerd 30 de zile executate pentru absolvirea unui semestru gcolar gi l5 zile executate pentru
tr
387
175
Dreptul la libertate 9i la siguranfa persoanei
Astfel cum rezulte din cele prezentate mai sus, potrivit noii viziuni reflectate de Legea nr. 27512006, persoanele private de libertate nu pot fi fo4ate sau obligate sd presteze o munce pe durata privlrii de libertate. Degi potrivitConvenfiei europenemunca impus[inmodnormalunei persoane supuse deten{iei nu se considerd muncl fo(atd sau obligatorie, legiuitorul romdn a prevdzut drept condilii general aplicabile pentru efectuarea muncii de cdtre persoanele care se afld in stare de arest preventiv sau care sunt in executarea pedepsei necesitatea acordului prealabil dat de persoanele private de libertate, avizul medicului penitenciarului, calificarea gi aptitudinile persoanelor in cauzi, respectiv avizul judecdtorului delegat cu executarea pedepselor in cazul persoanelor arestate preventiv.
Prin urmare, legiuitorul romdn derogd de Ia prevederile Convenfiei europene, instituind in favoarea persoanelor care se afl6 in stare de arest preventiv sau sunt in executarea pedepsei in penitenciarele din Romdnia un standard de protecfie superior celui minimal prev[zut de Convenlia europeani. Apreciem cd, d e I e ge fe r en d a, mwca impusd in mod normal unei persoane private de libertate ar trebui si fie executatd, independent de acordul prealabil al acesteia, neexistdnd nicio rafiune de protecfie a drepturilor fundamentale sau de naturi economicd pentru a justifica actuala opfiune legislativd.
Capitolul IV Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei

Secfiunea 1. Nofiunile de libertate, siguranfa persoanei gi privare de libertate
$1. Nofiunile de libertate, siguranta persoanei jurisprudenfa Curfii Europene
176.
gi
privare de libertate in
Dreplul lu libertate
Si
dreptul la siguranld. 177. Privare de libertate.
Articolul 5 din Convenfia europeand, art.9 din Pactr) $i art. 62) din Cartd reglementeazd dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei in scopul prevenirii lipsirii arbitrare de libertate a unei persoane de c[tre autoritdfi, precum gi al limitdrii duratei privdrii de libertate.
absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesionall; 0 in cazul elaborIrii de lucrlri gtiintifice publicate sau invenlii gi inova{ii brevetate, se consideri 3 zile executate pentru 2 zile de muncd. (2) Reducerea fractiunii de pedeapsi care este consideratii ca executati pe baza munci i prestate sau a instruirii qcolare gi forrnarii profesionale nu poate fi revocat6". 'r Potrivit art. 9 parag. I din Pact orice individ are dreptul la libertate gi la securitatea persoanei sale. Nimeni nu poate fi arestat sau definut in mod arbitrar, Nimeni nu poate fi privat de libertatea sa dec6t pentru motivele legale gi in conformitate cu procedura prevdzutd de lege. 2) Confomr an. 6 din Carti orice persoantr are dreptul la libertate gi siguran{a persoanei.
388
Noliunile de libertate, siguranfa persoanei gi privare de libertate
176-177
176. Dreptul la libertate gi dreptul la siguranfi. Prin dreptul la libertate Curtea EuropeanEr) inlelege dreptul la libertate fizicd al persoanei (sensul clasic al libertd{ii individuale: liberte d'aller et de venir),ce consti in posibilitatea acesteia de a se migca, de a se deplasa in mod liber. Dacd dreptul la libertate a fhcut obiectul unei bogate jurisprudenfe a tlurtii Europene, acesta nu este gi cazul dreptului la siguranla persoanei care, de altfel, nici nu a fost definit intr-un mod clar. CuvAntul ,,sigurant6" nu are un sens independent de cel al cuvffntului ,,libertate": el poate semnifica faptul cd nicio persoand nu poate fi supus[ ingerin{elor arbitrare ale autoritefilor publice in dreptul sdu la libertate2). In cauza Bozano contra Frantei3), Curtea Europeani a constatat cd privarea de libertate a reclamantului nu a fost nici legald gi nici compatibili cu dreptul la siguranla persoanei, constdnd in fapt intr-o formd deghizatd de extrddare. Dreptul la siguranta persoanei gi-a gisit, de asemenea, aplicarea in materia dispariliei persoanelor private de libertatea). in cauzele Ogalan contra Turciei5) 9i Stocke contra Germaniei6), Curtea Europeand aardtat ci arestarea efectuatd de autoritdfile unui stat pe teritoriul altui stat, f6rd consimfdmdntul acestuia din urmd, aduce atingere dreptului la siguran{a persoanei garantat de art. 5 parag. I din Convenlia europeand. in doctrindT) s-a apreciat cd reglementarea dreptului la siguranld nu are nicio relevanld practicd, intrucdt nu aduce nicio protecfie suplimentard dreptului la libertate al persoanei sau vreunui alt drept garantat de Convenfia european5.
177. Privare de libertate. Din jurisprudenfa organelor Convenfiei europene nu rezultd o definilie a privdrii de libertate. Analiza existenfei unei privdri de libertate, consideratd ca o nofiune autonomd, a fost efectuatd in concrelo, in funcfie de particularitdlile fiecdrei cauze, avdndu-se in vedere: natura gi durata mdsurii, efectele acesteia
sau modalitIfile de executares). iunie l976,incauza Engel $.a. contra Olandei, parag. 58. se vedea: E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof,, A. Van Rijn, L. Zwaak,Theory and practice of the European Convention on Human Rights,
se vedea CEDO, hotdrdrea din 8
2)
r)A
op.cit.,p.457;J.DeMeyer,Article5parag, l,inL.-E.Petitti,op.cit.,p. I90;J. Velu,R.Ergec, La Convention europ6enne des droits de I'homme, Ed. Bruylant, Bmxelles, 1990, p.250. 3)A se vedea CEDO, hotir6rea din l8 decembrie i986, incauza Bozano contra Franfei,
parag. 54 9i 60. a) A se vedea CEDO, hot6rdrea din 13 iunie 2000, in cauza'finrurtas contra Turciei, parag. 103-106. 5) A se vedea CEDO, hotirdrea din l2 martie 2003, in cauza Ogalan contra'l'urciei, parag. 88. 6) A se vedea CEDO, hot6rdrea din l2 octombrie 1989, in cauza Stocke contra Germaniei, parag. 167. 7lA se vedea: S. Trechsel, Human Rights in crirninal proceedings, Oxford University Press, 2006, p. 409-414;J.E.S Fawcett,Tlte Application of the European Convention on Human Rights, 2nd edition, Oxford: Calerdon Press, 1987, p. 37. 6) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 8 iunie 1976, in cauza Engel $.a. contra Olandei, parag. 58-59; CEDO, hotdrArea din 6 noiembrie 1980, in cauza Guzz-ardi contra ltaliei, parcg.92-93;
389
177
Dreptul la libertate gi la siguranta persoanei
in literatura de specialitater) s-a menfionat cd privarea de libertate este o mlsurd dispusd de autoritdli2) prin care o persoan[ este tinute impotriva voin{ei sale, pentru o anumitd perioadd de timp, intr-un spaliu determinat (limitat) 9i impiedicatb sd pdrdseascd acel spafiu, prin constrdngere (for[6) sau ameninfare cu o constrdngere prin
utilizarea forfei.
Curtea Europeandaanalizat incidenfa nofiunii de privare de libertate, prin raportarea la spaliul ce nu a putut fi p6rdsit, la constrAngereafizicl sau psihicd la care o persoand a fost supusd din partea autoritdtilorr) sau la timpul in care nu a putut fi pdrdsit in mod liber un spafiu (zona de tranzit a unui aeroporta), teritoriul unei insule, ftr6 posibilitatea de a se deplasa pe timp de zi decdt intr-o arie limitatl -2,5krn pltrafi - gi de a lua legdtura cu alte persoane, cu exceplia rudelors)), in cazuri vizdnd: arestul preventiv, deten{ia ca urrnare a condamndrii la executarea unei pedepse6), arestul la domiciliuT), intemarea pentru motive medicale intr-o clinicd psihiatricd8), conducerea la sediul
poliliei in vederea audieriie) etc.

CEDO, hotdrArea din 28 mai 1985, in cauza Ashingdane contra Marii Britanii, parag,4l; CEDO, hotdrdrea din 25 iunie 1996, in cauza Amuur contra Franlei , parag. 42. r) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.4l2.in doctrina romAnd s-a ar[tat ci ,,pentru a suferi o privare de libertate este necesard restricfionarea raporturilor unei persoane cu te(ii, imposibilitatea temporar6 de a pdrdsi anumite zone determinate, constante, la care se adaugi un aspect de ordin subiectiv, anume sentimentul de izolare gi de imposibilitate de a-1i desfbgura normal viafa, pe care il are persoana in cauz6" (a se vedea R. Chirild, Convenfia europeand a drepturilor omului, comentarii gi explicatii, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucuregti, 2007, p. 188). 2) Analiza privirii de libertate de cdtre persoane private nu intrd in obiectivul urmdrit in analiza noastre. Pentru detalii, a se vedea: F. Jacobs, C. Ovey, R. White, The European Convention on Human Rights, 4'h edition, Oxford University Press, 2006, p. 126 9i urm.; E. Bleichrodt,Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A, Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.460-462. r)A se vedea: CEDO, hotlrdrea din 18 iunie 1971, in cauzaDe Wilde, Ooms gi Versyp contra Belgiei, parag.65; CEDO, hotdrdrea din 28 noiembrie 1988, in cavza Nielsen contra Danemarcei, parag. 128. a) A se vedea CEDO, hotirdrea din 25 iunie 1996, in cauza Amuur contra Franfei , parag. 43. 5) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 6 noiembrie 1980, in cauza Guzzardi contra ltaliei, parag.95. 6) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 24 iunie 1982, in cauza Van Droogenbroeck contra
Belgiei, parag.35-42. 7) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 30 martie 2006, in cauza Pekov contra Bulgariei, parag. 73; CEDO, hotdrdrea din 8 iulie 2004,in cauza Vachev contra Bulgariei, parag.64; CEDO, hotdrArea din I iulie 1997,in cauza Giulia Manzoni contra Italiei, parag.22; CEDO, hotdrdrea din 28 februarie 2003, in cauza Lavents contra Letoniei, parag. 63; CEDO, hot6rdrea din 2 august 2001, in cauza Mancini contra Italiei, parag. 17. 8) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din I I mai 2004, in cauza Morsink contra Olandei, parag. 65; CEDO, hotirdrea din 28 mai 1985, in cauza Ashingdane contra Marii Britanii, parag.4l; CEDO, hotirdrea din 5 octombrie 2004, in cauza H. L. contra Marii Britanii, parag. 40. e)A se vedea Comisia Europeand, decizia din 19 martie 1981, in cauzaX Y contra 9i
Germaniei, p. 165.
390
Nofiunile de libertate, siguranla persoanei gi privare de libertate
178
Articolul 5 din Conventia europeand oferd proteclie numai impotriva privlrii de libertate, nu gi impotriva restrictiilor libert[1ii. Astfel, instanfa europeand a apreciat ci intre privarea de libertate reglementati de art. 5 gi restric{ia libertdfii de circula{ie prevdzutd de art. 2 al Protocolului nr. 4 la Conven{ia europeand nu existd dec6t o diferenld de grad gi de intensitate, iar nu una de naturd sau de esenfdr). Pe de altd parte, domeniul de aplicare al art. 5 din Convenfia europeand, vizeazd numai cazurile 9i condifiile in care poate interveni o privare de libertate. Modalitetile in care sunt puse in executare sau sunt executate mdsurile privative de libertate, inclusiv condiliile de detenlie, nu intrd sub incidenla art. 5, dar pot da nagtere unor incdlcdri ale art. 3 gi art. 8 din Convenlia european62).
$2. Garantarea libertl{ii individuale gi a siguran{ei persoanei in dreptul romen
178.
Noliuni. 179. Arestul la domiciliu.
178. No{iuni. Constitulia RomAniei prevede in arI. 23 alin. (l) cd libertatea individuald gi siguranla persoanei sunt inviolabile. ln doctrini3) s-a ardtat cd: ,,cele doud noliuni n!&qleaza o categorie juridicd unic6. Libertatea individuald privegte libertatea fizioiL a persoindi, dreptul sdu de a se putea comporta gi migca liber, de a nu'fi..(..) relinut[, arestatd sau definuti decdt in cazurile 9i dupi formele expres prevdzute de Constitufie gi legi (...). Siguran{a persoanei exprim[ ansamblul garanliilor care protejeazd persoana in situaliile in care autoritAlile publice, in aplicarea Constituliei gi a legilor iau anumite mdsuri care privesc libertatea individuala, garanfii care asigurd ca aceste mdsuri sd nu fie ilegale. Siguranfa persoanei poate fi vdzutd gi ca o garanfie a libertdii individuale, ce privegte legalitatea mdsurilor ce pot fi dispuse de autoritAtile publice, in cazurile gi condiliile prevdzute de lege". in cadrul procesului penal, aplica{ia practicl a garanfiilor constitulionale vizeazd, numai libertatea individual5 a persoanei, habeas corpus, neexistdnd vreun caz de speld in care instanlele sd fi constatat inc[lcarea dreptului la siguran{a persoanei ca urrnare a unei mdsuri dispuse de instantd, de procuror sau de organele de cercetare penald.
r)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 6 noiembrie 1980, in cauzaGtzzardi contra Italiei, parag. 93. Pentru o analizd detaliatd a diferenfelor existente intre privarea de libertate Ei restric{ii ale libertdlii a se vedea E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p. 458-460. 2) in acelagi sens, a se vedea: D.J. Harris, M. O'Boyle, C. Warbrick,Law of the European Convention on Human Rights, Ed. Butterworths, Londra, 1995, p. 102; S. Trech.sel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.419. 3) M. Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E,S. Tdndsesca, ConstituJia Romdniei revizuit[, comentarii 9i explicafii, Ed. All Beck, Bucuregtr,2}}4,p.40. Pentru o analizS detaliatd a noliunilor de libertate individuald gi de siguranfa persoanei, a se vedea D. C. DdniSor, Drept Constitu{ional 9i Institutii politice. Teoria Generald, vol. I, Ed. C.H. Beck, 2007, p. 560-601.
391
179
Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei
Codul de procedurd penald garanleazd in art. 5 numai dreptul la libertate al persoanei, intrucdt in aceastii materie garanlia constitutionald a dreptului la siguranta persoanei nu este de naturd sd aducd o protecfie suplimentard, fiind astfel inutil6. in cadrul procesului penal poate exista privare de libertate prin dispunerea mdsurii refinerii, conducerii administrative la sediul poli!iei, arestbrii preventive, arestdrii provizorii in vederea extrdddrii sau a emiterii mandatului european de arestare, a dispunerii mdsurii de siguranfd a intemdrii etc. Tot astfel, in temeiul unei hot[rdri judecdtoregti definitive existi o privare de libertate in cazul executdrii pedepsei principale a inchisorii sau a detenfiunii pe viafd ori a mdsurii educative a intemdrii intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ,
179. Arestul la domiciliu. Mdsura preventivd a ,,arestului la domiciliu" nu este prevdzutd de legislafia rorndn6, ca altemativd la arestarea preventivi in cazurile in care scopul procesului penal poate fi atins gi frrd impunerea unei misuri preventive atdt de severe, fafd de natura infrac{iunii de care este acuzat inculpatul, circumstanlele personale ale acestuia, stadiul procedurii etc. in practica instanfelor romdne s-a ridicat insd problema dacd se poate dispune deducerea din pedeapsd a perioadei in care o persoand a fost arestatd la domiciliu intr-un alt stat a ctrrui legislalie permitea aceasti mdsurdr), avdnd in vedere cd potrivit art. 357 alin. (2) lit. a) C.proc.pen. raportat la art. 88 C.pen., durata relinerii sau a arestirii preventive se deduce din pedeapsa inchisorii pronunfatd de cdtre instanfd. inalta Curte de Casafie gi Justilie2)a apreciat cI inlocuirea de citre instanfele italiene
a mdsurii arestdrii preventive cu arestarea la domiciliu echivaleazd cu obligarea de a nu pdrdsi localitatea prevdzutd in art. 145 C.proc.pen., iar aceasta nu constituie privare de libertate care sd poate fi dedusl din durata pedepsei de executats).
r) Inculpata B.T. a fost condamnati la pedeapsa de 8 ani inchisoare gi s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicati a perioadei de la 5 mai 2003la I iunie 2003, cat a fost definuE in vederea extr6d6rii in Penitenciarul Vallette din Torino. Instanfa a relevat cd aceasta a fost refinutl de Polifia din Torino la data de 5 mai 2003, in urma unei cereri de extrddare formulate de autoritdtile rom6ne, dispundndu-se ulterior de citre Curtea de Apel din Torino arestarea provizorie. La 30 mai 2003 Curtea de Apel din Torino a hotdrdt inlocuirea mdsurii arestdrii provizorii cu arestarea la domiciliu, hotdrdre in baza cdreia la I iunie 2003 a fost pusd in libertate. Aceasta a fost arestat6 la domiciliu de la I iunie 2003 la 25 mai2004. 2)A se vedea I.C.C.J., sec{iapenald, decizia penald nr. 4647/2005, disponibil6 pe site-ul
www.scj.ro,
3)
Potrivit art.284 din Codul de procedurd penal[ italian (Arestul la domiciliu): ,,(l) Prin
prevederea care dispune arestul la domiciliu, judecdtorul
ordonl inculpatului sE nu se indepdrteze de propria locuinfi sau de o altd locuinltr privatd sau de un loc public de ingrijire sau de asistenf5. (2) CAnd este necesar, judecitorul impune limite sau interdiclii dreptului inculpatului de a comunica cu alte persoane dec6t cele care convieluiesc cu el sau care il asistii. (3) DacE inculpatul nu se poate ocupa altfel de cerinlele sale de via16 indispensabile sau dacd are o situafie materialE extrem de precard, judecitorul il poate autoriza s6 lipseasc[ in cursul zilei de la arest pentru perioada strict necesard pentru a se ocupa de cerinfele de mai sus sau pentru a munci. (4) Procurorul sau polifia judiciard, chiar 9i din proprie inifiativi, pot controla in orice moment respectarea ordinelor impuse inculpatului. (5) Inculpatul aflat in arest la domiciliu se considerd
392
Condi{iile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de
libertate
179
Dupd cum am ardtat mai sus la punctul $1, arestarea la domiciliu reprezind o privativi de libertate in sensul art. 5 din Conven{ia europeani gi nu poate fi asimilatd cu obligarea de a nu pdrdsi localitatea, care reprezint[ o restricfie a libertd{ii de circulafie garantatd de art. 2 al Protocolului nr. 4. Mai mult, art. 3 84 alin. (5) din Codul de procedurb penald italian prevede c[ persoana care se afld in arest la domiciliu este considerati a fi in stare de arest preventiv. Instanfa supremi ar fi trebuit si interpreteze teleologic dispoziliile art.357 alin. (2) lit. a) C.proc.pen. raportat la art, 88 C.pen., care au ca scop deducerea duratei preventiei (priv[rii de libertate) din pedeapsa inchisorii aplicatd printr-o hotdrdrejudecdtoreascd. in privinla prevenfiei, instanla nu trebuie s5 se raporteze numai la dispozifiile Codului de procedurd penald, ci 9i la prevederile art. 5 parag. I din ConvenJia europeanl gi la jurisprudenfa Cu(ii Europene in aceastd materie. Astfel, inalta Curte de Casalie gi Justilie trebuia sd constate cd prin hotdrArea instanitaliene a fost inlocuitd o mdsurd privativ[ de libertate mai grea cu o altl mdsuri 1ei privativ[ de libertate mai ugoar[, iar nu o mdsurd privativb de libertate cu o restric{ie a libertS{ii de circulafie gi, prin urrnare, si dispun[ deducerea perioadei arestului la domiciliu - care constituie o privare de libertate - din pedeapsa inchisorii.
mdsur6 preventivd
Secfiunea 2-a,. Condifiile gi cazurile in care se poate ^ dispune privarea licit[ de libertate
Potrivit art. 5 parag. I teza a II-a, pentru ca privarea de libertate sd poatd fi consideratd licitd trebuie indeplinite unndtoarele condilii: - legalitatea mdsurii privative de libertate; - mdsura privativd de libertate sd se incadreze in cele gase cazuri strict gi limitativ prevdzute la lit. a)-f) ale art. 5 parag. I din Conven{ia europeand. $1. Legalitatea
mlsurii privative
de libertate
180. Noqiunea de legalitate a
privdrii de libertate.
Legalitatea mdsurii privative de libertate presupune ca aceasta sd fie dispusd cu respectarea dispoziliilor substanfiale gi procedurale din dreptul intern gi sd fie confonni cu scopul art. 5 de protejare a persoanei impotriva arbitrariuluir).
a fi in stare de arestare preventivd. (5-bis) Nu se poate dispune oricum arestul la domiciliu impotriva celui care a fost condamnat pentru infracliunea de evadare in timpul celor cinci ani de dinaintea faptei pentru care se iau mdsuri. in acest scop judecitorul admite respectivele informalii in modul cel mai rapid". r) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 22 noiembrie 2007, in cauza Voskuil contra Olandei, parag. 82; CEDO, hotdrdrea din 27 iulie 2006, in cauza Zerwtdacki contra Franfei, pang. 47 CEDO, hotirArea din 24 octombrie 1979,in cauza Winterwerp contra Olandei, parag. 39; CEDO, hotlrdrea din 24 iunie 1982, in cauza Van Droogenbroeck contra Belgiei, parag. 40; CEDO, hoterarea din 2 martie 1987, in cauza Weeks contra Marii Britanii, parag.49; CEDO,
393
180 180. Nofiunea de legalitate a
Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei
expresia folositd legislalia na{ional6, consacrAnd necesitatea respectdrii procedurii prevdzute de lege. Cu toate acestea, legea internd trebuie sb fie la rdndul ei conformd Convenfiei europene, inclusiv principiilor generale enunlate expres sau implicit in aceasta. Noliunea care std la baza acestei expresii este aceea de procedure echitabile $i adecvatS, ce rezidd in faptul ci orice mdsurd privativd de libertate trebuie sd fie dispusd gi executatd de o autoritate competentd gi nu trebuie sd aibd un caracter arbitrariu2). Totodatd, Curtea Europeand a remarcat cd in cazurile in care Convenlia europeand se referb direct la dreptul intem, respectarea acestor norme formeazd o parte integrantd din angajamentele luate de statele contractante gi, prin urnare, instan{a europeand are competenta de a verifica respectarea lor (art. l9 din Convenlia europeand). Scopul acestei sarcini este supus unor limite inerente in logica sistemului european de protec{ie, intrucAt este, in primul rdnd, sarcina instanlelor nafionale de a interpreta gi aplica legea intern63). Deoarece in aceastd materie orice incllcare a dreptului intem cu ocazia dispunerii unei mdsuri privative de libertate implicd o incdlcare a arI. 5 din Conventia europeand, Curtea Europeanl poate gi trebuie sd exercite un anumit control pentru a verifica dacd dreptul intern a fost i' in doctrin65) s-a subliniat cd lipsa caracterului"arbitrariu al mdsurii privative de libertate poate fi consideratd ca principiu director pentru interpretarea art. 5. in virtutea acestui principiu organele judiciare trebuie, de asemenea, si examineze dacdin cauzd nu s-ar putea dispune mdsuri mai pu{in severe decdt cea a privdrii de libertate.
privlrii de libertate. Curtea Europeandr) a ardtat cd de art. 5 parag. I ,,potrivit cdilor legale" se referd in mod esenfial la
respectatl).
hotErdrea din 2 septembrie 1998, in cauza Erkalo contra Olandei, parug. 52; CEDO hotdrArea din 28 martie 2000, in cauza Branowski contra Poloniei, parag. 50-51; CEDO, hotdrdrea din 20 februarie 2003, in cauza Hutchison Reid contra Marii Britanii, parag,46; CEDO, hotdrirea din 3 decembrie 2003, in cauza Hertz contra Germaniei, parag. 42. r)A se vedea: CEDO, hot[rdrea din l8 martie 2008, in cauza Ladent contra Poloniei, parag. 47; CEDO, hotdrdrea Marii Camere din 12 februarie 2008, in cauza Kalkaris contra Ciprului, parag. 116; CEDO, hotdrdrea din 24 octombrie 1979, in cauza Winterwerp contra Olandei, parag. 45; CEDO, hotdrdrea din 25 mai 1998, in cauza Kurt contra Turciei, parag. 122; CEDO, hotdr6rea din 9 ianuarie 2001, in cauza Kawka contra Poloniei, parag. 48; CEDO, hotdrdrea din 8 iulie 2004, in cauza Ilagcu g.a. contra Republicii Moldova gi Rusiei, parag. 461; CEDO, hotdrdrea din 4 mai 2006, in cauza Ambruszkiewicz contra Poloniei, parag.26-27 . 2)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 24 octombrie l9Tg,incauzaWinterwerp contra Olandei,
parag.45.
A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 28 martie 2000, in cauza Baranowski contra Poloniei, parag. 50; CEDO, hotdr6rea din 24 octombrie 7979,in catza Winterwerp contra Olandei, parcg.46; CEDO, hotdrdrea din l8 decembrie 1986, in cauza Bozano contra Franfei, parag. 58. a) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 august 1999, in cauza Douiyeb contra Olandei, parag. 45; CEDO, hotir6rea din 3 iunie 2003, in cauza Pantea contra Romaniei, parag. 220; CEDO, hotdrdrea din l4 decembri,e 2006,in catza Filip contra Romdniei, parag. 55-56. 5) A se vedea E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. I/an Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.465.
394
3)
Conditiile gi cazurile in care
se poate dispune
privarea licitd de
libertate
180
Detenfia unei persoane este o mhsur[ at6t de gravd incdt este justificatd numai dac5 alte mf,suri mai pujin severe au fost considerate insuficiente pentru a garunta interesul individual sau public, care impune ca o anumitd persoani sd fie privatd de libertate, Aceasta inseamnd ci nu este suficient ca privarea de libertate sd fie conformd cu dreptul intem, ci trebuie sa fie gi necesard raportat la circumstanfele cauzeir). in acelagi sens in literatura de specialitate s-a ardtat cd gi in cazul in care privarea de libertate este dispus[ cu respectarea dispoziliilor substanliale gi procedurale din dreptul intern gi urmdregte unul dintre scopurile (cazurile) prevdzute in art. 5 parag. I din Conven{ia europeand, se poate constata caracterul arbitrar al acesteia in situalia in care nu sunt respectate exigenfele testului de necesitate a mdsurii privative de libertate prin raportare la scopul urmdrit2). Privarea de libertate va fi incompatibild cu cerinla legalitSlii gi cu insugi scopul art. 5 atunci cdnd nu existd o inregistrare care sd detalieze informalii precum: data, durata gi locul detenfiei, numele definutului, motivele detenfiei gi numele persoanei care o efectueazd. Detenlia in aceste condifii a unei persoane reprezinta negalia completd a garanliilor de importanfi fundamentali prevdzute de art, 5 din Convenfia europeand gi o inc[lcare din cele mai grave a acestei prevederi3). Legea internd trebuie sI fie accesibild gi previzibilda). Accesibilitatea legii are in vedere posibilitatea persoanei cfe a cunoagte conlinutul dispoziliilor legale in baza cdrora se dispune privarea de libertate. Accesibilitatea legii poate fi satislEcutd prin asigurarea publicitalii acesteia. Previzibilitatea legii presupune cd aceasta trebuie sb fie redactatd cu suficientd precizie, in aga fel incdt sI permitd oricdrei persoane s5 prevadS, intr-o misuri rezonabild, consecinlele unei acfiuni in circumstanlele date. Aceste consecinfe nu trebuie sI fie previzibile cu absolutd certitudine. Legea trebuie sd fie suficient de clard cu privire la circumstanfele sau condifiile care justificd aplicarea ei gi sd confinb m[suri de protecfie a persoanei impotriva ingerin{elor arbitrare. Lipsa unui temei legal al privdrii de libertate a fost analizata de Curtea Europeanl in cazul privdrii de libertate a unei persoane dupd pronunfarea unei hotdrdri definitive,
r)
se vedea CEDO, hot6rdrea din 4
aprilie 2000, in cauza Witold Litwa contra Poloniei,
parag. 78.
2)A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.421. 3) A se vedea.B . Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice, 2"d Edition, Sweet & Maxwell, London, 2007 , p. 243. a) A se vedea: CEDO, hotirArea din 19 mai2004, in cauza Gusinskiy contra Rusiei, parug. 62;
CEDO, hotlrirea din 6 martie 2001, in cauza Dougoz contra Greciei, parag. 55; CEDO, hotdrdrea din 28 martie 2000, in cauza Baranowski contra Poloniei, pang.5l-52; CEDO, hotlrArea din 23 septembrie 1998, in cauza Steel g.a. contra Marii Britanii, parcg 54; CEDO, hotdrdrea din 25 iunie 1996, in cauza Amuur contra Franfei, parag. 50; CEDO, hotirdrea din 5 octombrie 2000, in cauza Varbanov contra Bulgariei, parag. 5l; CEDO, hotirdrea din 8 iunie 2004,in cauza Hilda Hafsteinsd6ttir contra Islandei, parag. 51. Pentru o anahzd, detaliatd a noliunilor, a se vedea M. Macovei, Liberte et s0ret6 de la personne, un guide sur la mise en I' oeuvre de I' article 5 du Convention europdenne des droits des hommes, Editure du Conseil de L'Europe, Strasbourg, 2003, p. l5-17.
395
f80
Drephrl la libertate qi la siguran{a persoanei
prin care o instanfd a dispus punerea in libertate sau dupd expirarea perioadei maxime previzute de lege pentru care se poate dispune privarea de libertate. Existenla unei minime intdrzieri in privinla punerii in executare a hotdrArii de punere in libertate este acceptabild 9i, de obicei, inevitabild fald de considerentele practice ale desfEgurlrii activitelii unei instanfe gi de necesitatea indeplinirii anumitor formalite$'). Formalitdlile administrative in leglturd cu punerea in libertate nu pot justifica o t14gi*"-4:ti-b-erdiiipe-sp..i94-94:nejgetg4g-qp1-ryeq-re,1l. Astfel, in catza Giullia Manzoni, Curtea Europeand a considerat cd trecerea unui inten al de 7 ore intre momentul pronunldrii hotdrdrii prin care s-a dispus eliberarea reclamantei gi momentul punerii efective in libertate a acesteia nu este incompatibil cu exigenlele art. 5 parag.l din Convenfia europeands). in schimb depdgirea perioadei maxime (chiar gi cu 45 de minute) prevdzute de lege, pentru care o persoand putea fi privatd de libertate in vederea verificdrii datelor de identitate, a fost considerati o incilcare a prevederilor art. 5 parag. la). in acest context, apreciem ci prevederile legii romdne in domeniul mdsurilor privative de libertate satisfac cerinlele impuse de Curtea Europeand in privinla calitdlii legii (accesibilitate gi previzibilitate), oferind garanlii suficiente impotriva arbitrariului in
luarea unor astfel de mdsuri,
$2. Cazuri de privare de libertate strict gi limitativ prevlzute in art. 5 parag. I lit. a)-f) din Convenfia europeani
fi in mod legal
Articolul 5 parag. I enumerd in mod exhaustiv cazurile in care o persoanl poate privatd de libertate, iar aceste cazuri necesit[ o interpretare strictd, intruc6t este vorba de excepfii la o garanfie fundamental6 a libertifii individuale5). Vom analiza, in continuare, fiecare excep{ie de la libertatea individuald previzutd in art. 5 parag. I lit. a)-f) din Convenlia european[ prin raportare la exigenlele dreptului intern.
l) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 22 martie 1995, in cauza Quinn contra Franfei, parag.42; CEDO, hotirArea din 1 iulie 1997, in cauza Giulia Manzoni contra Italiei, parag.25; CEDO, hotdrArea din 27 noiembrie 1997, in cauza K.-F. contra Germaniei, parag. 7l; CEDO, hotdrdrea din 6 martie 2007,in cauza Gebura contra Poloniei,parag.34. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 30 ianuarie 2003, in cauza Nikolov contra Bulgariei, parag.82; CEDO, hotdrArea din 6 aprilie 2000, in cauzaLabita contra Italiei, parag. 170. r) A se vedea CEDO, hotirdrea din I iulie 1997, in cauza Giulia Manzoni contra Italiei, parag.25. a) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 27 noiembrie 1997, in cauza K.-F. contra Germaniei, parag.72. s)A se vedea: CEDO, hot6rdrea din 18 martie 2008, in cauza Ladent contra Poloniei, parag.46; CEDO, hotir6readin22 martie 1995, in cauza Quinn conha Franlei, parag. 42;CEDO, hotir6rea din I 0 mai 20Ai , it cauza John contra Greciei , parag. 26. 396
Condifiile gi cazurile in care
se poate dispune
privarea licitd de libertate
181-182
2.1. Privarea de libertate in mod legal ca urmare a riri de condamnare de cltre o instanfl competentfl
pronun{irii unei hotl-
Standardul european de protecfie. 182. Hotdrdrea de condamnare. Dreplul romdn. 184. Punerea in execulare a hotdrdrii defnitive de condamnare la o pedeapsd privativd de libertate. 185. Modificdri ale pedepsei pe parcursul executdrii. I 86. Punerea in executare a hotdrdrii defnitive de condamnare la o mdsurd educalivd privativd de libertate.
183.
I8l.
181. Standardul european de protecfie. Arricolul 5 parag. Convenlia europeane permite o excepfie de la libertatea individual5 dacd sunt urmate cdile legale inteme, iar persoana este delinutr legal pe baza condamiatfi b.*""lut" aJaEt?5
f(f)Oin
rt
tl9:nal competerrtl*
182. Hotirirea de condamnare. in primul rdnd, trebuie slgxtstg-g-ep-n-d.qunsre, inleleas[ in sens autonom european. Potrivit Curlii Europene, analiza comparativd a dispoziliilor art. 5 parag. I lit. a) cu art. 6 parag. 2 aratd cd, in sensul Convenliei europene, nu poate exista o condamnare dacd nu a fost stabilitd, in conformitate cu legea, existenle,unei iqfracliuni sau a unei abateri disciplinare. Mai mult, utilizarea noliunifG condamnare in materia mdsurilor preventive sau de siguranfd nu ar fi conform[ nici cu principiul interpretdrii stricte a termenilor in aceast[ materie gi nici cu faptul cd aceastd noliune implicd stabilirea vinovSfiei unei persoaner). in cazul in care existd o hotdrdre de achitare a unei persoane care a s[vArgit o infracfiune pe motive de iresponsabilitate cauzatd de o boald mintal6, privarea acesteia de libertate se dispune in temeiul art. 5 parag. I lif. b)]'iar nu in temeiul art. 5 parag. I lit. a), intrucdt acesta din urmd presupune existenfadnei condamndri2). Pe ldngd stabilirea vinovifiei, este necesard 4pligqleg _unei pedepse sau a unei alte mdsuri privative de libertate3). persoani -Iu esle necesar cglg.Jardrea de condamnare sd fi.e definiti"-v"-d. Astfel, o condamnati in primd instanld poate fi privatd de libertate in temeiul hotdrArii de condamnare din primd instanfa pe parcursul judec[1ii in apel, intruc6t se afld sub incidenla art. 5 parag. I lit. a), iar nu a dispozifiilor art. 5 parag. I lit. c;4. Dispoziliile art. 5 parag. I lit. a) din Conven{ia europeanl fac referire la legalitatea privdrii de libertate, iar nu la condamnarea legald. Cerinfa ca privarea de libertate sd fie legald inseamni nu numai cd aceastd pedeapsb speciald sd-gi gdseascd suficient temei in condamnarea pronuntatd de instanfa in cauzd, dar gi cd - in legltur[ cu art. 7 din
l)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 6 noiembrie 1980, in cauza Guzzardi contra Italiei, parag. 100; CEDO, hot6rdrea din 5 noiembrie 1981, in cauza X contra Marii Britanii, parag. 39. 2) A se vedea CEDO, hotdrArea din 23 februarie 1984, in cauza Luberti contra Italiei,
parug.25. r) A se vedea CEDO, hotirdrea din 24 iunie 1982, in cauza Van Droogenbroeck contra Belgiei, parag. 35. a) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 30 noiembrie 2004, in cauza Klyakhin contra Rusiei, parag.57; CEDO, hotdrdrea din 28 martie 1990, in cauzaB. contra Austriei, parag. 36; CEDO, hotiirdrea din 27 iunie 1968, in cauza Wemhoff contra Germaniei, parag.9. 397
182
Convenlia european[
momentul la care au fost comise un act incriminat pentru care
privdrii de
libertater).
faptele la care se referl hotbrdrea de condamnare constituiau la se putea aplica pedeapsa
Curtea Europeanl nu analizeazd tembinicia condamnlrii unei persoane private de libertate prin raportare la art. 5 parag. I {it. a), ci numai respectarea dispozi[iilorprocedurale ce au condus la hotdrArea de condamnare. in doctrind2) s-a ardtat cd, degi mulfi reclamanfi afirmd cd au fost condamna{i pentru infracfiuni pe care nu le-au comis, nu intrd in competenfa Curlii Europene sd anahzeze prin raportare la art. 5 parag. I lit, a) din Convenlia europeand dacdprobele administrate in fa{a instantelor nafionale au fost suficiente pentru stabilirea vinovi{iei. in mod similar, dacd este admis un apel impotriva unei hotdrdri de condamnare, desfiinlarea hotir6rii nu face ca privarea de libertate dispusd in temeiul acesteia sd fie nelegali, aceeagi concluzie fiind aplicabild gi in cazul achitdrii dupd rejudecare. insd, fa15 de scopul de a asigura o protecfie persoanei impotriva mdsurilor arbitrare, se poate constata o incblcare a prevederilor art. 5 parag. I lit. a) dacd de fapt condamnarea este rezultatul unei denegdri flagrante de justilies). in acest context statelor le este recomandat sd refuze cooperarea judiciard ce are ca scop punerea in executare a unei asemenea hotdr6ri de condamnarea). Privarea de libertate trebuie sd fie intr-o direct6 legdturd de cauzalitate cu hotdrdrea detonilarnntb. Curtea Europeand a ar[tat cd termenul ,,dupd" nu inseamnd cd privarea de libertate urmeazd condamndrii intr-o simpl5 succesiune cronologicf,, ci cd privarea de libertate trebuie sd rezulte din, sd urmeze sau sE depindd de condamnares). Durata privdrii de libertate nu poate depdgi durata pedepsei aplicate prin hotdrArea de condamnare. Astfel, Curtea Europeand a constatat o incf,lcare a prevederilor art. 5 parag. I lit. a) din Convenfia europeand prin menfinerea in detenlie a reclamantului pentru o perioadl de timp mai mare cu doud luni decdt perioada pe care trebuia sd o execute efectiv din pedeapsa aplicatd, ca urrnare a constatbrii cu intdrziere a aplicabilitdtii unui decret de grafiere6).
l) A se vedea E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit.,p. 466. 2)A se vedea: F. Jacobs, C. Ovey, R. White, op cit., p. 138; D.J. Harris, M. O'Boyle, C. Warbrick, op. cit., p. 107-108. r) A se vedea CEDO, hotirdrea din 26 iunie 1992,in catzaDrozd, gi Janousek contra Franlei gi Spaniei, parag. I 10.
a)
5)
Ibidem.
A se vedea: CEDO, hotdrdrea Marii Camere din l2 februarie 2008, in cauza Kafkaris contra Ciprului, parag. I l7; CEDO, hotdrArea din 24 iunie 1982, in cauza Van Droogenbroeck contra Belgiei, parag.35; CEDO, hotdrdrea din 5 noiembrie 1981, in cauza X contra Marii Britanii, parzg. 39; CEDO, hot6r6rea din 2 martie 1987, in cauza Weeks contra Marii Britanii, parag. 42; CEDO, hotdrArea din 2 martie 1987, in cauza Monnell gi Morris contra Marii Britanii, parag. 40; CEDO, hotdrdrea din 28 martie 1990, in cauza B. contra Austriei, parag. 38; CEDO, hotSrArea din 28 mai 2002,in cauza Stafford contra Marii Britanii, parag,64. 6) A se vedea CEDO, hotdrArea din 20 iulie 2003, in cauza Grava contra Italiei, parag.43-46.
398
Condiliile 9i cazurile in care
se poate dispune
183-184
\
Condamnarea trebuie sd fie dispusd de o_1ng/eafd (tribunal) care satisface cerinfele\, art. p pqyag. I din Convenlia europeandr), respectiv sd fie prevdzutl de lege, impar{ial6, iirdependentb fa{a de executiv gi de p64i gi cu respectarea condiliilor privitoare la competenfa materialf,, feritoriald, funcfionalh gi personalS. - -tn acest sens, in'cauza Ilagcu $.a. contra Republicii Moldova gi a Rusiei2), Curtea Europeand a constatat cd ,,reclamanfii nu au fost condamnali de un tribunal gi cb pedeapsa inchisorii pronunJatb de un organism jurisdic{ional, ca Tribunalul Suprem al Transnistriei, potrivit unei proceduri ca cea din cauzd (ce a incdlcat flagrant prevederile art. 6 - n.n.), nu poate fi consideratd ca detenfie legal6".
,
183. Dreptul romAn. in dreptul romdn putem vorbi de privarea de libertate a unei persoane in temeiul unei hotdrdri definitive de condamnare la o pedeaps6 penald numai
la momentul punerii in executare a hotdrdrii rdmase definitive in condifiile art. 416417 C.proc.pen., prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa detenliunii pe via!5 sau a inchisorii cu executare in regim de detenfie. De asemenea, privarea de libertate a minorului poate fi dispusi in temeiul hotarArii de condamnare definitive prin care a fost stabilit5 vinovdfia acestuia gi i s-a aplicat sanc{iunea de drept penal a intemdrii intr-un centru de reeducare3) sau intr-un institut medical-educativa).
184. Punerea in executare a hotlrArii definitive de condamnare la o pedeapsX privativl de libertate. Pdnd la momentul punerii in executare a hotdrArii definitive, persoana privata de libertate se poate afla in stare de arest preventiv [a cdrei convenlionalitate se analizeazdprin raportare la art. 5 parag. 1 lit. c) din Conventia europeand], chiar dacd anterior a fost condamnatd in prim[ instan![ sau in apel la o pedeaps[ privativd de libertate. Potrivit art. 420 alin. (1) C.proc.pen., ,,pedeapsa inchisorii gi pedeapsa detenliunii pe via!5 se pun in executare prin emiterea mandatului de executare"5).
r)
2)
se vedea: CEDO, hotdrdrea din 8 iunie 1976,
in cauza Engel
$.a. contra Olandei,
parag.77.
A se vedea CEDO, hotdrdrea din 8 iulie 2004, in cauza Ila$cu g.a. contra Republicii Moldova gi a Rusiei, parag.462.
Potrivit art. 104 C.pen., ,,(l) M6sura educativ[ a intemarii intr-un centru de reeducare se ia in scopul reeducdrii minorului cdruia i se asigurd posibilitatea de a dobdndi invdfltura necesard gi o pregdtire profesionald potrivit cu aptitudinile sale. (2) Mdsura interndrii se ia fafd de minorul in privinla cdruia celelalte mdsuri educative sunt neindestul6toare." a) Potrivit art. 105 C,pen.,,,Misura intemdrii intr-un institut medical-educativ se ia fald de minorul care, din cauza stdrii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical gi de un regim special de educatie". 5) Mandatul de executare se intocmegte in trei exemplare Ei cuprinde: denumirea instanlei de
executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevdzute in art. 70 C.proc.pen.,
r)
numdrul gi data hotdrdrii care se executd gi denumirea instanfei care a pronunfat-o, pedeapsa pronunlate gi textul de lege aplicat, timpul refinerii gi arestdrii preventive care s-a dedus din durata pedepsei, menliunea dacd cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare gi de de{inere, semndtura judecdtorului delegat, precum Ei gtampila instanfei de executare, Pentru o analizd detaliatd a se vedea: D. LupaScu, Consideralii referitoare la punerea in executare a pedepsei
399
184
Emiterea mandatului de executare presupune o proceduri ce se efectueazd. cu deosebitd celeritate dejudecdtorul delegat al instanfei de executare, in vederea eviterii
sustragerii persoanei condamnate de la executare. Astfel, judecltorul emite mandatul de executare chiar in ziua rdm6nerii definitive a hotdrdrii la instanla de fond sau, in cazul in care hotirArea rdmdne definitivi in fala instanfei ierarhic superioare, in ziua primirii extrasului din hotirArea acestei instanpr). Pentru aducerea la indeplinire a mandatului de executare se trimit doud exemplare, dupd. caz, organului de polilie, cdnd condamnatul este liber, comandantului locului de definere, cdnd condamnatul este arestat, sau comandantului unitdlii militare unde condamnatul face serviciul militar. in cazul in care condamnatul este liber, pebazamandatului de executare organul de polilie procedeazd la arestarea condamnatului. Celui arestat i se inmdneazd un exemplar al mandatului gi este dus la locul de deJinere cel mai apropiat, unde organul de polilie predd celdlalt exemplar al mandatului de executare. Potrivit art. 422 alin. (l') C.proc.pen. 9i art.27 alin. (2) lit. a) teza a II-a din Constitu{ie, in vederea punerii in executare a mandatului emis in executarea unei hotdrdri definitive de condamnare, organul de polifie poate pdtrunde in domiciliul sau regedinfa unei persoane frrd invoirea acesteia, precum gi in sediul unei persoanejuridice fdrd invoirea reprezentantului legal al acesteia, nefiind necesard o altd autorizare in acest sens. Dacd persoana impotriva cdreia s-a emis mandatul nu este g6sit6, organul de polifie constatl aceasta printr-un proces-verbal gi ia mbsuri pentru darea in urmlrire, precum gi pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei. Un exemplar de pe procesul-verbal impreun[ cu un exemplar al mandatului de executare se trimit instanlei care a emis mandatul. in toate cazurile in care mandatele de executare a pedepselor cu inchisoarea nu au fost executate in termen de doud luni de la emiterea lor, art. 123 din Regulamentul de ordine interioari al instanlelorjudecdtoregti prevede ci se va face revenire la organul c[ruia i-au fost trimise spre executare. tn cazul condamnatilor care au fost dali in urmdrire general[ pe !ar6, revenirea se face in termen de un an la organul la care se afl[ spre executare mandatul, iar pentru cei care au pdrdsit lara,la Inspectoratul General al Poliliei. In cazul in care condamnatul satisface stagiul militar, comandantul unitalii militare, primind mandatul de executare,inrndneazd un exemplar condamnatului gi ia mdsuri pentru trimiterea acestuia la locul de executare a pedepsei.
detenliunii pe viaf6, in Dreptul nr.512002, p. 147 gi urm.; D. Lupascu, Aspecte generale privind punerea in executare a pedepselor principale, in Dreptul nr.6/2002, p. 170 gi urm.
r)Potrivit art.4l8 alin. (3) C.proc.pen. extrasul hot6rdrii, cu dateie necesare punerii in
executare, se comunicd in ziua pronunfirii hotdrArii de cdtre instanla ierarhic superioard. in acest sens art. 120 alin. (l) li (2) din Regulamentul de ordine interioard al instanfelor judecdtoregti (M' Of' nr. 387 din 22 septembrie 2005) prevede c5: ,,(l) LucrErile de executare se efectueazd in ziua in care hotlrdrea a devenit executorie sau, dupd caz,la data cAnd s-a primit de la instan{a de apel sau de recurs extrasul deciziei penale. (2) Mandatele de executare se intocmesc potrivit prevederilor Codului de procedura penal5. Acestea se tehnoredacteazd gi se expediaz6 in aceeagi zi organului de executare".
400
Condiliile 9i cazurile in care
se poate dispune
privarea licitd de
libertate
185
in situalia in care condamnatul a fost judecat in stare de arest preventiv in cauz[ sau daci a fost arestat intr-o alte cauz6, i se inmdneazd un exemplar al mandahrlui de executare de cdtre comandantul locului de detinere, care consemneazi intr-un procesverbal data de la care condamnatul a inceput executarea pedepsei. in cazul in care pe perioada executdrii intervine amnistia, grafierea (condifionatd sau necondifionati) pedepsei sau a restului de pedeaps[, sau o lege penald mai favorabild
ce atrage aplicarea dispozifiilor art. 12-14 C.pen,, instanfa de executare sau instanfa corespunzbtoare in grad in a cdrei circumscriplie se afl6 locul de detenfie trebuie s[ aplice de indatd dispozifiile legale in vederea evitArii privlrii de libertate a persoanei in lipsa unei baze legale. 185. ModificIri ale pedepsei pe parcursul executlrii. Daci la punerea in executare a hotdr6rii sau in cursul execut[rii pedepsei se constatd, pebazaunei alte hot[rdri definitive, existenla concursului de infrac{iuni, a stlrii de recidivl sau a unor acte mate-
riale care intrd in confinutul aceleiagi infracliuni, se poate dispune contopirea pedepselor potrivit prevederilor art. 36 C.pen. sau ale art. 39 alin. (6) C.pen. ori reunirea
cauzelor gi pronunlarea unei hotdrdri cu privire la toate actele materiale. in caz de concurs de infracliuni sdvdrgite de un inculpat minor cdruia i s-au aplicat atdt pedepse, cdt gi mdsuri educative, acestea se contopesc conform art.34 C.pen., in sensul aplicdrii sancliunii rezultante celei mai greler). A se vedea I.C.C.J., Secliile Unite, decizia nr. XXX12007 (M. Of. nr.763 din l2 noiembrie 2007). in motivarea acestei decizii inalta Curte de Casatie 9i Justifie a ardtat c6: ,,Prin dispoziliile cuprinse in cap. IV din titlul II al Pdrlii generale a Codului penal a fost reglementat regimul juridic al pluralitdlii de infracliuni, dar numai referitor la pedepse gi misuri de siguranfd, iar nu gi in ceea ce privegte mdsurile educative. Este de observat c[, sub acest aspect, pedepsele, fie cd sunt principale, accesorii sau cornplementare, au un con{inut gi rol diferit de cel al mlsurilor de siguranfE gi al mdsurilor educative. Astfel, in timp ce pedepsele, ca sancliuni penale, prin pronunlatul lor rol coercitiv-represiv, au o vocafie complexd, de constrdngere, reeducare 9i prevenire a sivdrgirii de noi infracfiuni, iar mdsurile de siguranfd, lipsite de caracter represiv propriu-zis, au ca scop inldturarea unei stAri de pericol gi preint6mpinarea sdvdrgirii de fapte prevezute de legea penald, mdsurile educative care se pot lua in cazul minorului care a sivArgit o infracfiune vizeaz6, in principal, asigurarea reeducirii acestuia.
Evident, in raport cu gravitatea faptei penale siv6rgite gi lindndu-se seama de particularitilile de dezvoltare ale minorului, misurile educative, astfel cum sunt reglementate prin dispozitiile art. I 0 I - I 08 din Codul penal, oferi particularitiili specifice de ducere la indeplinire a procesului educativ la care acesta este supus pe tot timpul cdt dureazd mdsura luati faf6 de el. Asemenea m[suri, justificate nu numai de gravitatea concreti a fiecdrei fapte penale comise, ci gi de nivelul de dezvoltare fizicd sau psihicd a minorului, precum gi de starea sa medicald, nu pot fi duse la indeplinire dec6t in cadrul unui sistem complex de reeducare, cu eventual tratament medical gi chiar cu instituirea unui regim special de educafie, a$a cum acestea se reflectd in dispoziliile Codului penal privind minoritatea, la care s-a f6cut referire. In cazul concursului de infracliuni sdvdrEite de un minor, a$a cum corect s-a statuat irr cadrul pct. l2 din Decizia de indrumare nr. l0l1972 a Plenului Tribunalului Suprem, trebuie luatd o singurl misurd educativd pentru intreaga pluralitate de infracfiuni, dacd pentru indreptarea 401
r)
185
CompetenJa apa4ine instanfei de executare a ultimei hotdrdri sau, in cazul cdnd cel condamnat se afl6 in stare de definere, instanlei corespunzdtoare in a cdrei circumscriplie se afld locul de delinere la momentul sesizdrii. Sesizarea instanlei se poate face
din oficiu, la cererea procurorului sau a persoanei condamnate. in aceste cazuri
de
modificare a pedepselor, instanla trebuie sd dispund anularea mandatelor de executare
minorului este suficienti o asemenea mdsurS, iar cdnd se apreciazd cd se impune aplicarea de pedepse, acestea sunt stabilite, pentru fiecare infracliune in parte, IEcdndu-se apoi aplicarea art. 34 din Codul penal. Tot astfel, potrivit aceluiagi punct din decizia men{ionat6, in ipoteza in care dupd luarea unei m[suri educative se descoper6 c6 minorul a mai s6vdrgit o infracliune pentru care se apreciazd cI este aplicabili pedeapsa inchisorii, mdsura educativd se revoc6. in acest context, ca particularitate de interpretare a legii, in activitatea instanlelor s-a pus problema aplicarii dispoziliilor art.449 din Codul de proceduri penald, ca unnare a cererilor de contopire formulate in caz de concurs de infracliuni sdvdrgite de un inculpat minor, cdruia i s-au aplicat atAt pedepse, c6t gi mdsuri educative, determinate de caracterul incompatibil al pedepselor cu mdsurile educative dispuse prin hotdrAri succesive r6mase definitive. in conformitate cu alin. (1) din textul de lege enunlat, <pedeapsa pronunfat6 poate fi modificatd, dacd la punerea in executare a hotdrdrii sau in cursul executdrii pedepsei se constatd, pe baza unei alte hotirdri definitive, existenla vreuneia dintre urmdtoarele situajii: a) concursul de infrac{iuni: b) recidiva; c) acte care intrd in conlinutul aceleiagi infrac{iuni>. O atare activitate, de reevaluare a pedepsei, este justificatd de descoperirea unor situalii esenfiale, necunoscute de instan!6, cu privire la minorul condamnat, intre care gi aceea privind concursul de infracliuni. Existenja mai multor hotdrdri definitive de condamnare la pedepse diferite pentru infracliuni concurente, sdvArgite de aceeagi persoand in timpul minoritef i, nu poate determina diflcultali de interpretare a dispoziliilor art. 34 din Codul penal, dupi cum nici situalia in care, prin mai multe hotdrdri definitive, au fost aplicate minorului numai mdsuri educative, caz in care instanlele trebuie s6 dispund o singurd mdsurd educativd pentru intreaga pluralitate de infracfiuni aflate in concurs. Atunci cdnd insd pentru infracfiunile concurente s-au aplicat pedepse privative de libertate, prin hotirAri definitive, iar pentru altele, tot prin hotdrAri definitive, au fost luate m6suri educative fa!6 de minor, se ivegte o dificultate de aplicare a dispoziliilor legale referitoare la misurile educative, determinatl in primul rdnd de deosebirile existente intre mdsurile educative, care nu permit nici cumularea gi nici contopirea lor, iar in al doilea rdnd de natura diferitd a acestor misuri in raport cu pedepsele. Or, in astfel de ipoteze complexe, mai pufin frecvente, se impune sd fie aplicate totugi principiile de drept penal privind concursul de infracliuni, {indndu-se seama cd atdt pedepsele, cdt gi misurile educative luate in cazul minorului urmdresc in egald m6suri reeducarea sa gi se dispun, in ambele situalii, ca urnare a sdvdrgirii unor fapte penale. Cum singura reglementare datd modului in care trebuie sd se procedeze in cazul concursului de infracliuni sdvdrgite de persoana fizicd este aceea cuprinsd in art. 34 din Codul penal, se impune ca dispoziliile acestui text de lege sd se aplice gi atunci cdnd se solicitd modificdri de pedepse in temeiul arl. 449 alin. (l) lit. a) din Codul de procedurd pena16, ca urrnare a aplic6rii fatd de un minor, prin hotirdri definitive, atAt a unor pedepse, cat $i a unor mdsuri educative, pentru infracliuni concurente in sensul prevederilor art. 33 din Codul penal." 402
Conditiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de libertate
186-188
anterior emise gi emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei astfel modificate, pe care urmeazd a o executa condamnatul. Instanlele de control judiciar nu pot face aplicarea dispoziliilor art. 36 alin. (l) C.pen. dac[ prima instan{6 la cererea procurorului, a condamnatului sau din oficiu nu a analizat aceastd problematicA ). in aceste ultime ipoteze, instanfa de executare competentd trebuie sI facd o legald gi temeinic6 aplicare a legii cu prilejul stabilirii pedepsei rezultante ce urmeaz[ a fi executatd, pentru a evita privarea de libertate in lipsa unei baze legale. De asemenea, o atenfie deosebitd este necesar a fi acordatd deducerii corecte a prevenfiei, in vederea inl6turirii posibilitdlii privdrii de libertate pe o perioadd de timp ce depdgegte durata pedepsei rezultante.
|
186. Punerea in executare a hotlrArii definitive de condamnare la o m5surtr educativi privativi de libertate. Punerea in executare a mdsurii educative a intemdrii
intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ nu presupune emiterea unui mandat de executare. Instanla ce a aplicat sancfiunea de drept penal poate dispune, prin aceeagi hotdrAre, punerea in executare de indatd a mdsurii luate. Punerea in executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotdrAre organului de polifie de la locul unde se afld minorul. Organul de polilie ia mdsuri pentru internarea minorului. in vederea punerii in executare a misurii educative a intemlrii, organul de poli{ie poate p6trunde in domiciliul sau regedinla unei persoane fdr[ invoirea acesteia, precum gi in sediul unei persoane juridice fbrd invoirea reprezentantului legal al acesteia, nefiind necesard o altd autorizare in acest sens. Dacd persoana fa[6 de care s-a luat mdsura educativf, a interndrii nu este gdsitd, organul de polilie constatd aceasta printr-un proces-verbal gi ia masuri pentru darea in urmerire, precum gi pentru darea in consemn la punctele de trecere a frontierei,
2.2. Privarea de libertate pentru nesupunerea la o hotirire pronunfat[, conform legii, de cltre o instanfi ori in vederea garantirii executirii unei
obliga{ii prevlzute de lege

187, Standqrdul european de prolecfie. 188. Arestarea sau delinerea legald pentru nesupunerea la o holdrdre pronunlald conform legii, de cdlre un tribunal. I 89. Privarea de libertate invederea garantdrii executdrii unei obligalii prevdzule de lege. 190. Dreptul romdn. I9l. Mandatul de aducere. 192. Internarea in
v
edere a efec lu dri
exp ertize i ps ihia tric e o
igat
orii.
187. Standardul european de protecfie. Articolul 5 parag. europeand reglementeazb doud cazuri de privare de libertate:
I lit. b) din Convenlia
nunfatl conform legii, de ctrtre un tribunal. in

www.scj.ro.
2)
188. Arestarea sau definerea legald pentru nesupunerea la o hotlrAre prodoctrind2) s-a ardtat c6, in acest r)A se vedea I.C.C.J., SecJiile Unite, decizia nr. LXX (70)12007, disponibilE pe site-ul
se vedea S. Trechsel, Human
fughts in criminal proceedings, op. cit., p.443. 403
189
Dreptul la libertate gi la siguran(a persoanei
hotaiare judecatoie[s-ca'iirin care 9i cu-feGii1e-eonven]iei-e.uropene;*AttFel, se dispune unei persoane si faci saii s[ nu facl ceva poate fi contrard art. 5 dacl presupune o ingerinfi in dreptul la viafd privatd care nu este conformd cu criteriile previzute de art. 8 parag. 2 din Conven{ia europeand sau dacd impune unei persoane
sd se
caz, priuare? 4e-!t_bq4{_e_ggp3!e ql.rezul_tg dintr-o hotirAre pronunfatd conform legii, numai cu dreptdl intdrn, ci ceea ce presupune cd aceasta nu trebuie s[ fie conformd .6
autoincrimineze.
HotdrArea trebuie sd fie pronunlatd de o instan{1 competent5, sd fie suficient de

r),
in materia arestdrii unei persoane in

ezentdriiaceiteia in ciuda mai multcir neplS{ii unei amenzi penale, intemarea
V' /' "*{
initafrd-tf -Tot-dSTlEtlffiisptrs*-privmea de-hberfatdin'temeiul art. 5 parag. I lit. b) pentru nerespectarea interdicfiei de a depdgi o anumitd limitd teritoriald, refuzul de
s de
****
'"-- *
a se supune unei analize a sAngelui sau unei examindri medicale dispuse de cdtre o
instant63).
189. Privarea de libertate
in
vederea
garantlrii executirii unei obligafii
prevlzute de lege. Curtea Europeand a ardtad) cd trebuie s6 existe o nerespectare a unei obligafii ce incumbi unei persoane gi pe care aceasta ar fi putut si o respecte, iar privarea de libertate trebuie si fie dispus[ pentru asigurarea executdrii acesteia, neavdnd un caracter punitiv. Obligalia trebuie sd fie prevlzut6 de lege, sd aibd caracter specific gi concret, iar nu general, sd corespundb exigenfelor Conven{iei europene gi si existe inainte de data privlrii de libertate. Cu toate acestea, art. I al Protocolului nr. 4la Convenfia europeand interzice privarea de libertate a unei persoane intemeiatd pe nerespectareaunei obligafii contractuale. indati ce obligafia este indeplinitd, temeiul prevenfiei dispuse potrivit art. 5 parag. I lit. b) inceteazl sd mai existe. Totodatd, trebuie sd existe o proporlionalitate intre importanfa intr-o societate democraticd a asigurdrii executdrii imediate a unei obligalii gi importanfa dreptului la libertate, durata detenliei fiind un factor relevant in stabilirea acestei proporlionalitdJi. Tot astfel, prezintd semnir)
se vedea.B.
Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald,Human Rights and Criminal Justice,
op. cit., p.248.

2) Pentru detalii, a se vedea: F. Jacobs, C. Ovey, R. White, op. cit., p. M. O'Boyle, C. Warbrick, op. cit., p. 112.
l4l;
D.J. Harris,
3) A se vedea B . Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald,Human Rights and Criminal Justice, op. cit., p.248. a) A se vedea: CEDO, hotErdrea din 24 martie 2005, in cauza Epple contra Germaniei, parag.43-45; CEDO, hotirdrea din 25 septembrie 2003, in cauza Vasileva contra Danemarcei, parag.36-37; CEDO, hotdrdrea din 3 decembrie 2002, in cauza Nowicka contra Poloniei, parag. 60-61; CEDO, hotdrdrea din 22 februarie 1989, in cauza Ciulla contra Italiei, parag. 36; Comisia Europeand, decizia din 18 martie 1981, in cauza McVeigh g.a, contra Marii Britanii; Comisia Europeand, decizia din l4 octombrie 1985, in cauza Johansen contra Norvegiei; Comisia Europeand, decizia din 9 septembrie l992,in cauza Reyntjens contra Belgiei.
404
Condi{iile gi cazurile in care se poate dispune privarea
liciti
de libertate
r90
de
ficafie natura, obiectul gi scopul obliga{iei prevdzute de lege, persoana privatd

libertate, imprejurdrile care au dus la privarea de libertate, durata detenfiei etc.')
190.
Dreptul romAn. in dreptul romdn poate exista, astfel, o privare de libertate in aducerii cu mandat a persoanei in fafa organului de urmirire penald dispunerii cazul sau a instanfei, revocbrii suspenddrii condilionate sau sub supraveghere a executdrii pedepsei2), revocdrii executdrii pedepsei la locul de muncd3), intemdrii in vederea efectudrii expertizei psihiatrice obligatorii, inlocuirii amenzii penale cu pedeapsa inchisoriia), inlocuirii mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea cu mbsura arestdrii preventive in cazul nerespect6rii cu rea-credinf[ a obligaliilor impuse5), revoclrii liber6rii provizorii in cazul nerespectdrii cu rea-credin{I a obligaliilor impuse6), revoclrii m6surii amAnirii sau intreruperii executdrii pedepsei in cazul nerespect[rii cu rea-credin{d a obligafiilor impuseD.
r)
se vedea
CEDO, hotdrdrea din 25 septembrie 2003, in cauza Vasileva contra Danemarcei,
parag. 38.
Potrivit art. 84 C.pen., respectiv art. 86a alin. (l) C.pen., dacd pdntr la expirarea termenului de incercare condamnatul nu a indeplinit obligaliile civile stabilite prin hotirArea de condamnare, instanla dispune revocarea suspenddrii executdrii pedepsei sau a suspenddrii sub supraveghere a executdrii pedepsei, afari de cazul cdnd cel condamnat dovedegte cd nu a avut putinfa de a indeplini acele obligalii. Potrivit art. 86a alin. (2) C.pen., ,,dacb cel condamnat nu indeplinegte, cu rea-credinfd, mdsurile de supraveghere prev6zute de lege ori obligafiile stabilite de instanli, aceasta revocd suspendarea executdrii pedepsei sub supraveghere, dispunAnd executarea in intregime a pedepsei". Conform art.447 alin. (2) C.proc.pen., dacl pdni la expirarea termenului de incercare nu au fost respectate obligaliile civile prevdzute in art. 84 C.pen. sau cele prevdzute in art. 86a alin. (1) C.pen., partea interesatd sau procurorul sesizeazd instanla care a pronunfat in primd instan{6 suspendarea, in vederea revoclrii suspenddrii executirii pedepsei. 3) Potrivit art. 86e alin. (3) C.pen., ,,dacd condamnatul se sustrage de la prestarea activitatii in cadrul unit[1ii sau nu-gi indeplinegte in mod corespunzitor indatoririle ce-i revin la locul de muncd ori nu respectd mdsurile de supraveghere sau obligatiile stabilite prin hotdr6rea de condamnare, instanfa poate s[ revoce executarea pedepsei la locul de munc6, dispundnd executarea pedepsei intr-un loc de delinere", Conform art.447t C.proc.pen., revocarea se dispune, dupd caz, de c6tre instan{a de executare sau de cdtre instanfa corespunzdtoare in a cdrei circumscriplie se afl6unitateaunde se executlpedeapsa, ori de cdtre instanla carejudeci sau ajudecatin primd instanti infracfiunea ce ar putea atrage revocarea. Sesizarea instanfei se face din oficiu, de cdtre procuror, de unitate sau de organul polifiei. a) Potrivit art.63t C.pen. ,,dac6 cel condamnat se sustrage cu rea-credinfd de la executarea amerlz,ii, instan{a poate inlocui aceastd pedeapsd cu pedeapsa inchisorii in limiteie prevdzute pentru infrac{iunea sdvdrgitE, finand seama de partea din amend6 care a fost achitatS". Conform art.449t C.proc.pen., inlocuirea pedepsei amenzii in cazul prevdzut in art. 63r C.pen. se dispune de instanfa de executare. Sesizarea instanfei se face din oficiu sau de chtre organul care, potrivit
2)
legii, executd amenda.

5) 6)
Pentru detalii, a se vedea secfiunea privind limitdrile libertefii tle circulafie.
A se vedea secfiunea privind revocarea liberdrii provizorii. 7) Potrivit art.454 alin. (12) C.proc.pen. gi art.455 alin. (2) C.proc.pen., incazde incdlcare
cu rea-credin16 a obligafiilor stabilite potrivit art.453r C.proc.pen., instanta revocd amdnarea, respectiv intreruperea executErii pedepsei qi dispune punerea in executare a pedepsei privative
405
191
Dreptul la libertate gi la siguranla persoanei O atenlie deosebitd necesitd analiza instituliilor mandatului de aducere gi a intemdrii
in vederea efectuSrii expertizei psihiatrice obligatorii.

191. Mandatul de aducere. Potrivit art. 183 alin. (1) 9i (2) C.proc.pen., o persoand poate fi adusd in fala organului de urmdrire penala sau a instan{ei de judecatd pe baza unui mandat de aducere, dacd fiind anterior citatd nu s-a prezentat, iar ascultarea ori
prezenla ei este necesard.
invinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar inainte de a fi fost chemat prin cita{ie, dacd organul de urmdrire penald sau instanfa constatd motivat cd in interesul
rezolvirii
cauzei se impune aceastd mdsur6.
Mandatul de aducere are un caracter coercitiv gi se executi prin organele poliliei, jandarmeriei, poliliei comunitare sau, in cazul militarilor, prin comandantul uni6tii militare sau prin comandantul garnizoanei, care au obligalia de aduce persoana in fafa autoritdfii. Ca excepfie, dac6 persoana ardtatd in mandatul de aducere nu poate fi adusd din motive de boald, cel insdrcinat cu executarea mandatului constatd aceasta printr-un proces-verbal, care se inainteazd de indatd organului de urmdrire penalI ori instanlei
de
judecatd.
Articolul 184 alin. (3t) C.proc.pen., prevede posibilitatea ca,in cazul in care invinuitul sau inculpatul refuzd
sd se supund mandatului sau incearcd sd fug6, sd se poatd executa aducerea acestuia prin constrdngere in fata autoritAfii. Prezenla agenJilor forlei publice la inculpat, pentru a executa mandatul de aducere emis cu privire la acesta, exercitd asupra lui o constrAngere moral[ de a executa ordinul, iar dacd ar refuza sd i se supuni, i se poate aplica constrAngerea fizicdt). Organul de urmdrire penald sau instanla care a dispus mdsura trebuie s[ procedeze de indatd la audierea persoanelor aduse cu mandat, care rdmAn la dispozilia autoritelii pe intervalul de timp strict necesar pentru audiere, in afard de cazul cdnd s-a dispus relinerea ori arestarea preventivd a acestora. Constatdm, pe de o parte, cd in cazril in care invinuitul sau inculpatul refuzi sa se prezinte la audiere sau incearcl s[ fug[, organele poliliei sau ale jandarmeriei pot dispune, in executarea mandatului de aducere, privarea de libertate a acestora in sensul art. 5 parag. I din ConvenJia europeani gi aducerea prin constrdngere in fata organului de urmdrire penald sau a instantei. Pe de altd parte, existd o privare de libertate, strict subordonatd scopului audierii de citre organele de urmdrire penald sau de cdtre instan!6, intrucAt potrivit art. 183 alin. (3) C.proc.pen. persoanele aduse cu mandat sunt ,,la dispozitia" organului judiciar. Agadar, considerim ci numai dacd mandatul de aducere este dispus de cdtre instan{6, mdsura privativd de liberate satisface exigen(ele art. 5 parag. 1 lit. b) din Convenfia europeanS. Intrucdt prin aceastd mdsurl se poate ajunge la o privare de libertate in sensul art. 5 parag. I lit. b), instanfa este obligat[ sd motiveze hotdrArea prin care dispune de libertate. Organul de polifie desemnat cu supravegherea de cdtre instanfd verificd periodic respectarea obligaJiilor de citre condamnat, iar in cazul in care constatd incalcdri ale acestora sesizeazd, de indat6, instanfa de executare. r) A se vedea Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea generald, vol. III, Tipografia NaJionald S.A, Cluj, 1946,p. 127.
406
Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de libertate
192
emiterea mandatului de aducere, pentru a fi inldturat orice arbitrariu in materia privdrii de libertate. De asemenea, apreciem cb instanla trebuie sd incunogtinteze persoana care a fost adusd cu mandat, chiar gi fbrd a fi constrAnsd, cd libertatea sa fizic[ este restrdnsi pe perioada in care este ,,la dispozilia" organuluijudiciar in vederea audierii. Opindm c6, in vederea execut[rii dispoziliei instanlei din mandatul de aducere, organele poliliei, jandarmeriei, poliliei comunitare pot pdtrunde in locuin{a unei persoane, fbrd consimldmAntul acesteia, fiind satisfdcute dispoziliile art.27 alin. (2) lit. a) din Constitu{ie, intrucAt acegtia se afld in executarea unei hotdrAri judecltoregti. lrldllu4r EJrs este UTJPUJ4 dispusd Us de UrB4rrUr organul Us de urmdrire Ulllr4lrrs penald, in LLt VoLUL cazul in lll Udrtr care .Luuutrltrd cu mandat aducerea UU PaLt4tA) II i :r:) -. -. -- J r:r --.-_iI::::-.:. --^-- :,----r,-^L-t--: privarea a invinritului inculpatului --: ILl de libertatelrin-aducerea menu militari ^----:-- -:L-r--: sau I privarea de libertate pe perioada in care persoana adusd cu mandat este la dispozi[ia autoritdtii incalcd prevederile art. 5 parag. 1 lit. b) din Convenfia europeand, intrucdt 'i'l nu este dispusa de cbtre o nal). Prin urmare, organele de cercetare penald sau procurorul nu pot dispune aducerea cu mandat a invinuitului, inculpatului frrd, a incdlca prevederile i art. 5 parag. I lit. b) din Conven{ia europeani, in cazul in care aducerea se realizeazd, printr-o privare efectiv[ de libertate. A fortiori organele poliliei, jandarmeriei, poliliei comunitare nu pot pdtrunde in locuinfa unei persoane, fdrd consimf6mAntul acesteia, in vederea executdrii unui mandat de aducere dispus de organele de urmdrire penal[. Considerdm cd, de lege ferenda, dispoziliile art. 183 9i art. 184 C.proc.pen. trebuie esenfial modificate prin reglementarea competenlei exclusive a judecdtorului de emitere a unui mandat de aducere, precum gi prin prevederea in mod expres a posibilitdfii organelor autorit[1ii publice ce executd acest mandat ca, in aceleagi limite orare prevlzute gi pentru perchezilie, sd poatd pdtrunde in locuinla persoanei indicate in mandat, in cazul in care aceasta refuz6, sI coopereze, impiedic[ executarea mandatului sau pentru orice alt motiv temeinic justificat gi proporlional cu scopul urmdrit.
ori ,i
i apreciEffi-E
192. Internarea
in vederea efectulrii expertizei psihiatrice obligatorii. Potrivit

a constatdrilor gi a altor lucrdri
art. l17 alin.
(l)
C.proc.pen., efectuarea unei expertize psihiatricer) este obligatorie in
r)Articolul 28 din Normele privind efectuarea expertizelor,
medico-legale prevede c6: ,,( I ) Expertiza medicoJegal6 psihiatricd se face numai prin examinarea nemijlocitd a persoanei, in cadrul unei comisii alcdtuite dintr-un medic legist, care este pregedintele comisiei, gi 2 medici psihiatri. Aceste comisii nu se pot organiza la nivelul cabinetelor medicolegale. (2) Expertizele medico-legale psihiatrice se efectueaz6 la sediul instituliilor medicoJegale, cu urmltoarele excep!ii, dacd se efectueazd prima expertizd: a) in cazul bolnavilor psihici cronici, cdnd transportul gi examinarea acestora nu se pot face in siguranli deplin6, comisia de expertizi medicoJegald psihiatricd efectueazd examinarea in cadrul spitalelor de psihiatrie sau in cadrul sec{iilor de psihiatrie ale spitalelor penitenciare; b) in cazul persoanelor aflate in arest preventiv comisia de expertizd medico-legald psihiatricd poate efectua examinarea gi in cadrul sectiilor de psihiatrie ale spitalelor penitenciare, put6nd coopta in comisia de expertiz6 pe medicul gef de sec!ie, dacd este medic primar; c) in cazul bolnavilor netransportabili, cu suferinfe evolutiv letale sau aflali in stare gravd in condifii de spitalizare comisia se poate deplasa la patul bolnavului pentru efectuarea expertizei numai in situatia in care aceastd lucrare este necesarA in vederea incheierii unui act de dispozilie. Asigurarea transportului de la gi la sediul instituliei medicoJegale respective se face de cdtre familia sau apa4indtorii persoanei respective. (3) Membrii comisiei sunt
407
192
Dreptul la libertate gi Ia siguranla persoanei
cazul in care urmdrirea penald vizeazd acuzalia adusd invinuitului sau inculpatului de a fi slvdrgit infracliunea de omor deosebit de grav prevdzutd de art. 17 6 C.pen. tl De asemenea, este obligatorie efectuarea expertizei psihiatrice atunci cdnd organul de urmdrire penald sau instanla de judecatd are indoiali asupra stdrii psihice a invinuitului sau inculpatului, raportat la momentul sdvdrgirii infracfiunii ce face obiectul acuzafiei sau la o datd ulterioard acesteia2). in jurisprudenld s-a ardtat cd, in cazul
inculpatului trimis in judecatd pentru infracfiuni privind traficul de droguri gi delinerea de droguri pentru consum propriu, dac6 instanfa dejudecatd nu are indoiald asupra stdrii psihice a inculpatului, efectuarea expertizei psihiatrice nu este obligatorie, chiar dacd inculpatul urmeazd un tratament medical de dezintoxicare, consecinld a consumului
de droguri3).
in vederea efectu[rii expertizei, legiuitorul acordd competenJa organului de cercetare penald, cu aprobarea prealabild a procurorului sau a instanfei de judecatd, cu privire la dispunerea interndrii invinuitului ori inculpatului pe timpul necesar efectudrii
expertizei psihiatrice. Aceastd misur[ este executorie gi se aduce la indeplinire, in caz de opunere, prin constrdngere de organele de polifie.
desemnafi dupd cum urmeazd: a) la nivelul institutelor de medicind legall directorul institutului desemneazi, prin dispozilie scris6, un rnedic legist primar Ei 2 medici psihiatri specialigti sau primari ce pot fi cooptali gi din cadrul spitalelor clinice de psihiatrie, prin propunere nominali gi de comun acord cu conducerile unitdgilor sanitare respective, sau al unor unitdli medico-sanitare prestatoare de servicii, acreditate de Ministerul Sdndt6{ii, gi cu avizul Consiliului superior de medicind legald; b) la nivelul serviciilor de medicind legald judefene medicul gef desemneaza, prin dispozilie scrisS, un medic legist primar gi 2 medici psihiatri din cadrul secliei de psihiatrie a spitaluluijudefean respectiv sau al unor unititi medico-sanitare prestatoare de servicii, acreditate de Ministerul SdnEtdfii, cu aprobarea nominald a direcfiei de sdndtate publici judelene, cel pulin
unul dintre cei 2 psihiatri trebuind sd fie medic primar psihiatru. (4) Expertiza medico-legald psihiatricd se efectueazd numai pentru o anumitd faptd sau circumstanfi, avdnd ca obiective principale stabilirea capacitdlii psihice la momentul comiterii unei fapte prevdzute de legea penali sau al exercitdrii unui drept, a capacitdlii psihice la momentul examin6rii gi aprecierea asupra periculozitdfii sociale gi necesitilii instituirii mdsurilor de siguranfd cu caracter medical." in scopul efectubrii expertizei psihiatrice art. 29 din Normele privind efectuarea expertizelor, a constatdrilor gi a altor lucrdri medico-legale stabilegte obligafia punerii la dispozilia comisiei a fufuror documentelor din dosar necesare pentru efecfuarea expertizei. in cazul in care expertiza privegte persoane minore, dosarul va trebui sd confind Ei ancheta sociald, precum qi datele privind performanfa gcolar6. r) Conform art. 144 C.pen., prin ,,sSvArgirea unei infracliuni sau comiterea unei infracfiuni se
infelege sivdrEirea oricdreia dintre faptele pe care legea le pedepsegte ca infracfiune consumatd sau ca ten^tativ6, precum gi participarea la comiterea acestora ca autor, instigator sau complice". 2) in acest sens fosta Curte Supremd de Justilie a apreciat ci sunt aplicabile dispoziliile art. ll7 C.proc.pen. in cazul in care comportarea inculpatului in cursul gedinlei de judecatd este de naturd sd creeze indoieli asupra stirii sale psihice (a se vedea C.S.J., sec{ia penald, decizia nr.33ll/2000, in Curtea Supremd de Justilie, Buletinul Jurisprudenlei, 2000, Ed. Argessis, p. 354-356) 3) A se vedea I.C.C.J., secfia penalS, decizia penald nr. 1915/2006, disponibild pe site-ul www.scJ.ro.
408
Condiliile gi cazurile in care
se poate dispune privarea
licitd de
Curtea Constitulionald a considerat cd prevederile
libertate 192 aft. ll7 C.proc.pen. satisfac
exigenfele constitu(ionalet), refindnd c6: ,,in vederea efectudrii expertizei, organul de urm[rire penald, cu aprobarea procurorului, sau instanfa de judecatl dispune internarea invinuitului sau inculpatului pe timpul rlecesar, Conform art.62 dinCodul de procedurd penali, in vederea afldrii adevirului, organul de urmdrire penald gi instan[a de judecatd
sunt obligate sd ldmureascd sub toate aspectele cauza, pe bazd de probe. Or, prin prevederile art. ll7 din Codul de procedurd penal[ a fost creat tocmai instrumentul procesual necesar indeplinirii obligafiei instituite prin art. 62 din Codul de procedurd penal6. inbaza raportului de expertiz[ astfel efechrat, organele judiciare pot stabili dacd frptuitorul era responsabil in momentul sdvdrgirii faptei, in caz contrar el urmdnd str fie scos de sub urmirire penald, putdndu-se lua eventual, fa16 de el, una din mdsurile de siguranld cu caracter medical prevdzute in art. 113 sau art, I 14 din Codul penal. in consecinfd, mdsura prevdzutb in art. I 17 din Codul de proceclurd penald nu poate fi
calificatd ca o sancliune de drept penal gi nu se poate afirma cd nesocotegte prezumlia de nevinovifie, deoarece prin luarea acestei mdsuri nu se stabilegte vinovi{ia fbptuitorului. De altfel, datd fiind complexitatea expertizei, legea nici nu putea institui un temen maxim in care aceasta ar urrna sd fie efectuatd, ci a trebuit sd se ref'ere la timpul necesar realizdrii ei. Dacd persoana fafd de care s-a luat mdsura interndrii, in vederea efectudrii expertizei, considerd cd mdsura a fost dispus[ cu incdlcarea legii sau ci perioada de internare a depdgit timpul necesar gi, prin aceasta, a adus o vdtdmare intereselor sale legitime, ea poate face pldngere impotriva mdsurii, in condiliile art.275.278 din Codul de procedurd penald, sau se poate adresa direct instanfei de judecatA (...). in aceste condi{ii, luarea mdsurii intemdrii, pe timpul necesar, este conformd art. 49 alin. (l) din Constitufie, care prevede ci exercifiul unor drepturi sau al unor libertili poate fi restrdns numai prin lege gi numai dacd se impune, printre altele, pentru desfEgurarea instrucfiei penale. De asemenea, sunt respectate gi dispoziliile alin. (2) al art. 49 din Constitufie, restrAngerea fiind proporlionald cu situalia care a deteffninat-o." le art. 117 alin. (2) C.proc.pen. ce reglementeazd intemarea ui (care constituie o privare de libertate in sensul Conventiei anul de cercetare penalb cu aprobarea procurorului sau de cdtre procuror pe perioada necesard efectudrii expertizei, incalcS prevederile art. 5 parag. I lit. b)2), intrucdt: y' nu este o privare de libertate dispusd de cdtre un judecdtor; ii) are un caracter punitiv, neurm[rind asigurarea executdrii unei obligafii ce incumbd unei persoane gi pe care aceasta nu a respectat-o, degi ar fi putut sd o respecte; iii) nu oferd nicio garanlie impotriva arbitrariului, mdsura privativd de libertate putdnd s[ se prelungeasc[ nejustificat pe o perioadl nedeterminatd de timp; iv) nu reglementeazd posibilitatea unui control al legalitdfii sau oportunitalii privdrii de libertate de cdtre un judecdtor.
l)
2)
J inv
\ eur
se vedea
Plenul Cu(ii Constitulionale,Decizia nr.76/1999 (M. Ot. nr.323 din 6 iulie
le99).
in acelagi sens, a se vedea N. Volonciu, A. Barbu, Codul de procedurd penall comentat, Ed. Hamangiu, 2007, p. 246-247 .
409
t93-194
Dreptul la libertate qi la siguranta persoanei
Considerdm cd, de lege ferenda, mdsura interndrii pentru efectuarea unei expertize psihiatrice ar trebui dispusd numai de cltre judecdtor gi numai in cazul in care expertiza nu poate firealizatd fbrd intemarea acuzatului, fafd de caracterul complex al examinlrii ce trebuie efectuat. Deopotrivd, ar trebui reglementate expres durata masurii gi posibilitatea controlului de cdtre un judecdtor a legalitSlii gi necesitijii menfinerii acestei mdsuri privative de libertate.
2.3. Privarea de libertate in cazul existenfei unor suspiciuni rezonabile cu privire la sivArgirea unei infracfiuni
I 93. Standardul european de protecfie. I 94. Existenla unei suspiciuni rezonabile cd o persoand a sdvdrSit o anumitd infracfiune, inlenlioneazd sd sdvdrSeascd o infracliune ori intenlioneazd sd fugd dupd sdvdrSirea infracliunii. 195. Dispunerea mdsurii in vederea aducerii persoanei in fala auloritdlii judiciare competente. 196. Luarea mdsurii relinerii sau arestdrii preventiye in dreptul romdn. 197. Luarea mdsurii refinerii. 198. Luarea mdsurii arestdrii preventive. 193. Standardul european de protecfie. Potrivit art. 5 parag. I lit. c) din Conven{ia europeand, o persoan6 poate fi privatd de libertate in vederea aducerii sale in fala autoritetii judiciare competente atunci cdnd existd suspiciuni rezonabile cd a sdvdrgit o infracliune sau cdnd existi motive temeinice de a crede in necesitatea de a o impiedica sd sdvdrgeascb o infracfiune sau sd fugd dupn sivdrgirea acesteia.
194. Existenta unei suspiciuni rezonabile ci o persoani a sivfrrgit o anumiti infracfiune, intenfioneazi sI sivirgeasci o infracfiune ori intenfioneazi si fugl dupI sivdrgirea infracfiunii. a) Suspiciunea rezonabild trebuie sd se refere la sivArgirea unei anumite infracfiuni concret determinater), iar nu la o infracliune in general2). Prin existenla unei suspiciuni rezonabile se infelege existenfa unor date, informafii care sf, convingd un observator obiectiv 9i imparlial cd este posibil ca o persoanl sI fi sdvdrgit o infracfiune. Caracterul rezonabil al suspiciunii se apreciazd in func{ie de circumstanfele fi ecdrei cauze3).
Prevederile art. 5 parag. I lit. c) fac referire la notiunea de suspiciuni, intrucdt nu este necesar ca la momentul arestarii anchetatorii sa aibd suficiente probe pentru a aduce o acuzafie, Faptele ce au dat nagtere suspiciunii (bdnuielii) nu trebuie sd fie la acelagi nivel cu faptele necesare pentru a justifica o condamnare sau chiar pentru
A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 6 noiembrie 1980, in cauza G,,nzardi contra Italiei, parag. 102; CEDO, hotdrdrea din 6 noiembrie 1980, in cauza Ciulla contra Italiei, parag.40. 2)Noliunea de,,infracliune" are un sens autonom in jurisprudenla Curtii Europene care nu se limiteazd numai la faptele incriminate in legislalia penald na{ional6. A se vedea, in acest sens, CEDO, hotdrdrea din 4 august 1999, in cauza Douiyeb contra Olandei, parag, 51. 3)A se vedea CEDO, hotdrArea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell gi Hartley contra Marii Britanii, parag. 3 I -32.
l)
4t0
Condifiile 9i cazurile in care se poate dispune privarea licitb de libertate
194
a aduce o acuzalie, ce trebuie sd existe la un moment procesual ulterior in cadrul
urmiririi
penalsr).
Prin urmare, la momentul arest5rii nu este incd necesar s6 se stabileasc6 in mod clar cd o infracfiune s-a comis sau care este natura exactd a infracfiunii comise. Obiectul preocuparilor pe parcursul privdrii de liberate este acela de a continua investiga{iile in scopul de a confirma sau de a inldtura temeiurile arestdrii2).
Agadar, nu
tre_bq1_e_s!-?p-!!ite
vinovdlla ung! pe6oan-e
urmdririi penale, in urma cdreia trebuie
i,n qcest stadiu, 4qgqta !1q rcopul sd rezulte realitatea gi natura infracfiunilor de
caie o ilersoanb este acuzat63). De asemenea, nu este necesar sE se constate cd a fost sbvArgitd o infracfiune sau cd persoana privatd de libertate a slvdrgit o infracliunea). in schimb, nu se poate reline existenta unei suspiciuni rezonabile cu privire la sdvArgirea unei infracfiuni care si justifice privarea de liberate a reclamantului in temeiul art. 5 parag. I lit. c) in condifiile in care aceastb sqqgic-lqqe*s-_a intemeiat lumai pe
in
faptele_ardtate in pldngerea victimei infracfiunii, fbr6 ca alte veliflga! sd-fie efectuirte cauzd de cdtre procuror, in condiliile in care reclamantul a sus{inut in mod constant cd este nevinovats). Mai muli, inst'an1a de la Strasbourg a constatat cd procurorul
dispusese includerea reclamantului in rdndul suspecfilor chiar inainte de luarea unei declarajii victimei infracliunii (sigura care il indica generic ca autor it infracJiunii, fdra a-i semnala numele) gitg!_ip_s_a oliclr-ei_al1e prole ca_.r_g sa_ Lrrreumineze- , Tot astfel, s-a apreciat cb sunt incdlcate prevederile art. 5 parag. I lit. c) datoritd lipsei oricdror probe pentru a justifica suspiciunea rezonabild, in condiliile in care . stltul nu a putut indica niciilii-teirmileniru a susfine existenla caracterului rezonabil al, suspiciunii, in afara consemndrilor din actul prin care s-a dispus privarea de liberlate, in sensul cd reclamantul a fost arestat pentru propaganda separatistd6). Scopul privdrii de liberate ce trebuie sd existe la momentul dispunerii mdsurii este trimiterea in judecata a persoanei bdnuite cd a sdvdrgit o infractiune, Absenla unei inculpdri ulterioare sau a trimiterii in judecatd nu implicd in mod necesar cd o privare
r) A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 29 noiembrie 1988, in cauza Brogan g.a. contra Marii Britanii, parag. 53; CEDO, hotdrArea din 28 octombrie T994,incatzaMurray contra Marii Britanii, parag. 55; CEDO, hot6rdrea din 22 octombrie 1997,in cauzaErdagoz contra Turciei, parag. 5 1; CEDO, hotdrdrea din 16 octombrie 2001, in cauza O'Hara contra Marii Britanii, parag.36. ' zr A se vedea: E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p. 473; CEDO, hotdrArea din 28 octomb.lie 1994, in cauza Murray contra Marii Britanii, parag.55. 3)A se vedea CEDO, hotararea din ll ianuarie 2001, in cauza N.C. contra ltaliei, parag.45. a) A se vedea CEDO, hotbrdrea din 19 mai 2004, in cauza Gusinskiy contra Rusiei,
parag. 53.
, )) A se vedea: CEDO, hotf,rdrea din 6 noiembrie 2007, in cauza Stepuleac contra Republicii Mdldova. parag.70-73. 6)A se vedea CEDO, hotdrdrea din I martie 2001, in cauza Berktay contra Turciei,
parag. 197 -201
.
4lr
194
de libertate nu a urmdrit scopul prev6zut de art, 5 parag. I lit. c), intrucdt existenla acestui scop trebuie privit6 independent de realizarea sar). in acest sens, Curtea Europeanb a constatat incdlcarea prevederilor art. 5 parag. I lit. c) in condifiile in care infracfiunile pentru care s-a dispus arestarea preventiv[ a reclamantului fdceau obiectul unei legi de amnistie2). b) Convenfia europeand reglementeazd posibilitatea privdrii de libertate in cazul in care existd suspiciuni rezonabile cd intenlioneazl si slvdrgeascd o infracfiune. Curtea Europeand a ardtatclo persoanl poate fi privatd de libertate numai in cadrul unui proces penal, in scopul aducerii sale in fata autoritllilor competente in cazul in care bxisti o suspiciune cd a sdvdrgit o infracliune3). Prin urmare, nu se poate dispune privarea de libertate a unei persoane daci intenfia acesteia de a sdvdrgi o infractiune nu imbracd prin ea insdgi caracter infracfional, caz in care se aplicl prima ipotez6. Pentm acest motiv, in doctrinda) s-a ardtat in mod intemeiat cd aceastd ipotezi este
lipsitd de substanld. c) Un alt caz inutil de privare de libertate reglementat de Conventia europeand vizeaz\ situa[ia in care o persoani, in privinla cdreia existi o suspiciune rezonabild cd a sdvdrgit o infracliune, intenlioneazd s[ fugi dupd sdvdrgirea acesteia. $i in aceastd situalie mdsura preventivd putea fi dispusl prin raportare la prima
ipotezd a).
in doctrinis) s-a ardtat cd modalitatea de formulare a prevederilor art. 5 parag. I

lit. c) din Conven{ia european[ poate ridica intrebdri cu privire la necesitatea acestui temei distinct de privare de liberate in condifiile in care celelalte doui ipoteze reprezintd, in sine, suficiente motive pentru a conduce la o lipsire de liberate. Se constatd cd in aceasti ipotezd s-au reunit temeiurile de a dispune arestarea cu cele pentru prelungirea privlrii de libertate6). Prin urrnare, s-a considerat7t cd dispozilia art. 5 parag. I lit. c) trebuie privita astfel: arestarea este posibilE in cazul existenfei unei suspiciuni rezonabile cI un acuzat a sdvdrgit o anumiti infracfiune sau dacd arestarea poate fi in mod rezonabil consideratd necesard pentru a preveni sdvdrgirea unei infrac{iuni de citre o persoanb ce este suspectatl c[ intenfioneazd sd o comit6. in plus, pentru
r)
2)
A
A A
se vedea CEDO, hotirArea din 6 aprilie 2000, se vedea CEDO, hotdrdrea din 19 mai 2004, se vedea CEDO, hotirdrea
in
catza Labita contra ltaliei,
parag. 155.
in cauza Gusinskiy contra Rusiei,
parag. 68-69.
3)
din
I iulie 1961, in cauza Lawless contra Irlandei,
parag. 14; CEDO, hotdrdrea din 6 noiembrie 1980, in cauza Ciulla contra ltaliei, parag. 38-41; CEDO, hotdrdrea din 3l iulie 2000, in cauza Jecius contra Lituaniei, parag. 50. a)A se vedea: S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.425; F. Jacobs, C. Ovey, R. llhite, op. cit., p. 130. 5) A se vedea E, Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.471-472.
6) 7)
Ibidem, p.472. Ibidem.
412
libertate
195
continuarea privdrii de libertate este necesar sd existe o suspiciune rezonabild cd persoana privatd de libertate intenlioneazd sd fug[ dupd eliberare sau cd dupl eliberarea persoanei arestate aceasta va comite in continuare infracliuni. Cu toate acestea, legislafiile nalionale ale statelor membre au reglementat, pe lAngd cerinla existen(ei unei suspiciuni cu privire la sdvdrgirea unei infracfiuni, gi alte temeiuri ce hebuie satisfbcute pentru a se dispune privarea de libertate (de exemplu, pericolul pentru ordinea public[, riscul de a se sustrage procedurilor etc.). in privinla cazurilor descrise la punctele b) gi c) ale art.5 din Convenfia europeand jurisprudenla Curlii Europene este aproape inexistentir ).
195. Dispunerea misurii in vederea aducerii persoanei in fafa autoritifii judiciare competente. Prin ,,autoritate judiciard competenti" Curtea Europeani infelege judecdtorul sau alt magistrat imputemicit prin lege s[ exercite atribu{ii judiciare gi la care face referire art. 5 parag. 3 din Convenlia europeani.
Curtea Europeand a ardtatz) ci dispoziliile art. 5 parag.3 din Convenfia european6 se referi numai la ipotezele reglementate de art. 5 parag. I lit. c), nu gi la ipoteza reglementatd de art. 5 parag. I lit. a), cu care forrneazd un tot unitar in privinla situaliei celui arestat in vederea aducerii sale in fala autorit[1ii judiciare competente, atunci cAnd existd motive verosimile de a bdnui cd a slvArgit o infracliune sau cdnd existl motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sd sdvArgeascd o infracliune sau sd fugd dupd sdvdrgirea acesteia. Cele doud nofiuni au un sens autonom3). Nofiunea de ,judecitor" are acelagi sens conferit in art. 6 al Convenfiei europene noliunii de ,,instan![ (tribunal) independent[ gi imparliald"a). in schimb, pentru a se considera cd un ,,magistrat" exercitd ,,funclii judiciare" in sensul acestei dispozilii, acesta trebuie sd indeplineascd anumite condilii ce reprezintd, pentru persoana arestatb, garanlii impotriva arbitrarului gi a privdrii nejustificate de libertates). Astfel, ,,magistratul" trebuie sd fie independent in raport de executiv gi de perli. in aceastd privinfd, unele circumstanle obiective, existente la momentul ludrii mlsurii arestlrii preventive, pot fi relevante. Daci magistratul poate interveni in procedura penali ulterior momentului ludrii mdsurii, in calitate de organ de anchetd, independenfa 9i impa4ialitatea sa pot fi puse la indoiald.
r) Cu titlu de exemplu, a se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 mai 1997,incauza Eriksen contra Norvegiei. 2) A se vedea CEDO, hotdrArea din 22 februarie 1989, in cauza Ciulla contra Italiei,
parag. 38.
Pentru analiza noliunilor ce au un sens autonom injurispruden{a Cu(ii Europene, a se vedea E. Kaslanas, Unit6 et diversitd: Notions autonomes et marges d'appr6ciation des 6tats dans la jurisprudence de la Cour europ6enne des droits de l'homme, Ed. Bruylant, Brussels, 1996. a) A.se vedea D.J. Harris, M. O'Boyle, C. Warbrick, op. cit., p. 132. 5) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 decembrie 1979, in cauza Schiesser contra Italiei, parag. 28-31; CEDO, hotirdrea din 23 octombrie 1990, in cauza Huber contra Elveliei, parag. 43; CEDO, hotdrArea din 26 noiembie 1992,in cauza Brincat contra ltaliei, parcg.2l; CEDO, hotirirea din I 8 ianuarie 1978, in cauza Irlanda contra Marii Britanii, parag. I 99.
3)
413
195
De asemenea, trebuie sd existe obligalia magistratului sd-l asculte personal pe cel a
c[rui privare de libertate este solicitatS, sd examineze circumstanfele care justificd sau nu luarea m[surii privdrii de libertate, sd se pronunte intemeindu-se pe criterii juridice
stabilite asupra existenfei unor temeiuri care
sd
sd
justifice mdsura, iar in absenfa acestora
poati dispune eliberarea persoaneir).
in hotdrdrile pronunfate in cauzele contra Rom6niei2) (in care au fost analizate prevederile legale existente inainte de modificdrile legislaliei procedural penale romdnegti din iulie 2003), Curtea Europeand a constatat c[ procurorii, acfiondnd in calitate de reprezentanli ai Ministerului Public, subordonafi mai intdi procurorului general, apoi ministrului justifiei, nu pot fi considerali magistrali, in sensul art. 5 parag. 3, intrucdt nu indeplinesc condilia de independenfd in raport cu executivul. Aducerea in fafa autoritilii presupune fie prezentarea persoanei in fala acesteia de cdtre organele de polilie sau de procuror, fie deplasarea organului judiciar la locul unde
aceasta este de!inutd3).
Potrivit art. 5 parag. 3, aducerea in fafa judecdtorului sau a unui alt magistrat imputemicit prin lege sd exercite atribu{iijudiciare trebuie sd fie flcutd de indat[ ce o persoand este lipsiti de libertate, in vederea evitArii dispunerii unei mdsuri arbitrare sau nejustificate gi protejdrii acesteia impotriva relelor tratamente ce ar putea fi aplicate in perioada detenlieia).
Astfel, este stabilitA o obligafie in sarcina statului, ce are caracter automat, in sensul cd nu este necesari formularea unei cereri in acest sens din partea persoanei private de libertate, spre deosebire de garanfia dreptului la recurs prevdzutd, in art. 5 parag. 4 din
Convenfia european[s). Nerespectarea garanfiei prevdzute in art. 5 parag.3 nu poate fi acoperitd prin verificarea ulterioard a legalitdlii arestdrii de cdtre unjudecdtor, ca urrnare a cererii formulate
de persoana privat[ de libertate6).
r) A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 29 aprilie 1999, in cauza Aquilina contra Maltei, parag. 49-53; CEDO, hotdrArea din I 8 ianuarie 1978, in cauza Irlanda contra Marii Britanii, parag. 1 99; CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 1998, in cavza Assenov contra Bulgariei, parag. 146. 2) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca contra Rom6niei, parag.45-53; CEDO, hotir6rea din 3 iunie 2003, in cauza Pantea contra Rorirdniei,parag.236; CEDO, hotdrdrea din 26 aprilie 2001 ,in cauza Dumitru Popescu nr. 2 contra Romdniei, parag. 68-86; CEDO, hotirdrea din22 mai 1998, in cauza Vasilescu contra Romdniei, parag. 40-41. 3)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 2l decembrie 2000, incauzaEgmez contra Ciprului, parag. 90. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din l8 decembrie 1996, in catza Aksoy contra Turciei,
parag.76. 5) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca contra RomAniei, parag.48; cEDo, hotdrarea drn22 mai 1984, in cauza De Jong, Baljet gi van den Brink contra Olandei, parag. 5 I ; CEDO, hotdrdrea din 25 mai I 998, in cauza Kurt contra Turciei , parag. 123; CEDO, hotdr6rea din 29 iunie 2000, in cauza Sabeur ben Ali contra Maltei, parag.29. 6) A se vedea CEDO, hotirdrea din 4 iulie 2000, in cauza Niedbala contra Poloniei,
parag. 50-55.
414
se poate dispune
privarea
liciti
de libertate
195
Interpretarea nofiunii ,,de indat6" a cunoscut o bogatd jurisprudenlb, relevante fiind hotardrile pronun{ate de Curtea Europeani in cauze contra Marii Britanii 9i Turcieirl. Aprecierea indeplinirii obligaliei statului se efectueazd in funcfie de circumstanlele concrete gi de particularitdfile fiecdrei cauze. In cauza Brogan g.a. contra Marii Britanii2), Curtea Europeand a ardtat ci termenul ,,de indat[" diferd de cerinlele mai pufin stricte specificate in art. 5 parag. 4 (termen scurt), respectiv art. 5 parag. 3 (termen rezonabil), avAnd in vedere scopul urm[rit de a preveni o privare arbitrard de libertate. in spefd s-a apreciat cd privarea de liberate a reclamanlilor, in contextul luptei impotriva terorismului, pentru o perioadl de 4 zile gi 6 ore reprezintd o duratb maximald a noliunii prevdzute in art. 5 parag.3 din Convenlia
europeand.
--:*Jerioade dlprivare de libertate mai mari de 4 zile inainte de aducerea in fala unui mag_i-q!3t imputernicit prin lege sd exercite atribufii judiciare pot fi justificate potrivit art. 5 parag.3 numai in cazuri exceplionale3). in doctrinda) s-a ardtat cd, in principiu, aducerea unei persoane in falajudecdtorului sau a unui alt magistrat imputernicit prin lege s5 exercite atribuJii judiciare in termen de 24 de ore de la data privdrii de libertate, cu posibilitatea prelungirii acestui termen o singurd datd, este rezonabild gi trebuie considerati cd satisface exigenlele nofiunii ,,de indat[". Comitetul european pentru prevenirea torturiis) aratd cd,: ,,aducerea persoanei in fata judecdtorului va permite acesteia, in cazul in care a fost maltratatd, si depund in timp util o plAngere. Mai mult, chiar gi in absen{a unei pldngeri formale, judecdtorul va putea lua mdsurile necesare, in timp util, in cazul in care existd alte indicalii privind relele tratamente (de exemplu: rdni vizibile, aparenla sau comporlamentul general al unei persoane). in mod evident, judecdtorul trebuie sd ia mdsurile adecvate dacd
r)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 16 octombrie 2001, in cauza O'Hara contra Marii Britanii, parag.46, in care privarea de libertate a durat 6 zile 9i 13 ore; CEDO, hotlrdrea din 28
noiembrie 1991, in cauza Koster contra Olandei, parag. 78 (privarea de libertate a dqrat 5 zile); CEDO, hotdrdrea din 18 decembrie 1996, in cauza Aksoy contra Turciei, parag. 78 (privarea de libertate a durat l!1t_il); CEDO, hotdrdrea din 22 mai 2001 , in cauza Altay contra Turciei, parag. 64 (privarea de libertate a durat l5 zile); CEDO, hotirdrea din l2 martie 2003, in cauza Ogalan contra Turciei (privarea de libertate a durat 7 zile). Tot astfel, in cauza Samoild gi Cionca contra RomAniei (hotirArea din 4 martie 2008) Curtea Europeand a constatat incdlcarea art. 5 parag. 3 in condiliile in care reclaman(ii au fost adugi in fala unui judecdtor dupl 4 zile gi 6 ore de la momentul privdrii de libertate, degi nu exista nicio circumstanfd excepJionald care sd
justifice aceastd mbsur6. 2) A se vefea CEDO, hotdrArea din 29 noiembrie 1988, in cauza Brogan g.a. contra Marii Britanii, parag. 58-62. r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din l4 noiembrie 2000, in catza Tas contra Turciei, parag. 86; CEDO, hotlrdrea din l6 octombrie 2001, in cauza O'Hara contra Marii Britanii, parag.46. a)A se vedea J.-F. Renucci, Traitd de Droit Europden des droits de I'homme, op. cit., p.319.
5)A se vedea parag. nr. 45 din cel de-al l2-lea Raport General [CPT/lnf(2002) l5] al CPT, disponibil pe site-ul www.cpt.coe.int.
415
196-197
exist6 indicii privind aplicarea relelor tratamente de cdtre polilie. in acest sens, de fiecare datd crind o persoanb suspectii de infracliune penal[ va ajunge in fafa unui judecdtor la sfhrgitul custodiei polifiei afirm6nd ci a fost malhatatii, judecdtorul trebuie sd consemneze afirmafiile, sd ordone un examen medico-legal gi sd ia toate mdsurile necesare ca afirmaliile sI fie verificate cum se cuvine. Aceastd manierd trebuie aplicatd indiferent dacd persoana in cauzd are sau nu r[ni exteme vizibile. Mai mult, chiar in absenfa unei informtrri explicite asupra relelor tratamente, judecdtorul va putea decide solicitarea unui examen rnedico-legal imediat ce existi alte motive pentru a crede cd o persoand care a fost adusd in fafa lui ar fi putut fi victima relelor tratamente".
196. Luarea
misurii refinerii
sau
arestlrii preventive in dreptul romffn. Reti-
nerea gi arestarea preventivd sunt de lege lala singurele m6suri preventive privative de libertate ce se pot dispune in cauzele privitoare la infracfiuni pedepsite cu detentiune pe viald sau cu inchisoare, pentru a se asigura buna desfdgurare a procesului penal ori pentru a se impiedica sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmdrirea penal6, de lajudecatd ori de la executarea pedepsei.
Ca reguld generaltr, misurile preventive privative de libertate se dispun dupd

audierea invinuitului sau inculpatului, dach existd probe sau indicii temeinice c[ acesta a sdvdrgit o infracfiune in privinla clreia nu existd vreo cauz[ care sI impiedice punerea in migcare sau exercitarea actiunii penale, gi pentru care legea prevede pedeapsa
deten(iunii pe via!6 sau a inchisorii gi dacd existd vreunul din cazurile previzute de art. 148 C.proc.pen. Pe l6ngd aceste condifii considerdm c5 este necesar si se aibd in vedere faptul cd ingerinfa in dreptul la libertatea persoanei nu trebuie si fie arbitrari, ci necesard gi proporfional[ cu gral'itatea acuzaliei penale formulate impotriva invinuitului sau inculpatului gi cu scopul urmlrit prin dispunerea mdsurii.
197. Luarea
misurii refinerii.
:
a) Condilii. Pentru a se dispune refinerea invinuitului sau inculpatului trebuie inde-
plinite urmdtoarele condifii
Sd existe probe sau indicii temeinice cu privire la sdvdrgirea de cdtre acesta a unei infracfiuni pedepsite de lege cu detenfiunea pe vial6 sau cu inchisoarea.
(i)
Trebuie
sI
existe probe directe (fapte principale) sau probe indirecte (indicii
temeinice sau fapte probatorii) din care sd rezulte presupunerea rezonabilS c[ invinuitul
sau inculpatul a sivdrgit o infracfiune. Apreciem cd relinerea se poate dispune numai
in cazul in care suspiciunea rezonabild privegte sivdrgirea unei infracfiuni, nu gi atunci cind aceasta are ca obiect o faptd, prevdzutd de legea penald, cum in mod eronat prevede legiuitorul in art. 143 alin. (l) C.proc.pen.r), Pe de o parte, mdsura preventivd poate fi dispusd numai
r) Curtea Constitufionald a apreciat cd prevederile
art. 143 C.proc.pen. satisfac exigenfele
art. 5 din Convenlia europeand (a se vedea Plenul
(M. Of. nr. 34 din I I ianuarie 2005). in motivarea acestei solu[ii instanfa de contencios
Cu(ii Constitufionale, Decizia nr.462/2004,
constitufional a atLtat cd : ,,Raportdnd dispozifiile de lege criticate la Convenlia pentnr apdrarea drepturilor omului gi a libertllilor fundamentale, se constaQl, in mod conhar afirma{iilor autorului
416
Condiliile 9i cazurile in care se poate dispune privarea licitl de libertate
L97
cu privire la invinuit sau inculpat, ceea ce presupune cd a fost inceputl urmerirea penali in personam, potrivit art. 228 alin. (l) C.proc.pen., cu privire la sdvirgirea unei infracfiunir). Pe de altd parte, exigenfele de necesitate gi proporlionalitate ale mlsurii preventive privative de libertate constituie impedimente impotriva privdrii de libertate in cadrul procesului penal a unei persoane in privinfa cdreia nu existd o bbnuiald legitimd cd a comis o infracfiune, ci numai o presupunere c[ a sdvdrgit o faptd
prevdzutd de legea penal6. Prin probd se infelege, conform dispoziliilor art.63 C.proC.pen., orice element de fapt care serue$te la constatarea existenlei sau inexistenfei unei infracfiuni, la identificarea persoanei care a sdvdrgit-o gi la cunoagterea imprejur6rilor necesare pentrujusta
solufionare acauzei.
Existi indicii temeinice, in sensul art. 68r C.proc.pen., atunci c6nd din datele existente in cauzdreztltd presupunerea rezonabild cd persoana fa!5 de care se efectueazd, acte premergdtoare sau acte de urmirire penald a sdvdrgit fapta. In doctrin62) s-a ardtat cd indiciul este un element care poate da indica{ie sau poate fi revelator asupra unui fapt gi asupra vinov[fiei celui care l-a comis. Indiciul rezultd din, ori este relevat de stdri, circumstanfe sau situafii ce au legdturd necesarb sau intdmplbtoare cu faptul penal. Indiciul confine o gtiin{d sau o cuno$tinfb certd 9i directl asupra unui fapt, circumstante, situafii, iar prin indica]ia, informalia, revelafia produsd de aceastl 9tiinf6, ne dtr o probd indirect[ cu privire la existenfa infracfiunii gi a vinovdfiei: proba indiciali.
excep(iei, cd aceste dispozifii legale transpun intocmai in dreptul intern prevederile art. 5 pct. I lit. c) din convenfie, potrivit cbrora o persoand poate fi lipsitd de libertatea sa daci a fost arestatd sau re{inuti in vederea aducerii sale in fala autoritiiliijudiciare competente, sau cdnd existd motive verosimile de a bdnui cd a sivdrgit o infracfiune sau cAnd existi motive temeinice de a crede in necesitatea de a o impiedica sd sdviirgeascd o infracfiune sau sE fugd dupd sdv6rgirea acesteia. De altfel, Curtea Europeand a Drepturilor Omului, in cazul <Brogan gi altii contra Regatului Unib>, in 1988, a decis cd nu s-au violat prevederile art. 5 pct, I lit. c) din Convenfia pentru apirarea drepturilor omului 9i a libertn{ilor fundamentale atunci cdnd arestarea persoanei respective s-a f6cut in condifiile existenfei unor molive verosimile de a bdnui cd a sivArgit o infracfiune. in legdturi cu prevederile de lege criticate ca fiind neconstitutionale, Curtea Constitulional6 s-a mai pronunfat prin Decizia nr. 344 din 5 decembrie 2002, publicatd in Monitorul Oficial al Romdniei, Partea I, nr. 86 din I I februarie 2003, constatdnd ctr <dispoziliile art. 143 (...) din Codul de proceduri penal6, care reglementeazd condiliile refinerii (...), nu incalcd prevederile constitulionale privind drepturile 9i libertSlile fundamentale ale cetdfenilor [...].> Prin aceeagi decizie s-a constatat, de asemenea, cd dispozifiile menfionate sunt in concordanfl cu prevederile art. 5 din Convenfia pentru aplrarea drepturilor omului gi a libertd{ilor fundamentale." r) in acest sens, a se vedea Plenul Curfii Constitutionale, Decizia nr. 126/2001, (M. Of. nr. 438 din 6 august 2001), in care s-a refinut ci: ,,inceperea urmdririi penale se dispune, de principiu, in rem, atunci cAnd existd date cu privire la sEvArgirea unei infracfiuni, astfel cum prevede ar1.228 alin. (l) din Codul de proceduri penald (...). inceperea urmdririi penale se dispune in personam numai dacd, in acelagi timp, exist[ suficiente date gi cu privire la persoana autorului infracf iunii." 2)A se vedea Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea generali, vol. III, op. cit. p. 434.
417
197
toate cazurile atdt din probe, cdt gi din indicii temeinice trebuie sd rezulte presupunerea rezonabild cA o persoani a sdvdrgit o infractiuner). Nofiunea de suspiciune rezonabilb trebuie, agadar, raportat[ la sensul oferit de jurisprudenfa Curfii Europene referitor la existenla unor date, informa{ii care sd convingd un observator obiectiv gi impa(ial cb este posibil ca o persoand sd fi sdvdrgit o infracjiune. Refinerea poate fi dispusb atAt in cazul infracliunilor pentru care legea stipuleazd pedeapsa inchisorii sau a detenliunii pe viaf6, cdt gi in cazul infracfiunilor pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii alternativ cu pedeapsa amenzii penale. (ii) Sd existe unul dintre cazurile prev[zute de art. 148 C.proc.pen.2) sau infrac{iunea sd fie flagrantd3), indiferent de limitele de pedeapsd prevbzute de lege, (iii) Sa fie inceputd urmdrirea penal[ pentru infracfiunea pentru care exist[ suspiciunea cd a fost slvdrgitd. Articolul 143 C.proc.pen. aratd cd mdsura relinerii se poate dispune numai fafd de invinuit sau inculpat, ceea ce presupune cd urmdrirea penal[ a fost inceputd anterior dispunerii mdsurii preventive. Potrivit art. 468 C.proc.pen., in procedura infracfiunii flagrante refinerea invinuitului este obligatorie. Dispozifiile art. 228 C.proc.pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 35612006, prevdd cd organul de urmdrire penal[, sesizat prin procesul-verbal, dispune prin rezolu{ie inceperea urmdririi penale, cAnd din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergdtoare efectuate nu rezultd vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in migcare a ac(iunii penale prevdzute in art. 10 C.proc.pen., cu excepfia celui
in
lit. br). Prin urmare, in cazul infracfiunilor flagrante, procesul-verbal de constatare a infracfiunii nu mai reprezinld actul de incepere a urmdririi penale, conferind calitatea de invinuit persoanei prinse in flagrant, ci are doar valoarea unui act de sesizare.
de la
r) Spre exemplu, injurisprudenld s-a relinut c6: ,,organele de cercetare penal6 au considerat cd existd indicii temeinice privind sdvdrgirea de cdtre petent a unor fapte prevdzule de legea penald, avdnd in vedere procesul-verbal de verificare qi acte intocmite de D.G.F.P. Gala{i, inaintate la I.P.J. Galali cu adresa nr. 78/P din 7 februarie 1998 a Parchetului de pe ldngd Tribunalul Galali. imprejurarea ci, in final, dupd aprofundarea cercet[rilor, s-a constatat cd faptele pentru care petentul este invinuit nu existd gi s-a dispus scoaterea de sub urmirire penald, nu conduce automat la concluzia cd m[sura rejinerii preventive a fost luatd abrtziv, atdta vreme cdt la data lubrii acestei mdsuri au existat indicii, in sensul art. 143 alin. (l) 9i (3) C.proc.pen., privind siv6rqirea acestor fapte" (a se vedea I.C.C.J., sec{ia penald, decizia nr.237812006, disponibila pe site-ul www.scj.ro). 2) A se vedea analiza detaliati a acestor cazuri in capitolul dedicat mdsurii arestirii pre-
ventive. r) Potrivit art. 465 alin. ( I ) Ei (2) C.proc.pen. este flagrantd infracfiunea descoperitd in momentul sdvdrgirii sau imediat dupa sdv6rgire. De asemenea, este considerat6flagrantd gi infracJiunea al cdrei ftptuitor, imediat dup[ savdrgire, este urmdrit de persoana vdtdmatd, de martorii oculari sau de strigatul public, ori este surprins aproape de locul comiterii infracfiunii cu anne, instrumente sau orice alte obiecte de naturd a-l presupune participant la infrac{iune. 418
Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitA de libertate
t97
Rezolulia de incepere a urmdririi penale se dispune de organul de urmdrire penald competent, sesizat prin procesul-verbal de constatare a infracliunii flagrante. Rezultd cu claritate cd in noua reglementare a dispozifiilor procedurale privind inceperea urmdririi penale, rezolulia de incepere a urmdririi penale este un act procesual distinct 9i ulterior intocmirii procesului-verbal de flagrant. Pdnd la data emiterii rezolu{iei de incepere a urmdririi penale persoana prinsd in flagrant are calitatea de fEptuitor, iar nu
de invinuit.
Actualul context legislativ, caracterizat prin modificarea unor dispozilii ce regleinstitulii fundamentale ale procesului penal fdrb o corelare legislativi a noilor prevederi cu instituliile ce nu au suferit modificdri, creeazd solu{ii legislative artificiale 9i nejustificate, care determina schimbdri cu totul aleatorii ale naturii juridice a unor institufii. Un asemenea caz apare, de pildd, in materia infracliunii flagrante, unde constatarea acesteia nu d[ posibilitatea apliclrii mdsurii preventive a relinerii suspectului, intrucdt nu exist[ o urmdrire penald inceputa in cauzd potrivit art.228 C.proc.pen., cu toate cd dispoziliile art.467 C.proc,pen. (ce are aceeagi reglementare ca gi inainte de aparilia
menteazd
Legii nr. 35612006,c6tnd procesul-verbal de constatare a infrac{iunii flagrante reprezenta gi actul de incepere a urmlririi penale, conferind calitatea de invinuit persoanei prinse in flagrant) previd cd in procesul-verbal de constatare a infracliunii flagrante trebuie consemnate declaratiile invinuitului. Fafd de prevederile art. 228 C.proc.pen.,
consemndrile fbcute in procesul-verbal de constatare a infracfiunii flagrante il privesc pe fbptuitor, iar nu pe invinuit. Astfel, aceastd neglijenfd a legiuitorului ne obligd sd constatlm cd pAn[ la inceperea urmlririi penale privarea de libertate se poate realiza numai sub forma mdsurii
administrative de conducere la sediul poliliei prevdzutd de art. 31 alin. (l) lit. b;tr 6;n Legea nr. 21812002 privind organizarea 9i funcfionarea Poliliei romAne2), degi adevdrata sa nahrrd este de mdsurd preventivd..
rspoziliile art. 468 C.proc.pen. care prev[d nerii ori de cdte ori infracliunea este flagrant6 rag. I lit. c) din Convenlia europeanS, intrucdt ate obligatoriu ce irnpiedicA autoritafile staonalitatea mdsurii privative de libertate cu i, la aplicarea unei mdsuri arbitrarii.
') Potrivit art. 3l atin. (l) lit. b) din Legea nr. 21812002,,,in realizarea atribufiilor ce ii revin, potrivit Iegii, polifistul este investit cu exerciliul autoritelii publice gi are urmdtoarele drepturi gi obtigalii principale: (...) se conducb la sediul polifiei pe cei care, prin acliunile lor, pericliteaza viala persoanelor, ordinea publicd sau alte valori sociale, precum gi persoanele suspecte de sdvdrgirea unor fapte ilegale, a ciror identitate nu a putut fi stabilitd in condiliile legii; in cazurile nerespectirii dispoziJiilor date de politist, acesta este indreptdfit sd foloseascd fo(a; verificarea situaliei acestor categorii de persoane gi luarea mdsurilor legale, dupd caz, se realizeazdin cel
mult 24 de ore, ca mdsurd administrativS". 2) M. Of. nr. 305 din 9 mai 2002.
419
197
Dreptul la libertate gi la siguran{a persoanei
Agadar, chiar daci infracfiunea constatatd este flagrantd, respectarea standardelor europene de proteclie a libertdfii persoanei impun aplicarea procedurii de drept comun in materia mlsurii preventive a refinerii, aceasta neputdnd avea un caracter obligatoriu.
De legeferenda, aceastd condifie a lulrii mdsurii preventive a re{inerii numai dupd inceperea urmdririi penale ar trebui abandonatd, in scopul reglementirii ca mdsurd preventivd in Codul de procedurd penald gi a relinerii fbptuitorului suspectat de sdvdrgirea unei infracjiuni in cazul infracfiunilor flagrante sau in cazul in care identitatea sa nu
poate
fi stabilitd.
a
invinuitului sau inculpatului in prezenla apdrdtorului. o Astfel, este reglementati garanJie a dreptului la aplrare, prin propria persoand, cdt gi prin apdrdtor, a invinuitului sau inculpatului, care inllturd in acest fel posibilitatea (iv) Audierea prealabild ludrii mdsurii privative de libertate in mod arbitrar gi permite organelor de urmirire penal6 sd aprecieze in concreto dacd mdsura este necesarA gi proporlionald cu scopul urmdrit. De asemenea, este evitatd posibilitatea supunerii invinuitului sau inculpatului la rele tratamente de cdtre organele de urmdrire penalS in scopul ob{inerii unor declaralii
de recunoagtere a infrac{iunii.
Organele de urmdrire penald au obligaJia sd-l incunogtinfeze pe invinuit sau pe inculpat, de indati gi mai inainte de a-l audia, despre fapta pentru care este cercetat,
incadrareajuridici
a acesteia, dreptul de a pbstra tdcerea gi dreptul de a avea un apdrltor ales sau numit din oficiu, precum 9i, dupl caz, de dreptul de a beneficia in mod gratuit de serviciile unui interpret.
Neaudierea invinuitului sau inculpatului sau audierea sa in absenfa apdrdtorului ales sau din oficiu, inainte de a dispune mdsura refinerii, atrage nulitatea absolutd a mdsurii preventive ca ulrnare a inc[lcirii dreptului la apdrare. in situalia audierii filrd ca dreptul la tdcere gi de a nu se autoincrimina sd fi fost aduse in prealabil la cunogtinla invinuitului sau inculpatului, considerdm cd nu ne afl6m intr-un caz de nulitate absolutd sau relativdr) a mdsurii preventive, ci in situalia aplicdrii sancfiunii procesuale a excluderii probei nelegal sau neloial administrate. Audierea impus[ la luarea m6surii relinerii se efectueazd intotdeauna in prezenfa unui apdrdtor ales sau din oficiu, care trebuie sd asigure o apdrare efectivd invinuitului sau inculpatului, astfel cd apreciem c[ nu ne afldm in situalia unei vdtdmdri procesuale de naturd sd atrag[ nulitatea. Datele gi informaliile rezultate din aceastd declaralie nu pot
fi insi utilizate in acuzarea invinuitului
sau inculpafului, organele judiciare trebuind sd
excludb declaralia acestuia din cadrul mijloacelor de probd pe care le utilizeazd pentru retinerea existen{ei unei suspiciuni rezonabile cu privire la sdvdrgirea unei infrac}iuni. (v) Mdsura re{inerii invinuitului sau inculpatului sd fie necesard pentru buna desfEgurarea a procesului penal gi proporlionald cu scopul urmdrit prin dispunerea
acesteia.
indeplinirea condiliilor previzute la punctele i)-iv) nu este suficientd pentru a se dispune privarea de libertate a unei persoane. Astfel, re{inerea poate fi dispusd numai r)A se vedea: M" Dulu, Semnificaliile procedural penale ale dreptului la tdcere, in Dreptul nr. 1212004, p. 185; G. Rsdu, Mdsurile prer,entive in procesul penal romdn, Ed. Hamangiu,
2007,p.77. 420
Condiliile 9i cazurile in care se poate dispune privarea licitn de
libertate
197
in situalia in care organele judiciare competente

necesarl pentru buna desf6gurare
a
apreciazd cd aceast5 mdsurd este procesului penal gi propo4ionald cu scopul urmirit, avdndu-se in vedere in acest sens gravitatea acuzaliei penale, circumstanfele in care se presupune cd a fost sdvdrgitl fapta, persoana invinuitului sau inculpatuiui etc. Pe ldngi condiliile enumerate mai sus, in cazul anumitor persoane legea impune indeplinirea gi a unor cerinfe suplimentare penku a putea fi dispusd misura refinerii. Potrivit art. 72 alin. (2) din Constitufie, deputalii sau senatorii nu pot fi relinufi fbrd incuviinfarea Camerei din care fac parte, care se poate dispune numai dupd ascultarea lor, cu exceplia cazurilor in care infracfiunea este flagranti, cAnd nu este necesarl incuviinfarea prealabild, dar existi obligalia organelor de urmirire penald de a-l informa pe ministrul justiliei. Acesta trebuie sd informeze neintdrziat pe pregedintele Camerei
asupra retinerii.
Potrivit art. 84 alin. (2) din Constitufie, dispozifiile art. 72 alin. (l) se aplicd corespunzdtor gi in privinla Pregedintelui Romdniei. O prevedere asemdndtoare exist[ gi in cazul magistralilor. in conformitate cu art. 95 din Legea nr. 30312004, judecdtorii, procurorii 9i magishafii-asistenfi pot fi refinufi numai cu incuviin]area secfiilor Consiliului Superior al Magistrafurii, cu excepfia cazurilor in care infracfiunea este flagrant[, cdnd nu este necesard incuviinfarea prealabild. Existd totugi obliga{ia organelor de urmdrire penali care alr luat mdsura refinerii de a informa Consiliul Superior al Magistraturii (in continuare C.S.M.).r) b) Durala. Mdsura refinerii poate dura cel mult 24 de ore gi nu poate fi prelungitd. in vederea evitirii unei privdri arbitrarii de libertate, in ordonanla prin care s-a dispus
refinerea trebuie sd se menfioneze ziua gi ora la care refinerea a inceput, iar in ordonanta de punere in libertate, ziua gi ora la care refinerea a incetat. Din durata mdsurii relinerii se deduce timpul c6t persoana a fost privati de libertate ca urrnare a mdsurii administrative a conducerii la sediul poliliei, prevdzutd in art. 3l alin. (l) lit. b) din Legea nr. 21812002. Termenul de 24 de ore se calculeazl de la ora luirii mlsurii administrative a conducerii la sediul polifiei sau de la ora emiterii ordonanfei de relinere, in situalia in care re[inerea se dispune dupl audierea invinuitului citat de c6tre organul de urmlrire penal6, fErd a fi fost condus administrativ anterior la sediul politiei. in aceastd ipotez[ este esen{ial ca ora emiterii ordonanfei sd fie aceeagi cu ora privdrii efective de libertate. in caz contrar durata relinerii va trebui sd fie calculatd de la ora privdrii efective de
libertate2).
') Dispozifii similare existd gi in cazul Avocatului Poporului, cdnd este necesard incuviinfarea pregedinlilor celor doui camere ale Parlamentului - art. 3l din Legea nr.3511997, privind organizarea gi funclionarea instituliei Avocatului Poporului, republicat6 (M. Of. nr. 844 din l5 septembrie 2004, cu modificlrile ulterioare); a membrilor Curfii de Conturi, cAnd este necesard aprobarea birourilor permanente ale celor doutr Camere ale Parlamentului (art. 109 din Legea w.94/1992). 2) in acelagi sens Gi. Rada, M6surile preventive in procesul penal romin, op. cit., p. 69. in sensul calculErii refinerii de la ora emiterii orclonanfei de refinere, a se vedea Al. Vasiliu, Modificirile Codului de procedurd penal6. Comentarii qi explicafii, Ed. Hamangiu ,2006, p. 69.
421
197
Dupd cum am ardtat anterior, dispunerea de cdtre organele de urmdrire penald a aducerii cu mandat a invinuitului sau inculpatului in vederea audierii, mdsurd ce se executd manu militqri, reprezintd o privare nelegald de libertate prin raportare la art. 5 parag. I lit. b) din Convenfia europeand. De aceea, timpul in care persoana a fost adusd la sediul organului de urmdrire penald nu poate fi luat in calculul celor 24 de ore pentru care se poate dispune relinerea ce vizeazd o mdsurl preventivd intemeiatd pe art. 5 parag. I lit. c) din Conven{ia europeand. Stabilirea cu precizie a momentului inceperii curgerii termenului de 24 de ore prezintd, o importanfd deosebitd, avdnd in vedere abordarea extrem de strict6 a privirii nelegale de libertate de cdtre Curtea Europeand, in situalia continulrii detenliei dupd expirarea duratei maxime prevdzute de lege pentru care o persoand putea fi lipsit[ de
libertate. c) Aspecte procedurale. Mbsura refinerii se dispune de procuror sau de organul de cercetare penald. Considerdm cd ordonanfa prin care s-a dispus retinerea trebuie si cuprindd, pe l6ngd cerinfele previzute de art. 203 C.proc.pen., gi menfiunea zilei gi orei la care re{inerea a inceput, descrierea faptei de care este suspectatb persoana reJinutd gi a probelor directe sau indirecte pe care se intemeiazd suspiciunea rezonabilS, incadrarea juridic5, temeiurile ce au determinat refinerea. tn acest sens pot fi verificate considerentele avute in vedere la luarea mdsurii, evitAndu-se dispunerea unei mdsuri discrefionare gi arbitrarii de cdtre organele de urmdrire penald. invinuitul sau inculpatul relinut poate sd cearh sd fie incunogtinlat despre mf,sura luatd un membru de familie sau o altd persoand pe care o desemneazl acesta. in cazul in care persoana relinutd este cetifean str6in, apreciem cd, in acord cu dispoziliile art.12 gi art. 13 din Propunerea de Decizie-cadru a Consiliului U.E. privind anumite drepturi procedurale acordate in cadrul procesului penal in U.E.r), acesta ar trebui sb beneficieze de dreptul de a incunogtinfa sau de a solicita incunogtinfarea oficiului consular sau a misiunii diplomatice a statului al cdrui cet[fean este. De asemenea, potrivit art, l3 alin. (2) din Propunerea de Decizie-cadru inculpatul poate beneficia de asistenfa unei organizalii internafionale umanitare, dacd nu poate sd beneficieze de asistenja autoritatilor consulare din tara sa de origine. AtAt cererea celui refinut, cdt gi incunogtinfarea se consemneazd intr-un procesverbal. in mod exceplional, dacd organul de cercetare penald apreciazd. cd acest lucru ar afecta urmdrirea penald, il informeazd pe procuror, care va decide cu privire la inqtiintarea solicitatd de refinut. Ordonanfa de punere in libertate trebuie c[ cuprindd ziua gi ora la care relinerea a incetat, pentru a putea fi verificatl data punerii efective in libertate in vederea evitdrii unei privdri de libertate arbitrarii.
d) Relinerea minorului, Legiuitorul aprevdzut in art. l60e alin. (1) C.proc.pen.2) cerinfe suplimentare ce trebuie satisl6cute pentru re{inerea minorului ce are vdrsta
Disponibi16 pe site-ul http://eurJex.europa.eu. Potrivit art. l60c alin. (l) C.proc.pen., in mod cu totul excepfional, minorul intre l4 9i l6 ani, care r6spunde penal, poate fi re{inut la dispozilia procurorului sau a organului de cercetare penal6, cu ingtiin{area gi sub controlul procurorului.
2)
r)
422
libertate
198
intre 14 9i 16 ani. in privinla minorului care a implinit vdrsta de 16 ani legiuitorul nu prevede condilii suplimentare, relinerea acestuia urm6nd regimul refinerii majorului. Astfel, organele de urm[rire penall nu pot dispune re{inerea decdt a minorului intre 14 gi 16 ani, care rdspunde penal. Potrivit art.99 alin. (2) C,pen., minorul care are vdrsta intre l4 gi l6 ani rdspunde penal numai dacd se dovedegte c[ a sdvdrgit fapta cu
discernimdnt. Agadar, la momentul re{inerii, pe ldngd indeplinirea condiliilor menfionate mai sus, organele de urmdrire penald trebuie sd aibd la dosarul cauzei avizul unui medic specialist sau o expertizd medico-legald psihiatricd din care si rezulte cd minorul a
sdvdrgit fapta cu discemdmdnt. Suspiciunea rezonabil[ trebuie sdvizeze sdvdrgirea de cdtre minor a unei infracfiuni pedepsite de lege cu detenliunea pe viald sau cu inchisoare de 10 ani ori mai mare.
Potrivit art. l4lt C.pen., ,,prin pedeapsd prevf,zuti de lege se intelege pedeapsa prevdzutd in textul de lege care incrimineazd.fapta sdvdrgitd in forma consumatd, fErd luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei"r). Astfel, prin art. l60e alin. (l) C.proc.pen., este al'utd in vedere pedeapsa prevdzutd in textul de lege ce incrimineazdfapta sdvdrgit[ in forml consumat5, fbr[ luarea in considerare a cauzei de reducere a pedepsei prevdzute de dispoziliile art. 109 C.pen.
(pedepsele pentru minori).
Relinerea minorului intre 14 gi 16 ani are caracter cu totul excepfional, astfel cI organele de urmdrire penald trebuie sf, arate in ordonanfa de refinere, pe ldng6 cerinlele generale relevate mai sus, gi motivele pentru care au apreciat cd se impune privarea de libertate a minorului, precum gi caracterul insuficient al altor mdsuri privative de drepturi fald de circumstanlele cauzei. Lipsa acestei justificdri face ca refinerea minorului sd aibi caracter arbitrar, fapt ce atrage nelegalitatea mdsurii privative de libertate. Minorul intre 14 gi I 6 ani nu poate fi retinut pe o duratd mai mare de I 0 ore. Retinerea poate fi prelungitd numai dacd se impune, prin ordonanfd motivatd, de procuror, pentru o duratd de cel mult l0 ore. Ordonanla de prelungire a mdsurii re{inerii trebuie sd cuprindl nu numai motivarea necesitdlii prelungirii, dar Ei dovedirea caracterului insuficient al altor m[suri privative de drepturi fafa de circumstanfele cauzei. 198. Luarea misurii arestlrii preventive. a) Condilii. Pentru a se dispune arestarea preventivd a invinuitului sau inculpatului trebuie sd fie indeplinite urmdtoarele condifii: (i) Sd existe probe sau indicii temeinice cu privire la sdvArgirea de c[tre acesta a unei infractiuni pedepsite de lege cu detenliunea pe viafd sau cu inchisoarea. Astfel, la fel ca in cazul relinerii2), trebuie sd existe probe directe (fapte principale) sau probe indirecte (indicii temeinice sau fapte probatorii) din care sd rezulte suspiciunea rezonabild cd invinuitul sau inculpatul a sdvdrgit o infracfiune.
') Potrivit art. 523 C.proc.pen., termenii sau expresiile al cdror inleles este anume explicat in Codul penal au acelagi inteles gi in legea de proceduri penali. 2) Pentru analiza detaliati a acestei condilii, a se vedea consideraliile expuse cu prilejul antamdrii mdsurii re(inerii.
423
198
Dreptul la libertate 9i la siguranta persoanei
Nofiunea de ,,suspiciune rezonabild" trebuie, agadar, raportatii la sensul oferit de jurisprudenla Curfii Europene, de existenld a unor date, informafii care s[ convingd un observator obiectiv gi impa(ial ci este posibil ca o persoanf, sd fi s[vdrgit o infracfiune. Citdndu-sejurisprudenla instanfelorbritanice, in literatura de specialitater) se aratii: ,,lmprejurdrile unei cauze trebuie sd fie de asemenea naturi incdt un om rezonabil, acliondnd fErd patimh sau prejudecdfi, ar putea suspecta cd o persoanl a comis o infrac{iune (...) prin suspiciune in sensul sdu obignuit inleleg6ndu-se afirmarea unei presupuneri atunci cAnd probele lipsesc: ,,eu suspectez, dar nu pot proba". Suspiciunea apare la inceputul unei anchete sau imediat dupd inceputul acesteia, in care oblinerea deprobe primafacie se situeazl cdtre final. in cazul arestdrii preventive este necesar ca legea sd prevad6, pentru infracfiunile cu privire la care existi suspiciunea rezonabilE ci au fost sdvar$ite, numai pedeapsa detenfiunii pe viafd sau a inchisorii, mdsura preventivd neputdnd fi dispusd dacd legea prevede pedeapsa inchisorii altemativ cu pedeapsa amenzii penale [art. 136 alin. (6)
C.proc.pen.]. Prin ,,pedeapsi previzuta de lege" avem in vedere pedeapsa specificatS de textul de lege care incrimineazd fapta sivdrgitd in forma consumat[, fbrd luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor (art. 141'C.pen.). (ii) Sd existe unul dintre cazurile prevdzute de art. 148 C.proc.pen.2) Existenfa cazurilor prevIzute de art. 148 C.proc.pen. este necesard atdt in cazul arestdrii invinuitului, cdt gi in cazul arestdrii inculpahrlui numai dac[ pedeapsa prevlnrtd de lege este deten{iunea pe via[6 sau inchisoarea mai mare de 4 ani. Aceste cazuri sunt urmitoarele: invinuitul sau inculpatul a fugit ori s-a ascuns, in scopul de a se sustrage de la urmdrire sau de la judecatl, ori existd date cd va incerca sd fugd sau s6 se sustragd in orice mod de la urmdrirea penal6, de la judecati ori de la executarea pedepsei [it. a)]; Trebuie ca din probele existente la dosar (de exemplu, declara[ii de martori, procese-
verbale intocmite de organele de urmirire penald, declarafii ale unor coinculpafi, procese-verbale de redare a comunicafiilor) sd rezulte ci invinuitul sau inculpatul, ce avea cunogtin{d de existenfa unui proces penal in care era acuzat de sivdrgirea unei infracliuni, s-a sustras in mod efectiv procedurilor.
r)
se vedea
8. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice,
op. cit.,p.247.
2) Pentru o analizd detaliat6 a cazurilor prevbzute de art. 148 C.proc.pen., a se vedea: A. luculeanu, Discu{ii asupra cazurilor de privare de libertate prevdzute de art. 148 din Codul de procedurd penald in lumina Constitu{iei Romdniei gi Convenliei Europene a Drepturilor Omului, in P.R. nr. 312003, p.244 gi urm.; ,4 fuculeanu, Re{inerea. Arestarea preventivS. Obligarea de a nu pdrdsi localitatea, Ed. Lumina Lex, Bucuregti, 2003; Gh. Radu, Misurile preventive in procesul penal romin, op. cit., p.2l4l; I.-C. Dumitresca, Temeiuri concrete care stau labaza ludrii mdsurii aresterii preventive, in Dreptul nr. lll2o07, p. 168-182; C. Rolaru, Considera{ii privind temeiurile care stau labaza mdsurii arestdrii preventive, in C.J. nr. 1112006,p.54; L. CoraS, Cazurile in care se poate dispune arestarea inculpatului potrivit art. 148 din Codul de procedurd penald modificat qi completat prin Legea nr.35612006 9i prin Ordonanfa de urgenf6 a Guvernului nr. 6012006, in Dreptul w. 512007, p, 185-191.
424
se poate dispune
privarea licitd de
libertate
f98
De asemenea, aceaste condilie este indeplinitd gi atunci cdnd existd un risc semnificativ cu privire la sustragerea invinuitului sau inculpatului de la proceduri sau de la executarea pedepsei (va incerca s[ fugi sau sd se sustragl in orice mod de la unnlrirea penal6, de lajudecati ori de la executarea pedepsei). Pentru aprecierea existen,tei unui asemenea risc, este necesar ca judecdtorul s[ mai aibd in vedere circumstanfele cauzei gi mai alesr): nahrra gi gravitatea infracfiunii de care este aal,zat invinuitul sau inculpatul; pedeapsa ce i-ar putea fi aplicatd in cazul pronun[irii unei hotdrdri de condamnare; domiciliul, profesia, resursele financiare de care dispune; vArsta, starea de sdndtate, personalitatea, relafiile de familie sau leglturile de orice fel cu lara in care este supus urm[ririi penale saujudecdlii (in situalia cetdfenilor striini, apatrizilor sau a persoanelor ce au multipl[ cetd{enie); conduita avutl anterior in cadrul procedurii cu privire la obligafiile pe care trebuie sd le respecte. Faptul cd o persoan[ este cet6]ean str[in sau apatrid sau ce nu are nicio leglturd cu fara in care este acuzat de sivdrgirea unei infracfiuni, nu este in sine suficient pentru a concluziona cd existd un risc semnificativ de sustragere2). - invinuitul sauinculpatul a incdlcat, cu rea-credinld, m[sura oblig6rii de a nu pirisi localitatea sau lara ori obligaliile care ii revin pe durata acestor mdsuri [it. ar)]; Legiuitorul este inconsecvent cu terminologia in aceastd materie, apreciind aceast[ condilie fie ca temei pentru inlocuirea unei mdsuri restrictive de libertate cu o mdsurl privativd de libertatea, fie ca temei pentru luarea mdsurii privative de libertate. Astfel, potrivit art, 145 alin. (22) C.proc.pen., ,,in cuprinsul ordonanfei sau incheierii sunt men(ionate expres obliga{iile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie sd le respecte qi se atrage atenlia acestuia c6, in caz de incdlcare cu rea-credinld a mdsurii sau a obligafiilor care ii revin, se va lua (s.n.) fafb de acesta m[sura arestdrii preventive." Potrivit art. 145 alin. (3) C.proc.pen., ,,in caz de incdlcare cu rea-credinfi a mdsurii aplicate sau a obligaliilor, mdsura oblig6rii de a nu pdrlsi localitatea va inlocuitd (s.n.) cu mdsura arestdrii preventive, in condiliile prevdzute de lege." in fine, potrivit art. 148 alin. (l) lit. at) C.proc.pen., ,,m6sura arestdrii preventive a inculpatului poate fi luatd (s.n.) dacd sunt intrunite condifiile prevdzute in art. 143 9i existi vreunul dintre urmdtoarele cazuri: (...) a') inculpatul a incdlcat, cu rea-credinli, m[sura obligdrii de a nu pirdsi localitatea sau fara ori obliga{iile care ii revin pe durata
acestor mdsuri,"
Pentru situalia in care invinuitul sau inculpatul incalcd cu rea-credinfd mdsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara sau obligafiile impuse, art. 145 alin. (2'z) C.proc.pen. pare a reglementa un caz de inlocuire obligatorie a m[surii restrictive de
libertate cu arestarea preventivS. in aceastd logicd legislativd, judecdtorul sesizat nu ar avea facultatea de a dispune luarea mdsurii arestdrii preventive - cum rezultl din formularea art. 148 alin. (l) lit. ar)
r) A se vedea, in acest sens, pct. 9 (l) din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei (2006) l3 cu privire la arestarea preventivS, conditiile de executarea ale acesteia gi garanfiile contra abuzurilor, disponibild pe site-ul www.coe.int. 2) A se vedea, in acest sens, pct. 9 (2) din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei, (2006) 13.
9
425
198
C.proc.pen. - ci, constatdnd indeplinirea condiliilor prevdzute de art. 143 C.proc.pen. gi incdlcarea cu rea-credinld a mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau tara ori a obligafiilor impuse, ar fi obligat si dispund inlocuirea mdsurii preventive a obligdrii de a nu pdrlsi localitatea sau jara cu arestarea preventivd. In aceastd modalitate, legiuitorul romdn a incercat sI comprime intr-un singur text de lege doui cazuri de privare de libertate reglementate de art. 5 parag. I lit. b) $i c) din Convenlia europeand. Solu{ia aleasd de legiuitorul romdn contravine insd exigen}elor europene in materia privdrii de libertate, jurisprudenla dezvoltatd de Curtea European[ respingdnd de plano posibilitatea existenfei unor cazuri abstracte de arestare obligatorier). Considerdm cd reglementarea caracterului obligatoriu al inlocuirii mdsurii obligdrii de a nu pirdsi localitatea sau fara cu mdsura arestdrii preventive, indiferent de obligalia incdlcati, nu satisface exigenfele art. 5 din Convenfia europeani, in condiliile in care judecdtorul nu are posibilitatea de a aprecia in concreto asupra caracterului necesar al mdsurii privative de libertate pentru interesul bunei desfrgurdri a procesului penal sau cu privire la proporlionalitatea m[surii cu gravitatea acuzaliei penale formulate impotriva invinuitului sau inculpatului gi cu scopul urmirit prin dispunerea acesteia. in acest sens, in doctrin62) s-a arltat ci orice privare de libertate, care nu poate fi consideratd ,,necesard", adic6 satisftcdnd o nevoie social5 imperioasi qi nici proporfionald cu scopul urmdrit, trebuie consideratd ca avdnd caracter arbitrar, fiind astfel contrard Convenfiei europene. Mai mult, in cazurile in care mdsura obligerii de a nu pdrdsi localitatea sau fara a fost dispusd intrucdt exista o suspiciune rezonabild cu privire la sdvdrgirea unei infracliuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii altemativ cu pedeapsa amenzii, incdlcarea cu rea-credinld a mdsurii sau a obligafiilor impuse nu poate duce in niciun caz la arestarea preventivd a invinuitului sau inculpatului fafd de prevederile imperative ale art.136 alin. (6) C.proc.pen., care in fapt reprezintd o formd particular5 de manifestare a principiului propo(ionalitdtii mdsurii privative de libertate cu gravitatea pedepsei prevlzute de lege pentru infracfiunea de care este suspectat invinuitul sau inculpatul. De aceea, opindm cd atunci c6nd un judecdtor dispune o mlsurd privativi de libertate intemeiata pe art. 148 alin. (l) lit. a') C,proc.pen. are obligalia motivdrii caracterului necesar gi proporfional al mlsurii. De legeferenda apreciem ci nerespectarea misurii obligdrii de a nu pirisi localitatea sau lara ori obligaliile care ii revin invinuitului sau inculpatului pe durata acestor misuri ar trebui sd ducd la revocarea acestei mdsuri, intrucdt garanliile impuse persoanei a cdrei libertate de circulafie a fost restrdnsi au fost insuficiente, iar ulterior instanla sd dispund luarea mSsurii arestSrii preventive. invinuitul sau inculpatul incearcd sd zdddmiceascd in mod direct sau indirect aflarea adevdrului prin influenfarea unei pd\i, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probd Uit. b)];
in acest sens, a se vedea pct. 12 din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei (2006) l3 potrivit cdruia incdlcarea unei mdsuri altemative detenJiei poate da nagtere unei sancfiuni, dar nu trebuie sdjustifice aplicarea automatd a mdsurii arestirii preventive. 2) A se vedea S, Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 435. 426
r)
Condiliile gi cazurile in care se poate dispune privarea licita de libertate
198
Trebuie ca din probele existente la dosar (spre exemplu, declaratii de martori, exper[i, p[r!i vdLtlmate, p6r!i civile, declaralii ale unor coinculpali, procese-verbale de redare a convorbirilor sau a comunicaliilor) sd rezulte c6 invinuitul sau inculpatul incearci sd impiedice aflarea adevdrului in cauzd prin influenlarea unei pdrli, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale
de probd.
in esenld, prezint[ importanld existenla unui risc semnificativ cu privire la obstrucfionarea cursului justifiei, ce justificd privarea de libertate a invinuitului sau inculpatului in scopul garantdrii integritefii sistemului justiliei penaler). Influenlarea unei pdrji, a unui martor sau expert poate presupune: exercitarea de presiuni sau amenin!5ri asupra acestor persoane sau a familiilor lor (risc privind
securitatea acestor persoane), coruperea acestora, incercarea realizdrli unei inlelegeri frauduloase intre inculpa{i, indemnurile, ruglmin}ile adresate acestor persoane etc. O atenlie deosebiti trebuie acordat[ naturii gi gravitalii infracliunii de care este acuzat invinuitul sau inculpatul, contextului in care existd bdnuiala cd a fost sivdrgitd infracfiunea, raportat la posibilitatea exercitdrii unor presiuni asupra martorilor, exper{ilor, p[4ilor vdtdmate care au dat declarafii in acuzare, precum gi demersurilor efectuate de invinuit sau inculpat in vederea identificdrii martorilor cu identitate protejatd. Este indiferent dacd pd4ile, martorul sau expertul pe care invinuitul sau inculpatul incearc[ sd le influenleze fuseser[ deja audiate sau urnau sd fie audiate in cauzl; de asemenea, nu prezintd importantd daci aceste persoane relevaseri sau urmau sd releve fapte sau imprejurdri privitoare la invinuitul sau inculpatul care incercd sd le influenfeze sau dacd urrnau sd dea declarafii cu privire la situafia unui coinculpat (coautor, complice instigator) din aceeagi cauzl. in privinla distrugerii, alterdrii sau sustragerii mijloacelor materiale de probd (obiectele care confin sau poartd o urmd a faptei sdvArgite, obiectele care au fost folosite sau au fost destinate sd serveascd la sdvArgirea unei infractiuni, obiectele care sunt produsul infracliunii, orice alte obiecte care pot servi la aflarea adevdrului) trebuie dovedit cd activitatea invinuitului sau inculpatului avea ca scop incercarea alterdrii afl[rii adevdrului in cauz6. Specificul mijloacelor materiale de probd constAnd in natura materiald a izvorului probei se rdsfrdnge gi asupra probelor, care capdtd denumirea de probe materiale tocmai datoritd sursei lor. Probele materiale au insb aceeagi funcfie ca gi celelalte categorii de probe, adicd pun in lumin[ elementele de cunoagtere necesare aflirii adevdrului. Astfel, trebuie avut in vedere locul preeminent printre mijloacele de prob[ pe care il ocupd mijloacele materiale de probd datoritd aportului specific pe care il pot aduce la aflarea adevdrului, mai ales acolo unde celelalte mijloace de prob[ lipsesc sau sunt insuficiente2).
l) in acest sens, a se vedeaA, Ashworth, M. Redmayne,The criminal process, op. cit., p. 213. 2)in doctrinb ( C. Bulai,Mijloacele materiale de probd,inV. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stdnoiu,Explicalii teoretice ale Codului de procedurd penali romAn. Partea Generald, vol. I, Ed. Academiei, Bucuregti, 1975,p.234-235) s-a aritat cd mijlo4cele materiale de probd pot fi sistematizate in funcfie de legdtura pe care acestea o au cu infracliunea, in: a) obiecte care poartd urme ale infracliunii sau care pot servi la aflarea adevdrului, ambele putdnd
427
198
Dreptul Ia libertate gi la siguranla persoanei
Apreciem cd, in situalia in care in cursul urmdririi penale fuseserl administrate suficiente mijloace de probl pentru a stabili adevSrul in cauzd, incercarea distrugerii, alterdrii sau sustragerii mijloacelor materiale de prob6, sau chiar realizarea acestor acfiuni, chiar dacd reprezintd un comportament grav, nu poate constitui temei pentru privarea de libertate, intrucdt nu se poate refine existen{a unui risc semnificativ cu privire la obstrucfionarea cursului justiliei penale. - existd date cd invinuitul sau inculpatul pregdtegte sdvdrgirea unei noi infracfiuni
[it. c)];
Acest temei presupune existenla unui risc semnificativ ca invinuitul sau inculpatul
sd sivdrgeascd o noud infracfiune.
Probele adminishate trebuie si evidenfieze cd invinuitul sau inculpatul a efectuat in vederea sdvdrgirii unei noi infracfiuni. De asemenea, acest temei trebuie refinut daci exist[ riscul repetdrii sdvdrgirii unei infrac{iuni sau al continudrii actelor de executare r[mase infaza tentativei ori a sdv6rgirii unei infrac{iuni pe care invinuitul sau inculpatul ameninlase cI o va sdvArgi. In acest context, este necesar sd se fini cont de gravitatea infracfiunii pe care invinuitul sau inculpatul este suspectat cd a slvdrgit-o, de modul sau circumstanlele comiterii acesteia, antecedenla penal6, circumstanJele personale, alte date ce pot rezulta din referatul de evaluare (trecutul invinuitului sau inculpatului, lipsa unui loc de munc6, mediul, anturajul, gansele minime de reintegrare in societate). Textul art. 148 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. ridicb douf, probleme majore. Pe de o parte, legiuitorul nu se preocupd deloc de natura gi gravitatea infracfiunii cu privire la care existi date cd invinuitul sau inculpatul se pregitegte si o sdvdrgeascd. Considerdm, in acord gi cu pct. 7 din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei (2006) 13, ci numai dacl existl date serioase de a se crede cd invinuitul sau inculpatul pregdtegte sdvdrgirea unei infracfiuni grave s-ar putea dispune privarea de libertate, in cazcontrat (spre exemplu, pregdtirea sdvdrgirii unei infracfiuni pentru care exercitarea acfiunii penale este condifionatd de pldngerea prealabild a persoanei vdtdmate) mdsura privativd de libertate ar fi lipsitd de orice justificare. Pe de altl parte, degi acest temei de privare de libertate este recunoscut atat in Convenfia europeand gi in jurisprudenla instanfei de la Strasbourg, precum gi in legislaliile multor state europene, el ridicd mari semne de intrebare cu privire la compatibilitatea acestei forme de justilie preventivl cu respectarea prezumliei de nevinov6{ie.
acte preparatorii
Inesenfd,temeiulprevdzutdeart.l48alin.(1)lit.c)C.proc.pen.impunejudecltorului
sd stabileascd existenfa unei probabilitdfi cu privire la sivdrgirea unei infracfiuni de cdtre invinuit sau inculpat, ceea ce echivaleazi cu instituirea unei prezumlii de vinovdlie incompatibilS cu exigenfele art. 6 parag.2 din Convenlia europeand.
contribui la stabilirea vinovdtiei sau nevinovbtiei persoanei acuzate de sdvdrgirea infracliunii (probe indirecte) pi b) obiecte corpuri delicte care pot furniza in principal informa{ii cu privire la existenta sau inexistenfa infracfiunii (probe directe).
Astfel, faptul cd un corp delict aparfine unei persoane sau a fost g6sit asupra ei sau la locuinla acesteia nu poate fi considerat ca prob6 pentru stabilirea vinovi{iei acesteia; adic6, numai pe baza acestui simplu fapt, persoana respectivd nu va putea fi considerati autor, complioe sau tdinuitor
al infracfiunii
(Tr Pop, Drept procesual
penal. Partea generald, vol. III, p. 459)"
428
CondiJiile 9i cazurile in care se poate dispune privarea licitd de
Iibertate
198
invinuitul sau inculpatul a sdvArgit cu intenlie o noud infracliune [it. d)]; Acest temei poate fi invocat intr-o propunere de arestare preventivd c6nd existi o suspiciune rezonabild cd invinuitul sau inculpatul a slvdrgit cu intenfie o nouS infracliune (ce st[ Iabaza propunerii de arestare preventivd), dupd ce anterior fusese inceputb urmdrirea penal[ impotriva sa pentru sdvdrgirea unei alte infractiuni. Degiprevederileart. l48C.proc.pen.reglementateinsec{iunea,,Arestareapreventivi a inculpatului" se referl numai la inculpatul care a sdvdrgit o noud infrac{iune, acestea sunt general aplicabile in materia mdsurilor preventive, constituind in acelagi timp un temei al relinerii gi al arestdrii preventive a invinuitului. Fa{6 de scopul urmdrit de legiuitor - posibilitatea privdrii de libertate in cazul perseverentei infracfionale nu este necesar ca pentru infracliunea pentru care anterior a fost inceputd urmdrirea
penalb sa fi fost pusd in migcare ac{iunea penald. - existd date cd invinuitul sauinculpatul exercitd presiuni asupra persoanei vltdmate sau cI incearcd o infelegere frauduloasd cu aceasta [it. e)]; Trebuie ca din probele existente la dosar (de pildd, declaralii de martori, pdrfi vdtdmate, civile, declara{ii ale unor coinculpa}i, procese-verbale de redare a comunicaliilor) sd rezulte cd invinuitul sau inculpatul exercitb presiuni fizice sau psihice asupra p54ii vltlmate sau cf, incearcb o infelegere frauduloasd cu aceasta, in scopul determindrii sale de a nu mai susfine acuzafiile penale formulate impotriva sa, in vederea impiedicdrii afl5rii adevdrului in cauz6. Acest caz de privare de liberate estejustificat fie de necesitatea protecfiei siguranfei victimei infrac{iunii, fie de necesitatea evitdrii obstrucfiondrii cursului justi!iei penale. invinuitul sau inculpatul a sdvdrgit o infracliune pentru care legea prevede pedeapsa detenliunii pe via15 sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani gi existd probe cd ldsarea sa in libertate prezinti un pericol concret pentru ordinea publicd Uit. f)]. Pe de o parte, trebuie sd existe o suspiciune rezonabild cd invinuitul sau inculpatul a sdvArgit o infrac{iune pentru care legea prevede pedeapsa detenfiunii pe via{I sau pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani. Pe de alt[ parte, trebuie ca ldsarea in libertate a invinuitului sau inculpatului sl prezinte un pericol concret pentru ordinea publica.
,,resim1ite" de opinia publicd gi nu numai de datele obiective care justificd aceasti plasare in deten{ie, ca misurd exceplionald. Distincfia trebuie ftcutb intre tulburarea
Tulburarea ordinii publice fine, intr-o anumit6 mdsur[, de domeniul lucrurilor
ordinii publice gi tulburarea opiniei publice, aceasta din urmd nefiind in sine decAt expresia generald, care nu poate fi in concordanfd cu datele cauzei, cu dorinfele gi interesele victimei infracliunii sau ale autorului acesteia. Dacb judec[torul nu trebuie in mod necesar sI fie insensibil sau indiferent la opinia publicd, el trebuie sd vegheze la aflarea unui echilibru intre interesele contradictorii (cele ale victimei gi ale autorului in
special), in scopul respectdrii drepturilor fiecdruia gi a interesului public, cu excluderea oricdrui interes particularr).
r)A se vedea C. Bulai,Mijloacele materiale de probd,inV. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stdnoiu, Explicafii teoretice ale Codului de procedurd penald romdn. Partea General[, vol. I, op. cit., p. 235.
429
198
Pericolul pentru ordinea publicd a fost definit, in doctrind, drept temerea cd, odattr pus in libertate, invinuitul sau inculpatul ar comite noi fapte penale ori ar declanga reaclii puternice in rdndul opiniei publice, determinate de fapta pentru care este cercetatr). Pericolul pentru ordinea public6, ca gi periculozitatea,reprezintd o apreciere asupra comportamentului viitor al invinuitului sau inculpatului2). Aprecierea cerinfei pericolului concret pentru ordinea publicd presupune atdt o analizd procedural penald, cdt gi o analizd criminologicd. in cadrul examindrii ambelor aspecte trebuie avute in vedere: natura gi modalitatea concretd de s[v6rgire a infracfiunii, imprejurdrile in care invinuitul sau inculpatul a acfionat, gravitatea faptelor, urmdrile produse, antecedentele penale. Judecitorul trebuie sd aprecieze (dincolo de impactul mediatic al cauzei) dacd infracliunile de care este acuzat invinuitul sau inculpatul tulburi ordinea juridicS, mediul social ocrotit prin normele dreptului penal gi procesual penal, daci creeazd o stare de primejdie pentru raporturile sociale 9i normala lor desfbgurare. Publicitatea fbcuti infrac{iunii in cauzi nu este legatd de datele obiective ale cauzei
9i prezintd un caracter aleatoriu. Luarea sa
in considerare pentru a decide asupra ares-
tdrii preventive este, prin urmare, un factor de inegalitate de tratament pentru cel
cercetat, care nu are aceleagi ganse sd rdmdnd in libertate dup6 cum presa se intereseazd de caz sau nu3).
Astfel, judecitorul pune in balanfd dreptul invinuitului sau inculpatului la libertate individuali, pe de o parte, gi necesitatea protecliei ordinii publice impotriva unui pericol concret pe care l-ar prezenta ldsarea acestei persoane in libertate, pe de altd parte. in legdturl cu acest temei de privare de libertate, Curtea Constitulional6aardtat urmdtoarelea): ,,condilia privitoare la sdvdrgirea unei infracliuni de o anumitd gravitate nu inseamnd ci inculpatul este considerat c[ a comis o infrac{iune, Aceastl condifie este prevdzut[ pentru a permite luarea mdsurii arestdrii preventive, dac[ pedeapsa prevdzutd de lege este inchisoarea mai mare de 2 ani, iar prezumlia de nevinov[{ie nu interzice arestarea preventivd (...). Condilia privitoare la existenfa infracfiunii este indeplinitd atunci cAnd s-a constatat cd existii probe sau indicii temeinice cd inculpatul a sdvdrgit o faptd ce se incadreaz6 in textul de lege care o prevede gi o sancfioneazd cu inchisoare mai mare de 2 ani, iar condilia privitoare la starea de pericol pentru ordinea publicd se realizeazd. atunci cAnd, in urma analizei tuturor circumstanlelor privitoare la fapt6 gi la fEptuitor, se constatd c[ ldsarea in libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publicd. Aceastd condilie trebuie motivatd in mod special, deoarece, a$a cum s-a stabilit in practicajudi ciard,, ea nu rezultd gi nu se confundd cu pericolul social al faptei, ci trebuie si fie constatatdpebaza altor imprejurrri privind in special persoana frptuitorului." r)A
3)
se vedea C.
2)Ibidem.
Rotaru, op. cit., p. 54.
A se vedea Raportul Adundrii Nafionale a Franlei elaborat de Ph. Houilloncu, p. 213. a)A se vedea: Plenul Cu4ii Constitufionale, Decizianr. 7612005 (M. Of. nr.157 din22februarie 2005); Plenul Curfii Constitu{ionale, Decizia nr. 2612000 (M. Of. nr.232 din 26 mai 2005) referitoare la excepfia de neconstitu{ionalitate a prevederilor art. I 48 alin. ( I ) lit. h) C.proc.pen., care aveau o redactare asemdnitoare cu cea a actualului art. 148 alin. (l) lit. f) C.proc.pen.
430
Conditiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licite de libertate
198
(iii) Audierea invinuitului sau inculpatului in prezenla unui apdrdtor.

tn cazul in care ac{iunea penald a fost pusd in migcare dupd inceperea urmdririi penale, iar invinuitul a fost relinut in cauzd, este necesar pentru constatarea legalit[lii propunerii de arestare a inculpatului ca acesta sb fi fost audiat in calitate de invinuit inainte de momentul re{inerii gi apoi ca inculpat, dupi punerea in migcare a acfiunii penale. Considerdm c[ audierea nu trebuie sd vizeze numai situalia de fapt privitoare la infracliunea de care este acuzat invinuitul sau inculpatul, ci gi orice alt aspect ce prezintd relevan(d pentru analiza in concret a temeiurilor arestdrii preventive. Mdsura arestdrii se poate dispune gi fbri audierea invinuitului sau inculpatului, cdnd se afl6 in stare de relinere sau de arestare potrivit art. 146 C.proc.pen., iar din cauza stdrii sendtitii ori din cauzd de for,td majord sau stare de necesitate nu poate fi adus in fafa judecatorului, sau cdnd este disp[rut, se afl[ in strdindtate ori se sustrage de la urmdrire sau de la judecatd. in cazurile in care invinuitul sau inculpatul a fost dispdrut, s-a aflat in strdindtate ori s-a sustras de la urmdrire sau de la judecatd, audierea va fi efectuatd dupd ce invinuitul sau inculpatul in privinla cdruia a fost emis un mandat de arestare preventivd a fost prins ori s-a prezentat de bundvoie in fala autoritefilor. Apreciem ci neindeplinirea acestei condilii nu trebuie analizatd in legdturd cu nofiunea de nelegald sesizare a instanlei, prevdzutd de art. 197 alin. (2) C.proc.pen. drept cauzd de nulitate absoluth. in aceast[ ipotez[ ne afldm in situalia sesizdrii unui judecdtor ce exercitd funcfia generald de instrucfie, iar nu in cea a sesizdrii unei instanfe care exercitd numai funclia de judecatS. Or, in aceste condilii, cazul de nulitate absolutd care se referd strict la sesizarea instanfei ce urmeazd sdjudece cauza nu poate fi aplicat in niciuna dintre situaliile in care judecdtorul este sesizat pentru a se pronun{a cu privire la luarea unei mdsuri ce aduce atingere drepturilor gi libeftetii persoanei. Neaudierea invinuilului sau inculpatului, sau audierea sa in absenla apdrdtorului ales ori din oficiu, inainte de a formula propunerea de arestare preventivd, trebuie sd fie sancjionatd cu nulitatea absolutd a sesizdrii judecdtorului ca urmare a incdlcdrii dreptului la apdrare al persoanei acuzate de sdvdrgirea unei infracfiuni. Mdsura arestdrii se poate dispune gi fbrd audierea invinuitului sau inculpatului in cazurlle in care acegtia invoci beneficiul dreptului de a pistra tdcerea. in situalia audierii fbrd ca dreptul la ticere gi de a nu se autoincrimina sd fi fost adus in prealabil la cunogtinfa invinuitului sau inculpatului, apreciem cd nu ne afldm intr-un caz de nulitate absolutd sau relativd a mdsurii preventive, ci in situafia aplicirii sancliunii procesuale a excluderii probei nelegal sau neloial administrate. Datele gi informaliile rezultate din aceastd declaralie nu pot fi utilizate de cdtre instanld pentru relinerea existenlei unei suspiciuni rezonabile cu privire la sdvdrgirea unei infracfiuni. (iv) Arestarea preventivd a invinuitului sau inculpatului trebuie sd fie necesard pentru interesul bunei desfrgurdri a procesului penal gi propo4ionali cu scopul urmdrit prin dispunerea acesteiar).
Pentru analiza caracterului necesar al privdrii de libertate a se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.434-435. Referitor la aplicabilitatea testului necesite[i gi proporfionalitdlii in cazul privdrii de libertate intemeiatd de dispoziliile art. 5 parag. 1 lit. c) 431
r)
198
Dreptul la libertate 9i la siguranla persoanei
Astfel, trebuie demonstrat, pe de o parte, caracterul necesar al mdsurii privative de libertate pentru buna desfldgurare a procesului penal gi, pe de altd parte, caracterul insuficient al altor mdsuri preventive pentru realizarea cu aceeagi eficienfd a scopurilor previzute de art. 136 alin. (1) C.proc,pen., fald de prezum{ia de libertate de care se bucurd invinuitul sau inculpatul gi de caracterul de exceplie al mdsurii arest6rii
preventivel).
Cerinta propor{ionalite$i, ce decurge din cea a necesit5lii, presupune existenfa unui just echilibru intre mdsura privativd de libertate gi scopul urmlrit prin dispunerea acesteia, in vederea garantdrii libert6lii persoanei 9i evitdrii oricdrui arbitrariu in luarea unei mdsuri atdt de grave. in acest scop vor fi alute in vedere gravitatea acuzalieipenale, circumstanfele in care se presupune cd a fost sdvdrgitd fapta, persoana invinuitului sau inculpatului etc.
Pe l6ngd condiliile enumerate mai sus, in cazul anumitor persoane legea impune indeplinirea gi a unor cerinte suplimentare pentru a putea fi dispusd m[sura arestdrii preventive.
Astfel, potrivitart.T2 alin. (2) dinConstitulie, deputafii sau senatorii nu potfi arestaJi fdrl incuviinfarea Camerei din care fac parte, mdsurd care se poate dispune numai dup6 ascultarea 1or, cu excepfia cazurilor in care infracfiunea este flagrantd, c6nd nu este necesard incuviinfarea prealabild, dar existd obliga{ia organelor de urmlrire penald de a informa pe ministrul justifiei. Acesta din urml trebuie sI informeze neint6rziat pe pregedintele Camerei asupra refinerii. Potrivit art. 84 alin. (2) din Constitulie, dispoziliile art.72 alin. (l) din legea noastrd fundamentald se aplicd corespunzdtor gi in privinla Pregedintelui R.omdniei. O prevedere asemdndtoare existd gi in cazul magistrafilor. in conformitate cu art. 95 din Legea nr. 30312004, judecdtorii, procurorii gi magistrafii-asistenfi pot fi arestati numai cu incuviinfarea secliilor Consiliului Superior al Magistraturii2). in cazul minorului cu vdrsta intre 14 gi 16 ani trebuie s[ fie indeplinith condifia
rdspunderii penale a acestuia. in acest sens, organele de urmdrire penald trebuie sd aibb la dosarul cauzei avizul unui medic specialist sau o expertize medico-legald psihiatricd din care sd rezulte cd minorul a sdvdrgit fapta cu discerndmdnt. Tot astfel, pedeapsa prevdzutd de lege pentru fapta de care este invinuit minorul cu vArsta intre 14 gi 16 ani trebuie s[ fie detenliunea pe via][ sau inchisoarea de 10 ani sau mai mare. b) Durata. Arestarea preventiv[ a invinuitului atdt in faza urmdririi penale, cAt gi infaza de judecatd, nu poate depdgi l0 zile gi nu poate fi prelungitd. Durata arestdrii invinuitului minor, indiferent de vdrstd, este de cel mult 3 zile. din Convenfia europeand a se vedea: CEDO, hotSrdrea din l8 martie 2008, in cauza Ladent contra Poloniei, parag. 55; CEDO, hotdrArea din 4 mai 2006, in cauza Ambruszkiewicz contra
Poloniei, parag. 29 -32. r) in acest sens, a se vedea pct.3(l) 9i 7 din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei, (2006) 13. 2t Dispozilii similare existd gi in cazul Avocatului Poporului, cAnd este necesari incuviinfarea pregedinfilor celor doul Catnere ale Parlamentului, respectiv in art. 3l alin. (l) din Legea
nr.3511997
.
432
se poate dispune
privarea licitd de
libertate
198
Arestarea preventivd a inculpatuluiinfaza urmdririi penale nu poate depdgi 30 de zile. Arestarea inculpatului nu poate fi dispusd decdt pentru zilele care au rbmas dup[ sclderea din cele 30 de zile a perioadei in care acesta a fost anterior relinut sau arestat. Arestarea preventivd a inculpatului se dispune inainte de expirarea duratei arestdrii invinuitului. Durata arestiirii inculpatului minor cu vdrsta intre 14 9i l6 ani este de cel mult 15 zile. Durata arestdrii inculpatului minor mai mare de 16 ani este de cel mult 20 de zlle.
Nici Codul de proceduri penali gi nici Constitulia nu fac referire la durata pentru care se poate dispune arestarea preventivl a inculpatului in cursuljudecdtii. Potrivit art. 23 alin. (6) din Constitulie, in faza de judecatd instanfa este obligatd
sd verifice periodic Ai nu mai tdrziu de 60 de zile legalitatea gi temeinicia arestdrii preventive. Prin urmare, considerbm cd in cursul judecdlii instanla nu este Jinut[ si dispund
arestarea preventivd pe o durati de maximum 30 de zile, putdnd dispune arestarea inculpatului pe o perioadd mai mare, dar care sd nu dep6geasc6 60 de zile. Durata mdsurii arest[rii preventive se calculeazd, potrivit art. 188 C.proc.pen.r), de la data emiterii rnandatului, cdnd arestarea a fost dispusd dup[ ascultarea invinuitului sau inculpatului, sau in lipsa invinuitului sau inculpatului relinut care nu a putut fi adus in fa{a judecdtorului din cauza stirii sindtdlii sale, a unei cauze de forp majord sau a stbrii de necesitate. Cdnd arestarea a fost dispusd in lipsa invinuitului sau inculpatului care se sustrage, este dispdrut sau se afld in strdinitate, termenul curge de la data punerii in executare a mandatului de arestare. c) Aspecte procedurale. (i) Arestarea preventivd a invinuitului in cursul urmiririi penale.
Potrivit art. 146 C.proc.pen., propunerea de arestare preventivd a invinuitului se inainteazd instanfei cdreia i-ar reveni competenla sdjudece cauza in fond sau instanlei corespunzitoare in grad acesteia in a cdrei circumscrip{ie se afl[ locul de definere, locul unde s-a constatat siv6rgirea faptei prevlzute de legea penali ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaz6 sau supravegheazd urm[rirea penald. Dacd sunt indeplinite condiliile enumerate mai sus, procurorul care efectueazl sau supravegheazi urmdrirea penald intocmegte propunerea motivatd de luare a mdsurii arestdrii preventive a invinuitului, pe care o inainteazd impreund cu dosarul de urmdrire penald instanlei competente. Chiar dacd mai mulli procurori efectueazd sau supravegheazd urmdrirea penald intr-o anumitd cauzd,legea nu cere ca propunerea de arestare preventivd sd fie intocmitd 9i semnati de toli acegti procurori, judecdtorul fiind legal sesizat dac[ propunerea de arestare este intocmitd numai de o parte dintre acegtia. Apreciem cd referatul procurorului trebuie sd confind: motivarea indeplinirii condifiilor necesare pentru dispunerea arestdrii preventive cu ardtarea temeiurilor de fapt (fapta sau faptele de care este acuzat invinuitul), incadrarea juridicd a faptei, probele
Potrivit art. 188 C.proc.pen. ,,in calcularea termenelor privind mdsurile preventive, ora sau ziua de la care incepe gi cea Ia care se sffirgegte termenul intrd in durata acestuia".
r)
433
198
Dreptul la libertate qi la siguranja persoanei
din care renJltd presupunerea rezonabild cd invinuitul a shvdrgit infractiunea sau

infracfiunile de care este acuzat, existenla temeiului prevdzut de art. 148 C.proc.pen.,
caracterul necesar al masurii arestdrii preventive pentru buna desfrgurare a procesului penal gi proporlionalitatea intre mdsura privativd de libertate gi scopul urm[rit prin dispunerea acesteia. La prezentarea dosarului de cdtre procuror, pregedintele instanlei sau judecdtorul delegat de acesta frxeazd ziua gi ora de solu{ionare a propunerii de arestare preventivd, pAnd la expirarea celor 24 de ore de refinere, in cazul in care invinuitul este re{inut. Ziua gi ora se comunicd atAt apdrdtorului ales sau numit din oficiu, cdt 9i procurorului, acesta din urmd fiind obligat si asigure prezenla in fala judecdtorului a invinuitului refinut. Avocatul ales sau din oficiu al invinuitului trebuie sd aibd timpul gi inlesnirile necesare pentru studierea dosarului gi a propunerii de arestare preventivd, frrd ca prin aceasta sd se poati ajunge la o intdrziere nerezonabild a procedurii de solulionare a
propunerii.
Propunerea de arestare preventivd se solulioneazd in camera de consiliu de un singur judecdtor, indiferent de natura infracfiunii, cu participarea obligatorie a procurorului. invinuitul este adus in fala judecdtorului gi va fi asistat de apdrdtor, audierea sa fiind obligatorie, cu exceplia cazurilor prevdzute de art. 1491 alin. (6) C.proc.pen. gi art. 150
C.proc.pen. Dupd ascultarea invinuitului, judecitorul dd cuvAntul procurorului gi apdrdtorului invinuitului pentru dezbaterea, cu asigurarea exigenlelor de contradictorialitate, a propunerii de arestare formulatd de parchet, invinuitul avdnd ultimul cuvdnt. DeliberAnd asupra propunerii, in cazul in care constatd c5 sunt indeplinite condijiile pentru a se dispune arestarea preventivd, judecitorul admite propunerea parchetului gi dispune arestarea preventivd a invinuitului pe o perioadd de maximum 10 zlle.inbaza incheierii motivate a judecdtorului se emite mandatul de arestare preventivdr). CAnd se dispune arestarea preventivi, judecdtorul incunogtinteaz[ despre misura luatd, in termen de 24 de ore, un membru al familiei invinuitului ori o alt6 persoand pe care o desemneazd invinuitul, consemndndu-se aceasta intr-un proces-verbal. in cazul in care invinuitul este minor, se incunogtin\eazdintermen de24 deore de la luarea mdsurii arestdrii pdrinfii, tutorele, persoana in ingrijirea sau sub supravegherea cdreia se afla minorul, alte persoane pe care le desemneazd acesta gi serviciul de probajiune de pe l6ngd instanla cireia i-ar reveni competenla sd judece cauza in prima instan![, consemndndu-se aceasta intr-un proces-verbal. in situafia in care nu sunt indeplinite condiliile pentru a se dispune arestarea preventivd, judecdtorul dispune respingerea propunerii de arestare preventivd. Cu toate acestea, dacdjudecdtorul constatd cd arestarea preventivi nu este necesari sau proporlionald cu scopul urmdrit sau c[ nu sunt satisfEcute cerinlele art. 148 C.proc.pen., dar cd in cauzd sunt intrunite condi{iile prevdzute de arl. 145 C.proc.pen.
Potrivit art. 146 alin. (10) C.proc.pen., ,,mandatul cuprinde in mod corespunzdtor menliunile I alin. (3) lit. a)-c), e) 9i j), precum gi numele gi prenumele invinuitului gi durata pentru care este dispusl arestarea preventivd a acestuia".
ardtate in art. 15
r)
434
se poate dispune
privarea licitA de libertate
r98
sau 145r C.proc.pen., respinge propunerea de arestare preventivb gi poate dispune misura oblignrii de a nu pdr[si localitatea sau pe aceea de a nu plrdsi tara. Potrivit art. 309 alin. (2) 9i (3) C.proc.pen. este obligatorie intocmirea minutei in doud exemplare originale. impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronunfare, pentru cei prezenli, 9i de la comunicare, pentru cei lipsd. Dacd mdsura arestdrii preventive a fost luatd fatd de un invinuit in a carui ocrotire se afl6 un minor, o persoand pusd sub interdicfie, o persoand cdreia i s-a instituit curatela ori o persoand care datoritd vdrstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, judecdtorul care a dispus mdsura are obliga{ia de a ingtiinfa autoritatea competent[ in vederea luSrii mdsurilor de ocrotire.
(ii) Arestarea preventivi
invinuitului de cdtre instanfa
de judecatd.
Aceastd situalie vizeazdipotezainfracliunilor de audien!6 pentru care legea prevede numai pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani. Pentru a dispune arestarea invinuitului ar trebui sd fie intrunite condiliile prevdzute
deart.146C.proc.pen. analizatemaisus,pregedintelecompletuluidejudecat[emi16nd
mandatul de arestare. Procesul-verbal de constatare a infracfiunii de audienJd intocmit de cdtre instanla este considerat in mod tradilional cd are natura juridicd a unui act de incepere a urm[ririi penale fafd de autorul infracfiunii, care astfel dobAndegte calitatea de invinuit, nefiind nevoie gi de emiterea unei incheieri ulterioare prin care sd se dispund inceperea
urmdririi penale,
Considerdm cI aceastd concluzie ce se desprinde din interpretarea dispozifiilor art, 299 C.proc.pen. pune instanfa in situalia de a exercita gi funclia de acuzare in acelagi timp cu funclia de judecat[, ceea ce reprezinti o incdlcare a principiului separdrii funcfiilor judiciare. Nu existd nicio raliune suficientd pentru care procurorul care participd la gedinla dejudecatd sd nu se sesizeze din oficiu cu privire la sdvdrgirea infracliunii de audien![ gi sd dispund el insugi prin rezolufie inceperea urmaririi penale cu privire la infracliunea de audien!6. Totodatd, art.299 alin. (2) C.proc.pen. permite aceleiagi instanle sd dispund arestarea preventivd a invinuitului. Or, in aceast[ situafie ne afldm din nou intr-un caz de incdlcare a principiului separaJiei funcliilor judiciare, intrucdt aceeagi persoand care exercit[ funclia de acuzare prin inceperea urmdririi penale indeplinegte gi funclia de instruc{ie prin posibilitatea dispunerii arestdrii preventive a invinuitului'). (iii) Arestarea preventivd a inculpatuluiinfaza urmdririi penale. Dacd sunt intrunite condiliile pentru a dispune arestarea preventivd procurorul, din oficiu sau la sesizarea organului de cercetare pena16, intocmegte propunerea motivatd de luare a mdsurii arestdrii preventive a inculpatului. Apreciem cd aceasta trebuie sd cuprindS: motivarea indeplinirii condiliilor necesare pentru dispunerea arestdrii preventive cu ardtarea temeiurilor de fapt (o descriere concisd a faptei sau a faptelor
r)
in acela$i
sens, a se vede
aN. Volonciu, A. fuculeanu, Codul de procedurd penalE comentat, 435
Ed. Hamangiu , 2007 , p. 67 .
198
de care este acuzat inculpatul), incadrarea juridicd a faptei, probele din care rezahd, presupunerea rezonabili cd inculpatul a slvArgit infracfiunea sau infracliunile de care este acuzat, temeiul prevdzut de art. 148 C.proc.pen., caracterul necesar al mdsurii arestdrii preventive pentru buna desftgurare a procesului penal gi proportionalitatea intre gravitatea infractiunii gi scopul urmbrit prin dispunerea mdsurii. Propunerea de arestare preventivd a inculpatului se inainteazd instantei cdreia i-ar reveni competenla sd judece cauzain fond sau instan{ei corespunzitoare in grad acesteia, in a cdrei circumscriplie se afla locul de de{inere, locul unde s-a constatat sdvdrgirea faptei prevdzute de legea penalS ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueazd sau supravegheazl urmbrirea penald, sub sancfiunea nulitdlii absolute a hotdrdrii pronunfate.
Cu ocazia prezentdrii dosarului de c6tre procuror, pregedintele instanfei sau judecitorul delegat de acesta fixeazd ziua gi ora de solufionare a propunerii de arestare preventiv6, pdnd la expirarea mandatului de arestare preventivd a invinuitului devenit inculpat sau, dacd acesta este refinut, pdnd la expirarea celor 24 de ore de refinere.
Ziua gi ora se comunicd atdt apdrdtorului ales sau numit din oficiu, cdt gi procurorulni, acesta din urmd fiind obligat sd asigure prezen{a in fala judecltorului a inculpatului arestat sau refinut. Avocatul ales sau din oficiu al inculpatului trebuie sd aibd timpul gi facilitetile necesare pentru studierea dosarului gi a propunerii de arestare preventiv[, fbrd ca prin aceasta s[ se poatd ajunge la o intdrziere nerezonabild a procedurii de solufionare a propunerii. Dacd ap[rdtorul ales al inculpatului nu se prezintl nejustificat in ziua gi la ora stabiliti de judecdtor gi nici nu asiguri substituirea, pleacd sau refuzd s[ efectueze apdrarea, organul judiciar ia mlsuri pentru desemnarea unui apdrdtor din oficiu care sd-l inlocuiascd, acordAndu-i timpul necesar pentru pregdtirea aplririi. Propunerea de arestare preventivb a inculpatului, care anterior a fost arestat ca invinuit, trebuie solufionati inainte de expirarea duratei arestdrii preventive dispuse anterior. Nu este necesar insd ca propunerea de arestare a inculpatului sd fie judecati inainte de expirarea duratei relinerii. in acest caz, judecltorul va constata cd a expirat durata m[surii relinerii gi cd inculpatul se afl6 in stare de libertate gi va continua solu{ionarea propunerii de arestare. in situa{ia in care inculpatul este liber, se impune
citarea acestuia.
Propunerea de arestare preventivd se solufioneazd,in camera de consiliur) (audience
de cabinet) de un singur judecdtor, indiferent de natura infracfiunii, cu participarea obligatorie a procurorului, a inculpatului gi a ap[rItorului acestuia.
l) in urma modificdrii Codului de procedur[ penalE francez prin Legea nr.2007-291 din 5 martie 2007 a fost stipulat principiul publicitAlii dezbaterilor ocazionate de luarea misurii arestdrii preventive a inculpafilor majori in scopul asigurdrii unei mai bune protec{ii persoanei cu privire la care se solicita luarea mdsurii preventive. Pentru o analizd detaliatd, a se vedea B. Bouloc, Procddure p6nale, op. cit., p.678; S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit.,869, precum gi rapoartele intocmite de Fr. Zoucchettopentnr Senat, respectiv Ph. Houillon, pentru Adunarea Nalional[, cu privire la aceastE lege, disponibile pe site-ul www.legifrance.fr.
436
Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitE de
libertate
198
in cazul in care legea impune necesitatea unui complet specializat fa!5 de natura infrac{iunii (de exemplu, infracfiunile de corupfie) sau de persoana invinuitului (de pildd, un minor), considerdm cI judecdtorul care solulioneaztr propunerea de arestare preventivd trebuie s5 fie specializat in materia respectivdr). Nerespectarea regulii specializdrii nu atrage nulitatea absolutd a hotbrdrii pronuntate de un judecdtor din cadrul instanlei competente (sau a secfiei penale a instanfei competente) care, degi ,,nespecializat", satisface cerinlele de independentd gi imparfialitate, dar poate ridica
problema rdspunderii disciplinare a magistratului.
Propunerea de arestare preventivd se solufioneazd in lipsd, c6nd inculpatul afl[ in stare de re[inere sau de arestare potrivit art. 146 C.proc.pen. gi din cauza stdrii sinStdfii ori din cauzd de forfi majord sau stare de necesitate nu poate fi adus in fala judecdtorului, sau cind este dispirut, se afltr in strdindtate ori se sustrage de la urmirire sau de la judecatd. in aceste situatii, ce trebuie temeinic justificate, este
se necesar[ citarea inculpatului la sediul consiliului local in a cdrui razdteritorialb a fost sIvdrgitd infracfiunea, iar prezenfa apdritorului sdu ales sau desemnat din oficiu este obligatorie, acestuia urmdnd a i se da cuvdntul pentru a formula concluzii in legdturd cu propunerea de arestare preventivd, in vederea respectErii dreptului la apdrare efectivd al inculpatului gi a principiului contradictorialita{ii dezbaterii propunerii de arestare
preventivd a inculpatului. Potrivit art. 5l alin. (4) C.proc.pen., formularea unei cereri de recuzare a judecdtorului desemnat sd solufioneze propunerea de arestare nu il impiedicd pe acesta sd se pronunte asupra propunerii. Invocarea unei excep{ii de neconstitufionalitate a dispoziliilor legale ce reglementeazd condiliile in care se dispune arestarea preventivd a inculpatului sau a procedurii de judecare este inadmisibild, intrucdt nu este formulatd in fafa unei instantei, ci a judecdtorului desemnat sd solu(ioneze propunerea de arestare preventiv62). Potrivit art.29 alin. (l), (a) qi (5) din Legea nr.4711992 privind organizarea 9i funcJionarea Curfii Constitulionale3), aceasta decide asupra excep{iilor ridicate in fafa instanfelorjudecdtoregti privind neconstitufionalitatea unei legi sau ordonan{e ori a unei dispozilii care are leglturd cu solulionareacauzei in orice fazd a litigiului. Sesizarea Cu(ii Constitulionale se dispune de cdtre instanfa in fala cdreia s-a ridicat excep]ia de neconstitufionalitate, printr-o incheiere, iar pe perioada solufiondrii excepfiei jud ecarea
cauzei se suspendd. Potrivit arL.23 alin. (4) din Constitufia Romdniei, arestarea preventivd se dispune de judecdtor gi numai in cursul procesului penala). Conform art. 136 alin. (5) C.proc.pen.
l)
2)
in acelagi sens, a se vedea Gh. Radu, op. cit., p. 204. A se vedea C.A. Iagi, decizia penald nr. 4412006, disponibild pe site-ul www. just.ro.
RepublicatE in M. Of. nr. 643 din 16 iulie 2004. in acest sens, prin art. II din O.G. nr. lO9/2003 privind modificarea Codului de proceduri penalS (publicat6 in M. Of. nr. 784 din 26 octombrie 2003, aprobatd prin Legea nr. 15912004 publicati in M. Of. nr. 45 I din 20 mai 2004) se aratd cd ori de c6te ori in Codul de proceduri penalE 9i in alte legi cu dispozilii de procedurd penalS termenul de ,,instan[d" se referd la perchezitia domiciliard sau la dispunerea arestErii preventive, acesta se inlocuiegte cu termenul
a)
3)
de,judecdtor".
437
198
mesura arestdrii preventive poate fi luatd de judecdtor, iar potrivit art. l49t alin. (9) C.proc.pen., judecdtorul admite sau respinge propunerea de arestare. Legiuitorul romdn utilizeazd astfel doui nofiunir): instanfa de judecata2)(funclia de judecatd) gi judecdtorul,3) atribuindu-i acestuia din urma unele competente asemAnetoare judecdtorului de libertafi din alte legislafii (funcfia de instrucfie).
Prin urmare, numai excepfia de neconstitufionalitate ridicatd in fala unei instante ce exercit[ competenle specifice in persoanei penali, poate conduce la aplicabilitatea materia libertA$i in faza de urmdrire /, ",rdispozitiilor art. 29 alin. (l), (4) 9i (5) din Legea nr. 4711992, de naturd a atrage inaintarea excepfiei la Curtea Constitulionald gi suspendarea solufion6rii cauzei. De lege ferenda apreciem cd trebuie abrogatd prevederea legald privind efectul suspensiv al exceptiei de neconstitulionalitate invocate chiar in fa{a unei instan{e judecdtoregti in vederea inleturArii eventualelor abuzuri de drept procesual. Deliberdnd asupra propunerii, judecdtorul, in cazul in care constatd cd sunt indeplinite condiliile pentru a se dispune arestarea preventivd, admite propunerea parchetului gi dispune arestarea preventivd a inculpatului pe o perioad[ de maximum 30 de zile. in cazul in care inculpatul a fost anterior relinut, arestarea se dispune doar pentru zilele care au rimas dupd scdderea din 30 de zile a perioadei in care acesta a fost anterior privat de libertate. in baza incheierii judecdtorului se emite mandatul de arestare preventiv[a). Dacd prin aceeagi hot[rdre s-a dispus arestarea mai multor inculpafi, se emite mandat de arestare separat pentru fiecare dintre ei.
de
judecati, nu 9i cea ridicat5 in fafa unui judec[tor
r) De exemplu, potrivit art. 136 alin. (4) C.proc,pen., mdsurile prevdzute in art. 136 alin. (l) lit. b) gi c) (obligarea de a nu pdr[si localitatea sau fara) se pot lua de procuror sau de judecitor, in cursul urmdririi penale, gi de instanta de judecatd, in cursul judecdlii. Sau potrivit art. 153
C.proc.pen.: ,,(l) Dacd cel arestat ridicd obiecfii in contra executdrii mandatului numai in ceea ce privegte identitatea, este condus in fata instanlei locului unde a fost gesit, care, dacd este necesar, cere relafii judecdtorului, care a emis mandah.rl. (2) Pdne la rezolvarea obiecliilor, instan{a, daci apreciazd cd nu existl pericol de dispari{ie, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva cdreia s-a executat mandatul. (3) Daci instanla constat6 cd persoana adusd nu este cea ardtatd in mandat, o pune imediat in libertate, iar dac6 constat6 cd obiecliile sunt nefondate, dispune executarea mandatului, procedAndu-se potrivitart. l52alin. (3). in cazurile prevdzute in alin. (l)-(3), instanla dispune prin incheiere, ce se trimite gi judecdtorului care a emis mandatul."
') in cazul luirii sau revocErii liberdrii provizorii [art. 1602" C.proc.pen. sau art. 16010 alin. (2) C.proc.pen.l, relinerii coresponden{ei [art. 98 alin. (l) C.proc.pen.]; pldngerii impotriva ordonanlei procurorului prin care se dispune luarea mdsurii obligdrii de a nu pir6si localitatea
[art. 140'zalin.
3)
(l)
C.proc.pen.].
in cazul ludrii mIsurii arestbrii invinuitului sau inculpatului, a prelungirii mbsurii arestbrii preventive fart. 146 alin. (4) C.proc.pen., art. l49talin. (4) C.proc.pen.9i art. 159 alin. (2) C.proc.pen.], interceptdrilorcomunicirilor [art.9| alin. (l) 9i (3) C.proc.pen.], al perchezi{iei [art. 100 alin. (3) C.proc.pen.].
a) Potrivit art. l5 I alin. (3) C.proc.pen., ,,in mandatul de arestare trebuie sd se arate: a) instanfa care a dispus luarea m6surii arestdrii inculpatului; b) data gi locul emiterii; c) numele, prenumele gi calitatea persoanei care a emis mandatul de arestare; d) datele privitoare la persoana inculpatului,
prevdzute in art. 70, gi codul numeric personal; e) ardtarea faptei ce formeazd obiectul inculpirii gi denumirea infracliunii; f) incadrareajuridic6 a faptei gi pedeapsa prevdzutd de tege; g) temeiurile
438
Condi{iile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de libertate
198
Cdnd se dispune arestarea preventivd, judecdtorul incunogtinleazd despre mdsura luatd, in termen de24 de ore, un membru al familiei inculpatului ori o alti persoand pe care o desemneaztr inculpatul, consemndndu-se aceasta intr-un proces-verbal. in cazul in care cel arestat este cetifean strdin, apreciem ci, in acord cu dispoziliile art. 12 gi art. 13 din Propunerea de Decizie-cadru a Consiliului U.E. privind anumite drepturi procedurale acordate in cadrul procesului penal in U.E.r), acesta are dreptul de a incunogtinla sau de a solicita incunogtinfarea oficiului consular sau a misiunii diplomatice a statului al cdrui cetd{ean este. De asemenea, potrivit art. 13 alin. (2) din Propunerea de Decizie-cadru inculpatul poate beneficia de asistenta unei organiza{ii intemalionale umanitare, dac6 nu poate s6 beneficieze de asistenla autoritdlilor consulare din fara sa de origine. in situalia in care inculpatul este minor, se incunogtin[eazdintermen de 24 de ore de la luarea misurii arestdrii pdrinfii, tutorele, persoana in ingrijirea sau sub supravegherea cdreia se afla minorul, alte persoane pe care le desemneazd acesta gi serviciul
de probafiune de pe lAngd instanfa cdreia i-ar reveni competenfa sd judece in prima instanfd cauza, consemnAndu-se aceasta intr-un proces-verbal. in cazul in care nu sunt indeplinite condiliile pentru a se dispune arestarea preventivd, judecitorul dispune respingerea propunerii de arestare preventivd. Cu toate acestea, dacdjudecdtorul constatd cd arestarea preventivd nu este necesari sau proporfionald cu scopul urmdrit sau cd nu sunt satisfbcute cerinfele art. 148 C.proc.pen., dar ci in cauzd sunt intrunite condiliile prevdzute de art. 145 C.proc.pen. sau 145r C.proc.pen., respinge propunerea de arestare preventivi gi poate dispune mdsura obliglrii de a nu pdrdsi localitatea sau pe aceea de a nu pdr6si fara. Potrivit art. 309 alin. (2) 9i (3) C.proc.pen., este obligatorie intocmirea minutei in doud exemplare originale. inalta Curte de Casalie qi Justilie a ardtat2) cd minuta leagd judecdtorul sau instanla gi constituie o garanlie cd la redactarea incheierii nu se va omite, adiuga sau schimba ceva privind solufia gi, de aceea, in special in cazul incheierilor care pot fi atacate separat cu recurs, cum sunt cele mai multe dintre incheierile prin care judec[torul sau instanla se pronunfd asupra mdsurilor preventive, se impune ca rezultatul deliberdrii sd fie consemnat intr-o minut6. in lipsa minutei nu ar putea fi realizat controlul judiciar asupra rezultatului deliberdrii gi nici asupra modului in care au fost respectate dispoziliile relative la compunerea completului de judecati, dispozi{ii prevdzute sub sancliunea nulitAfi absolute, potrivit art.l97 alin. (2) C.proc.pen. impotriva incheierii se poate face recurs in termen de24 de ore de la pronunlare, pentru cei prezenfi, gi de la comunicare, pentru cei lipsd.
concrete care determind arestarea; h) ordinul de a fi arestat inculpatul; i) indicarea locului unde trmeaz6, a fi detinut cel arestat; j) semndtura judecdtorului". ') Disponibil6 pe site-ul http://eur-lex.europa.eu. 2) A se vedea I.C.C.J., Secfiile Unite, decizia nr. XVII/2005 (M. Of. nr, 119 din 8 februarie 2006). Pentru o analizd detaliati a se vedea $. Pistol, Necesitatea intocmirii minutei incheierii in materia mdsurilor preventive Ei sanc{iunea neintocmirii acesteia, in Dreptul nr. 312006,
p.227-234. 439
198
in vederea executdrii mandatului de arestare preventivb emis in lips6, organul de polifie poate p[trunde in domiciliul sau regedinfa unei persoane ftrd invoirea acesteia, precum gi in sediul unei persoane juridice ftrd invoirea reprezentantului
legal al acesteia.
De indatd ce este privat de libertate, inculpatul arestat in lipsd este adus in fa{a unui judecltor care procedeazl la audierea sa. Dacd cel arestat ridicd obiecfii in contra executlrii mandatului numai in ceea ce privegte identitatea, este condus in fala instanfei locului unde a fost gdsit, care, dace este necesar, cere relafii judecitorului care a emis mandatul. in vederea evitdrii unei privdri arbitrarii de libertate, pdnd la rezolvarea obiecfiilor instanfa, dacd apreciazl c[ nu existd pericol de disparilie, dispune punerea in libertate a persoanei impotriva cdreia s-a executat mandatul. Dacd instanfa constatd cd persoana adusd nu este cea aritatd in mandat, o pune imediat in libertate, iar in cazul in care constatii cd obiecfiile sunt nefondate, dispune executarea mandatului. in ambele cazuri instanfa se pronunfd prin incheiere definitivd. Dacd mdsura arestlrii preventive a fost luatd fap de un inculpat in a cdrui ocrotire se afl6 un minor, o persoanS pusd sub interdicfie, o persoand clreia i s-a instituit curatela, ori o persoand care datoritd vArstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, judecltorul care a dispus misura are obligatia de a ingtiinfa autoritatea competent[ in vederea ludrii mdsurilor de ocrotire. (iv) Arestarea inculpatului in cursul judecdtii. Procurorul poate solicita instanfei, prin rechizitoriu sau prin cerere formulatd in cursul judecdlii, luarea fafa de inculpat a m[surii arestdrii preventive dacd sunt intrunite condifiile necesare pentru a dispune privarea de libertate. in cursul judecblii (primi instan!6, apel, recurs) instanla poate din oficiu sd supund dezbaterii pdrlilor gi procurorului necesitatea ludrii mdsurii arestdrii preventive a
inculpatului. Chiar gi in cazul in care judecata in apel sau in recurs se desfEgoard ca urmare a c[ii de atac formulate de inculpat, apreciem c6, fa16 de scopurile urm[rite la dispunerea mlsurii preventive privative de libertate, nu s-ar putea considera cd existd un impediment impotriva ludrii mdsurii arestlrii preventive, nefiind aplicabil in acest context principiul non reformatio in peius. Astfel, dacd inculpatul exercitf, presiuni asupra martorilor sau a pdrfilor vdtimate pentru a-gi schimba declara{iile date anterior in cauzd, sau incearcd influenlarea unui expert, ori incalcb cu rea-credin!5 obligafiile impuse cu ocazia ludrii misurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea, gi sunt indeplinite gi celelalte condilii enumerate mai sus pentru dispunerea privdrii de libertate (in special cea a necesit5fii $i propo(ionalitdfii mdsurii cu scopul urmdrit), instanla de apel sau
recurs, chiar in calea de atac exercitatd de inculpat, poate dispune arestarea sa. De asemenea, instanfa este obligat[, potrivit art. 350 alin. (l) C.proc.pen. sau art. 383 alin. (lr) C.proc.pen., sd se pronun{e asupra ludrii mdsurii arestdrii preventive. Pentru a se putea dispune arestarea preventivd a inculpatului in cursul judecdlii, trebuie sd fie intrunite aceleagi condilii, ca gi in cursul urmdririi penale. Dacd inculpatul a mai fost anterior arestat in aceeagi ca\zd, in cursul urmdririi penale sau al judecdlii, 440
Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licil6 de

se poate
libertate
198
dispune din nou aceasta mdsurd, chiar gi pentru aceleagi temeiuri, numai dacd au intervenit elemente noi care fac necesard privarea sa de libertate. in situalia in care m[sura arestirii preventive se dispune pentru aceleagi temeiuri prevdzute de art. 148 C.proc.pen. pentru care anterior inculpatul a mai fost privat de libertate, instan{a trebuie sd acorde o deosebit[ atenfie motivdrii caracterului necesar al mdsurii arestdrii preventive pentru buna desfbgurare a procesului penal, precum gi ineficien{ei altor
misuri preventive. in aceastd ipotezd considerlm ci elementele noi trebuie sd demonstreze in mod determinat c[ luarea mdsurii arestdrii preventive pentru aceleagi temeiuri se invedereaz[ a fi unicul mijloc apt a conduce la atingerea scopurilor stipulate de acestea. Dreptul la apirare al inculpatului prin propria persoanl sau prin apiritor trebuie
prilejul dezbaterii arestdrii. in cursul judecSlii in primd instanfd, judecdtorul se pronun!6 prin incheiere asupra stdrii de arest, intocmirea minutei fiind obligatorie sub sancfiunea nulitAili absolute. in cazurile prevdzute de art.350 alin. (l) C.proc.pen. sau de art.383 alin. (lr) C.proc.pen., instanfa se pronun{d prin sentinld, respectiv decizie. Chiar dacd instanlei
ga:rantat cu
ii incumbd
aceastd obligalie, apreciem cdinfaza dezbaterilor luarea mdsurii preventive trebuie sd fie pusi in disculia pd4ilor gi a procurorului. incheierea prin care se dispune arestarea preventivi sau prin crare se respinge cererea parchetului de a se dispune arestarea preventivd poate fi atacatd separat cu recurs in 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenli, gi de la comunicare, pentru cei lipsa. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv de executare. Sentinfa primei instanle prin care se dispune arestarea preventivd inbaza art. 350 alin. (l) C.proc.pen. sau decizia instanlei de apel prin care se dispune privarea de libertate inbaza art. 383 alin. (lr) C.proc.pen. sunt executorii gi pot fi atacate cu apel, respectiv recurs, care nu suspendd dispozilia instanfei. Instanfele de control judiciar au obligalia de a verifica in cel mult 60 de zile de la punerea in executare a m[surii legalitatea gi temeinicia acesteia.
2.4. Privarea de libertate a unui minor

199. Privarea legald de liberlate a unui minor penlru educarea sa sub supraveghere. 200. Privarea legald de liberlate a unui minor in scopul aducerii sale in fala auloritdlii competente.
Nici Convenfia europeand gi nici jurisprudenla Curlii Europene (care este destul de redusd in aceastd materie) nu dau o definilie minorit6lii, aceastd competenld revenind
statelor. Totugi, Curtea Europeand a dat nofiunii un sens autonom, raport6ndu-se in general la implinirea vdrstei de l8 ani.
in acelagi sens, Comitetul de Minigtri al Consiliului Europei, prin Rezolulia nr. (72)29 din 19 septembrie 1972D, a recomandat statelor membre reducerea vdrstei
r)
Disponibil6 pe site-ul wwv.coe.int. 441
199
de la care o persoand poate fi consideratd cd are capacitate juridicd deplind de la 21 de ani la 18 ani. Articolul 5 parag. 2 lit. d) din Convenfia europeand reglementeazi doud cazuri de privare de libertate a minorilor, gi anume:
199. Privarea legaltr de libertate a unui minor pentru educarea sa sub supraveghere. Privarea de libertate trebuie in acest cazsdvizeze educafia sub supraveghere a minorului dispusd de cdtre o autoritate competentdr). Astfel, in cauza Bouamar contra Belgiei2), Curtea Europeand a ardtat cd legalitatea privarii de libertate a minorului de l6 ani presupune conformitatea acesteia cu dreptul intem, dar 9i cu scopurile prevdzute in art. 5 parag. L in acest sens, intemarea minorului intr-un penitenciar nu incalc[ prevederile art. 5 parag. lit. d), chiar dac[ aceasti internare nu este de naturd s[ asigure de indatd educafia supravegheatd a minorului. Astfel cum rezult[ din prepozilia ,,pentru", privarea de libertate prevdzutd de art. 5 parag. lit. d) constituie un mijloc de a asigura plasarea persoanei minorului sub educafie supravegheatd, dar aceasta nu inseamnd cd minorul trebuie sd beneficieze de ea imediat. in aceastd ipotezd, privarea de libertate trebuie sd conducd la aplicarea efectivd, in cel mai scurt termen, a unui regim special - deschis sau inchis - care sd aib[ suficiente resurse pentru a asigura scopul educativ. in cauz6, Curtea Europeand a constatat c6 la momentul priv[rii de libertate a minorului (in total 119 zile) in Belgia nu exista un centru inchis in vederea plasdrii
minorilor cu grave tulburlri de compoftament. Astfel, s-a apreciat cd plasarea minorului intr-o inchisoare, in regim de izolare virtuale gi fbrb a beneficia de asistenli din partea unui personal calificat, nu poate fi consideratd o mdsurd ce urmdregte un
scop educativ3).
in decizia de admisibilitate pronunf atdin cauza Koniarska contra Marii Britaniial, Curtea Europeanf, a arltat ci in contextul privdrii de libertate a minorilor, notiunea de ,,educafie supravegheatd" nu trebuie echivalata in mod rigid cu educalia primit6 la orele de clasd din sistemul de invdfdmdnt. Chiar dac[ minorul privat de libertate a depdgit vdrsta pentru care legislalia prevede caracterul obligatoriu al invd{dmdntului, dispoziliile art. 5 parag. I lit. d) din Convenfia europeand i9i gdsesc aplicabilitatea, intrucdt se referd la privarea de libertate a minorului, iar nu la privarea de libertate a persoanei pentru care invdfdmAntul este obligatoriu. in cazul unui minor aflat in grija autoritatii, educalia supravegheatd trebuie sd imbrace mai multe aspecte ale exercitdrii de cdtre autoritefi a drepturilor pdrintegti in scopul asigurdrii protec[iei minorului.
injurisprudenla CEDO privarea de libertate in acest caz nu este condifionati de sdvdrgirea unei fapte antisociale de cdtre minor. 2)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 29 februarie 1988, in cauza Bouamar contra Belgiei,
parag. 50.
r)
r)
a)A
Ibidem, parag.56. se vedea CEDO, deciziz din 12 octombrie 2000, in cauza Koniarska contra Marii
Britanii. 442
Conditiile 9i cazurile in care se poate dispune privarea licit6 de
libertate
200
De asemenea, in cauza D.G. contra lrlandeir), Curtea Europeand a considerat cd privarea de libertate a unui minor intr-o institulie in care se executau pedepse penale gi in care minorul nu putea beneficia de sprijinul autoritdtilor in vederea reeducdrii, nu este compatibild cu exigenfele art.5 parag.l lit. d).
legali de libertate a unui minor in scopul aducerii sale in fafa competente. in doctrin62) s-a ardtat cb in acest caz privarea de libertate se dispune pentru ca un minor sd fie adus in fafa instantei, nu pentru a fi dezbdtut[ o acuzalie penald, ci pentru a garanta indepdrtarea lui dintr-o ambianld ddundtoare. Nu este aplicabil acest caz de privare de libertate in materia arestdrii preventive a minorului, care se poate dispune numai in temeiul art. 5 parag. I lit. c) din Conventia europeand. Agadar, nu este necesarb existenla unei suspiciuni rezonabile cu privire la sdvdrgirea unei infracliuni. Nefiind aplicabile dispozifiile art. 5 parag. I lit. c), nu se poate analiza in aceastd materie nici termenul rezonabil al privdrii de libertate prin
200. Privarea
autoritlfii
raportare la art. 5 parag. 3. Cu toate acestea, in cadrul unui proces penal se poate dispune privarea de libertate a minorului pe perioada necesarb efectubrii unor investiga[ii psihiatrice gi intocmirii unui raport de expertizd pebaza cdruia sd se dispund o solufie in cauzd3). tn dreptul procesual penal romAn acest caz de privare de libertate nu prezintd relevan!6 practicd, intrucdt privarea de libertate a minorului prin intemarea sa intr-un centru de reeducarea) sau intr-un institut medical-educativ5) este dispusd in temeiul unei hotdr0ri de condamnare definitive prin care a fost stabilitd vinovdfia acestuia gi i s-a aplicat o sancliune de drept penal, ceea ce vizeazd ipoteza prevdzutd de art. 5 parag. I lit. a) din Convenfia europeand. in vederea asigurdrii educdrii sub supraveghere a minorului art. 3l alin. (4) din Legea nr. 27512006 stipuleazd ci este interzisl transferarea in penitenciare, pentru o perioadd mai mare de 5 zile, a minorilor care executd mlsura educativi a intern[rii intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ. Dispozifiile speciale din materia relinerii sau arestf,rii preventive vizeazd situafia existenfei unor suspiciuni rezonabile cu privire la slvdrgirea unei infracfiuni de c6tre minor, ipotezd acoperitf, de prevederile art, 5 parag. I lit. c) din Convenfia europeand.
A se vedea CEDO, hotdr6rea din 16 februarie 2002, in cauza D.G. contra lrlandei, parag, 8l-85. 2) A se vedea -/. E.S. Fawcett, op. cit., p. 90. r)A se vedea Comisia Europeand, decizia din 14 decembrie 1979, in cauza X contra
Elvefiei. a) Potrivit art. 104 C.pen., ,,(l) Mdsura educativd a internirii intr-un centru de reeducare se ia in scopul reeducdrii minorului cdruia i se asiguri posibilitatea de a dobdndi invdfdtura necesarb gi o pregdtire profesionald potrivit cu aptitudinile sale. (2) Mdsura intemdrii se ia fali de minorul in privinfa cdruia celelalte mdsuri educative sunt neindestuldtoare." 5) Potrivit art. 105 C.pen., ,,Mlsura internlrii intr-un institut medical-educativ se ia fa{a de minorul care, din cauza stErii sale fizice sau psihice, are nevoie de un tratament medical gi de un regim special de educafie". 443
r)
201-202
2.5. Privarea de libertate a unei persoane susceptibile s[ transmitl o boall contagioasd, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond
201. Standardul etropean de proteclie. 202. Privarea de libertate a persoanei susceptibile sd tt'ansmild o boald contagioasd. 20i. Privarea de libertate a unui alienal mintal. 204. Privarea de libertale a alcoolicilor Si toxicomanilor 205. Privarea de liberlate a vagabonzilor 206. Dreptul romdn. Inlernarea medicald.
201. Standardul european de protecfie. Degi prevederile art. 5 parag, I lit. c) fac referire la mai multe categorii de persoane, se poate stabili o legdturd intre acestea, intrucdt privarea lor de libertate poate fi dispusb fie in scopul acordArii tratamentului medical, fie pe considerente legate de politicile sociale, ori avdndu-se in vedere atdt temeiuri medicale, cdt gi socialert. Rafiunea pentru care Convenfia europeand permite privarea de libertate a persoanelor susceptibile sd transmitd o boald contagioasd, a alienafilor, a alcoolicilor, a toxicomanilor sau a vagabonzilor nu constb doar in pericolul pentru siguranla publicd pe care il reprezint[ aceste persoane vulnerabile, ci gi in faptul cd propriul interes al acestora poate impune necesitatea intemdrii lor2). Mdsura poate fi dispusi fie de instanfd. fie de o autoritate administrativd, in acest caz fiind necesard intervenfia ulterioard a unei instanfe in confonnitate cu dispoziliile art. 5 parag. 4 din Conven{ia
europeands).
in privinla protec{iei oferite de art. 5 parag. I lit. e) din Convenfia europeanE, jurisprudenla Curfii Europene vizeazd preponderent internarea aliena[ilor mintali, celelalte
ipoteze aplrdnd destul de rar. in toate cazurile instan{a europeand nu definegte categoriile de persoane ce pot fi private de libertate in tcmeiul art. 5 parag. I lit. e), llsdnd statelor o anumitd marjd de apreclere. 202. Privarea de libertate a persoanei susceptibile str transmitl o boali contagioasfl.r) Curtea Europeand, analizdnd situalia privdrii de libertate a unei persoane internate intr-un spital pentru a se preveni infestarea altor persoane cu virusul HIV, a apreciats) cd analiza legalithlii privlrii de lihertate trebuie raportatd la urmdtoarele
se vedea E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, inP. van Dtjk, F. Van HooJ A. Van Rijn, I'. 7.waak,Theory and practice of the European Convention on Human Rights,
l)A
op. cit., p. 477 . 2) A se vedea: CEDO, hot6rdrea din 6 noiembrie 1980, in cauza Guzzardi contra Italiei, parag. 98; CEDO, hotdrArea din 20 februarie 2003, in cauza Hutchison Reid contra Marii Britanii,
parag.5l.
3)
a)
se vedea CEDO, hotirdrea din 25 octombrie 1990,
in
cauza Keus contra Olandei,
parag.20.
Pentru o analizd detaliati a instiruliei, a se vedea T. Douraki,La Convention europdenne I'homrne et le droit d la libertd de certains malades et marginaux, Librairie G6n6rale de Droit et de Jurispmdence, Paris, 1986. 5) A se vedea CEDO, hotlrdrea din 25 ianuarie 2005, in cauza Enhorn contra Suediei, parag. 34-56.
des droits de
444
Condiliile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de
libertate
203
criterii esenfiale: dacd rlspdndirea bolii este periculoas[ pentru s[nltatea gi siguranfa publicd gi dacd privarea de libertate a persoanei infectate constituia ultima misuri ce putea fi luatd pentru atingerea acestui scop, in cazul in care luarea unei mdsuri mai pu{in severe putea fi consideratb insuficienti pentru garantarea interesului public. in cauzi-, Curtea Europeanl a constatat o incdlcare a art. 5 parag. I lit. e), nefiind satisfdcute criteriile de mai sus, in lipsa oriclrei probe cu privire la infestarea vreunei persoane de citre reclamant dupd momentul in care acesta a aflat c6 este seropozitiv, precum gi fa{6 de lipsa intenfiei cu privire la contaminarea paftenerului sdu inainte de momentul cunoagterii faptului c[ era puftetor al virusului HIV.
203. Privarea de libertate a unui alienat mintal. Curtea Europeand a ardtat cd noliunea de ,,alienat" nu este susceptibild de o interpretare definitivS, intrucdt sensul sdu nu inceteazd, sd evolueze, in pas cu progresele cercetdrii psihiatrice, cu suplefea crescAndd a tratamentului gi cu schimbdrile atitudinii comunitSlii fap de bolile mintale, in special printr-o mai mare infelegere a problernelor bolnavilor in cauzir), Astfel, sunt stabilite pentru aprecierea juridicd a bolii mintale, doui criterii importante: concepfia psihiatrici despre boala mintalS gi atitudinea, infelegerea problemelor
psihice de cdtre comunitate2). Potrivit jurisprudenfei constante a Curfii de la Strasbourg3), o persoand nu poate fi privatd de libertate intrucdt este consideratd alienat[ mintal decAt dacd sunt indeplinite cel pulin urmdtoarele trei condifii: in primul rind, alienarea mintali trebuie sd fi fost
probatd printr-o expertizd medical5 obiectivd;
in al doilea rdnd, tulburarea mintald
trebuie si aibd un asemenea caracter sau amploare incAt sI legitimeze intemarea; gi, in al treilea rdnd, intemarea nu se poate prelungi in mod valabil fdr6 persistenla acestei
tulburdri.
in doctrinda) s-a relevat cd prin expertizd medicald trebuie si se in{eleagd examinarea persoanei de cltre un medic specialist. Nofiunea de expertizl obiectivi presupune, in mod esen{ial, cd certificatul ce atestd necesitatea privdrii de libertate in scopul tratamentului trebuie sd fie detaliat, rnotivat gi s[ confin[ elemente certe care sd probeze necesitatea acestei mdsuri. Mai mult, trebuie sd existe o legdturi intre temeiul in baza c[ruia se dispune privarea de libertate 9i locul, precum 9i condiliile de detenfie. in principiu, privarea de libertate a unui alienat mintal nu poate fi legald decdt dacd este efectuatd intr-un spital, clinicl
r'
r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 24 octombrie 19'79,in cauza Winterwerp contra Olandei, parag.37. 2) A se vedeaP. Bernardet, Th. Douroki, C. Vaillant, Psychiatrie, droits de l'homme et d6fense
des usagers en Europe, Ed. Eres,
se vedea: CEDO, hotdrArea din 24 octombrie 1979, in cauza Winterwerp contra Olandei, parag. 39; CEDO, hotdrdrea din 24 octombie 199'l , in cauza Johnson contra Marii Britanii, parag. 60; CEDO, hotdrdrea din 5 octombrie 2000, in cauza Varbanov contra Bulgariei, parug.45; CEDO, hotErdrea din l4 decembrie 2006, in cauza FjlLcontra Romdniei, parag. 57. a) A se vedea P. Bernardet, Th. Douraki, C. Vaillant, op.ffif,1i.227.
r)A
2002,p.225.
445
203
sau o alt6 asemenea institulie, iar nu intr-o inchisoare sau in alt spafiu unde tratamentul
gi terapia de care are nevoie alienatul mintal nu sunt disponibilerl. in materia interndrii medicale, in cazuri urgente, a unei persoane alienate, statele contractante dispun de o marj[ de apreciere mai larg[ in privinla formei gi procedurii ce trebuie urmate. in modul acesta, se admite cb in cazuri urgente sau cdnd o persoand este arestatd din cauza comportamentului sdu violent, un asemenea aviz medical sd fie oblinut imediat dupd arestare. in toate celelalte cazuri este indispensabild o consultare
prealabild. in lipsa altor posibilitdfi, de exemplu, din cauza refuzului persoanei de a se prezenta la un examen medical, trebuie cel pufin sd se ceard evaluarea unui medic specializat, in caz contrar neput6ndu-se susline cd starea de alienare mintald a fost
probatSz).
in
caura
Filip contra RomAniei3), Curtea Europeand a constatat cd reclamantul
a
a
fost internat intr-un spital psihiatric pe o perioadd nedeterminatd, prin ordonanfd
procurorului ,frrd a exista un aviz medical prealabil din partea vreunui medic. MSsura a fost dispusd de cdtre procuror in scopul efectudrii unei expertize medico-legale pe baza cdreia sd aprecieze dacd reclamantul avea sau nu discerndmAntul necesar pentru a fi angajatd rdspunderea sa penald, iar procurorul a dispus efectuarea unei expertize
medico-legale la
o lund dupd momentul intemdrii. Raportul de expertizd medico-
legald intocmit in cauzd a atestat c[ reclamantul avea discerndmdntul mult diminuat, iar comisia medico-legald a recomandat mdsura de siguran![ neprivativd de libertate a obligdrii la tratament medical psihiatric. Curtea Europeand a apreciat cd in spetd era necesard o evaluare psihiatricd prealabil5, avAnd in vedere ci reclamantul nu avea antecedente de tulburdri psihice gi ci nu era justificatd internarea cu titlu de urgentd. De asemenea, s-a constatat c6 la momentul intemdrii nu au fost consultali medicii din spitalul psihiatric cu privire la necesitatea luarii misurii in vederea expertizdrii psihiatrice. Curtea Europeand a estimat cd privarea de libertate a reclamantului pe o perioadd de 84 de zile nu a satisftcut exigenlele art. 5 parag. I lit. e), intrucdt a fost dispusd fird ca un medic sd fi fost consuhat in prealabil 9i fbrd ca alienafia mintald sd fi fost
probat[, Pe de altd parte, ordonanla procurorului nu a menlionat niciun element din care sI rezulte cd starea de sbndtate psihicd a reclamantului prezenta un pericol pentru societate, aspect ce reprezintd o condilie prevdzutd de art. I 14 C.pen. pentru a se dispune mdsura de siguranfd a interndrii medicale. Tot astfel, comisia medico-legald
A se vedea: CEDO, hotlrArea din I I mai 2004, in cauza Morsink contra Olandei, parag.63-69; CEDO, hotdrdrea din I I mai 2004,in cauza Brand contra Olandei, parag. 60-66;
CEDO,hotdrdreadin28mai l985,incauzaAshingdanecontraMariiBritanii,parag.44;CEDO, hotdrdrea din 30 iulie I 998, in cauza Aetrs contra Belgiei , parag. 46-49. 2)A se vedea CEDO, hotirdrea din 5 noiembrie 1981, in catza X contra Marii Britanii, parag.4l-41; CEDO, hotdrArea din 5 octombrie 2000, in caluza Varbanov contra Bulgariei,
parag.47-48.
3) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 14 decembrie 2006, parag. 60-66.
r)
in
cauza
Filip contra Romdniei,
446
se poate dispune
privarea licit6 de libertate
204-205
a fost sesizatd pentru intocmirea raporlului de expertizd la o lund dupd dispunerea m[surii gi a intocmit rapoftul de expertizi dup[ inc[ o lun[, fiind incdlcate dispozi]iile
art.l62 C.proc.pen. Prin urmare, Curtea Europeani a constatat in cauzd o incdlcare a prevederilor art. 5 parag. I lit. e) din Convenlia europeand, intruc6t privarea de libertate nu a fost nici justificatd gi nici dispusd potrivit cdilor legale. in cuuta R.L. qi M.J.D. contra Franleir), instanta de la Strasbourg a apreciat cd
privarea de libertate a reclamanlilor a fost incompatibild cu prevederile art. 5 parag. I lit. e), intrucdt s-a prelungit numai pe temeiuri administrative, in lipsa oricdrei justificdri medicale (doctorul nu avea competenfa de a dispune eliberarea reclamanfilor). in cau"uKucheruk contra Ucrainei2), Curtea Europeand a considerat cd prelungirea
privdrii de libertate a reclamantului intr-un spital, pe o perioadd de 16 zile dupi hotirdrea instanlei prin care fusese revocat[ mdsura intemirii pentru efectuarea unui tratament psihiatric, incalcl dispoziliile art. 5 parag. I lit. e).
204. Privarea de libertate a alcoolicilor gi toxicomanilor. Acest caz de privare de libertate a fost analizat doar in c6teva hotdrdri. Curtea Europeand a ardtat3) cd un element necesar al legalitalii privdrii de libertate in temeiul art. 5 parag. I lit. e) este absenla arbitrariului. Privarea de libertate este o masurd gravd care nu se justificd decdt dac6 alte mdsuri mai pufin severe au fost considerate ca insuficiente pentru a garanta interesul public sau exigenlele publice ale detenfiei. Astfel, trebuie stabilit cd privarea de libertate a fost indispensabild in circumstanfele date. in felul acesta, privarea de libertate intr-un centru de dezintoxicare a unei persoane aflate in stare de ebrietate nu satisface exigenfele convenlionale. Privarea de libertate se poate dispune in temeiul art. 5 parag. I lit. e) fie cu privire la persoanele considerate din punct de vedere medical ca suferind de ,,alcoolism", fie referitor la cei care nu pot fi considerafi din punct de vedere medical ca fiind ,,alcoolici", dar al cdror comportament sub influenla alcoolului aduce atingere ordinii publice. in aceastd a doua ipotezd privarea de libertate este necesard fie pentru protejarea ordinii publice, fie pentru apdrarea intereselor celor in cauz[ in ceea ce privegte sdnitatea 9i siguran(a personalda). 205. Privarea de libertate a vagabonzilor. $i acestcaz de privare de libertate a avut o aplicabilitate jurispruden{iald restrAnsd. Prin ,,vagabonzi" se infeleg persoanele care nu au un domiciliu, mijloace de subzistenf[ gi care nu exercitd in mod obignuit
r)
2)
A
A
se vedea CEDO, hotdrArea
din 19 mai 2004,in cauza R.L. gi M.J.D. contra Franfei,

in cauza Kucheruk contra Ucrainei,
parag.124-128.
se vedea CEDO, hotirArea din 6 septembrie 2007,
parag.193.
A se vedea: CEDO, hotdrArea din 4 aprilie 2000, in cauza Witold Litwa contra Poloniei parag.78; CEDO, hotdrdrea din 8 iunie 2004,in cauza Hilda Hafsteinsd6ttir contra Islandei,
parag.51.
a) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 aprilie 2000, in cauza Witold Litwa contra Poloniei parag. 60-63,79-80; CEDO, hotdrdrea din 8 iunie 2004,in cauza Hilda Hafsteinsd6ttir contra
3)
Islandei parzg.42.
447
206
o rneserie sau profesier). Curtea Europeand a ar6tat2t cd aceastd nofiune este de strictd interpretare, constat6nd cd la fel ca gi in cazul alienafilor mintali, al alcoolicilor ori toxicomanilor. aceastd misurd nu trebuie dispusl doar pentru faptul ci,,vagabonzii" sunt considerafi periculogi pentru securitatea publicd, dar gi pentru cd interesul lor poate necesita privarea de libertate.
206. Dreptul romAn. lnternarea medicaltr. Din punctul de vedere al dreptului procesual penai romdn prezinttr importanf[ privarea de liberate in cazul dispunerii mlsurii intemfuii nredicale potrivit art.162 C.proc.pen. Mdsura interntrrii medicale poate fi dispusl fie in faza de urm[rire penald, fie in faza dejudecatd, intrucAt aceast[ m[sura procesualI se aplicd numai invinuitului sau inculpatului. in cazul in care procurorul constata pebazaunei expertize medico-legale iresponsabilitatea unei persoane qi necesitatea dispunerii mlsurii intem[rii medicale, trebuie sd sesizeze instanfa, pentru a fi luatd misura interndrii medicale fafa de invinuit sau inculpat inainte de a dispune scoaterea de sub urm[rire penald. Dispunerea rndsurii internlrii de cdtre un judec6tor are rolul de a asigura respectarea exigenfei de independenld gi impa4ialitate a organului judiciar care ordond privarea de libertate. in acest mod, legislafia procesual penald romAnd s-a conformat Recomanddrii nr. 1235 (1994) a Adunlrii Parlamentare a Consiliului Europei privind psihiatria 9i drepturile omuluir), conform cireia hotdr6rea referitoare la internarea unei persoane intr-o institulie medical[ ce oferl tratament psihiatric trebuie sI fie luatl de
un judecdtor.
in situalia in care procurorul dispune scoaterea de sub urm6rire penali a invinuitului sau inculpatului, pe motiv de iresponsabilitate, iar fafl de acesta, in cursul urmdririi penale, nu a fost luatd in mod provizoriu m[sura internirii medicale, aceasti m[surb se dispune de instanfa de judecatd, la sesizarea procuroruluia), Astfel, instanta supremd a considerat cd mdsura interndrii medicale trebuie sd fie luatd oportun, operativ, fErd
intArziere, oricare ar fl stadiul in care se gisegte procesul penal, intrucdt este determinat?i de starea de pericol social rezultatd din slvArgirea unei fapte prevdzute de legea penald in cauzalitatea cf,reia s-a inscris boala sau intoxicarea cronicd prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanle. Potrivit art. 162 alin. (l) C.proc.pen., dac[ procurorul care efectueazd sau supravegheazd urmirirea penaid constatl in cursul urmlririi penale cd invinuitul sau inculpatul este bolnav mintal ori toxicoman gi se afl6 intr-o stare care prezintd pericol pentru societate (art. 1 l4 C.pen.)s), sesizeazd,,prin cerere sau prin rechizitoriu fart.267
') A se vedea CEDO, hotdrArea din I 8 iunie I 97 Belgiei, parag. tr8.
I,
in cauza De Wilde, Ooms gi Versyp contra
A se vedea CEDO, hot6rirea din 6 noiembrie 1980, parag. 98.

a)
r)
in cauza Gvzzardi contra ltaliei,
nr. l312008, disponibili pe site-ul www.scj.ro. Conform art. I l4 C.pen., ,,( I ) Cnnd f6ptuitorul este bolnav mintal ori toxicoman 9i se afl6 intr-o stare care prezinti pericol pentru societate, se poate lua mdsura internArii intr-un institut
5)
r) Disponibil6 pe site-ul rvwra,'.coe.int. A se vedea I.C.C.J., Secliile Unite, decizia
448
Condifiile qi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de
libertate
206
C.proc.pen.], instanla in vederea dispunerii, in rnod provizoriu, a mdsurii interndrii medicale. in cursul judec6{ii, instan{a care constati ci inculpatul este bolnav mintal ori toxicoman gi se afld intr-o stare care prezintd pericol pentru societate, poate din oficiu sd supund dezbaterii pdrlilor gi procurorului necesitatea ludrii mdsurii internArii medicale. Degi legiuitorul romAn nu a reglementat obligativitatea constatdrii faptului c[ invinuitul sau inculpatul este bolnav mintal ori toxicoman pebaza unei expertize medicale prealabile din care sd rezulte necesitatea intemdrii medicale, caracterul obligatoriu al acesteia renillddin jurisprudenfa Curfii Europene. in acest domeniu nu este suficient in vederea evitdrii luirii unei m[suri privative de libertate arbitrarii, ca m5sura interndrii medicale s[ fie dispusd de c[tre un judecStor, ci este absolut necesar[ existenfa unei
alin.
(l)
expertize medico-legale prealabile pebaza cdreia si se hotdrascb privarea de libertate. Prin urmare, in cazurile in care internarea medicald se dispune chiar gi in mod provizoriu de cdtre instanfd, lipsa unei expertize medico-legale din care sd rezulte starea de s[nbtate a invinuitului sauinculpatului $i necesitatea intern[rii {ace ca mbsura privativd de libertate s[ incalce prevederile art.5 parag. I lit. e) din Convenfia european6 (cu excep{ia cazurilor urgente in care expertiza trebuie efectuat[ de indatl imediat dupd internare). De lege ferenda apreciem cd mdsura intemdrii medicale ar trebui sd poatd fi dispusl gi pebaza declarafiilor date in fafa instanlei de unul sau de mai rnul{i medici de specialitate sau legigti, care vor fi consultat pe invinuit sau inculpat. Instanla poate dispune, prin incheiere, luarea in mod provizoriu a mdsurii de siguranfd a intemdrii medicale pe o duratd de cel mult 180 de zile, numai dupd ascultarea invinuitului ori inculpatului. Audierea, fiind o misurd ce are ca scop exercitarea dreptului la apdrare prin propria persoand, este inutili in cazul bolnavilor mintali, intrucdt datd fiind starea de sdn[tate mintald nu s-ar putea considera c[ acegtia s-au apdrat in mod efectiv. Considerdm cd in aceste cazuri ar prezenta utilitate audierea reprezentantului legal al bolnawlui mintal. Asistenfa juridicd a persoanei a cdrei intemare se cere este obligatorie, instanta trebuind sb asculte concluziile ap6rdtorului ales sau desemnat din oficiu. De asemenea, participarea procurorului este obligatorie. Instanfa ia mbsuri pentru aducerea la indeplinire a intemSrii medicale provizorii, incheierea pronun{atd in aceastd materie fiind executorie.
Fa![ de caracterul coercitiv al mdsurii interndrii provizorii dispuse de instanfS,

executarea acesteia se poate face cu sprijinul organelor de polilie in cazul in care persoana fa![ de care s-a luat refuzd sd se supund interndrii. in vederea executlrii mdsurii internlrii medicale provizorii, organul de polifie poate pitrunde in domiciliul sau regedinfa unei persoane frrd invoirea acesteia, precum gi in sediul unei persoane juridice ftri invoirea reprezentantului legal al acesteia.
medical de specialitate, pdni la ins6nitogire. (2) Aceastd mdsur5 poate fi luatd in mod provizoriu gi in cursul urmiririi penale sau al judecnlii".
449
207
Deopotrivd, instanfa care a dispus mesura interndrii provizorii are obligafia de a sesiza comisia medicald competenti sd avizeze intemarea bolnavilor mintali sau a toxicomanilor periculogi. invinuitul sau inculpatul bolnav mintal ori toxicoman trebuie sd fie intemat in spitale de psihiatrie, ce au condilii adecvate pentru ingrijiri de specialitate in condilii specifice. Mdsura intern[rii provizorii dureazd pdnd la confirmarea acesteia de cdtre instanla de judecat5. Legiuitorul a oferit insd posibilitatea persoanei private de libertate, chiar gi provizoriu, de a sesiza judecdtoria in a cdrei circumscrip{ie se afl[ unitatea sanitard la care s-a IEcut internarea, pentru ca aceasta sd se pronunfe asupra necesitdlii menfinerii, revocdrii sau incet[rii mdsurii intemlrii. Confirmarea se face pe baza avizului comisiei medicale, care trebuie comunicat instanjei in termen de 45 de zile de la sesizarea comisiei. Considerdrn cd termenul de 45 de zile nu satisface cerinfa avizdrii de specialitate in regim de urgenfd, in condi{iile in care mdsura se dispune in absenfa unei expertize medico-legale. In acest sens, apreciem cd instan{a trebuie sd impund termene judiciare mai stricte in vederea evitdrii privdrii de libertate arbitrarii a unei persoane. in cazul in care s-a dispus intemarea medicald fala de un invinuit sau inculpat in a c6rui ocrotire se afla un minor, o persoand pusi sub interdic{ie, o persoand cbreia i s-a instituit curatela ori o persoand care datoritd vArstei, bolii sau altei cauze are nevoie de ajutor, instanfa ce dispune mdsura intern[rii in mod provizoriu trebuie sd ingtiinfeze autoritatea competenti in vederea ludrii mdsurilor de ocrotire. Dupd primirea avizului comisiei medicale, instanfa poate dispune confirmarea intemdrii provizorii sau infirmarea misurii gi eliberarea persoanei intemate. Hot[r6rea instanlei de judecatd prin care s-a confirmat mdsura interndrii poate fi
atacatd separat cu recurs, care nu este suspensiv de executare. Per a contrario,hotdrirea instanfei prin care se infirmd mdsura este definitivd.
intemlrii provizorii
207. Verificarea periodicl a necesit6fii men{inerii internirii medicale. Degi legea nu prevede expres, mdsura internlrii medicale se dispune pe o duratl nedeterminatd, pdnd la insindtoqirea persoanei internate. Cu toate acestea, potrivit art. 432 alin. (4) C.proc.pen.
judecdtorul delegat cu executdrile penale din cadrul judecdtoriei in a cdrei circumscrip(ie se afld unitatea sanitard la care s-a fbcut intemarea are obligalia de a verifica periodic, dar nu mai tdrziu de 6 luni, dacd internarea medicald mai este necesard. in acest scop judecdtorul delegat cu executdrile penale are obligalia de a dispune periodic efectuarea unui raport de expertizd medico-legal6 in scopul stabilirii stdrii de sdndtate a persoanei intemate gi a necesitafii privdrii de libertate. Astfel, este reglementati verificarea periodici gi din oficiu a necesitdlii continudrii mbsurii intemdrii medicale in scopul de a se evita o privare arbitrard de libertate. Indiferent de concluziile raportului de expertizd medico-legald judecltorul delegat trebuie sd sesizezejudecdtoria in a c[rei circumscriptie se afld unitatea sanitard la care s-a fbcut intemarea pentru ca aceasta sd se pronunte asupra necesitilii menfinerii,
revocdrii sau incetdrii mdsurii intemdrii. 4s0
se poate dispune
privarea licit6 de
libertate
208
Tot astfel, unitatea sanitar[ la care s-a fbcut internarea are obligafia, in cazul in
care considerd cd intemarea nu mai este necesari, sd incunogtinleze judecdtoria in circumscriplia cireia se gdsegte unitatea sanitar[, pentru a dispune incetarea sau inlocuirea mdsurii privative de libertate.
si pltrundi in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva cireia se afli in curs o procedur[ de expulzare ori de extridare
2.6. Privarea de libertate a unei persoane pentru a o impiedica
208. Standardul european de protecfie. 209. Dreptul romdn. 210. Relinerea in vederea extrdddrii. 2 I L Arestarea provizorie tn vederea extrdddrii din Romdnia. 212. Mandatul european de arestare.
208. Standardul european de protecfie. Articolul 5 parag. 1 lit. 0 din Convenfia europeand reglementeazi, privarea de libertate in scopul prevenirii imigrafiei clandestine, expulzdrii sau extrdddrii. Degi Convenlia europeand nu garanteazd strdinilor un drept de a intra sau de a-gi stabili regedinfa in vreunul dintre statele contractante, totugi art. 5 confine anumite garan{ii aplicabile in situaliile in care autoritetile dispun privarea de libertate a unui strlin pe durata desfbgurdrii procedurilor pentru aprobarea intrarii in !ar6, expulzarea sau extrddarea sar). Jurisprudenfa Curlii Europene avizat, in majoritatea cazurilor, ipoteza expulzlrii sau extrdddrii persoanelor ce se aflau pe teritoriul unui stat, fiind insd aproape inexistentd in materia privdrii de libertate a unei persoane pentru a o impiedica sd pdtrundi in mod ilegal pe teritoriul unui stat contractant. Privarea de libertate a unei persoane pentru a o impiedica sd p[trundd in mod ilegal pe teritoriul unui stat poate fi justificatd numai pentru perioada in care sunt efectuate verificdri pentru a se stabili dacd intrarea poate fi permisS. Dacd intrarea nu este permisd, devine aplicabili institulia expulzirii ce poate justifica la rdndul ei o privare
de libertate2). MenJinerea unui strdin inzona intemafionald nu este posibil[ decdt pentru a permite statelor s[ lupte impotriva imigraliei clandestine; adicd aceast[ menlinere nu poate
dura prea mult 9i un control rapid al judecdtorului se impune, infelegdndu-se cd un solicitant de azll nu poate astfel sd fie privat de dreptul de acces efectiv la procedura de determinare a statutului de refugiat3). Restriclia de libertate trebuie sd fie inevitabild, fie pentru a organiza repatrierea strdinului, fie pentru a examina cererea sa de azil: dacd acesta nu este cazul, restricfia de libertate se transformd in privare de libertatea).
A se vedea E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p. 481. 2) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.452. r)A se vedea J.-F. Renucci, Traitd de Droit Europden des droits de l'homme, op. cit.,
p.310-311. a) Ibidem. 451
r)
208
in privinfa privlrii de libertate in scopul expulzirii sau extrdddrii, aceasta vizeazd atdt detenlia din timpul procedurii de dispunere a m[surii expulzdrii sau extrdddrii,
cdt gi pe cea care line de punerea in executare a hotirdrii (arestarea gi transportarea la
graniJd)rl.
Articolul 5 parag. I lit. f) nu impune statului sI stabileascd faptul cd detenlia persoanei impotriva cdreia este in curs o procedur[ de expulzare este necesare in scopul de a preveni comiterea de infracfiuni sau sustragerea de la proceduri, astfel cum prevdd dispoziliile art. 5 parag. I lit. c) din Convenfia europeand. In fapt, dispozilia convenlionalE impune si existe o procedurd de expulzare sau de extrddare in curs2). Convenfia europeand nu cuprinde dispozilii nici cu privire la condiliile in care poate fi acordatd o extrddare, nici cu privire la procedura ce trebuie aplicatd. Chiar gi o extrddare atipic[ nu este in sine contrard Convenfiei europene, cu condilia ca aceastd extrddare s[ fie rezultatul unei cooperiri intema{ionale intre state 9i ca ordinul de arestare sd aibd ca bazd legald un mandat de aducere emis de cefte autorit[lile
statului de origine a reclamantului3). Conven{ia europeand nu impiedicd cooperarea internafional[ intre state in cadrul tratatelor de extr[dare sau in materia expulz[rii, avdnd ca obiect aducerea in fafajustifiei a persoanelor care se sustrag procedurilor penale, at6ta timp cdt aceastd cooperare nu aduce atingere niciunui clrept garantat de aceasta. in schimb, o arestare efectuatd de autoritatile unui stat pe teritoriul altui stat, fbrl consimldmdntul acestuia din urmd, incalcd dreptul la siguran[d al persoanei gaftntat de art. 5 parag. l. Prezintd importanfd din perspectiva art. 5 parag. I lit. f) caracterul legal al detenliei, ceea ce presupune cd trebuie s[ fie respectate dispoziliile legii inteme, ale Convenfiei europene, pentru ca mdsura sd nu fie arbitrard. Legalitatea dispunerii mdsurii expulzirii sau extrdddrii nu cade sub inciden{a acestei dispozilii convenlionalea). Astfel, in cauza Hussain contra Romdniei, Curtea Europeand a apreciat cf,, privarea de libertate a reclamantului a inc5lcatprevederile art. 5 parag. I lit. f), in condifiile in care nu au fost respectate prevederile imperative ale dreptului intern, prin necomt nicarea deciziei inbaza cireia reclamantul a fost plasat in centrul de tranzit 9i prin car: a fost stabilitd durata plasamentului, precum gi drepturile sau obligaliile acestuias).
Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 452. i^r acelagi Macovei, op. cit., p.42. 2) A se vedea: CEDO, hotdrArea din l5 noiembrie 1996, in cauza Chahal conha Marii Britanii, parag. ll2; CEDO, hotirirea din 5 februarie 2002, in cauza Conka contra Belgiei, parag. 38. r) A se vedea: CEDO,decizia din 24 iunie 1996, in cauza Illich Ramirez S6nchez contra Franlei; CEDO, <Iecizta din l2 martie 2003, in cauzaOgalan contra Turciei, parag. 89. a) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 14 februarie 2008, in cauza Hussain contra Romaniei, parag. 86-89; Comisia Europeand, decizia din 3 marlie 1978, in cauza Caprino contra Marii Britanii; CEDO, hotirdrea din l5 noiembrie 1996, in cauza Chahal contra Marii Britanii, parag. l12, 118, 127;CEDO, hotErdrea din 6 martie 2001, in cauza Dougoz contra Greciei,
se vedea S. Trechsel, Hurnan
r)
sens
parag. 54-55. 5) A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 14 februarie 2008, in cauza Hussain contra Romaniei,
parag.93-96.
4s2
Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licit6 de
[ibertate
209
Cu toate acestea, s-a considerat cd privarea de libertate este arbitrari, in cazul in care a fost dispusd in cadrul unei proceduri nelegale, in care scopul urm[rit de autoritd{i era altul decdt cel invocat. Astfel, reclamantul a fost privat de libertate sub pretextul expulzdrii in scopul de a-l preda autoritefilor altui stat, mascdndu-se in acest mod o exhddare care fusese respinsd de cltre instanfele dejudecat6t).
doctrind2) s-a remurcat ci este necesar sd fie ficuti unndtoarea distinclie. Pe de o parte, at6ta timp cdt nicio decizie de expulzare sau de extr[dare nu a fost luatd, este suficient ca autoritii{ile nalionale si acfioneze cu bund-credin$i pentru a ajunge la o astfel de decizie, in acest caz nu se pune problema unei inciilc[ri a Conventiei europene. Pe de altii parte, odatd ce o astfel de hotdrAre este luat6, Curtea Europeand trebuie sd aprecieze cel pulin dac6 aceasta a fost sau nu arbitrari. Spre deosebire de privarea de libertate reglementati in art. 5 parag. lit. c) in privinta cdreia sunt aplicabile exigenlele termenului rezonabil, Convenfia europeand nu face nicio referire la durata detenfiei in cazul privdrii de libertate in vederea expulzdrii sau extrdddrii. Totugi, statele trebuie sd depund diligen{a necesar[ pentru ca detenfia sa nu fie prelungitd in situaliile in care nu se mai impune, in vederea evitdrii caracterului excesiv gi arbitrar al privdrii de libertate3). Curtea Europeand a constatat cd nu a existat o incilcare a prevederilor art. 5 parag. I lit. f) in cazul privbrii de libertate pe o perioadd de peste 6 ani a unei persoane suspectate de terorism, despre care se aprecia cd prezintd un pericol pentru siguranfa nafionali, statul depun6nd diligenta necesarii, iar reclamantul beneficiind de suficiente garantii impotriva arbitrariului4). intr-o alti cauzdsl, Curtea European[ a constatat cd privarea cle libertate pe o perioadd de peste 2 ani gi 8 luni s-a datorat atitudinii procesuale dilatorii pe care a avut-o reclamantul, autoritedle nalionale neputdnd fi responsabile pentru aceast6 intArziere gi prelungire a detentiei, in condifiile in care au depus diligenlele necesare pe perioada procedurii.
in
209. Dreptul romAn. Relevante sub aspectul dreptului procesual penal sunt dispoziliile Legii nr.30212004 privind cooperarea judiciard intemafionalI in materie penal6o)
A se vedea CEDO, hottrrArea din 6 noiembrie 1980, in cauza Guzzardi contra Italiei, parag. 60. 2)A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit. p. 453. r)A se vedea: Comisia Europeantr, decizia din 6 octombrie 1976, in cauza Lynas contra Elvefiei; Comisia European[, decizia din 14 ianuarie 1991 , in cauza Osman contra Marii Britanii; Comisia Europeani, decizia din 14 mai 1984, in cauzaZ contra Olandei. a) A se vedea: CEDO, hotdr6rea din l5 noiembrie 1996, in cauza Chahal contra Marii Britanii, parag. I 13-123, Cu toate acestea, in cauzd CEDO a constat o incllcare a prevederilor art. 3 din Convenfia europeand, deoarece decizia de expulzare viza tdmiterea reclamantului in India, unde exista riscul de a fi supus la torfurtr. 5) A se vedea CEDO, hotiiriirea din 24 septembie 1992, in cauza Kolompar contra Belgiei, parag, 40-43. 6) M. Of. nr. 594 din I iulie 2004, cu modificirite gi completErile ulterioare.
4s3
r)
210-ztt
in privinfa rejinerii gi arestdrii in vederea extrdddrii (extrhdare pasiver)) gi executdrii

mandatului european de arestare de c6tre autoritdtile romdne. 210. Refinerea
in
vederea
extridirii. Potrivit
art. 47 din Legea nr. 30212004,
poate fi reJinutd persoana urmdritX prin Organizafia Internajionald a Poliliei Criminale (Interpol), a cdrei arestare provizorie in vederea extrdddrii este cerutd de autoritSlile competente ale statului solicitant. Prin,,persoand urmdritd" se in{elege persoana care
formeazd obiectul unui mandat de urmdrire intemafionald. Mdsura se poate dispune de cdtre procurorul general al parchetului de pe ldngd curtea de apel in a cdrei circumscriplie domiciliazd ori a fost semnalatdprezenla persoanei extrddabile sau de procurorul desemnat de acesta, prin ordonan{d motivatl, pentru cel mult 24 de ore, daci sunt indeplinite condiliile prevdzute de Codul de procedur[ penal52) gi dacd existd o cerere de arestare provizorie in vederea extrdddrii formulate de citre autoritdlile competente ale statului solicitant.
Arestarea provizorie in vederea extridlrii din Rominia. Procurorul general competent sau procurorul desemnat de acesta procedeazl, in 48 de ore de la primirea cererii de extrddare gi a actelor anexe, la identificarea persoanei extrddabile, clreia ii inmAneazd mandatul de arestare, precum gi celelalte acte transmise de autoritetile statului solicitant. in caz de urgenld, autoritifile competente ale statului solicitant pot cere3) arestarea provizorie a persoanei urmdrite, chiar inainte de formularea gi transmiterea cererii formale de extrddare. in jurisprudenld s-a ardtat cd ,,potrivit art. 46 alin. (6) teza a II-a din Legea nr.30212004, arestarea provizorie dispusd in caz de urgenfd, inainte de formularea gi transmiterea cererii formale de extrddare, inceteazd de drept dupd trecerea unui termen de 40 de zile, dacd in acest interval de timp nu se primesc cererea de extrddare gi inscrisurile necesare, cu excepJia cazului in care printr-un tratat bilateral este prevdzut un alt termen privind durata maximd a perioadei de arestare provizorie. in cazul in care printr-un tratat bilateral este prevbzut un alt termen privind durata maximd a perioadei de arestare provizorie, arestarea provizorie inceteazd de drept dupd trecerea termenului stipulat in tratatul bilateral, dispoziliile arL 46 alin. (6) teza a II-a din Legea nr. 30212004, cu modificlrile gi completirile ulterioare, referitoare la termenul de 40 de zile, nefiind aplicabile."a)
21 1.
') Prin ,,extrddarea pasivd" se infelege procedura de extrddare in care Romdnia are calitatea de stat solicitat. 2)A se vedea supra, pct. 2.3.2. a) privind conditiile in care se dispune mdsura relinerii. r) Cererea de arestare provizorie in vederea extrdddrii trebuie sd indice existenla unui mandat de arestare preventivi sau a unui mandat de executare a unei pedepse aplicate printr-o hotdrdre judecbtoreasci definitivd impotriva persoanei urmdrite, o expunere sumari a faptelor, care trebuie sdprecizeze data gi locul unde au fost comise acestea gi sd menfioneze dispoziliile legale aplicabile, precum gi datele disponibile asupra identitAtii, cetdteniei gi localizirii acestei persoane, a) A se vedea I.C.C.J., seclia penal6, decizia penald nr. 362012007 disponibild pe site-ul
www.scj.ro.
454
Conditiile gi cazurile in care
se poate dispune
privarea licite de libertate
2tt
Sesizarea instanlei, pentru a aprecia asupra ludrii mdsurii arest[rii provizorii in vederea extrdddrii gi continudrii procedurii judiciare de solulionare a cererii de extrddare, este in competenfa exclusivd a procurorului general al parchetului de pe l6ngd curtea de apel in a cdrei circumscripfie domiciliaz[ ori a fost semnalatd prezenfa persoanei extradabile.
Dupd identificarea persoanei extrldabile, procurorul sus-menfionat trebuie si sesizeze, de indat[, curtea de apel in a cdrei razd teritoriald domiciliazb sau a fost
identificatd persoana extrddabilS, ce are competenfa materiald de a se pronunfa asupra
mlsurii arest6rii provizorii.

Cererea de arestare provizorie in vederea extrdddrii, precum gi cererea de prelungire a acestei mdsuri se judecb in complet format dintr-un singur judecdtort). Arestarea provizorie in vederea extrlddrii se dispune 9i este prelungitd prin incheiere datl in camera de consiliu, supusi recursului in termen de 24 de ore de la pronuntare.
Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus arestarea nu este suspensiv
de executare.
in cursul soluJiondrii cauzei,instanla, din oficiu, reexamineazd la fiecare 30 de zile necesitatea menlinerii mdsurii arestdrii provizorii, putdnd dispune, dupd caz, prelungirea acesteia ori inlocuirea cu misura obligirii de a nu pdrdsi lara sau localitatea. Fiecare prelungire acordatd nu poate depdgi 30 de zile. Durata totald a mdsurii arestdrii provizorii nu va putea depdgi 180 de zile. in caz de admitere a cererii de extrddare, arestarea provizorie in vederea extrdd[rii se prelungegte, la fiecare 30 de zile, pAni la predarea extrddatului.
A se vedea I.C.C.J., Secfiile Unite, decizia nr. XXXVIV2006 pronunfati in recurs in interesul legii (M. Of. nr. 368 din 30 mai 2007). Instanla supremd a constatat c6 dispozilia arl.44 alin. (2) din Legea nr.30212004, ce prevede cd ,,cererea de extridare se solufioneazd de seclia penald a cu(ii de apel competente, in complet format din doijudecdtori" a fost abrogatd odat6 cu intrarea in vigoare, la data de 25 iulie 2005, a Legii nr. 24712005 care a modificat gi completat Legea nr. 30412004 privind organizarea judiciard. Aceasta stipuleazd in art. 54 alin. (l) urmdtoarele: ,,cauzele date, potrivit legii, in competenta de primd instanld a judecdtoriei, tribunalului gi cu(ii de apel sejudecd in complet format dintr-unjudecdtor, cu excep{ia cauzelor privind conflictele de muncd 9i de asiguriri sociale". in sfhrgit, prin art. XIII din Titlul XVI al Legii nr. 24'712005 s-a precizat c5, la data intrdrii in vigoare a acelei legi, ,,orice dispozilie contrard se abrog6", agadar, gi cea referitoare la compunerea completului de judecatd prevdzutd la art. 44 alin. (2) din Legea m.302/2004. Prin urmare, in prezent, cu excepfia conflictelor de munci Ei de asigurdri sociale, toate celelalte cauze date in competen{a de primd instantd a judecdtoriei, tribunalului 9i cu(ii de apel se judecd in complet format dintr-un judec6tor. I.C.C.J. a mai constatat cd dispozifia de Ia art. 45 alin. (3) din Legea nr.30212004, conform cdreia,,arestarea provizorie in vederea extrdd6rii se dispune gi este prelungitd de acelagi complet investit cu solufionarea cererii de extrddare", nu poate fi interpretatl decdt in sensul precizat in art. 54 alin. (l) din Legea nr.304/2004 9i cd in raport cu aceastd dispozifie imperativd a legii, care este aplicabild in toate cauzele date in competenta de primd instanfb a judecdtoriei, tribunalului gi curlii de apel, se impune sd se considere cA arestarea provizorie in vederea extrdddrii se dispune gi este prelungit6 in complet format dintr-un singur judecitor. 455
L)
212
Arestarea provizorie inceteazd de drept dacd persoana extrddatd nu este preluatd de autoritdlile competente ale statului solicitant, in termen de 30 de zile de la data convenitd pentru predare. in cazul in care autoritetile judiciare romdne competente au emis impotriva persoanei extrddabile un mandat de arestare preventivd sau un mandat de executare a pedepsei inchisorii pentru fapte slvArgite pe teritoriul Rom6niei, mandatul de arestare provizorie in vederea extrddlrii devine efectiv de la data la care persoana in cauzd nu se mai afld sub puterea mandatului de arestare preventivd sau de executare a pedepsei inchisorii. in situalia arestdrii in cazurile in care existd urgen![, instanla, din oficiu ori la sesizarea procurorului competent sau la cererea persoanei extrddabile, poate dispune incetarea mlsurii arestdrii provizorii in vederea extrdddrii, dacd in termen de l8 zile de la luarea mdsurii staful romdn nu a fost sesizat prin cererea de extridare insofiti de documentele necesare sE justifice misura. in toate cazurile arestarea provizorie dispusd in situalii de urgenlI inceteazd de drept dupd trecerea unui termen de 40 de zile, dacd in acest interval de timp nu se primesc cererea de extrddare gi inscrisurile necesare, cu excepfia cazului in care printr-un tratat bilateral este previzut un alt termen privind durata maximd a perioadei de arestare provizorie. Punerea in libertate provizorie nu exclude posibilitatea dispunerii unei noi arestdri provizorii in vederea extrdddrii, dacS cererea de extrddare este primitd ulterior.
212. Mandatul european de arestare. Ca urmare a aderdrii Romdniei la U.E., in relafiile cu statele mernbrer), dispozifiile Titlului III din Legea nr. 30212004, care transpun in dreptul intem Decizia-cadru a Consiliului U.E. nr. 2002l584lJAI din l3
iunie 2002 privind mandatul european de arestare gi procedurile de predare intre statele membre ale U.E. 2), au ?nlocuit dispozifiile cu privire la extrddare. Decizia-cadru a Consiliului U.E. nr. 20021584lJAI din l3 iunie 2002 are ca scop sd fie eliminatS, intre statele membre, procedura formalS de extrddare pentru persoanele care incearci sd se sustragd justiliei dupd ce au fEcut obiectul unei condamndri definitive gi sd fie accelerate procedurile de extridare privind persoanele bbnuite cd ar fi sivdrgit o infracfiune. Obiectivul stabilit pentru U.E., gi anume de a deveni un spafiu de libertate, securitate gi justilie, duce la eliminarea extrdddrii intre statele membre gi la inlocuirea acesteia cu un sistem de predare intre autoritdJile judiciare. Mandatul european de arestare3) prevdzut in decizia-cadru constituie prima concretizare,in materie penald, a principiului recunoagterii reciproce pe care Consiliul U.E. l-a calificat drept ,,piatra de temelie" a cooperdrii judiciare.
totugi statele membre pe teritoriul cirora se afl6 persoana urmdrite care au formulat declarafii in sensul neaplicdrii Deciziei-cadru a Consiliului European din l3 iunie 2002 privind mandatul european de arestare gi procedurile de predare intre statele membre ale U.E. pentru fapte sdvdrgite inainte de o anumitl datd. 2) Decizia-cadru nr.2002/584/JAI este disponibilS pe site-ul wwwjust.ro. 3) Pentru o analizd detaliati, a se vedea: F. Streteanu, Cdteva considera{ii privind mandatul european de arestare, in C.D.P. nr. l/2008, p. l-16; F.R. Radu, De la extridare la mandatul european de arestare. O privire istorici qi juridici, in Dreptul nr.212006,p.197-209; I.-C. Morar, Procedura de emitere a mandatului european de arestare reglementatd de legislajia romdn6, in
r) Sunt exceptate
4s6
Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea licitd de libertate
2t2
Mandatul european de arestare este o decizie judiciard emisd de un stat membru al U.E. in vederea arestlrii gi preddrii de cdtre un alt stat membru al U.E. a unei persoane cAutate, in vederea efectudrii urmdririi penale sau in scopul executdrii unei pedepse sau a unei mdsuri de siguranli privative de libertate. Statele membre executd orice mandat european de arestare pebaza principiului recunoagterii reciproce gi in conformitate cu
dispoziliile deciziei-cadru.
in jurisprudenld s-a ardtat cd instan{a romane, ca autoritate judiciard de executare, nu are competenta de a se pronunla cu privire la temeinicia urmiririi penale efectuate de autoritatea judiciarb competentd din statul membru emitent sau cu privire la oporhrnitatea arest6rii persoanei solicitate, intrucdt ar incilca principiului recunoagterii gi increderii reciproce, previzut in dispoziliile menlionater). Persoana,,arestat6" inbaza acestei decizii judiciare reglementatd in scopul eficientizdrii cooperdrii in materie penald in cadrui U.E. se bucuri de toate drepturile garantate de art. 5 din Convenlia europeanl, in vederea evitlrii unei privdri arbitrarii de libertate. in acest sens, art. I alin. (3) din Decizia-cadru a Consiliului U.E. nr. 200215841JAI, prevede cb statele au obligafia de respectare a drepturilor fundamentale gi a principiilor juridice fundamentale, astfel cum sunt acestea consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeand. Potrivit art. 6 parag.2 din Tratatul privind Uniunea Europeand, U,E. va respecta drepturile fundamentale astfel cum acestea sunt garantate de Convenfia europeand, precum gi cum acestea rezultd din tradiliile constitufionale ale statelor membre, ca principii generale ale dreptului comunitar. Rezult6, agadar, cu claritate necesitatea protectiei drepturilor omului gi respectarea standardului minimal al Convenfiei europene2). Mandatele europene de arestare emise de autoritdlile judiciare competente din statele membre ale U.E. inainte de I ianuarie 2007 se executd de cltre autoritdtile judiciare rom6ne ori de cdte ori sunt indeplinite condi{iile prevdzute de lege, esenfial fiind faptul cd mandatul a fost hansmis spre executare dupl data de I ianuarie 2007, cdnd Romdnia a devenit membrd a U.E. gi au intrat in vigoare, inhe altele, prevederile Titlului III din Legea nr. 30212004. Dispoziliile tranzitorii cuprinse in art. 108 alin. (l) din Legea nr.30212004 potrivit clrora prevederile Titlului III se aplicd mandatelor europene de arestare gi predare care se emit ulterior datei de I ianuarie 2007 , chiar dacd se referd la fapte anterioare acestei date, nu privesc mandatele europene de arestare 9i predare emise de autorit5lile judiciare competente din alte state membre ale U.E., ci mandatele europene de arestare gi predare emise de autoritdlile judiciare romdne3).
Buletinul Cu4ilor de Apel nt. 112007,p.92-94; C.S. Muntean, Mandatul european de arestare. Un instrument juridic apt si inlocuiascd extrddarea, in C.D.P. nr.1/2007,p.91-121.
r)
2)
se vedea I.C.C.J., sec{ia penald, decizia penald nr. 2862/2007, disponibilE pe site-ul
www.scj.ro.
Pentru o analizd detaliatii, a se vedea F.G. Jacobs, European Comunity Law and the European Convention on Human Rights, \n D. Curtin, T. Heukels,Institutional Dynamics of European Integration, Essay in Honour of H.G. Schermers, vol. 2, Ed. Kluwer, 1998, p. 561-572. r)A se vedea I.C.C.J., secfia penald, decizia penald nr. 151712007, disponibild pe site-ul
www.scJ.ro.
l
457
2t2
nalare
De indatd ce curtea de apelr) primegte un mandat european de arestare sau o semin Sistemul Informatic Schengen, pregedintele secfiei penale repartizeaza aleatoriu cauza unui complet format din doi judecltori, care verificd dacd mandatul european de arestare conline informafiile prevdzute de lege2), in caz contrar acestea urmdnd a fi solicitate autoritdfii judiciare emitente. in jurisprudenli s-a ardtat3) cd in cazul in care, din informafiile comunicate de statul membru emitent, nu rezultd cu certitudine dacf, hotdrdrea - prin care pedeapsa privativi de libertate pronunlati pentru fapta ce motiveaz[ mandatul european de arestare a fost transformatd intr-o pedeapsd pecuniard - a r6mas definitivd 9i dacd pedeapsa astfel transformati a fost executatd, instanfa nu poate respinge cererea de executare a mandatului european de arestare, ci are obligalia de a solicita statului membru emitent, in temeiul art.94 alin. (2) din Legea nr, 30212004, informafii suplimentare, necesare pentru a permite luarea unei hotdrdri privind predarea. Autoritatea judiciard emitentd poate oricAnd, din proprie iniliativd, sd transmitd orice informalie pe care o consider[ utild. in cazul in care mandatul european de arestare conline toate informaliile necesare gi este tradus in limba rom6n6 (sau englezd, respectiv francezd), instanfa solicitd procurorului general de pe ldngd curtea de apel sd ia mdsurile necesare pentru identificarea
persoanei solicitate, re{inerea gi prezentarea acesteia in fala instan{ei.
incheierea prin care,
in cadrul procedurilor prealabile previzute in art. 88'din
Legea nr. 302/2004, instanla constatdnd cd mandatul european de arestare confine informafiile necesare gi este tradus potrivit art.79 alin. (4) din aceeagi lege - solicitd procurorului general sd ia mdsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, refinerea gi prezentarea acesteia in fafa instanfei, se pronun!6 in camera de consiliu, in absenla procurorului, a persoanei solicitate gi a unui apdrdtor. Numai dupd ce instanla a constatat, in cadrul procedurilor prealabile, ci mandatul european de arestare con{ine informafiile necesare gi este tradus potrivit art. 79 alin. (4) din Legea nr. 30212004,
r)
european de arestare emis
in vederea identificdrii cu ugurinfd a curlii de apel competente sd execute mandatul in alt stat sau a autoriti{ii centrale a statului competentd pentru
indeplinirea anumitor proceduri in sprijinul autoritefllor judiciare (Ministerul Justiliei, Direc{ia Drept Internalional gi Tratate, Biroul de cooperare judiciard in materie penald), a fost creatd la nivel european obazd, de date ce este disponibild pe site-ul http://www.ejn-crimjust.europa.eu/
eaw_atlas.aspx.
2) Potrivit art. 79 alin. (l) din Legea nr, 30212004, mandatul european de arestare trebuie con{ini urmdtoarele informafii: a) identitatea gi cetEfenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon gi fax, precum 9i adresa de e-mail ale autoritetii judiciare emitente;
sd
c) indicarea existenlei unei hotiir6ri judecdtoregti definitive, a unui mandat de arestare preventivS sau a oric6rei alte hoterari judecdtoregti executorii avdnd acelagi efect; d) natura gi incadrarea
juridicd
a infracliunii; e) o descriere a circumstanlelor in care a fost comisd infracfiunea, inclusiv momentul, locul, gradul de implicare a persoanei solicitate; f) pedeapsa pronunfatii, dac6 hotirArea a rimas definitivl, sau pedeapsa prevdzut6 de legea statului emitent pentru infracfiunea sdv6rgiti; g) dacE este posibil, alte consecinfe ale infracfiunii. 3) A se vedea I.C.C.J., decizia penali nr. 459512007, disponibild pe site-ul www.scj.ro.
458
Condiliile qi cazurile in care
se poate dispune
212
procedura de executare a mandatului european de arestare devine publici, impundnduse prezenfa persoanei solicitate 9i a ap[r[toruluir). Degi prevederile art. 88r din Legea nr. 30212004 nu fac nicio referire la durata refinerii, apreciem cd aceasta, fiind dispusd de procuror, nu poate depdgi limita celor 24 de ore prevdzutdin art.23 alin. (3) din Constitulie. Considerim cd, pentru a fi evitate orice dezbateri cu privire la legalitatea refinerii persoanei indicate in mandatul european de arestare, ar trebui, de legeferenda,reglementatd distinct in lege institulia refinerii. Potrivit art. 89 din Legea nr. 30212004, in termen de cel mult 24 de ore de la relinere persoana solicitatd trebuie prezentatd de procuror instanlei competente. Instanla trebuie sd informeze persoana solicitatd asupra existenfei unui mandat european de arestare
impotriva sa, asupra continutului acestuia, asupra posibilitdlii de a consimli la predarea cdtre statul membru emitent, precum gi cu privire la drepturile sale procesuale. Asistenlajuridicd 9i audierea persoanei refinute sunt obligatorii, iar in cazul in care persoana privatb de libertate nu inlelege sau nu vorbegte limba romdn[, aceasta are dreptul la interpret asigurat gratuit de cdtre instanlE. Instanla dispune arestarea persoanei solicitate prin incheiere motivatd, comunicdnd mdsura dispusd autoritef i judiciare emitente. Analizdnd constitulionalitatea dispoziliilor art. 89 din Legea nr. 30212004, Curtea Constitulionald a ardtat2) cd, ,judecdtorul romdn hotbrEgte asupra arestlrii persoanei solicitate in temeiul legii, numai dupd ce a verificat, in prealabil, dacd au fost respectate condiliile necesare referitoare la emiterea mandatului gi nicidecum nu se pronun{d cu privire la temeinicia urmdririi sau condamndrii dispuse de autoritatea strdind ori asupra oportunitdfii arestdrii. in caz contrar, s-ar aduce atingere principiului referitor la recunoagterea reciprocl a hotdrdrilor penale. in esenf6, dispozifiile legale criticate vizeazd, punerea in executare a mandafului european de arestare, care, conform art. 4 gi art. 7 din Legea nr. 302/2004, se duce la indeplinire potrivit dreptului procesual intem romdn, cu condilia respectdrii preeminentei dreptului internafional, interes6nd
cu precddere cooperarea judiciard intemalional[ in materie penald. Aga fiind, Curtea constatd cd nu poate fi pus semnul egalitAlii intre privarea de libertate dispusl ca urrnare a emiterii unui mandat european de arestare gi cea dispusd ca urmare a emiterii unui mandat de arestare preventivd emis de judecdtorul romAn in condiliile Codului de procedurd penald. De asemenea, nu poate fi primitd nici critica potrivit cdreia art. 89 din Legea nr. 30212004 contravine principiului egalitdlii in drepturi, liberului acces la justilie care implicd gi dreptul la un proces echitabil, precum gi dreptului referitor la libertatea individual5, deoarece textul se aplic6 fErd niciun fel de discriminiri tuturor persoanelor aflate in ipoteza normei legale. De asemenea, mdsura arestdrii provizorii dispusd in vederea preddrii cdtre un stat membru al Uniunii Europene constituie o mdsurd privativd de libertate temporarS, dispusd in acord cu art. 23 alin. (2) din Constitulia Romdniei,
r)
2)
se vedea I.C.C.J., decizia penald nr. 386612007, disponibild pe site-ul www.scj.ro Plenul Curfii Constitutionale, Decizia nr.40012007 (M. Of. nr.296 din 4 mai 2007).
459
212
care satisface pe deplin exigentele constitulionale prevdzute de art.21, partea avdnd la indem6ni toate garanJiile procesuale specifice unui proces echitabil, sens in care enumerdm cu titlu peremptoriu posibilitatea invocdrii unor motive obligatorii de refuz al executdrii, ascultarea persoanei arestate, existenla posibilitdtii de a formula recurs impotriva hot6rdrii referitoare la arestare etc." in Legea nr.30212004 nu este prev6zuti o procedur6 special[ derogatorie de la procedura de drept comun in cauzele avdnd ca obiect emiterea sau punerea in executare a mandatului european de arestare. Prin urmare, potrivit art. 7 din aceeagi lege, se aplicl regulile de procedurd penalI inscrise in Codul de procedurd penald romdn. Astfel, dac6 mandatul european de arestare este emis in cursul urmdririi penale, mdsura arestdrii
se dispune prin incheiere datd in camera de consiliu, fiind aplicabile dispoziliile art.146 alin. (4) C.proc.pen. gi art. 149' alin. (4) C.proc.pen.r) Dacd mandatul european de arestare este emis in cursul judecilii, mlsura arestdrii se dispune prin incheiere datii in gedinla public6. Totugi, in cazul in care persoana consimte la predare, iar in cadrul aceleiagi gedinle se antameazd atdt arestarea sa, cdt gi pronunlarea hotdrdrii de predare, apreciem cd gedinfa de judecatd trebuie sd fie public6. Instanla romdnd dispune arestarea persoanei solicitate prin incheiere motivati, in temeiul art. 89 alin. (3) din Legea w.30212004, fdrd a emite un mandat de arestare, intrucdt arestarea se dispune in procedura de executare a unui mandat european de arestare emis de autoritatea judiciard din statul solicitant2). impotriva incheierii se poate declara recurs in termen de24 de ore de la pronunlare. in termen de cel mult 48 de ore de la arestare instanla are obligafia audierii persoanei. Dacd persoana arestatd consimte la predare, se intocmegte un proces-verbal care se semneazd de persoana solicitatd, de membrii completului de judecata, de reprezentantul Ministerului Public Ai de grefier. Dacd persoana arestatb nu consimte la predare,
instanla procedeaz6 la audierea acesteia. Procedura de executarea a mandatului european de arestare se desfbgoard in regim de urgen!6. in cazul in care persoana urmdritd nu consimte la predare, hotiirdrea se pronunfl in termen de 60 de zile de la arestare3). in procedura de executare a mandatului european de arestare, persoana in cauz6 poate sd se opund la predare numai invocdnd existenla unei erori cu privire la identitatea sa sau a unui motiv de refuz al executirii mandatului european de arestarea),
r)
2)
in acelagi sens, I.C.C.J., decizia penald nr. 855/2007, disponibild pe site-ul www.scj.ro. A se vedea I.C,C.J., decizia penali nr. 145l/2007, disponibild pe site-ul www.scj.ro.
Potrivit art. 95 alin. (a) 9i (5) din Legea nr.30212004:,,Cind, pentru motive justificate, nu se poate pronunla o hotirdre in termen, instanla poate amdna pronunlarea pentru 30 de zile, comunicdnd autoriEfii judiciare emitente aceas6 imprejurare, precum Ei motivele amAndrii 9i menlindnd mdsurile necesare in vederea pred6rii. CAnd, din motive excep{ionale, nu pot fi respectate termenele prevezute in prezenful articol, autoritatea judiciar[ de executare romdnd va informa Eurojust, precizind motivele intdrzi erii. " 4) Potrivit art. 88 din Legea nr .30212004:,,( I ) Autoritatea judiciari romdnE de executare refuzi executarea mandatului european de arestare in urmltoarele cazuri: a) c6nd, din informafiile de 460
3)
Condifiile 9i cazurile in care se poate dispune privarea licitd de libertate
212
intrucdt mandatul european de arestare se executd pe baza principiului recunoagterii 9i increderii reciproce, conform art.77 alin. (2) din Legea nr.30212004, neintrdnd in competenla instanfei investite cu solufionarea cererii de executare a mandatului european de arestare sd constate existenla faptelor imputate gi temeinicia acuzafiilort). in cursul procedurii, instanta trebuie sI se pronunle la fiecare 30 de zile prin incheiere asupra menlinerii mdsurii arestirii sau punerii in libertate a persoanei solicitate, Jindnd seama de toate imprejur[rile cauzei gi de necesitatea asigurdrii executdrii mandatului european de arestare. Legea nu prevede un termen maximal pdni la care mdsura poate fi prelungitd. Termenul de 60 de zile de la arestare, prevdzut in art. 95 alin. (3) din Legea nr. 30212004, nu privegte mbsura arestdrii persoanei solicitate, ci pronunlarea hotdrArii asupra fondului cauzei privind executarea mandatului european de arestare,
care dispune, reiese cd persoana urm6ritd a fost judecatd definitiv pentru aceleagi fapte de c6tre un stat membru, altul decdt statul emitent, cu condi{ia ca, in cazul condamndrii, sancfiunea si fi fost executatd ori sE fie in acel moment in curs de executare sau executarea sd fie prescrisl, pedeapsa sE fi fost gra{iatd ori infracfiunea sd fi fost amnistiatd sau sd fi intervenit o alt6 cauzi care irnpiedicd executarea, potrivit legii statului de condamnare; b) cdnd infractiunea pe care se bazeazd mandatul european de arestare este acoperitd de amnistie in Rom6nia, dacd autorit?itile romdne au, potrivit legii romdne, competenfa de a urm6ri acea infrac{iune; c) cdnd persoana care
este supusd mandatului european de arestare nu rispunde penal, datoriE varstei sale, pentru faptele pe care sebazeazdmandatul de arestare in conformitate cu legea rom6n6. (2) Autoritatea judiciari
romdnd de executare poate refuza executarea mandafului european de arestare in urmitoarele cazuri: a) in situalia prevdnrtdlaart.85 alin. (2) din lege; in mod excepfional, in materie de taxe gi impozite, de vamd gi de schimb valutar, executarea mandatului european nu va putea fi refuzatd pentru motiwl cd legislatia romdnd nu impune acelagi tip de taxe sau de impozite sau nu confine acelagi tip de reglementdri in materie de taxe gi impozite, de vami 9i de schimb valutar ca legislatia statului membru emitent; b) cdnd persoana care face obiectul mandatului european de arestare este supusd unei proceduri penale in RomAnia pentru aceeagi faptd care a motivat mandatul european de arestare; c) cdnd impotriva persoanei care face obiectul mandatului european s-a pronunfat in alt stat membru al Uniunii Europene o hotirdre definitivi pentru aceleagi fapte; cr) c6nd mandatul european de arestare a fost emis in scopul executdrii unei pedepse, dacd persoana solicitatd este cet[lean romdn gi instanta romdn6 competentd dispune executarea pedepsei in Romdnia, potrivit legii romine; d) c6nd persoana care face obiectul mandatului european a fostjudecatd definitiv pentru aceleagi fapte intr-un alt stat te4 care nu este membru al Uniunii Europene, cu condilia ca,in caz de condamnare, sanc[iunea si fi fost executatd sau sd fie in acel moment in curs de executare sau executarea sd fie prescrisd, ori infracliunea sd fi fost amnistiatd sau pedeapsa si fi tbst grafiat6 potrivit legii statului de condamnare; e) cAnd mandatul european de arestare se referb la infracliuni care, potrivit legii romdne, sunt comise pe teritoriul Romdniei; f) cind mandatul european cuprinde infracfiuni care au fost comise in afara teritoriului statului emitent gi legea romdni nu permite urmirirea acestor fapte atunci c6nd s-au comis in afara teritoriului rom6n; g) cdnd, conform legislaliei romdne, rdspunderea pentru infracfiunea pe care se intemeiazd mandatul european de arestare ori executarea pedepsei aplicate s-au prescris, dacd faptele ar fi fost de competenfa autoritAtilor romdne; h) cdnd autoritatea judiciarl romdni competentl a decis fie sI nu urmireasci, fie si inceteze urmdrirea persoanei solicitate pentru infracfiunea pe care se bazeazd mandatul de arestare european". r) A se vedea I.C.C.J., decizia penald nr. 404512007, disponibild pe site-ul www.scj.ro.
461
212
in cazul in care persoana urmdritd nu consimte la predare. Dac[ termenul de 60 de zile nu poate fi respectat, instanfa romdnd are obliga{ia de a informa Eurojust cu privire la imposibilitatea respectlrii termenului, precizAnd motivele intdrzierii, iar nu obliga(ia
de a pune in libertate persoana solicitatdr). impotriva incheierii se poate declara recurs in termen de 24 de ore de la pronun{are. Instanla se pronunld prin hotdrdre cu privire la executarea unui mandat european de arestare in cel mult 5 zile de la data la care a avut loc audierea persoanei solicitate. Judecdtorii care au dispus arestarea persoanei solicitate nu devin incompatibili s[ se
pronunte cu privire la executarea mandatului european de arestare, intrucdt regula continuitbfii completului de judecatd se aplicd in cadrul acestei proceduri speciale, potrivit art. 89 gi art. 90 din Legea nr.30212004 gi, prin unnare, nu opereazd cauzele de incompatibilitate prevSzute in art. 47 9i art. 48 alin. (1) lit. a) C.proc.pen. Hotdrdrea prin care instanfa se pronunld cu privire la executarea unui mandat european de arestare trebuie sd cuprind[ atAt dispoziJia privind executarea mandatului european de arestare, cdt gi dispozilia privind predarea persoanei solicitate, aceastd din urm[ dispozilie constituind o condilie pentru executarea efectivi a mandatului
european de arestare. in cazul in care instanla dispune executarea mandatului european de arestare gi predarea persoanei solicitate, este obligatd ca, prin aceeagi hotdrdre: r) sd solicite autoritdfii judiciare emitente (dacd mandatul european de arestare a fost emis in vederea efectudrii urmdririi penale) ca,in cazul in care se va pronunla o pedeapsl privativd de libertate, persoana predatd sd fie transferat[ in Romdnia pentru executarea pedepsei2); lr) sd se pronunle, in temeiul prevederilor art. 90 alin. (9) din Legea nr.30212004 gi asupra menfinerii mdsurii arestdrii persoanei solicitate, intrucdt instanla se afld in cursul procedurii, in sensul prevederilor menfionate, c6nd se pronunfd cu privire la executarea mandatului european de arestare gi la predarea persoanei solicitate, hotdrdrea neavAnd caracter definitiv gi fiind, prin urmare, supusd controlului judiciarrl. Hotdr6rea instanlei poate fi atacatd cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare. In situafia in care persoana solicitatd consimte la predare, hotdrdrea instanlei prin care se ia act de consimfdmdntul acesteia este definitiv[ gi are acelagi efect ca gi hotdrdrea de predare dispusd de instan!6 dup6 audierea persoanei solicitate. Dacd persoana urmdritd consimte la predare, hotdrArea instantei prin care se ia act de consimJdmdntul acesteia se pronunfd in termen de 10 zile de la termenul de judecatd la care persoana urmlrit6 gi-a exprimat consimldmdntul la predare qi este definitivd gi executorie. Predarea se realizeazd de cdtre polifie, dupd o informare prealabild a autoritdfii desemnate in acest scop de citre autoritatea judiciar[ emitentd asupra locului gi datei fixate, in termen de l0 zile de la pronunfarea hotdrAriijudecdtoregti de predarea).
A se vedea I.C.C.J., deciziapenald nr. 194612007, disponibild pe site-ul www.scj.ro. A se vedea LC.C.J., deciziapenali nr. 249212007, disponibilE pe site-ul www.scj.ro. r) A se vedea LC.C.J., decizia penald nr. 573112007, disponibild pe site-ul www.scj.ro. a) Potrivit art. 96 alin. (2) 9i (3) din Legea nr. 30212004:,,Dac6, din motive independente
2)
r)
de voinfa unuia dintre statele emitente sau de executare, predarea nu se poate efectua
in acest
462
Condifiile gi cazurile in care se poate dispune privarea liciti de libertate
2t2
in cazul in care sunt depe$ite termenele maxime pentru predare, ftrd capersoana in primitl de c[tre statul emitent, se dispune punerea in libertate a persoanei urmdrite, frr[ ca acest fapt sd poatd constitui un impediment la dispunerea unui nou
cauzd sd fie
mandat european de arestare, bazatpe aceleagi fapte. in toate cazurile, in momentul predirii, autoritatea judiciard de executare rom6ni trebuie sd aducd la cunogtinla autoriteii judiciare emitente durata privdrii de libertate pe care a suferit-o persoana la care se referd mandatul european de arestare, pentru a fi avutd in vedere la deducerea acestei privdri de libertate din pedeapsa sau din mdsura de siguranld care se va aplica. Pot exista cazuri in care o cerere de extr[dare formulatd de un stat ce nu este membru U.E . sdvizeze aceeagi persoand a cirei predare este solicitatd printr-un mandat european de arestare, sau ca doui sau mai multe state membre ale U.E. sd fi emis un mandat european de arestare in privinfa aceleiagi persoane. in cazul concurenlei intre un mandat european de arestare gi o cerere de extrddare, autoritateajudiciard de executare romdnd decide asupra priorit[fii de executare, lindnd seama, pe de o parte, de toate circumstanlele gi, in special, de locul sdvdrgirii gi gravitatea infracliunii, de data emiterii mandatelor, precum gi de imprejurarea cd mandatul a fost emis in vederea urmdririi penale, a judec5fii sau in vederea executdrii unei pedepse sau a unei mdsuri de siguranld gi, pe de alt[ parte, de prevederile convenliei de extr[dare aplicabile in relalia cu statul te4. in cazul in care decide sd se acorde intdietate cererii de extrldare, autoritateajudiciard de executare romAnd trebuie sd aducd acest lucru la cunogtinja autoritdlii emitente a mandatului european de arestare. in situalia in care doub sau mai multe state membre au emis un mandat european de arestare in legdturd cu aceeagi persoanS, autoritateajudiciarb de executare romdnd va decide asupra prioritdlii de executare, linAnd seama de toate circumstanfele gi, in special, de locul sdvdrgirii gi gravitatea infracfiunii, de data emiterii mandatelor, precum gi de imprejurarea cd mandahrl a fost emis in vederea urm6ririi penale, a judecdfii sau in vederea execut6rii unei pedepse sau a unej misuri de siguran!6. Autoritateajudiciard de executare romdnd va putea solicita, dacd este cazul, avizul Eurojust cu privire la aceast[ hotdrdre. in situalia in care impotriva aceleiagi persoane au fost emise doud mandate europene de arestare de cdtre acelagi stat, iar unul dintre acestea a fost deja executat, apreciem cd instanla sesizat[, pentru a dispune punerea in executare a celui de-al doilea mandat, trebuie sd dispun[ respingerea solicitdrii ca neintemeiatd.
termen, autoritilile judiciare implicate vor intra imediat in contact pentru a fixa o noud datd de predare. in acest caz,predareava avea loc in termen de 10 zile de la noua dati convenitI. in mod excepfional, predarea poate fi am6nati temporar, pentru motive umanitare serioase, cum ar fl existenla unor temeiuri suficiente pentru a se crede cd predarea va periclita, in mod evident, via{a sau sdndtatea persoanei solicitate. Executarea mandafului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive inceteaz|sd existe. in acest sens, autoritateajudiciard executoare va informa de indatS autoritatea judiciard emitenti gi impreunl vor conveni o noud dat6 de predare. in acest caz, predarca va avea loc in termen de l0 zile de la noua datd astfel convenit6."
463
2t3-214
Secfiunea a 3-a. Dreptul persoanei private de libertate de a fi informatl asupra motivelor arestlrii sau detenfiei
3. Sfera de aplicare. dreptul romdn.
21
4. Obiectul garanliei convenpionale.
2 1 5.
Prevederi in
Degi dispoziliile art. 5 parag. 2 fac refeire la termenii de ,,persoan[ arestatd" sau garanfia procedurald reglementati de Convenfia europeand se aplici in ",act)za[ie", cazul tuturor persoanelor private de libertate').
213. Sfera de aplicare. in doctrin62) s-a ardtat cd sfera de aplicare a dreptului la informare este extinsd in condiliile in care judecitorii europeni considerd cd este
si nu se limiteze la o logicd penalistd. in fapt, in ciuda conotaliei penale, termenii de ,,arestare" gi de ,,acuzare" trebuie interpretali de o manierd autonom6, in conformitate cu obiectul sau scopul art. 5, acela de a asigura o realS protecfie a persoanelor impotriva privdrilor de libertate arbitrarii: de aceea, ,"arestarea" vizatl la parag. 2 al art. 5 excede cadrul mdsurilor cu caracter penal; la fel, referirea la ,,orice acuzare" nu semnificd formularea unei condifii pentru aplicarea acestui text, ci
necesar ca aceasta desemnarea unei eventualititi de care se fine seama impotriva privdrilor arbiharii. Curtea Europeand a ardtatr\ cd art. 5 parag. 2 confine garan{ia minirnl ce trebuie acordatd oricdrei persoane private de libertate, aceea de a fi informatE despre motivele
care au determinat luarea acestei mdsuri. Aceastd prevedere este o parte a sistemului de protecfie reglementat de art. 5, fiind necesar ca orice persoand privatii de libertate sd fie informatd intr-un limbaj simpiu, pe care aceasta il poate infelege, despre temeiurile de fapt gi de drept ale privdrii de libertate, astfel incdt s[ fie capabild, dacd considerd necesar, sd exercite dreptul la recurs in fala unei instanle, potrivit art. 5 parag. 4. 214. Obiectul garanfiei convenfionale. Curtea European6 a refinut4) cd orice persoanl care are dreptul sd introducl un recurs in vederea obfinerii unei decizii rapide cu privire la legalitatea detenfiei sale nu ar putea tzain mod efectiv de acest drept decdt dacd este prompt gi adecvat informatd cu privire la faptele gi temeiurile de drept pe care
se intemeiazd privarea sa de libertate. acelagi sens art. 9 parag. 2 din Pact prevede ci orice individ arestat va fi informat, in momenlul arestdrii sale, despre motivele acestei arestdri gi va fi ingtiinlat, in cel mai scurt tinop,
de orice
2)
t)in
invinuire care i se aduce.

Europden
A se vedea J.-F. Renucci, Traitd de Droit
p.315.
se vedea: CEDO, hotdrdrea din 18 martie 2008, in cauza Ladent contra Poloniei, parag. 63; CEDO, hot[r6rea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell gi Hartley contra Marii Britanii, parag. 40; cEDo, hotdr6rea din 5 aprilie 2001, in cauza H,B. contra Elve{iei, patag. 48-49; CEDO, hotlrdrea din 8 februarie 2005, in cauza Bordovskiz contra Rusiei, parag. 55-56; CEDO, hotdrirea din I I iulie 2006, in cauza Saadi contra Marii Britanii, parag. 5l; CEDO, hotdrdrea din 3 mai 2007,in cauza Soysal contra Turciei, parag. 68, a)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 5 noierrbrie 1981, in cauza X contra Marii Britanii, pang.66; CEDO, hotErdrea din 5 aprilie 2001, in cauza H.B. conha Elvefiei,parag.47.
r)A
464
Dreptul persoanei private de libertate de a fi informati asupra motivelor arestdrii sau
detenfiei 214
in cazul prev6zut de art. 5 parag. I lit. a) din Convenlia europeand, trebuie sI fie
adusi la cunoqtin{d hotdrdrea de condamnare dispusl de o instanfd pe care se intemeiazd privarea de libertate. Dac[ o persoand este privatl de libertate in baza art. 5 parag. 1 lit. b) din Convenfia europeane, trebuie adusd la cunogtinfa acesteia hotlrirea pronunfati, conform legii, de cdtre o instanji ori obligalia prevtrzutd de lege a cdrei nerespectare a determinat luarea unei m5suri at6t de grave. in cazul in care o persoand este arestatii intnrcdt este suspectati de a fi comis o infracfiune [art. 5 parag. I lit. c) din Convenfia european6], art. 5 parag.2 nu impune nici ca informaliile necesare sd fie comunicate intr-o anumitd formd gi nici ca aceastE comunicare sd constea intr-o listd complettr a acuzatiilor aduse impotriva sar). Este suficient ca persoana privatii de libertate sd fie informati in termeni generali
privirii de libertate gi a acuzaliilor aduse impotriva sa2). Obligatia de informare prevdzutd de art. 5 parag. 2 din Convenlia europeand nu presupune gi dreptul de a consulta actele dosarului de cdtre acuzat sau de vreun repre-d zentant al acestuia3). Minorul lipsit de libertate trebuie sd fie informat asupra motivelor pentru care autoritatea considerl ci privarea de libertate este necesar[ pentru educarea sa sub supraveghere sau pentru a fi prezentat in fafa autoritdtii. in cazul privdrii de libertate inbazaart. 5 parag. I lit. e) din Convenfia europeanI, persoana trebuie informatd despre temeiul pentru care autoritatea considerb c[ se afl[ in fafa unui persoane vulnerabile (susceptibild sd transmitd o boal6 contagioasd, alienat mintal, alcoolic, toxicoman sau vagabond) gi ci luarea unei mdsuri mai putin severe este considerat6 insuficienti pentru garantarea interesului public. in situalia alienafilor mintali misura poate fi comunicatd persoanei care are in supraveghere alienatula). in situalia in care o persoand este privat2i de libertate in vederea extrldlrii sau expulz[rii, aceasta trebuie str fie informat[ despre existenfa unei proceduri deschise in aceastd privin!6, a motivelor de fapt Ei de drept pentru care se impune privarea de libertate. in aceastii materie, informaliile comunicate pot fi chiar mai sumare decit cele ce trebuie comunicate in cazul privdrii de libertate intemeiate pe dispoziliile
asupra motivelor
art. 5 parag.
I lit. c;sr.
A se vedea: Comisia Europeand, decizia din l3 decembrie 1978, in cauza X contra Germaniei; CEDO, hotdr6rea din I I iulie 2006, in cauza Saadi contra Marii Britanii, parag. 5 L 2) A se vedea Comisia Europeanl, decizia din 2 septembrie 1959, in cauza Nielsen contra
Danernarcei.
3) a)
r)
se vedea CEDO, hotdr6rea din 30 martie 1989,
in cauza Lamy contra Belgiei,
parag.3l.
A se vedea: CEDO, hot6rirea din 2l februarie 1990, in cauza Van der Leer contra Belgiei, pang.25-31; CEDO, hottrrdrea din 5 noiembrie 1981, in cauza X contra Marii Britanii,
parag. 65,
A se vedea: Comisia Europeantr, decizia din 5 iulie 1984, in cauza K contra Belgiei; CEDO, hot[rdrea din 8 februarie 2005, in cauza Bordovskiy contra Rusiei, parag. 55-59.
5)
46s
2t4
Persoana
ale
privati de libertate trebuie informatd despre temeiurile de fapt gi de drept
privdrii
de libertate gi cu privire la acuzafiile aduse impotriva sa in termenul cel mai
scurt. intruc6t aceste informa{ii trebuie comunicate in termenul cel mai scurt, nu este necesar sd fie relatate in integralitate de cltre autoritdlile statului chiar in momentul privdrii de libertate. Aprecierea caracterului suficient al informafiilor comunicate, prin raportare la obiectul 9i promptitudinea comunicdrii, se analizeazd, in concrelo in func{ie
de particularitAlile
fiecarui cazt). Curtea European[ a apreciat2) cf, nu existl
incSlcare
a prevederilor art.
parag.2 in cazul in care reclamantului i s-au comunicat la momentul privdrii de libertate motivele pentru care a fost dispusd mdsura in termeni largi, in prezenla unui interpret ce vorbea limba acestuia. S-a refinut, astfel, cd prezenla interpretului a avut ca scop informarea reclamantului cu privire la comunicdrile orale 9i scrise care ii erau fEcute gi, in special, a actului prin care s-a dispus arestarea sa. In cauza Egmez contra Ciprului,3) Curtea de la Strasbourg a constatat cd au fost respectate exigenlele art. 5 parag. 2, in condiliile in care reclamantul, de nalionalitate turc6, dar care vorbea limba greacd, a fost interogat cu privire la infracfiunea flagrantl de trafic de droguri pentru care s-a dispus privarea sa de libertate de un polifist ce vorbea limba turcd. in cauza Fox, Campbell gi Hartley contra Marii Britaniia), Curtea Europeand a apreciat cd informarea a fost promptd prin comunicarea temeiurilor arestdrii in maximum 7 ore dupi arestare. Tot astfel, a fost apreciatd cI satisface cerinfa de promptitudine prevdzuti de art. 5 parag.2, informarea efectuatd la o or[ gi 20 de minutes), 10 ore gi 30 de minute6), respectiv 48 de oreT)dupd arestarea reclamanfului. Audierea reclamantului de cdtre judecitor cu privire la faptele de care era acuzal este suficiente fate de scopurile art. 5 parag. 28). De asemenea, instanla europeand a constatat in cauz[ cd o perioadd de mai putin de 48 de ore intre arestarea reclamantului gi primirea de cdtre acesta a mandatului de arestare preventiv[ prin care era informat cu privire la incadrarea juridicb a acuzaliilor aduse impotriva lui nu poate fi consideratd incompatibili cu prevederile art. 5 parag. 2 din Convenlia europeand. r)A
se vedea:
CEDO, hotbrdrea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell gi Hartley contra
Marii Britanii, parag. 40; CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie l994,in cauza Murray contra Marii Britanii, parag.72. 2) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 5 februarie 2002, in cauza Conka contra Belgiei, parag.5l-52. 3) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 2l decembrie 2000, in cauza Egmez contra Ciprului,
parag. 85.
a)A se vedea CEDO, hotirArea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell gi Hartley contra
Marii Britanii, parag. 42.

5)
se vedea
CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie l994,in cauzaMurray contra Marii Britanii,
parag. 78,
6) 7)
A A 8) A
466
se vedea se vedea se vedea
CEDO, decizia din 2 septembrie 2004, in cauza Durgov contra Bulgariei.

CEDO, decizia din 6 iulie 1999, in cauzaLowry contra Portugaliei. CEDO, decizia din 25 martie 2004, in cauza I.L contra Bulgariei.
Dreptul persoanei private de libertate de a fi informate asupra motivelor arestdrii sau
deten{iei 215
Existenla unei violdri a art. 5 parag,2 a fost re{inuti in situalia in care reclamantului privat de libertate in vederea extr[dbrii nu i-a fost dati nicio informaJie cu privire la temeiurile mdsurii in primele 4 zile ale detenlieir), in cazul in care informarea reprezentantului reclamantului, efectuati prin telefon, a fost realizatd dupd un termen de 76 de ore de la momentul privarii de libertate2). Chiar dacd nu existd o informare expres6, Curtea Europeand a statuatr) cd nu se poate refine o incdlcare a dispoziliilor art. 5 parag. 2 dac6 reclamantul a fost arestat imediat ce polilia a descoperit ci gi-a declinat o identitate fals[, intruc6t putea avea idee despre obiectul acuzaliei ce i se aduce. Tot astfel, instanla europeand a apreciata) cd, din modul de desflgurare a interogatoriului, reclamanta putea si realizeze cd era suspectatd de colectarea de bani pentru IRA. Prin urmare, se poate constata cd art.5 parag. 2 din Convenlia europeand difer[ garanfia reglementatd in art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenlia europeand prin scopul de urm6rit. Dacd garanfia prevdztttd de art. 5 parag. 2 urmdregte sd asigure persoanei posibilitatea de a contesta mdsura in fafa unei instanle in deplind cunogtinld de cauzd (potrivit art. 5 parag.4 din Convenlia europeand), garantia oferitd in cadrul procesului penal de art. 6 parag.3 lit. a) are ca scop asigurarea posibilit6lii persoanei impotriva cdreia se formuleazd o acuza{ie in materie penald de a-gi pregdti o apdrare efectivd gi
eficientd5).
215. Prevederi
in dreptul romAn. Potrivit
art. l37t C.proc.pen. Si art.
23
alin. (8) din Constitulie, persoanei re{inute sau arestate i se aduc de indatd la cunogtintd, in limba pe care o infelege, motivele relinerii sau ale arestdrii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen. invinuirea se aduce la cunogtinld numai in prezenla unui avocat, ales sau numit din oficiu, gi trebuie sd vizeze acuzatiile formulate de procuror impotriva persoanei private de libertate. Astfel, art. 6 alin. (3) C.proc.pen. prevede ci organele judiciare au obligafia si-l incunogtinleze, de indat[ gi mai inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrareajuridicd a acesteia gi sa-i asigure posibilitatea pregdtirii gi exercitdrii apdrdrii.
r)
se vedea
CEDO, hotdrdrea din 12 aprilie 2005, in cauza Shamayev g.a. contra Georgiei
gi Rusiei, parag.416.
2) A se vedea CEDO, hotirdrea din 11 iulie 2006, parag. 55-56.
in
cauza Saadi contra Marii Britanii,
3)
a)
se vedea CEDO, hotirdrea
din 1l iulie 2000, in cauza Dikme contra Turciei,
parag. 56.
A se vedea CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 1994,in cauza Murray contra Marii Britanii, parag.76. Acest drept igi are originile in Habeas Corpus Act din 1679, motiv pentru care procedura reglementati de art. 5 pang. 4 este intahitd in doctrind gi in jurisprudenla Curfii Europene sub denumirea de procedura llabeas Corpus. 5) A se vedea R. De Gouttes, Article 5$2, in L.-E. Pettiti, E. Decaux, P.-H. Imbert, La
Convention Europdenne des Droits de L'Homme. Commentaire article par article, op. cit.,
p.209-210. 467
2t5
Avdnd in vedere aceastd logicd legislativd, precum gi faptul cd atdt pentru luarea mdsurii relinerii, c6t gi pentru cea a arestlrii preventive este obligatorie audierea invinuitului sau inculpatului in prezen{a avocatului ales sau numit din oficiu, rezultd cd in cazul privdrii de libertate in dreptul romdn, mai intdi, este adusd la cunogtinfd invinuirea gi apoi motivele retinerii sau ale arestdrii. in fapt, motivele refinerii sau ale propunerii de arestare formulate de procuror sunt cunoseute de invinuit sau inculpat inci din cursul audierii, intrucdt aceasta nuvizeazd numai situalia de fapt privitoarea la infracliunea de care acesta este aclJzat, ci gi orice alt aspect ce prezintd relevanfd pentru analiza in concret a temeiurilor relinerii sau ale
arestdrii preventive. Motivele avute in vedere la luarea m[surii arestdrii preventive se aduc la cunogtinfb, de indatl dupd dispunerea m6surii, oral gi/sau in scris (prin inmdnarea mandatului de arestare), gi trebuie sb vizeze prezentarea in termeni generali gi prin folosirea unui limbaj clar qi adecvat, in raport de nivelul de instruire al inculpatului, a temeiurilor de fapt gi de drept ale privdrii de libertate. in acord cu jurisprudenla Curlii Europene, considerdm cd fa!6 de promptitudinea cu care trebuie indeplinitd aceastd obligafie, nu este obligatorie indeplinirea informlrii printr-un interpret atdta timp cdt organul judiciar comunicd oral invinuitului sau inculpatului motivele privdrii de libertate fie direct, fie prin intermediul avocatului, intr-o limb[ pe care acesta o in]elege. Aceste mdsuri au ca scop sd ofere invinuitului sau inculpatului posibilitatea cunoafterii motivelor de fapt gi de drept ale privdrii de liberate, pentru a le aprecia temeinicia sau legalitatea gi a decide in cunogtinfd de catzd impreund cu apdrdtorul in privinla cdilor legale ce pot fi exercitate. Apreciem cd in cazul aducerii la cunogtinld a invinuirii este necesard o informare scris6. in acest sens, art. 14 din Propunerea de Decizie-cadru a Consiliului U.E. privind anumite drepturi procedurale acordate in cadrul procesului penal in U.g.t), ce reglementeazd dreptul suspectului sau al inculpatului de a fi informat asupra drepturilor sale procedurale, prevede obliga{ia statelor de a reglementa informarea scrisd. Tot astfel, odatd cu privarea de libertate trebuie adus la cunogtinld gi dreptul de a informa un membru al familiei sau altd persoani pe care o desemneazd acesta, sau oficiul consular ori misiunea diplomaticl a statului al c[rui cetdlean este, sau dreptul de a lua legdtura cu un avocat. Chiar dacd art. 88' sau art. 89 din Legea nr. 30212004 nu prevdd expres obliga(ia inform6rii considerdm c6, in vederea respectdrii dreptului garantat de art. 5 parag. 2 din Convenfia europeand, gi in cazul refinerii sau arestdrii in vederea extr[ddrii, persoanei private de libertate trebuie sd i se aducd la cunogtinfE, in limba pe care o inlelege,
motivele relinerii gi conlinutul mandatului european de arestare. Degi nu existi nicio prevedere in Codul de procedurd penald cu privire la existenfa obligafiei de informare in celelalte cazuri, considerdm cd ori de cdte ori ne afldm in fafa unui caz de privare de libertate (de pildd: punerea in executare a hotdrdrii de condamr)
DisponibilS pe site-ul htp://eur-lex.europa.eu,
468
Dreptul la examinarea legalitSlii mdsurii privative de libertate
216
nare la pedeapsa inchisorii sau a detenliunii pe viaf6; punerea in executare a hotdrdrii de condamnare la mdsurile educative ale intemlrii intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ, la mlsura de siguran{i a interntrrii medicale, a interndrii in vederea efectuirii unei expertize psihiatrice in cazurile in care aceasta este obligatorie; punerea in executare a unui mandat de aducere), este obligatorie, fa!6 de prevederile art. 5 parag. 2, informarea persoanei private de libertate cu privire la motivul privdrii de libertate.
Secfiunea
4-a. Dreptul la examinarea legalitifii ^ mflsurii privative de libertate
$1. Standardul european de protecfie

2
I 6. NoSiuni.
7.
Procedura analizei legalitdlii delenliei.
216. No{iuni. Potrivit art. 5 parag. 4 din Conven{ia europeani, persoanele arestate sau definute au dreptul la examinarea de cdtre o instanld a legalitdlii m[surii privative de libertate, prin raportare la cerinlele de procedur[ gi de fond necesare pentru a se dispune o asemenea mdsurd atdt din perspectiva dreptului intem, c0t gi prin raportare la prevederile Convenfiei europene r). Astfel, prevederile art. 5 parag.4 trebuie citite nu ca drept,,de a introduce un recurs" (le droit d'introduire un recours) astfel cum au fost traduse in dreptul romAn prin raportare la varianta in limba francezd a Convenfiei europene, ci ca drept de a deschide o procedurd (right to take proceedings) prin care sd se evalueze legalitatea privdrii de libertate, astfel cum rezultd din varianta in limba englezd a aceleiagi conven{ii. Asemenea garanliei prevdzute de art. 5 parag. 2, gi aceastd garanfie este conferitl de Convenfia europeand tuturor persoanelor private de libertate, potrivit art. 5 parag. l. Aceasta are caracter de lex specialis in raport cu dreptul la un recurs efectiv garantat de art. 13 din Conven{ia europeand2). Articolul 5 parag.4 nu poate fi invocat in scopul verificlrii legalitnlii unei perioade anterioare de Articolul 5 parag. 4 nu garanteazd un drept la o analizd din partea instantei a tuturor aspectelor cauzei. Controluljudecdtoresc trebuie s[ fie suficient de larg, incAt sd vizeze nu numai exigenlele dreptului intern, ci gi pe cele ale textului Convenliei europene, a
detenfie3).
\'
..
r) A se vedea: CEDO, hot6rirea din 6 septembie 2007,in catza Kucheruk contra lJcrainei, parag. 195-199; CEDO, hotdrarea din 13 februarie 2001, in cauza Lietzow contra Germaniei, pang.44; CEDO, hot[rdrea din l5 noiembrie 2005, in cauza Reinprecht contra Austriei, parag. 31. in acelagi sens, art. 9 parag.4 din Pact prevede cd oricine a fost privat de libertate prin arestare sau detenfiune are dreptul de a introduce recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta s6 hotirascd neintdrziat asupra legalit[1ii detentiunii sale pi sd ordone eliberarea sa, dacd detenfiunea
este
ilegali.
A
se vedea
2)
CEDO, hotdrtrea din 30 septembrie 2004, in cauza Nikolova contra Bulgariei, Rights in criminal proceedings, op. cit., p.466.
parag.69.
3)
se vedea S. Trechsel, Human
469
217
principiilor generale pe care acestea le consacrS, precum gi scopul restricliilor pe care

le autorizeazd art. 5 parag. I r). Astfel, noliunea de legalitate trebuie sE aibd acelagi sens in parag. I gi 4 ale art. 5, ambele garanfii avdnd ca scop evitarea unei privdri arbitrarii de libertate2). Garanfia oferitd de art. 5 parag.4 nu are in vedere efectuarea de c6tre instan!6 a unui control de oportunitate a privdrii de libertate, ci numai al legalitdlii
acesteia3).
217. Procedura analizei legalittrfii detenliei. in cazurile in care privarea de libertate este dispusd de c[tre o instanld in cadrul unei proceduri judiciare, controlul legalitlfii ludrii mdsurii, cerut de art. 5 parag.4 din Conven{ia europeand, este incorporat in chiar hotlrdrea instanfeia). Dacd in dreptul intern este prevdzut un drept la recurs impotriva hotdrdrilor prin
care se dispune asupra arestdrii preventive, statul trebuie sd garanteze persoanelor interesate aceleagi garan{ii in calea de atac ca gi in primd instanfds). Astfel, in cauza Samoild 9i Cionca contra Romdniei, Curtea Europeand a ardtat cd prezen\a reclamantilor gi a avocafilor lor la dezbaterea propunerii de prelungire a arestdrii preventive nu dispenseazd statul de obligalia de a asigura prezenta acestora gi in fafa instan{ei de recurs sau, dacd este necesar, a avocafilor acestora in scopul de a asigura egalitatea de arme cu procurorul a cdrui prezenfd este obligatorie6). in privin{a prelungirilor ulterioare ale detenliei sau a aspectelor noi de legalitate ce pot apdrea pe parcursul privirii de libertate, art. 5 parag. 4 garanteazd persoanei private de libertate posibilitatea de a solicita controlul judiciar al legalitalii mdsurii la anumite
r)
se vedea: CEDO, hotdrArea din 29 noiembrie 1988,
in cauza Brogan
g.a. contra
Marii
Britanii, parag. 65; CEDO, hotdrdrea din l4 decembrie2006,in cauza Filip contra Romdniei,
parag.73. 2) A se vedea: CEDO, hotdr.irea din 29 august 1990, in cauza E contra Norvegiei, parag. 50-60; CEDO, hotdr6rea din 28 mai 1985, in cauza Ashingdane contra Marii Britanii,parug.52; CEDO, hotdrdrea din 3 I iulie 2000, in cauza Jecius contra Lituaniei, parag. I 01 ; CEDO, hot6rdrea din 28 octombrie 1998, in cauza Assenov contra Bulgariei, parug. 162. Cu titlu de exemplu, trebuie analizat dacd din mijloacele de probi administrate rezultd o suspiciune rezonabilS cu privire la sivdrgirea unei infracfiuni (a se vedea, in acest sens: CEDO, hotdrdrea din l0 octombrie 2000, in cauza Grauslys contra Lituaniei, parag. 53; CEDO, hotdrdrea din 27 februarie 2007, in cauza Nestak contra Slovaciei, parag. 8l). r) A se vedea "/.-F, Renucci, Trait6 de Droit Europ6en des droits de I'homme, op. cit.,
p.328.
a)
A se vedea: CEDO, hotErdrea din l8 iunie 1971, in catzaDe Wilde, Ooms, gi Versyp contra Belgiei;parag.76-79;CEDO, hotdrdrea din 24 octombrie 1995, in cauza Iribarne Perez contra Frantei , parag. 29. 5) A se vedea CEDO, hot?irdrea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca contra RomAniei,
parag.73. 6) A se vedea: CEDO, hotlrArea din 4 martie 2008, in cauza Samoild qi Cionca contra Romdniei, parag. 74; CEDO, hotdrdrea din 30 septembrie 2004, in cauza Nikolova contra Bulgariei,
parag. 58.
470
Dreptul la examinarea legalitlfii misurii privative de libertate
217
intervale rezonabile, prin care sd fie evaluatd menfinerea temeiurilor cauzelor care au dus la lipsirea sa inifiall de libertater). Avdnd in vedere impactul dramatic pe care privarea de libertate il are asupra drepturilor fundamentale ale persoanei, Curtea Europeand a constatat aplicabilitatea garanliilor fundamentale prevIzute de art. 6 din Conven{ia europeanl in procedura analizei legalitdlii detenliei dinfaza de urmdrire penale2). ,,Tribunalul" care este chemat sd analizeze calea de atac formulatd impotriva misurii privative de libertate trebuie sd fie independent de executiv Si de p64ile din cauzd3), impa4iala) gi sd aibd competenfa de a dispune punerea in libertate in cazul in
care constatd c6 detenlia este nelegalS5).
De asemenea, ,,tribunalul" trebuie s5 prezinte garanlii inerente unei instanle cu caracter judiciar, chiar dacl aceste garantii nu trebuie sd fie intotdeauna identice cu cele oferite de art. 6 parag. 1 din Convenfia europeand in cazul litigiilor penale6). Procedura in fala tribunalului trebuie s[ fie contradictorie gi trebuie si garanteze egalitatea armelor intre procuror 9i cel privat de libertateT). Nu este respectat principiul
r) A se vedea: CEDO, hotlr6rea din 24 iunie 1982, in cauza Van Droogenbroeck contra Belgiei, parag.45; CEDO, hotdrdrea din 2 martie 1987, in cauza Weeks contra Marii Britanii, parag. 56 CEDO, hotdr6rea din 25 martie 1999, in cauza Musial contra Poloniei, parag. 43; CEDO, hotirArea din l2 mai l992,in cauza Megyeri contra Germaniei, parag.22; CEDO, hotirdrea din 23 februarie 1984, in cauza Luberti contra Italie i, parag. 3 I ; CEDO, hotdrdrea din 25 octombrie 1989, in cauza Bezicheri contra Italiei, parag. 20-21; CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 1998, in cauza Assenov contra Bulgariei, parag. 164-165; CEDO, hotlrArea din 2l decembrie 2000,
in cauza Egmez contra Ciprului,parag.94. 2)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 3l ianuarie2002, in cauza Lanz contra Austriei, parag. 4l; CEDO, hotlrArea din 13 februarie 2001, in cauza Garcia Alva contra Germaniei, parag. 39;
CEDO, hotlrdrea din 13 februarie 2001, in cauza Schops contra Austriei, parag. 44. in opinia dizidentd exprimatd de trei judecdtori ai Curfii Europene (Costa, Bratza gi Thomassen) in cauza
Assanidze contra Georgiei (CEDO, hotirdrea din 8 aprilie 2004) s-a aritat cd menfinerea in deten{ie a reclamantului pe o perioadl de peste 3 ani, dupd ce Curtea Supremi dispusese achitarea sa gi punerea sa de indatd in libertate, reprezinti o incilcare a dispoziliilor art. 5 parag. 4 - ce au caracterul de /ex
specialis - ce face inutild analiza incdlcdrii dispozitiilor art. 6 parag. I din Convenlia europeanS. r) A se vedea CEDO, hot6rdrea din 27 iunie 1968, in cauza Neumeister contra Austriei,
parag.24. a) A se vedea: CEDO, hotardrea din 2 martie 1987, in cauza Weeks contra Marii Britanii, parag. 62; CEDO, hotdrdrea din 29 martie 2001, in cauza D.N. contra Elvefiei, parag. 41-46,48-57. 5)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 26 septembrie 2002,in cauza Benjamin gi Wilson contra Marii Britanii, parag. 34; CEDO, hotdrArea din 26 februarie 1996, in catza Singh contra Marii Britanii, parag.66. 6) A se vedea: CEDO, hot6rArea din 2 martie 1987, in cauza Weeks contra Marii Britanii, parag.61; CEDO, hotdrdrea din 18 iunie 1971, in cauzaDe Wilde, Ooms, gi Versyp contra Belgiei, parag.65; CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 1998, in cauza Assenov contra Bulgariei, parag.162. 1 A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca contra RomAniei, parag, 68; CEDO, hotdrdrea din 30 septembrie 2004, in cauza Nikolova contra Bulgariei, parag. 58-59; CEDO, hot6rdrea din 3l ianuarie 2002, in cauza Lanz contra Austriei, parag. 44. 471
217
egalifiitii armelor dacd unui avocat ii este refuzat accesul la actele dosarului de urmdrire penali, a cdror examinare este necesar[ pentru a contesta in mod eficient deten{ia clientului siu'). in cazul in care este vorba de o persoani privatd de libertate in temeiul art. 5 parag. I lit. c), audierea acesteia este obligatorie2). Aceste garanlii decurg din dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenfia europeand, care in materie penali implici at6t pentru ac;')zare, cdt gi pentru apdrare posibilitatea de a lua cunogtinll de observafiile sau de mijloacele de probi aduse de cealaltd parte, precum gi de a le comenta, fie oral, fie in scris. Curtea Europeanl a relinut cI necesitatea ca urm[rirea penal[ sd fie desf6gurat[ eficient poate avea drept consecinfi ca o parte din probele strdnse sd fie pdstrate secrete in scopul prevenirii posibilitltii ca suspecfii sd altereze sau s6 facd s[ disparl anumite mijloace de probd, subminAnd astfel bunul mers al justiliei. Cu toate acestea, probele care sunt necesare pentru stabilirea legalitSlii detenfiei trebuie si fie puse la dispozilia avocatului suspectului3). De asemenea, garanfia dreptului la un ap[rdtor este aplicabild in procedura habeas corpusa).in cauraBouamar contra Belgiei5), Curtea Europeand a ardtatcd este esenfial ca persoana privat[ de libertate sd aibi posibilitatea de a fi ascultatd, dar gi de a fi in mod efectiv asistatd de un avocat. Dreptul unei persoane private de libertate de a fi ascultatd fie personal, fie prin intermediul unui reprezentant se plaseazl, in sfera garanliilor procedurale aplicabile in materia privdrii de libertate6).
in cauza Samoili
gi Cionca contra Romdniei, Curtea Europeand a constatat cd reclade recurs de
manfii au fost asistafi in fala instantei
divergi avocali din oficiu care fuseseri
numili pe loc Ai care nu cuno$teau dosarul sau pe clienlii lor, gi nici nu au beneficiat de timpul necesar pentru a-gi pregiti apdrarea inainte ca instanla sd se pronunle asupra
A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 30 martie 1989, in cauzaLamy contra Belgiei,parag.2g; CEDO, hotdrArea din l3 februarie 2001, in cauza Garcia Alva contra Germaniei, parag. 39. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca conha Romdniei, parag. 68; CEDO, hotirdrea din 30 septembrie 2004, in cauza Nikolova contra Bulgariei, parag. 58; CEDO, hotdr6rea din 3 iunie 2003, in cauza Pantea contra Romdniei, parag. 2541. CEDO, hot6rdrea din l0 octombrie 2000, in cauza Grauzinis contra Poloniei, parag. 33. r)A se vedea: CEDO, hot[rdrea din 30 martie 1989, in cauza Lamy contra Belgiei, parag. 29; CEDO, hotdrdrea din 13 februarie 2001, in cauza Garcia Alva contra Gerrnaniei, parag. 42-43; CEDO, hotdrdrea din 9 aprilie 2003, in cauza Shishkov contra Bulgariei, parag. 77; CEDO, hotEr6rea din 30 septembrie 2004, in cauza Nikolova contra Bulgariei, parag.97; CEDO, hotdr6rea din l9 pctombrie 2000, in cauza Wloch contra Poloniei, parag. 127 CEDO, hotdrdrea din 13 februarie 2001, incauza Lietzow contra Gennaniei,parag.4T-48. a)A se vedea: CEDO, hotdrirea din 24 octombrie lgTg,incauzaWinterwerp contra Olandei, parag. 60; CEDO, hotjirArea din 26 februarie 2002 ,incatza Magalhaes Pereira contra Portugaliei,
parag. 57-63. 5) A se vedea CEDO, hot6rdrea din 29 februarie 1988, parag. 60.
6)
r)
in
cauza Bouamar contra Belgiei,
A se vedea: CEDO, hot6rdrea din 13 iulie 1995, in cauza Campanis contra Greciei, parag.47; CEDO, hot6rdrea din I iulie 2006, in cauza Mamedova contra Rusiei, parag. 89-93.
472
Dreptul la examinarea legalitdlii mdsurii privative de libertate
2t7
recursului. in aceste circumstanfe gi fa{d de modul concret in care avocatii din oficiu gi-au indeplinit obligaliile instan{a europeani a apreciat cd reclamanfii nu au beneficiat
de o apdrare efectivdr) in fafa instanfei de recurs.
Unul din elementele cheie ale caracterului efectiv al reprezentdrii intereselor unui client de cdtre un avocat este confidenlialitatea informaliilor schimbate intre acegtia. in cazul in care un avocat a fost in imposibilitate de a lua legdtura cu clientul sdu gi de primi indicalii confidenfiale de la acesta fbrd existenfa unei supravegheri, asistenfa sa va
pierde mult din utilitate, nesatisficdnd cerinlele Convenliei europene de a fi efectiv62). in cauza Castrave{ contra Republicii Moldova3), Curtea Europeani a constatat incllcarea prevederilor art. 5 parag.4 prin atingerea adus5 dreptului la apdrarc datoritd imposibilitdlii reclamantului de a discuta direct cu avocatul sdu aspecte relevante ale aplririi, in scopul contestlrii detenfiei, ftri a fi separali printr-un paravan de sticld. Argumentele guvernului moldovean, care ajustificat existenla paravanului de sticld prin motive de securitate, au fost considerate de Curtea Europeand neconvingdtoare, atAta timp cfft supravegherea vizualb a intdlnirii avocat-client ar fi fost suficientd pentru aceste scopuri. Articolul 5 parag. 4 din Convenfia europeanl nu impune insi cerinfa publicitdlii proceduriia). De asemenea, aceste prevederi nu obligi statul sd instaureze un dublu grad de jurisdiclie pentru a examina legalitatea privdrii de libertate gi a cererilor de
eliberare. Totugi, un stat care instituie un asemenea sistem trebuie in principiu sb acorde aceleagi garanlii in apel ca cele oferite in primd instanlis). in doctrind6) s-a relevat cd art. 5 parag.4presupune existenfa unei minime prezumfii in dubio pro liberlale, aseminltoare prezumfiei de nevinov[fie de care se bucuri persoana acuzatd de sdv0rgirea unei infractiuni. Calea de atac garantatd de art. 5 parag.4 persoanelor private de libertate presupune dreptul de a obline, in cel mai scurt termen de la introducerea respectivei cbi de atac, o deciziejudiciard cu privire la legalitatea detenliei gi punerea lor in stare de libertate in cazul in care detenfia este ilegal5T). Solufonarea cererii persoanei private de libertate
trebuie efectuatd cu o anumitd celeritate.
r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca contra Romdniei, parag.75-76; CEDO, hot6r6rea din 9 aprilie 1984, in cauza Godi contra ltaliei, parag.27. 2) A se vedea: CEDO, hot6rdrea din l3 mai 1980, in cauza Artico contra Italiei, parag. 33; CEDO, hothrArea din l3 martie 2007, in cauza Castravel contra Republicii Moldova,
parag. 49-50. 3) A se vedea CEDO, hotirArea din 13 martie 2007, in cauza Castravel contra Republicii Moldova, parag. 59-61. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 iunie 1968, in cauza Neumeister contra Austriei,
parcg.23.
A se vedea: CEDO, hotirdrea din l9 mai 2005, in cauza Rapacciuolo contra ltaliei, parag. 3 I ; CEDO, hotdrArea din 25 ianuarie 2005, in cauza Singh contra Republicii Cehe, parag.74. 6) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 488. 7) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 2 I februarie 1990, in cauza Van der Leer contra Olandei, parag. 3l; CEDO, hotdrArea din 25 martie 1999, in cauza Musial contra Poloniei, parag.43; CEDO, hot6rirea din 27 octornbrie 2005, in cauza Mathieu contra Franfei, parag. 35; CEDO,
r)
473
2t7
')'
Perioada ce trebuie luatd in considerare incepe cu data formuldrii cererii gi se finalizeazd cu datapronunfdrii hotdrdrii instanteir). Noliunea de ,,termen scurt" nu se ( --, poate aprecia in abstracto, ci ca gi in cazul interpretdrii nofiunii de ,,duratd rezonabilb" prevdzutl de art. 5 parag. 3 gi art. 6 parag. I din Convenfie - trebuie sd se aprecieze in lumina circumstanfelor fiecdrui caz2). Curtea Europeand a ardtat cd un control judiciar rapid al legalitalii arestlrii constituie pentru persoana care face obiectul mlsurii in cauzd o garanfie importantl impotriva relelor tratamente3). Nu pot fi relinute drept cauze care sd justifice lipsa de celeritate, faptul cd judecdtorul ce trebuia sd judece cauza era plecat in vacan\da) sau volumul mare de muncd al judecdtoruluis). in aceste ipoteze s-a refinut cd statul avea obligalia sa ia masuri administrative ca pe perioada vacanlei cauzele urgente s[ fie judecate cu celeritate, respectiv si igi organizeze eficient sistemul judiciar. in privinla persoanelor private de libertate pe temeiul prevdzut de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenlia europeand, procedura prevdzutd de art. 5 parag. 3, ce stipuleazd obligafia de a fi aduse de indatd in fa{a autoritilii judiciare competente, se aplicd in mod concomitent. Cdnd procedura se finalizeazd cu pronunfarea unei hotdrdri prin care se dispune sau se confirmd privarea de libertate a unei persoane, controlul judiciar al legalitdlii cerut de art. 5 parag. 4 este incorporat in aceastd hotdrdre6). Cu toate acestea, garanlia reglementatd in art. 5 parag. 4 este de naturd diferitd gi intervine in completarea celei prevdzute de art. 5 parag. 3. Astfel, in timp ce
hot6rdrea din
din l6 ianuarie 2007
in catza Filip contra Romdniei, parag. 79; CEDO, hotdrArea cauza Menvielle contra Fran{ei (nr. 2), parag. 30. r)A se vedea; CEDO, hotSrdrea din 29 august 1990, in cauzaB contra Norvegiei,parag.64. CEDO a constatat incdlcdri ale art. 5 parag. 4 din Convenfia europeani prin nerespectarea cerinfei
decembrie 2006,
l4
,in
termenului scurt: in cauza Kadem contra Maltei (17 zile); in cauza Rehbock contra Sloveniei (23 de zile); in cauza Filip contra Romdniei (58 de zile); in cauza Delbec contra Franfei 9i G.B. contra Elveliei (o lun6); in cauza Sanchez-Reisse contra Elveliei (3 I de zile, respectiv 4 I de zile); in cauza Sabeur Ben Ali contra Frantei (8 sdptdm6ni); in cauza Pantea contra Romdniei (3 luni gi 28 de zile); in cauza Musial contra Poloniei (un an, 8 luni 9i 8 zile); incauza Hutchison Reid contra Marii Britanii (3 ani, 9 luni 9i 25 de zile). Pe de alti parte, Comisia Europeand a considerat cd sunt respectate exigenfele art. 5 parag.4 daci termenul este de numai 4 zile (in cauza Egue contra Fran{ei) sau de 16 zile (in cauza Christenet contra Elvefiei). 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 29 august 1990, in cauza E contra Nowegie|parag. 64; CEDO, hotdrdrea din l8 iunie 2002,in cauza Delbec contra Fran{ei, parag. 33; CEDO, hotdr6rea din 27 octombrie 2005, in cauza Mathieu contra Franfei, parag.36; CEDO, hotdrdrea din 3 iunie
2003,parag.253.
3) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 1 8 decembrie I 996, in cauza Aksoy contra Turciei, parag. 7 6; CEDO, hotdrArea din 7 martie 2006, in cauza Van Glabeke contra Fran{ei, parag. 3l-34. a)A se vedea CEDO, hotir6rea din 29 august 1990, in cauzaE contra Norvegiei, parag. 66. 5) A se vedea CEDO, hotir6rea din 29 octombrie 1989, in cauza Bezicheri contra Italiei, parag.25. 6) A se vedea CEDO, hotdrdrea din22 mai 1984, in cauzaDe Jong, Baljet gi Van den Brink contra Olandei, parag. 5'1.
474
Dreptul la examinarea legalitefii mdsurii privative de libertate
218
art. 5 parag. 4 reglementeazd posibilitatea persoanei private de libertate de a cere unui tribunal verificarea legalitdtii detenliei gi obligafia tribunalului de a se pronunfa intr-un termen scurt de la data formuldrii cererii, art, 5 parag, 3 prevede o obligalie automatd a autoritdlilor statului de a aduce o persoand privatd de libertate de indatd in fafa judecdtorului sau a unui alt magistrat imputemicit prin lege sd exercite atribulii judiciare, in vederea evit6rii dispunerii unei mdsuri arbitrare sau nejustificater).
Curtea Europeand a considerat cd nu mai este necesard analiza respectdrii exigenfelor art. 5 parag, 4, daca- eliberarea a doi dintre reclamanli (Fox gi Campbell) s-a produs la 44 de ore de la momentul privdrii de libertate, iar cel de-al treilea reclamant (Hartley) a fost eliberat dupd de 30 ore, chiar gi in absenla unui control judiciar al legalitdlii deten{iei, fafd de celeritatea punerii in libertate a acestora2).
$2. Calea de atac impotriva actelor procesuale prin care se dispune privarea de libertate in dreptul roman
2 I 8.
Pl1ngerea impotriva ordonanlei organului de cercetare penald sau
procu-
rorului prin care se dispune mdsura relinerii. 219. Contestalia la executare. 220. Revocarea sau inlocuirea mdsurii arestdrii preventive. 221. incetarea de drept a mdsurii arestdrii preventive. 222, Alte cazuri de verificare a legalildlii
privdrii
de libertate, 223. Calea de atac impolriva incheierii pronunlate dejude-
cdtor in cursul urmdririi penale privind mdsurile preventive in dreptul romdn.

224. Calea de atac impotriva incheierii pronunlate de instanld in cursul judecdsii
privind mdsurile prevenlive. 225. Respectarea cuslodiei iudiciare la locul

de deTinere.
218. PlAngerea impotriva ordonanfei organului de cercetare penali sau procurorului prin care se dispune mlsura refinerii. Impotriva ordonan{ei a
organului de cercetare penald prin care s-a luat mdsura preventivd a refinerii se poate face pldngere, inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea mdsurii, la procurorul care suprave gheazd cercetarea penal6. Impotriva ordonanlei procurorului prin care s-a luat aceastd mdsurd se poate face pldngere, inainte de expirarea celor 24 de ore, la prim-procurorul parchetului sau, dupd caz,la procurorul ierarhic superior, in condifiile art.278 alin. (1) 9i (2) C.proc.pen. Procurorul trebuie s[ se pronunfe prin ordonantd inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea mdsurii relinerii, analizdnd atdt legalitatea, cdt gi oportunitatea m6surii. Procurorul poate dispune prin ordonanld respingerea pldngerii ca neintemeiatd sau admiterea pldngerii gi revocarea mdsurii refinerii cdnd este ilegald sau nu este oportund 9i punerea de indatd in libertate a invinuitului sau inculpatului, dacd nu este arestat in
altd. cauz6.
A se vedea: S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 489-494; B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice, op. cit.,
p.256-257 . 2)A se vedea CEDO, hot6rdrea din 30 august 1990 in cauza Fox, Campbell gi Hartley contra
l)
Marii Britanii, parag. 45.

4',7
219
Legiuitorul romin a oferit astfel persoanei private de libertate o garanfie procedurald suplimentard prin regiementarea posibilitetii atacbrii ordonanfei de refinere in fafa procurorului sau a procrlrorului ierarhic superior celui ce a dispus mdsura. in fapt, aceast i garanfie este inutill gi lipsitd de substanfI, nefiind, in concret, de naturd sd protejeze rnai bine drepturile persoanei private de libertate. Mdsura ar fi putut avea un sens in cazul in care misura refinerii ar fi avut o duratii mai mare de
24 de ore. Degi refinerea reprezintd o mdsurd privativd de libertate, reglementarea competen{ei procurorului pentru solu{ionarea pldngerii nu incalcd prevederile art. 5 parag. 4 fa{a de durata extrem de scurtd a mdsurii preventive. Astfel, in cazul in care procurorul nu formuleazl propunere de arestare, expirarea duratei maxime a re{inerii impune ldsarea in libertate a invinuitului sau inculpatului. Daci procuronrl solicit[ luarea mdsurii arestdrii preventive, in vederea respectirii dreptului prevdzut de art. 5 parag, 3 din Convenfia europeand, controlul efectuat de judecltor inco4roreazd gi garanlia prevdzutd de art. 5 parag. 4. De aceea, apreciem cd gi in situalia in care durata relinerii nu a expirat, respingerea definitivd a propunerii de arestare preventivd trebuie sI conduci la punerea de indati in libertate a invinuitului sau inculpatului, fa[6 de natura controlului efectuat de judecdtor. De lege ferenda, considerdm cd ar trebui inldturatd posibilitatea invinuitului sau inculpatului retinut de a formula pldngere impotriva mdsurii refinerii. 219. Contestafia la executare. fn cazul privdrii de libertate in temeiul unei
hotiriri
de condamnare definitive, persoana privatE de libertate poate fonnula contesta{ie contra
executdrii hotirdri i penale. in temeiul art. 461 alin. (l) lit. a) sau b) C.proc.pen., persoana privatd de libertate poate solicita punerea in libertate, ardtdnd cd s-a pus in executare o hotdrdre care nu era definitivd sau c6nd sunt ridicate obieclii cu privire la identitatea persoanei, aceasta arStdnd cd nu este persoana condamnatd prin hotdrdreajudec[toreascd. Indiferent de natura mdsurii privative de libertate dispuse, caracterul nelegal al acesteia nu poatc'fi invocat pe calea contestaliei la executarer). De asemenea, persoana condamnatd poate invoca nelegalitatea privdrii de libertate, in temeiul art.451 alin. (1) lit. d) C.proc.pen., cAnd executarea pedepsei nu poate continua datoriti intervenfiei amnistiei, prescripliei executirii pedepsei, grafierii sau oricdrei alte cauze de stingere ori de micaorare a pedepsei pe parcursul executdrii (in ultima ipotezd avem in vedere situalia in care pedeapsa rdmasd de executat dupd intervenfia cauzei de micaorare a pedepsei este egal6 cu perioada deja executatr). In aceste situalii privarea de libertate nu mai poate continua in mod legal, astfel cd instanta de executare sau instan{a corespunzitoare in grad in a c[rei circumscripfie se afld locul de delinere sau unitatea unde cel condamnat executi pedeapsa trebuie sd dispunl, din oficiu, punerea de indatd in libertate. Dac[ punerea in libertate nu se dispune din oficiu, persoana privatd de libertate poate fomrula contestafie la executare.
se vedea LC.C.J., decizia penald nr. 77112005 9i decizia penald nr. 2921/2005,in Executarea hot[rdrilor penale. Practicd Judiciar6, Ed. Hamangiu, 2006, p.220-223.
r)A
M. Constantinescu,
476
Dreptul la examinarea legalitnfii misurii privative de
libertate
220
Judecata contestaliei la executare se face in prezenfa persoanei private de libertate, asistarea acesteia de citre un avocat fiind obligatorie, cu participarea procurorului.
Dupd concluziile procurorului gi ascultarea pdrfilor, instanta se pronunld prin

sentin{6 supusd recursului.
220. Revocarea sau inlocuirea misurii arestirii preventive. Mdsura arestdrii preventive se poate inlocui cu mdsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara, cdnd s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea mdsurii arestdrii. in aceastd ipotezd trebuie totugi satisficute condiliile prevdzute de art. 145 C.proc.pen., respectiv art. l45r C.proc.pen. CAnd mdsura arestdrii preventive a fost luatd cu incllcarea prevederilor legale sau nu mai existd vreun temei care sd justifice menfinerea mdsurii preventive, aceasta trebuie revocatd, dispunAndu-se punerea in libertate a invinuitului sau inculpatului, dacl acesta nu este arestat in altd cauzd. Deqi legiuitorul face referire in art. 139 alin. (2) C.proc.pen. numai la existen{a unei incSlc[ri a legii la luarea mdsurii arestdrii preventive, apreciem cE gi in cazul in care mdsura arestdrii preventive a fost prelungitd sau menfinutd cu incdlcarea dispoziliilor imperative ale legii trebuie dispusd revocarea mdsurii preventive. Prin incdlcarea prevederilor legale infelegem nerespectarea dispozi{iilor sanclionate de lege cu nulitatea absoluti, stipulate de art. 197 alin, (2) C.proc.pen. Tot astfel, revocarea misurii arestdrii preventive ca urTnare a faptului cd nu mai existd vreun temei care sd justifice menlinerea vizeazd lipsa tuturor temeiurilor de fapt gi de drept ce au fost avute in vedere la luarea, prelungirea sau menfinerea mdsurii. Revocarea sau inlocuirea misurii arestirii preventive se poate dispune la cererea persoanei private de libertate, a procurorului sau din oficiu, de cdtre judecitor sau de instanJS. in acest ultim caz, apreciem ci numai instanfa sesizatd cu judecarea cauzei poate dispune din oficiu revocarea sau inlocuirea misurii arestlrii preventive. in cursul urmlririi penale, considerdm cd judecdtorul sesizat cu o propunere de prelungire a arestdrii preventive nu poate analiza cererea persoanei private de libertate sau a procurorului de a dispune inlocuirea sau revocarea mdsurii arestdrii preventive. in aceastd procedurd judecdtorul trebuie sd se pronunle strict asupra necesitdlii sau oportunitdtii prelungirii mdsurii arestdrii preventive in conformitate cu dispoziliile
art. 155 C.proc.pen., disjungdnd cererile astfel formulate in vederea repartizdrii aleatorii. Competenla judecdrii cererii de revocare sau de inlocuire a mlsurii arestdrii preventive aparline in cursul urmdririi penale instanfei cdreia i-ar reveni competenfa si judece cauza in primd instanld sau instan{ei corespunzdtoare in grad in a cdrei circumscrip{ie se afl6 locul de de{inere (chiar 9i in situalia in care mdsura privativd de libertate a fost dispusl de instanfa ierarhic superioard cu ocaziajudecirii recursului), iar in cursuljudecdfii instanfei sesizate cujudecata cauzel in acest ultim caz, instanfa carejudecd pe fond cauza trebuie sd solulioneze gi cererile de revocare sau de inlocuire a arestlrii preventive conform dispoziliilor art.96t alin. (l) din Regulamentul de ordine interioard al instanfelor judecltoregtir).
r)Adoptat prin Flotirdrea C.S.M. nr. 387/2005, publicat6 in M. Of. nr. 958 din 28 octombrie 2005, cu modificdrile gi completdrile ulterioare.
477
220
Judecarea cererii de revocare sau de inlocuire a misurii arestdrii preventive se deslbgoari in gedintd public6, atdlin faza de urmirire penald, cdt gi in faza de judecatd. in vederea respectdrii exigenfelor arl.5 parag.4 din Convenlia european[, solufionarea cererii de revocare sau de inlocuire a mdsurii arestdrii preventive trebuie sd se desfEgoare cu maximd celeritate, care se apreciazd prin raportare la durata de timp existentd intre momentul depunerii cererii de cdtre invinuitul sau inculpatul privat de libertate gi data pronunldrii incheierii judecltorului sau a instan{ei. in cazul in care sunt formulate atdt cereri de revocare, cdt 9i cereri de inlocuire a m[surii arestdrii preventive (fie pe cale principald, fie in subsidiar) in fafa aceleiagi instanfe, aceasta nu poate dispune in acelagi timp revocarea mdsurii arest6rii preventive gi inlocuirea acesteia cu mdsura obliglrii de a nu pdrdsi localitatea sau tara. in cursul urmdririi penale, organul de cercetare penali are obligalia si-l informeze de indatd pe procuror despre schimbarea sau incetarea temeiurilor care au motivat luarea mdsurii arestdrii preventive. Procurorul, dacd. apreciaz[ cd informafiile primite de la organul de cercetare penald justificd inlocuirea sau revocarea mdsurii arestdrii preventive, sesizeazd instanla competentd. Procurorul este obligat sd sesizeze gi din
oficiu instanfa, pentru inlocuirea sau revocarea mdsurii arestdrii preventive, cdnd constatd el insugi ci nu mai existi temeiul care a justificat luarea mdsurii. Tot astfel, potrivit art. 243 alin. (3) C.proc.pen., respectiv arI. 249 raportat la art.243 atin. (3) C.proc.pen., dacd se descoperd impedimente la exercitarea acliunii penale prevdzute de art. 10 C.proc.pen. intr-o cauzf, in care existd un invinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie sd se pronunfe asupra incetdrii urmdririi penale sau scoaterii de sub urmdrire penalS in aceeagi zi in care a primit propunerea de la organul de cercetare penali. Dacd procurorul dispune incetarea urmdririi penale sau scoaterea de sub urmdrire penald, constatdnd indeplinite in cauzd condiliile ardtate mai sus, trebuie sd solicite de indatd instan{ei revocarea mdsurii arestdrii preventive, intocmind in acest sens un referat in care trebuie menlionat impedimentul previzut de art. 10 c.proc.pen. in termen de24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului, instanla dispune, prin incheiere, revocarea mdsurii arestdrii preventive 9i punerea de indatd in libertate a invinuitului sau inculpatului.
in acest caz instanla nu poate aprecia cu privire la temeinicia sau legalitatea rezoluliei sau ordonanfei procurorului de a dispune incetarea urmdririi penale sau scoaterea de sub urmdrire penald, fiind obligatl s6 dispund revocarea mdsurii arestdrii preventive. in opinia noastrd, aceste dispozilii legale ridici mari probleme sub aspectul temeiului privdrii de libertate a persoanei impotriva cdreia nu mai este formulatl nicio acuzalie penal6, in perioada cuprinsd intre momentul dispunerii solufiei de netrimitere injudecati de cdtre procuror gi cea a punerii sale efective in libertate. In aceastd interval de timp, persoana care nu mai are calitate de invinuit sau inculpat, ca urrnare a dispunerii de cdtre procuror a solu{iei de netrimitere in judecatS, datoritd constatdrii existenJei unui impediment la exercitarea acfiunii penale, este privatd de libertate in lipsa vreunui temei de drept intern, fiind astfel incdlcate exigenlele art. 5 parag. I din Convenfia europeand.
de drept al
478
Dreptul la examinarea legalitalii misurii privative de libertate
221
221. incetarea de drept a mlsurii arestirii preventive. Legiuitorul a reglementat anumite cazuri in care, independent de subzistenfa temeiurilor, arestarea preventivd nu poate continua, fiind obligatorie punerea in libertate a invinuitului sau inculpatului. Mdsura arest6rii preventive inceteazd de drept: a) la expirarea termenelor prevdzute de lege sau stabilite de organele judiciare ori
la expirarea termenului prevbzut in art. 160b alin. (1) C.proc.pen., daci instanta nu a procedat la verificarea legalitd{ii gi temeiniciei arestdrii preventive in acest termen; Astfel, depdgirea termenelor pentru care s-a dispus de cdtre judecItor luarea sau prelungirea mdsurii arestdrii preventive, frrd ca anterior mdsura sd fi fost prelungitd, atrage incetarea de drept a arestdrii preventive la expirarea ultimei zile pentru care s-a dispus privarea de libenate. De asemenea, art. 159 alin. (13) C.proc.pen. stipuleazd ci durata totalS a arestdrii preventive in cursul urmdririi penale nu poate depSgi 180 de ziler). Prin durata totald a arestdrii inlelegem durata totald a arestdrii preventive in aceeagi cauzd. Astfel, dacl intr-o cauzd s-a dispus arestarea preventivd a invinuitului sau inculpatului pentru o infracfiune, nu s-ar putea ajunge la depagirea termenului de 180 de zile in aceeagi cauz[ prin arestarea acestuia gi pentru o alta infracliune pentru care procurorul a extins urmlrirea penalI ulterior. in cazul in care se dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmdririi penale, in temeiul art. 332 C.proc.pen., urmdrirea penali este reluatd potrivit art. 270 alin. (l) lit. b) C.proc.pen. in acestcaz,potrivit art.274 alin. (2) C.proc.pen., masura arestdrii preventive a inculpatului va putea fi menlinutd gi dupd restituirea cauzei la procuror, pe o perioadd egal6 cu diferenfa dintre termenul maxim de 180 de zile gi timpul in care inculpatul a fost arestat preventiv, in aceeagi cauzd, anterior sesizdrii instanfei prin rechizitoriu, dar nu mai mult de 30 de zile de la data pronunfarii hotardrii judecdtoregti de restituire2). in cursuljudecdfii, instanla are obligafia de a verifica periodic legalitatea, temeinicia gi necesitatea privdrii de libertate. Dacd instanla nu a procedat la verificarea legalit5lii gi temeiniciei arestirii preventive in termen de 60 de zile de la ultima men{inere a stdrii
'r Dispozilii speciale existd in cazul minorilor. Arestarea preventivd a minorului intre 14 in cursul urmdririi penale nu poate sd dep6geasc6, in total, un termen rezonabil Ei nu 9i mai mult de 60 de zile. in mod excep{ional, cdnd pedeapsa ptevirzutl, de lege este detentiunea pe viali sau inchisoareade20 de ani sau mai mare, arestarea preventiv6 a inculpatului minor intre 14 gi l6 ani in cursul urmiririi penale poate fi prelungitd pAni la I 80 de zile. De asemenea, arestarea preventivd a inculpatului minor mai mare de l6 ani in cursul urmdririi penale nu poate sE depdgeascd, in total, un termen rezonabil, gi nu mai mult de 90 de zile. in mod excepfional, cdnd pedeapsa prevdzutd de lege este detentiunea pe viafd sau inchisoarea de l0 ani ori mai mare, arestarea preventivd a inculpatului minor in cursul urm6ririi penale poate fi prelungit6 pdnd la 180 de zile. 2) A se vedea I.C.C.J., Secliile Unite, decizia nr. LXV(65)/2007, disponibild pe site-ul
16 ani
www.scj.ro.
479
221
de arest gi nu a dispus menfinerea
stlrii de arest, m6sura preventivi incetezzdde dreptt) dupd trecerea ac:eshri termen2). b) in caz de scoatere de sub urrn6rire, de incetare a urmdririi penale sau de incetare a procesului peual ori de achitare; Apreciem cd in aceste situafii nu ne afl6m in fapt in fa{a unor veritabile cazuri de incetare de drept a rnf,surii arestdrii preventive, ci aunor situa{ii in care niciunul dintre temeiurile aresttrrii nu se mai menfin. De legeferenda, considerdm cd acestea ar trebui regiementate cu iurprejurirri ce atrag revocarea de iure a mtrsurii arestdrii preventive. c) cdnd, inainte de pronunfarea unei hotlriri de condamnare in primd instanfd, durata
arestdrii a atins jumatatea maximului pedepsei prevdzute de lege pentru infrac{iunea care face obiectr.ll inyinuirii, frrE a se putea depdgi, in cursul urmdririi penale, termenul de i80 de zile; Maximul special se raporteazd la pedeapsa prevdzut[ in textul de lege care incrimineazd fapta sfivArgit[ in formd consumatd, firl luarea in considerare a cauzelor de
reducere sau de majorare a pedepsei. d) cdnd instanla pronunfd o hotdr6re de condamnare la pedeapsa inchisorii cel mult egali cu durata refinerii gi arestirii preventive, la pedeapsa inchisorii cu suspendarea condilionatl a executdrii ori cu suspendarea executirii sub supraveghere sau cu executare la locul de muncI, la pedeapsa amenzii sau la o mdsurd educativtr (art. 350 alin. (3) pi (6) C.proc.pen.). in aceste cazuri instanfa de judecatS, din oficiu sau la sesizarea procurorului, ori procurorul, in oazul refinerii, din oficiu sau in urma informdrii organului de cercetare penald, are obligalia si dispund punerea de indatd in libertate a celui refinut sau arestat, ftimiland administrafiei locului de definere o copie de pe dispozitiv sau ordonanld ori un extras cuprinz0nd urmdtoarele menliuni: datele necesare pentru identificarea invinuitului sau inculpatului, numdrul mandatului de arestare, numirul gi data ordonan{ei, ale incheierii sau hotirdrii prin care s-a dispus liberarea, precum gi temeiul legal al
liberirii. in toate aceste cazuri organele judiciare trebuie
sd dea dovadd de o
maximd celeritate
in comunicarea cdtre administrafia locului de delinere a dispoziliei de punere de indatd in libertate a invinuitului sau inculpatului.
') in acest sens inalta Curte de Casa{ie $i Justilie ardtase c5: ,,pentru garantarea dreptului fundamental la lihertate gi la siguranfa persoanei, se impune sd se considere cd, intr-o astfel de materie, nerespectarea cerinfelor privind verificarea legaliElii gi temeiniciei mdsurii arestirii preventive constituie o inc6lcare a normelor procedurale ce asigurdjusta solufionare a cauzei de natura celei la care se face referire in arl. 197 alin. (4) teza finali din Codul de procedurd penal6, astfel cd aceasta nu se poate indrepta decdt prin incetarea de drept a misurii arestirii preventive, ca efect al nerespectdrii termenelor imperative privind verificarea legalitdlii qi temeiniciei acesteia." (a se vedea I.C.C.J., Secfiile Unitc, decizia nr. VII/2006, publicati in M. Of. nr.475 din I iunie 2006). 2) in cazul minorilor intre l4 9i 16 ani verificarea legalitigii gi temeiniciei arestiirii preventive se efectuoazd in crrrsuljudecllii periodic, dar nu mai t6rziu de 30 de zile, iar in cazul minorilor peste l6 ani, nu nrai tdrziu de 40 de zile.
480
Dreptul la examinarea legalitdlii mdsurii privative de
libertate
222
Mai mult decdt atdt, chiar gi in lipsa unei asemenea comunicdri, administra{ia locului de de{inere trebuie s6 dispun[ punerea de indatd in libertate a invinuitului sau
inculpatului la momentul expirdrii termenelor legale sau judiciare mai sus-mentionate, dacd mdsura arestdrii preventive nu a fost prelungiti sau merr[inutZi de c,ltre instan{[. in cazurile in care eliberarea invinuitului sau inculpatului nu s-a rc;alizat, cererea acesluia de constatare a incetirii de drept a mtrsurii arestdrii preventive trebuie solulionatd de cdtre judecdtor sau instanfi in cel mai scurt termen in scopul evitlrii privdrii de
libertate in mod arbitrar.
222. Alte cazuri de verificare a legalittrfii privlrii de libertate. in situalia ludrii mdsurii intemdrii provizorii, revoclrii suspenddrii condifionate sau sub supraveghere a executdrii pedepsei, revoc[rii executlrii pedepsei la locul de muncd, inlocuirii amenzii penale cu pedeapsa inchisorii, inlocuirii mSsurii obligdrii de a nu piirdsi localitatea crt mlsura arestdrii preventive in cazul nerespectErii cu rea-credinlh a obliga{iilor impuse, revocdrii liberdrii provizorii in cazul nerespectdrii cu rea-credin1d a obligafiilor impuse, revocdrii mdsurii amAnbrii sau intreruperii executdrii pedepsei in cazul nerespectdrii cu rea-credinfn a obligafiilor impuse, controlul de legalitate prevhzut de art, 5 parag. 4 din Convenfia europeand este incolporat, misurile fiind dispuse de cdtre un judecdtor
in cadrul unui proces contradictoriu, cu respectarea principiului egalit[(ii armelor gi al

dreptului la apdrare atdt prin propria persoanl, cdt gi prin intermediul unui avocat ales sau numit din oficiu, in privinla mlsurii intemdrii medicale, care se dispune pAnI la insindtogire, legiuitorul a reglementat un control judecdtoresc periodic al necesitdlii privdrii de libertate. Potrivit art. 432 alin. (4) C.proc.pen. judecitorul delegat cu execut[rile penale din cadrul judecdtoriei in a cdrei circumscriplie se afld unitatea sanitard la care s-a f6cut intemarea are indatorirea de a verifica poriodic, dar nu rnai t5,t'ziu de 6 luni, dacd intemarea medicald este necesard, avdnd obliga{ia de a t-iispule efectuarea unui raport de expertizd medico-legal6 in scopul stabilirii st6rii de siurdtate a persoanei intemate gi a necesit?ifii privdrii de libertate, Indiferent cle concluziile raportului de expertizd medico-legald judecdtorul delegat trebuie sd sesizeze judccitoria in a cirei circumscriplie se afld unitatea sanitarl la care s-a fEcut internarea, pentru ca aceasta sd se pronunte asupra necesitb{ii menfinerii, revocdrii sau incetdrii mdsurii intern[rii. De asemenea, unitatea sanitar[, procurorul sau persoana internatd poate sd incunogtinleze judecitoria in a c6rei circumscripfie se gisegte unitatea sanitard, pentru a dispune incetarea sau inlocuirea mdsurii privative de libertate.
Instanla astfel sesizatd trebuie sd se pronunfe cu celeritate in legdtura cu incetarea mdsurii interndrii sau inlocuirea acesteia cu mdsura obligdrii la tratament medical, pe baza concluziilor unui raport medico-legal intocmit de un expert sau a concluziilor unui medic specialist, desemnat de persoana internat[ sau de reprezentantul acesteia, ce a procedat la examinarea persoanei private de libertate. in cazul in care considerd necesar, instanfa poate proceda 9i la ascultarea experfului ce a intoc.mit raportul medicolegal sau a medicului specialist, dispoziliile procedurale de la audielea rnartorilor fiind aplicabile in mod corespunzdtor. Tot astfel, in cazul in care la dosarul cauzei nu existd
481
223
un raport de expertizE medico-legal5 (in ipoteza sesizdrii inaintate de unitatea sanitari, procuror sau persoana intematd), de procuror sau de persoana intematd instanja poate dispune efechrarea acestuia, in mdsura in care apreciazd cd celelalte mijloace de proba nu oferi o perspectivi clard asupra stdrii de s[ndtate a persoanei internate.
223. Calea de atac impotriva incheierii pronunfate de judecdtor in cursul urmlririi penale privind misurile preventive in dreptul romdn. Potrivit art. 1403 alin. (l) C.proc.pen., impotriva incheierii prin care judecdtorul dispune, in timpul urmdririi penale, luarea unei mlsuri preventive, revocarea, inlocuirea, incetarea de
drept sau prelungirea mdsurii preventive, precum gi impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventivd, invinuitul sau inculpatul gi procurorul pot face recurs la instanfa superioard in termen de 24 de ore de la pronun{are, pentru cei prezenti, gi de la comunicare, pentru cei lipsd. incheierea prin care judecdtorul respinge, in timpul urmdririi penale, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a mdsurii preventive nu este supusd niciunei cdi de atacr).
Dupi cum am ardtat mai sus, potrivit art. 5 parag. 4 din Convenfia europeand, procedura in fala judecatorului trebuie s[ fie contradictorie gi trebuie sd garanteze egalitatea armelor intre procuror gi cel privat de libertate. Astfel, invinuitul sau inculpatul gi procurorul au statut de pdr,ti egale in cadrul procesului penal. Curtea Europeand2) a ardtat cE una din exigen{ele unui proces echitabil este egalitatea armelor, ce implicd obliga{ia de a oferi fiecdrei pd(i posibilitatea rezonabila de a prezenta cauza sa in asemenea condilii care sd nu o plaseze intr-un net dezavantaj in raport cu adversarul sdu. Degi analiza legalitdlii misurii preventive este fbcutd de un judecator (controlul solicitat de art. 5 parag. 4 fiind incorporat), in cazurile in care legislalia permite exercitarea unei cdi de atac impotriva incheierii pronunlate de un judecdtor in materia revocbrii, inlocuirii sau incetdrii de drept a masurii preventive trebuie garantat principiul egalitd{ii armelor. Or, in aceast5 materie constatdm cI procurorul are posibilitatea de a declara recurs impotriva incheierii prin care judecdtorul dispune, in timpul urmdririi penale, revocarea, inlocuirea, incetarea de drept a mlsurii preventive, in condiliile in care in acest sens se pronun{ase gi LC.C.J., Sec}iile Unite, in recurs in interesul legii inainte de modificarea dispoziliilor art. 1403 alin. (l) C.proc.pen. prin decizia nr. XII/2005 (M. of. nr. I I 9 din 8 februarie 2006), ardtdnd c5: ,,incheierea pronunlatd in cursul urm[ririi penale, precum
gi in cursul judecdlii in primd instan!6 Ei in apel prin care a fost respinsi cererea de revocare, inlocuire sau incetare a arestdrii preventive, nu poate fi atacat5, separat, cu recurs". De asemenea, Curtea Constitulional5, intr-o jurisprudenld constantd, a re{inut ch lipsa unei cdi de atac impotriva incheierii de gedinfi prin care s-a respins cererea de revocare sau de incetare de drept a masurii arestdrii preventive nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiliei sau posibilita{ii de a se folosi c6ile de atac stabilite de legea procedurald - a se vedea, de exemplu: Plenul Curlii Constitulionale,Dectzianr.17612006 (M. Of. nr.238 din 16 martie 2006); Plenul Cu4ii Constitulionale, Decizianr.l4712006 (M. Of. nr.229 din 14 martie 2006). 2)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 24 februarie 1997, in cauza De Haes et Gijsels contra Belgiei, parag. 53; CEDO, hotdrdrea din 20 decembrie 2005,incauzaGuillemont contra FranJei, parag.42; CEDO, hotdrdrea din 27 aprilie 2000, in cauza Kuopila contra Finlandei, parag. 35-38.
r)
482
Dreptul la examinarea legalit6!ii m6surii privative de libertate
))a
invinuitul sau inculpatul privat de libertate nu are dreptul de a declara vreo cale de atac impotriva incheierii prin care judecdtorul respinge, in timpul urmdririi penale,
revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a mdsurii preventive.
in aceastd situalie apreciem cd persoana privatb de libertate se afl[ intr-o situafie de net dezavantaj fald de acvzarea reprezentatd de procuror, ceea ce atrage incilcarea principiului egalitetii armelor 9i a dispozi{iilor art. 5 parag.4 din Convenlia
europeand.
De legeferenda ar trebui reglementatd fie posibilitatea atacbrii gi de c[tre persoana privat[ de libertate a acestor incheieri, fie caracterul definitiv al tuturor incheierilor prin care judecdtorul se pronunld asupra revocdrii, inlocuirii sau incetf,rii de drept a mdsurii preventive. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea mdsurii preventive sau prin care s-a constatat incetarea de drept a acestei mdsuri nu este suspensiv de executare. Astfel, in cazul in care judecdtorul constati incetatd de drept masura arestdrii preventive, invinuitul sau inculpatul trebuie pus de indatd in libertate, incheierea
instanlei fiind executorie. Per a contrario, recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea, inlocuirea sau prelungirea mdsurii preventive este suspensiv de executare. De lege lata, sub aspect procedural invinuitul sau inculpatul arestat este adus in fafa instanfei de recurs unde este ascultat inprezenla apbritorului sdu gi a procurorului, a c[rui participare este obligatorie. Ascultarea are ca scop oferirea posibilitdlii persoanei private de libertate de a-gi face ap[r[ri prin propria persoand gi nu presupune luarea unei declarafii de cdtre instanJl potrivit procedurii reglementate la mijloacele de probd, ci numai consemnarea suslinerilor acesteia in practicaua incheierii. Ca exceplie, in cazul in care invinuitul sau inculpatul se aflI intemat in spital gi, din
cauza stdrii s6n5t[tii, nu poate fi adus in fafa judecdtorului sau cdnd, din cauzd de fo(a majord sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibild, recursul este judecat in lipsa acestuia, dar numai in prezenla apdrdtorului s6u, cdruia i se di cuvdntul pentru a
pune concluzii. Dosarul trebuie sd fie inaintat instanlei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se soluJioneazd in termen de 48 de ore, in cazul arestdrii invinuitului, gi in 3 zile, in cazul arestdrii inculpatului, instanla pronunlAndu-se in aceeagi zi prin incheiere. Recursul declarat impotriva incheierii prin care judecdtorul s-a pronunfat asupra prelungirii arestdrii preventive se solulioneazd inainte de expirarea duratei arestdrii dispuse anterior incheierii atacate. Controlul instanfei de recurs vizeazdatdt legalitatea, cdt gi oportunitatea ludrii misurii preventive. Cdnd instanla de recurs apreciazd ci misura preventivd este nelegald sau nu este justificat5, o revocd, dispundnd, in cazul arestdrii preventive, punerea de indatd in libertate a invinuitului sau inculpatului, dacd acesta nu este arestat in ahd cauzd. Prin urmare, se remarci preocuparea legiuitorului romdn pentru reglementarea unei proceduri rapide, publice gi contradictorii de verificare de cdtre o instan{d superioard a legalitalii gi oportunitdJii incheierilor pronunfate de cdtre judecdtor in cursul urmdririi penale privind mdsurile preventive privative de libertate.
483
224
cifii privind mtrsurile preventive. Conform
224. Calea de atac impotriva incheierii pronunfate de instan{i in cursul judeart. 141 alin. (l) C.proc.pen. incheierea datd in primd instanfa gi in apel, prin care se dispune luarea unei mdsuri preventive, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a mdsurii preventive, precum gi incheierea prin care se dispune mentinerea arestlrii preventive poate fi atacatl separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, in termen de24 rJe ore de la pronunfare, pentru cei prezen{i, gi de la comunicare, pentru cei lips6. incheierea prin care prima instanfi sau instanta de apel respinge cererea de revocare, inlocuire sau incetare de drept a mdsurii preventive nu este supusd niciunei c6i de atac. incheierea instanfei de recurs prin care se pronunld asupra mdsurilor preventive este definitivd. in acest sens, inalta Curte de Casafie gi Justifie a refinut c6, degi potrivit dispoziliilor art. 3002 raportat la art. l60b alin. (4) C.proc.pen., incheierile prin care se men{ine arestarea preventivd in cursuljudecdlii pot fi atacate cu recurs, aceste articole cuprind reglement6ri generale privind obligativitatea controlului periodic al misurii preventive, nonna speciald in materia cdilor de atac fiind cuprinsd in dispoziliile art.l4l alin. (l) C.proc.pen. Prin urmare, in cazul in care menlinerea mdsurii arestdrii preventive s-a fEcut inltaza art.3002 C.proc.pen., incheierea datd in cursul judecdlii recursului nu poate fi atacati separat cu recursr).
A se vedea I.C,C.J., seclia penal6, decizia penald nr. 5787/2005 disponibilS in Buletinul jurisprudenlei -Bazd de date, Ed. C.H. Beck. Tot astfel, Completul de 9 judecdtori al instan(ei supreme a ardtat c5: ,,Potrivit art. 129 din Constitu{ia Rominiei, revizuitE, ,,impotriva hotdrdrilor judec6toregti, pe4ile interesate gi Ministerul Public pot exercita ciile de atac, in condiliile legii". Agadar, posibilitatea provocErii unui control judiciar al hotdrArilor judecitoregti este statuati prin insdgi Legea fundamentalE. Din economia textului menfionat rezultd insd c6 hotdrdrile judecdtoregti, inclusiv hotf,ririle premergitoare, anticipatorii sau provizorii, dupi caz, sunt supuse cdilor de atac determinate de lege. Legea procesuali penali, prin norme imperative, a stabilit un sistem al cdilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiuljustifiei, pronunlarea de hotdrdrijudecdtoregti care sb corespundd legii gi adevdrului qi care, totodatS, sd evite provocarea oric6rei vdtdmdri materiale sau morale pd(ilor din proces. Or, potrivit art. 385r C.proc.pen., ,,incireierile pot fi atacate cu recurs, numai odatE cu sentinfa sau decizia recuratE, cu excep{ia cazurilor cAnd, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs". Agadar, prin textul mentionat a fost stabiliti regula generald potrivit cdreia incheierile pronunfate in primi instanlE, ca gi cele ale instanfei de apel, sunt supuse recursului, odat6 cu fondul. Pentru ca incheierile sd poatd fi atacate cu recurs, separat, inaintea pronunldrii in fond sau apel, dupl caz, hebuie ca acestea sd se tncadreze in excepfia prevlzuti de textul mentionat, adic[
sd fie prevdzute expres de lege.
I)
Or, cu referire la incheierile prin care, inbazaarl.l60b alin. (3) C.proc.pen., astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 109/2003, instanla a dispus in sensul menlinerii detenfiei preventive a inculpafului, legea procesual penald nu prevede expres cd aceasta este supusS recursului, separat de atacarea pe aceeagi cale a hotdrdrii ce se va pronunta in cauza penal6. In acest sens, sub denumirea marginald ,,calea de atac impotriva incheierii pronunfate de instan!6 in cursul judecd{ii privind rndsurile preventive", prin art. l4l C.proc.pen. s-a stabilit c6: ,,incheierea datd in primS instanfd gi in apel, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea, incetarea sau menfinerea unei mEsuri preventive ori prin care se constati incetarea de drept a arestdrii preventive, poate fi atacatd separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat',.
484
Dreptul la examinarea legalitEfii misurii privative de
libertate
224
Pentru acelea$i considerente exprimate mai sus apreciem cd persoana privatd de libertate se afl6 intr-o situalie de net dezavantaj fafd de acuzarea reprezentd de procuror, ceea ce atrage incilcarea principiului egalitdlii armelor gi a dispozifiilor art, 5 parag. 4 din Convenlia europeand. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea sau menlinerea unei mdsuri preventive ori prin care s-a constatat incetarea de drept a arestdrii preventive nu este suspensiv de executare. Per a contrario, recursul declarat irnpotriva
Agadar, prin dispozifia legald menfionatI, cu referire la cdile de atac ce pot fi exercitate impotriva incheierilor precizate de text, a fost stabilit principiul potrivit clruia sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs incheierile pronunfate in cursuljudecdrii in fond sau, dupi caz, in apel a cauzei penale. Prin art. l60b alin. (3) C.proc.pen., se prevede: ,,c6nd instanfa constatd cd tenreiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de liberlate sau cd existd temeiuri noi care
justificE privarea de libertate, instan{a dispune, prin incheiere motivatd, rnenlinerea arestlrii preventive", fEr6 a dispune c6, in cazul menfinerii detenliei preventive de c,ltre instanla sesizatd
cujudecarea recursului, incheierea poate fi atacald separat cu recurs. Dimpotrivi, prin alineatul ultim al textului menlionat se thce trirnitere la art. 160" alin. (2) C.proc.pen., in raport cu care sunt supuse recursului inctreierile determinate de art. l4l din
dispoziliile art. l60b C.proc.pen. nu reglementeazd o excep{ie de la regula generald stabilitii prin art. 385rdin acelagicod, ci, dimpotriv6, o consacrare a acesteia cu privire la incheierile prin care s-a dispus, de c6tre instan{a de recurs, men{inerea arestdrii preventive. Potrivit art. 385r alin. (3) C.proc.pen., ,,recursul declarat impotriva sentinlei sau deciziei se socote$te fbcut gi impotriva incheierilor (...)". Din economia acestrri din urrnh text legal rezultd cd, in afara excepfiei de la regula generalI, statuatd in art. 385r alin. (2) C.proc.pen., incheierile date in cursul judecelii urmeazd, sub aspectul cdilor de atac cdrora acestea suut supuse, regirnul juridic general al hotdrdrii ce se va pronunla in cauzl, in acea etap[ procesual[. insi, in raport cu dispoziliile art. 385r C.proc.pen., cu referire la trotdrdrile judecdtoreqti
susceptibile a nedefinitive.
acelagi cod. Ca atare,
fi
atacate cu recurs, sunt supuse acestei
cii
de atac hotrirArile judecdtoregti
Or, hotdrdrea prin care solufioneazi recursul este definitivd, potrivit distincliilor stabilite prin aft. 417 C.proc.pen., aga incdt impotriva acesteia nu se poate declara un nou recurs. Ca atare, in raport cu dispoziliile legale menlionate, nici incheierile pronunfate de instanfa de recurs, in cursul judeclrii acestei c6i de atac cu solu{ionarea cireia a f<rst sesizatd, nu sunt supuse recursului. in consecinli, cum deciziile pronunfate in recurs, definitive gi executorii fiind, nu sunt supuse niciunei cdi ordinare de atac, iar incheierea prin care, irr cursul judecirii recursului, a fost men[inuti mdsura detenfiei preventive a inculpatului nu se incadreazd in excepfia previzutd de art. 385' alin. (2) C.proc,pen., acesta nu poate solicita, in lipsa temeiului legal, reformarea incheierii pe aceasti cale. Or, a recunoaqte unei incheieri o cale de atac neprevdzut6 de lege, pentru hotdrdrea ce se va pronunfa in cauz6, respectiv recunoagterea unei cdi de atac in alte situalii decdt cele prevdzute de legea procesual penaltr, constituie o incilcare a principiului legalitelii acestora gi, din acest motiv, apare ca o solufie inadmisibild in ordinea de drept." (a se vedea I.C.C.J., completul de 9 judec6tori, decizia penald nr. 17912006, disponibilh in B.J. - Bazd de date).
485
225
Dreptul la libertate
Ei
la siguranfa persoanei
incheierii prin care s-a dispus revocarea, inlocuirea sau prelungirea mdsurii preventive
este suspensiv de executare.
Spre deosebire de art. 1403 alin. (3) C.proc.pen. care prevede situatii de exceptie in care judecarea recursului se poate face gi in lipsa persoanei private de libertate, dispoziliile art. l4l C.proc.pen. nu stipuleazd o asemenea ipotez6. Agadar, prezen].;a inculpatului la judecarea recursului este obligatorie. Aceastd reglementare are mari neajunsuri, intrucAt impiedicd judecarea cu celeritate a caii de atac declarate de persoana privatd de libertate, care nu poate fi adusd in fala instanJei din motive excepfionale, motive care in unele circumstanfe pot duce la constatarea lipsei cerinfei necesitilii sau proporlionalitdfii mdsurii preventive cu scopul urmdrit. Apreciem cd de lege ferenda ar trebui reglementatd gi in acest caz posibilitatea judecdrii in lips6 a persoanei private de libertate.
225. Respectarea custodiei judiciare la locul de definere. Potrivit art. 81 din

Legea nr. 21512006: ,,retinerea gi arestarea preventivd in cursul urmdririi penale se executd in centrele de relinere gi arestare preventivd, care se organizeazd gi functioneazi in subordinea Ministerului Administraliei gi Internelor, iar arestarea preventiv[ in cursul judecdlii se executd in secliile speciale de arestare preventivd din penitenciare sau in centrele de arestare preventivd de pe ldng[ penitenciare, care se organizeazd gi funclioneazd in subordinea Administrafiei NaJionale a Penitenciarelor." Dacd in cazul fazei de judecatd persoana arestati preventiv se afld incarceratd in secfiile speciale de arestare preventivd din cadrul AdministraJiei Nafionale a Penitenciarelor, ce funclioneazd in subordinea Ministerului Justifiei, in schimb in faza de urmdrire penali centrele de relinere gi arestare preventivd se organizeazd gi funcfioneazd in subordinea Ministerul Internelor gi Reformei Administrative. Aceastb reglementare dd posibilitatea unui acces nelimitat gi necondilionat al organelor de urmdrire penall la persoana privatd de libertate. Or, in sistemul Convenliei europene, persoana privatd de libertate se afld in custodia poliliei sau procurorului numai pAna la data la care un magistrat independent gi imparlial dispune asupra stdrii sale de libertate. Dispunerea arestdrii preventive are ca efect gi scoaterea persoanei private de libertate din custodia anchetatorilor gi trecerea acesteia intr-o custodie judiciard, astfel ci locul de delinere nu trebuie s[ mai fie plasat sub autoritatea Ministerul Internelor gi Reformei Administrative. Habeas corpus, garantat de art. 5 din Convenlia europeand, presupune nu numai accesul la o procedurd de contestare a priv[rii de liberate, ci gi garanlia ci de indatd ce mdsura arestbrii preventive este dispusd de cdtre un magistrat independent gi imparlial persoana privatl de liberate sd nu mai fie plasati in niciun mod sub autoritatea organelor
de
urm[rire penal6. In aceste condifii, accesul poliliei sau al procurorului in mod absolut la persoana
privatb de libertate, indiferent sub ce motiv, reprezintb o incdlcare a garan{iei custodiei judiciare a persoanei private de libertate.
486
Termenul rezonabil al arestdrii
preventive
226
Secfiunea a 5-a. Termenul rezonabil al arestirii preventive

226. Termenul rezonabil al arestdrii preventive. Noliune. Domeniul de aplicare. 227. Perioada de timp luatd in considerare. 228. Noyiunea de termen rezonabil potrivit de art. 5 parag. 3 Si, respectiv, art. 6 parag. I din Convenlia europeand. 229. Criterii de apreciere a rezonabilitdlii arestdrii preventive.
226. Termenul rezonabil al
arestirii preventive. No{iune. Domeniul de apli-
carer). Curtea Europeand a ardtat cd2) art. 5 din Convenlia europeand, care incepe prin afirmarea dreptului oricdrei persoane la libertate 9i la siguranfd, determind gi cazurile gi condiliile in care este permis s5 se deroge de la acest principiu, in special in vederea menlinerii ordinii publice, care impune reprimarea infrac{iunilor. Agadar, este esen{ial ca, in situalia in care persoana este in stare de detenlie, instanlele nationale sd aprecieze dacd termenul care a curs inaintea judecdrii acuzatului a depdgit la un moment dat limitele rezonabile, adicd acelea ale sacrificiului care, in circumstan{ele cauzei, ar putea in mod rezonabil sd fie impus unei persoane prezumate a fi nevinovatd. Cu alte cuvinte, detenfia provizorie a unui acuzat nu poate fi men{inuti dincolo de limitele ei rezonabile. in acest sens art. 5 parag.3 din Convenjia europeand a reglementat institulia termenului rezonabil al arestdrii preventive prevdzind ci: ,,Orice persoand arestati sau
definuti, in condiliile previzute de paragraful I lit. c) din prezentul articol, (...) are dreptul de a fi judecatd intr-un termen rezonabil sau eliberatd in cursul procedurii". Dispoziliile art. 5 parag. 3 se referl numai la privarea de libertate dispusd in temeiul art. 5 parag. I lit. c) cu care formeazl, un tot unitar in privinla situaliei celui arestat in vederea aducerii sale in fa{a autoritdlii judiciare competente, atunci cdnd existd motive verosimile de a se bdnui c[ a sdvdrgit o infracfiune sau cdnd existd motive temeinice de a crede in necesitatea de a-l impiedica sd sdvdrgeascd o infracfiune sau sb fuga dupd
sdv6rgirea acesteias).
Curtea European[ a considerat cd a) avdnd in vedere legdtura de esen!6 dintre parag. 3 9i parag. I lit. c) ale art. 5, o persoani condamnat6 in primd instanli gi aflatd in stare de detenfie in timpul judeclrii propriului apel nu poate fi considerat6 ca delinutd in vederea aducerii sale in fa{a autoritlfi judiciare competente, atunci cAnd existd motive verosimile de a bdnui c[ a sdvdrgit o infrac{iune pentru care a fost condamnatd, O persoand condamnati in primb instan{6, fie cd a fost sau nu in stare
I)Pentru o analizd detaliatd a institutiei, a se vedea B. Bouloc, Les d6lais en matidre de rdtention, de garde d vue et de d6tention provisoire au regard de la Convention Europ6enne des Droits de L'Homme, in Revue de science criminelle, 1989, p. 69 gi urm. 2) A se vedea CEDO, hotdrArea din 27 iunie 1968, in cauza Wemhoff contra Germaniei, parag. 5 al secliunii ,,in drept". 3) A se vedea CEDO, hotdrArea din 22 februarie 1989, in cauza Ciulla contra Italiei,
parag. 38.
a)
se vedea
CEDO, hotdrdrea din 28 martie 1990, in cauzaB contra Austriei, parag. 39. 487
227
in situalia precizatb de art. 5 parag. I persoanelor pebaza condamndrii, chiar 9i lit. a), care autorizeazdprivarea de libertate a nedefinitive, pronunfate de cdtre un tribunal competent, caz ce presupune atdt o constatare a vinovdliei consecutive stabilirii, potrivit legii, a comiterii unei infracfiunii, cdt 9i aplicarea unei pedepse sau a altor mdsuri privative de libertate.
de detenfie pdnl in acel moment, se gdsegte 227, Perioada de timp luatl in considerare. Momentul de la care incepe sd se calculeze durata termenului rezonabil (dies a quo) este cel de la care persoana acuzatd este refinut[ sau arestatir). Ca excepfie, perioada in care o persoand este arestatd in vederea extrdddrii nu intrd sub sfera de aplicabilitate a art. 5 parag. 3, pe de o parte, pentru cI este intemeiatd pe dispoziliile art. 5 parag. I lit. f) 9i, pe de altd parte, pentru cd in aceastb perioadd persoana privat[ de libertate este sub jurisdicfia altui stat2). Sfhrgitul perioadei ce trebuie luat in considerare (dies ad quem) se raporteazd la momentul pronunldrii unei hotdrdri de condamnare in primd instanfd, chiar nedefinitivd, sau la momentul punerii in libertate3). Curtea Europeand a apreciat c[, dupd pronun{area unei hotdrdri de condamnare, privarea de libertate a unei persoane este intemeiatd pe cazul specificat in art. 5 parag. I lit. a) din Convenfia europeand, neavdnd drept scop aducerea unei persoane in fala autoritdtii competente4). in situalia in care arestarea preventivd a fost precedatb de o perioadd de privare de libertate de altd naturb sau in leglturd cu o altd acuzalie, aceastd din urmd perioadd nu va fi luatl in considerare la stabilirea duratei totale a privarii de libertate gi a caracterului rezonabil al acesteia5). in scopul analizei respectdrii prevederilor art. 5 parag. 3 din Convenfia europeand, la aprecierea duratei totale a privdrii de libertate vor fi luate in considerare toate perioadele de timp in care o persoand a fost arestatd pentru aceeagi aarzalie, in cazul in care ulterior punerii in libertate iniliale, a fost rearestatd6). Totugi, Curtea Europeand, in
A se vedea CEDO, hoterarea din 22 mai 1984, in cauza De Jong, Baljet Ei Van den Brink contra Olandei, parag. 67 , 7 5. 2) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 519. 3) A se vedea; CEDO, hotdr6rea din 12 decembrie l99l,in cauzaToth contra Austrei, parag. 66; CEDO, hotilrireadin2T iunie 1968, in cauza Wemhoffcontra Germaniei, parag. 9 al secfiunii ,,in drept"; CEDO, hotirdrea din 6 aprilie 2000, in cauza Labita contra ltaliei, p arag.147;CEDO, hotlr6rea din 8 august 2006, in cauza Huseyin Esen contra Turciei, parag. 7 7. a) A se vedea CEDO, hotdrArea din 12 ianuarte2007, in cauza Solmaz contra Turciei, parag.23-33. Pentru o analizd criticd a acestei jurisprudenfe, a se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 520. in sus{inerea opiniei curtii Europene, a se vedea: D.J. Harris, M. U'Boyle, C. Warbrick, op. cit., p. 138; J.-F. Renucci, Traitd de Droit Europ6en des droits de I'homme, op. cit., p.322-323. 5) A se vedea E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in p. van Dijk, F. van Hoof A. Van RiJn, L. Zwaak,Theory andpractice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.492. 6) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 19 februarie 2008, in cauza Yalcin contra Turciei, parag. 36-38; CEDO, hotirdrea din 26 iunie 1991, in cauza Letellier contra Franfei, parag.34.
488
r)
Termenul rezonabil al arestirii
preventive
228
unele cazuri, degi existau dou[ perioade de privare de libertate, a constatat incdlcarea condiliilor art. 5 parag. 3 prin analiza separatd a acestorar). in ceea ce privegte persoanele condamnate in primS instanfi, durata arestdrii preventive a acestora pe parcursul judecdrii apelului gi/sau a recursului se analizeazd din perspectiva art. 6 parag. I din Convenfia europeand privind dreptul la un proces
echitabil2).
228. Nofiunea de termen rezonabil potrivit de art. 5 parag. 3 gi, respectiv, art. 6 parag. I din Convenfia europeani.3) Articolul 5 parag. 3 din Convenfia europeanl se aplicd numai in cazul persoanelor arestate preventiv in faza de urmdrire
penald, precum gi in fazajudecdlii in primd instanfd, gi are ca scop garantarea dreptului la libertate al unei persoane prin evitarea rnentinerii acesteia in detenJie pentm o duratl de timp excesivd.
Articolul 6 parag. I din Convenfia europeand se aplici tuturor persoanelor implicate intr-o procedurd civilI sau penal6, in aceastd din urm[ ipotezd indiferent dacd sunt sau nu in stare de arest, gi are ca scop protejarea acestora contra lentorii excesive a procedurii. in materie penal[, art.6 parag.I vizeazl,in special, sd evite prelungirea pe o perioadl prea mare de timp a incertitudinii cu privire la soarta celui acuzat.
Termenul rezonabil prevdzut de art. 5 parag. 3 incepe sd se calculeze (dies a quo) de la data la care persoana acuzatf este retinutd sau arestatii gi se sfhrgegte (dies ad quem) la momentul pronunfdrii unei hotiirdri de condamnare in primd instanfd, chiar nedefinitivd. Termenul rezonabil prev6zut de art. 6 parag. I in cauzele penale are ca punct de plecare (dies a quo) momentul in care eSte formulatd o ,,acuzatie in materie penalii",
r)
se vedea
CEDO, hotiir6rea din 27 noiembrie 1991, incanza Kemmache contra Franfei,
parag.4648.
A se vedea CEDO, hotirdrea din 27 iunie 1968, in cauza Wemhoff contra Germaniei, parag. 9 al secfiunii ,,in drept". 3) Pentru o analizd detaliatE, a se vedea: B. Bouloc, Procddure pdnale, Dalloz, 21" 6dition, 2007,p.4445; S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, Litec, 4' ddition, 2008, p. 360-363;
2)
J.-F.Renucci,Trait6deDroitEuropdendesdroitsdel'homme,op. cit.,p.325-326;E.Bleichrodt, Right to liberty and security of person, it P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak,
Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.491492;J. Velu, R. Ergec, La Convention europdenne des droits de I'homme, Ed. Bruylant, Bruxelles, 1990, p.292 Si urm.; "/. Velu, R. Ergec,Les notions de ,,d6lai raisonnable" dans les articles 5 et 6 de la Convention Europ6enne des Droits de L'Homme, in Revue trimestrielle des droits de I'homme, vol. 2, nr. 5ll99l, p. 137 9i urmi M. Picard, P. Titiun, Article 5$ 3, in L.-E. Peuiti, E. Decaux, P.-H. Imbert, La Convention EuropCenne des Droits de L'Homme. Commentaire article par article, op. cit.,p.2l7-227i P. Lambert Les notions de,,ddlai raisonnable" dans la jurisprudence de la Cour Europdenne des Droits de L'Homme, in Rewe trimestrielle des droits de I'homme, vol. 2, nr. 511991,p.3-21;J.-F. Flauss, Le,,ddlai raisonnable" au sons des articles 5(3) et 6(l) de la Convention Europdenne des Droits de L'Homme dans la jurisprudence frangaise, in Revue trimestrielle des droits de I'homme, vol.2, nr. 5ll99l,p.49-59;J. Lestrades, Les delais des articles 5 et 6 de la Convention Europdenne des Droits de L'Homme, Th. Nice, 2000.
.1.1
489
229
definitd de Curtea Europeandr) ca ,,notificare oficiald provenitd de la o autoritate competentd a invinuirii de a fi sdv6rgit o fapt[ penal6, ceea ce corespunde ideii de consecinle importante cu privire la situalia persoanei suspectate". Ca moment final (dies ad quem), Curtea Europeand se raporteazd la momentul pronunJdrii unei hotdrdri definitive de condamnare sau de achitare, respectiv incetarea procesului penal (a unei
solu{ii finale in cauzd).
i\.
Curtea Europeand2) aardtat cd, prin raportare laart.6 parag. 1, durata rezonabild a se apreciazd in fiecare cauzdinparte, in funclie de circumstanfele sale, dupd urmdtoarele criterii: complexitatea cauzei in fapt 9i in drept, comportamentul pdrtilor, comportamentul autoritdfilor gi importanta pentru pdrli a obiectului procedurii. Durata rezonabild a deten{iei conform art.5 parag.3 se apreciazdtot in concreto, dar instanfelor nalionale le revine obligafia sE argumenteze cu probe motivele prelungirii detenfiei. Persistenla motivelor plauzibile cu privire la sbvArgirea unei infracfiuni nu mai este suficientd dupd o anumitd perioad[ de timp, trebuind relevatd existenfa fie a pericolului de fug[, fie a riscului sdvdrgirii unor noi infracfiuni, fie protejarea ordinii publice, fie a modului in care a fost instrumentatcazul de c6tre autoritAli (complexitate, desesizdri, perioadele de stagnare ale anchetei). Prin urmare, este posibil ca durata procedurii sd nu incalce prevederile art. 6 parag. 1, dar durata arestdrii preventive sd depdgeascd termenul rezonabil prev5zut de art. 5 parag. 3t). De asemenea, se poate reline gi ipoteza contrarS, in care durata arestirii preventive nu incalcd exigenfele art.5 parag.3, dar durata procedurii depSgegte termenul rezonabil prev[zut in art. 6 parag. la).
procedurii
229, Criterii de apreciere a rezonabi[tnfii
arestlrii preventive. Curtea Euro-
peand analizeazd, pe de o parte, dacd temeiurile invocate de autoritalile nafionale au fost relevante gi suficiente pentru ajustifica privarea de libertate, iar, pe de altd parte, dac[ autoritdlile na]ionale competente au depus o ,,diligenfd speciald" in desfbgurarea procedurii, in vederea evitdrii prelungirii acesteia cu perioade in care detenlia putea fi evitatd. a) Temeiuri relevante Si suficiente. Curtea Europeand a ardtats) cd nu este fezabll a explica conceptul termenului rezonabil printr-un numdr fix de zile, sdptdm6ni, luni sau ani sau in diferite perioade de timp in funclie de gravitatea infracliunii. intr-o jurisprudenld constantd6) Curtea de la Strasbourg a stabilit criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al arest[rii preventive.
CEDO, hot6rdrea din l5 iulie 1982,in cauza Eckle contra R.F.G., parag.73. se vedea CEDO, hotdrdrea din 10 februarie 1995, in cauza Allenet de Ribemont contra Franfei, parag.47. 3) A se vedea CEDO, hot[rdrea din l0 noiembrie 1969, in cauza Stogmuller contra Austriei. a) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 28 martie 1990, in cauzaB contra Austriei. 5) A se vedea CEIO, hotdrArea din 10 noiembrie 1969,incauza Stogmuller contra Austriei, parag.4 al secliunii ,,in drept". 6) A se vedea: CEDO, hot6r6rea din 2l februarie 2008, in cauza Matskus contra Rusiei, patag.57; CEDO, hotdrdrea din l9 februarie 2008, in cauza Yalcin contra Turciei, parag. 36-38;
2)
r)
490
Termenul rezonabil al arestdrii preventive
229
in primul rAnd, caracterul rezonabil al unei perioade de detenlie nu poate fi apreciat in abstracto,ci de la caz la caz, in funcfie de tras[turile specifice ale acestuia. Menlinerea
cauzd determinati, arestarda-preventivd nu depdgegte o perioadi.r.gzonabild. In acest

scop gi avdnd in vedere ..rp..tur.u principiului prezumliei de nevinovfriel?umritalite trebuie sd ia in considerare -toate ggumentele pentru gi impotriva unei necesitdli de interes public, c*ard silustifice o indepdrtare de la regulaliberHilii individualegicare'*d constituie considerentele pentru hot[rdrea autoritdtilor de a respinge cererea de punere
in libertate.
Articolul 5 parag. 3 din Convenfia europeand nu impune o obliga{ie autoritbfilor

sesizate cu o cerere de liberare de a rdspunde fiecdrui argument invocat de persoana privatd de libertate. Garanlia ar fi lipsitd ins[ de substanld dacd judecdtorul ar trata ca irelevante sau nu ar lua in considerare fapte concrete invocate de persoana privati de libertate gi care ar fi de naturd a aduce un dubiu asupra existen{ei condiliilor esenfiale
ale legalitdlii detenfiei in sensul Convenliei europene. in acest context argumentele pentru sau impotriva punerii in libertate nu trebuie sd fie generale 9i abstracte'). fn al treilea rdnd, persisten{a unei suspiciuni rezonabile cd persoana arestatd a comis qua noii'p{nfii' fegalitatea"luXffr}i-meqfldeiii o iq{!g9f1gn9 ioadd de timp'aceastl condilie nu mai este g-i stdrii de a Europeanl stabilegte dacd restuf motivelor suficientd. invocate de autoritdfile judiciare au continuat sd justifice privarea de libertate, fiind ,,pertinente gi suficiente". Nu cade in sarcina persoanei private de libertate sd probeze existenla unor temeiuri ce trebuie sd conducd la punerea sa in libertate. Astfel, Curtea Europeand a constatat o inc[lcare a art. 5 parag.3 in condiliile in care autorit5lile nafionale au apreciat cd se impune prelungirea duratei privdrii de libertate a reclamantului atdta timp cAt acesta
1 arest, in
CEDO, hotdrdrea din 8 noiembrie 2007, in catza Lelievre contra Belgiei, parag. 90; CEDO, hotdrdrea din 4 mai 2006, it cauza Celejewski contra Poloniei, parag. 40; CEDO, hotdrdrea din 6 aprilie 2000, in cauza Labita contra Italiei, parcg. 752 9i urm.; CEDO, hotarArea din 26 ianuarie I 993, in cauza W contra Elvefiei, parag. 30-40; CEDO, hotirArea din 24 august I 998, in cauza Contrada contra Italiei, parag. 5l-57; CEDO, hotdrArea din l8 decembrie 1996,incauza Scott contra Spaniei, parag.74; CEDO, hotirdrea din 23 septembrie 1998, in catza I.A. contra Fran{ei, parag. 102; CEDO, hot6rdrea din 26 octombrie 2000, \n cauza Kudla contra Poloniei, parag.110-ll1; CEDO, hotdrdrea din 9 ianuarie 2003, in cauza Shishkov contra Bulgariei, parag. 58. De asemenea, pentru o analizd detaliatE, a se vedea C. Guery, Ddtention provisoire, Dalloz, Paris, 2001, p.44-46. r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 30 septembrie 2004, in cauza Nikolova contra Bulgariei, parag.6l; CEDO, hot6rdrea din 3 octombrie2002,incatza Smirnova contra Rusiei, parag. 63; CEDO, hotdrdrea din l l iulie 2006,in cauza Boicenco contra Republicii Moldova, parag. 142.
491
229
Dreptul la liberlate 9i la siguranla persoanei
nu a probat existenfa unor circumstanfe excepfionale gi nu a fdcut dovada unor fapte concrete care nu justificau prelungirea detenlieir).
Prelungirea de trei ori a privdrii de libertate prin utilizarea de fiecare datd de c[tre instanli a unor formulIri identice (de exemplu, fafd de natura infracfiunii qi de probatoriul existent), flrd a ardta temeiurile pentru care se dispune privarea de libertate, constituie o incilcare a prevederilor art. 5 pang.3, deoarece dd nagtere la dubii cu
privire la caracterul justificat al mdsurii2). Tot astfel, in mai multe hotirdri de condamnarea a Rusiei, Curtea de la Strasbourg aardtat cdnu sunt satisf6cute exigenfele art. 5 parag. 3 din Conven{ia europeand,,dacd.
instanlele au prelungit privarea de libertate a reclamantului bazdndu-se in mod esenfial pe gravitatea infracfiunilor gi folosind formule stereotipe care parafrazau temeiurile arestdrii preventive din codul de procedurd penald, fdr[ sd explice aplicabilitatea lor in cauzd sau sb aibd in vedere mdsuri preventive alternative3). in cauza Yalcin contra Turcieia), Curtea Europeand a considerat cd respingerea tuturor cererilor de liberare provizorie formulate de reclamant, pe parcursul celor 4l de gedinfe de judecatS, prin invocarea aceloragi motive (motivare stereotipi), in condiliile in care privarea de libertate s-a intins pe o duratd de gase ani gi jumdtate (23 octombrie 1996 - 5 octombrie 1999 9i 4 mai 2000 - 18 decembrie 2003), constituie o incdlcare a prevederilor art. 5 parag.3. Curtea Europeand a apreciats) cd art. 5 parag.3 nu impune o obligalie autoritd{ilor na{ionale sd dispund punerea in libertate a suspectului pe motive medicale. Analiza compatibilititii stdrii de sdndtate a persoanei private de libertate cu continuarea detenliei trebuie examinat[ in primd instanfd de autoritdlile nalionale pe temeiul art. 3 din Convenfia europeantr, instanlele nefiind obligate sd dispund eliberarea acesteia pe motive medicale sau plasarea ei intr-un spital civil pentru a beneficia de un anumit tratament medical. Cu toate acestea, Curtea Europeand a constatat ca odatd cu trecerea timpului gi av6nd in vedere numirul gi natura actelor de autoagresiune ale reclamantului din inchisoare, a devenit din ce in ce mai evident cd privarea acestuia de libertate nu mai servea scopului ,,de a fi judecat intr-un termen rezonabil" prevdzut de art. 5 parag. 3.
r)
se vedea CEDO, hotirArea din 26 iunie 2001, in cauza
Ilijkov contra Bulgariei,
parag. 85-86. 2)A se vedea: CEDO, hot6rirea din 8 iunie 1995, in cauza Mansur contra Turciei, parag. 55; CEDO, hotdriirea din 22 noiembrie 2002, in cauza Lavents contra Letoniei, parag.73. r)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 2l februarie 2008, in cauza Matskus contra Rusiei, parag. 59-65; CEDO, hotdrArea din 2 martie 2006, in cauza Dolgova contra Rusiei, parag. 38; CEDO, hotirdrea din 7 aprilie 2005, in cauza Rokhlina contra Rusiei, parag. 63; CEDO, hotlrArea din 8 februarie 2005, in cauza Panchenko contra Rusiei, parag. 9l; CEDO, hotbr6rea din 4 mai 2006, in cauza Ambruszkiewicz contra Poloniei, parag. 33. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 19 februarie 2008, in cauza Yalcin contra Turciei, parag. 36-38. 5)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 26 octombrie 2000, in cauza Kudla contra Poloniei, parag. 93; CEDO, hotSrirea din 2l decembrie 2000, in cauza Jablonski contra Poloniei" parag. 82-84.
492
Termenul rezonabil al arestSrii
preventive
229
in cauza Pyrak contra Polonigit), Qurtea Europeani a retinut cI privarea de libertate

a
reclamantului (fost pregedinte al unei cooperative agricole, in v6rstii de 58 de ani, fdrd cazier, gi fhr[ afiacuzat de siv6rgirea unei infracfiuni cu violentd) care s-a intemeiat
pe necesitatea de a asigura buna desfdgurare a procesului penal gi evitarea riscului ca acesta s[ se sustragd de la proces (apreciat pe baza faptului cd reclamantul gi-a schimbat locuinfa 9i a lipsit la mai multe gedinle de judecatd), a fost justificati in faza ini1ial6, insd gi-a pierdut din relevanfi odatd cu trecerea timpului. Astfel, s-a considerat cI degi art. 5 parag. 3 din Convenfia europeani nu obligd autoritdlile sI elibereze o persoand in considerarea stirii sale de slndtate, totugi la prelungirea mdsurii privative de libertate trebuie sI aibd in vedere acest aspe ctla analizanecesitblii continu[rii detenliei gi a ludrii unei misuri preventive altemative, care sd fie aptl sd asigure prezenla reclamantului la proces. Existenfa gi persisten{aunorindicii serioase cuprivire lavinovd(iapersoanei acuzate, precum gi gravitatea infrac{iunii sdvdrgite nujustificd in sine o deten}ie indelungat62). -i*p.:e-y-qqt!ve. !rybggs.p,p9-,flp-ortez-g gi la alte criterii ca: I exercitdrii uno, pt"iiiniiiupra martoiiioi qi alieiffiA"rii un-.<-în1-t.g.ri intre coacuzafi, fdricolul de a se sustiilge pid;iiuritor, risdri leneiSi"rii uqor nol mttactrunl. in privinfa apdrdrii ordinii publice, Curtea Europeand a ariltat3) cd anumite infrac{iuni, prin gravitatea deosebitd gi reac}ia publicului, pot crea o stare de nelinigte capabil6 sdjustifice temporar detenlia preventivd, dar acest factor poate fi pertinent gi suficient numai daci se bazeazd pe fapte capabile sd demonstreze cd eliberarea acuzatului tulbur6, in mod real, ordinea public6. Detenlia nu rimdne legitimi decdt daci ordinea
p
p
deteyligi peand
q1t
lrebuie s? serveascd
n p
tembrie 2004) sub acuzalia de luarea de mit6, s6vdrgit6
a apreciat cA autoritdtile
lungirea
3.'
14 sep-
poliliei, pentru motivul
cadrul privarea de libertate este necesard pentru aducerea sa in fala autoritdtilor competente. Chiar dacl reclamantul fusese demis din polilie in mai 2002 gi trimis in judecatd de mai bine de un an 9i jumitate, instanfa a continuat si facd referire
cE
in funcfia avutd in
A se vedea CEDO, hotdrdrea din 12 februarie 2008, in cauza Pyrak contra Poloniei, parag.46-50. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 19 februarie 2008, in cauza Yalcin contra Turciei, parag,37;CEDO, hotdrdrea din l8 iulie 2006, in cauza Baltaci contra Turciei, parag. 48; CEDO, hotir.irea din 5 aprilie 2005, in cauza Ali Hrdrr Polat contra Turciei,parag.25; CEDO, hotiirirea din 27 august l992,in cauza Tomasi contra Frantei, parag. 85-99. 3) A se vedea CEDO, hotdrdrea din26 iunie 1991, in cauza Letellier contra Frantei,
parag.5l.
a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din parag. 59-65.
r)
2l
februarie 2008, in cauza Matskus contra Rusiei,
493
229
in motivarea privdrii de libertate la calitatea
sa de polifist. De asemenea, pe perioada de libertate instanta a extins motivele acesteia acorddnd un rol preponderent gravitalii acuzaliilor aduse impotriva reclamantului gi/sau naturii infrac[iunilor, dar nu a luat in considerare absolut deloc faptul cd reclamantul are o regedinfd statornic5, referinle favorabile de la locul de muncd, familie, precum gi faptul c5 nu era cunoscut
privirii
cu antecedente penale. Instanfa european6 a mai ardtat cd degi durata maximd a detenfiei previzute in dreptul intem nu a fost deptrgiti, aceasta nu reprezinti un element hotirdtor in aprecierea rezonabilite$i duratei arestdrii preventive in sensul art, 5 parag. 3 din Convenfia europeand, avdnd in vedere c[ aceasta se raporta numai la pedeapsa prevdzut[ de lege pentru acuzafiile aduse de citre procuror gi nu putea fi revizuitd pe cale judiciard').
in cauza Labita contra ltaliei2) Curtea European6 a constatat c6, dacd la luarea mdsurii arestirii preventive au existat suspiciuni rezonabile cu privire la sdvdrgirea unei infracliuni, in continuare nu au mai existat alte motive pentru ca detenlia sd fie prelungitd, autoritdlile italiene nereugind sd demonstreze cd reclamantul, care nu avea cazier judiciar 9i al cdrui rol in organizalia de tip mafiot a fost infdligat ca minor (procurorul cerAnd o pedeapsd de trei ani), ar prezenta vreun pericol pentru ordinea public[. in cauza Z. contraletoniei3) s-a relinut cd motivele prezentate de autoritei in considerentele hotlrdrii prin care a fost prelungit[ privarea de libertate a reclamantului au
fost generale gi abstracte, nefiind de naturd s5 satisfaci cerinfele art. 5 parag. 3, intrucdt degi autoritdfile nafionale au fbcut referire, in general, la antecedentele penale ale reclamantului gi la existenla pericolului de a savdrgi noi infracfiuni, nu au ardtat cum acestea pot constitui un pericol social serios care sdjustifice privarea de libertate sau, in condiliile respect[rii prezum]iei de nevinovdtie, de ce interesul public prevaleazl fafi de dreptul la libertate al persoanei. Cu referire la riscul exercitlrii unor presiuni asupra martorilor gi al realizdrii unor inlelegeri intre coacuzafi, Curtea Europeand a refinut4) cd instanfele trebuie sd justifice acest temei al prelungirii detenfiei, dar cd jurisdicfiile nafionale au apreciat in mod justificat acest risc prin raportare la natura infracfiunii de care era aaJzat inculpatul gi extrema complexitate a cauzei. intr-o altd cauzds\, Curtea Europeand a constatat ce a existat de la inceput un risc generic de a se exercita presiuni (campanii de intimidare in acelagi sens, a se vedea CEDO, hotirArea din l4 decembrie 2006, in cauza Shcheglyuk contra Rusiei, parag. 49-50. 2) A se vedea CEDO, hotirdrea din 6 aprilie 2000, in cauza Labita contra Italiei, parag. I 39- I 65, in care reclamantul arestat doi ani gi gapte luni (2 I aprilie 1992 - 12 noiembrie 1994) fiind acuzat de apartenenfd la Mafia, pebaza invinuirilor aduse de un singur martor (Pentito - fost mafiot care coopereaz6 cu autoritdfile), a fost achitat la l2 noiembrie 1994. 3)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 24 ianuarie 2008, in cauza Z. contra Letoniei, parag. 78. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 iunie 1968, in cauza Wemhoff contra Germaniei, parag. 13-14 al secliunii ,,in drept".
5) A se vedea CEDO, hotararea din 27 august 1992, in cauza Tomasi contra Franfei, parag.95-99.
r)
494
preventive
229
a martorilor, amenintdrile la adresa unui coinculpat care se afla la originea acuzdrri gi care a incercat sd se sinucida), dar acestea s-au atenuat pe parcursul procedurii, pierzdndu-gi din importanfd odati cu trecerea timpului. in cuuza Dudek contra Polonieir) Curtea Europeand a considerat cA autoritefle au intdmpinat dificultdli in determinarea faptelor gi a gradului de responsabilitate al fiecdruia dintre cei treisprezece acuzali care au acfionat in gruparea criminall. Astfel, s-a acceptat cd necesitatea de a obline numeroase informa{ii din mai multe surse, coroborati cu descoperirea in cursul investigafiei a unor noi suspec{i, au
constituit suficiente temeiuri pentru prelungirea detenfiei reclamantului de-a lungul perioadei necesare pentru terminarea investigafiei, pentru intocmirea rechizitoriului gi administrarea probelor propuse de acuzat. Curtea Europeani a concluzionat ci riscul presiunii asupra coacuza{ilor gi a martorilor era mare, avdnd in vedere faptul cd reclamantul era acuzat de trafic de persoane, droguri gi ob{inerea de profinrri din prostitufie, iar victimele erau deosebit de lulnerabile. in cauza Debboubt alias Husseini Ali contra Frantei2) s-a refinut cd fald de natura infracliunii de care eraacuzatreclamantul (apartenen![ laorganizaliide tip mafiot) gi de legbturile personale ale acestuia cu mulli martori, teama autoritdfilor ci, odatd eliberat, va exercita presiuni asupra martorilor ori c[ va proceda la distrugerea probelor a fost justificat5. Aceste aspecte au constituit motive pertinente 9i suficiente pentru privarea iniliala de libertate, dar acest caracter s-a pierdut, in mare parte, odatd cu trecerea timpului gi audierea martorilor. Curtea Europeand a ardtat c[ instanJele franceze nu au motivat, de o manierd precisd, in ce mdsurd eliberarea reclamantului ar contribui la realizarea temerilor exprimate odatb cu trecerea timpului. Pericolul de a se sustrage procedurilor este cel mai des invocat caz de cdtre autoritatile nafionale ca temei al privdrii de libertate. Acesta nu poate fi evaluat numai pe baza gravitd(ii pedepsei pe care acuzatul riscd s[ o primeascS, ci luAnd in considerare o serie de alli factori relevanfi, care fie confirmd existenta acestui pericol, fie il diminueazd, astfel incdt sd nu poatdjustifica detenlia preventivd3). Dac6 gravitatea pedepsei la care acuzatul se putea agtepta in caz de condamnare poate fi in mod legitim relinute ca fiind de naturd sd il incite sd se sustragd, riscul sustragerii descregte pe m[sura prelungirii detenfiei, pentru cd imputarea duratei acesteia asupra pedepsei privative de libertate la care cel definut poate aprecia cd va fi condamnat este de naturd sd il
r) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 20 martie 2001, in cauza Dudek contra Poloniei, puag. l7 -22, in care s-a retinut cd reclamantul a fost arestat preventiv doi ani qi opt zile (25 iulie 2001
viol gi tulburarea linigtii publice, fiind achitat pentru acuzafia de crimi organizatd gi condamnat
la un an gi gapte luni inchisoare pentru acuzalia conex6. 2)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 9 noiembrie 1999, cauza Debboubt alias Husseini Ali contra Franlei, parag. 42-48. 3)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 2l februarie 2008, in cauza Matskus contra Rusiei, parag.6l; CEDO, hotdrirea din I martie 2007,in cauza Belevitski contra Rusiei, parag. 101; CEDO, hotdrdrea din 31 iulie 2000, in cauza Jecius contra Lituaniei, parag. 94; CEDO, hotdrdrea din 26 iunie 200l, in cauza Ilijkov contra Bulgariei, parag. 8L
august 2003) sub acuzalia de crimd organizatd, trafic de persoane gi trafic de droguri,
495
229
facd sd considere aceastd eventualitate ca mai pu{in de temut gi sd reducd tentafia de a se sustrage. Alte circumstanfe, precum caracterul celui interesat, moralitatea sa, domiciliul, profesia, resursele de care dispune, relafiile de familie, legiturile de orice fel cu fara in care este supus urmdririi penale sau judecSlii pot fie sI confirme existenfa unui pericol de sustragere de la urmdrire saujudecatd, fie sd conducb la concluzia cd detentia provizorie nu se mai justificd. in cauza Letellier contra Franleir), Curtea Europeand aardtatcd riscq!-eU se apreciazS numai pebaza gravitdfii pedepsei la care este expus reclamantul. Acesta-tie-briie aprEciafli pdbaza-unb? eleinenie pbrtihente care fie sd-i confinne exiSten[a, fie sdJ facd str aparl atdt de redus incdt s[ nu mai poatd justifica detenlia. in situalia in care sigurul motiv pentru menfinerea detenfiei este teama ci acuzatul se va ascunde gi nu se va mai prezenta ulterior la proces, acesta trebuie eliberat dacd este in m[surd sd furnizeze garanfii adecvate ctr se va ptezenta. in cauza Barfuss contra Republicii Cehe2), Curtea Europeani a constatat cd starea financiard precard a reclamantului, care era acuzal de oblinerea frauduloasd a unui numdr mare de credite bancare, gi gravitatea pedepsei pe care acuzatul o risca au constituit motive temeinice pentru privarea acestuia de libertate. in cauza W contra Elvefiei3), Curtea Europeani a statuat cb autoritdtile judiciare elvetiene au re{inut
in mod
intemeiat existenfa riscului de
fugi
(reclamantul 9i-a
transferat domiciliul in Monte Carlo, a cdldtorit des in Germania, Anglia, precum gi in Statele Unite ale Americii, av6nd numeroase legdturi in afara fdrii, a declarat in mai multe rdnduri cd intenfiona sd se mute in Statele Unite ale Americii, dispundnd gi de un important capital in afara fdrii, ca gi de mai multe pagapoarte), precum 9i pericolul de a influenla aflarea adevErului (acuzatul a incercat s5 qtearg6 toate urmele infracfiunii falsificdnd sau distrugdnd registrele contabile gi incercdnd sX influenteze martorii), au constituit motive pertinente gi suficiente pentru privarea de libertate, In cauza Punzelt contra Republicii Cehea), instan{ele nalionale au constatat c[ existd temeiuri suficiente gi relevante pentru a se considera cd existl riscul de fug[, avdnd in vedere cd anterior petentul s-a sustras procedurilor ascunzdndu-se in Germania, ci avea numeroase contacte profesionale in afara ferii gi cd risca o pedeapsd relativ mare. Chiar gi in situalia in care existd un pericol de sustragere de la proceduri, privarea de
r)
se vedea CEDO, hotirArea din 26 iunie 1991,
in cauza Letellier contra Franfei,
parag. 35-53, in care reclamanta a fost arestat6 preventiv doi ani gi noui luni (8 iulie 1985 l0 mai 1988) sub acuzatia de complicitate la asasinarea sofului sdu, fiind condamnatd la trei ani de inchisoare, 2) A se vedea CEDO, hotirirea din 3l iulie 2000, in cauza Barfuss contra Republicii Cehe , parag. 69.
r)
din26 ianuarie 1993, in
cauza W contra Elvetiei,
parag. 30-40, in care s-a retinut cd reclamantul a fost acuzat de infractiuni economice impreun6 cu alli gase complici, constAnd in mai multe escrocherii in gestionarea a peste gaizeci de societ6li, fiind arestat patru ani gi condamnat la unsprezece ani de inchisoare. a)A se vedea CEDO, hotirdrea din 25 aprilie 2000, in cauza Punzelt contra Republicii Cehe,
parag.76.
496
preventive
229
libertate pentru o perioadd de 5 ani gi I I luni nu ar putea fi justificat[ pe temeiul art. 5 parag. 3r). in privinla riscului de a sdvdrgi noi infrac[iuni, Curtea European62) a artrtat cd un judecdtor este indreptdlit, in mod rezonabil, sd finl seama de gtavitatea consecinfelor infracfiunilor pe care este blnuit cd le-a slvdrgit cel in detenfie gi sI considere cI existl riscul considerabil al repetlrii lor. Simpla referin[d la antecedentele penale ale unei persoane nu este suficientd pentru justifica a un asemenea riscr). in cauza Assenov contra Bulgarieia), Curtea Europeanl a constaiat c[ autoritilile bulgare au stabilit in mod intemeiat ci existd riscul ca reclamantul sd sdvdrgeascl noi infrac{iuni, fati de faptul cd acesta a sivdrgit peste 16 infractiuni de t6lh6rie, unele dintre ele chiar 9i dupd inceperea urmdririi penale impotriva sa 9i audierea de cdtre procuror. in doctrini a fost pus sub semnul intrebdrii acest temei, aritindu-se cd nu este conciliabil cu prezumlia de nevinovdtie, atdta timp cdt implic[ faptul cd suspectul in fapt a sivdrgit deja una sau mai multe infrac{iunis).
b) Diligenla speciald in desJdsurarea procedurir. ln mdsura in care motivele invocate de autoritdlile nafionale satisfac cerinfele menfionate mai sus, Curtea Europeani
trebuie s[ stabileasci dacd autoritdfile nafionale competente au depus o ,diligenld speciald" in desfbgurarea procedurii, care nu a fost prelungit[ cu perioade in care
detenfia putea fi evitatd. in ceea ce privegte modul in care s-a desfEgurat procedura in fafa autoritiifilor nalionale, Curtea EuropeanS a aretal.6, cb trebuie finut seama de complexitatea cazului gi cd nu trebuie pierdut din vedere cd, dacd un acuzat in stare de detenlie are dreptul la tratarea cu prioritate gi celeritate a cazului sdu, aceasta nu trebuie sd dduneze eforturilor judecdtorilor de a lSmuri toate aspectele de fapt, de a da atdt apiririi, cAt gi acuz6rii posibilitatea.de a-gi furniza probele 9i argumentele 9i de a nu se pronunta decdt dupd o maturi chibzuinp asupra existentei infractiunii gi a pedepsei. Trebuie avut in vederea
volumul dosaruluiT), prelungirea procedurii intr-o cauzi nu foarte complexd datoritii conexdrii acesteia cu o alt[ cauzd de o mare complexitate vizdnd sivdrgirea infracfiunilor de trafic de droguri de cdtre o grupare infracfionalds), numdrul martorilor citali pentnr
din 5 iulie 2001, in cauza Erdem contra Germaniei, parag. 44. CEDO, hotirirea din I august 2000, in cauza P.B. conha Franfei, parag. 142-158. 3) A se vedea CEDO, hotdrirea din l7 martie 1997 ,in cauza Muller contra Franfei, pang. 44. a) A se vedea CEDO, hotdriirea din 28 octombrie 1998, in cauza Assenov contra Bulgariei, parag. 156 9i urm. proceedings, op. cit., p. 526. ') A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal 6)A se vedea CEDO, hotlirdrea din 28 martie 1990, in cauzaB contra Austriei,parag.45. 7) A se vedea CEDO, hotdrdrea din l8 decembrie 1996, in cauza Scott contra Spaniei, parag, 83. 8) A se vedea CEDO, hot?irdrea din 13 iulie 1995, in cauza Van der Tang contra Spaniei,
se vedea CEDO, hotiirdrea
r)A
2)A
se vedea
parag.75. 497
229
a
Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei de instan![ in aducerea martorilorr), complexitatea
fi audiafi gi diligenla manifestate
anchetei, numdrul inculpafilor, necesitatea administrdrii unor mijloace de probd prin comisie rogatorie intemafionald2), atitudinea procesuald a reclamantului3). in aceastd ultimd privin!6, in doctrinda) s-a remarcat cd nu se impune ca reclamanfii s[ aibd o atitudine de cooperare cu autoritelilejudiciare gi nupotfi acuzati cdprofitd de prevederile legii nalionale in scopul apdrdrii propriilor drepturi. Existb o diferenld find intre aceastd situalie gi comportamentul procesual ce depdgegte aceasti limitd, constdnd in atitudinea de obstrucfionare a justifiei, ce contribuie la intArzierea procedurilor. De asemenea, trebuie {inut seama gi de perioadele de timp in care ancheta a stagnat sau de lentoarea procedurii. Astfel, in cauza Assenov contra Bulgarieis), Curtea European[ a constatat cd in intervalul septembrie 1995 - septembrie 1997 nu s-au strdns probe noi, inculpatul fiind interogat o singurd datd in martie 1996 gi trimis in judecatd de procuror in septembrie 1996, prin acest mod de desflgurare a procedurii de cltre autoritdfile bulgare fiindu-i incdlcat dreptul garantat de art. 5 parag. 3 din Convenlia europeand. De asemenea, in cauza Tomasi contra Fran!ei6), Curtea Europeand a stabilit cd motivele invocate de autoritefile franceze pentru respingerea cererilor de revocare a arestdriipreventive (gravitateainfrac{iunilor, apdrareaordinii publice, riscul exercitdrii unor presiuni asupra martorilor, pericolul de sustragere de la ancheti) au fost pertinente, dar gi-au pierdut din importan{d odatd cu trecerea timpului. Analizdnd modul in care s-au desfbgurat procedurilejudiciare, Curtea Europeand aardtat cA autoritelle franceze nu au aclionat cu promptifudinea necesari, cd ancheta ar fi putut fi scurtatd in mod considerabil, in lipsa intdrzierilor nejustificate din noiembrie 1983-ianuarie 1985 gi mai 1986-aprilie 1988. Prin urmare, Curtea Europeand a ajuns la concluzia cd arestarea preventivb a depdgit o duratd rezonabil[ ce nu putea fi atribuitd nici complexitdlii cazului, gi nici comportamentului reclamantului.
r)
2)
din
iulie 2000, in cauza Trzaska contra Poloniei,
parag. 68,
A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 28 martie 1990, in cauzaB contra Austriei, parag. 45; CEDO, hotdrdrea din 10 noiembrie 1969,in catza Matzenetter contra Austriet, parag. 12. r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din I 8 septembrie 2001 , in cauza Kalashnikov contra Rusiei, parag.75. a) A se vedea K. Reid, APractitioner's Guide to the European Convention on Human Rights, 2"d Edition, Ed. Thomson, Sweet &Maxwe11,2004,p.425. 5) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 1998, in cauza Assenov contra Bulgariei, parag. 156 9i urm.; CEDO, hotdrdrea din 7 aprilie 2005, in cauzaCalleja contra Maltei,
parag. 139-165.
se vedea CEDO, hotdrArea din 27 august 1992,in cauza Tomasi contra Franfei, parag.75-l03,incarereclamantulafostarestatcincianigigapteluni(23martie1983 -22octombrie 1988), fiind acuzat de siv6rgirea infracliunilor de omor, tentativd la omor, delinere ilegali de arme gi munilii, refindndu-se c6 ar fi luat parte la un atac impotriva centrului de recreere al Legiunii Strdine de la Sorbo-Acagnano, ce s-a soldat cu moartea unei persoane gi rdnirea gravd a alteia. La 22 octombrie 1988, Curtea de Apel din Bordeaux a dispus achitarea reclamantului 9i punerea sa de indati in libertate.
5)A
498
Termenul rezonabil al arestSrii
preventive
229
Tot astfel, in cauza Svipsta contra Lituanieir), Curtea Europeand a admis cd inifial gravitatea infrac{iunii de care era acuzatd reclamanta putea legitima prin ea insdgi privarea de libertate, dar ci motivele invocate pentru justificarea deten{iei gi-au pierdut din insemndtate odatd cu trecerea timpului (cu atAt mai mult dupb terminarea urmdririi penale), in special riscul ca reclamanta sd impiedice buna desfrgurare a urmdririi penale sau sd influenleze aflarea adev[rului, pe mlsurd ce parchetul a descoperit elemente probatorii ce o acuzau. Or, Curtea Europeand a constatat cd motivarea actelor procesuale prin care s-a dispus prelungirea stdrii de arest a rAmas tot timpul aceeagi gi a devenit evident insuficientd pentru a satisface exigenlele art. 5 parag. 3 din Convenlia europeand. De asemenea, s-a relinut ci perioada cuprinsd intre I I octombrie 2001 (data sesizdrii instanlei) 9i 26 iunie 2002 (data audierii reclamantei in fala primei instanle) a reprezentat un,,timp mort", nefiind efectuat niciun act de procedurd. Curtea Europeand a constatat, agadar, cd motivele invocate de autoritafile nafionale nu sunt de natur[ s[ justifice detenlia prelungitd a reclamantei. i.r cuuru Zannouti contra Frari{ei2), Curtea Europeand a stabilit nesocotirea art. 5 parag. 3 datoritd lipsei de diligenle din partea autoritelilor in desfbgurarea procedurilor, ce a dus la incetinirea cursului procesului, gi anume: desemnarea unui expert in anul 1994 pentru efectuarea unei expertize genetice privind victimele incendiului din 1992, audierea concubinei reclamantului prezentd la locul sdvdrgirii infracliunii abia in anul 1996 prin comisie rogatorie, fird nicio explicalie cu privire la tardivitatea acestei iniliative, efectuarea primelor confruntdri cu martorii abia dupi doi ani de la sivdrgirea infracliunii, neaudierea inculpatului arestat intre l8 noiembrie 1994 - 14 mai 1996.
Pe de altd parte,
in cauza Contrada contra Italiei3), Curtea Europeand a constatat cd
reclamantul a fost menlinut in detenlie 40 de luni in cursul urmdririi penale gi restul perioadei pe parcursuljudec[fii in primi instanfd, iar parchetul a desfbgurat o activitate de investigalie foarte complex[ audiind 250 de martori (in special poliligti gi magistrafi avdnd competenfe in lupta impotriva mafiei) sau coinculpafi pentru fapte conexe, a
se vedea CEDO, hotdrdrea din 9 martie 2006, in cauza Svipsta contra Letoniei, parag. iunie I 1 l-l 13, in care reclamanta a fost arestatd preventiv doi ani, trei luni gi treizeci de zile 2000 - l3 septembrie 2002) sub actzalia de a fi organizat comiterea unei infrac{iuni de omor, victima fiind geful unui departament din cadrul Agenliei Nafionale de Privatizare. Pentru aceastd
r)
(l
faptd, reclamanta a fost condamnatd la doudzeci de ani de inchisoare. 2) A se vedea CEDO, hotdrArea din 3l iulie 2000, in cauza Zannor,tti contra Franfei, parag. 44-47,in care reclamantul a fost arestat preventiv cinci ani gi doudzeci 9i trei de zile (5 mai 1993 - 28 octombrie 1998) sub acrzalia de distrugere prin incendiere urmati de moartea mai multor persoane, infracliune pentru care a fost condamnat. Autoritaflle franceze au argumentat prelungirea stdrii de arest pentru a gaftntaptezen{a celui acuzat lajudecat5, evitarea riscului de a se sustrage, lipsa unui domiciliu, neexercitarea vreunei profesii pe teritoriul Franlei, dificultatea identificdrii victimelor gi a martorilor ca urrnare a faptului cd acegtia locuiau f6rd forme legale, evitarea riscului de a se exercita presiuni asupra martorilor. 3) A se vedea CEDO, hot6rArea din 24 august 1998, in cauza Contrada contra ltaliei, parag. 45-68, in care reclamantul, care indeplinea func!ia de director adjunct al serviciilor secrete civile pentru Sicilia 9i Palermo, a fost acuzat de asociere la organizalii mafiote, fiind arestat doi ani, gapte luni gi gapte zile (24 decembrie 1992 - 3l iulie 1995).
499
230 -
efectuat o comisie rogatorie intemationald, a audiat martori sub acoperire (Pentito fost mafiot care coopereazd cu autoritdfile), aflafi in penitenciarele din Roma sau Padova, au fost efectuate confruntdri, precum gi 30 de audieri ale acuzatului. Prin urmare, instanla europeanl a statuat cd autoritilile italiene gi-au fondat in mod rezonabil detenlia pe motive pertinente gi suficiente gi cd procedura a fost desf6guratd fdrd perioade de inactivitate, nefiind incllcate astfel dispozitiile art. 5 parag. 3 din
Conven{ia europeani. ln cauza Pantano contra Italieir), Curtea Europeand a considerat c[ durata totald a arestirii nu poate fi apreciatii ca fiind excesivd, findnd cont de gravitatea faptelor, de complexitatea de necontestat a cauzei ce a presupus o procedurd impotriva organizaliilor mafiote, indreptatd impotriva a patruzeci gi patru de persoane acuzate de sdv6rgirea a mai mult de gaizeci de infracfiuni gi care a presupus efectuarea unui numlr mare de acte de urm6rire penal6. in privinta complexitilii cauzei, Curtea Europeand a ardtatcd procedura in materia cauzelor vizdnd grupuri criminale organizate este incontestabil un factor ce atrage o investigafie complexd gi de lungd durat6. Cu toate acestea, nu poate fi justificatd nici in aceastd materie o arestare preventiv[ de mai mult de cinci ani prin raportare la
exigenlele art.5 parag.3 din Convenlia european62). Tot astfel, s-a constatat lipsa de diligenli a autoriteflor in desf6gurarea procesului penal, in condiliile in care persoana acl'tzatl de sdvdrgirea unei infracfiuni care se afla in stare de arest a fost audiatd pentru prima oar[ in cauz[ la mai bine de un an de la
data trimiterii in judecatd3l.
jurisprudenfi
$2. Termenul rezonabil al arestirii preventive
in dreptul romAn gi in
230. Generalildli. 231 . Prelungirea mdsurii arestdrii preventive. 232. Verifcarea legalildlii fi lemeiniciei stdrii de arest dupd sesizarea instanlei prin rechizitoriu.
233. Verificarea legalitdlii Si temeiniciei stdrii de arest in cursul judecdlii.

234. Jurisprudenla instanlelor romdne in materia termenului rezonabil al ares-
ldrii prevenlive.
230. Generalitifi. Pdnn la modificdrile legislative intervenite in anul 2003, prin revizuirea Constituliei gi prin adoptarea Legii nr. 28112003a),nici Constitufia Romdniei,
r) A se vedea CEDO, hotirirea din 6 noiembrie 2003, in cauza Pantano contra Italiei, parag. 5775, in care reclamantul a fost arestat preventiv aproximativ doi ani gi noui luni pentru apartenenfa la un grup mafiot. Curtea Europeand a avut in vedere natura fenomenului criminalitiilii organizate
9i, in special, a celui mafiot, gi a considerat
ci
sunt necesare
misuri
de precaufie pentru protejarea
siguranfei publice, prelungirea misurii arestbrii preventive nedepdgind o duratli rezonabili gi neexistdnd in cauzi nicio aparenf5 de arbitrariu. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 4 mai 2006, in cauza Celejewski contra Poloniei,
parag. 40; CEDO, hotSrdrea
din 19 decembrie 2006, in carza Adamiak contra Poloniei,puag.3T. 3)A se vedea CEDO, hotirdrea din l2 februarie 2008, in cauza Pyrak conha Poloniei, parag.52. o M. Of. nr. 468 din I iulie 2003.
500
Termenul rezonabil al arestErii
preventive
231
nici Codul de procedurd penale nu reglementau institufia termenului rezonabil al arestirii preventive, astfel cd aceastd garanfie putea fi invocatd in fafa instanfelor romdne, in temeiul art. 5 parag. 1 lit. c) 9i parag. 3 din Convenfia europeand. Prin articolul I pct. 86 din Legea nr. 28112003 au fost modificate dispoziliile art. 159 C.proc.pen. in materia prelungirii mdsurii arestbrii preventive in cursul urmdririi penale, prevtrzdndu-se in alin. (13\ teza finald cd ,,durata totald a arestdrii preventive in cursul urmiririi penale nu poate depdgi un termen rezonabil, gi nu mai mult de 180 de zile". De asemenea, prin art. I pct. 88 din aceeagi lege au fost introduse alin. (2) $i (3)r) la art. l60h C.proc.pen. potrivit cirora arestarea preventivi a inculpatului minor intre 14 gi l6 ani in cursul urmdririi penale nu poate sd depdgeasc6, in total, un termen rezonabil gi in orice caz nu poate depigi 60 de zile, iar arestarea preventivl a inculpatului minor mai mare de 16 ani in cursul urmlririi penale nu poate s6 depdgeascd, in total, un termen rezonabil gi in orice caznu poate depdgi 90 de zile. Prin Legea nr.429120032r privind revizuirea Constitufiei Romdniei a fost modificat art.23 din legea fundamentald, prevdz6ndu-se in alin. (5) 9i (6) ce in cursul urmlririi penale arestarea preventivb se poate dispune pentru cel mult 30 de zile gi se poate prelungi cu cite cel mult 30 de zile, frrd ca durata totald sd depigeasci un termen rezonabil, gi nu mai mult de 180 de zile. Totugi, legislalia romdnd nu face referire la incidenla institutiei termenului rezonabil in materia judecdlii in primd instanfi, fiind astfel aplicabile direct pentru aceastl fazd a procesului penal prevederile art. 5 parag. 3 din Conven{ia europeand gi jurisprudenfa
Cu(ii Europene in aceasti materie.

nului rezonabil al arestirii preventive jurisprudenla Curlii Europene.
Apreciem cd de lege ferenda ar trebui reglementd aplicabilitatea instituliei terme9i in faza judecifii in primd instanli in acord cu
231. Prelungirea misurii aresttrrii preventive. in cazul in care temeiurile care au determinat arestarea inilialn impun in continuare privarea de libertate sau existd temeiuri noi care sd justifice privarea de libertate, procurorul care supravegheazd sau efectueazl urmdrirea penald poate formula propunere de prelungire a arestirii preventive, inainte de expirarea duratei privdrii de libertate dispuse anterior in cauzd. Apreciem cd procurorul care este incompatibil, potrivit art.49 alin. (4) C.proc.pen., sd refacd urmdrirea penald dupd restituirea cauzei de citre instan!5 este incompatibil sd formuleze o propunere de prelungire a arestirii preventive3). Referatul intocmit de procuror prin care se solicitd prelungirea arestdrii preventive trebuie si cuprind[: temeiurile de fapt gi de drept pentru care se solicit?i prelungirea
rr
Astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 109/2003 (M. Of. nr. 748 din 26 octombrie
2003).
M. Of. nr. 758 din 29 octombrie 2003. acelagi sens, a se vedea opinia separatl Ia incheierea nr. 18i2005 a Curfii de Apel Bucuregti, in A. Nedelcu, I. Matei, D. LupaScu, Culegere de practici judiciarf, in materie penal6,
2)
3)in
2005, Ed, Universul Juridic, Bucuregti, 2006, p. 95. 501
231
(menfinerea temeiurilor aresterii inifiale sau aparitia unor temeiuri noi de arestare preventivi), motivarea necesitAlii gi proporfionalitdlii prelungirii privlrii de libertate fald de scopurile urmdrite (cu referire gi la actele de urmdrire penal[ ce urmeazd a fi efectuate in cauzl). Propunerea de prelungire a arestirii preventive se solufioneazd de instanla cf,reia
i-ar reveni competenla sI judece cauzain fond sau de instanta corespunzdtoare in grad acesteia in a cdrei circumscriplie se afl6 locul de de{inere, locul unde s-a constatat sdvdrgirea faptei prevdzute de legea penald ori sediul parchetului din care face parte
procurorul care efectueazd sau supravegheazd urmlrirea penalS. Daci arestarea a fost dispusl de o instan!6 inferioarl celei competente sd acorde prelungirea, propunerea de prelungire se inainteazf, instanfei competente, la momentul soluliondrii propunerii, sdjudece cauza in fond, Procurorul are obligafia inaintdrii dosarului la instanfd, impreund cu propunerea de prelungire a arestdrii preventive, cu cel pulin 5 zile inainte de expirarea duratei arestdrii preventive (termen de recomandare), dosarul put6nd fi consultat de apirdtor. Propunerea de prelungire a arestdrii se solutioneazd in camera de consiliu, de un singur judecitor, indiferent de natura infracfiunii, in prezenfa inculpatului') a cdrui asisten![ juridic[ este obligatorie gi cu participarea procurorului. Apreciem cd judecdtorul care a solufionat propunerea de luare a misurii arestdrii preventive nu este incompatibil sd participe la solufionarea propunerii de prelungire a mdsurii arest[rii preventive, neputdndu-se constata, in aceste ipoteze, lipsa de imparfialitate obiectiv[ a judecdtorului datoritd cumulului de funcfii judiciare, Tot astfel, judecdtorul care a solufionat o propunere de prelungire a mlsurii arestdrii preventive poate participa la solufionarea unei alte propuneri de prelungire a arestdrii preventive. In aceste situalii nu se poate reline c[ ar exista o aparenfd de lipsd de impa4ialitate a acestuia (testul subiectiv al imparfialitd{ii) fal5 de natura analizei pe care o face judecdtorul, care solufioneazd propunerea in funcfie de datele existente in dosar la momentul pronunfdrii in cauzd, iar nu raportat la datele ce existau in dosar la momentul solufiondrii propunerii de arestare preventivd sau de prelungire a arestdrii preventive, anterior dispuse, apreciind pe baze noi legalitatea, temeinicia, necesitatea sau proporfionalitatea acestor mdsuri. Dacd la luarea mdsurii arestdrii preventive art. l49t alin. (3) C.proc.pen. prevede obligafia instanfei de a incunogtinfa avocatul ales sau din oficiu cu privire la ziua gi ora solutiondrii propunerii de arestare, art. 159 C.proc.pen. nu reglementeazd, o asemenea obligalie, de lege latafiindinsarcina avocatului ales al inculpatului sd depund diligenle pentru a se prezenta la solufionarea propunerii de prelungire a arestdrii preventive. De lege ferenda. apreciem ci se impune reglementarea expresi a obligaliei instanfei de a incunogtinfa in sensul celor invocate mai sus.
Potrivit art. 159 alin. (4) C.proc.pen.: ,,in cazul in care inculpatul arestat se afld intemat in spital gi din cauza stdrii sdntrtdtii nu poate fi adus in fafa judecdtorului sau cdnd, din cauz6 de forfl major6 sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibild, propunerea va fi examinatl in lipsa inculpatului, dar numai in prezen{a apdritorului, ciruia i se dd cuvdntul pentru a pune concluzii", 502
r)
Termenul rezonabil al arest6rii preventive
231
Judecitorul se pronun{6 asupra propunerii de prelungire a mdsurii arestZirii preventive in termen de24 de ore de la primirea dosarului gi comunicd incheierea celor lipsi
de la judecatd in acelagi termen.
Judecitorul poate admite propunerea procurorului gi dispune prelungirea mdsurii arestdrii preventive pe o duratd de cel mult 30 de zile, verificdnd in acelagi timp ca durata totald a privdrii de libertate in cursul urmdririi penale sd nu depdgeascd un termen rezonabilgi,inorice caz,ntrmaimultde 180 dezile, saupoatedispunerespingerea propunerii de prelungire a misurii arestiirii preventive ca neintemeiatd. Prelungirea mdsurii arestdrii preventive se poate dispune dacd temeiurile care au determinat arestarea initiale impun in continuare privarea de libertate sau existd temeiuri noi care sd justifice privarea de libertate. Astfel, trebuie motivatd in concret existenta unor suspiciuni rezonabile cu privire la sdvdrgirea infracfiunii pentru care se efectueaz[ urmdrirea penal[, existenla, la momentul dispunerii solufiei, a vreunui caz prevdzut de art. 148 C.proc.pen., caracterul necesar gi propo4ional'r al prelungirii mdsurii privative de libertate'cu scopurile urm5rite (asigurarea bunei desfrgurdri a procesului penal, impiedicarea sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urm6rirea penal6, de lajudecati ori de la executarea pedepsei etc.)2). 4.. In privinla criteriilor de apreciere a rezonabilitd{ii duratei mdsurii arestdrii preventive, instanlele trebuie sI se raporteze la jurisprudenfa Curfii Europene in aceastd materie. in concret, considerdm cI prin stabilirea unei durate maximale a arestirii preventive in cursul urmdririi penale (180 de zile, respectiv 60 sau 90 de zile in cazul minorilor), numai in situalii excepfionale (de exemplu, lipsa totald de diligen{d a anchetatorilor in conducerea urmlririi penale) s-ar putea refine depdgirea termenului rezonabil al arestdrii preventive in cursul urmdririi penale. DacI in dosarul de urm[rire penala nu a mai fost efectuat niciun act procesual sau procedural sau dacd riscul de sustragere de la proceduri, de influenlare a martorilor de distrugere a probelor nu mai existd sau s-a estompat, dac[ durata arestdrii preventive a expirat sau mdsura privativd de libertate nu mai este proporfionald cu scopul urmirit sau nu mai este necesard pentru buna desfEgurare a urmdririi penale, judecdtorul poate dispune respingerea cererii de prelungire a acesteia. incheierea prin care s-a solulionat propunerea de prelungire a arestdrii preventive poate fi atacatd cu recurs de procuror sau de inculpat in termen de 24 de ore de la pronunlare, pentru cei prezenli, sau de la comunicare, pentru cei lipsd.
se vedea CEDO, hoterarea din l8 martie 2008, in catzaLadent contra Poloniei, parag. 55. 2) Un reper important in analiza necesit6f i gi proporlionalitalii il reprezintd considerente Cu4ii de la Strasbourg, care in cauza Lelievre contra Belgiei a aritat cd prelungirea arest[rii preventive trebuie sA apar6 ca ultima solulie ce se justificd numai in cazurile in care toate celelalte optiuni disponibile sunt insuficiente. in cazul in care autorit[file competente sunt chemate sd se pronunfe asupra caracterului rezonabil al arestdrii, le revine obligatia de a verifica dacd nu existd mdsuri alternative care sd inlocuiascd privarea de libertate (CEDO, hotdrdrea din 8 noiembrie 2007, in cauza Lelievre contra Belgiei, parag,97).
l)A
503
232
Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea arestdrii preventive nu este suspensiv de executare. Recursul trebuie solufionat cu celeritate inainte de expirarea duratei arestdrii preventive dispuse anterior incheierii atacate. Cu toate acestea, dac[ din anumite imprejuriri solutionarea recursului impotriva incheierii prin care s-a dispus prelungirea mlsurii arestiirii preventive nu poate avea loc in acest termen, nu sunt incidente in cauzl niciun fel de sancliuni procedurale ca urrnare a acestei intiirzieri (putdndu-se analiza eventuala abatere disciplinard a magistralilor), inculpatul privat de libertate bucurdndu-se de garanfiile prevlzute de Convenfia europeand impotriva arbitrariului ca urmare a dispunerii prelungirii arestitrii preventive de cltre unjudecdtor. in schimb, dacd recursul declarat impotriva incheierii prin care a fost respinsd propunerea de prelungire a mdsurii arestdrii preventive nu este solufionat pdnd la data
implinirii duratei pentru care anterior
s-a dispus luarea sau prelungirea acesteia, mtrsura
preventivd privativ6 de libertate inceteazd de drept.

232. Verificarea legalittrfii qi temeiniciei sttrrii de arest duptr sesizarea instanfei
sesizarea instanfei de c[tre procuror prin rechizitoriu, in cauzele in care inculpatul este trimis in judecatd in stare de arest preventiv, judecdtorul cdruia ii este repartizat[ aleatoriu spre judecare cavza are obliga{ia sd verifice din oficiu legalitatea 9i temeinicia arestirii preventive, inainte de expirarea duratei aresttrrii preventive. Curtea Constitulionall a ardtat, in mod intemeiat, cd dispoziliile art. 300' C.proc. pen. dau expresie prevederilor constitu{ionale ale art. 23 alin. (4) gi art. 23 alin. (6) din Constitulier). ,,Critica in sensul cd verificlrile impuse de textul de lege (...) se situeazl in afara judec[1ii, constituind o fazi administrativi, de circuit a dosarului, nu poate fi refinutii c6tii vreme, aga cum se poate constata, art. 300' din Codul de procedurd penali este cuprins in Titlul II al Pe4ii speciale a Codului de procedurd penal6, intitulat chiar
,,Judecata"2).
r)
prin rechizitoriu. Dupi
in care este obligatorie
in acest sens, intr-o alti decizie, instanfa de contencios constitulional a refinut c5: ,,situafiile punerea in libertate a inculpatului sunt urmdtoarele: daci temeiurile
care au determinat arestarea preventivi au incetat, respectiv dacd instanfa constate ci nu existtr temeiuri noi care str justifice menfinerea privdrii de libertate. Or, simetric ai ca o consecinf6 logicd a acestor prevederi constitufionale, preluate, de altfel, in art.300r alin. (2) din Codul de procedurd
penal6, nu se poate susfine c6, potrivit art.300r alin. (3) din acelagi cod, instanfa de fond nu are posibilitatea legall de a menfine miisura arestdrii preventive a inculpatului, deoarece este finuta de incheierea instanfei superioare, pronuntattr in calea de atac a recursului formulat impotriva hotdr6rii prin care s-a dispus prelungirea mdsurii arestdrii preventive in faza de urmdrire penall, Se constatii agadar cd prevederile criticate nu numai c6 nu infrAng dispoziliile constitulionale ale art.23 alin.(6), ci constituie o aplicare a acestora, aga incdt nu poate fi refinutd critica autorului exceptiei de neconstitufionalitate in sensul cd ar exista o contradicfie intre cele doud categorii de norme."(a se vedea Plenul Cu4ii Constitulionale, Decizia nr. 48/ 2005 - M. Of. nr. 163 din 23 februarie 2005). 2) A se vedea Plenul Cu4ii Constitufionale, Decizia nr. 6261 2006 (M. Of. nr, 2 noiembrie 2006).
504
preventive
232
Verificarea legalitelii gi temeiniciei arest6rii preventive trebuie efectuatd prin raportare nu numai la data expirdrii ultimei prelungiri a mdsurii, ci gi la durata maximal[ a arestiirii in cursul urmdririi penale (180 de zile, respectiv 60 sau 90 de zile in cazul minorilor). Acest ultim criteriu trebuie awt in vedere intruc dt analiza legalitiitii misurii preventive presupune existenta acesteia. Or, in situalia in care mlsura arestirii a fost prelungitd nelegal peste durata maximtr a acesteia, iar judecitorul sesizat cu judecata cauzei constatd cd acest termen nu a fost incl dep[git, trebuie si supund de indatd analizei legalitatea gi temeinicia arestdrii preventive inainte de expirarea celor 180 de zile (respectiv 60 sau 90 de zile). Judecitorul analizeazd legalitatea gi temeinicia arestdrii preventive in camera de consiliu, f6r6 citarea pe4ilor. Curtea Constitulional6 a relinut ctr aceasti procedurd ,,este in deplini concordanfd cu prevederile art. 127 din Legea fundamentald, potrivit cdrora ,,$edinlele de judecatd sunt publice, afard de cazurile prevdzute de lege", gi nu aduce atingere, in niciun mod, dispoziliilor constitufionale invocate. Aceasta cu atdt mai mult cu cdt, potrivit alin, (4) al art. 300' din Codul de procedurd penal6, incheierea pronunfati de instan{6 cu privire la mentinerea aresterii preventive a inculpatului poate fi atacat[ cu recurs, asigur6ndu-se in acest fel posibilitatea inculpatului de a se prevala de toate garanfiile drephrlui la un proces echitabil."r) in cazul sesizdrii derivate, in urma casirii sau desfiinfirii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, analiza legalitalii gi temeiniciei stlrii de arest se realizeazd in temeiul art. 3002 C.proc.pen. raportat la art. l60b C.proc.pen., in gedinfd publicd, iar nu in temeiul art. 300r C.proc.pen. in camera de consiliu, care se aplicd numai la verificarea legalitefi gi temeiniciei stdrii de arest a inculpatului imediat dupd sesizarea instanlei prin rechizitoriu. Prezen{a inculpatului asistat de avocat ales sau din oficiu gi a procurorului este obligatorie. Dacd inculpatul arestat se afld intemat in spital gi din cauza stlrii sinitilii nu poate fi adus in fala judecitorului sau cdnd, din cauztr de fo4d majord sau stare de necesitate, deplasarea sa nu este posibild, legalitatea gi temeinicia mlsurii aresterii preventive vor fi examinate in lipsa inculpatului, dar numai in prezenfa apdrdtorului, ciruia i se dd cuvAntul pentru a pune concluzii. Instanfa de control constitufional a statuat cd dispoziliile art. 300r C.proc.pen. nu ingrtrdesc exercitarea dreptului la aptrrare. ,,De altfel, ca o garanfie suplimentard a efectivit6lii dreptului la aplrare in cauzele penale, pe l6ngd dreptul pd4ii interesate de a fi asistatd de un avocat ales sau numit din oficiu gi obligativitatea organelor judiciare de a le aduce la cunogtinld acest drept - de care invinuitul ori inculpatul se poate prevala sau nu, legiuitorul a instituit prin art. 171 alin. (2) 9i (3) din Codul de procedur6 penalI obligativitatea asistenfei juridice obligatorii, in funcfie de situalia deosebitE in care s-ar putea afla invinuitul sau inculpatul ori in funcfie de pedeapsa prevlzutd de lege pentru infracfiunea sivdrgitd. Prin urmare, dati fiind situalia excep{ionald in care se afltr inculpatul arestat, dupd inregistrarea dosarului la instanti, aceasta este datoare
l)A
2006).
se vedea Plenul
Curfii Constitulionale,Decizianr.626/ 2006 (M. Of. nr.2 noiembrie

505
232
sd procedeze la
verificarea
legalitifi
gi
temeiniciei arestdrii preventive, aplicdnd dispo-
zifiile referitoare la garantarea dreptului la aplrare. Sub acest aspect nu se poate susline cd se incalcd dreptul laapdrare, deoarece textul nu face trimitere gi la art. 136 din
Codul de procedurd penal[, care reglementeazd criteriile de alegere a uneia sau a alteia dintre mdsurile preventive 9i scopul acestor mdsuri. Articolul 136 se constituie intr-o norm6 cu aplicabilitate generald pentru toate situaliile in care se dispune cu privire la luarea, revocarea, inlocuirea ori incetarea vreunei mdsuri preventive."l) Potrivit art. 300r alin. (2) C.proc.pen., in situa{ia in care instanla constatd cd temeiurile care au determinat arestarea preventivl au incetat sau cd nu existl temeiuri noi care sE justifice privarea de libertate, dispune prin incheiere motivat[ revocarea arestdrii preventive. Textul de lege vorbegte, in mod eronat, de punerea de tndatd in libertate a inculpatului, aceastd dispozilie fiind insd lipsitd in concret de efect prin caracterul suspensiv al recursului declarat impotriva incheierii prin care se dispune, in cursul judecdlii, revocarea mdsurii arestdrii preventive. DacI instan{a constatb ci temeiurile arestdrii inifiale s-au schimbat sau c5, degi existl probe din care rezultd suspiciunea rezonabild cd inculpatul a sdvdrgit infracfiunea de care este acuzat, menlinerea mdsurii arestdrii preventive nu mai este necesard fald de scopurile urmdrite prin privarea de libertate sau c[ misura preventivd nu este proporfionald cu scopurile urmdrite, poate dispune,inbaza art. 139 alin. (l) C.proc.pen. inlocuirea mdsurii arestdrii preventive cu obligarea de a nu pdrdsi localitatea sau [ara. Cdnd instanfa stabilegte cd temeiurile care au determinat arestarea sunt necesare gi suficiente, fiind de naturb a impune continuarea privdrii de libertate sau cd exist6 temeiuri noi care justificb privarea de libertate, iar mdsura este necesard pentru buna desfbgurare a procesului penal in faza dejudecat5, dispune prin incheiere motivatd menlinerea arest6rii preventive. In cazul in care pAnd la momentul pronunldrii instantei asupra legalitalii gi temeiniciei stdrii de arest in temeiul art. 300t C.proc.pen. s-a implinit termenul pentru care mdsura preventivd fusese anterior dispusd sau dacd a fost depdgiti durata maximd a arestdrii in cursul urmdririi penale, instanfa trebuie sd constate cd mdsura arestdrii preventive a incetat de drept, inbaza art. 140 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., gi sd dispund punerea de indatd in libertate a inculpatului. Mdsura dispus[ de judecdtor se comunicd administra]iei locului de detinere, care este obligat6 s[ o aducd la cunogtinla inculpatului. Incheierea poate fi atacatd separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore 9i curge de la pronuntare, pentru cei prezen{i, gi de la comunicare, pentru cei lips6. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus mentinerea arestbrii preventive nu este suspensiv de executare gi se judecd in termen de 3 zile. Instanla de recurs poate dispune: admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi revocarea mdsurii arestdrii preventive sau inlocuirea acesteia cu mdsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau tara ori constatarea incetdrii de drept a mdsurii arestdrii preventive;
r) A se vedea Plenul Cu4ii Constitutionale, Decizia nr. 481 2005 (M. Of. nr. 163 din 23 februarie 2005).
506
preventive
233
- admiterea recursului gi trimiterea cauzei spre rejudecare (de pildd, in cazul dispunerii men{inerii mdsurii arestdrii preventive de cdtre judecitorul care a dispus luarea mdsurii arestdrii preventive); - respingerea recursului ca nefondat sau tardiv.
233. Verificarea legalittrfii gi temeiniciei stlrii de arest in cursul judectr{ii. in cursul judecdfii, instan{a are obliga{ia de a verifica periodic, dar nu mai tArziu de 60 de zile (respectiv 30 de zile in cazul minorilor intre 14 9i l6 ani 9i 40 de zile in cazul minorilor mai mari de 16 ani), legalitatea gi temeinicia arestlrii preventive. Dacd instanfa constatd cd arestarea preventivd este nelegald sau cd temeiurile care au determinat arestarea preventivd au incetat sau nu existd temeiuri noi care sd justifice privarea de libertate, dispune, prin incheiere motivat6, revocarea arestdrii preventive gi punerea de indatd in libertate a inculpatului. Aga cum am aretat gi in cazul art. 300r C.proc.pen., dispozilia art. l60b alin. (2) C.proc.pen. privind punerea de indatd in libertate a inculpatului este lipsiti de efect prin caracterul suspensiv al recursului
declarat impotriva incheierii prin care se dispune, in cursul judecdlii, revocarea misurii arestlrii preventive [interpretareper a contrario aart.14l alin. (3) C.proc.pen.]. Dac5 instanfa constatl ci temeiurile arestdrii iniliale s-au schimbat sau ci, degi existd
probe din care rezultd suspiciunea rezonabila ca inculpatul a s[vdrgit infractiunea de care este acuzaq men{inerea mdsurii arestdrii preventive nu mai este necesarS fafd de scopurile urmdrite prin privarea de libertate, sau cd mdsura preventiv[ nu este propor{ionald cu scopurile urmlrite, poate dispune inlocuirea acesteia cu mdsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara. De asemenea, depdgirea termenului rezonabil al arestdrii preventive apreciat prin raportare la criteriile stabilite in jurispruden{a Cu(ii Europene poate conduce la inlocuirea misurii arestlrii preventive cu mdsura obligdrii de a nu pdrlsi localitatea
sau fara.
Cdnd instanfa constatd cd temeiurile care au determinat arestarea impun in continuare privarea de libertate sau cd existd temeiuri noi care justificd privarea de libertate, iar m6sura este necesard pentru buna desftgurare a procesului penal in faza de judecatd, dispune prin incheiere motivatl menlinerea arestArii preventive. Instanfa constatd incetarea de drept a misurii arestdrii preventive gi dispune punerea de indatd in libertate a inculpatului in situalia in care in cauzd nu s-a mai procedat
la verificarea legalitalii gi temeiniciei arestdrii preventive in termenul prevbzut de 160b alin. (1) C.proc.pen., respectiv art. l60h alin. (2) 9i (3) C.proc.pen., ori dacd inainte de pronun{area unei hotdrdri in primd instanfi, durata arestdrii preventive a
art.
atins jumdtatea maximului pedepsei prevdzute de lege pentru infracfiunea pentru care
inculpatul a fost trimis in judecatd. Verificarea legalitnlii 9i temeiniciei arestdrii preventive se face in gedin![ public6, cu participarea inculpatului arestat asistat de un avocat ales sau din oficiu 9i a procurorului. Spre deosebire de prevederile art.300r alin. (3) C.proc.pen., art. l60b C.proc.pen. nu reglementeazd posibilitatea analizei legalitAfii gi temeiniciei in lipsa inculpatului
507
234
care se afl6 internat in spital qi care din cauza stdrii sdndtifii sale nu poate fi adus in fala judecltorului sau c6nd, din cauzi de fo4d majord sau stare de necesitate, deplasarea
inculpatului nu este posibil5. De lege ferenda apreciem cd gi in aceste cazuri de exceplie ar trebui reglementati posibilitatea analizei legalitelii gi temeiniciei arestdrii preventive, cu respectarea dreptului la apirare al inculpatului prin intermediul avocatului ales sau din oficiu. Mdsura dispru5S de judec[tor se comunictr administraliei locului de definere, care este obligatd si o aduci la cunogtinla inculpatului. incheierea poate fi atacatd separat cu recurs. Termenul de recurs este de 24 de ore gi curge de la pronunfare, pentru cei prezenfi, gi de la comunicare, pentru cei lips[. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus menfinerea arestdrii preventive nu este suspensiv de executare gi sejudecd in termen de 3 zile.
Instanla de recurs poate dispune: admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi revocarea mdsurii arestlrii preventive sau inlocuirea acesteia cu mdsura obligdrii de a nu pdrlsi localitatea sau lara ori constatarea incet[rii de drept a mdsurii arestdrii preventive; admiterea recursului pi trimiterea cauzei spre rejudecare (de pildd, in cazul dispunerii menlinerii mdsurii arestirii preventive de c[tre judecltorul care a dispus luarea mdsurii arestErii preventive sau in cazul analizei legalitdlii sau temeiniciei mdsurii in
camera de consiliu):
respingerea recursului ca nefondat sau tardiv.
234. Jurisprudenfa instanfelor romAne in materia termenului rezonabil al Pdnd la modificarea legislativd din anul 2003, jurisprudenla instanlelor romdne in materia termenului rezonabil al arestlrii preventive a fost aproape inexistentd, de9i, dupd cum am arStat, dispoziliile Convenliei europene gi jurisprudenfa Cu4ii Europene erau obligatorii incd din anul 1994'). IncepAnd cu vara anului 20032) instanfele au fbcut din ce in ce mai des referire la dispoziliile art. 5 parag. 3 din Convenlia europeand, in majoritatea cantilor aceastd referire avdnd drept scop aprecierea caracterului rezonabil al ares6rii preventive in
arestirii preventive.
faza de judecatd.
jurisprudenfa publicati a Tribunalului Bucuregti pentru anii 2000-2004 se regdsegte nicio hotdrdre in care sd fie analizatd institulia termenului rezonabil aI arestiirii preventive (a se vedea Tribunalul Bucuregti, Culegere de practica judiciar6 in materie penald 2000-2004, Ed. Wolters Kluwer, 2007). 2) A se vedea C.A. Bucuregti, sec{ia I penalS, decizia nr. 146412003, publicatd in Curtea de Apel Bucuregti, Practicd judiciari penald 2003-2004, Ed. Brilliance, Iagi,2006, p. 223 9i urm. Instanfa a apreciat cd lipsa de operativitate existenti in cauztr nu poate fi imputatd inculpafilor, care au recunoscut gi regretat sdvdrgirea infracliunii, depdqindu-se limitele rezonabile ale detentiei
r) Spre exemplu, in
in capitolul ,,Misuri preventive" nu
impuse de art. 5 parag. 3 din Convenfia europeand, intrucdt cauza nu este complex6 9i in condifiile
in care partea vtrtdmatd nu s-a constituit parte civil6, instanfa putea sd se pronunfe intr-un termen rezonabil, inculpafii fiind arestali preventiv de un an dezile,
s08
Termenul rezonabil al arestiirii
preventive
234
in cazurile in care s-a constatat depdgirea termenului rezonabil al arestirii preventive, jurisprudenfa instanfelor nu are un caracter unitar cu privire la misurile ce trebuie
dispuse in cauzd.
Unele instanpr), apreciind cI in situafia in care se constate ci a fost depdgit termenul rezonabil al arestiirii preventive prin raportare la criteriile stabilite de Curtea European6, temeiurile care au determinat arestarea preventivb nu subzist?i, deoarece s-a stins rezonanfa sociald negativd produsd de sdvdrgirea faptei, iar ldsarea in libertate nu prezintl pericol concret pentru ordinea public6, au dispus revocarea m[surii arestdrii preventive.
Alte instanfe2) au statuat inlocuirea mdsurii aresterii preventive cu obligafia de a nu pdrbsi localitatea sau lara, constatAnd cI mlsura arestdrii preventive depdgegte un
termen rezonabil, tinzdnd sd se transforme intr-o executare anticipatd a pedepsei. in faza de urmdrire penali instanla poate constata depdgirea termenului rezonabil al arestlrii preventive fie cu ocazia analizei propunerii parchetului de a se dispune
prelungirea mbsurii arestiirii preventive, fie cu ocazia analizei cererii formulate de cdhe inculpat in temeiul art.139 C.proc.pen. Depdgirea termenului rezonabil al arestlrii preventive poate conduce fie la respingerea propunerii de prelungire a arestdrii preventive, fie la inlocuirea mlsurii arestirii preventive cu obligafia de a nu pdrdsi localitatea sau fara. in faza de judecatS, instanla cdreia i s-a repartizal cavza poate constata c6, fall de criteriile stabilite de Curtea Europeanf, in materia reglementatd de art. 5 parag. 3 din Convenlia europeand, este depSgit termenul rezonabil al arestdrii preventive gi s[ dispund inlocuirea misurii arestirii cu obligarea de a nu pirdsi localitatea sau !ara. Persistenfa unei suspiciuni rezonabile cd persoana arestatii a comis o infracfiune, degi reprezintd o conditie s ine qua non pentnr legalitatea ludrii, prelungirii gi menfinerii stlrii de arest, nu mai este gi suficient[ dupd o anumitd perioadl de timp. in asemenea situalii, dacd restul motivelor nu sunt pertinente gi suficiente pentru a continua strjustifice privarea de libertate, dacd privarea de libertate nu este proportionald cu scopul urmdrit sau daci autoriililile judiciare competente nu au depus o ,diligenfd special6" in desfdgurarea procedurii, instanlele trebuie s[ constate cd, degi este satisfdcuti cerinfa prevdzutd de art. 143 C.proc.pen. a existenfei de probe sau indicii temeinice cu privire la sivdrgirea unei fapte prevlzute de legea penald, temeiurile arestdrii iniliale s-au modificat gi nu au mai apdrut temeiuri noi care sd
impuni privarea de libertate.
l) A se vedea: C.A. Alba lulia, decizia penaldw.2512005,comentat6 de L Corag in Arestarea preventivd, Termenul rezonabil al misurii arestlrii preventive a inculpatului, in Dreptul nr, 9/2005, p.203-206; C.A. Baciu, decizia penalI nr. 19812007, disponibild pe site-ul wwwjust.ro. 2) A se vedea: C.A. Bucuregti, secfia a II-a penaltr, decizia nr. 1978/2005, publicat6 in A. Nedelcu, L Matei, D. LupaScu, Culegere de practici judiciari,2005, Ed. Universul Juridic, Bucuregti, 2006, p. 7l-74; C.A. Pitegti, decizia penald nr. 18812007 disponibild pe site-ul wwwjust.ro; C.A. Bucuregti, secfia I penal6, decizia nr. 1287120O5 (nepublicatii); C.A. Bucuregti, secfia a II-a penal6, decizia nr. 870/2005 (nepublicatd).
509
235
in lipsa unei reglementdri exprese de cdtre legiuitor a sancfiunii ce intervine ca urnare a incdlcarii duratei rezonabile a arestirii preventive, fiind satisfbcutd cerinla
prevdzutd de art. 143 C.proc.pen., nu se poate retine ci nu mai existd vreun temei care sd justifice men{inerea mdsurii preventive, pentru a se dispune revocarea acesteia, ci cd temeiurile care au determinat luarea m[surii arestdrii s-au schimbat, fiind incidente dispoziliile art. 139 alin. (l) C.proc.pen. privind inlocuirea misurii arestdrii cu mlsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara.
Secfiunea a 6-a. Liberarea provizorie

235. Standarde europene. 236. Liberarea provizorie in dreptul romdn. Noliune,
scurt istoric. 237. Modalitdli ale liberdrii provizorii Si natura juridicd, 238. Caractere. 239. Condilii pentru a se dispune liberarea provizorie.
240. Controlul judiciar. Noliune Si conlinul. 24I . Ridicarea controlului judiciar. 242, Modifcarea controlului judiciar. 243. Liberarea provizorie pe cauliune. Nofiune. 244. Obiectul caufiunii. 245. Restituirea cauliunii. 246. Nerestituirea caufiunii. 247. Cererea de liberare provizorie Si organele competente sd o solufioneze. 248. Mdsuri premergdtoare, examinarea Si admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie. 249. Solulionarea cererii de liberare provizorie.
2 5
0, Revocarea
liberdrii provizorii.
235. Standarde europene. Potrivit art.5 parag.3 din Convenfia europeand, perprivatl de libertate poate fi pusd in libertate, exist6nd posibilitatea impunerii unei garanfii care se asigure prezentarea persoanei incauz1 la audiere. Problema liberdrii pe parcursul procedurii este una distinctd de analiza legalitalii privdrii de libertate gi se antameazd,numai dupd stabilirea existenfei unei baze legale gi a unui motiv din care sd rezulte conformitatea detenfiei cu prevederile Conventiei
soana europenel).
Refuzul automat al eliberdrii pe cauliune este incompatibil cu scopul reglementat

de art. 5 parag.32).
in doctrini3) s-a ar6tat cd din jurisprudenfa Curfii Europene se desprind patru motive principale pentru care se poate refuza liberarea pe caufiune in condiliile art. 5 parag. 3: a) riscul ca persoana acuzatd de sdvArgirea unei infrac(iuni si nu se prezinte la proces; b) riscul ca acuzatul, odatd eliberat, s[ comiti fapte care aduc atingere administririi
justi{iei;
r)A
2)
se vedea
CEDO, hot6rdrea din 3 octombrie 2006, in cauza McKay contra Marii Britanii,
parag.49.
A se vedea CEDO, hotdrdrea din 8 februarie 2000, in cauza Caballero contra Marii Britanii, parag. l8-21. 3) A se vedea: E. Bleichrodt, Right to liberty and security of person, in P. van Dtjk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak,Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.497; B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice, op. cit, p. 450-454; S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 532.
510
Liberarea
provizorie
236
c) prevenirea sdvdrgirii de noi infractiuni; d) apdrarea ordinii publice. Curtea Europeani analizeazd aceasti prevedere prin raportare la eliberarea pe cauliune impusd in scopul asigurlrii prezenfei persoanei eliberate in fafa instanlei, iar nu al repardrii prejudiciului. Cuantumul caufiunii trebuie s[ se aprecieze, in principal, prin raportare la persoana privatd de libertate, la patrimoniul acesteia, deci la gradul de incredere cu privire la faptul c5 perspectiva pierderii caufiunii sau a executdrii acesteia in cazul neprezentdrii in fala autoritd{ilor va acfiona asupra sa, pentru a preveni orice dorinfd de a se sustrager). Agadar, cuantumul caufiunii nu trebuie sd fie raportat exclusiv la gravitatea acuzaliei, fErd a avea in vedere resursele financiare ale acuzatului2). Persoana acuzatd de comiterea unei infracfiuni trebuie s[ furnizeze, cu bundcredinfd, autoritdlii competente sd dispund liberarea sa pe cauliune informa{iile necesare care pot fi verificate in scopul stabilirii caufiunii. intrucdt scopul protecliei este dreptul la libertate garantat de art. 5 din Convenfia european[, autoritdfile trebuie sd depund aceleagi diligenle in fixarea unei cauJiuni adecvate, ca in cazul in care trebuie sI decid5
asupra continudrii privdrii de libertate3). Pe ldngd depunerea unei cau{iuni, pot fi impuse persoanei private de libertate gi alte obligafii, cum ar fi aceea de depunere a pagaportuluia).
236. Liberarea provizorie in dreptul romAn. Nofiune, scurt istoric. Liberarea provizorie este o institufie destinatd sd concilieze libertatea individual6 (prin evitarea detenliei) gi protec{ia sociald (impundnd un control asupra persoanei liberate, prin impunerea de obligafii sau de restricfii ale libertdtii)5). Rafiunea liberdrii provizorii este ,,crufarea" libertdfii, intruc6t dacd arestarea preventivd nu este absolut gi inevitabil necesard 9i scopurile procesului penal pot fi suficient asigurate prin garan{iile pe care le oferd persoana invinuitului sau inculpatului gi prin obligafiile ce i se impun la liberare, atunci continuarea privdrii de libertate nu mai trebuie prelungit[ niciun moment, fiindctr mdsura arestdrii preventive se justifica numai prin absoluta necesitate6). in sistemul de common /aw, institulia caufiunii are o indelungatd istorie. in Anglia medieval5, gerifii de{ineau autoritatea regald in privinJa arestdrii sau nearestirii persoanelor suspectate de a fi sdvdrgit o infracfiune. Statutul Westminster din 1275 a limitat puterile acestora, impundndu-le ca l[sarea in libertate a persoanei arestate s5 se facb cu condilia depunerii unei cauliuni. Cdteva secole mai Ldrziu, prin Habeas Corpus (1617)
r)
se vedea
CEDO, hotirdrea din l5 noiembrie 2001, in cauza Iwanczuk contra Poloniei,
parag. 66.
se vedea: CEDO, hotdrdrea din 27 iunie 1968, in cauza Neumeister contra Austriei, parag. 13-14 ale secfiunii ,,tn drept"; CEDO, hotdrdrea din 25 aprilie 2000, in cauza Punzelt contra Republicii Cehe, parag. 85-87. r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din l5 noiembrie 2001, in cauza Iwanczuk contra Poloniei, parag.66. a)A se vedea CEDO, hotlrdrea din l0 noiembrie 1969, cauza Stogmuller contra Austriei. 5) A se vedea J. Larguier, Procddure pdnale, 3"'" Edition, Dalloz, 1994,p.128. 6) A se vedea Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea generald, vol. III, op. cit., p. 144.
2)A
5r1
236
gi English
Bill of Rights (1689) s-a statuat c[: ,,un magistrat poate dispune liberarea unui arestat cu plata prealabild a unei cautiuni, cu excepfia situaliilor in care prin lege se stabilegte c[ infracfiunea imputati acestuia este exclusl de la aplicarea unor astfel de mlsuri (not bailable)". in America colonialb, institufia caufiunii era reglementati exclusiv de legea englezi. Dupd declararea independentei in 1776,statele ce au fonnat confederafia au prevdzut in propriile constitulii institulia caufiunii. Astfel, secfiunea 9 a Constitu;iei Statutului Virginia (1776), secfiunea 29 a Constitufiei Statului Pennsylvania au reglementat condiliile in care se poate dispune eliberarea,,suspeclilor" pe caufiune. Amendamentul 8 la Constitulia Statelor Unite ale Americii a preluat reglementarea din Habeas Corpus, impunAnd ca: ,,suspectul sd fie incunogtinfat asupra naturii gi obiectului acuzafiei", conferindu-i posibilitatea de a solicita eliberarea pe caufiune. In 1966, Congresul Statelor Unite ale Americii a adoptat Bail Reform Act, care a reglementat detaliat condiliile qi cazurile in care se impune liberarea pe caufiune. Tot astfel, in Anglia, a fost adoptat in anul 1976 Bail Actr). in dreptul continental, cauliunea este cunoscut[ incd din dreptul roman. Constitulia Franlei din I 79 I gi Codul de procedurd penald francez din I 808 au prevdzut posibilitatea liberdrii pe caufiune in cazul celor arestali in cauze contravenlionale (en matiere correctionnelle). in secolul al XX-lea, controlul judiciar (controle judiciaire), a fost instituit prin Legea10-643 din l7 iulie 1970 suferind multiple modifictrri, inclusiv prin Legea nr. 2007-291din 5 martie 20072). Germania, Codul de procedurd penald reglementeazi suspendarea executdrii mandatului de arestare in art. 1163) $i suspendarea pe caufiune in
f) Pentru o analizd detaliati a institu;iei caufiunii in sistemul de common /aw, a se vedea:
in
B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald,Human Rights and Criminal Justice, op. cit,

p.454-416; A, Ashworth, M. Redmayne, The criminal process, op. cit., p,208-224; N. padfield, Magistrates' Courts Criminal Practice 2007, Thomson-Sweet & Maxwell, 2006, p. 16l-212; N. Corre, D. Ilolchover, Bail in criminal proceedings, Blackstone Press, London, 1999, J. carnawath, D. Faber, ch. Haryum, s. silber,Bail and rhe Human Rights Act 1998, disponibil pe si te-ul www.lawcom. gov.uk. 2) Disponibill pe site-ul www.legifrance.fr. Pentru analiza evolu[iei istorice a instituliei controlului judiciar in Franta, a se vedea R. Merle, A. Vitu, Traite de Droit criminel. Procddure p6nale, vol. II, Ed. Cujas, 7' 6dition, 1997 , p. 545-552. 3) Potrivit art. 116 din codul de procedurtr penald german: ,,(l) Judecatorul suspendtr executarea unui mandat de arestare, justificat numai pentnr pericol de fugd, dactr mlsuri mai pu{in invazivejustificd in mod suficient agteptarea ca scopul arestului preventiv sI poatd fi atins de asemenea prin luarea acestor misuri. Acestea sunt: L indicalia de a se prezenta la anumite intervale la judecitor, la organele de urmirire penaltr sau la o localie stabilid de acestea; 2. indicalia de a nu pdr[si locuin{a sau locul in care se afl6 sau o anumitli zond fdrtr permisiunea judecltorului sau a organelor de urm[rire penali; 3. indicafia de a pdrisi locuinta numai sub supravegherea unei anumite persoane; 4. prestarea unei garanfii suficiente de cihe invinuit sau de cdtre un altul.
justificat de un pericol de dezinformare dacd mtrsuri mai pufin invazive justifica in mod suficient 512
(2) Judectrtorul poate de asemenea sf, suspende executarea unui mandat de arestare, care este
Liberarea
provizorie
237
art. 116 at). in Codul de proceduri penald belgian, liberarea pe cauliune este reglementat?i in capitolul X, art. 35-38. Codul de procedurd penali elve{ian reglernenteazb liberarea provizorie in art. 53-62, iar Codul de procedurl penald al Quebec-ului institufia liberdrii provizorii (mise en liberte pravisoire par voie judiciaire), in
art.515-5192).
in dreptul romdn institufia liberdrii provizorii a fost reglementatd in Codul de procedurd penali din 1864, capitolul VII, art. 113-127,,,Despre libertatea provizorie gi despre cautiune". Prin Legea nr.l5l1902 au fost aduse modificdri esenliale instituliei. Codul de procedurl penalb Carol al Il-lea din 1936 a reglementat liberarea provizorie in capitolul VIII, art. 129-132, iar caufiunea in capitolul IX, art. 1,33-136. Dup[ anul 1950, organele judiciare romAne nu au mai utilizat aceasti institu]ie, degi exista, formal, in legislafia wemii. Ulterior, Codul de procedurd penald din 1969 nu a mai reglementat institufia liberlrii provizorii. Liberarea provizorie a fost reintrodusd in dreptul rorndn prin Legea nr.3211990 Si este in prezent reglementatd in art. 160'-160r" C.proc.pen., referiri la aceast[ institu{ie fhcdnd $i art. 23 alin. (10) din Constitulia Romdniei in care arat[, expres, cd ,,o persoani arestatd preventiv are dreptul sd ceard punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe caufiune".
237. Modalitl{i ale liberirii provizorii gi natura juridicl. Articolul 1601 C.proc. pen. reglementeazd cu titlu de principiu cele doud modalitili ale liberdrii provizorii, ardtdnd cd ,,in tot cursul procesului penal, invinuitul sau inculpatul arestat preventiv poate cere punerea sa in libertatea provizorie, sub control judiciar sau pe caufiune".
Controlul judiciar este o institulie ce aduce lirnitdri drepturilor 9i libertdlilor indivizilor prin impunerea unor obligafii. Modalitatea liberdrii provizorii pe caufiune este o institulie controversat6. Caufiunea, ,,substitut al detenliei preventive"3), a fost privit6 cu timiditate de magistralii
agteptarea cE ele micgoreazi de a nu intra (3) Judec6torul poate
sE
in mod esenfial pericolul de dezinformare. Acestea sunt indica{ia in contact cu ceilalli invinuili, cu martorii sau cu expertii.
suspende executarea unui rnandat de arestare, care a tbst emis conform
qi
$ I l2a, daci se justific[ in mod suficient agteptarea, cd invinuitul va urma anumite indica{ii cd prin aceasta este atins scopul arestului.
(4) Judecbtorul ordon6 in cazurile de la alineatele I pdnd la 3 executarea mandatului de arestare, dacS: l. invinuitul incalci in mod grav obligaliile sau lirnitdrile ce i s-au impus; 2. invinuitul ia m6suri pentru a fugi, absenteazd de la termenele cdnd a fost citat sau nu prezintd suficiente scuze sau se arate in alt mod, cE increderea ce i-a fost acordat6 nu a fostjustilicatd; sau 3. apar noi circumstanle care fac necesar arestul." r)Potrivit art. 116 a din Codul de procedurd penald german: ,,(l) Garanlia se va presta prin consemnare de bani in numerar, de hartii de valoarea, prin instituirea unui sechestru sau prin garantarea de cdtre persoane potrivite. (2) Judec[torul stabilegte valoarea gi felul garanfiei dupd libera sa apreciere. (3) Invinuitul care cere suspendarea executErii mandatului de arestare contra prestdrii unei garanfii gi nu locuiegte in domeniul de aplicare al acestei legi are obligalia de a imputemici o persoand care locuiegte intr-o circumscripfie a instantei competente pentru primirea comunicdrilor." 2) Sursa: http://lois justice. gc.calfr . r) A se vedea: R. Merle, A. Vitu, Traitd de Droit criminel, Procddure pdnale, vol. II, op. cit., p. 555; A. Vitu, Proc6dure p6nale, Dalloz, Paris, i995, p. 457.
513
238
francezi, spre deosebire de cei din tdrile anglo-saxone unde este foarte frecventd. Francezii explicau aceast[ reticenfd prin aceea cd se evitd ca opinia publicd sd-gi imagineze cd inculpatul igi ,,cump6r6" libertatea sa, caufiunea putand apdrea ca preful unei corupfii. Se ardta in continuare cd, din moment ce detenfia este inutild de-a lungul procesului, inculpatul ar trebui sd fie liberat pur gi simplu, tn privinla naturii juridice a liberdrii provizorii, in doctrind au existat controverse, datorate in principal lipsei unei calificdrijuridice legale a acestei institulii. intr-o opinier) s-a ardtat cd liberarea provizorie este o mdsurd preventiv[ intrucdt se raporteazd la starea de libertate a persoanei in procesul penal, fiind reglementatd in Sec{iunea V din Titlul IV al Codului de procedurd penalS intitulatd,,Mdsuri preventive
gi alte mdsuri procesuale". intr-o altd opiniez) s-a relevat cd liberarea provizorie este o m[surd procesuald strdns legatd de libertatea persoanei, const6nd in suspendarea mdsurii arestdrii preventive,
iar nu o mdsurd preventivd. Acest punct de vedere adoptat in mod tradifional in reglementdrile rom6negti in materie a fost fundamentat pe urmdtoarele argumente: a) legiuitorul nu a prevlzut aceastd mlsurd in categoriile de mdsuri preventive enumerate limitativ in art. 136 C.proc.pen, Faptul cd enumerarea exhaustivd a mdsurilor preventive din art. 136 C.proc.pen. nu a cuprins gi liberarea provizorie duce la concluzia cd instituliei nu urmeazi sd i se atribuie o astfel de naturi juridicd; b) aceastb mbsuri nu se poate dispune direct de cdtre instanla de judecatd, ci numai dupa ce s-a luat mdsura arestdrii preventive. Liberarea provizorie are, prin unnare, caracter accesoriu fa![ de mdsura arestdrii preventive a invinuitului sau inculpatului. Apreciem cd liberarea provizorie este o mdsuri preventivd ce garanteazd,punerea in libertate a persoanei arestate preventiv prin impunerea unor obligalii (controlul judiciar) gi/sau a depunerii unei cauliuni, in scopul asigurdrii bunei desfdgurdri a procesului penal, administrdrii probelor ori impiedicdrii sustragerii invinuitului sau inculpatului de la proceduri gi care se poate dispune in cazurile in care privarea de libertate nu mai este necesard pentru a fi atinse scopurile mdsurii arestdrii preventive3). De lege ferenda considerdm cd atdt liberarea provizorie sub control judiciar, cdt gi liberarea provizorie pe cauliune ar trebui reglementate expres in categoria mdsurilor preventive.
238. Caractere. Liberarea provizorie prezinti urmdtoarele caracterea): a) este provizorie, intruc6t poate fi revocati cdnd cel eliberat nu indeplinegte sau cdnd incalcd obligaliile impuse de instanfI; A se vedea: Gh. Mateul, Drept procesual penal, Ed. Fundaliei Chemarea, Iagi, 1994, p. 63; Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, op. cit.,p.462. 2)A se vedea: N. Volonciu, Tratat de procedurd penald. Partea generald, vol. I, Ed. Paideea, p. 428; A.S. Tulbure, A.M. Tatu, Tratat de procedurd penal6, Ed. All Beck, 2001, p.226; A.L. Lorincz, Liberarea provizorie, in R.D.P. nr.212003, p.78.
Notd M.U. - Revin, astfel, la o opinie exprimatd anterior cu privire la natura juridicd a mdsurii liberdrii provizorii, in articolul Liberarea provizorie, in Dreptul nr.512005,p.232-233. a) A se vedea: Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea generall, vol. III, op. cit., p. 143-144; Gh. Mateuf, Drept procesual penal, op. cit., p. 63.
3)
r)
514
Liberarea
provizorie
239
b) este facultativa deoarece acordarea ei este ldsatd la aprecierea judecdtorului; c) se acordd numai la cerere, niciodatd din oficiu; d) este un beneficiu, recunoscut de lege invinuitului sau inculpatului arestat; e) are un caracter subiectiv, pentru cd aceastd mdsurd se admite dupb verificarea condi{iilor ce privesc persoana invinuitului sau inculpatului, dacd se apreciazd cd de{inerea preventivd nu este absolut necesard, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanfia pe care o oferd persoana invinuitului sau inculpatului gi prin obligafiile ce se impun la liberare; f) este o garanlie, avdnd drept efect o incetare temporar6 a privdrii de libertate, condilionatd de indeplinirea unor cerinfe impuse la liberare. Astfel, liberarea provizorie
are scopul de a tempera efectele necesitSlilor procesuale care ar determina arestarea
preventivSr).
239. Condifii pentru a se dispune liberarea provizorie. Potrivit art. 160r gi urm. C.proc.pen. pentru a se dispune liberarea provizorie trebuie indeplinite urm[toarele
condifii:
a) Sd existe o stare de arest legald gi temeinicd a invinuitului sau inculpatului. Pentru a se dispune liberarea provizorie sub control judiciar este necesar sd existe un proces penal aflat fie in faza de urmdrire penal6, fie in faza judecilii, iar invinuitul
sau inculpatul sd fie in stare de arest preventiv. Starea de arest preventiv trebuie si fie legald gi temeinicd, intrucdt
in caz contrar
judecdtorul sau instanfa sesizatd cu cererea de liberare provizorie are obligaJia sa dispund din oficiu revocarea sau inlocuirea misurii arestirii preventive. in cazul in care mdsura arestdrii preventive a fost dispusd in lips6, iar mandatul de arestare nu a fost incd pus in executare, apreciem cd cererea de liberare provizorie este inadmisibil[, intrucdt accesul la o asemenea procedurd presupune ca inculpatul sd se afle deja in stare de arest preventiv, iar instanfa sd aprecieze cd privarea de libertate nu
mai este necesard fafd de scopurile prevdzute de art. 136 alin. (1) C.proc.pen.2) Considerdm cd de lege ferenda nu se mai impune ca formularea cererii de liberare provizorie sd fie condifionat[ de existenfa prealabila a unei stf,ri de arest, astfel cum prevede acum art. l60r C.proc.pen. (invinuitul sau inculpatul arestat prevenliv),fiind necesar ca sfera de aplicabilitate a acestei mdsuri sI fie extinsd gi la persoanele retinute gi in privinfa cdrora se solicitd luarea mdsurii arestdrii preventive. b) Suspiciunea rezonabild, refinutd ca temei al arestdrii preventive, s5 vizeze sdvdrgirea unor infracliuni din culpa sau a unor infrac{iuni intenlionate pentru care legea
prevede pedeapsa inchisorii care sb nu depdgeascd l8 ani. Liberarea provizorie poate fi dispusd in situa{ia in care in cauzd existd o suspiciune rezonabild cu privire la sdvdrgirea fie a unei infrac{iuni din culp5, indiferent de
A se vedea V. Manzini ,Trattato di diritto processuale penale italiano, vol. III, Torino, 1932, p.504, apud Tr. Pop, Dreptprocesual penal. Partea genera16, vol. III, op. cit., p.144. 2) in acela$i sens, Curtea de CasaJie, deciziapenald nr. 851 din 24martie 1937, in Codul de procedurd penali Carol al Il-lea, cu jurisprudenfa pe articole, Ed. Spor, Bucuregti, 1940, p.115. 515
r)
239
Dreptul la libertate Ei la siguran[a persoanei
pedeapsa prevlzutd de lege, fie a unei infracfiuni intenfionate pentru care maximul special prevdzut de lege nu dep[gegte l8 ani inchisoare. Astfel, legiuitorul a considerat cI invinuitul sau inculpatul acvzat de sivdrgirea cu intenfie a unei infracfiuni grave (pentru care legea stipuleazd pedeapsa inchisorii mai mare de l8 ani) nu poate avea acces la aceastii institulie, putdnd insd solicita revocarea sau inlocuirea arestdrii preventive.
Potrivit art. l4lr C.pen., prin ,,pedeapsa prevdzutd de lege" se infelege pedeapsa stipulatd in textul de lege care incrimineazdfapta sdvdrgiti in forma consumatd, fErd luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei. Fald de aceastd prevedere legal6, in situafia in care invinuitul sau inculpatul este
acuzat de sivdrgirea unei tentative la o infrac{iune pentru care legea prevede o pedeapsd
mai mare de
ani inchisoare, instanfa trebuie sd se raporteze la pedeapsa prevlzutl de lege pentru infracfiunea consumatI gi nu la limitele de pedeapsi reduse la jumitate ca urrnare a aplicirii art. 2l C.pen. O solufie similard trebuie aplicatl gi in cazul in care inculpatul arestat benefi ciazd de dispoziliile art. l6 din Legea nr. 14312000t) privind combaterea traficului gi consumului ilicit de droguri sau ale art. l9 din Legea nr. 682120022) privind proteclia martorilor. in acest sens, inalta Curte de Casalie 9i Justilie a relinut3) ci dispozifiile art. 16 din Legea nr. 14312000 cu privire la injumdtdlirea limitelor de pedeapsd, precum gi
l8
l) Articolul 16 din Legea nr. 14312000 stipuleaz6 o cauzd legald de reducere a pedepsei: ,,persoana care a comis una din infractiunile prevdzute de art. 2-10, iar in timpul urmlririi penale denunfd gi faciliteazi identificarea gi tragerea [a rdspundere penald a altor persoane care au sdvdrgit infracfiuni legate de droguri beneficiazd de reducerea lajumdtate a limitelor pedepsei
prevezute de lege", 2) Articolul 19 din Legea w. 68212002 prevede: ,,persoana care are calitatea de martor, in sensul art.2 lit. a) pct. I gi 2, gi care a comis o infractiune grav6, iar inaintea sau in timpul urmIririi penale ori al judeclfii denunf[ sau faciliteazl identificarea gi hagerea la rdspundere penal6 a altor persoane care au s[vdrgit astfel de infracfiuni beneficiazd de reducerea lajumdtate a limitelor pedepsei prevdzute de lege".
3)AsevedeaI.C.C.J.,deciziapenalInr.2134/2006,disponibildpesite-ulwww.scj.ro.inacest
sens trebuie remarcatii 9i analiza fEcuti de inalta Curte de Casafie gi Justitie cu privire la efectul art. l6 din Legea nr. 14312000 asupra pedepsei ce trebuie luatd in considerare la aplicarea art. 81 C.pen., art. 86' C.pen. 9i art. 867 C.pen, Astfel, prin decizia nr. XVI din 22 mai 2006 (M. Of. nr. 7 din 5 ianuarie 2007), Secfiile Unite au hotEr6t cd:. ,,La aplicarea art. 81 C.pen., art. 86r C.pen. Ei art. 867 C.pen. in cazul infrac(iunilor previzute de art. 2- I 0 din Legea nr. 143/2000 va fi avutd in vedere pedeapsa stabilitd in textul de incriminare, iar nu cea redusi conform art. I 6 din aceeaEi lege." in motivarea acestei solufii instanfa supremd a ardtat cd : ,,(...) in raport cu reglementarea cuprinsd in art. 52 alin. (l) raportat la art .72 alin. (1) din Codul penal, prin pedeapstr prevdzut5 de lege se intelege o misurd de constrdngere in limitele fixate prin textul incriminator din Codul penal sau din legea special6 aplicabil6, este evident cd prin dispozi{ia art. l6 din Legea nr. 143/2000, referitoare la cazul in care inculpatul beneficiazl de reducerea lajum6tate a limitelor pedepsei prevdzute de lege, nu a fost instituit un alt cuantum legal de pedeapsd.
(...) in acest fel, din insigi formularea c6 persoana care a avut atitudinea menfionatd <beneficiazi de reducerea la jumltate a limitelor pedepsei prev6zute de lege> rezultA voinfa neindoielnictr a legiuitorului de a stabili ci un asemenea caz constituie doar o imprejurare ce
516
Liberarea
provizorie
239
imprejurdrile atenuante ale rlspunderii prevlzute in art.74 alin. (l) lit. a) C.pen. fac parte fie din criteriile generale ale individualizdrii pedepsei prevdzute inart.72 C.pen., fie constituie - in cazul art. 16 din Legea nr. 14312000 - un caz special care se referd tot la individualizarea pedepsei, ce va fi avut in vedere la stabilirea gi aplicarea pedepsei de cdhe judecdtor in procesul deliberirii. Chestiunea individualizbrii pedepsei este una judiciari, care trebuie rezolvatd de instan{[ in leg[turd cu chestiunile de fapt concrete ce au in vedere imprejurdri diferite delacazlacaz,in funcfie de probele administrate, gi care se solulioneazd definitiv abia odatd cu stabilirea gi aplicarea definitivd a pedepsei. in schimb, chestiunea condiliei referitoare la limita pedepsei care face aplicabil art. 1602 alin. (l) C.proc.pen. este una legall, care nu este susceptibild de altii interpretare decAt cea literald, gramaticald. c) Sd nu existe date din care sE rezulte necesitatea de a-l impiedica pe invinuit sau
inculpat sd s[vdrgeascA alte infracliuni sau cd acesta va incerca sd zddbrniceascd aflarea adevdrului prin influenfarea unor p[r!i, martori sau experfi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probd sau prin alte asemenea fapte. Obiectul acestei a treia condilii este similar cu temeiurile prevdzute de art. 148 alin. (l) lit. b) 9i c) C.proc.pen. in materia arestdrii preventive. Astfel, deseori in practicd a fost invocatd autoritatea de lucrujudecat a unei hot[rArijudec[toregti definitive pronuntate in materia luirii, prelungirii sau menlinerii arestdrii preventirre intemeiate pe dispozitiile art. 148 alin. (1) lit. b) 9i c) C.proc.pen. in cauzele avdnd ca obiect liberarea provizorie, pentru a fi justificat caracterul netemeinic al cererii de punere in libertate datoriti neindeplinirii condiliilor prevdzute de art. 1602 alin. (2) C.proc.pen.
impune reducerea obligatorie a pedepsei, iar nu de naturd a determina incadrarea faptei in alte
limite de pedeapsd.
Ca urmare, textul art. l6 din Legea nr.143/2000,nestabilind limitele speciale ale pedepselor pentru infracfiunile la care se referd, ci un caz de modificare a limitelor pedepsei in eventualitatea cdnd inculpatul, in timpul urmdririi penale, denunfd 9i faciliteazi identificarea gi tragerea la rdspundere penali a altor persoane care au sdvdrgit infracfiuni legate de droguri, nu constituie o dispozifie de stabilire de noi limite, speciale, ale pedepsei pentru infrac{iunile respective. Or, c6td weme in art. 8l alin. (3), art. 86' alin. (3) 9i in art. 867 alin. (3) din Codul penal este reglementatd interzicerea suspenddrii condifionate a executirii pedepsei, a suspenddrii executtrrii pedepsei sub supraveghere gi a dispunerii executdrii pedepsei la locul de munc6 <in cazul infracfiunilor inten{ionate pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 15 ani>, nu ar fi posibil s6 se procedeze astfel qi atunci cdnd maximul pedepsei este mai mare de 15 ani inchisoare gi reducerea lui pdnd la acest cuantum ar fi rezultatul apiicirii art. l6 din Legea
u.14312000.
A considera altfel ar insemna sd se ingiduie instanlei de judecatd sd se substituie legiuitorului insigi alte limite de pedeapsd decdt cele prevdzute in textul de incriminare a faptei, prin luarea in calcul a circumstan{elor agravante sau atenuante legale, ceea ce nu ar fi admisibil. Aga fiind, in cazul infracfiunilor prevdzute in art. 2-10 din Legea nr. 143/2000, pedeapsa prevdzutd de lege este aceea stabilit5 in textul de incriminare, iar nu aceea rezultatE in urma reducerii la jumdtate a limitelor acesteia in conformitate cu art. l6 din aceeagi lege."
Ei sd stabileascd ea
5t7
239
inalta Curte de Casalie gi Justi{ie a ardtatr) cd: ,,Este adevdrat cd autoritatea de lucru judecat face inadmisibild o cerere, deoarece existenJa autorit[tii lucrului judecat impiedicd din punct de vedere legal ca aceeagi hotdrdre sd facd obiectul unei noi verificari. in cauzd,, instanfa, verific6nd una din condiliile privind temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, a concluzionat cI opereazd autoritatea de lucru judecat fald de imprejurarea ci in cazul cererii de prelungire a duratei stdrii de arest preventiv s-a pronunfat o hotdrAre definitivd, refindndu-se ci nu a incetat temeiul prevdzut in art. 148 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., in sensul c6 existi date cd inculpatul incearcd sd zdddrniceascd aflarea adevdrului prin influenfarea martorilor. Pentru existenfa autorit6tii lucrului judecat este necesard identitatea de obiect, cauzd gi persoand. Cele dou[ cereri au obiect diferit gi finalitate diferiti: cererea de prelungire a duratei arestdrii preventive in cazul admiterii are ca finalitate privarea de libertate, iar cererea de liberare provizorie sub control judiciar are ca finalitate punerea in libertate a inculpatului, in cazul admiterii ei. Liberarea provizorie presupune men{inerea imprejurdrilor legale care permit arestarea, dar organul judiciar apreciazd cd prelungirea stdrii de arest nu mai apare necesard, liberarea devenind posibili sub rezerva respectdrii anumitor condilii. intrucAt starea de libertate a persoanei este cea fireasc5, Codul de procedurd penald a prevdzut regula cd in cadrul procesului penal trebuie sd existe modalitdli gi forme care sd permitd persoanei arestate s[ ceard gi sd oblini, dacb condiliile legale sunt intrunite, punerea in libertate provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauliune [art. 5 alin. (5) C.proc.pen.]". Apreciem cd reglementarea unei asemenea condifii, ce constituie in acelagi timp un temei al arestdrii preventive, este contrarA scopului urmdrit prin institulia liberdrii provizorii, mai ales in condiliile in care mdsura liberdrii provizorii se poate dispune numai in cazul in care invinuitul sau inculpatul este arestat preventiv. Considerdm cd viziunea legiuitorului rom6n in aceastd materie este un nonsens, intrucdt, pe de o parte, art. 160rgi unn. C.proc.pen. impune constatarea indeplinirii condiliilor arestirii preventive (inclusiv, spre exemplu, pericolul social concret sau necesitatea gi proporlionalitatea mdsurii preventive), iar, pe de altd parte, lasd judecdtorului posibilitatea de a aprecia cd se poate dispune ldsarea in libertate a invinuitului sau
inculpatului aldturi de impunerea obligaliei pozitive sau negative. De pildd, in cazul in care judecdtorul constat[ cd se menlin temeiurile arestdrii preventive fdaci temeiul mdsurii preventive privative de libertate il constituie art, 148 alin. (1) lit. b) 9i c) C.proc.pen.l, apreciazd implicit cd nu este satisfbcutd condilia prevdzutd de art. 1602 alin. (2) C.proc.pen. Dacd judechtorul considerd c[ nu existd riscul ca invinuitul sau inculpatul sd s[vdrgeascd alte infracfiuni sau cd acesta va incerca si zdddmiceascd aflarea adev[rului prin influenfarea unor pdrli, martori sau exper{i, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probd sau prin alte asemenea fapte, constatd implicit cd nu se mai menfine temeiul prevdzut de art. 148 alin. (1) lit. b) gi c) C.proc.pen., fiind obligat s[ dispund inlocuirea mdsurii arestdrii preventive cu obligarea de a nu pdrdsi localitatea sau [ara, ftrd a mai avea posibilitatea de a analiza necesitatea dispunerii liberdrii provizorii.
r)
se vedea
LC.C.J., decizia penalS nr. 31612007, disponibild pe site-ul www.scj.ro.
518
Liberarea
provizorie
240
in actuala reglementare, chiar in cazurile in care judecdtorul constatd cd temeiurile arestirii preventive sunt 9i cele prevdzute de art. 148 alin. (1) lit. b) gi c) C.proc.pen., acesta ar trebui sd poatd dispune liberarea provizorie, fbrd a fi obligat sd analizeze institulia inlocuirii mdsurii arestdrii preventive. Altfel, ar insemna cd numai in cazurile
in care arestarea preventivd este intemeiatd pe dispozifiile art. 143 C.proc.pen. raportat la art. 148 alin. (l) lit. a), a'), d), e) 9i f) C.proc.pen. persoana privat[ de libertate ar putea ob{ine liberarea provizorie. Curtea ConstitufionalS a apreciatr) cd dispoziliile art. 1602 C.proc.pen. nu sunt contrare exigenlelor constitutionale prevdzute in la art. 23 alin. (10). in motivarea deciziilor prin care au fost respinse excepliile de neconstitulionalitate, Curtea ConstitulionalS a ardtat cd: ,,Ridicarea excepliei se bazeazd pe o gregitd inlelegere a prevederilor constitulionale invocate, deoarece dreptul constitufional al persoanei arestate preventiv de a cere punerea sa in libertate provizorie sub control judiciar sau pe caufiune nu se poate realiza decAt in condiliile prevdzute de Codul de procedurd penald, care aratd in ce situalii poate funcfiona o mdsurd procesuald, oricare ar fi aceasta. Restrdngerea exerciliului dreptului constitulional men{ionat se face pe baza prevederilor constitufionale ale art. 53, care impun necesitatea asigurlrii desfEgur[rii instrucfiei penale". De lege ferenda ar trebui regdndit sistemul mdsurilor preventive in dreptul romdn de naturd sI conducd, pe de o parte, la inldturarea institufiei obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau Jara gi, pe de altd parte, la extinderea aplicdrii institutiei liberdrii provizorii. Astfel, temeiurile prevdzute de art. 148 C.proc.pen. ar putea fi analizate in adevdratul lor sens atdt ca riscuri semnificative - ca persoana acuzatd de sdvdrgirea unei infractiuni s[ se sustragd de la proceduri sau sd obstrucfioneze cursul justiliei, respectiv si repete sdvdrgirea unei infracfiuni sau sd aducl atingere ordinii publice - ce urmeazd a fi inliturate prin dispunerea arestdrii preventive, c6t gi ca temeiuri pentru respingerea cererii de liberare provizorie, fiind satisfbcute in acest sens condifiile art. 5 parag. 3 din Convenfia europeand. indeplinirea condiliilor enumerate mai sus nu conferd celui arestat un drept la liberarea provizorie, ci numai o vocalie, instanfa avAnd facultatea, iar nu obligalia de a
dispune mdsura. 240. Controlul judiciar. Nofiune gi confinut. Scopul controlului judiciar2) este si lase invinuihrlui sau inculpatului maximum de libertate compatibild cu necesitatea de aflare a adevdrului gi cu men{inerea ordinii publice. Persoana aflatd sub acest regim va suporta anumite restricfii cu privire la libertatea de migcare, la viala sa sociald sau A se vedea: Plenul Curfii Constitufionale, Decizia nr. 9212000 (M. Of. t.344 din 25 iulie 2000); Decizia nr. 15/2001 (M. Of. nr.767 din 2 aprilie 2001); Decizianr.4112002 (M. Of. nr.144 din 25 februarie2002); Decizia nr.3612004 (M. Of. nr. 130 din l3 februarie 2004); Decizianr.20712004 (M. Of. nr. 468 din l3 mai 2004). 2) A se vedea: B. Bouloc,Proc6dure pdnale, op. cit.,p.660; L souleal,Neufanndes de controle judiciaire, Revue de science criminnelle, 1979, p. 432; C. Vourcipil, Le contr6le judiciaire, premidre exploration, Archive de politique criminnelle nr.211997, p. 107-132; J. Sacone, L'expdrience versaillaise du contr6le judiciaire, Revue de science criminnelle, 1979,p.432.
519
r)
240
la activitatea profesionald gi va fi verificat modul de conformare la obligafiile ce i-au fost impuse. Articolul 16ff alin. (3) C.proc.pen. prevede cd, ,,pe timpul liberirii provizorii invinuitul sau inculpatul este obligat sd respecte urmltoarele obligalii: a) sd nu depigeascd limita teritoriald fixat[ decdt in condiliile stabilite de instanli; b) sd se prezinte la organul de urmirire penalS sau, dupd caz,la instanfa de judecatii
ori de c6te ori este chemat;

c) s[ se prezinte la organul de polifie desemnat cu supravegherea de instanfl, conform programului de supraveghere intocmit de organul de polifie sau ori de cdte ori
este chemat;
d) sI nu igi schimbe locuinfa fErd incuviinfarea instan{ei care a dispus mtrsura; e) sd nu defini, sd nu foloseasctr gi sl nu poarte nicio categorie de arme". Pe ldngd aceste obliga{ii, organul judiciar care a dispus mdsura poate impune invinuitului sau inculpatului ca pe timpul liberdrii provizorii sd respecte una sau mai multe dintre urm[toarele obliga{ii : a) sd poarte permanent un sistem electronic de supraveghere; b) sd nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice alte
locuri stabilite; c) s6 nu se apropie de persoana vdtlmat[, membrii familiei acesteia, persoana impreuni cu care a comis fapta, martori, experfi ori alte persoane, stabilite de instan{d, gi s[ nu comunice cu acestea direct sau indirect; d) s[ nu conduci niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sd nu se afle in locuinfa persoanei vdtlmate; f) sd nu exercite profesia, meseria sau si nu desfbgoare activitatea in exercitarea
clreia a sdvArgit fapta. Obligafiile impuse ex lege gi cele lisate la latitudinea organului judiciar pot fi clasificate in doud mari categorii: obligafii de ,,a face" prevdzute de art. 160'z alin. (3) lit. b), c) C.proc.pen. 9i art. 160'zalin. (3r) lit. a) C.proc.pen. 9i obligafii de ,,a nu face" prevdzute de art. 1602 alin. (3) lit.a), d), e) C.proc.pen. 9i art. 160'? alin. (3r) lit. b)-f)
C.proc.pen. I. Obligapii de ,,aface"
a) Persoana liberatl are obligatia de a se prezenta la organul de urmdrire penal[ sau la instanla de judecatd ori de cdte ori este chemat6. Sustragerea de la urm[rire penald sau de lajudecatd odatd cu liberarea, poate atrage revocarea mdsurii. b) Tot in scopul evitdrii riscului de a se sustrage de la procesul penal, invinuitul sau inculpatul trebuie s[ respecte programul de supraveghere intocmit de organul de poli{ie desemnat cu supravegherea de instanfi gi sI se prezinte in fafa autoritdtii conform programului sau ori de c6te ori este chemat. c) Obligafia de a purta permanent un sistem electronic de supraveghere permite, indiferent de sistemul de supraveghere, ob{inerea de informafii, prin intermediul sistemelorG.P.S. gi G.S.M. (sauin viitorprin intermediul sistemului european Galileo), cu privire la locurile in care s-a aflat sau se afld persoana supusd acestei obliga{ii, in
520
Liberarea
provizorie
240
vederea supravegherii saler). Cele doul sisteme propun urmltoarele trei modalitSli de
supraveghere2):
- modul pasiv, prin care se supravegheazd gi inregistreazd datele privind deplasarea subiectului in timp real, dar printr-o geolocalizare pasivi, care transmite aceste informalii citre un centru de control in momentul in care dispozitivul comunicd aceste date la o ord predefinit5, prin utilizarea tehnologiei GSM. Infonnafiile sunt transmise in mod retrospectiv gi indicd astfel locurile unde s-a aflat persoana in intervalul scurs de la ultima transmisie; - modul semi-activ sau hibrid, care funclioneazd\n acelagi fel ca modul pasiv, cu excep{ia transmiterii unei alerte in timp real cdtre centrul de control privind incdlcarea oricdrei obligalii, incdlcarea programului sau intrarea in zone interzise, sivArgite de cdtre persoana in cauzd. Informaliile sunt furnizate sub formd de trasee de localizare pe o hartd geograficd care se poate vizualiza pe un ecran de computer, cu un nivel de detalin care aratd operatorului pe ce strad[, in ce direcfie gi cu ce vitezd se deplaseazd
persoana supravegheatd; - modul activ, care supravegheazd gi transmite in timp real toate informafiile cdtre centrul de control. Astfel, este controlati gi respectarea urmdtoarelor obligalii impuse invinuirului sau inculpatului: sd nu igi schimbe locuinfa flrd incuviinfarea organului judiciar care a dispus mlsura; s[ nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culhrrale sau in orice alte locuri stabilite; sd nu se afle in locuinla persoanei vdtimate; sd nu se apropie de persoana vdtdmat5, membrii familiei acesteia, persoana impreund cu care a comis fapta, martori, experli ori alte persoane, stabilite de organul judiciar. Datoritd caracterului extrem de intruziv in viafa privatd gi de familie al acestei obligalii, analiza necesitl1ii gi propo(ionalitdfii ingerinlei in dreptul garantat de art. 8 din Conven{ia europeand, precum gi in dreptul la libertatea de migcare prin raportare la scopul urmdrit; gi anume asigurarea bunei desfrgurdri a procesului penal sau protejarea ordinii publice, trebuie efectuatd cu mare atenfie de cdtre organul judiciar ce dispune
mlsura. De lege ferenda, apreciem cd este necesar ca aceastl obligalie sd poatd fi impusd numai dacd existb consimldm6ntul prealabil expres gi valabil exprimat al invinuitului sau inculpatului, dat in prezenla avocatului sdu ales sau din oficiu. 2. Obligalii de ,,a nu face": a) Interdiclia de a depdgi limitele teritoriale stabilite de instan!6 permite organului judiciar sd restrdng6 persoanei ce a beneficiat de liberarea provizorie dreptul de a pbrdsi teritoriul ferii, al unuia sau mai multor jude{e, al unei localitali sau al unei pdrli
r) Sistemul G.S.M permitelocalizarca cu o precizie de aproximativ l0 metri, in vrerne ce sistemul G.P.S permite localizarea cu o aproximare de 50 de metri. 2) Pentru o analizd detaliati a modalitifii de supraveghere prin intennediul mijloacelor electronice a se vedea: Ch. Lazerges, L'6lectronique au service de la politique criminelle: du placement sous surveillance 6lectronique statique (PSE) au placement sous surveillance dlectronique mobile (PSEM), in Rewe de science criminelle et de droit p6nal compard nr.l/?005, p. 183-196, precum gi Raportul Fenech, disponibil pe site-ul wwwjustioe.gouv.fr.
521
240
a acesteia. Ca excepfie, instanfa poate incuviinfa penku situalii speciale depagirea limitelor teritoriale fi xate. Limitarea libertdlii de migcare nu contravine art.2 parag.2 gi 3 al Protocolului adilional nr. 4, intrucAt punerea in libertate provizorie, conform art. 5 parag. 3 din Convenlia europeand, poate fi subordonatd garanliilor privind restrdngerea acestei
libertnfi. b) Interdiclia de a schimba locuinla fErd incuviintarea instanfei care a dispus mdsura liberdrii provizorii are menirea cunoagterii in permanenfd a locului in care poate fi gdsit cel liberat. Astfel, intereseazd adresa unde locuiegte efectiv gi unde poate fi gisitd persoana liberatd provizoriu, iar nu domiciliul sau regedinla acesteia. Nu s-ar putea considera cd prin impunerea unei astfel de obligalii este incdlcat dreptul la liberd circulalie al invinuitului sau inculpatului, in condiliile in care acesta nu se bucuri de o libertate deplin6, ci intr-un stadiu intermediarr), intre libertate (ce constituie regula) gi arestarea preventivS, care presupune unele restriclii ce se manifestd prin privarea de anumite drepturi gi libertlfi. in acest sens, in cauza Schmid contra
Austriei2), fosta Comisie Europeand a ardtat cd stabilirea, odat6 cu punerea in libertate, a unor condilii care limiteazd posibilitatea reclamantului de a-gi alege regedin[a (lato sensu), gi libertatea sa de circulafie in {ard sau in strIindtate era prevdzuti de lege gi necesard intr-o societate democraticd, satisfbcdnd exigenfele art. 2 parag. 3 al Protocolului nr. 4. De lege ferenda, considertrm cd se impune gi reglementarea obligdrii celui liberat de a comunica orice absentd de la domiciliu ce dep69e$te un termen rezonabil (spre exemplu, 7 zile), in vederea asigurdrii unui control eficient al acestuia. c) Interdiclia de a define, folosi sau purta arme vizeazd atAt persoanele care defin permis de port arm6, care nu le vor mai putea folosi in mod legal, cdt gi pe cele care nu defin un astfel de permis, dar care intenlioneazl sd fac6 diligenfele necesare pentru oblinerea unuia. d) Interdiclia de a se deplasa la anumite spectacole sportive sau culturale ori de a se afla in anumite locuri poate avea ca scop protejarea ordinii publice sau evitarea prezentei acestuia in locurile in care este presupusd cd a fost sdvdrgitd fapta pentru care este urmdrit sau judecat (de pild6, un anumit supermarket sau in refeaua de metrou din Bucuregti). Tot astfel, poate fi urm[ritd, de exemplu, protejarea sdndtdfii inculpatului, cum ar fi, interdicfia impusd unui consumator de droguri de a se afla in anumite cartiere unde vdnzarea drogurilor este de notorietate, e) Interdicfia de a se apropia de persoana v1t[mati, de membrii familiei acesteia, de persoana impreund cu care a comis fapta, martori, experli ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, gi de a nu comunica cu acestea direct sau indirect, are ca scop evitarea riscului ca invinuitul sau inculpatul sd facd presiuni asupra acestor persoane, de a lua legdtura cu eventuali complici etc. Agadar, este interzis[ comunicarea directd sau indirecti cu aceste persoane, inclusiv prin telefon, fax, mesaje SMS sau e-mail.
2)
l)A se vedea S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p. 887. A se vedea Comisia European[, decizia din 9 iulie 1985, in cauza Schmid contra
Austriei. 522
Liberarea
provizorie
240
Controlul indeplinirii acestei obligafii este dificil de realizat, insd existd riscul denunfdrii invinuitului sau inculpatului de martori sau victime, cazin care se poate
pune in discutie privarea de libertate a acestuia. f) Interdicfia de a conduce vreun vehicul sau anumite vehicule stabilite urmdregte sd prevind comiterea unor noi infrac{iuni legate de conducerea unuilunor vehicule sau facilitate prin intrebuinlarea acestora, de pildd: in cazul persoanelor acuzate de sivdrgirea infracliunii de ucidere din culpd, conducerea sub influenfa bIuturilor alcoolice. Fald de caracterul facultativ al interdictiei, organul judiciar trebuie si aibd in vedere, laanalizanecesitAfii impunerii unei asemenea obligalii, specificul activitd;ii desfEgurate de invinuit sau inculpat inainte de sdvdrgirea infracfiunii de care este acuzat, pentru a se evita anumite consecinfe grave pentru acuzatul llsat in libertate, cum ar fi pierderea locului de munci in cazul goferilor profesionigti. De lege ferenda, se impune reglementarea obliglrii celui liberat de a depune permisul de conducere la grefa instanlei, in vederea asigurdrii aducerii la indeplinire a
acestei interdicfii. g) Interdicfia de a se afla
in locuinfa pirfii vbtdmate are ca scop proteclia acesteia gi evitarea contactului cu invinuitul sau inculpatul. in cazurile de violenfi domesticd, instanfa ii poate impune celui liberat obligalia de a nu reveni in locuinla familiei, dacd constatd cd prezenta acestuia ar putea constitui un pericol grav pentru membrii
familiei. h) Interdicfia de a exercita profesia, meseria sau de a desfEgura activitatea in exercitarea cLreia a sivdrgit fapta poate fi dispus[ numai dacd exist[ o legdturd intre activitatea profesional5 interzisl gi infracfiunea pentru care invinuitul/inculpatul este urmdrit sau judecat, precum 9i o suspiciune rezonabild cu privire la existenfa riscului de comitere a unor alte fapte penale prin continuarea exercit[rii profesiei/meseriei ori a desfEgurdrii activit6lii. Aceasti interdiclie este de strictd interpretare, neputdnd fi extinsi
la interzicerea dreptului de a ocupa o funcfie ce implicd exerciliul autoritilii de stat. in cazul impunerii unei asemenea obligalii considerdm cI instanta trebuie sd incuno$tinleze angajatorul sau ordinul profesional din care face parte persoana liberati
provizoriu.
De lege ferenda, considerdm necesard reglementarea gi a altor obligalii pentru persoana liberatd provizoriu, precum: s6 se supund la tratament medical sau sd se interneze, in special in scopul dezintoxicdrii; si nu emitd cecuri gi sd depund carnetele de cecuri a cdror utilizare este prohibitd etc. Enumerarea obligaliilor este limitativI. Instanfa de judecatd, in vederea respectlrii principiului legalitdlii procesului penal, nu poate impune persoanei liberate provizoriu
alte obligalii. in cuprinsul incheierii trebuie menjionate expres obligafiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie sd le respecte 9i atrdgdndu-i-se atenfia c6, in caz de incdlcare cu rea-credin{d a obligafiilor care ii revin, se va lua fald de acesta mSsura
arestdrii preventive.
Dacd prin incheierea instanlei nu e stabilitd nicio obligafie in concret sau dacd sunt stabilite alte obligalii decdt cele prev[zute de art. 1602 alin. (3) C.proc.pen., actul procesual este lovit de nulitate.
523
241-243
Dreptul la libertate pi la siguranla persoanei
Potrivit art. 1602b C.proc.pen., ,,controlul modului in care invinuitul sau inculpatul respectd obligaliile stabilite de instan![ revine judecdtorului delegat cu executarea, precum gi procurorului gi organului de polifie". 241. Ridicarea controlului judiciar. Potrivit art. 1603 C.proc.pen., controlul judiciar instituit de cdtre instanfd poate fi ridicat oricdnd, in total sau in parte, pentru
motive temeinice,
Prin ridicarea controluluijudiciar se infelege inldturarea unora sau tuturor obliga{iilor ce revin invinuitului sau inculpatului pe durata liberdrii provizoriir).
Ridicarea controlului judiciar poate
fi totald sau parliald.
Ridicarea totald
controlului judiciar face ca Iibertatea inculpatului si devind deplin6, in sensul cd acesta nu mai are de respectat nicio obliga{ie prevdzutE de art. 1602 C.proc.pen. gi care i-a fost impusd la liberarea provizorie. Ridicarea parliala a controlului judiciar face sd dispard o serie de obligafii, dar nu toate obligafiile ce au fost impuse in rnomentul luIrii
mdsurii.
O situalie speciald existd in privin{a obligafiei de prezentare la orice chemare a organelor judiciare. Aceastd obligalie o are orice invinuit sau inculpat aflat in stare de libertate provizorie. Prin ridicarea controlului judiciar in raport cu aceastd obligalie, indatorirea de a se prezenta la chemarea organelor judiciare nu dispare, ci continud sd existe, doar sancfiunea ce intervine in cazul nerespectirii acesteia este diferita. in cazul invinuitului sau inculpatului aflat in libertate provizorie, dacd neindeplinirea se datoreazd releicredinfe, sancfiunea este revocarea liberdrii provizorii gi arestarea preventivS, confonn art. 16010 lit. b) C.proc.pen. in situafia celor afla(i in libertate deplind, sancfiunea ce intervine este aceea a aducerii silite prin intermediul unui mandat de aducere sau aceea de a desfrgura procesul penal in lipsa sa. Ridicarea controlului judiciar se dispune prin incheierea instan{ei, supusi recursului in termen de24 de ore de la pronunlare, pentru cei prezenfi, gi de la comunicare, pentru cei lipsd (art. l60e C.proc.pen.).2)
242. Modificarea controlului judiciar. Articolul l60r C.proc.pen. reglementeazd, pe lAngd institulia ridiclrii controlului judiciar, 9i institulia modificdrii controlului judiciar. Fe parcursul liberdrii provizorii instanla poate considera ci se impune respectarea gi a altor obligafii dintre cele prevdzute de art. 1602 alin. (3) C.proc.pen. sau, modificarea confinutului unei obligafii existente, ori inlocuirea uneia sau a unora dintre obligaliile irnpuse cu alte obligafii. Modificarea controlului judiciar se dispune de instanfd prin incheiere supusi recursului in24 de ore de la pronunfare, pentru cei prezenti, gi de la comunicare, pentru cei lipsd [art. l60e alin. (9) C.proc.pen.]. 243, Liberarea provizorie pe caufiune. No{iune. Cauliunea este reprezentatd de o sumd de bani pe care persoana privatd de libertate sau persoana care a fbcut cererea r)Asevedea: Gh.Mateuf,Dreptprocesual penal,op.cit.,p.65;1.$. Tulbure,op.cit..p.228. Pentru procedura dejudecatd in recurs, a se vedea punctul 2.6.3.
2)
524
Liberarea
provizorie
244
(substitutul procesual) se obligd s[ o depund in numerar sau la care se raporteaze garan{ia real[ imobiliar6 adusd (drept real accesoriu), in scopul garantirii respectirii obligaliilor impuse de judecdtor, pentru a asigura prezenla persoanei in cauzd la proceduri'). Agadar, ca naturljuridicl, caufiunea este o garanlie procesual penala. Prin depunerea caujiunii se garanteazd2) prezen[a persoanei liberatb provizoriu in fala organelor de urmdrire penald sau a instanlei, buna administrare a justifiei, precum 9i respectarea obligatiilor prevdzute de lege sau impuse de instanla de judecatd. 244. Obiectul caufiunii. Cau{iunea are ca obiect o sumd de bani, care trebuie
consemnatd pe numele invinuitului sau inculpatului gi la dispozilia instanlei. Cauliunea poate fi consemnatd fie in numerar, fie prin constituirea unei garanfii reale imobiliare la dispozilia instanlei care a stabilit cauliunea. Considerdm deficitar[ limitarea obiectului cauliunii la sume de bani gi la garanfiile
reale imobiliare, mai ales
in condiliile actuale in care garanliile reale mobiliare gi titlurile de valoare au o importanfd mult mai mare in domeniul privat decdt imobilele sau garanliile imobiliare3). Apreciem cd, de lege ferenda, consemnarea caufiunii ar trebui sd poatl fi efectuatd gi prin depunerea de titluri de valoare, obiecte de valoare, prin constituirea unei garanlii reale mobiliare sau a unei fidejusiuni reale, in limita sumei de bani stabilitd cu titlu de cauliune, in favoarea instanfei care a dispus-o.
in acela$i sens, a se vedea Gh. Mateuf, Drept procesual penal, op. cit., p. 66. Codul de procedurd penald rom6n din 1864, in art. 123, precum 9i Codul de procedurdpenald Carol al Il-lea, in aft.134, stabileau dou6 domenii ce erau vizate a fi garantate prin depunerea cautiunii: ptezenta inculpatului la toate actele de instruclie sau de judecatd gi supunerea la executarea hot[rdrii, apud V. Dongoroz, Curs de proceduri penal6,folio,1942,p.201; Cas. lI decizia penald nr. 63 I din 26 noiembrie I 897 9i decizia penal6 nr. 617 dln 20 septembrie I 899, in Dreptul nr. 4511903.
2)
r)
Legislatiile altor state prevdd, de asemenea, o paletd largd a scopurilor cautiunii. Astfel, potrivit art. 142 al Codului de proceduri penald francez, cau(iunea indeplinegte un dublu scop: pe
de o parte, gararfteazd prezenta celui liberat provizoriu la toate actele de procedurd gi executarea obliga{iilor stabilite de cdtre instanfa dejudecatd, iar, pe de altd parte, asiguri plata despdgubirilor acordate parfii civile gi, in subsidiar, plata amenzii penale. Pentru o analiz6, detaliath a instituliei
caufiunii in dreptul francez, a se vedea B. Bouloc, Proc6dure p6nale, op. cit,, p.664-666. Codul de procedurd penald elvetian stabilegte, in art. 53, scopurile cauliunii: garantarea prezen{ei in fala autoritd[ilorjudiciare, precum gi suspunerea la executarea pedepsei. Aceleagi scopuri ale caufiunii se regdsesc ai in legisla{ia belgiand, apud Pft. Quarre, Procddure pdnale, Presses Universitaires, Bruxelles, 2002, p. 144. r) in codurile de procedurd penalS romdne anterioare (1864, art. 122, respectiv 1936, art. 133), obiectul cauliunii consta fie intr-o sumd de bani, fie in ,,efecte publice romdne" - titlurile publice din acea vreme. Articolul 142 din Codul de procedurd penald francez , art. 54 din Codul
deprocedur6penaldelvefian,art. l16dinCoduldeprocedurdpenaldgerman,art.3,secfiunea3 din Bail Act 1976 in Anglia (astfel cum a fost modificat prin sec{iunea l3 din Criminal Justice and Police Act 2001 gi sectiunile l3 Ei l9 din Criminal Justice Act 2003), precum qi Bail Reform Act din Statele Unite stabilesc o sferd largd a obiectului cau{iunii: sume de bani, titluri de valoare, garanfii reale mobiliare, inscriplii ipotecare, fidejusori.
525
24s
Limita minimd a caufiunii este de 1.000 lei. in literatura juridicerl s-a ar[tat cd fixarea prin lege a unui minim al cauJiunii are urmdtoarele consecinfe: a) se accentueazd, caracterul de legalitate al misurii; b) se evitd stabilirea caufiunii la sume prea mici, care prin caracterul lor derizoriu
nu ar constitui o garanfie de naturd a asigura eficienfa mdsurii vizate; c) se oferd posibilitatea unei individualizdri judiciare a cau{iunii prin aprecierea concretb la canrJ de spefd a situaliei personale gi a posibilitdfilor materiale reale ale
solicitantului.
Peste aceast[ limit6, fixarea cauliunii este atributul suveran al instanlei, ce trebuie sd aibd in vedere gravitatea infracliunii, situalia financiard a celui arestat, circumstanfele
sale personale sau familiale (de exemplu, obligaliile legale de intrelinere pe care acesta trebuie sd le indeplineascd). in cazul in care invinuitul sau inculpatul refuzd sd dezvdluie instanlei situalia sa patrimoniald, cuantumul cauliunii poate fi stabilit avdndu-se in vedere orice alt mijloc de probd prin care i se poate determina averea sau prin raportare la un patrimoniu ipotetic2). Impunerea unei cauliuni extrem de ridicate fald de resursele celui arestat ilpriveazd, pe acesta de accesul la instituJia liberdrii provizorii. incd din 166T,prinHabeas Corpus, sistemul judiciar englez a subliniat acest principiu impus de echitate gi de egalitatea in fala justifiei, conform cdruia,,nu trebuie cerute cauliuni excesive"3). Instanlele judecdtoregti trebuie, agadar, sd impunl cuantumul cauliunii, prin raportare la patrimoniul persoanei ce a formulat cererea de liberare provizorie, pentru a nu priva in mod automat, ab initio,pe invinuit sau inculpat de posibilitatea de a avea acces la aceasti institulie, cu atdt mai mult cu cdt cel arestat nu are posibilitatea contestdrii
acestui cuantum. in cazul in care instanla impune un cuantum ridicat al cautiunii, dar pe care persoana privatd de libertate il achitd sau constituie o garanfie real6 imobiliar[ in acest sens, nu putem vorbi de o nerespectare a drepturilor garantate de Constitulie sau de Convenfia europeanb persoanelor arestate de a putea fi puse in libertate provizorie, intrucdt in acest fel nu a fost impiedicat accesul invinuitului sau inculpatului privat de libertate la
aceastd institulie.
245. Restituirea caufiunii. Potrivit art,

restituie cdnd:
1605
alin. (4) C.proc.pen., caufiunea se
a) se revocd liberarea provizorie fiindcd se descoperd fapte sau imprejurdri care nu au fost cunoscute la data admiterii cererii gi care justificd arestarea inculpatului [art. 160'0 alin. (l) lit. a) C.proc.pen.]; b) se constatd de instanld, prin incheiere, cd nu mai existd temeiurile care au justificat mlsura arest[rii preventive. in acest caz ar trebui, potrivit art. 1605 alin. (4)
l)
2)
se vedea
N. Volonciu, Tratat de procedurl penal6. Partea generall, vol. I, op. cit., p. 437.
in acest sens, Comisia Europeand, decizia din 5 decembrie 1978, incauza Bonnechaux contra Elvetiei. 3) Excessive bail ought not to be required in original, in text. in acelagi sens, English Bill of
se vedea,
Rights, 1689.
526
Liberarea
provizorie
246
lit. b) C.proc.pen., sd existe o incheiere definitivl a instanfei prin care si se dispund revocarea mdsurii arestirii preventive, conform art. I39 alin. (2) C.proc.pen. Aceasti condifie este consecinfa lipsei unei viziuni coerente a legiuitorului romdn in materia mdsurilor preventive. in aceastd ,,logicd" s-ar putea aprecia cd degi o persoan[ a fost liberatd provizoriu pe caufiune, arestarea preventivd (gi implicit mandatul de arestare)
subzista; c) se dispune scoaterea de sub urmdrire penald, incetarea urmdririi penale, achitarea sau incetarea procesului penal, ceea ce echivaleazd cu o incetare de drept a m[surii
preventive privative de libertate ce a fost avutd in vedere la dispunerea liberdrii provizorii, potrivit art. 140 alin. (l) lit. b) C.proc.pen.; d) se pronunld o hotlrdre chiar nedefinitivd prin care se aplic[ inculpatului pedeapsa amenzii sau pedeapsa inchisorii cu suspendarea condilionatd a executdrii ori cu suspendarea executdrii sub supraveghere sau cu executarea la locul de munc6, ce echivaleaz[ cu incetarea de drept a misurii arestdrii preventive, ce a fosta avutd in vedere la dispunerea liberdrii provizorii, potrivit art. 350 alin. (3) lit. b) 9i c) C.proc.pen. Restihrirea caufiunii trebuie si se dispund gi in cazul in care instanla a aplicat inculpatului minor o mdsurd educativd cdnd, de asemenea, trebuie sd constate incetarea de drept a mdsurii arestdrii
preventive; e) se dispune condamnarea la pedeapsa inchisorii cu executare in regim de detenlie; f) cererea de liberare provizorie a fost respinsd fie pentru cd nu sunt indeplinite condifiile prevdzute de lege, fie pentru cd este neintemeiatd [potrivit art. 1608" alin. (6) C.proc.pen.]. Suma de bani depusd cu titlu de cauliune se restituie: i) prin hotdrdrea prin care instan{a se pronun!5 asupra cauzei; ii) prin ordonanla sau rezolulia procurorului prin care se dispune scoaterea de sub urmdrire penald ori incetarea urmdririi penale, sau iii) prinincheierea instanfei prin care se respinge cererea de liberare provizorie sau se revocd liberarea provizorie. 246. Nerestituirea caufiunii. Potrivit art. 1605 alin. (5) C.proc.pen., cauliunea nu in cazul condamnlrii inculpatului la pedeapsa inchisorii cAnd: a) liberarea provizorie s-a revocat din cauza neindeplinirii de cdtre inculpat cu reacredin![ a obligaJiilor ce-i revin potrivit art. 1602 alin. (3) 9i (3r) C.proc.pen. qi art. 1604 alin. (2) C.proc.pen.; b) incearcd sd zaddmiceascd aflarea adevdrului; c) s[vdrgegte cu intenlie o noud infracfiune pentru care este urmirit saujudecat. Cauliunea nerestituitd se face venit la bugetul de stat la rlmdnerea definitivd a hot6se restituie
rdrii de condamnare.r)
Spre deosebire de legislalia actualS, Codul de procedurd penalI din 1936 fEcea o repartizare preferenfiald a cautiunii nerestituite, ordinea fiind urm6toarea: l. statul, pentru cheltuielile procedurale avansate de organele judiciare; 2. partea vdtdmatd, pentru desp5gubiri in cazul in care cel condamnat nu dispunea de altd avere. Dacd nu exista parte v6tdmatd sau aceasta fusese
r)
despbgubitd, suma trecea in fondul amenzilor.
527
247-248
Drepful la libertate gi la siguranla persoanei
247. Cererea de liberare provizorie gi organele competente si o solufioneze. Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe caufiune se poate acorda nurnai la cerere, iar nu din oficiu. Considerdm cd, de legeferenda, mdsura liberdrii provizorii ar trebui si poati fi dispus[ gi din oficiu in cursul urmlririi penale, odatl cu solufionarea propunerii de luare sau prelungire a mdsurii arestdrii preventive, sau in cursuljudecdlii
oricAnd. Atdta timp cdt instanla are obligalia de a dispune din oficiu revocarea arestdrii
preventive cdnd nu mai existd vreun temei care s[ justifice men{inerea m[surii [art. 139 alin. (2) C.proc.pen.] sau inlocuirea arestdrii preventive cu altl mdsurd preventiv[ [obligarea de a nu pirdsi farallocalitatea, art. 139 alin. (1) C.proc.pen.] cdnd s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea mdsurii arestdrii, a fortiori ar trebui sd se poat6 dispune din oficiu sau la sesizarea procurorului (in cursul urmdririi penale) liberarea provizorie sub control judiciar in situalia in care legiuitorul prevede cd temeiurile arestarii preventive se menlin, iar urmdrirea penald gi judecata se pot desfrgura cu invinuitul sau inculpatul in stare de libertate gi supus unor obligaJii. Potrivit art. 1606 alin. (l) C.proc.pen., cererea poate fi fEcuta de cdtre invinuit sau inculpat, de soful sau rudele apropiate ale acestuia atdt in cursul urm[ririi penale, cAt 9i in cursul judecd{ii (in prima instanfd, apel, recurs). Cererea formulatl de substitulii procesuali trebuie sd fie insugitd de cltre cel arestat. in conformitate cu art. 1606 alin. (2) qi (3) C.proc.pen., cererea trebuie sd cuprindi: numele gi prenumele, domiciliul gi calitatea persoanei care o face; menfiunea, fbcutd de invinuit sau inculpat relativ la cunoagterea dispoziliilor legale privitoare la cazurile de revocare a liberdrii provizorii; in cazul liberdrii provizorii pe cauliune, obligafia
depunerii cauliunii 9i menfiunea cunoagterii dispozi{iilor legii privitoare la cazurile de nerestifuire a cau{iunii. Legiuitorul menfine o simetrie intre organele ce pot dispune m[sura arestdrii preventive a invinuihrlui sau inculpatului gi organele ce sunt abilitate sd dispund liberarea provizorie. Dispozi{iile art. 1606 alin. (4) C.proc.pen. aratd cd in cursul urmdririi penale competenfa de rezolvare a cererii revine instanfei clreia i-ar reveni competenta sd judece cauza in fond, iar in cursul judecdfii, instanfei sesizate cu judecarea cauzei, completul fiind format dintr-un singur judecdtor. Cererea se depune la instanla de judecatd. Potrivit art. 1606 alin. (5) C.proc.pen., cererea depus[ la organul de cercetare penal[, la procuror ori la administra]ia locului de delinere se inainteaz[, in termen de 24 de ore, instanfei competente.
in principiu a cererii de liberare provizorie. Articolul 160? alin. (l) C.proc.pen. prevede cd,,instanfa verificl
248.
gi admiterea dacd cererea de liberare provizorie cuprinde menfiunile prevdzute la art. 1606 alin. (2) gi (3) C.proc.pen. gi, dacd este cazul, ia mlsuri pentru completarea acesteia".
Mlsuri premergitoare, examinarea
In situa{ia intocmirii cererii de cf,tre unul din substitulii procesuali, instanfa are obligaf ia sd verifice dacd cel arestat iqi insugegte cererea. Acesta din urmd poate declara cd igi insuge$te cererea sau poate refiza, manifestarea lui de voin{i produc6nd, in primul caz, o continuare a procedurii liberIrii provizorii, iar, in al doilea o respingere a cererii.
52.8
Liberarea
provizorie
248
Examinarea cererii se caracteriz eazd prin urgentd, instanla verifi cAnd indeplinirea 1602 gi art. 1604 C.proc.pen. pentru admisibilitatea in principiu a cererii de liberare provizorie. in cazul cererii de liberare provizorie pe caufiune, dacl instan{a constatd c[ sunt indeplinite condifiile prevdzute de lege, stabilegte cuantumul caufiunii gi termenul in care aceasta trebuie depus6, incunogtint6nd despre aceasta persoana care a ftcut cererea. Prima etapd inscrisd in procedura examindrii cererii se incheie cu depunerea dovezii de consemnare a cau{iunii. Dupd depunerea cau{iunii, instan{a pune in discufie admisibilitatea in principiu a cererii, ascultdnd concluziile invinuitului sau ale inculpatului, ale apdritorilor gi ale
condiliilor stipulate de art.
procurorului. Potrivit art.
1608 alin. (3) C.proc.pen., dacd nu sunt indeplinite condi{iile prevdzute de lege sau dovada de consemnare a cauliunii nu a fost depusd, cererea se respinge. inalta Curte de Casafie gi Justilie a efectuat o justi analizd a cadrului ce trebuie
verificat cu prilejul pronunldrii de cdtre instanld asupra admisibilitllii in principiu a cererii de liberare provizorie, ardtAndr): ,,Examinarea 9i admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie este prevdzutd in art. 1608 C.proc.pen. qi face parte din dispoziliile comune in cadrul Sec{iunii V (Capitulul I, Titlul IV, Partea generald a Codului de procedur[ penald) privind liberarea provizorie sub control judiciar 9i
liberarea provizorie pe cau{iune.
intr-adevdr, in cazul cererilor de liberare provizorie, intr-o primd fazia se verificd dac[ sunt indeplinite condiliile prevlzute de lege pentru admisibilitatea in principiu a acesteia, iar in a doua fazd se solulioneazd cererca, dupd ascultarea invinuitului sau inculpatului, verificdndu-se indeplinirea condiliilor prev6zute de lege referitoare la temeinicia acesteia. in mod gregit instanfa a respins cererea ca inadmisibilS, considerdnd cd art. 1602 alin. (2) C.proc.pen. cuprinde condilii de adrnisibilitate in principiu a cererii. Condiliile prevdzute de lege pentru admisibilitatea in principiu a cererii de liberare provizorie sunt cele cuprinse in art. 1606 C.proc.pen. qi care fac parte din dispoziliile comune ale secliunii menfionate a Codului de procedurl penald. De regul6, o cerere poate fi inadmisibild ori de cdte ori nu este obiectiv incuviinlat6 de lege, cAnd lipsegte legitimitatea subiectivi a celui care o inainteazd sau atunci cdnd din datele cauzei rentltd inutilitatea ei funcfionald, in sensul cd nu poate produce efectele pe care legea a inleles sd i le atribuie in cazul respectiv." Agadar, instanla se pronunfd prin incheiere asupra admisibilitnjii in principiu a cererii de liberare provizorie, putdnd dispune admiterea sau respingerea cererii. incheierea prin care se admite in principiu liberarea provizorie nu este supusd separat niciunei cdi de atac, ci numai odatd cu fondul cererii de liberare provizorie. incheierea prin care este respinsd cererea de liberare provizorie este supusd recursului in24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenfi, gi de la comunicare, pentru
cei lipsd.
r)
se vedea
I.C.C.J., decizia penal6 nr. 31612007, disponibild pe site-ul www.scj.ro. 529
249
Dupi admiterea in principiu, instan{a poate solu{iona pe fond cererea de liberare provizorie, in aceeagi gedinfd sau acorddnd un termen. in acest sens art. 1608 alin. (2) C.proc.pen. prevede cb dupd admiterea in principiu a cererii de liberare provizorie pe
caufiune instanla frxeazd un termen pentru solulionarea ei. 249. Solufionarea cererii de liberare provizorie. Competenta de a soluliona cererea de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cau{iune revine, atAt in faza de urmdrire penald, cdt gi in faza dejudecatd, instanleijudecdtoregti. intrucdt legea nu distinge asupra caracterului gedinlei de judecatd, considerdm cd judecarea se face in gedinfdpublicd conform art.290 C.proc.pen. Instanla solu{ioneazd
cererea dupd ascultarea invinuitului sau inculpatului,
a concluziilor apdrltorului,
precum gi ale procurorului. Prin urmare, legiuitorul impune prezen+a invinuitului sau inculpatului la solu{ionarea cererii. Apreciem c5, de legeferenda, artrebuireglementatd posibilitatea solulionbrii cererii de liberare provizorie 9i in lipsa invinuitului sau inculpatului, dar numai in prezenla apirdtorului siu, cdnd din motive excep[ionale persoana privatd de libertate nu poate participa la gedinfa de judecat[ (spre exemplu, lipsa invinuitului sau inculpatului se datoreazd unor motive medicale sau unor situafii de fo(d majord). Trebuie fbcutd distincfia intre ascultarea celui arestat gi intrebarea formald adresatd acestuia cu privire la insugirea sau menlinerea cererii, a$a cum se procedeazd deseori in practicd. Ascultarea apare ca un mijloc prin care instanfa igi poate forma o imagine asupra temeiniciei cererii. De aceea, ascultarea nu trebuie sd se refere exclusiv la infracliunea ce formeazd obiectul acuzaliei penale gi trebuie sd. vizeze gi motivele pentru care persoana privatd de libertate apreciazd, cd se impune liberarea sa provizorie, fiind necesar ca accentul sd cadd asupra prezenlei in viitor a invinuitului sau inculpatului in fala organelor de urmdrire penald sau a instanfei, a modalitSlilor concrete de asigurare a bunei administrdri a justiliei, precum gi asupra modului in care vor fi respectate obligaliile prevdzute de lege sau care ar putea fi impuse de instanfa de judecatS. Tot astfel, instanfa trebuie sd urmdreascd analiza necesitdfii gi proporlionalitdfii impunerii unora dintre obligaJiile prevdzute de art. 160'?alin. (3r) C.proc.pen., avdnd in vedere caracterul extrem de intruziv al unora dintre acestea in drepturile sau libertdJile persoanei (spre exemplu, instanJa poate folosi momentul audierii pentru a lua act de pozilia invinuitului sau inculpatului cu privire la necesitatea impunerii obligaliei de a purta un sistem electronic de supraveghere).
Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu presupune luarea unei declaralii, potrivit dispoziliilor procedurale aplicabile in materia mijloacelor de prob5, ci oferirea posibilitdfii acestuia de a-gi sus{ine legalitatea gi temeinicia cererii, in scopul de a
explica direct instanlei motivele pentru care se impune admiterea cererii. Omisiunea ascultbrii invinuitului sau inculpatului nu atrage nulitatea absolutd a incheierii instanlei ce s-a pronuntat asupra liberdrii provizorii, neincadrdndu-se in cazuile strict gi limitativ prevdzute de art. 197 alin. (2) C.proc.pen. in condifiile in care invinuitul sau inculpatul arestat preventiv, ptezent la dezbatere, a fost asistat de
530
Liberarea
provizorie
249
un apdr[tor ales sau din oficiu, care a avut posibilitatea de a explica instanfei motivele cererii sale, gi dactr nu a invocat la momentul solufiondrii cererii existen{a unei vdtdmdri a drepturilor procesuale, nu se poate refine nici incidenfa unui caz de nulitate relativd, reglementat de art. 197 alin. (l) 9i (4) C.proc.pen.') a) Admiterea cererii. Conform art. 1608" alin. (2) gi (3) C.proc.pen., cAnd se constatd cd sunt indeplinite condifiile prevlzute de lege gi cererea este intemeiatd, instanla admite cererea 9i dispune punerea in libertate provizorie a invinuitului sau inculpatului. in cazul liberdrii provizorii sub control judiciar, incheierea instanlei trebuie s[ cuprind[ gi obligatiile ce urmeazb si fie respectate pe durata liberirii. Potrivit art. 160& alin. (4) C.proc.pen., o copie de pe dispozitivul incheierii ori un extras al acesteia se trimite administrafiei locului de definere, precum gi organului
in a c6rui raz6, teritoriald locuiegte invinuitul sau inculpatul. Persoanele interesate se incunogtinf eaz6. Primind copia de pe dispozitivul incheierii de admitere a cererii de liberare provizorie, administralia locului de delinere este obligat[ sI ia m6surile necesare pentru punerea de indat[ in libertate, dacd in cauzd nu s-a formulat recurs de cltre parchet. incheierea instanlei este supusd recursului in24 de ore de la pronun{are, pentru cei prezenfi, gi de la comunicare, pentru cei in lipsd.
de polifie
in cazul admiterii cererii de liberare provizorie pot formula recurs atdt procurorul (solicitdnd, spre exemplu, casarea incheierii atacate gi respingerea ca nefondati sau inadmisibild a cererii de liberare provizorie), cAt gi invinuitul sau inculpatul arestat (prin care sd critice caracterul nejustificat, excesiv sau nelegal al obligafiilor impuse de prima instanfd)., Dosarul trebuie inaintat instanlei de recurs in termen de 24 de ore, iar recursul se solufioneaz[ in termen de 2 zile. Astfel, legiuitorul a reglementat termene scurte pentru judecarea recursului, pentru a se evita privarea de libertate in mod arbitrar a invinuitului sau inculpatului. Din interpretareaper a contrario a dispoziliilor art. l60e alin. (8) C.proc.pen. rezultd cd recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus liberarea provizorie este
suspensiv de executare.
Solutionarea recursului se face in gedinlI publicd, in prezenfa invinuitului sau inculpatului gi cu participarea procurorului. Instanla de control judiciar trebuie sd se pronunfe in aceeagi zi asupra recursului, fdrd a avea posibilitatea de a amdna pronuntarea, putdnd dispune: - admiterea recursului, casarea incheierii atacate 9i respingerea cererii de liberare provizorie ca netemeinicd sau inadmisibilS;
r)
in
acelagi sens, C.A. Bucuregti, decizia penald
nr. 116212005,inA. Nedelcu, L Matei,
D. LupaSeu, Culegere de practic6 judiciarl, 2005, Ed. Universul Juridic, Bucuregti, 2006,
p.264-265; in sensul aplicdrii sanctiunii nulitiifii absolute, a se vedea: l/. Vasiliu,Teoiagenerald a actelorde procedur6penali, Ed. All Beck, Bucuregti,2003 ,p.293;Gh. Radu,Mlsurilepreventive in procesul penal romdn, op. cit., p. 346; C.A. Pitegti, decizia penald nr. 4912007, disponibild pe site-ul wwwjust.ro.
531
249
- admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi trimiterea ca:uzei spre rejudecare (de exemplu, in cazul in care incheierea nu este semnat[, lipsegte minuta sau solulionarea cauzei a avut loc in camera de consiliu); - admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi ad[ugarea sau inliturarea unor obligafii dintre cele prevSzute de art. 1602 alin. (3r) C.proc.pen.; - respingerea recursului ca nefondat sau tardiv. b) Respingerea cererii. Instanta dejudecatd respinge cererea de liberare provizorie cdnd in urma dezbaterilor desfbgurate cu asigurarea principiilor contradictorialitd{ii gi egalitdlii armelor constatd ci: nu sunt indeplinite condi{iile prevhzute de art. 160, gi art. 1604 C.proc.pen. (instan{a nefiind finuti de incheierea de admitere in principiu); ii) cererea a fost fbcutd de cdtre unul din substitulii procesuali gi nu a fost insuqitd de invinuit sau inculpat; iii) cererea este neintemeiatd. in acest din urmi caz, degi condifiile liberdrii provizorii sunt formal indeplinite, instanla poate aprecia cd buna desfrgurarea a procesului penal impune privarea de libertate a invinuitului sau inculpatului sau cd punerea in libertate, chiar subsumatd unor obligafii sau garan{ii, provoacd o real[ tulburare a ordinii gi linigtii publice etc. Trebuie avute in vedere pentru aprecierea temeiniciei cererii imprejurlrile concrete ale cauzei qi in special: dacd invinuitul sau inculpatul a mai fost liberat provizoriu anterior (chiar gi intr-o altd catzd), precum gi comportamentul sdu ulterior liberdrii; antecedentele penale (mai ales in cazul persoanelor care au mai fost condamnate anterior pentru comiterea unor infracliuni de o mare gravitate: omor, viol, tdlhdrie etc.); natura gi gravitatea infracfiunii de care este acuzat invinuitul sau inculpatul; pedeapsa ce i-ar putea fi aplicatd in cazul pronunJirii unei hotdrdri de condamnare (intotdeauna impreund cu alte criterii); domiciliul, profesia, resursele financiare de care dispune; vArsta, starea de sdndtate, personalitatea, relaliile de familie sau legdturile de orice fel pe care le are cu Romdnia (in situafia cetifenilor strdini, apatrizilor sau a persoanelor ce au multipl[ cetifenie); conduita awti anterior in cadrul procedurii cu referire la obliga{iile pe care trebuie s[ le respecte. Instanfa apreciazd,, astfel, asupra necesitdlii liberdrii provizorii, intrucAt indeplinirea condifiilor prevlzute de art. 150'zgi art. 1604 C.proc.pen. nu conferd persoanei arestate un drept, ci numai o vocalie, instanfa ,,putdnd acorda" liberarea provizorie. Impotriva incheierii instanlei prin care se respinge cererea de liberare provizorie se poate face recurs in 24 de ore de la pronunlare, pentru cei prezenfi, gi de la comunicare, pentru cei lipsi. Dosarul se inainteazd,in24 de ore, instanfei de recurs. Recursul nu este suspensiv de executare gi se solulioneazdin termen de 2 zile, in gedin{[ public6, in prezenla invinuitului sau inculpatului gi cu participarea procurorului. In recursul invinuitului sau inculpatului impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de liberare provizorie, instanfa nu se poate pronunla asupra legalitdlii sau oportunitdlii arestdrii preventiver ).
A se vedea C.A. Bucuregti, secfia a II-apenald, decizia penalI nr. 529/1996, in C.A. Bucuregti, culegere de practicbjudiciari penald 1996, Ed. Holding Reporter, 1998, Bucuregti,
p.157. 532
r)
Liberarea
prol'izorie
250
Instanfa de control judiciar trebuie sd se pronunfe in aceeagi zi asupra recursului, a avea posibilitatea de a amdna pronunlarea, putdnd dispune: - admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi dispunerea liberdrii provizorii. in acest caz, biroul de executdri penale al instanfei de recurs trebuie sd comunice cu maximd celeritate copia minutei deciziei administrafiei locului de definere, pentru ca persoana privatd de libertate sd fie pusd de indati in libertate, nernaiexistdnd niciun temei legal al menlinerii in starea de arest preventiv; - admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi trimiterea cauzei spre rejudecare (de pildd, in cazul in care prima instanfd a solufionat cererea de liberare provizorie in lipsa celui arestat, cdnd incheierea nu este semnatd sau a fost solufionat[ in camera de
ftrd
consiliu);
respingerea recursului ca nefondat sau tardiv.

16010 C.proc.pen., liberarea
250. Revocarea liberirii provizorii. Conform art. provizorie poate fi revocati in urmdtoarele cazuri:
a) dacd se descoper[ fapte sau irnprejurbri care nu au fost cunoscute de instan{6 la data admiterii cererii de liberare provizorie gi care justificd arestarea invinuitului sau inculpatului (de exemplu: se descoperd ulterior sdvdrgirea 9i a altor infracliuni, prin acelagi modus operandi, concurente cu cea pentru care s-a dispus liberarea provizorie gi care atestd perseverenta infracfionali a invinuitului sau inculpatului sau presiunile efectuate de invinuit sau inculpat asupra martorilor pentru a-gi schimba declara{iile); b) invinuitul sau inculpatul nu indeplinegte cu rea-credin!6 obligaliile ce-i revin potrivit art. 160' alin. (3) gi (3r) 9i art. l60a alin. (2) C.proc.pen. sau incearcd sd zdddrniceascd aflarea adevdrului, sau siv6rgegte din nou cu intenlie o infractiune pentru care este urmdrit sau judecatr). Dacd nerespectarea obligaliilor nu este datoratd releir) Curtea Constitutionald a apreciat cd prevederile art. 16010 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. sunt constitulionale (a se vedea Plenul Cur{ii Constitulionale, Decizia nr.9011999 (M. Of. nr.216 din l7 mai 1999). in motivarea acestei decizii s-a aretat cd: ,,Posibilitatea organului de urmdrire penald sau, dupd caz, a instan{ei de judecatl de a revoca mdsura liberdrii se interpreteazd in legdturd cu dispoziliile art. I 602 alin. (2), privitoare la liberarea provizorie sub control judiciar, qi ale art. I 604 alin..(3), referitoare la liberarea provizorie pe caufiune, care prevdd, printre altele, cd liberarea provizorie nu se acordd in cantl in care existd date care justificd temerea cd inculpatul va sdv6rgi o altd infracliune sau va incerca sd zddirniceascd aflarea adevdrului prin influenfarea unor martori sau experfi, alterarea ori distrugerea mijloacelor materiale de probS sau prin alte asemenea fapte. Pe cale de consecinfi, este firesc ca aceast6 condilie negativE, prev6zutl de lege pentru acordarea liberdrii provizorii inculpatului arestat preventiv, sd fie cerutd, deopotrivd, gi pentru menlinerea ei. Cu alte cuvinte, dacd prin neindeplinirea ei se impiedicd acordarea liberdrii provizorii sub control judiciar sau pe cautiune, existenfa ulterioar6 a acesteia in comportamentul inculpahrlui liberat provizoriu justifi cI revocarea mdsurii. Se constatd, de asemenea, cE, potrivit art. 148 lit. d) din Codul de procedura penal[, misura arestdrii inculpatului poate fi luatd dacA <sunt date suficiente ci inculpatul a incercat sd zdddrniceascd aflarea adevdrului, prin influenfarea vreunui martor sau expert, distrugerea ori alterarea mijloacelor materiale de probd sau prin alte asemenea t'apte>, iar conform lit. e) a aceluiagi articol, dacd <inculpatul a comis din nou o infracliune ori existi date care justificd temerea cE va sdvdrgi gi alte infracliuni>. Aceste condifii legale de arestare a inculpatului coincid cazurilor
533
250
Dreptul la libertate gi'la siguranla persoanei
credinle a celui liberat sau dacb noua infracfiune este sdvdrgitd din culpd, nu se poate dispune revocarea liberdrii. Constatarea existenlei acestor cazuri nu atrage in mod automat revocarea mdsurii liberdrii provizorii, instanfa sesizatd avAnd posibilitatea de a aprecia in concret necesitatea ludrii mdsurii arest[rii preventive (,,poate revoca") in vederea eviterii aplicdrii unei sanctiuni disproporfionate. Astfel, pot exista situalii in care incdlcarea cu reacredinfd a unora dintre obligalii sd nu impund luarea mdsurii privative de libertate, ci numai aplicarea unui control mai strict al invinuitului sau inculpatului prin stabilirea, pe calea modificdrii controlului judiciar, a unor obliga{ii suplimentare. Titularii revocdriir) pot fi instanfa, din oficiu, procurorul gi partea interesat[ (in special in situafia in care invinuitul sau inculpatul aduce atingere bunei administrdri a justiliei prin exercitarea de presiuni asupra pdrlilor vdt[mate pentru ca acestea sd dea declarafii care i-ar fi favorabile). Procedura de solulionare a cererii de revocare este aceeagi ca gi in cazul examindrii cererii de acordare a liberdrii provizorii. Astfel, este necesar ca solufionarea cererii sI fie frcutd in gedin!6 publicd, cu participarea invinuitului sau inculpatului asistat de
ap6rtrtor, care trebuie ascultat. Prevederile art. 160r0 alin. (2)-(a) C.proc.pen. nu aduc atingere dreptului la apdrare al invinuitului sau inculpatului. in acest sens Curtea Constitulion ald a ardtat2) c[: ,,textul cuprins la art. 16010 alin. (2) din Codul de procedurd penald prevede cb revocarea liberdrii provizorii se dispune dup[ ascultarea inculpatului asistat de apdrdtor, ceea ce presupune posibilitatea pentru acesta de a solicita administrarea de probe in legdturd cu oricare dintre cazurile de revocare a liberdrii provizorii. $i dispoziliile art. 16010 alin. (4) din Codul de procedurd penald, prin trimiterile fbcute la art. 160e alin. (2) 9i (3) 9i apoi la art. 1608 din acelagi cod, asigurd dreptul la apdrare al inculpatului atdt in faza de urmdrire penal6, cdt gi in cea de judecatS. Desigur cd in asemenea condilii inculpatul cdruia urmeazd sd i se revoce liberarea provizorie
liberirii provizorii din textul atacat, fiind totodatd o aplicare a dispozifiilor art. 23 alin. (2) din Constitulie, potrivit cdrora arestarea unei persoane este permisi numai in cazurile gi cu procedura prcvdzaLte de lege. Prin urmare, este firesc ca o identitate cauzall sd producd efecte identice gi nu invers, cum se susfine in motivarea excepliei. Curtea Constitufionali constata cd invocarea principiului constitulional al prezumliei de nevinovdJie nu are nici o leg6turi cu prevederile art. 160r0 alin. (1) lit. b) teza a doua din Codul de proceduri penal6. Potrivit art. 23 alin. (8) din Constitujie, <Pdna la rdmdnerea definitivi a hotardrii judecitoregti de condamnare, persoana este considerat6 nevinovat6>. Nu insi existen{a vinov6!iei inculpatului pentru sdvdrgirea unei noi infracfiuni determind revocarea mdsurii preventive, ci schimbarea condiliilor care au fost alute in vedere la data dispunerii liberarii provizorii, situalie de naturd sd justifice temerea cA, datoritd comportamentului infracfional, acesta ar putea comite gi alte fapte penale." r) A se vedea Gh. Mateuf, Drept procesual penal, op. cit., p. 72. 2) A se vedea Plenul Curfii Constitulionale, Decizia nr.9011999 (M. Of. nr.216 din 17 mai
de revocare a
1999).
534
ConsideraJii
introductive
251
poate solicita administrarea oriceror probe, inclusiv audierea de martori gi procedura

sau inculpatul, fird motive temeinice nu se prezintd, degi este legal citat, solulionarea cererii de revocare se poate face 9i in lipsa sa. Revocarea liberirii se dispune de instanld prin incheiere. Potrivit art. 160'0 alin. (3) C.proc.pen., instanta, dupd ce revocI liberarea provizorie, dispune arestarea preventivd a invinuitului sau inculpatului gi emite un nou mandat de arestare. La emiterea mandatului de arestare trebuie avut in vedere cd in cursul urmdririi durata totald a arestdrii preventive nu poate depdgi 180 de zile (cdnd inculpatul este major),60 de zile (c6nd inculpatul este minor intre 14 9i 16 ani) sau 90 de zile (cdnd inculpatul este minor intre 16 9i l8 ani). impotriva incheierii instanfei prin care s-a dispus revocarea se poate face recurs in 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenti, gi de la comunicare, pentru cei 1ips6. Per a contrario, este inadmisibil recursul declarat impotriva incheierii instanlei prin
confruntdrii." Cdnd invinuitul
care s-a respins revocarea liber[rii provizorii. Recursul este suspensiv de executare gi sejudecd in termen de doud zile, cu parti-
ciparea obligatorie a procurorului. Instanla de control judiciar trebuie sb se pronun{e in aceeagi zi asupra recursului, f6rd a avea posibilitatea de a amdna pronunfarea, putAnd dispune: - admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi respingerea cererii de revocare a liberdrii provizorii gi, pe cale de consecinld, anularea mandatului de arestare emis; - admiterea recursului, casarea incheierii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare (de pildn, in cazul judecdrii cererii de revocare cu lipsd de procedurd sau fbrd ca invinuitul sau inculpatul s[ fi beneficiat de o apirare efectivd din partea unui avocat din
oficiu);
respingerea recursului ca nefondat, tardiv sau inadmisibil.
Capitolul VI Dreptul la un proces echitabil

Secfiunea 1. Considerafii introductive
2 5
I. Consideralii introductive.
251. Considerafii introductive. Dreptul la un proces echitabil, reglementat in art. 6r) din Convenlia europeand ca garanlie procedurald a drepturilor gi libertdlilor
r) ,,1 . Orice persoand are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public Ai intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de cdtre o instanJ6 independentd gi impa4ial6, instituitl de lege, care va hotiiri fie asupra incdlcdrii drepturilor Ei obligaliilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricdrei acuzatii in materie penali indreptate impotriva sa. Hot[rArea trebuie sI fie pronunfatb in mod public, dar accesul in sala de 9edin16 poate fi interzis presei gi publicului pe intreaga duratd a procesului sau a unei pdrfi a acestuia in interesul moralitetii, al ordinii publice ori al securitilii
535
2Sl
Dreptul la un proces echitabil
persoanei in fala instanlelor de judecata, constituie una dintre premisele asigurdrii prin-
cipiului preeminenlei dreptului intr-o societate democraticir). Dezvolt[rile jurisprudenliale au frcut ca dreptul la un proces echitabil sd fie privit atdt ca o garantie formald,
cdt gi ca un drept substantial2).
in acest sens in doctrin63) s-a ardtat cd sub influenlajurisprudenfei europene procedura penald nu mai este doar o garanfie formal6, ea are prin ea insdgi o importantd fundamental5. Normele procesuale de referin{l continute in procedura penald continud sI garanteze regularitatea formalb a procedurii, pentru ca procesul sd se desfbgoare in mod loial (acesta fiind rolul art. 6 din Convenlia european[). insd procedura penald a dobdndit astEzi o importanld fundamentald, un drept care prevaleazi asupra oricdrei alte considerafii: dreptul la un proces echitabil, care este nucleul procedurii penale, devine criteriul de apreciere a respecterii de cdtre instanle a drepturilor substanfiale gi, astfel, devine el insugi un veritabil drept substanfiala). Structura articolului 6 din ConvenJia europeand confine5): a) o descriere a mecanismului garanfiei. ,,Orice persoand are dreptul la judecarea (...) cauzei sale de cdtre o instan!6 (...) care va hot6ri (...)". Dreptul astfel reglementat este analizat atdt prin prisma obiectului siu (garanfia
procesului echitabil), cdt 9i a subiec{ilor sii, titularul dreptului fiind orice persoand (ustifiabil), fizicd sau juridicd, indiferent de cetdfenie, iar ,,debitorul" garanfiei fiind statul parte la Convenfia europeand, sub jurisdiclia cdruia se afld titularul dreptului. b) domeniul de aplicare a garan[iei -,,(...) judecarea (...) cauzei de cdtre o instanfd (,..), care va hotdri fie asupra incilcirii drepturilor gi obligafiilor sale cu caracter
na{ionale intr-o societate democraticd, atunci c6nd interesele minorilor sau proteclia viefii private a pdrfilor la proces o impun, sau in mEsura consideratd absolut necesar6 de cdtre instanfd atunci c6nd, in imprejurdri speciale, publicitatea ar fi de naturd sd aduc6 atingere intereselorjusti{iei. 2. Orice persoand acrrzatl de o infrac{iune este prezumatd nevinovat6 pAnd ce vinovdfia va
fi legal stabilita.
3. Orice acuzatare, in special, dreptul: a) s6 fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limbd pe care o infelege gi in mod aminun{it, asupra naturii gi cauzei acuzaliei aduse impotriva sa; b) sd dispund de tirnpul gi de inlesnirile necesare pregdtirii apdrdrii sale; c) sd se apere el insugi sau sd fie asistat de un apirdtor ales de el gi, dacd nu dispune de mijloacele necesare pentru a pldti un apdritor, sd poatd fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cdnd interesele justifiei o cer; d) s6 intrebe sau si solicite audierea martorilor acuz[rii gi sd obtind citarea gi audierea martorilor apdrdrii in aceleagi conditii ca qi martorii aa,ndii; e) si fie asistat in mod gratuit de un interpret, dacd nu inlelege sau nu vorbegte limba folositii la audiere". r) A se vedea C. Bdrsan, op. cit., vol. I, p. 394. 2) A se vedea: J.-F. Renucci, Trait6 de Droit Europden des droits de I'homme, Librairie Gendrale de Droit et de Jurisprudence, Paris, 2007,p.354 ; S. Guinchard, J. Buisson, Procddure p6nale, Litec,4" idition,2008, p. 7. 3) S. Guinchard, J. Buisson, Proc6dure pdnale, op. cit., p. 7. Ibidem. Pentru ptezentarea gi analiza detaliatd a acestei structuri, a se vedea J.-C. Soyer, Article 6,in L.-8. Pettiti, E. Decaux, P.-H. Imbert, La Convention europdenne des droits de l'homme, Commentaire article par article, op. cit.,p 242 gi urm.
5) ar
536
Considera{ii
introductive
251
civil, fie asupra temeiniciei oriclrei acuzalii in materie penale indreptate impotriva sa". Agadar, intrl in domeniul de aplicare a garanfiei dreptului la un proces echitabil atdt contestaliile cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter civil, c6t 9i acuzafiile in
materie penald.
c) conlinutul general al garanliei. Articolul 6 parag. I din Conventia european[ impune ,judecarea in mod echitabil, in mod public Ai intr-un termen rezonabil, a cauzei sale, de cdtre o instan!6 independenti gi imparfiali, instituiti de lege, care va hotlri (...)". Aceasta se aplicd atdt in materie penalS, cdt gi in materie civild. Acest paragraf prevede urmdtoarele garanfii ale dreptului la un proces echitabil: (i) dreptul la o instanfd, instituitd prin lege, independentl gi imparfiald;
(ii) publicitatea procesului; (iii) dreptul de a fi judecat intr-un termen rezonabil; (iv) principiul egalit[1ii armelor; (v) principiul contradictorialitdfii; (vi) dreptul acuzatului de a pistra t[cerea gi de a nu se autoincrimina; (vii) obligatia motivdrii hot6rArilor de cdtre instanle. d) conlinutul specifc al garanliei in materie penald. Paragraful 2 al art. 6 din
Convenlia europeand vizeazdprezumfia de nevinovdfie: ,,Orice persoan[ acuzatd de o infracfiune este prezumatd nevinovatd p6ni ce vinovilia sa va fi legal stabilitd". La rindul sduparag. 3 alart.6 din Convenfia europeanlprevede o serie de drepturi acordate persoanei impotriva cdreia se formuleazd o acuzafie in materie penald, aceastd enumerare nefiind limitativS: ,,Orice acuzat are, in special, dreptul: a) sd fie informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limbd pe care o inlelege gi in mod amdnuntit, asupra naturii gi cauzei aatzaliei aduse impotriva sa; b) s6 dispun[ de timpul gi de inlesnirile necesare pregdtirii aplrdrii sale; c) s6 se apere el insugi sau s[ fie asistat de un apdrdtor ales de el gi, dacd nu dispune de mijloacele necesare pentru a pl[ti un aplrdtor, sI poatl fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci cdnd interesele justiliei o cer; d) sd intrebe sau sd solicite audierea martorilor acuzdrii 9i sd oblind citarea gi audierea martorilor apdririi in aceleagi condilii ca gi martorii acuzdrii; e) sd fie asistat in mod gratuit de un interpret, dacd nu inlelege sau nu vorbegte limba folositd la audiere". Analiza drepturilor stipulate in parag. 3 al art. 6 trebuie fhcutd avdnd in vedere faptul cd toate aceste drepturi sunt componente ale noliunii generale de proces echitabil. in acest sens, Curtea Europeandr) a considerat cd o cerere intemeiati pe dispozifiile art. 6 parag. 3 din Convenfia europeand trebuie analizatd gi prin raportare la prevederile parag. l, cu care face un corp comun, avdnd in vedere obiectul gi scopul art. 6, de asigurare a garantdrii libertdlilor individuale impotriva oricdrui arbitrariu. Pentru inlelegerea conlinutului drepturilor protejate prin acest articol, este important de subliniat principiul ce rezultI din art. l9 din Convenfia europeand: activitatea Curlii Europene este subordonatl scopului de a asigura respectarea angajamentelor asumate de statele pe4i la Convenfia europeand. Astfel, nu ii revine Curlii Europene sarcina de a
A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 12 februarie 1985, in cauza Colozza contra Italiei, parag.26-27; CEDO, hotdrdrea din 9 aprilie 1984, in cauza Goddi contra ltaliei, patag.28.
'16
r)
537
252
libertllilor apdrate
examina erorile de fapt sau de drept care se pretinde cd ar fi fost comise de jurisdicliile nafionale, decdt dacd gi in mdsura in care ele ar fi putut aduce atingere drepturilor gi
de Conventia europeand. Dacf, art. 6 garanleazd. dreptul la un proces
echitabil, el nu reglementeazd,, de exemplu, aspecte privind admisibilitatea probelor, ce jin de competenla de reglementare a dreptului intern (a se vedea cauza Schenk contra Elvefieir) sau cauza Texteira de Castro contra Portugaliei2)). De asemenea, pentru aplicarea art. 6 sunt irelevante aspectele referitoare la vinovdfia reclamantului. Curtea Europeanb nu este chematd decAt pentru a examina dacd procedura in ansamblul ei a fost echitabild, adicd dac[ s-a desfbgurat cu respectarea exigen]elor Convenliei
europene.
Instanla de control european a ardtat in mod constant in jurisprudenla sa c5 obligafiile instituite in sarcina statelor afii de rezultat. Statele au insd o deplind libertate in a alege mijloa sGiemul"llor judiciar sd atingd toate scopurile prevdzute de art. 6: accesul liber lajustifie, celeritate, publicitate, egalitatea armelor etc.l)
Secfiunea No{iunile de ,,acuzafie in materie penall" ^2-a. gi ,,contestafie cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter civil" in cadrul procesului penal
$1. Nofiunea de ,,acuzafie
in materie penall"
252. Semnifcalia autonomd europeand a noliunii. 253. Noliunea de acuzalie penald fn dreptul procesual penal romdn.
252. Semnificafia autonomi europeani a nofiunii. Nofiunile de ,,acuzafie in

materie penald" 9i ,,contestafie cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter civil" au un caracter autonom in jurispruden{a Cur}ii Europenea). Astfel cum s-a ardtat in
r) A se vedea CEDO, hotirdrea din l2 iulie 1998, in cauza Schenk contra Elvefiei, parag.45-46. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 9 iunie 1998, in cauza Teixeira de Castro contra Portugaliei, parag.34. 3) A se vedea R. Chirild, Convenfia europeani a drepturilor omului. Comentarii gi explica{ii, vol. I, Ed. C.H. Beck, Bucuregti, 2007,p.231 . a)Astfel, intr-o jurisprudenfd constantd (a se vedea: CEDO, hotlr6rea din 8 iunie 1976,in cauza Engel $.a. contra Olandei, parag. 8l; CEDO, hotbrdrea din 26 martie 1982, in cauza Adolf contra Austriei, parag. 30; CEDO, hotdrdrea din 28 iunie 1984, in cauza Campbell gi Fell contra Marii Britanii, parag.68-71; CEDO, hotdrdrea din 2l februarie 1984, in cauza Ozturk contra Germaniei, parag. 49-53; CEDO, hotdrdrea din 2l februarie 1984, in cauza Demicoli contra Maltei, parag. 31-34; CEDO, hotdr6rea din 2l octombrie 1997 , in cauza Piene-Bloch contra Franfei, parag. 53-60; CEDO, hotdrdrea din 9 octombrie 2003, incatzaEzeh gi Connors contra Marii Britanii, parug. 83-100), CEDO a stabilit trei criterii alternative pentru a aprecia dacb o ramurd a dreptului intem intr[ in nofiunea de ,,materie penal6" in sens european: calificarea faptei ca infractiune in dreptul intern, natura faptei incriminate gi natura gi gradul de severitate 538
,,Acuzafie in materie penal[" gi ,,contestatie cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter
civil"
252
doctrindr), art, 6 din Convenfia europeand c;reeazd un adevdrat model universal de proces in jurul acestor doud nofiuni ce au un caracter autonom. Fala de obiectul prezentului tratat, ne vom referi numai la sensurile acestor nofiuni ce prezintd importanfi pentru procesul penal romdn2). Prin noliunea acuza[ie in materie penale3) se infelege notificarea oficiald, emisi de o autoritate competentd, prin care se imputl unei persoane sdvdrgirea unei infracfiuni, ceea ce atrage repercusiuni importante asupra respectivei persoane. i--n jurisprudenfa Curfii Europene s-a apreciat cd garanliile prevdzute de arf. 6 sunt aplicabile, fafd de existenfa unei acuzalii in materie penall, spre exemplu: 'in cazul rejudecdrii unei persoane condamnate definitiv in absentiaa\, al efectudrii unei percllezitiis); al citdrii unei persoane in scopul audierii ca martor dacd aceasta poate aprecia din imprejurdrile cauzei cd existd probe care o incrimineazS6)isau in cazul formul[rii unei cereri privind ridicarea imunit[1ii parlamentare a unui deputatTt. Astfel, iru orice cauzd in care sunt aplicabile dispoziliile Codului de procedurd penald intri in sfera de aplicabilitate aart.6 din Convenlia europeand. Garanliile procedurale prevdzute in art. 6 nu se aplic6, in principiu, diverselor mdsuri preliminare ce pot fi luate in cadrul unei anchete penale inainte de formularea unei acuzalii in materie penal6, cum ar fi refinerea unui suspect, asemenea mdsuri putdnd totugi sd intre in domeniul de aplicare al altor dispozilii ale Convenliei europene, in special ale art. 3 gi art. 58). De asemenea, art. 6 nu igi gdsegte aplicabilitatea in materia
al sancJiunii ce poate fi aplicati persoanei acuzate. in demersul nostru ne vom referi numai la notificdrile oficiale cu privire la sdvdrgirea unei infracfiuni prevdzute in Codul penal romAn, in legile penale complinitoare sau in legile speciale nepenale cu dispozilii penale. l) A se vedea: ,S. Guinchard, Les mdtamorphoses de la procddure i I'aube du troisidrne milldnaire, in Cl6s pour le sidcle, Droit et science politique, information et communication, sciences dconomiques et de gestion, Universitd Panthdon-Assas, Dalloz, p. 1 135 ; J.-F. Renucci, Traitd de Droit Europeen des droits de I'homme, op. cit., p.374. 2) Explica{ie: no{iunea de acuzalie in materie penald cuprinde, printre altele, gi domeniul dreptutui contravenlional, care nu face obiectul acestei lucrdri. r) A se vedea: CEDO, hotdrdreadin27 februarie 1980, in cauza Deweer contra Belgiei, parag. 42-48; CEDO, hotdrirea din 20 octombrie 1997,incauza Serves contra Franlei, parag. 42;CEDO, hotdr6rea din l5 iulie 1982, in cauza Eckle contra Germaniei, parag. 73. a) A se vedea: CEDO, hotdr6rea din l0 noiembrie 2004, in cauza Sejdovici contra Italiei parag. 30; CEDO, hotirdrea din l2 februarie 1985, in cauza Colozza contra Italiei, parag.29, 5)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 15 iulie 1982, in cauza Eckle contra Germaniei, parag.74; CEDO, hot[rArea din l5 decembrie 2005, in cauza Barry contra Irlandei, parag.34. 6) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 20 octombrie 1997, in cauza Serves contra Franfei, parag.42 ?) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 19 februarie 1991, in cauza Frau contra ltaliei,
parag. 14. 8) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 17 decembrie 1996, in cauza Saunders contra Marii Britanii, parag.67; CEDO, hotirdrea din 21 septembrie 1994, in cauza Fayed contra Marii Britanii, parag.6l; CEDO, hotdrdrea din 29 noiembrie 1998, in catza Brogan contra Marii Britanii, parag. 53.
539
253
pl99g_dyrii revizuirii unei hotdrAri definitiver) 9i njei in materia procedurii extrdd[rii2r des@uratd in fafa organelor judiciare ale statului solicitat, intrucdt nu este formulat?i ?nqqqst stat o acuzafie penal[ impotriva persoanei a cdrei extrddare este cerqtd (aceasta putdnd exista in cadrul procedurilor desfbgurate in statul solicitant). Determinarea cu precizie a momentului din care se poate vorbi de o acuzafie in
materie penald prezinti importan!tr deosebitI intrucAt din acel moment este garantat dreptul de acces la o instanfd. Articolul 6 din Convenfia europeand se aplicd in toate fazele procedurale3) care sunt relevante cu privire la pronunlarea unei hot[r6ri judecdtoregti referitoare la vinovalia
sauievinovdtia unei persoane, incepdnd cu ancheta efectuatd de polilie gi continudnd pdnd la epuizarea tutore clilor ordinare de atac, avdnd in vedere cA echitabilitatea
proc_edurii se apreciazd in ansamblua).
253. Nofiunea de acuzafie penali in dreptul procesual penal romAn. in dreptul procesual penal roniAn putem vorbi de notificarea oficiald emisd de o autoritate competentd cu privire la imputabilitatea sdvdrgirii de o persoand a unei infracfiuni, in principiu, odatd cu inceperea urmbririi penale in personam. a) Infracliune flagranld. Constatarea unei infracfiuni ffagrante reprezintd o situafie speciald. in acest caz, organul de urmdrire penald intocmegte un proces-verbal in care consemneazd cele constatate cu privire la fapta sdvdrgitE, precum gi, dac[ este cazul, declaraliile fdptuitorului gi ale celorlalte persoane ascultate. Chiar daci nu existd o rezolufie de incepere a urmiririi penale, constatarea infracfiunii flagrante, urmatd de audierea fEptuitorului cu privire la infracliunea constatatd, are natura juridicd a unei notificdri oficiale emise de o autoritate competentd cu privire la imputabilitatea sdvdrgirii unei infracliuni. b) Acte premergdtoare. Potrivit art. 228 alin. ( I ) C.proc.pen,, organul de urmf,rire penald sesizat prin pldngere sau denun!, plAngere prealabild ori ca urmare a sesizirii din oficiu dispune prin rezolulie inceperea urm5ririi penale, cdnd din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergf,toare efectuate nu rezultd vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in migcare a acfiunii penale prevdzute in art. l0 C.proc.pen., cu excepfia celui de la lit. bt). Conform art. 224 C.proc.pen., organele de urmdrire penald sesizate prin pldngere sau denun!, pldngere prealabila ori ca urmare a sesizdrii din oficiu pot efectua acte premergdtoare in vederea constatdrii existenlei unor imprejurdri de naturd infraclionald, a verificdrii existenfei sau inexistenlei vreunui caz de impiedicare a punerii in migcare
r)
2)
A se vedea CEDO, decizia din 6 mai 2003, in cauza Fisher contra Austriei. A se vedea CEDO, hotdrdrea din 6 februarie 2003, in cauza Mamatkulov gi Abdurasulovic
din 10 februarie 1995, in cauza Allenet de Ribemont contra Franfei, parag. 35; CEDO, hotdrdlea din 4 martie 2008, in cauza Samoild gi Cionca contra Romdniei, parag. 9l-101, in care s-a arEtat ctr aplicabilitatea dreptului garantat de art. 6 parag,2 din Conven;ia europeani nu se limiteazd numai la faza procesului penal in fafa instanfei, ci gi la procedurile desfhgurate in faza de umrdrire penali. a) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 32.
540
contra Turciei, parag. 80. 3) A se vedea: CEDO, hotdrArea
,,,A,cuzatie in materie penald" 9i ,,contestafie cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter
civil"
253
a acliunii penale prevdzut de art. l0 C.proc.pen,, in scopul inceperii urmeririi penale. Astfel, organele de urmlrire penald efectueazd un minimum de activitSfi pentru a constata dacl se impune sau nu inceperea urmaririi penale. Citarea unei persoane in privinfa cdreia s-a formulat o pl0ngere sau un denunf, o plAngere prealabili sau in privinfa cdreia existii o sesizare din oficiu, in vederea audierii de organele de urmlrire penald in faza actelor premergdtoare, nu poate fi consideratd, in sine, o notificare oficiald emisd de o autoritate competentd cu privire la
imputabilitatea sdvdrgirii unei infracfiuni. Cu toate acestea, apreciem cI audierea detaliatd la sediul organelor de urmdrire penalI a unei persoane (incluse in cercul de suspecli) cu privire la una sau mai multe fapte (ce sunt indicate de organele de urmdrire penal6), pentru care organele judiciare efectuaserd acte premergdtoare in vederea constatdrii lipsei impedimentelor la exercitarea acliunii penale prevdzute de art. l0 C.proc.pen., poate fi consideratd acuzalie in materie penal6, chiar dac[ persoana audiat[ fusese chematd sd dea declara{ii in calitate de martor. intrucdt cu ocazia audierii organele de urmlrire penald trebuie sd aducd la-cunogtilild faptele pentru care au fost efectuate acte premergtrtoare pentru ca
persoana suspectatd sd poatd da o declarafie, acest moment al inform[rii, plasat chiar gi infaza actelor premergdtoare, echivaleazd din punctul de vedere al art. 6 din Convenfia europeand cu o ,,notificare oficiald a unei acuzatii in materie penald" avdnd in vedere c6 persoana audiatii se poate a$tepta in orice moment sd fie inceputi urmdrirea penali
impotriva sa. c) Urmdrirea penald in rem. Nu poate fi consideratd o notificare oficial5 emisd de o autoritate competentd cu privire la imputabilitatea s[vdrgirii unei infracliuni citarea unei persoane in calitate de martor, in vederea audierii de citre organele de urmdrire penald, in cazul in care urmdrirea penald s-a inceput in rem cu privire la existenta unei infracfiuni, sub rezerva includerii acesteia in cercul de suspecfi, a$a cum am aritat mai sus. Totugi, efectuarea unei perchezilii la domiciliul unei persoane, dupd inceperea urmdririi penale in rem, in condiliile in care in incheierea de incuviinjare a procedeului probatoriu sau in mandatul de perchezilie se arat[ cd existi o suspiciune cd in acel loc se gdsesc bunuri ce au legdturd cu o infracliune poate fi apreciatd, in anumite circumstanfe, ca ,Jrotificare oficiald" cu privire la o acuzalie penal6. d) Urmdrirea penald in personam. Formularea unei acuzafii impotriva unei persoane intervine in momentul inceperii urmdririi penale in personam, cdnd persoana acuzatl, gi fafi de care nu s-a pus in migcare ac{iunea penald dobdndegte calitatea de invinuit. Chiar dacd, potrivit art.23-24 C.proc.pen., invinuitul nu are calitatea de parte in cadrul procesului penal, citarea acestuia in vederea aducerii la cunogtin!tr a invinuirii echivaleazl cu notificarea oficiald emisd de o autoritate competentd cu privire la imputabilitatea sdv6rgirii unei infracliuni. Tot astfel, in cazul infractiunilor de audienfd, din interpretarea art.299 C.proc.pen. rezultd cd procesul-verbal de constatare a infracliunii intocmit de c6tre instanld are
natura juridicd a unui act de incepere a urm[ririi penale fate de autorul infractiunii, care astfel dobdndegte calitatea de invinuit, echivaleazd cu o acuzafie in materie penald.
541
253
Tot in vederea respectirii dreptului la un proces echitabil, conform art. 6 alin. (3) C.proc.pen., organele de urm[rire penald au obligafia sd-l incunogtinleze, de indatd gi mai inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrareajuridicd a acesteia 9i sd-i asigure posibilitatea pregdtirii gi exercitdrii apdrdrii. e) Revizuire. Degi, in principiu, in materia cdilor extraordinare de atac art. 6 din Convenlia europeand nu igi g[segte aplicabilitatea, totugi in materia revizuirii, fa!6 de particularitdlile reglementdrii din dreptul romdn, trebuie sd se distingd intre diferitele etape ale acestei proceduri. Nu se poate reline existenfa unei acuzalii in materie penali in cazul efectudrii actelor de cercetare prealabile de citre procuror in domeniul revizuirii, potrivit art.399 C.proc.pen., sau infazaprocedurilor prealabile dezbaterii admisibilit6lii in principiu a cererii de revizuire, fafd de caracterul de cale extraordinari de atac al revizuirii, ce vizeazd o hotdrdre prin care instanfa s-a pronunlat definitiv asupra unei acuzafii in materie penald. Dacd insd este admisd in principiu cererea de revizuire, instanla, inbaza art. 404 C.proc.pen., poate suspenda motivat, in tot sau in parte, executarea hotdrdrii supuse revizuirii. Se pot lua, de asemenea, oricare dintre mdsurile preventive prevdzute de art. 136 C.proc.pen. (re{inerea, obligarea de a nu pdrdsi localitatea, obligarea de a nu p[r5si tara, arestarea preventivd) dacd sunt intrunite condiliile legale. Conform art. 405 C.proc.pen., rejudecarea cauzei dup[ admiterea in principiu a cererii de revizuire se face potrivit regulilor de procedurf, privind judecarea in primd instant6, putdndu-se dispune readministrarea probelor care au fost efectuate in cursul primei
judecdli sau cu ocazia admiterii in principiu a cererii de revizuire. Deci, odatd cu admiterea in principiu a cererii de revizuire, chiar dacd hot[r6rea definitivd a cdrei revizuire se cere nu este anulatd, apreciem cd ne afldm din nou in
prezenta unei acuzafii in materie penald, fafd de gravitatea consecinfelor ce ar putea fi suportate de persoana care a fost acuzatd in primul ciclu procesual de sdvArgirea unei infracliuni gi care este subiect in cadrul procedurii revizuirii. De exemplu, in cazul in care, dupd admiterea in principiu, fa![ de o persoand achitatd definitiv sau fafd de care s-a incetat procesul penal in primul ciclu procesual ar putea fi luatd o mdsurd preventivl dintre cele prevdzute de art. 136 C.proc.pen., putem considera cd ne afldm in prezenfa unei proceduri in care sunt incidente garanfiile prevdzute de art. 6 din Convenfia europeand. in orice caz, fiecare persoand implicatd in procedura rejudec[rii dupi revizuire trebuie s[ beneficieze de garanfiile prevdzute de art. 6 din Convenfia europeand cu ocazia readministrdrii probatoriului sau a administrdrii de probe noi, intrucdt inbaza acestora instanfa poate constata cd cererea de revizuire este intemeiatd, poate anula hotirdrea in mdsura in care a fost admisd revizuirea gi pronunfa o noud hotdrdre potrivit dispoziliilor de la judecata in primd instanld (art. 345-353 C.proc.pen.). O interpretare contrard ar lipsi de eficienfi garantia procedurald prevdzuti de art. 6 din Convenfia europeanS, intrucdt potrivit art. 406 C.proc.pen., in cazul in care instanfa considerd cd cererea de revizuire este intemeiatd, aceasta se pronunfd gi asupra fondului cauzei, fErb a administra alte probatorii, intemeindu-se pe mijloacele de probd administrate cv ocazia rejudecdrii dupd admiterea in principiu. 542
,,Acuzafie in materie penald" gi ,,contestafie cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter
civil"
254
fl
Redeschiderea procedurilor in cazul judecdrii in lipsd.Totastfel, se poate constata
cd existd o acuzalie in materie penald in sinralia rejudec[rii persoanelor condamnate definitiv, dar judecate in lipsd, Potrivit art. 522t C.proc.pen., in cazul in care se cere extridarea unei persoanejudecate 9i condamnate in lips[, catzavaputea fi rejudecat6 de cdtre instanta care a judecat in prim6 instanld, la cererea condamnatului, dispoziliile art. 405-408 C.proc.pen. din materia rejudeclrii cererii de revizuire dupd admiterea in principiu aplicAndu-se in mod corespunzltor. Fafi de jurispruden{a Cu4ii Europene potrivit cdreia persoanei ce a fost judecatd in lipsd trebuie s6-i fie garantat dreptul de a obline ulterior ca o instanli sd statueze din nou, dupd ce l-a audiat, asupra temeiniciei acuzafiei in fapt gi in drept, dacd nu rezultd cd acesta a renunfat, in mod neechivoc, la dreptul sdu de afiprezent in instanld gi de a se aplrar), dispoziliile prevdzute de art. 522t C.proc.pen. sunt contrare prevederilor art, 6 din Convenfia europeand in mdsura in care conferi posibilitatea redeschiderii procedurii numai persoanelor condamnate, dupi extridarea sau predarea acestora in
baza mandatului european de arestare,
Rejudecarea presupune reluarea procesului din faza judecd{ii in primi instantd, fiind necesard parcurgerea tuturor fazelor procesului penal. Procesul penal al persoanei condamnate in lipsa trebuie sd se reia cu respectarea tuturor garanliilor prevdzute de art. 6. De aceea apreciem cd trimiterea legiuitorului la institulia revizuirii este nef'ericit6, principiile reglementate in art. 405-408 C.proc.pen. fiind incompatibile cu scopul instituliei. g) Proceduri penale care nu intrd sub incidenla art. 6 din Convenlia europeand. Nu intrf, in sfera de aplicare a art.6 din Convenfia europeand cauzele penale care au ca obiect: solulionarea cererii de recuzare, a contestatiei in anulare; contestatiile la-executarea pedepselor, aminarea sau intreruperea executdrii pedepsei, liberarea condifionatd, pldngerile formulate de persoanele condamnate impotriva hotlrdrilor comisiei de disciplind, prin care au fost aplicate sancfiuni disciplinare, cererile de contopire a pedepselor, de constatare sau dispunere a reabilitdrii etc. $2. Nofiunea de,,contestafie cu
privire la drepturi
Ei
obligafii cu caracter
civil"
2 54. Semnificalia autonomd europeand a noliunii. 2 5 5 , Teoria generald a acliunii civile in procesul penal romdn. 256. Standarde europene privind despdgubirea victimelor unor infracliuni. 257. Solicitarea de compensaliifnanciare de cdtre victimele infracSiunilor sdvdrSile pe teriloriul Romdniei. 258. Solicitarea de compensasiifinanciare de victimele infracliunilor sdvdrSite pe teritoriulunui alt
stat membru al U.E. (silua1ii transfrontaliere).
254. Semnificafia autonom[ europeanl a nofiunii. Prin noliunea de contestalie

cu privire la drephrri 9i obligatii cu caracter civil2)se infelege diferendul real gi serios
r) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 12 februarie 1985, incauzaCollozza contra Italiei, parag.29; CEDO, hotdrdrea din 23 noiembrie 1993, in cauza Poitrimol contra Franlei , parag.3l. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din l6 iulie l97l,in cauza Ringeisen contra Austriei, parag. 94; CEDO, hotirdrea din 28 iunie 1978, in cauza Konig contra Germaniei, parag. 88-89; CEDO,
543
254
in cadrul unei proceduri al cdrei rezultat este direct gi determinant pentru existenfa drepturilor cu caracter civil, pentru intinderea acestora sau modalitilile de exercitare a prerogativelor pe care acestea le oferd (inclusiv a aparenlei de drept) sau pentru
obliga(iile cu caracter civil. In cauza Anagnostopoulos contra Grecieil), Curtea Europeani a ardtat cd manifestarea de voinfa privind constituirea ca parte civild in cadrul procesului penal face ca aceste proceduri sE fie hotbrdtoare pentru drepturile cu caracter civil pretinse, ceea ce atrage obligalia statului de a veghea la respectarea drepturilor garantate de art. 6 din Convenfia europeand. Astfel, persoana ce se constituie parte civild in procesul penal are o speranfd legitimd cb instanfa se va pronunfa asupra cererii sale solufionf,nd-o fie in mod favorabil, fie defavorabil. Agadar,intdrzierea cu care organele de urmdrire penal[ elene au desfhgurat ancheta in cauza reclamantului ce a atras prescripfia rdspunderii penale gi, prin uffnare, imposibilitatea acestuia de a obline o hot[rdre judec[toreascd care sI antameze cererea sa, l-a privat pe reclamant de dreptul de acces la o instanfd. Ulterior, in cauza Perez contra Fran(ei2), Curtea Europeand a ardtat cd ,,in ciuda existenlei unei autonomii a nofiunii de drepturi gi obligalii cu caracter civil, este necesard analiza legislafiei inteme a statului, atAt sub aspectul calificdrii juridice, cdt gi in privin{a con{inutului material 9i al efectelor pe care dreptul intern al statutului le conferd pentru ca un drept sd poatd fi considerat ca avdnd un caracter civil in sensul
Conven{iei europene.
Astfel, in privin{a constituirii de parte civilb in fafa instantelor penale franceze, Curtea Europeand a considerat necesar a analiza legislafia francezd in domeniu. in dreptul francez, potrivit dispoziliilor art. 3 alin. (l) ti (2) 9i art.4 alin. (l) din Codul de procedurd penald francez, victima unei infrac{iuni poate exercita acliunea civild fie separat de acfiunea publich, in fala instanJelor civile, fie in acelagi timp, in fafa instanlelor penale, cu privire la toate prejudiciile rezultate din sdvdrgirea infracliunii. Victima unei infrac(iuni dispune, agadar, de o opliune procedurald intre calea civild
Marii Britanii, parag. 82; CEDO, hotdr6rea din 23 octombrie 1985. in cauza Benthem contra Olandei, parag. 32; CEDO, hotdrArea din 23
hotdrArea din 25 martie l9fJ3, in cauza Silver contra
octombrie 1990, in cauza Moreira de Azevedo contra Portugaliei, parag. 66; CEDO, hotirdrea din 2l februarie 1986, in cauzaJames contra Marii Britanii, parag. 8l;CEDO, hotdrdrea din l0 mai 2001, in cauza Z g.a. contra Marii Britanii, parag. 87-93; CEDO, hotirdrea din 8 iulie 1986, in cauza Lithgorv g.a. contra Marii Britanii, parag. 192; CEDO, hot6rdrea din 23 septembrie 1982, in cauza Sporrong et Lcinnroth contra Suediei, parag. 8l; CEDO, hotErdrea din 7 iulie 1989, in cauza Tre Trakttirer AB contra Suediei, parag. 40; CEDO, hotirdrea din 29 octombrie l99l ,in cauza Helmers contra Suediei, parag. 29. CEDO apreciazd existen{a no{iunii autonome de,drepturi 9i obligalii cu caracter civil" in funcfie de urmdtoarele condilii: drepturi recunoscute in legislalia intern6, precum gi caracterul civil al drepturilor. Pentru o analiz| detaliatd a noliunii, a se vedea J.P. Costa,Les droits et les obligations de caractdre civil selon lajurisprudence de la Cour europdenne des droits de I'homme, in Melanges en I'honneur de Piene Julien, Ed. Edilaix, 2003, p. 103 gi urm. I) A se vedea CEDO, hotirdrea din 3 aprilie 2003, in cauza Anagnostopoulos contra Greciei, parag.32. 2)A se vedea CEDO, hotirdrea Marii Camere din l2 februarie2004, in cauza Perez contra Franfei, parag. 57-75. Pentru un cornentariu critic al acestei hotirAri, a se vedea S. Trechsel, Human Rights in crinrinal proceedings, op. cit., p.38-42.
544
,,Acuzafie in materie penal6" gi ,.contesta{ie cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter
civil"
254
gi calea penald pentru repararea prejudiciului. l)ac[ este aleasb calea civild (ac{iunea civild separat de acfiunea publicd), avdnd in vedere cE faptul generator de prejudiciu este o infrac{iune, se aplic6 procedura civilE cu excep{ia urmdtoarelor reguli: caracteml
irevocabil al opfiunii, principiul ,,penalul fine in loc civilul" gi principiul autoritetii lucrului judecat in materie penald faf[ de civil. Curtea Europeand este interesatl de opfiunea penali care se exercitd prin constituirea de parte civild. AcJiunea civilb se exercitd fie prin constituirea de parte civild in fafa judecbtorului de instrucfie sau a instanfei dupb ce ac{iunea penald a fost pusd in migcare, fie pe cale de acfiune, prin formularea unei plAngeri cu constituire de parte civild sau prin acfiunea directd in fafa instanfei. Chiar dacb victima constituite parte civili trebuie sd faci faf6 unor constrdngeri, cum ar fi imposibilitatea de a fi martor, gi se expune la anumite sancfiuni in caz de egec sau abuz, ea beneficiazi de statutul de parte in cadrul procesului penal francez, putdnd participa la derularea procedurii, formula cereri, exercita cdi de atac, precum gi obline repararea prejudiciului. Nu exist6, astfel, niciun dubiu c6 pldngerea cu constituire de parte civild reprezintd in dreptul francez o acfiune civil6 exercitatd in scopul repardrii prejudiciului ca\zatprin comiterea unei infracliuni, fiind aplicabile dispoziliile art. 6 parag. I din Convenfia europeand. Curtea Europeand aardtat cd gi in situalia in care o ac{iune in fala instanfei penale nu vizeazl decdt temeinicia acuzafiei penale, un element hothrdtor pentru aplicarea art. 6 parag. I este legStura strdnsd dinhe acfiunea civild gi cea penalS din momentul constituirii ca parte civild gi pdn[ la incheierea acfiunii penale sau, altfel spus, dacd aceastd acfiune civild este condilionat[ de ac{iunea penal6. Afortiori, art. 6 din Convenfia europeand se aplicd procedurilor care poartd atdt asupra temeiniciei acuzafiei penale, cAt gi asupra acfiunii civile. Ac{iunile care vizeazd exclusiv temeinicia acuzaliei penale necesitd o analizd atcntd din punctul de vedere al leg6turii strAnse dintre constituirea de parte civild 9i acliunea penald in dreptul francez. Curtea Europeand a reamintit c[ pafiea civili nu poate fi considerati nici ca o adversard a ministerului public, nici neap[rat ca o aliatd a acestuia, rolurile gi obiectivele acestora fiind distincte. Curtea Europeand considerd cd, in astfel de cazuri, aplicabilitatea art. 6 cunoa$te anumite limite. Astfel, Convenlia europeani nu garanteazd nici dreptul la,,rdzbunare privat6" gi ntci aclio popularis. in felul acesta, dreptul de a determina urmlrirea sau condamnarea penald a terfilor nu poate fi un drept admis in sine, acesta trebuie sd fie insofit de exercitarea de c6tre victimd a dreptului sdu de a intenta acliunea, prin naturd civild, oferitd de dreptul intem, chiar dacd aceasta nu unniregte decdt oblinerea unei reparafii simbolice sau proteclia unui drept de naturh civil6, de pild[, dreptul de a se bucura de o,,bund reputa{ie"r). in orice caz, renunlarea la acest clrept trebuie stabilitd, daci este cazul, intr-un mod neechivoc2).
A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 2l februarie 1915, in cauza Golder contra Marii Britanii, parag.27; CEDO, hotdr6rea din 29 octombrie 1991, in cauza Helmers contra Suediei, parag. 27; CEDO, hotdrdrea din l3 iulie 1995, in cauza Tolstoy Miloslavsky contra Marii Britanii, parag. 58. 2) A se vedea CEDO, hotirdrea din l2 februarie 1985, in cauza Colozzz contra Italiei, parag, 28.
545
l)
254
in concluzie, Curtea European[ a apreciat cd ,,o plAngere a victimei infracliunii cu constituirea de parte civild intrd in sfera de aplicare a art. 6 parag. I al Convenliei europenel)". Curtea Europeand a considerat c[ o astfel de abordare coincide cu necesitatea pdstririi drepturilor victimelor gi cu locul care le revine in cadrul procedurilor penale. Dacd exigen{ele inerente noliunii de ,,proces echitabil" nu sunt neapdrat aceleagi in cauzele avdnd ca obiect drepturile gi obligafiile cu caracter civil ca in cauzele privind acuzalii in materie penal6, astfel cum dovedegte absen{a, in privinfa primelor, a unor clauze detaliate similare parag. 2 9i 3 ale art. 6, nu inseamnd cd instanfa europeand
ignorl soarta victimelor
gi minimalizeazd drepturile acestora2).
in raport de caracterul determinant al acestor proceduri pentru existenla drepturilor cu caracter civil, Curtea Europeand a apreciat cd existenja unor impedimente legale in garantarea acestor drepturi reprezintd o incdlcare a liberului acces la o instan{d.
in acest sens, s-a constatat in

parag.
cauza Sottani contra Italiei3) cd nu este
incilcat art.
din Convenfia europeanf, atita timp cdt reclamantul, care se constituise parte civild in cadrul procesului penal, nu gi-a valorificat drepturile prevdzute in Codul de procedurd penald italian. Astfel, s-a refinut cd potrivit legii italiene persoana vtrtdmat5 printr-o infracliune nu se poate constitui parte civil5 decdt pdnd la momentul audierii preliminare gi cd poate exercita drepturile recunoscute expres de lege. Aceste drepturi presupun, spre exemplu, posibilitatea de a solicita procurorului administrarea de probe sau dreptul de a-gi angaja un apdrdtor. Curtea Europeand a constatat cd degi exercitarea acestor drepturi era esenliald pentru participarea efectiv[ in cadrul procesului a p54ii civile, mai ales in condiliile in care anumite probe se pot deteriora prin trecerea timpului gi nu ar mai fi putut fi administrate ulterior, reclamantul nu a frcut apel la aceste drepturi. in catza Djangozov contra Bulgarieia), Curtea Europeand a ardtat cd nu se poate aprecia cd un sistem de drept in carejudecata in fala instanfei civile depinde de procesul penal, putAnd fi chiar suspendatd pe durata acestuia, este contrar per se exigenlelor art. 6. insd perioada de timp in care procesul civil este suspendat se ia in considerare la aprecierea caracterului rezonabil al duratei procesului (in cauz6, dupd suspendarea procesului civil, nicio activitate nu mai fusese desfEguratd in cadrul procesului penal pe o perioadd mai mare de 5 ani). $i in aceast[ materie determinarea existenlei unei contestalii cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter civil are o importanlS deosebitd pentru stabilirea dreptului de
acces la o instan!6.
r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 octombrie 2007 in cauza Forum Maritime S.A contra RomAniei, parag. 106; CEDO, hotdrArea Marii Camere din l2 februarie2004,incauzaPerez contra Franlei , parag. 70-7 l. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 octombrie 1993, in cauza Dombo Beheer B.V. contra
Olandei, parag.32,
r)
a)
se vedea
CEDO, decizia din 24 februarie 2005, in cauza Sottani contra ltaliei. se vedea CEDO, hotdrdrea din 8 iulie 2004,incauzaDjangozov contta Bulgariei,
parag. 38.
546
,,Acuzafie in materie penal6" 9i ,,contestatie cu privire la drepturi 9i obligalii cu caracter
civil"
255
255. Teoria generall a acfiunii civile in procesul penal romAn. O reglementare relativ similard celei din dreptul francezt) existd in legislalia romdn[ in legdturd cu dreptul persoanei prejudiciate prin comiterea unei infracfiuni (victima) de a exercita in cadrul procesului penal acliunea
civill.
Pentru exercitarea acliunii civile in cadrul procesului penal trebuie indeplinite urmltoarele condilii2): i) prin infracliune sd se fi produs un prejudiciu personal, fie material, fie moral, cert (actual sau viitor); irl victima infracfiunii, personal ori prin reprezentat legal sau convenfional, sd-gi fi manifestat valabil voin{a de a i se repara prejudiciul cauzat iir) prejudiciul sd nu fi fost reparat. Obiectul actiunii civile este sub aspect substanfial exercitarea dreptului de a reclama repara(ii prin intermediul organelor judiciare, iar sub aspect procedural tragerea la rdspundere civil[ a persoanei care a sivdrgit infracfiunea, precum gi a persoanei care rdspunde civil pentru aceasta3). Agadar, acfiunea civilS are un obiect dublu: despdgubirea victimei 9i angajarea rdspunderii persoanelor care au participat la sdv6rqirea infracfiunii cauzatoare de prejudiciia). Pe aceast[ cale se valorific[ pretenlia concretb pe care victima infracfiuniis) o are impotriva inculpatului gi a persoanei responsabile civilmente ori a mogtenitorilor sau
in drepturi care au acceptat succesiunea in scopul stabilirii rdspunderii delictuale a acestora 9i repardrii integrale a prejudiciului material sau moral civile (in naturd sau prin echivalent). suferit Repararea pagubei se face potrivit dispoziliilor legii civile, fie in naturd, prin restituirea lucrului, prin restabilirea situaliei anterioare sdv6rgirii infracliunii, prin desfiinlarea totali ori parliali a unui inscris gi prin orice alt mijloc de reparare, fie prin plata unei despdgubiri bdnegti, in mdsura in care repararea in naturd nu este cu putinfd. Despdgubirea p[4ii civile acoperd atdt prejudiciul efectiv produs (damnum emergens), c6t gi beneficiul nerealizat (lucrum cessans), constituind o reparare integrald a pagubei.
succesorilor
l) Pentru o analizldetaliatAaacliunii civile in procesul penal francez, a se vedea: S. Guinchard, p6nale, op. cit., p. 592-635 ,765-783; B. Bouloc, Proc6dure p6nale, Dalloz, Buisson,Proc6dure J. 21" 6dition, 2007, p. 196-331. 2) Pentru o analizd detaliat5, a se vedea: N. Volonciu, Al. Vasiliu, Codul de procedurd penald comentat, Ed. Hamangiu,2007,p.79-84; Gh. Mateul,Tratatde procedurE penal6. Partea generald,
vol. I, op. cit.,p.732-742.

3) A se vedea V, Dongoroz, Acfiunea civild, inV. Dongoroz g.a., Explicafii teoretice ale Codului proceduri penalS romdn. Partea speciali, vol. I, Ed. Academiei, Bucuregti, 1975,p.74. de a) A se vedea S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p. 593. 5t Mogtenitorii p64ii civile care au acceptat succesiunea vin la mogtenire iure hereditatis dacd moartea pdr[ii civile nu a fost cauzati de infracfiune; in cazul in care moartea p6(ii civile a fost cattzatd de infracliune persoanele vitdmate material sau moral prin aceasta, indiferent dacd sunt sau nu mo$tenitori, se pot constitui parte civili iure et nomine proprio (V. Dongoroz, Acfiunea civild, in V. Dongoroz t.4., op. cit., p. 75-76; Gh. Mateuf, Tratat de procedurd penalS. Partea general[, vol. I, op. cit.,p.752).
547
255
Laanalizalegdturii de cauzalitate intre infracfiune gi prejudiciul produs inalta Curte de Casalie gi Justi{ie a ardtatr)cd: ,,in aplicarea art.14 din Codul de procedur[ penald gi a art. 998 din Codul civil, instanJa penald investitd cu judecarea acfiunii penale in cazul infracfiunilor cu efecte complexe, cum sunt cele de ucidere din culpd gi de vdtdmare corporald din culpd sdvdrgite de un conducdtor auto, este investitd sdjudece acfiunea
civil6, aliturald celei penale prin constituirea persoanei vdtdmate ca parte civil6, atdt cu privire la pretenfiile forunulate in legdturd cu decesul victimei sau cu vdtdmdrile
corporale suferite, cdt gi cu privire la pretenfiile referitoare la bunurile distruse ori deteriorate ca urrnare a aceleiagi fapte." in motivarea acestei solulii instanla supremd a relinut c5: ,,(...) legiuitorul nu a urmdrit sI ingrEdeascd in vreun fel posibilitatea persoanei vdtdmate, constituitd parte civil6, de a ob{ine ojustd gi integral[ reparare a pagubei. De aceea, prin limitarea obiectului ac{iunii civile la daunele cauzate numai de efectele care sunt consecinfa la care se face referire neechivoci prin textul legii penale incriminator al f'aptei deduse judecS{ii instanJei penale, s-ar detuma insugi sensul gi scopul unei astfel de acliuni, care const[ in asigurarea unei juste gi integrale repardri a prejudiciului cauzat. Imperatilul bunei administrdri a justiliei, care impune exercitarea concomitentd a celor doud ac{iuni, nu poate permite fragmentarea pretenJiilor civile in funcfie de caracterul direct sau indirect al pagubelor produse, ca urrnare a particularitdfilor legdturii de cauzalitate dintre actul incriminat gi efectele acestuia. O astfel de solu{ie ar contraveni insugi spiritului legii romine aplicabile gi reglementdrilor art. 6 paragraful I din Conven{ia pentru apdrarea drepturilor omului gi a libertdlilor fundamentale, potrivit cdrora orice persoan6 are dreptul la judecarea, in mod echitabil gi inh-un termen rezonabil, de cbtre o instanfb care sd hotdrascl nu numai cu privire la temeinicia acuza[iei penale, ci gi asupra incilcdrii drepturilor gi obliga]iilor cu caracter civil. In raport cu aceste cerinle, chiar daci in art. 14 din Codul de procedurl penald se are in vedere cazul tipic in care urnarea pdgubitoare este unicd gi decurge, in intregul ei, din acfiunea sau inacliunea ce constituie infracliunea dedusd judecdlii, aceasta nu inseamnd cd nu ar putea fi adoptatb o altd solufie pentru unele situalii cu urmdri pdgubitoare multiple, la care legea nu se referi in mod expres, cum sunt cele create prin accidentele de circulalie, cdnd prin aceeagi fapta, de conducere culpabild a autovehiculului, sunt lezate, de reguld, atat integritatea corporalS a victimei, cdt gi
bunurile acesteia. Cum in asemenea cazuri toate urmdrile pdgubitoare decurg din aceeagi faptd, unic6, a inculpatului, degi aceasta constituie infracfiune numai in raport cu unul dintre efectele produse, cum ar fi moartea sau vdtdmarea integritdlii corporale a victimei, este rajional 9i echitabil ca toate pretenfiile de despdgubiri sd fie solulionate in cadrul acliunii civile
aldturate celei penale.
in astfel de situafii este nu numai in interesul societd{ii de a se infdphri actul de justilie in mod complet gi cdt mai prompt posibil, dar gi in interesul pd(ilor ca judecarea acliunii civile sd fie realizatd, in intregul ei, in fafa instanfei penale.
l)
se vedea
I.C.C.J., Secliile Unite, decizia nr.U2004 (M. Of. nr. 404 din 6 mai 2004).
548
,,Acuzatie in materie penal[" gi,,contestafie cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter
civil"
255
Sub acest aspect, persoana vdtdmatd este vddit interesatd sd fie despdgubitd pentru intregul prejudiciu suferit, in cadrul aceluiagi proces, de cdtre instanla penali, unde acfiunea sa civild poate fi solulionatd in condilii de rnai mare celeritate gi cu garanlii de administrare mai lesnicioasd gi completl a probelor.
Tot astfel, posibilitdlile de a administra mai lesnicios probele, ca gi de a-gi concentra apdririle il fac gi pe inculpat sd fie interesat in solu{ionarea acliunii eivile gi a celei penale in fa{a aceleiagi instanfe." Este evident c[ exercitarea ac{iunii civile in cadrul procesului penal presupune un diferend real gi serios in cadrul unei proceduri al cdrei rezultat este direct gi determinant pentru existenJa drepturilor cu caracter civil, pentru intinderea acestora sau pentru modalitifile de exercitare a prerogativelor pe care acestea le oferd (sau pentru obligaliile cu caracter civil), ceea ce atrage calificarea drept,,contestafie cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter civil" gi aplicarea garanliilor prevdzute de art. 6 din
Convenlia europeand. Persoana vdtdmati prin sdvdrgirea unei infrac{iuni are posibilitatea de a opta intre exercitarea acliunii civile in fala instanfei civile sau constituirea in calitate de parte civild in cadrul procesului penal. Dreptul de opfiune al persoanei vltdmate are in principiu caracter definitiv (electa una via non dqtur recursus ad alteram), ceea ce presupune c[ odatd aleasd calea (instanfei civile sau a instanlei penale) de reparare a prejudiciului, persoana vdtdmatd nu poate in principiu renunfa la ea, pentru a urrna pe cea pentru care nu optase inifial, sub sancliunea pierderii dreptului de a obline repararea prejudiciului. Cu titlu de exceplie, persoana vdtlmatd care a ales sd se constituie parte civild in
cadrul procesului penal poate pdrdsi aceastd cale, adresAndu-se instan{ei civile, cdnd: a) urmdrirea penal[ sau judecata au fost suspendate (art. 239 C.proc.pen.]) sau art. 303 C.proc.pen.2)), in scopul de a se asigura posibilitatea persoanei v[tbmate de a-9i valorifica dreptul subiectiv in fala unei instanle civile;
Potrivit art. 239 C.proc.pen., ,,(1) in cazul cdnd se constat[ printr-o expertizd medico-legal6 cd invinuitul sau inculpatul suferd de o boald grav6, care il impiedicd sd ia parte la procesul penal, organul de cercetare penald inainteazd procurorului propunerile sale irnpreun[ cu dosarul, pentru a dispune suspendarea urmdririi penale. (2) Procurorul se pronunfd asupra suspenddrii
r)
prin ordonanli." 2)Potrivit art.303 C.proc.pen: ,,(1) Cand se constate pebaza unei expertize medicoJegale
cd inculpatul suferd de o boalS gravd, care
il impiedicd
s6
participe lajudecatd, instanta dispune,
prin incheiere, suspendarea procesului penal pAnd cAnd starea sdndt6lii irrculpatului va permite participarea acestuia la judecat6. (2) Dacd sunt mai mulli inculpafi, iar temeiul suspendirii privegte numai pe unul dintre ei gi disjungerea nu este posibild, se dispune suspendarea intregii cauze. (3) incheierea dati in primd instan{d prin care s-a dispus suspendarea cauzei poate fi atacatd separat cu recurs la instan{a superioard in termen de 24 d,e ore de la pronuntare, pentru
cei prezenfi, qi de la comunicare, pentru cei lips6. Recursul nu suspendd executarea 9i sejudecd
in termen de 3 zile. (4) Procesui penal se reia din oficiu de indat6 ce inculpatul poate participa la judecatd. (5) Instanla este obligat6 si se informeze periodic daci mai subzisti caxza care a
determinat suspendarea procesului penai. (6) Instanfa suspenddjudecata, prin incheiere motivatd, gi in cazul in care a fost ridicatl o excepfie de neconstitu{ionalitate, pAn[ la solufionarea de c6tre
s49
255
b) cdnd procurorul a dispus scoaterea de sub urm[rire penald sau incetarea urmiririi penale (art.242 C.proc.pen.r) , art. 249 C.proc.pen.2), respectiv art. 263 alin. (4) raportat la art. 262 pct. (2) lit. a) C.proc.pen.3)). in aceastl imprejurare acliunea penall este stinsd prin actul procurorului, conflictul de drept penal neajungdnd in fafa instanlei. Este deschisf,, astfel, posibilitatea persoanei vdtimate sd se adreseze instanlei civile pentru a se pronunta asupra pretenfiilor sale, instanfd ce nu este finutd de solulia datd de procuror. Ca excepfie, apreciem c[ se bucurd de autoritate de lucru judecat in fa]a instanlei civile gi rezolufiile sau ordonanfele procurorului de neurmdrire sau de netrimitere in judecatd, precum gi dispoziliile de netrimitere in judecatd din rechizitoriu daci sunt dispuse numai pentru motive de drepl gi sunt confirmate de cdtre judecdtor printr-o
hotdrdre definitivd de respingere ca neintemeiatd a pl6ngerii formulate impotriva acestora in temeiul art.2781alin. (1) C.proc.pen.; c) in cazul in care instanfa penald a lSsat nesolufionatd acfiunea civil6, cAnd prin hotdrdrea rdmasd definitivd a dispus achitarea pentru cazul prevdzut in art. l0 alin. (l) lit. b) C.proc.pen. (fapta nu e prevdzut[ de legeapenald) ori incetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevdzute in art. 10 alin. (1) lit, 0 gi j) C.proc.pen. (lipsegte pldngerea prealabila a persoanei vdtdmate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altd condilie prevdzutd de lege, necesard pentru punerea in migcare a acliunii penale sau existd autoritate de lucru judecat), precum gi in caz de retragere a pldngerii prealabile. in situa{ia in care persoana vdtdmatb s-a adresat instantei civile, poate renun{a la aceastd opfiune gi se poate adresa organului de urmlrire penald sau instanlei de
judecatd:
Curtea Constitutionald a excepfiei. Dacd inculpatul este arestat, se aplicd in mod corespunzitor prevederile art. 3002 C.proc.pen., iar dacd fald de acesta s-a dispus mdsura obligdrii de a nu pir6si localitatea sau mdsura obligerii de a nu pdrisi fara, se aplicd, in mod corespunzetor, art. 145 gi art. 145r. incheierea este supusd recursului in termen de 24 de ore de la pronunfare, pentru cei prezen{i, gi de la comunicare, pentru cei lips6. Recursul sejudecd in termen de 3 zile". I) Potrivit aft.242 C.proc.pen., ,,(l) incetarea urmiririi penale are loc cdnd se constatd
existenlavreunuiadintrecazurileprevizuteinart. l0alin.(1)lit.0-h),ir)gij)giexistdinvinuit sau inculpat in cauzd. (2) Dacd in aceeagi cauzi sunt mai mulli invinuifi sau inculpafi ori dacd mai muite fapte fac obiectul aceleiagi cauze, incetarea urmiririi se face numai cu privire la invinuilii sau inculpafii, ori la faptele pentru care existd cazul de incetare a urmaririi." 2) Potrivit art. 249 alin. (l) C.proc.pen., scoaterea de sub urmlrire penald are loc cdnd se constat[ existenla vreunuia dintre cazurile prevdzute in art. 10 alin. (l) lit. a)-e) C.proc.pen. gi existd invinuit sau inculpat in cattzd.
r) Potrivit art. 263 alin. (4) C.proc.pen. procurorul intocme$te un singur rechizitoriu chiar dac6 lucrdrile urmdririi penale privesc mai multe fapte ori mai mul{i invinuili sau inculpa{i 9i chiar daci se dau acestora rezolvdri diferite, potrivitart.262. Iar conform art.262 pct. (2) lit. a) C.proc.pen. dacd procurorul constati cd au fost respectate dispoziliile legale care garanteazd aflarea adevdrului,
cd urmdrirea penal6 este completd, existdnd probele Decesare gi legal administrate, procedeazd,
dup6, caz, astfel: scoate de sub urmdrire sau inceteazd, urmdtirea penald potrivit dispozifiilor art. I I C.proc.pen. Dacd procurorul dispune scoaterea de sub urmdrire in temeiul art. I 0 alin. ( 1) lit. br) C.proc.pen., face aplicarea art. 18r alin, (3) C.pen.
5s0
,,AcuzaJie in materie penal6" gi ,,contestaJie cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter
civil"
255
a) dacd punerea in migcare a acliunii penale a avut loc ulterior formul[rii cererii de chemare in judecatd in fa{a instanfei civile. in aceastb situalie nu putem vorbi de o veritabilS excepfie de la principiul electa una via, non dalur recursus ad alteram, intrucdt cerinfa prealabild a unui asemenea drept este ca la momentul formuldrii acliunii civile persoana vitlmatd sd fi avut deschise atAt calea instanfei civile, cdt gi cea a instanfei penale gi, in consecinla, posibilitatea de a opta; b) procesul penal a fost reluat dupd suspendarea urmiririi penale sau ajudecdlii, sau dupi infirmarea de cdtre procurorul ierarhic superior sau de cdtre instanfd a dispozi{iilor de scoatere de sub urmdrire penald sau de incetare a urmiririi penale. Cu toate acestea, pdrdsirea instanfei civile nu poate avea loc dacd aceasta a pronunfat o hotdrdre, chiar nedefinitiv[. Agadar, persoana v[tdmat[ poate opta s[ exercite acfiunea civil[ in cadrul procesului penal sau sd se adreseze pentru repararea prejudiciului instanfei civile. Acfiunea civilS ar un caracter accesoriu, putdnd fi aldturatd acliunii penale in cadrul procesului penal, prin constituirea persoanei vdtdmate ca parte civil[. in caz:ulin care ac{iunea penald nu a fost pusd in migcare, declarafia de constituire ca parte civild in procesul penal a persoanei v[timate prin infracfiune nu poate fi considerat[ cd indeplinegte condiliile prevdzute de art. 14 alin. (2) C.proc.pen., chiar dacl, a fost formulatd dupi inceperea
urmdririi penale.
Analizdnd interdependenfa dintre cele doud acfiuni, profesorul Traian Pop ardtar): l) acJiunea penald se na$te din infracliune, ce constituie o tulburare socialS, violarea unui interes social sau public; ac{iunea civild derivd din acelagi fapt material, dar privit ca un fapt cauzator de prejudicii gi nu ca o tulburare sociald; ll) acliunea penald are ca obiect conflictul de drept penal gi ca scop aplicarea sanc{iunilor de drept penal pentru realizareajusti{iei sau a apdrdrii sociale; acfiunea civil[ are ca obiect conflictul de drept civil gi ca scop repararea daunei; iii) ac\iunea penall apa(ine statului gi se exercitd de cltre ministerul public; acliunea civild aparfine persoanei vdtdmate; iv) acliunea penald se intemeiaz[ pe responsabilitatea penal6, care este personald; acfiunea civili se intemeiazi pe responsabilitatea civili legatd de cea mai simpli culpd bazatdpe principii generale gi prezumfii gi nu este personald, ci transmisibild; v) acJiunea penald se exercitd contra autorilor, instigatorilor sau complicilor infracfiunii, fiecare avdnd rdspunderea proprie; acliunea civil[ se exercit[ contra inculpatului gi a complicilor sau instigatorilor sdi, care r[spund solidar, precum gi contra mogtenitorilor gi persoanelor responsabile civilmente; vi) aclirnea penald este de ordine publicd, supusd principiilor obligativitdlii, legalit6!ii, indisponibilitdtii, irevocabilitdtii; acliunea civil6 este facultativd, disponibil6, retractabild; vii) cele doud acliuni au cauze de stingere diferite. Constituirea ca parte civild in cadrul procesului penal oferd avantajul rezolvdrii cu
celeritate a laturii civile (in cazul exercit[rii acJiunii in fafa instan{ei civilejudecata
t) Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea speciald,
se
vol. II, Tipografia Nafionald, Cluj, 1948, p. 475-476. Potrivit profesorului Tr. Pop interdependenla celor doud acfiuni se manifestd prin efectul autoritdlii de lucru judecat a hotardrii penale in fafa instanfei civile; prin aplicarea principiului penalul line in loc civilul; prin chestiunile prejudiciale; prin efectul hotdr6rilor civile in fafa instanlei penale in materia chestiunilor prejudiciale etc.
551
255
suspendd pdnd la pronunlarea unei hotdrdri definitive asupra fondului cauzei penaler)), dezbaterea unitard a tuturor probelor gi consecin{elor infracfiunii, fiind astfel realizati
unitatea procesului civil cu cel penal2). Persoana vit6matd'se poate constitui parte civil[ impotriva inculpatului gi persoanei responsabile civilmente, atdt in cursul urmdririi penale dupb punerea in migcare a acfiunii penale, cdt gi in fafa instanfei dejudecatd, pdnl la citirea actului de sesizare. Dispoziliile procedurale obligd organele de urmlrire penald sau instanla de judecatl
sd cheme spre a
fi ascultatd persoana care
a suferit o vdtdmare prin infracfiune. inainte
de ascultare, persoanei vdtdmate trebuie si i se pund in vedere cd poate participa in proces ca parte vdt[mat[, iar dacd a suferit o pagubd material[ sau o daund morald, cd se poate constitui parte civili. De asemenea, trebuie sd i se atragd atentia c6 declarafia de participare in proces ca parte vdtdmatd sau de constituire ca parte civilS se poate face in tot cursul urmdririi penale, iar in fafa primei instanfe de judecatS, pdnd la citirea
actului de sesizare. Considerdm cd in declarafia de constituire de parte civild, persoana vdtimatd trebuie sd indice clar cuantumul determinat al prejudiciului, felul acestuia (material sau moral), precum gi probele pe care igi intemeiazd pretenliile. Numai in aceste condilii inculpatul gi partea responsabild civilmente pot sd igi pregdteascd o apdrare efectivi gi pe latura
civill
a cauzei.
incaz de conexitate, exist[ o autonomie a infracliunilor care se reunesc, astfel incdt acliunile civile alSturate trebuie privite ca cereri distincte, in timp ce, in situalia indivi-
zibilitdlii pentru o infracfiune continuati, acfiunile civile vor avea ca temei acelagi fapt ilicit, privit ca infrac[iune, in unitatea sa legald3). Potrivit art. 17 alin. (1) gi (2) C.proc.pen., in cazul in care persoana vbtlmatl este o persoand lipsita de capacitate de exerciliu sau cu capacitate de exerciliu restrdnsd, ac{iunea civild se pomegte gi se exercitii gi din oficiu. in acest caz organul de urm6rire penald sau instanfa de judecatd trebuie sA ceare persoanei vetdmate ca prin reprezentantul sdu legal ori, dupd caz, prin persoana care ii incuviinfeazd actele, sd prezinte situalia cu privire la intinderea pagubei materiale gi a daunelor morale, precum gi date cu privire la faptele prin care acestea au fost pricinuite. Potrivit art. 17 alin. (3) C.proc.pen. gi art. 348 C.proc.pen., chiar dac[ persoana vdtdmatd lipsiti de capacitate de exerciliu sau cu capacitate de exerciliu restrAnsd nu se constituie parte civilf,, instanfa are obligafia legali de a se pronunfa din oficiu asupra reparirii pagubei materiale gi a daunelor morale. Apreciem ci aceste prevederi legale sunt contrare dispoziliilor art. 6 parag. I gi parag. 3 lit. b) 9i c) din Conven{ia europeand, incdlcdnd principiile contradictorialitSfii
Codul de procedurd penal6 francez (dup6 care s-a inspirat legiuitorul romdn in reglementarea ac{iunii civile in cadrul procesului penal), a fost recent modificat prin Legea nr. 2007-291 din 5 martie 2007, fiind prevdzute noi reguli privind raportul dintre judecata acfiunii civile in fafa instanfei civile gijudecata in fafa instan{ei penale a acuzatiei pentru care a fost exercitatd actiunea penald.
2) r)
A se vedea S, Guinchard, J. Buisson, Procedure pdnale, op. cit., p.593,770. r)A se vedea N. Volonciu, Al. Vasiliu, Codul de procedurd penald comentat, op. cit., p. 78. 5s2
,,,{cuzalie in materie penald" gi ,,contesta}ie cu privire la drepturi gi obligafii cu caracter
civil"
255
gi egalitlfii annelor intre acuzare (in care este cuprinsl gi partea vdtiimattr ce susfine acfiunea penal6) gi apdrare, precum 9i dreptul la apdrare al inculpatului. De asemenea, este incdlcat gi principiul disponibilitilii procesului civil, ce gannteazd dreptul persoanei cdreia i s-a cauzat un prejudiciu prin s6vdrgirea infrac{iunii sd aibd, personal sau prin reprezentantii sdi legali, posibilitatea de a-gi exprima voinfa cu privirea la promovarea unei ac{iuni civile (in cadrul procesului penal sau separat). Garantarea drepturilor prevbzute de art . 6 parag. I gi parag. 3 lit. b) gi c) din Convenlia european[ presupune ca inculpatul sd cunoascd incd de la inceputul procesului in fafa instanfei cuantumul pretenfiilor pdrfii civile, obiectul acestora (daune materiale sau daune morale), mijloacele de probd pe care sunt intemeiate aceste pretenfii, pentru a avea timpul gi inlesnirile necesare preg6tirii ap5rtrrii gi sub aspectul laturii civile a cauzei, pentru a le comenta, pentru a propune probe in apdrare. Instanla nu poate sI se pronunfe cu privire la repararea unei pagube produse prin infracfiune fdrd a avea stabilit cadrul procesual gi fEr6 ca obiectul preten{iilor sd fie licit posibil gi determinatr), prin manifestarea expresd de voin{6 a persoanei prejudiciate sau a reprezentanfilor s6i legali. in cazul in care persoana v6t[matii nu a fdcut niciun demers in acest sens, instanta nu se poate substitui acesteia Ei nici nu igi poate exercita rolul activ in vederea administrdrii de probe pe latura civili, f6rd sd existe o aparenJd de lipsi de imparfialitate a acesteia. Pe de altii parte, potrivit art. 348 C.proc.pen. instanfa, chiar dactr nu existd constituire de parte civild, trebuie sd se pronunle cu privire la restituirea lucrului, desfiin{area totald sau parfialS a unui inscris gi restabilirea situaliei anterioare slvdrgirii infracfiunii. Apreciem cI gi in aceasti ipotezl trebuie respectat principiul disponibilit?i{ii acfiunii civile cu privire la restituirea lucrului sau la restabilirea situaliei anterioare sdvirgirii
infracfiunii. Consider[m c6, in absenfa manifestdrii de voinftr a persoanei vitimate de a se constitui parte civilS, nu se poate dispune restituirea lucrului ce a constituit obiectul
material al infracfiunii, ci confiscarea acestuia in temeiul art. I l8 alin. (l) lit. e) C.pen. Totastfel, aplicareaprincipiului restabilirii situaliei anterioare (reslituto ininlegrum) presupune in mod imperativ o manifestare expresd de voinfd a persoanei vdtdmate, Numai in acest fel drepturile garantate de art. 6 inculpatului pot fi exercitate efectiv gi pe latura civild a procesului penal. In schimb anularea inscrisurilor reprezintd o consecinti obligatorie a constatlrii unei infracfiuni de fals, ce se poate dispune gi fErd constituirea de parte civild in cauz6, in vederea inlbturlrii tuturor consecinfelor negative produse in societate prin sdvdrgirea
infracfiunii. Prin urmare, apreciem cd de lege ferenda ar trebui abrogate prevederile art. l7
C.proc.pen. gi art. 348 C.proc.pen. privind exercitarea din oficiu gi rezolvarea obligatorie a acfiunii civile, cu excepfia dispozi{iei cu privire la anularea inscrisurilor.
r) A se vedea G. Boroi, Codul de procedurl civild, comentat gi adnotat, vol. I, Ed. All Beck, 2001,p. 127.
-t7
553
256
256. Standarde europene
privind desptrgubirea victimelor unor infracfiuni. a) Standarde create in cadrul Consiliului Europei. Prin Legea nr. 304/2005') Romdnia a ratifical Convenfia Consiliului Europei privind despdgubirea victimelor infrac{iunilor violente, adoptatd la Strasbourg la 24 noiembrie 1983. Astfel, statul gi-a asumat obligafia introducerii sau dezvoltirii unei scheme de despigubire a acestor victime, in cazul in care infracliunile au fost comise pe teritoriul Romdniei, in special in situaliile in care infractorul este necunoscut sau nu dispune de resursele necesare. Conven{ia Consiliului Europei face referire la urmdtoarele principii fundamentale ce trebuie avute in vedere de cdtre state cu ocazia credrii sistemului legislativ necesar desp[gubirii victimelor: i) in cazul in care despdgubirea nu poate fi integral asiguratd prin alte surse, statul
trebuie sd-gi aducd contribulia la despdgubirea persoanelor care au suferit vdtdmdri corporale grave sau deteriorarea sendtdlii, careztltat direct al unei infracliuni intenlionate sdvdrgite cu violenfd, precum 9i a persoanelor care se aflau in intrelinerea celor care au murit in urma unei asemenea infracfiuni. Despdgubirea se acordd victimelor chiar daci infractorul nu poate fi urmdrit sau pedepsit; iy' despdgubirea trebuie acordatd atdt cetdlenilor statelor pa(i la convenlie, cAt
9i cetdlenilor tuturor statelor membre ale Consiliului Europei care sunt rezidenli
permanenli in statul pe al cdrui teritoriu a fost comisd infracfiunea; llr) cuantumul despdgubirii acordate trebuie sd acopere cel pu{in: pierderea veniturilor, cheltuielile privind ingrijirile medicale gi spitalizarea, cheltuielile de inmormdntare gi, pentru persoanele aflate in intrelinerea victimei, pierderea intrefinerii; iv) legiuitorul poate insd interveni pentru a stabili o limitd maximi sau minimd a desplgubirii ori un termen pentru depunerea cererilor; v) despdgubirea poate fi redusd sau refuzatd avdndu-se in vedere urmdtoarele criterii: situafia financiard a solicitantului; comportamentul victimei sau al solicitantului anterior, in timpul sau ulterior infracfiunii sau in funcfie de vdtdmarea produsd; daci victima sau solicitantul au fost implica{i in criminalitateaorganizatd sau sunt membri ai
unei organiza{ii care desfbgoard infracfiuni violente; dacd repararea totali sau parliald a prejudiciului ar fi contrard ideii dejustifie sau ordinii publice; vy' in vederea evitdrii dublei despdgubiri statul sau autoritatea competentd poate deduce din despdgubirea acordatd ori poate solicita persoanei despigubite sd returneze o parte sau toatd despdgubirea, primitd ca urrnare a vdtimdrii ori a decesului, de la infractor sau de la asigurdrile sociale, sau a unei asigur6ri provenite din orice alt[ sursS; de asemenea, statul sau autoritatea competentd se poate subroga in drepturile
persoanei despdgubite pentru desp[gubirea pldtitS.
b) Mecanismele U.E. de cooperare in vederea repardrii prejudiciului produs victimelor infraclionalitdlii tn situalii transfrontqliere. Consiliul U.E. reunit la Tampere, in l5 gi l6 octombrie 1999, a subliniat necesitatea stabilirii unor norne minime pentru protecfia victimelor infrac[ionalitdlii, in special in ceea ce privegte posibilitdJile de acces la justilie 9i dreptul la reparalie, inclusiv la rambursarea cheltuielilor de judecatd.
r)
M. Of. nr. 96 din 28 octombrie 2005
554
,,Acuzalie in materie penal6" gi,,contestatie cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter
civil"
257
Prin Decizia-cadru a Consiliului U.E. din 15 martie 2001 (200ll220lJAI), s-a ardtatcd fiecare stat membru U.E. trebuie sd,garanteze,pentru victima unei infracfiuni, dreptul de a obline intr-un termen rezonabil, in cadrul procedurii penale, o hotdrAre de despdgubire din partea autorului infracfiunii, cu exceplia cazului in care, pentru anumite situalii, dreptul intem prevede c[ despdgubirea va fi acordatd in alt mod. Tot astfel, bunurile care aparfin victimei gi care i-au fost sechestrate in cursul procedurii, vor trebui sd-i fie restituite frrd intdrziere, cu exceplia cazurilor in care refinerea acestora este absolut necesard in cadrul procedurii penale. Ulterior, prin Directiva2004l80lCE a Consiliului U.E. din 29 aprilie 2004 privind despdgubirea victimelor infrac{ionalitetii a fost stabilit un sistem de cooperare in vederea facilitdrii accesului la desplgubire a victimelor infracfionalitd1ii, in situalii transfrontalierer). Astfel, in cazul in care infracfiunea premeditat[ a fost sdvdrgitd prin violenlI intr-un stat membru, altul decAt cel in care igi are regedinla in mod obignuit solicitantul, statele membre U.E. trebuie sI se asigure c6 acesta are dreptul si inainteze cererea unei autoritei sau oricdrui alt organism al statului membru respectiv.
Accesul victimelor la despigubire in situaliile transfrontaliere funcfioneazd in temeiul sistemelor in vigoare, in statele membre U.E., de despdgubire a victimelor
infracliunilor premeditate sdvdrgite prin violenfd pe teritoriile lor. Toate statele membre U.E. trebuie sd asigure ca dispoziliile de drept intem sd stipuleze existenfa unui sistem de despdgubire a victimelor infracliunilor premeditate sdvdrgite prin violenld pe teritoriile lor, care sd garanteze o despSgubire echitabild gi corespunzdtoare a victimelor. Deopotrivd, statele membre U.E trebuie s[ asigure ca persoanele care pot solicita reparatii sd aibd acces la informafiile esenliale referitoare la posibilitSlile de a solicita o despdgubire, prin toate mijloacele pe care statele membre le considerd corespunzitoare. in situalia
in care autoritatea de decizie hotdrdgte, conform dreptului din statul membru cdruia ii aparline, sd audieze solicitantul sau pe orice altl persoand (un martor sau un expert), aceasta poate contacta autoritatea responsabild cu asistenJa pentru a lua mdsurile necesare pentru ca pdrlile interesate sd fie audiate direct de citre autoritatea de decizie, conform dreptului din statul membru cdruia ii aparlin, in special prin sistemul de teleconferinlb sau videoconferinfS, sau pentru ca pd4ile interesate sd fie audiate de cdtre autoritatea responsabild cu asistenfa, conform dreptului din statul membru cdruia ii aparfin, care transmite ulterior autoritdtii de decizie un proces-verbal al audierii.
257. Solicitarea de compensafii financiare de citre victimele infracfiunilor sivArgite pe teritoriul Romdniei. Prin Legea w. 211120042) privind unele mdsuri pentru asigurarea protec{iei victimelor infracliunilor legiuitorul romin s-a aliniat standardelor europene in materia despigubirii victimelor unor infracfiuni.
l) Prezentarea legislatiilor nalionale ca urmare a transpunerii Directivei 20041801CE a Consiliului U.E., a autoritellor competente gi a compensafiilor acordate victimelor de fiecare
stat membru U.E. este disponibi16 pe site-ul http://ec.europa.eu/justice_homeijudicialatlascivil/
html/cv documents en.htm.

2)
M. Of. nr. 505 din 4 iunie 2004, cu modificdrile gi completirile ulterioare.

5s5
257
a) Titularii cererii de acordare q compensaliilor fnanciare. Potrivit art. 2l din

Legea nr. 21112004 compensatia financiarl se acord[ dac6 infracliunea a fost sdvdrgitd pe teritoriul Romdniei, la cerere, urmdtoarelor categorii de victime: l,) persoanele care au fost subiecfi pasivi ai unei infracfiuni grave (victime directer)):
tentativ6 la infracliunile de omor, omor calificat gi omor deosebit de grav, v[t[mare corporald grav6, o infracfiune intentionati care a avut ca urrnare vdtdmarea corporald gravi a victimei, viol, act sexual cu un minor sau perversiune sexuald, traficul de persoane, infracfiunea de terorism, precum gi orice altd infracliune intenfionatd comisd
cu violenftr; soful, copiii gi persoanele aflate in intrelinerea persoanelor decedate prin sdvdr-
if
girea infracfiunilor de mai sus (victime indirectd)). in plus, victima trebuie si fie: cet?i{ean romdn; cet[tean strdin ori apatrid care locuiegte legal in Romdnia; cetlfean al unui stat membru al U.E., aflat legal pe teritoriul Romdniei la data comiterii infracfiunii; sau cetd{ean str6in ori apatrid cu regedinJa pe teritoriul unui stat membru al U.E., aflat legal pe teritoriul Rom6niei la data comiterii
infrac$unii. Altfel, compensatia financiarl
se acordd in baza convenfiilor intemafionale la care RomAnia este parte. b) Prejudiciul ce poatef acoperit. Compensalia financiari se acordd pentru urm6toarele categorii de prejudicii: - victimelor care au fost subiecli pasivi ai unei infracliuni grave le sunt acoperite: cheltuielile de spitalizare gi alte categorii de cheltuieli medicale suportate de victimd; prejudiciile materiale rezultate din distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuinfare a bunurilor victimei ori din deposedarea acesteia prin sivdrgirea infractiunii in limita unei sume echivalente cu l0 salarii de bazd minime brute pe fard, stabilite pentru anul in care a fost formulati cererea de compensafie financiard; cigtigurile de care victima este lipsitii de pe urma sdvdrgirii infracfiunii; - pentru soful, copiii gi persoanele aflate in intrefinerea persoanelor decedate prin strv6rgirea infractiunilor prevlzute in art.2l alin. (l) lit. a) din lege sunt acoperite: cheltuielile de inmormdntare; intrefinerea de care victima este lipsiti din cauza strvdr-
girii infracliunii. In cazul in care o parte a prejudiciului produs victimei a fost acoperit prin sumele de bani plbtite de infractor cu titlu de desp6gubiri civile sau prin indemnizafia oblinutd de victimd de la o societate de asigurare, fie in temeiul unei asigurbri de bunuri, fie in temeiul unei asigurdri de persoane, pentru prejudiciile cauzate prin sdvdrgirea infracfiunii, compensa{ia financiard acordat6 de stat trebuie s[ acopere numai diferen;a dintre cuantumul prejudiciului ce trebuie acoperit potrivit art. 27 dinLegeanr.2ll12004
gi sumele de bani astfel primite.
Statul, prin Ministerul Justitiei, se subrogd in drepturile victimei care a beneficiat de compensalia financiartr sau de un avans din aceasta pentru recuperarea sumelor plEtite victimei.
r)
2)
se vedea S. Guinchard, J. Buisson, Procddure p6nale, op. cit., p. 598. Ibidem, p.513 9i urm.
5s5
,,.{cuzafie in materie penal[" gi,,contestafie cu privire la drepturi 9i obliga]ii cu caracter
civil"
257
c) Cererea de compensalie financiard.
Cererea de compensafie financiardr) se
depune la tribunalul in a cdrui circumscripfie domiciliazd victima: - in termen de 3 ani de la data sdvdrgirii infracfiunii, daci ftptuitorul este necunoscut gi victima nu a obtinut repararea integrald a prejudiciului suferit de la o societate de
asigurare; - in termen de un an ce se calculeazl: L de la data rdm6nerii definitive a hotdrdrii prin care instanfa penald a pronunlat condamnarea sau achitarea in cazurile prevdzute la art. l0 alin. (l) lit. d) 9i e) C.proc.pen. 9i a acordat despdgubiri civile ori a pronuntat achitarea in cazul previzut la art. 10 alin. (l) lit. c) C.proc.pen. sau incetarea procesului penal in cazurile prevIzute la art. l0 alin. (l) lit. g) 9i i') C.proc.pen.; 2. de la data la care procurorul a dispus scoaterea de sub urmdrire penalS in cazurile stipulate la art. l0 alin. (1) lit. c), d) gi e) C.proc.pen. sau a dispus incetarea urmdririi penale in caztil prevdzut la art. l0 alin. (l) lit. g) C.proc.pen.; 3. de la data la care s-a dispus neinceperea urmdririi penale in cazurile prevdzute la art. l0 alin. (l) lit. c), d), e) Si g) C.proc.pen.; 4.incazuI victimelor care s-au aflat in imposibilitate de a formula cererea de compensatie financiard, de la data la care a incetat starea de imposibilitate; 5) de la data rimdnerii irevocabile a hotirdrii prin care a fost admisS acfiunea civild, in cazul in care solufionarea acfiunii civile a fost disjuns[ de cea a acfiunii penale, potrivit art. 38 C.proc.pen. Dacd victima este un minor 9i reprezentantul legal al acestuia nu a formulat cererea de compensalie financiard in termenele ardtate mai sus, acestea incep sd curgi de la data la care victima a implinit vdrsta de 18 ani. Odatd cu cererea de compensatie sau printr-o cerere separatii (care poate fi formulati oricdnd dupl sesizarea organelor de urmdrire penald sau a instanfei de judecatd gi cel mai tdrziu in termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de compensafie), victima poate solicita un avans din compensalia financiard, in limita unei sume echivalente cu l0 salarii debazd minime brute pe lard stabilite pentru anul in care victima a solicitat avansul. Cererea de compensafie financiard gi cererea privind acordarea unui avans din aceasta pot fi formulate de citre reprezentantul legal al minorului sau al persoanei
l) Potrivit art.29 din Legea nr. 2ll/2004:,,(l) Cererea de compensa{ie financiard trebuie si cuprindi: a) numele, prenumele, cettlfenia, data gi locul nagterii, domiciliul sau regedinta victimei; b) data, locul gi imprejuririle s6vdrgirii infracliunii cate a ca'uzat prejudiciul; c) categoriile de prejudicii suferite prin sdv6rgirea infracfiunii, care se incadreazdin dispoziliile art. 27 alin. (l); d) dacd este cazul, organul de urmdrire penald sau instanfa dejudecatd gi data sesizirii acestora; e) dac6 este cazul, numdrul gi data hotdr6rii judecdtoregti sau a actului organului de urm[rire penali, prevdzutelaart.24 alin (l) lit. a); f) calitatea de sof, copil sau persoani aflatii in intrefinerea persoanei decedate, in cazul victimelorprevdantelaart 2l alin. (l) lit. b); g) antecedentele penale; h) sumele pldtite cu titlu de despdgubiri de cdtre fiptuitor sau indemnizafia obfinuti de victimi de la o societate de asigurare pentru prejudiciile cauzate prin sdvArgirea infracfiunii; i) cuantumul compensafiei financiare solicitate. (2) La cererea de compensafie financiard se anexeazd, in copie, documentele justificative pentn'r datele inscrise in cerere gi orice alte documente definute
de victim6, utile pentru solufionarea cererii".
5s7
257
puse sub interdicfie ori de citre organizaliile neguvernamentale care igi desfbgoard activitatea in domeniul protecfiei victimelor, dacd sunt semnate de victimd. Cererea de compensa{ie financiard gi cererea privind acordarea unui avans din aceasta sunt scutite de taxa de timbru. d) Condilii. in cazul in care l6ptuitorul este cunoscut, compensalia financiard poate fi acordatd victimei daci sunt intrunite urmdtoarele condilii: i) cererea a fost formulatd in termenul prevdzut de lege; iy' victima s-a constituit ca parte civild in cadrul procesului penal, cu excepfia situaliei in care s-a dispus neinceperea urmdririi penale in cazurile prevdzute la art. l0 alin, I lit. c), d), e) 9i g) C.proc.pen. Aceastd condilie nu se aplicd victimelor care nu au implinit vdrsta de l8 ani gi celor puse sub interdicfie; iir) fbptuitorul este insolvabil sau dispSrut; iv) victima nu a obfinut repararea integrald a prejudiciului suferit de la o societate
de asigurare.
Chiar dacd sunt indeplinite aceste condilii, compensalia financiard nu se acordd

dacS:
a fost
existi sau nu este prevdzutd de legea penald ori cd fapta sivdrgit[ in stare de legitimd apdrare impotriva atacului victimei; ii) victima este condamnatd definitiv pentru participarea la un grup infracfional
se stabilegte cd fapta nu
organizat;
iir) victima este condamnatd definitiv pentru una dintre infracliunile prevdzute la
atenuantd a depdgirii limitelor legitimei apdrbri impotriva atacului victimei sau circumstanfa atenuantd a
art.2l alin. (l) din Legea nr. 21112004; iv) instanla reline in favoarea fbptuitorului circumstanfa
provocdrii;
v) victima nu a sesizat organele de urmdrire penald sau instanla de judecatd in termen de 60 de zile de la data sivdrgirii infracfiunii. Dacd fbptuitorul este necunoscut, termenul de 60 de zile se calculeazd de la data la care victima a luat cunogtinfb de sdvdrgirea infrac{iunii. Dacd victima s-a aflat in imposibilitatea, fizicl sau psihicd, de
a sesiza organele de urmdrire penald sau instanta de judecatd, termenul de 60 de zile se calculeazd de la data la care a incetat starea de imposibilitate. Victimele care nu au implinit vdrsta de 18 ani gi cele puse sub interdiclie nu au obligafia de a sesiza organele de urmlrire penali sau instanfa de judecatd cu privire la sdvdrgirea infracfiunii. Reprezentantul legal al minorului sau al persoanei puse sub interdicfie poate sesiza organele de urmdrire penald cu privire la sdvdrgirea infrac{iunii. e) Solu\ionarea cererii de compensaliefinanciard . Cererea de compensaf ie financiard se soluiioneazi de doi judecdtori din cadrul Comisiei pentru acordarea de compensaJii financiare victimelor infracfiunilor, constituite in fiecare tribunal, desemnali pentru o perioadd de 3 ani de adunarea generali ajudecdtorilor tribunalului. Solulionarea atdt a cererii de compensafie financiari, cat $i a celei privind acordarea unui avans din compensafia financiard, se face in camera de consiliu cu citarea victimei gi participarea obligatorie a procurorului, Comisia putAnd pronunfa, prin hotdrdre, una dintre urmdtoarele solulii:
558
,,AcuzaJie in materie penal6" 9i ,,contestagie cu privire la drepturi gi obliga;ii cu caracter
civil"
258
y' admiterea cererii gi stabilirea cuantumului compensa{iei financiare sau, dupd caz, al avansului din aceasta; lr) respingerea cererii dacd nu sunt intrunite condiliile prevdzute de lege pentru acordarea compensa{iei financiare sau, dupd caz, a avansului din aceasta. HotdrArea prin care s-a solufionat cererea de compensalie financiari sau cererea privind acordarea unui avans din aceasta se comunicd victimei gi poate fi atacatd cu recurs la curtea de apel, in termen de 15 zile de la comunicare.
pe
258. Solicitarea de compensafii financiare de victimele infrac(iunilor sivArgite teritoriul unui alt stat membru al U.E. (situafii transfrontaliere). Dupi aderarea
Romdniei la U.E, a fost necesard transpunerea completd a normelor comunitare la nivelul legislafiei inteme. Astfel, a fost adoptatd Ordonanla de urgenld a Guvemului nr. 113/2007r) prin care a fost transpusi Directiva2004l80lCE a Consiliului U.E. din29 aprilie 2004 privind despdgubirea victimelor infraclionalitelii. in acest mod au fost inldturate dificultdlile ce
existau in privinfa modalitdlii de oblinere de compensafii financiare de cdtre persoanele care au fost victime ale unor infractiuni pe teritoriul altui stat dec6t cel de regedinf[, care erau obligate pentru valorificarea drepturilor sd se deplaseze pe teritoriul statului unde a fost comis[ infrac{iunea. in acest scop art. 343 din Legea nr. 211 12004 stipuleazd cd cetdf eanul romdn, apatridul sau strdinul care locuiegte legal in Romdnia, victim[ a unei infracliuni intenfionate comise cu violenld pe teritoriul unui alt stat membru al U.E., poate solicita, cu sprijinul autoritelii de asistenld din Romdnia, o compensafie financiard din partea statului pe al cdrui teritoriu a fost comis[ infracfiunea, in condiliile prev[zute de legea acelui stat. Ministerul Justi{iei a fost desemnat drept autoritate responsabild cu asistenla2) persoanelor care doresc oblinerea unei compensafii financiare.
Comisia pentru acordarea de compensafii financiare victimelor infracfiunilor constituit[ in cadrul Tribunalului Bucuregti a fost desemnatd autoritatea de decizie3) in privinfa cererilor de compensafie financiard pentru infrac{iunile sdvdrgite pe teritoriul
Romdniei. Aceasta primegte cererile de compensafie financiard direct de la solicitanta) sau prin intermediul autoritefi de asistenfb a statului pe al cdrui teritoriu locuiegte
solicitantul.
M. Of. m.729 din 26 octombrie 2007. Prin autoritate responsabild cu asistenfa se in{elege autoritatea din statul solicitant care are atribulii privind inregistrarea Ei transmiterea cererilor de compensafie financiar6, informarea qi consilierea solicitanlilor, precum gi cooperarea cu autorit6file competente din statul solicitat. r) Prin autoritate de decizie se inlelege autoritatea din statul solicitat care solu{ione azdcererile
')
2)
de compensa{ie financiard.
a)
Prin solicitant se infelege persoana care formuleazd o cerere de compensatie financiari. 559
259
Secfiunea a 3-a. Garanfii ale dreptului la un proces echitabil acordate victimelor infracfiunilorr)
259. Standarde europene. 260. Dreptul intern. 261. Dreptul de o sesiza otganele
judiciare. 262. Dreptul la informare. 263. Dreptul la un ,,tribunal" independent Si imparlial. 264. Dreptul la apdrare. 265. Dreptul la interpret. 266. Dreptul la
despdgubiri. 266. Respectarea dreptului la o dezbatere publicd Si contradictorie infala inslanlei Si a principiului egalildlii de arme cu celelahe pdrli. 267. Dreptul de afiprotejald. 268. Dreptul la exercitarea cdilor de atac.
259. Standarde europene. Potrivit art. I din Decizia-cadru a Consiliului U.E. din l5 martie 2001 (200ll220lJ{l) qi art. l.l din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei (2006) 8 privind asisten{a victimelor infractiunilor, pri&*yisdsld' se infelege persoana fizicd ce a suferit un prejudiciu, inclusiv o atingere a integritdlii sale fizice sau mentale, o suferinld morald sau o pierdere materiald, cauzatl direct de acte sau omisiuni care incalcd dreptul penal al unui stat membru. De asemenea, sunt incluse in nofiunea de victimd gi rudele apropiate sau persoanele aflate in intrelinerea victimei directe a infracfiunii. Ca reguld, de garanfiile dreptului la un proces echitabil se bucurd doar persoana actnatd de sivdrgirea unei infracfiuni. Totugi, in jurisprudenfa sa, Curtea European62) a refinut ci gi victimele infracliunilor pot beneficia de aplicarea art. 6 parag. I din Convenfia europeand, insd numai in cazul in care acestea se constituie parte civild in cadrul procesului penal. In raportul explicativ la Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei R (85) I I privind pozilia victimei in sistemul de drept penal gi de drept procesual penal s-a ardtat c5: ,,in mod tradilional, legislaliile gi practica in materie penald au evidenfiat numai garanfiile procedurale ale acuzatului. Cu toate acestea o altd func{ie esenfialI a sistemului justiliei penale este aceea de a realiza actul de justilie gi in interesul victimei. Aceasta presupune o examinare a legisla{iilor na{ionale astfel inc6t sistemul justi{iei penale s6 ia in mod deplin in considerare nedreptatea suferiti
') Pentru o analizd detaliatd a drepturilor victimelor, a se vedea: G. Lopez, S. Portelli, S. Clemenl, Les droits des victimes. Victimologie et psychotraumatologie, Dalloz, 2" edition,
Paris, 2007; M. Chiavario, Private parties: The rights of the defendant and the victim, in M. Delmas-Marty, J.R. Spencer, European Criminal Procedures, Cambridge University Press, 2002, p. 541-592; M.E.L Brienen, E.H. Hoeger, Victims of Crime in 22 European Juridictions: The Implementation of Recommendation 85 (l l) of the Council of Europe on the Position of the Victim in the Framework of Criminal Law and Procedure, Tilburg: Wolf Legal Productions, 2000; M.A. Hotca, Protecfia victimelor. Elemente de victimologie, Ed. C.H. Beck, 2006; D. Groza, Drepturile Victimei. Recuperarea din uitare, Ed. Lumen, 2006; N. Volonciu, A. Barbu, Codul de procedurtr penali comentat, op. cit., p. 54-57. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 29 octombrie 1991, in cauza Helmers contra Suediei, parag.21;CEDO, hot[rdrea din l3 iulie 1995, in cauza Tolstoy Miloslavsky contraMarii Britanii, parag. 58; CEDO, hotir6rea Marii Camere din 12 februarie 2A04, in cauza Perez contra Franfei, parag.70. 560
Garanfii ale dreptului la un proces echitabil acordate victimelor
infracfiunilor
259
de victimd. in acest scop, trebuie avut in vedere, in mod special, in fiecare stadiu al procesului, prejudiciul fizic, psihic, material sau social suferit de victimd." Prin decizia-cadru a'Consiliului U.E, s-a arStat ci statele trebuie sd acorde garanfii in dreptul intern victimelor privind un tratament corespunzdtor, care sI le respecte demnitatea in cursul procedurii gi si le recunoascd drepturile gi interesele legitime. in acest scop s-a invederat: t) pos"ihi"lilgle-a victimelor de a fi audiate in cursul procedurii mil[o3pS {e prybd: Astfel, statele membre ale U.E. trebuie sd punzltoare pentru ca organele judiciare sd interogheze victimele numai in m[sura necesard procedurii penale; ;'y'_$-:qtl victimelor de a primi informafiile pertinente pentru protecliS-intereselor acestorii--inci de la primul contact cu organele judiciare, piiri toate mijloiclle pe-A:re le consider[ adecvate gi in limba pe care o infeleg. Aceste informa{ii trebuie sd vizeze cel pu}in: serviciile sau organizafiile ctrrora li se poate adresa victima pentru a ob{ine sprijin; tipul de asistenf6 pe care o poate primi; modalitatea in care poate depune o pldngere; etapele procedurii care urmeazl dupd depunerea pldngerii gi rolul victimei in cadrul acestora; modul gi condiliile in care victima poate obline protecfie; modalitatea de acces la consiliere juridicd sau de orice alti natur6 ori la asistentd juridicd; condi$ile in care victima poate beneficia de despdgubiri; iar in cazul in care victima locuiegte in alt stat, mecanismele specifice de care dispune pentru a-gi asigura apdrarea intereselor. De asemenea, statele membre U.E, trebuie sd garanteze ci o victimd care gi-a manifestat aceastd dorinfi este informatd cu privire la: rezultatul pldngerii sale; elementele relevante care ii permit, in cazul urmdririi penale, sd fie la curent cu desfbgurarea procedurii penale referitoare la persoana aflatd in urmlrire pentru faptele care privesc victima, cu excepfia unor cazuri deosebite care ar putea afecta desfEgurarea procesului; hotbrdrea pronunfatd de instan]a de judecatS. Tot astfel, trebuie adoptate mdsurile necesare pentru a asigura, cel pulin in cazurile in care existE un pericol pentru victim6, ca, in momentul punerii in libertate a persoanei urmdrite penal sau condamnate pentru infrac{iune, victima sd fie informatii cu privire la aceasta, atunci cdnd este necesar; iiy' necesitatea lu6rii unor mdsuri pentru a fi atenuate dificultllile de comunicare cu privire la infelegerea sau la participarea victimei in calitate de martor sau de parte la procedurd, in cadrul etapelor importante ale procedurii penale respective; iv) accesul victimei in mod gratuit, in situalia in care acest lucru este justificat, la consilierejuridicd sau de orice alti naturi ori la asistenlijuridicd, atunci cdnd aceasta poate avea calitatea de parte in procedura penald; v) posibilitatea acordatii victimei care a participat la procedurile penale in calitate de parte sau de martor de a-i fi rambursate cheltuielile suportate ca rezultat al participlrii
sale legitime;
*__
vy' dreptul la protectie al victimelor gi, dupd caz, al familiilor acestora sau al persoanelor asimilate membrilor familiilor acestora, in special in ceea ce privegte siguranta
gi protecfia vietii private a lor, in cazul in care autoritlfile competente considerd
ci
561
260-262
existl un risc grav de acte de represalii sau indicii de perturbare serioasd gi in mod intenfionat a vielii private a acestora. Astfel trebuie sd fie posibild adoptarea, in cazul in care este necesar, in cadrul unei proceduri judiciare, a mdsurilor corespunzdtoare
pentruproteclia viefii private gi a imaginii victimei, a familiei acesteia sau a persoanelor asimilate membrilor familiei sale, Deopotriv[, statul trebuie s[ ia mdsuri adecvate pentru a fi evitat contactul intre victime gi infractori in locurile unde se desfbgoard activitatea judiciard, in afard de cazul
in care acest lucru este impus de procedura penald. Fiecare stat trebuie sd creeze in acest scop zone de agteptare separate pentru victime. Dacd este necesar pentru protejarea victimelor, in special a celor mai vulnerabile, fald de consecinfele depoziliei fEcute in gedin|d publicd, trebuie ca acestea sd poata beneficia, prin hotdrdre judec5toreasc5, de condilii de depunere a mdrturiei care permit atingerea acestui obiectiv, prin orice mijloc adecvat, compatibil cu principiile fundamentale ale dreptului s[u intem.
260. Dreptul intern. Legislalia procesual penald romdnd a oferit persoanei v[tdmate (victimei) prin slvdrgirea unei infracliuni, constituite parte vdtdmatd sau parte civild in cadrul procesului penal, garanfiile procedurale privitoare la: accesul la justifie, dreptul de a fi informatS, dreptul la apdrare, independenla gi impa(ialitatea instan{ei, dreptul la judecatb intr-un termen rezonabil, publicitatea gi contradictorialitatea procesului
penal, egalitatea armelor. Garantarea accesului la justifie al victimei infracliunilor pune in evidenfd relafia simbioticS, direct proporlionald, ce existi intre acest drept gi celelalte drepturi sau libertSji ce i-au fost incdlcate victimei (de exemplu, dreptul la libertate individuald, dreptul de a nu fi supus relelor tratamente, dreptul de proprietate), intrucAt accesul la justilie nu inseamnd nimic dac6 nu existi o incdlcarea a drepturilor gi liberta{ilor protejate'). 261. Dreptul de a sesiza organele judiciare. in primul r6nd, victima infracliunii are dreptul de a depune pldngere sau pl6ngere prealabild pentru a sesiza organele de urmirire penali cu privire la s[vdrgirea infrac{iunii al cdrei subiect pasiv a fost. in cazul infracfiunilor pentru care punerea in migcare sau exercitarea acfiunii penale este condifionat[ de pldngerea prealabilS a persoanei vdtimate, aceasta are in tot cursul procesului penal posibilitatea de a opta pentru retragerea pldngerii prealabile sau pentru impdcarea cu persoanele care au sdvdrgit infracfiunea.
262. Dreptul la informare. Respectarea dreptului la informare al victimei, incd din primele faze ale procedurilor penale, permite acesteia exercitarea ulterior in mod efectiv a celorlalte drepturi garantate de lege. In acest sens la pct. 33 din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului
Europei 2000(19) privindrolulprocurorului in sistemuljudiciar2) se aratd cd: ,,Procurorul trebuie sd find cont de opinia gi preocupdrile victimelor atunci cdnd interesele personale
A se vedea R.S. Brown, Access to justice for victims of torture, in F. Francioni, Acces to Justice as a Human Right, Oxford University Press,2007, p. 218. 2) Recomandarea este disponibild pe site-ul www.coe.int.
562
l)
infracliunilor
263
ale acestora au fost lezate gi sd fumizeze ori sd vegheze ca ele sd fie informate asupra drepturilor ce le revin 9i asupra deruldrii procedurii."
Astfel, conform dispoziliilor art. 76 aIin.lJ)-_Cppc.pen., organul de urmdrire

penald sau instanla, inainte de ascultarea persoanei v[tdmate, au obligajia de a-i pune in vedere cd poate participa in proces ca parte vdtdmat6, iar dacd a suferit o pagubd materiald sau o daund moral[, cd se poate constitui parte civild. De asemenea, i se atrage atenlia cd declarafia de participare in proces ca parte vitimatd sau de constituire caparte civild se poate face in tot cursul urmdririi penale, iar in fala primei instanle de judecatS, pdnb la citirea actului de sesizare. Tot astfel, art. 4 din Legeanr.2ll12004 oblig[ procurorii, ofiferii gi agen]ii de polilie la care se prezintd victimele sd le incunogtinteze in scris sau verbal, intr-o limbd pe care acestea o inleleg cu privire la: a) serviciile gi organizafiile care asigurd consiliere psihologicd sau orice alte forme de asistenfd a victimei, in funclie de necesitllile acesteia; b) organul de urmdrire penald la care pot face pldngere; c) dreptul la asistenlajuridicd 9i institufia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept; d) condi{iile gi procedura pentru acordarea asistenlei juridice gratuite; e) drepturile procesuale ale persoanei vdtdmate, ale p64ii vdtlmate 9i ale p5rlii civile; f) condifiile gi procedura pentru a beneficia de dispoziliile art. 86r, art.862, art. 864 gi art. 865 C.proc.pen., precum gi de dispoziliile Legii nr. 68212002 privind proteclia martorilor; g) condifiile gi procedura pentru acordarea compensafiilor financiare de cbtre stat. indeplinirea acestor obligafii trebuie consemnatd intr-un proces-verbal, care se inregistreazd la institulia din care face parte procurorul, ofiferul sau agentul de polifie la care se prezintd victima.
263. Dreptul la un ,,tribunal" independent gi imparfial. Persoana vhtbmatd poate formula plAngere, potrivit art. 2781 C.proc.pen., impotriva rezolufiei de neincepere a urmdririi penale sau a ordonanfei ori, dupd caz, a rezolufiei de clasare, de scoatere de sub urmdrire penald sau de incetare a urmdririi penale, date de procuror, la judecitorul de la instanf a cdreia i-ar reveni, potrivit legii, competenla sd judece cauza in prima instanld. Pldngerea poate fi fbcutb gi impotriva dispoziliei de netrimitere in judecatb cuprinse in rechizitoriu. A fost acordat, astfel, un drept de acces la ,,instan!d" victimelor infracfiunilor prin care se poate contesta legalitatea sau temeinicia actelor procurorului de neurmirire sau de netrimitere in judecat[, in scopul oblinerii unei solu]ii prin care procurorul s[ fie obligat sd inceapd sau s[ redeschid[ urmirirea penald, ori in cazul in care existl probe de vinovdlie 9i lipsesc impedimente la exercitarea acliunii penale prevdzute de art. l0 C.proc.pen. a unei solu{ii de relinere a cauzei de c[tre instanfd in vedereajudecnlii in fond. in acest sens sunt satisftcute gi cerinlele Recomanddrii Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei 2000 (19), potrivit cdreia ,,persoanele interesate in cauzd, atunci c6nd sunt cunoscute sau identificabile, gi in special victimele, trebuie sd aib[posibilitatea de a contesta actul de neurmdrire dispus de procuror; o astfel de contestalie poate face obiectul, dupi un control ierarhic, fie al unui control jurisdicfional, fie al urmdririi private declangate de cdtre pdrli" (pct. 34). 563
264
DacI pe parcursul judecdfii sau al soluliondrii pldngerii formulate in temeiul aft. 278t C.proc.pen independenfa sau imparfialitatea subiectivd gi/sau obiectivd a instanfei ori a judecdtorului este afectatd, partea vitimatd, partea civili, respectiv persoana vltdmat?i (in procedura desftguratd potrivit art.278t C.proc.pen.) pot formula
cerere de recuzarer) in temeiul art.
5l alin. (l)
gi art. 54 C.proc.pen., in vederea respec-
tilrii dreptului la un proces echitabil.

264. Dreptul la apirare. Dreptul la apdrare este garantat in cursul procesului penal nu numai invinuitului sau inculpatului, ci 9i celorlalte p64i (vetdmate, civile), acestea avdnd dreptul de a fi asistate de un apdrdtor [art. 6 alin. (l) 9i (4) C.proc.pen.]. De asemenea, se poate acorda asistenld gratuitd urmltoarelor categorii de victime ale infracfiunilor s[vdrgite pe teritoriul Rom6niei: a) persoanelor asupra cdrora a fost siv6rgitd o tentativ[ la infracfiunile de-omor,.omor calificat gi ornor deosebit de grav, o infractiune de vdtlimare corporald gravd, o infractiune intenfionati care a avut ca unnare v[tdmarea corporald gravb a victimei, o infracfiune de viol, act sexual cu un minor gi perversiune sexualS (victime directe); b) sofului, copiilor gi persoanelor aflate in inhefinerea celor decedati prin sdvArgirea infracfiunilor de omor, omor calificat gi omor deosebit de grav, precum gi a infracfiunilor intenfionate care au avut ca urnare moartea persoanei (victime indirecte). De acelagi drept beneficiazd gi victima infracfiunilor sdvdrgite in afara teritoriului RomAniei, dacd este cetdfean romdn sau str[in care locuiegte legal in Romdnia gi procesul penal se desf6goard in Romdnia. Pentru a beneficia de asistenfd juridicl gratuitA trebuie indeplinite urmdtoarele
condilii: y' venitul lunar pe membru de familie al victimei sd fie cel mult egal cu salariul debazd minim brut pe lard stabilit pentru anul in care victima a formulat cererea de asistentl juridicd gratuiti; iy' victima sd fi sesizat organele de urmdrire penald in termen de 60 de zile de la data sivdrgirii infracliunii sau de la data la care victima a luat cunogtinfd de strvdrgirea infracfiunii in cazul victimelor indirecte. Dacd victima s-a aflat in imposibilitatea, fizicd sau psihic[, de a sesiza organele de urmirire penald, termenul de 60 de zile se calculeazl de la data la care a incetat starea de imposibilitate. Victimele care nu au implinit vdrsta de l8 ani gi cele puse sub interdiclie nu au obligafia de a sesiza organele de urmlrire penal[ cu privire la sdvdrgirea infracfiunii. Competenfa solu]iondrii cererii de acordare a asisten]ei juridice gratuite aparfine Comisiei pentru acordarea de compensa{ii financiare victimelor unor infracfiuni din cadrul tribunalului in a clrui circumscriptie domiciliazd victima. in cazul in care victima nu gi-a ales un apdrdtor, incheierea prin care s-a admis cererea de asistenf6 juridicd gratuitd trebuie si cuprindi gi desemnarea unui apdrdtor
din oficiu.
Tot astfel, cererea de recuzare poate fi formulatd gi cu privire la procurorul, expertul sau interpretul ce efectueazi acte in cauzd.
r)
564
infracfiunilor
265-267
265. Dreptul la interpret. Potrivit art. 8 C.proc.pen., pdrfii vdtdmate sau pirtii civile care nu vorbegte sau nu infelege limba romdnd ori nu se poate exprima i se asigurl, in mod gratuit, posibilitatea de a lua cunogtinfd de piesele dosarului, dreptul de a vorbi, precum gi dreptul de a pune concluzii in instanfd, prin interpret.
266. Dreptul la desplgubiri. Pe de o parte, victima are posibilitatea de a exercita acliunea civild fie in fafa instanfei penale, fie in fa{a instan}ei civile, cu respectarea principiului electa una via, non datur recursus ad aherom. Pe de alt6 parte, pentru victimele unor infracfiuni grave a fost reglementat un sistem de compensa{ii financiare subsidiar, prin care statul despdgubegte victima in cazurile in care infractorul care a creat prejudiciul este necunoscut sau insolvabil.
266. Respectarea dreptului la o dezbatere publictr gi contradictorie in fafa instanfei gi a principiului egalitlfii de arme cu celelalte pIrfi. Potrivit art. 289 gi arL290 alin. (l) C.proc.pen., judecata se desfrgoard in fafa instanlei constituite potrivit
legii, in gedinfd publicd, cu respectarea principilor oralitdlii, contradictorialitdlii gi locirii administr6rii probelor. in cursul judecdgii, partea vdtdmatl sau partea civild poate formula cereri, ridica excepfii gi pune concluzii cu privire la latura penald a cauzei. in cuz de concurs de infracfiuni sau de conexitate, dreptul pe4ii vetAmate se limiteazd la fapta care i-a cavzat vdtdmarea. Partea civild poate formula cereri, ridica exceptii gi pune concluzii in mdsura in care acestea au legdturi cu pretenfiile sale civile (art. 301 C.proc.pen.). Potrivit art.320 alin. final C.proc.pen., pdrlile vdtdmate sau p[rfile civile pot solicita administrarea de probe noi in cursul cercetlriijudecdtoregti. Conform art. 340 C.proc.pen., partea civild sau partea vdtimatd are cuvintul in dezbateri, putdnd formula concluzii asupra situafiei de fapt sau a dispoziliilor legale incidente in cauzd.
nemij
267. Dreptul de a fi protejati. Potrivit art.77t C.proc.pen., in canlJ in care poate periclitatd fi viala, integritatea corporald sau libertatea p64ii vdtdmate ori a pe4ii civile sau a rudelor apropiate ale acesteia, procurorul ori, dupb caz, instan{a de judecatd poate incuviinfa ca aceasta sd fie ascultatdfdrd a fi prezentd fizicla locul unde se afl6 organul care efectueazd urmdrirea penal6 sau, dupb caz,in locul in care se desfbgoari gedinfa de judecatS, prin intermediul unei refele video gi audio. Organul judiciar are obligafia sd aducd la cunogtinfa pe4ii vdt5mate sau a pdrfii civile dreptul de a solicita audierea in prezentpunui consilier de probaliune din cadrul serviciului de probafiune. Este asiguratd astfel o form[ de protecfie suplimentard victimelor infracfiunii constituite parte vItdmati sau parte civili in cadrul procesului penal, in scopul evitdrii sau reducerii consecinfelor victimizdrii secundare, prin prevenirea provoclrii unor traume suplimentare acestor persoane pe parcursul procesului penal. In acelagi scop, apreciem cd in cadrul acestor audieri trebuie incercat sd se evite intrebdrile ce ar putea avea efecte ddundtoare asupra stdrii fizice sau psihice a victimei, cu exceplia situaliilor in care, in funclie de natura infracfiunii gi de circumstanfele cauzei, asemenea intreblri sunt absolut necesare. tn special in cazul infracfiunilor de trafic de persoane, a celor referitoare la via{a sexuali sau la violenfa domesticd, 56s
267
considerdm cd audierea ar trebui efectuatd de un reprezentant al organelor de urmirire penald de acelagi sex cu victima, cu asigurarea consilierii psihologice, in vederea
eviterii victimizirii
secundare I ).
Spre deosebire de invinuit sau inculpat, care benefici azd depreztrmlia de nevinovdlie p6nd la pronunfarea unei hot6rdri definitive de condamnare, persoana v[tdmatd prin activitatea infrac{ionald nu este prezumat[ a fi victimd in cadrul procesului penal, ci trebuie sd beneficieze de statutul de victim6 incd de la inceputul actelor de investigare efectuate de organele de urmdrire penale2). in cazul violenfei in familie3), art.26-27 din Legea nr .21712003 pentru prevenirea si combaterea violenfei in familiea) prevede cE in cursul urmdririi penale sau al judecdfii, instanfa de judecatd, la cererea victimei sau din oficiu, ori de cdte ori existd probe sau indicii temeinice cd un membru de familie a sdvdrgit un act de violentd cauzator de suferinte fizice sau psihice asupra unui alt membru, poate dispune prin incheiere motivatd, cu privire la acesta, in mod provizoriu, una dintre mdsurile prevdzute la art. I 13 gi art. I 14 C.pen., precum gi m[sura interzicerii de a reveni in locuinJa familiei. atacatd separat cu recurs, in termen de 3 zile de la incheierea instanfei poate pronunlare pentru cei prezenfi 9i de la comunicare pentru cei lipsd, calea de atac nefiind
fi
suspensivd de executare.
in cazul traficului de persoane, persoanelor vdt[mate prin infracliunile prevdzute in Legea nr. 67812001 privind prevenirea gi combaterea traficului de persoanes), precum gi altor victime ale acestor infracfiuni li se acordd o protecfie gi o asistenld speciald,
') Evitarea ca victima unei infracfiunii sd devin6 cu ocazia participdrii in cadrul procesului penal victima sistemului judiciar, care ii creeazi suferinfe suplimentare. in acest sens, art. 1.3 din Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei (2006) 8 aratd ci prin,,victimizare secundar6" se infelege victimizarea ce nu rezulti direct din activitatea infraclionalE, ci ca urmare a r5spunsurilor autoritefilor $i a persoanelor citre victim6. in doctrind s-a ardtatcd'.,,Pentru victimS, teama cd oferirea infracliunii spre gestionare, organelor competente, ar putea echivala cu o retrEire publici a acesteia, o descurajeazi (mai cu seami dacd este victima unei violenfe domestice sau sexuale), aceasta preferAnd sI nu denunfe infracfiunea. O dati denunlati infracfiunea gi demarate procedurile, prima intruziune nepotrivitd a unui organ judiciar, cu ocazia investigdrii sau a judecIlii, in via{a privati a victimei, va constitui o confirmare a temerii iniliale gi o neincredere in justilie. Utilizarea victimei in proces doar ca martor, cdruia i se cere s6 reproduc6 fidel toate aminuntele tehnice ale infracfiunii, sau ca parte civild, cdreia i se pretinde si fie riguroasd gi rezonabili in aprecierea prejudiciului suferit este de naturd sd ii creeze victimei sentimentul cd este tratate ca un instrument de care are nevoie justifia gi nu ca o persoand care are nevoie de justi{ie."( D. Groza, Drepturile victimei. Recuperarea din uitare, op. cit., p. 74). 2r in acelagi sens, a se vedea .ly'. Volonciu, A. Barbu, Codul de procedurd penald comentat, op. cit., p. 55. 3) Potrivit art.2 din Legea nr. 217/2003 violenla in familie reprezintl orice actiune fizicd sau verbald sdv6rgitd cu intenfie de cdtre un membru de familie (soful sau ruda apropiatd, astfel cum este definita in art. 149 C.pen.) impotriva altui membru al aceleiagi familii, care provoacd o suferin|i fizicE, psihic6, sexuald sau un prejudiciu material. 4) M. Of, nr. 367 din 29 mai 2003 cu modificdrile gi completirile ulterioare. t M. Of. nr. 783 din I I decembrie 2001 , cu modificdrile gi completdrile ulterioare.
566
infracliunilor
268
fizicd, juridicd gi socialdr). Viafa privatd 9i identitatea victimelor traficului de persoane sunt, de asemenea, ocrotite. 268. Dreptul la exercitarea clilor de atac. Potrivit art.362 alin. (l) lit. c) 9i d) C.proc.pen., partea vdt[matd poate formula apel in ceea ce privegte latura penal6, iar partea civild atdt in ceea ce privegte latura penald, cdt gi in privinfa laturii civile. Modificarea acestui articol prin Legea nr. 35612006 a pus in acord dispoziliile
Codului de procedurd penald cu jurisprudenla
Cu(ii
Constitulional.z) prin care
se
constatase caracterul neconstitufional al dispoziliilor art. 362 alin. (l) lit. d) C.proc.pen., ce nu ofereau posibilitatea p54ii civile sI exercite calea de atac ordinar[ a apelului gi in ce privegte latura penald a procesului.
inmotivareaacestei decizliCurteaConstitulional6aardtat:,,1.(...)incazulincare
persoana vit[matd formuleazf,, in cadrul procesului penal, pretentii pentru repararea prejudiciului material suferit ca urnare a sdvArgirii infracjiunii, aceasta cumuleazd doud calitdli procesuale: calitatea de parte vdtdmatd gi calitatea de parte civild. Aceste doud ptrrfi ale procesului penal se afl[ insd intr-o situalie identicd, gi anume in situalia de persoand lezatdin drepturile sale prin sdvArgirea infracfiunii, ceea ce justificd existenfa <interesului legitim>, la care se referd art. 27 din Constitulie, Aga fiind, diferenfierea fbcuti prin dispoziliile lit. c) 9i, respectiv, ale lit. d) din art. 362 din Codul de procedurl penald - in sensul cd partea vdtlmatd poate face apel in ceea ce privegte latura penalS a cauzei, iar partea civild, numai in ceea ce privegte latura civili - este contrard principiului constitu{ional al egalitalii cetdlenilor in fala legii. Existf,, de asemenea, o inegalitate de tratament in ceea ce privegte accesul la cdile de atac, intre partea civild (...), pe de o parte, gi inculpat, pe de altd parte, inegalitate nejustificatd, in condi{iile in care tofi acegti participan{i la procesul penal au aceeagi calitate, de pdrfi, iar restrdngerea dreptului p64ii civile (, , .) de a face apel in ce privegte latura penalS o priveazd pe acesta de posibilitatea de a-9i apdra interesele lor legitime specifice, in vreme ce inculpatul igi poate apdra nestdnjenit propriile sale interese.
Exist6, in sfrrgit, o inegalitate flagrant6 gi nejustificatd intre statutul p5{ii civile (...), care nu poate ataca hotdrdrea instanlei decdt in ce privegte latura civild, gi statutul <oricdror altor persoane ale cdror interese legitime au fost vdtdmate printr-o misurd sau printr-un act al instanfei>, persoane care, potrivit art.362 alin. (l) lit. f), pot face apel atdt in ce privegte latura penald, cdt gi in ce privegte latura civil6. 2, a) intrucdt textul constitu{ional[art.2l alin. (l) 9i (2) din Constitulie - n.n,] nu distinge, rezultdci accesul liber lajustifie nu se referd exclusiv la acfiunea introductiv[ la prima instanfd de judecatd, ci gi la sesizarea oricdror altor instante care, potrivit legii, au competenfa de a solufionafazele ulterioare ale procesului, inclusiv, agadar, la
r) Potrivit art. 26 alin. (3)-(5) din Legea nr. 67812001, victimele au dreptul la recuperarea lor fizicd, psihologicb 9i social6. Victimelor minore li se acord6 protec{ie gi asistenfi speciald, in raport cu vdrsta lor. Femeilor, victime ale infracfiunilor previzute in lege, precum gi celor care sunt supuse unui risc ridicat de a deveni victime ale acestor infracliuni li se acordd o protecfie
gi o asistenld sociald specificd. 2) A se vedea Plenul Curlii
Constitufionale, Decizia nr, 48212004 (M. Of. nr. 1200 din

567
l5
decembrie 2004).
268
exercitarea cdilor de atac, deoarece apdrarea drepturilor, a libertdlilor gi a intereselor legitime ale persoanelor presupune, in mod logic, gi posibilitatea acfiondrii impotriva hotdrdrilor judecltoregti considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate. Ca unnare, limitarea dreptului unor pdrfi ale unuia gi aceluiagi proces penal de a exercita cdile legale de atac constituie o restrdngere a accesului liber lajustifie. Aceast[ ingrldire este neconstitulionald, nefiind indeplinite condifiile restrictive stabilite de art. 53 alin. (l) din Constitulie (...). b) Este adevdrat cd in procesele penale titularul acfiunii penale este Ministerul Public. Dar nu mai putin adevdrat este gi faptul cd exercitarea personalE gi in mod nemijlocit de ctrtre partea civilI (...) a dreptului de a ataca la instanfa ierarhic superioard o hottrrare judecdtoreasci pe care o considerl gregit[, indiferent sub ce aspect, nu diminueazE cu nimic rolul gi atribuliile Ministerului Public, ci, dimpotrivd, le completeazdin interesul aplicdrii corecte a legii. Controlul judiciar, prin diferite grade de jurisdictie, are menirea de a repara eventualele erori cuprinse in solufiile pronunfate prin hotdrdrile instan{elor inferioare. La fel cum poate gregi o instantljudecdtoreasci, gi reprezentantul Ministerului Public este supus aceleiagi eventualitlfi, astfel incdt este posibil ca in mod eronat s[ nu atace cu apel ori cu recurs o hotiirdre nelegald sau netemeinicd. intr-o asemenea situalie, cdnd - conform art.362 alin. (l) lit. d) din Codul de procedurS penald - partea civild (...) este privatii de dreptul de a exercita ciile de atac, hotdrdrile respective nu se mai supun controlului judiciar, cu consecinfa men{inerii erorii judiciare. in acelagi sens trebuie retinut cd parfii civile (...) nu ii este strdin interesul pentru solulionarea laturii penale a procesului, in condifiile in care de stabilirea existenfei faptei penale qi a vinovdfiei inculpatuluijudecat in cauzl depinde gi solulionarea laturii civile a procesului. 3. Potrivit art.24 alin. (l) din Constitutie, <Dreptul la apdrare este garantat>. Prin redactarea sa atat de generald, aceastd garanfie constitufionald,nuvizeazddoar apdrarea referitoare la faza procesului penal desfSguratd in fala primei instanfe de judecatd de exemplu, prin propunerea gi producerea de probe in fafa instantei de fond, prin concluzii puse in cadrul dezbaterilor etc. - ci vizeazd, deopotrivd, gi dreptul de aplrare prin exercitarea ciilor legale de atac impotriva unor constatiiri de fapt sau de drept ori a unor solufii adoptate de o instant6 de judecatd, dar care sunt considerate gregite de cltre unul sau altul dintre participan{ii la procesul penal. Este evident cd, in situalia in care partea vdtdmati gi partea civil5 sunt impiedicate sd exercite cdile ordinare de atac, acestea nu-gi pot valorifica gi apira drepturile in fala instanlei de apel sau de recurs, intrucdt ori cauza nu va ajunge in fafa acestor instan{e, ori, in eventualitatea apelului sau a recursului declarat de inculpat, nu se poate inrdutdfi situalia acestuia. 4, Potrivit prevederilor art. 129 din Constitulie, <impotriva hotdrdrilor judecdtoregti, pe4ile interesate gi Ministerul Public pot exercita ciile de atac, in condiliile legii>r. Aceastd normi constitutionald cuprinde doud teze: a) prima tezi consacr[ dreptul subiectiv al oricirei p5(i a unui proces, indiferent de obiectul procesului, precum gi dreptul Ministerului Public de a exercita cdile de atac impotriva hotlrArilorjudecdtoregti
considerate ca fiind nelegale sau neintemeiate;
b) cea de-a doua tezd prevede cd
exercitarea c[ilor de atac se poate realiza in condiliile legii.

568
Dreptul la un tribunal independent 9i imparfial, stabilit de
lege
269
Prima tezd exprim6, in al{i termeni, dreptul fundamental inscris in art. 2l din Constitulie privind liberul acces la justifie. Aceasti tezl contine agadar o reglementare substanfiald. Cea de-a doua tezi se referd la reguli de proceduri, care nu pot insl aduce atingere substanfei dreptului conferit prin cea dintdi tez6. Aga fiind, in privinfa condiliilor de exercitare a ciilor de atac,legiuitorul poate sd reglementeze termenele de declarare a acestora, forma in care trebuie ftcutd declarafia, confinutul s6u, instanfa la care se depune, competenfa gi modul de judecare, solufiile ce pot fi adoptate gi altele de acelagi gen, astfel cum prevede art. 126 alin. (2) din Constitulie, potrivit ciruia <Competenfa instanfelor judecltoregti gi procedura de judecatd sunt prevdzute
numai prin lege>. Dar legiuitorul nu poate suprima dreptul - substanfial - al unei p5(i interesate de a exercita ciile de atac Ai nici nu poate restrdnge exerciliul acestui drept dec6t in condiliile restrictive stabilite in art. 53 din Constitulie. intr-adevir, degi art. 129 din Constitulie asigur[ folosirea cdilor de atac tn condiliile legii, aceastddispozilie constitufionali nu are semnificafia cd legea ar putea inldtura ori restrdnge exerciliul altor drepturi sau libertlfi expres consacrate de Constitu1ie." Avdnd in vedere gi Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei (85)l nr. lr)privind pozi{ia victimei in sistemul de drept penal 9i de drept procesual penal, apreciem cd, de lege ferenda, se impune reglementarea intr-un capitol distinct al Codului de procedurd penald a drepturilor victimelor infrac{iunilor in cadrul procesului penal.
Secfiunea a 4-a. Dreptul la un tribunal independent gi imparfial, stabilit de lege

$1. Standardul european de protecfie2)
269. Generalildli. 270. Dreptul de acces Ia un tribunal inslituil prin
2
7
lege.
1. Tribunal independent.
2 7 2.
Tribunal imparlial.
269. Generalitifi. Realizarea justifiei nu poate fi imaginatd in absenta posibilit?i1ii persoanei acuzate de sdvdrgirea unei infracliuni de a avea acces la un,,tribunal", stabilit
Disponibild pe site-ul www.coe,int. A se vedea, in acest sens, Si M.E.L Brienen, E.H. Hoegen, Victims of Crime in 22 European Juridictions: The Implementation of Recommendation 85 (l l) of the Council of Europe on the Position of the Victim in the Framework of Criminal Law and Procedure, Tilburg: Wolf Legal Productions, 2000. 2)Pentruoanalizldetaliatii,asevedea: C.Birsan,op.cit.,vol. I,p.487493;R.Koering-Joulin, La notion europ6enne de tribunal inddpendant et impartial, Rewe de science criminelle et de droit pdnal compar6, 1990, p. 765 gi urm.; "I. Pradel, La notion europdenne de tribunal inddpendant et impartial selon le droit frangais, in,,Rewe de science criminelle et de droit pdnal compard", 1990, p. 692 9i urm.; V. Magnier, La notion de justice impartielle, ,,Jurisclasseur pdriodique", 2000-l-252; R. Chirild, Independenfa 9i impa4ialitatea magistratului sau tipuri de neutralitate a puterii judiciare I, II, in Noua Revist[ de Drepturile omului nr.2,3/2007, p. 2-14, respectiv, 34-46. Pentm analiza independenfei gi impa4ialitdlii judecitorilor in cadrul procedurilor penale internafionale, a se vedea S. Zappala, Human Rights in intemational Criminal proceedings, Oxford Universify Press, 2005, p. 100-109.
lr
569
270
de lege gi care
s[ satisfacd cerinfele de independenfd, in special fafd de executiv, gi de impa(ialitater). Accesul la o instanfd trebuie sd nu fie teoretic sau iluzoriu, ci concret gi efectiv2). Astfel, art. 6 din Convenlia europeani impune statelor obligafia de a crea un sistem judiciar care sd garanteze neutralitatea instanfei stabilite de lege, inleleasd in sensul sdu larg, care conferd judecdtorului pozilia de arbitru neutru fafd de p64ile litigiului3). in doctrinda) s-a aritat cd obligalia statelor de a garanta cetlfenilor accesul la un tribunal independent gi imparfial se poate analiza ca o obligalie pozitivd de a asigura neutralitatea puterii judecitoregti. Neutralitatea se mdsoard, in primul rdnd, prin raportare la locul instanfei fala de pn$ gi de celelalte puteri ale statului (independenfa instanfei). Pe de alt[ parte, neutralitatea se mdsoard prin raportare la opinia exprimatd a judecdtorului 9i la opinia presupus[ de cdtre terli (imparfialitatea judecdtorului)sr. Nofiunile de independenld gi imparfialitate obiectivd sunt strdns legate intre ele, astfel incdt, deseori, Curtea Europeand le analizeazd impreundo.
270. Dreptul de acces la un tribunal instituit prin lege. in jurisprudenfa Curfii EuropeneT) nofiunea de ,,tribunal" este caracterizatd, in sensul material al termenului, prin funcfia sa jurisdic{ional5, ceea ce presupune posibilitatea de a se pronunla, pebaza unor norrne de drept gi in cadrul unei proceduri organizate, asupra oricf,rei situalii de fapt gi de drept ce intrd in competenfa sa, in privinfa cauzei pe olulionele. accesibilh. Tribunalul trebuie sd fie stabilit (institr.rit) printr-o en{iei-eriroAceastf, cerinfd reflect5 principiul statului de drept inerent pene gi al protocoalelor sale adilionale8). Un organ care nu este stabilit potrivit voin{ei legiuitorului este in mod necesar lipsit de legitimitatea cerutd intr-o societate democratici pentru a putea solu{iona cauzele oric[rei persoane. Expresia ,,previzut de lege" are in vedere nu numai baza legald a existenfei tribunalului, dar gi compunerea completului ce judecd fiecare cauzde\.
car lege si
t) R. Koering-Joulin,La notion europ6enne de tribunal inddpendant et impartial, Revue de science criminelle et de droit pdnal compar6, 1990, p.765. 2)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din I martie 2002,in cauza Kutic contra Croafiei,parag.25; CEDO, hotdrdrea din l8 decembrie 2001, in cauza R.D. contra Poloniei, parag. 43-52; CEDO, hotirdrea din 9 octombrie 1979, in cauza Airey contra lrlandei, parag.25. r) A se vedeaR. Chirild,Independenfa gi imparfialitatea magistratului sau tipuri de neutralitate a puterii judiciare I, in Noua Revistd de Drepturile omului nr.212007,p.2.
Ibidem, p.4. Ibidem. 6)A se vedea CEDO, hotlr6rea din 25 februarie 1997, in cauza Findlay contra Marii Britanii, parag.73. 7) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 2l februarie 1984, in cauza Demicoli contra Maltei, parag.4l; CEDO, hotdrdrea din 30 noiembrie 1987,in cauza H contra Maltei, parag. 50; CEDO, hotirArea din 29 aprilie I 988, in cauza Belilos contra Elve{iei, parag. 64. 8) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 28 februaie2002, in cauza Lavents contra Letoniei, parag. 8 I ; CEDO, hotdrArea din 22 iunie 2000, in cauza Coeme $.a. contra Belgiei, parag. 99. e) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 26 februarie 1996, in cauza Bulut contra Austriei, parag. 29; CEDO, decizia din 4 mai 2000, in cauza Buscarini contra San Marino, parag. 4l; CEDO, hotdrdrea din 28 februarie 2002,in cauza Lavents contra Letoniei, parag. I 14.
5)
a)
s70
Dreptul la un tribunal independent gi impar{ial, stabilit de
lege
270
Nofiunea de lege ce este avutd in vedere de prevederile art. 6 parag. I din Convenlia europeand se referd nu numai la legislalia privind stabilirea competenlei organelor judiciare, dar gi la orice altd dispozifie din dreptul intern a c6rei nerespectare duce la nelegalitatea participdrii unui membru al completului la judecarea cauzei. Sunt astfel avute in vedere in special dispoziliile legale privitoare la mandatul, incompatibilitetile
gi recuzarea magistra{i lor.
I
-, De asemenea, tfebuie avut in vedere modul de stabilire a competenfelor atdt teritoriale_Uqlione loci), cdt gi materiale (ratione maleriae), compunerea tribunalului gi
procedura pe care trebuie sd o urmeze2). Agadar, art. 6 parag. I igi gdsegte aplicabilitatea in cauzele avdnd ca obiect stabilirea unui drept sau a unei obligalii civile, ori a unei acuza{ii penale, pentru care dreptul intem nu a prevbzut o procedurijudiciar[ in fala unei instan!e3). in materie penalS, accesul la un ,,tribunal" presupune cd persoana acuzatdde s6vdrgirea unei infracliuni are dreptul ca orice stabilrqfinalS a vinovlfiei sd fie fbcutl de o instan!f, ce indeplinegte exigenlele art...6parag. l,F). Acesta nu presupune un drept al victimei de a solicita ca urmf,rirea penald sd fie continuatd fald. de o anumitd persoand, cu exceplia cazurilor in care dreptul intern prevede c[ recuperarea prejudiciului poate fi realizatd numai in cadrul procesului penal5), Competenta instanlei penale nu se rezumd numai la analiza faptului gi dreptului, ci presupune gi posibilitatea de a anula sau reforma in toate aspectele actul supus con-
trolului judiciat'r. Degi art. 6 parag. I din Convenfia europeand nu face referire la dreptul la o cale de atac in cazul in care se formuleazl o acuzaJie in materie penald impotriva unei pery9q9 ce poate conduce la condamnarea acesteia, prin intermediul art. 2 parag. I al Protocolului w.7 la Convenlia european6 a fost consacrat dreptul persoanei declaratd vinovatd de o infracfiune de cdtre un tribunal sd ceard examinarea,,declarafiei de vinovdJie''sau a condamndrii de cdtre o instan!6 superioarS..
--:A.D-repiiil de aCces la un tribunal nu este un drept
absolut, put6nd
fi
supus unor
sd
limitdri (statele avdnd o anume marj[ de apreciere), fbrd insd ca substanla dreptului
r)
2)
A
A
se vedea CEDO, hotdrdrea din 22 iunie 2000,

se vedea S, Trechsel, Human
in
cauza Coeme 9.a. contra Belgiei,
parag.99. Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 56.

3)
se vedea
P. van Dijk, M. Viering, Right to a fair and public hearing, in P. van Dijk,
F. Van Hoof, A. Van Rijn, L, Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human
Rights, op. cit., p. 558. a)Ibidem. p. 563-564 5) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 1998, in cauza Assenov contra Bulgariei, parag. lll-l12; CEDO, hotdrdrea din 29 octombrie 1991, in cauza Helmers contra Suediei,
parag.29.
6) A se vedea: J.-F. Renucci, Trait6 de Droit Europden des droits de I'homme, op. cit., p. 289; CEDO, hotdrdrea din 23 octombrie 1995, in cauza Bulut contra Austriei, parag.44.
5'71
271
t" op,rl*i,?-arit',.
fie afect4lir). Limitarea trebuie sd urmdreasci un scop legitim 9i sd fie proporfionald ",r Spre exemplu, s-a apreciat c5 nu existd o incdlcare a prevederilor art. 6 parag. I dacd hotdrdreajudecdtorului, prin care o persoand era pusl sub supraveghere tehnicd,
nu.poate fi atacatii3).
271. Tribunal independent. Cerinla independen{ei instanfei presupune, in sens clasic, lipsa oriclrei subordondri fa![ de puterea politicd (legislatMl dar mai ales de executiv), cat $i fali de phrtis). Pe l6ng5 aceste cerinle, in ultimul timp Curtea Europeand a analizat independenfa tribunalului prin raportare la puterea de fapt a unor grupuri de presiune, cu titlu general, sau prin raportare speciald la mass-media6). Curtea Europeani a ardtat cd pentru aprecierea satisfacerii cerinfei independenfei tribunalului trebuie linut cont de urmdtorii 1u.1srid.;modul de desemnare a membrilor mandatului, ilxistenfa unei pioteClii adecvate impotriva presiuum gif de a verifica dacd tribunalul prezintd sau nu
t-
a membrilor unui tribunal nu a fost consideratl incompatibild cu noliunea independenfd a tribunaluluie). in schimb, in cauza de !ind Brudnicka g.a. contra Polonieir0), Curtea Europeand a constatat incdlcarea prevederilor ca
'
entd8).'
fosibilitatea
j
'Astfel, desemnarea de cltre guvern
r)A
se vedea
CEDO, hotdrArea din 28 mai 1985, in cauza Ashingdane contra Marii Britanii,
parag.57.
2) A se vedea: CEDO, hotiirerea din 28 mai 1985, in cauza Ashingdane contra Marii Britanii, parag. 57; CEDO, hotdr6rea din 12 iulie 2001, in cauza Prince Hans-Adam II of Lichtenstein contra Germaniei, parag.44; CEDO, hotirdrea din 2l septembrie 1994, in cauza Fayed contra
Marii Britanii, parag. 83. 3) A se vedea CEDO, hotdrArea din 6 septembrie 1978, in cauza Klass
g.a. contra
Germaniei,
pang.75.
doctrin6 s -aar:iltatcd,pozi{ia puterii judec6toregti, independenti fa[6 de legiuitor, inseamna cd icesta din urmd nu poate se intervinl in procesul de judecata in altii formd decAt cea a emiterii unor legi pe care instantele s6 le pund in aplicare (a se vedea: J.-F. Renucci, Trait6 de Droit Europ6en des droits de I'homme, op. cit., p. 398; R. Chirild, Independenfa gi imparfialitatea magistrahrlui sau tipuri de neutralitate a puterii judiciare I, in Noua Revist[ de Drepturile omului
a).in
nr.2'/2007,p.9).
A se vedea: J.-F. Renucci, Traite de Droit Europeen des droits de I'homme, op. cit., p. 398. 6)Ibidem, p. 404-405. l) Pentru o analizlr detaliatd, a se vedea C. Birsan, op. cit., vol. I, p. 490493. l.il A t. vedea: CEDO, hotirArea din 4 octombrie 2007 in cauza Forum Maritime S.A. contra RomAniei, parag. I 15; CEDO, hotirdrea din 28 iunie 1984, in cauza Campbell gi Fell contra Marii Britanii, parag. 78; CEDO, hotir6rea din 25 februarie 1997,in cauza Findlay contra Marii Britunii, parag.99. []A se vedea: CEDO, decizia din 25 august 2005, in cauza Clarke contra Marii Britanii; CEDO, hotlrdrea din 8 iulie 1986, in cauza Lithgow g.a. contra Marii Britanii, para g.202; CEDO, hotdrdrea din 22 octombrie 1984, in cauza Sramek contra Austriei, parag. 38. r0) A se vedea CEDO, hotdrirea din 3 martie 2005, in cauza Brudnicka g.a. contra Poloniei,
parag. 41.
5)
572
Dreptul la un tribunal independent gi impa(ial, stabilit de
lege
271
art. 6 parag. l, intrucdt membrii camerei maritime (pregedintele gi vicepregedintele) care trebuiau sd judece cauza vizdnd stabilirea vinovdfiei membrilor echipajului cu privire la naufragiul unui feribot sunt numifi gi revocafi din funcfie de cdtre ministrul justiliei, cu avizul ministrului transporturilor. Instanfa europeani a apreciat cd acegtia nu pot fi considerafi inamovibili 9i ci existd intre acegtia gi ministere o legdturd de
subordonare ierarhicd. in privinla duratei mandatului, Curtea Europ eand aconsiderat ci nu este incompatibil6 cu prevederile art. 6 parag. I privin{independenla tribunalului numirea membrilor sii pe o duratii de 5 ani') sau de 3 anfJltilta timp cdt pe durata mandatului se bucurd
de
inamovibilitate.
'
-"
./'
Garag[i4 c_ontra presiunilor din exterior vizeazd proteclia membrilor tribunalului contra inlocuirii lor in timpul mandatului3). in privinla aparenfei de independenfd (ce este analizatd intr-o legdturi indisolubild cu apar6n(a de impa4ialitate), in doctrinda) s-a relevat cd aceasta trebuie stabilitd prin raportare la criterii obiective, organice 9i funclionale, intrucAt justitia nu trebuie doar sd fie infEptuitii, ci este necesar sd se vadl ci este infbptuit65l. Tot astfel, s-a arbtat cd analiza atentd a cazurilor in care instanla europeanb face referire la factorul ,,aparenfei", prin raportare la independenfd, rp[ev_6 (9 fapt o anqllzi q imp_a4jalililrf r"ltgqi']. Independen{a judecdtorilor vizeazd intreaga lor activitate jurisdic{ionali. Ea nu privegte numai procedura public[, ci gi activitdli anterioare, precum stabilirea termenelor
dejudecatd, sau posterioare acestei faze, precum deliberarea sau redactarea hotdrdrii?). In cazul in care un membru al tribunalului se afld in subordinea unei plrfi din proces, justiliabilii se pot indoi in mod legitim de independenla instanfei, ceea ce aduce atingere in mod grav increderii de care trebuie sd se bucure jurisdicfiile intr-un stat democratic. Instanle militarE, O problematicd larg dezbdtutd de Cuftea Europeand a vizat institu[ia instantelor ririlitare. Curtea Europe_and a ardtat cd prevederile art. 6 parag. I din Conven{ia europeand
nu interzic funcfionarea instanfelor militare competente sd'se pronunle in privinla A se vedea CEDO, hotirdrea din 16 iulie 1971, in cauza Ringeisen contra Austriei, parag. 95. 2) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 22 octombrie 1984, in cauza Sramek contra Austriei, parag. 37; CEDO, hotirArea din 28 iunie 1984, in cauza Campbell 9i Fell coutra Marii Britanii, parag. 78. r)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 22 octombrie 1984, in cauza Sramek contra Austriei, parag. 36-38. a) A se vedea: J-F. Renucci,Trait6 de Droit Europen des droits de I'homme, op. cit., p. 403; S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 56. 5) A se vedea CEDO, hotiirArea din 28 iunie 1984, in cauza Campbell gi Fell contra Marii Britanii, parag. 78. 6, S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 56. o A se vedea R. Chirild, Convenfia european6 a drepturilor omului. Comentarii gi explicafii, vol. I, op. cit., p. 325.
573
r)
272
acuzaliilor in materie penald formulate contra militarilor, cu condi{ia sd fie respectate garanliile de independenld 9i imparfialitater). f ,, in situalia infracfiunilor sdvdrgite de cdtre civili, Curtea Europeani a apreciat c[ nu trebuie extinsd competen{a justiliei penale militare gi in aceastd materie decAt in cazuri absolut necesare gi in temeiul unei baze legale clare gi previzibile. Existenta unor asemenea motive trebuie sd fie demonstratd pentru fiecare caz in parte in ioncreto. Atribuirea competenfei instantelor militare in abstracto, cu privire la anumite categorii de infracliuni, nu este suficientd pentru a fi satisfbcute garanfiile prevdzute de Convenfia
,
europeand.
Situaliile in care un tribunal militar judecd un civil cu referire la infrac{iuni comise contra forlelor armate pot suscita indoieli in legdturi cu independenfa gi imparfialitatea acestuia. Un sistem judiciar in care o jurisdicfie militar[ este competentd sd judece un civil poate in mod facil sI fie perceputd ca anihildnd distanfa necesare ce ar trebui sd existe intre instanld gi p6(ile participante in cadrul unei proceduri penale, chiar
jurisdiclii'?r.
dac[ existd m[suri suficiente de proteclie pentru a garanta independenla
acestei
Curtea Europeand a apreciat3) cd un complet constituit din unul sau mai mulfi militari
de carierl, care sunt supugi disciplinei militare, evaludrii dinpartea armatei,
sanclionirii de cdtre conducerea Ministerului Apdrdrii, avansirii prin ordin al executivului, nu

satisface_lelinfele unei instanfe independente
fafl
de executiv.
272. Tribunal impar{id...Imp44ia1i!q!ea presupune lipsa oricdrei prejudec5li sau
idei precbncepute cu privire la solulia ce trebuie pronunlatd in cadrul unui
procesa).
Aceasta priveqte pe fiecare membru al completului de judecatd. In acest sens aparenlele prezintd o anumitd importanld avdnd in vedere increderea pe care instan{ele trebuie s[ o inspire publicului intr-o societate democraticd gi, in
primul rdnd, acuzatului in cadrul unui proces penal. Opinia acuzatului in aceastd materie este importantd, dar nu are caracter determinants). Astfel, trebuie determinat
dacl anumite fapte sau imprejurdri pot ridica dubii legitime cu privire la impa4ialitatea
A se vedea: CEDO, hotdrdrea din l0 februarie20}4,incatza Onen contra Turciei, parag. 106; CEDO, hotdrdrea din 4 mai 2006, in cauzaErgin contra Turciei, parag. 40. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 mai 2006, in cauza Ergin contra Turciei ,parag.47-49; CEDO, hotdrdrea din 2l septembrie 2006, in cauza Maszni contra Rom6niei, parag. 50-52. r) A se vedea: CEDO, hotdrirea din 9 iunie 1998, in cauza Incal contra Turciei ,parag.65-72; CEDO, hotdrArea din 28 octombrie 1998, in cauza Ciraklar contra Turciei, parag. 38-40; CEDO, hotdr6rea din 8 iulie 1999, in cauza Surek contra Turciei, nr. l-4, parag,74 gi urm., 52 gi urm., 53 9i urm., 72 9i urm.; CEDO, hotirArea din 6 februarie 2003, in ca',vaOzdem'r contra Turciei, parag. 3 5-36; CEDO, hotdrdrea din I 5 iulie 2004, in cauza Aksac contra Turciei , parag. 17 -21 . a)A se vedea CEDO, hotdrdrea din I octombrie 1982, in cauza Piersack contra Belgiei, parag. 30. 5) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 26 octombrie 1984, in cauzaDe Cubber contra Belgiei, parag.26; CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 1998, in cauza Castillo Algar contra Spaniei,
parag.45.
s',t4
I)
Dreptul la un tribunal independent gi imparfial, stabilit de lege
272
tribunalului, dacd temerile unei persoane cu privire la impar[ialitatea tribunalului sunt in mod obiectiv justificate'). Imparfialitatea este analizatd in jurisprudenla Cur{ii Europene atdt sub aspect
subiectiv, cAt gi sub aspect obiectiv2). In ceea ce privegte testul subieclivo trebuie determinat dac[ convingerile personale ale unui judec[tor pot influenla solufio4area unei anumite cauze. Sub acest aspect, ipp4rafllatda judecdtorului este prezumait p6n5 la proba contrarier). ) Dilperspectiva aprecierii impa4idlitdfii judecdtorului, in mod intemeiat s-a arAtat in doctrinia) cd nofiunea de imparlialitate personald este mai adecvatd dec6t cea de imparfialitate subiectivS, intrucdt, degi existd o dimensiune subiectivd a unui asemenea demers, aprecierea impa4ialitdlii judecitorului nu este exclusiv subiectivS, ci trebuie luate in considerare gi elemente obiective in scopul evitlrii unor solufii arbitrarii. Jurisprudenla Curfii Europene nu cunoa$te multe cazuri in care instanla europeand sd fi constatat lipsa de imparfialitate subiectivd a tribunaluluis). .:: IncauzaKyprianou contra Ciprului6), Curtea Europeand a constatat incilcarea art. 6 parag. 1 din Convenfia europeani cu privire la imparfialitatea subiectivd a tribunalului
"
r)A se vedea: CEDO, hotbrdrea din 20 decembrie 2000, in cauza Wettstein contra Elve{iei, parag.44; CEDO, hotdr6rea din 7 august 1996, in cauza Ferrantelli gi Santangelo contra Italiei,
parag. 58.
A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 22 aprilie 1994, in cauza Saraiva de Carvalho contra Portugaliei, parag. 33; CEDO, hotdrArea din 24 februarie 1993, in cauza Fey contra Austriei, parag. 28. In doctrind sunt utilizate pentru analiza acestor doui ipoteze nofiunile de: l. ,,imparfialitate personali" ce se referi la opinia judecdtorului cu privire la o anumiti cauzd, adici la antepronuntarea acestuia. Aceasta este considerati o atingere imediatd adusd prezumfiei de
nevinovdfie, judecdtorul apreciind asupra acuza{iei penale flrd respectarea garanfiilor procedurale; 2. ,,imparfialitate functionald" care se apreciazd, independent de opiniile judecdtorului, numai prin raportare la exercitarea funcliilor sale. Aceasta presupune doud ipoteze: a) incSlcarea principiului separafiei funcfiilorjudiciare; b) participarea succesivd a aceluiagi magistrat in exercitarea aceleiagi funcfii in aceeagi cauzd (deci cu privire la aceleagi persoane gi fapte). in acest sens, a se vedea: S. Guinchard, J. Buisson, Procedure pdnale, op. cit., p. 337-348; R. Koering-Joulin, Le juge impartial, in Revue gdnerale de droit processuel nr. l0/1998, p. I gi urm.; J-F. Renucci,Traite de Droit Europden des droits de I'homme, op. cit., p. 408- 424; R. Chirild, Conven{ia europeand a drepturilor omului. Comentarii qi explicalii, vol, I, op. cit., p. 335-341. r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 20 decembrie 2000, in cauza Wettstein contra Elvefiei, parag.43; CEDO, hotdrdrea din 26 aprilie 1996,incauzaRemli contra Franfei, parag. 48; CEDO, hotir6rea din 2 mai 1998, in cauza Gautrin g.a. contra Fran{ei, parag. 58; CEDO, hotdrdrea din 26 februarie 1993, in cauza pa.dovani contraJaliei,parag.26; CEDo, hotirdrea din 22 noiembrie 2005, in cauza Golinelli 9i FleyhliThfontra Franfei, parag.39. a)A se vedea J-F. Renucci, Traitd de Droit Europ6en des droits de I'homme, op. cit., p. 408, s) A se vedea: CEDO, hot[rArea din 1 octombrie 1982, incauza Piersack contra Belgiei, parag. 30; CEDO, hotdr6rea din 24 mai 1989, in cauza Hauschildt contra Danemarcei, parag. 47 ; CEDO, hotdrdrea din 26 octombrie 1984, in cauzaDe Cubber contra Belgiei, parag.25; CEDO, hotir6rea din 26 aprilie 1996, in cauza Remli contra Franfei, parag. 48. 6) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 ianuarie 2004, in cauza Kyprianou contra Ciprului,
2)
parag.4l.
575
272
prin condamnarea reclamantului la pedeapsa penald de 5 zile inchisoare, precum gi la plata unei amenzi pentru ol'ens6 adusi autoritdlii judiciare, chiar de cdtre instanla in fa{a c.glggelbsqgo_ratig_ln:lraElrunae. Instal{a europeanl a apreciat ctr lipsa de imparfialitate a judecdtorilor este pusl in evidenfd de reacfia lor exageratd fafd de comportamentul reclamantului. prin judecarea acestuia, in grabi gi in rnod sumar, pentru infracliunea de ofens6, frrd si li recurs la alte mijloace posibile gi mai pufin drastice, cum ar fi avertismentul, notificarea atitudinii acestuia ordinului profesional din care face parte, solicitarea de a pdrdsi sala dejudecatd. in schimb, amendarea unui participant de citre instan{5 pentru comportamentul ce a dus la tulburarea ordinii in cadrul procedurilor desfdgurate in fala instanlei nu a fost considerati ca fiind de naturb a incdlca prevederile art.6 parag. l, avdndu-se in vedere gi severitatea sanc{iunii cu amenda, ce a fost apli-c_atii. Curtea Europeand aaidtat cA dispuziliild liigale ce permit instanlei sd sancfioneze comportamentul ce tulbur6 ordinea gi liniqtea in cadrul procedurii sunt reglementate in toate statele contractante. Aceste reguli qi sancfiuni rentltd din puterea indispensabild a instanfei de a asigura desfbgurarea nomald a procedurilor cu respectarea ordinii in cursul acestora. Mdsurile dispuse de cdtre instanfe in temeiul acestor reguli sunt mai degrabd asemdn[toare ca naturdjuridici cu exercitarea atribufiilor in materie disciplinari decdt cu sancfionarea ca unnare a comiterii unei infracfiuni'). in caura Ferrantelli gi Santangelo contra ltaliei2), Curtea Europeand a constatat lipsa de impa4ialitate a judecdtorului care a solufionat cauza reclamanfilor, avdnd in vedere cd judccdtorul dispusese anterior condamnarea altor participanfi la sdvArgirea infracfiunii, fhcAnd referire in acea prim[ hotdrAre la calitatea de coautori a reclamanfilor la comiterea infracfiunii. in speftr, degi motivele refinute vizeazd impar,tialitatea subiectivd a judecltorului, Curtea Europeand a constatat o incdlcare a impa4ialitlfii obiective a organului judiciar, avdnd in vedere faptul cd reclamanfii nu au contestat
sar se se stabileascd dacd judecdtorul oferd bdnuiald legitimd in privinfa saa).lPrezintd
importanfi din acest punct de vedere analiza respectfii principiului separaliei funcliilor judiciare, ce constituie un element obieetiv prin care se poate stabili lipsa de
A se vedea CEDO, hotdrArea din 23 martie 1994, in cauza Ravnsborg contra Suediei, parag. 34. 2)A se vedea CEDO, hot6rArea din 7 august 1996, in cauza Ferrantelli gi Santangelo contra Italiei, parag. 57. 3) Pentru o analizd detaliatS, a se vedea./. Van Compernol/e, Evolution et assouplissment de la rrotion d'impartialite objective, in Revue trimestrielle des droits de I'homme, 1994, p. 429
gi urm.
r)
A se vedea: CEDO, hotdr,irea din I octombrie 1982, in cauza Piersack contra Belgiei, parag. 30; CEDO, hotirdrea din 24 mai 1989, in cauza Hauschildt contra Danemarcei, parag. 46; CEDO, hotdrirea din 9 iunie 1998, in cauza Incai contra Turciei, parag. 65; CEDO, hottrrdrea <lin 9 noiembrie 2006, in catza Belukha contra Ucrainei, parag. 29; CEDO, hotirdrea din 28. februarie 2002,in cauza Lavents contra Letoniei,parag. ll7.
a)
576
Dreptul la un tribunal independent 9i imparfial, stabilit de lege
272
impa4ialitate funcfionald, dar care

art. 6 parag.
in
sine nu conduce
la
constatarea incdlcirii
europeanS, dec6t dacd este inso{it de o atirudine subiectiv pa(iald a,,tribunalului"r). De asemenea, Curtea Europeand a mq! 4plicat testul obiectiv al imparfialitntii in situa;iile in care un judecdtor a mai participat anterior la pronunlaiea
I din Convenlia
unei hotdrdri cu privire la aceeagi faptd de care era acuzatd o persoandz).

care judecdtorul care a dispus condamnarea reclamantului fusese anterior superiorul procurorului care a instrurnentat dosalul reclamantulu i in faza de urmdrire penal6.
c{re aimpadlalit5tii sub aspect obiectiv, in condiliile in
-': 'j
Respingerea mai multor cereri de liberare pe caufiune farmulate de reclamantul arestat preventiv nu constituie un motiv pentru a se aprecia lipsa de imparlialitate a judecdtorului care judecd in fond cauza. De asemenea, nu se poate retine lipsa de impa(ialitate a judecdtorului care s-a plglgglq! -i4 cqdrul a doud proceduri conexe: inilial asupra privdrii de libertate a reclamantului pentru distrugerea unui imobil prin folosirea de materiale explozive, iarulterior asupra vinovdliei aceluiagi reclamantpentru de{inere de arme irr mod nelegal gi asocierea in vederea sdvdrgirii de infracliunia). Faptul cd un complet de judecatd, care judecd in fond sau in apel, este format din judecitori care anleiior s-au pio-irfuitat:as.gpia mdsurii arestdrii preventive (luare, prelungire, liberare provizorie) nu constituie iit sine o incdlcate a prevederilor art. 6 parag. I cu privire la impa{ialit4tea !ns!aq!ei. Curtea Europeand a mai ardtat c6, la momentul dezbaterii priv[rii de libertate, judec[toru-l a,nal!49azd in qrod sumar date existente in dosarin scopul stabilirii dacd existdprimafacietemeiuripentru suspiciunea privind comiterea unei infracfiuni de cdtre acuzat. Pe de alti parte, in cazul in care es-te pronunfati o hot[rdre, instanla trebuie sI aprecieze dac5. probgle administrate sunt suficiente pentru a stabili vinovblia acuzatului. Prin urmare, suspiciunea gi stabilirea formald a vinovdliei nu pot fi hatate ca fiind asemdndtoareji.
r)
se vedea: CEDO, hot6rdrea din 24
mai 1989, in cauza Hauschildt contra Danemarcei,
parag.50; CEDO, hotdrdrea din 26 octombrie 1984, in cauza De Cubber contra Belgiei,
parag.29; CEDO, hotirdrea din 22 aprilie l994,incar,na Saraiva de Carvalho contra Portugaliei,
pang. 29; CEDO, hotdrArea din 7 decembie 1992, in cauza Sainte-Marie contra Fran{ei,
parag.32; CEDO, hotdrArea din 24 februarie 1993, in cauza Fey contra Austriei, parag. 3l-33; CEDO, hotirdrea din 25 iulie 2002, in cauza Perote Pellon contra Spaniei, parag. 28 CEDO, hotErirea din 22 noiembrie 2005, in cauza Golinelli gi Freymuth contra Fran{ei,parag.39-47. 2) A se vedea CEDO, hot6rArea din 10 iunie 1996, in cauza Thomann contra Elvetiei, parag.
35-36.
A se vedea CEDO, hotdr6rea din I octombrie 1982, in cauza Piersack contra Belgiei, parag. 30-31. in acelagi sens s-a pronunfat CEDO in cauzaDeCubber conrra Belgiei; in spefd, judecdtorul care a judecat cauza fusese anterior judecStor de instruc{ie in acela;;i caz. a) A se vedea CEDO, hotirdrea din 7 decembrie 1992, in cauza Sainte-Marie contra Fran{ei,
3)
parag.32.
R s. vedea CEDO, hotdr6rea din 20 decembrie 2005, in cauza Jasinski contra Poloniei,
s77
parag. 55.
273
--,,
ftsjudgcarea cauzei de cdtre acglqgi judecdtori sau de o paltg din judecdtorii care anterior au pronunlat o hotdrdre_in cauzd nu este incompatibild cu prevederile art. 6 parag. I din Convenlia european6r). Simplul fapt cd douE $ig j_udecltoarele care au frcut parte din completul instanlei supreme ce a dispus condamnarea reclamantei, numai pe baza probelor strAnse in timpul cercetdrii pliiiale, brau cdsdtorite cu procurori de la parchetul de pe l6ngd aceastd instan{d (care nu efectuaserd acte de urmdrire penal[ in dosar), nu a fost considerat un motiv'susceptibil sb conducd la constatarea lifsei de imparfialitate a acestor a't.//itt, . In raporturile cu presa, judecdtorii trebuie sd dea dovadd de o maximd discrelie cu privire Ia-. inforrnaliile pe care le comunicd, ce vizeazd dosarele pe care acegtia urmeazd a le judeca, in scopul de a pdstra imaginea de judecdtori imparfiali, Astfel, a fost considgratd o incilcare a prevederilor art. 6 parag. I judecarea cauzei de cdtre un judecdtor care a rdspuns comentariilor critice ficute de reclamant in presd, intr-un mod ce implicd formarea unei opinii defavorabile cu privire la cazul acestuias) sau care a
.
comentat in mod critic strategia apdrdrii in cauzda).
$2.
Dreptul romfln
2.1. Independenfa instanfelor qi a judecitorilors)

273. Aspecte introductive. 274, Studiu privind independenla sistemuluijudiciar din Romdnia. 275. Instanle militare.
273. Aspecte introductive. Independen{a instan{elor (independenla institufional[) gi a judecdtorilor (independenfa personald) sunt condilii obligatorii pentru existenla statului de drept gi garanlia fundamentalS a unui proces echitabil. Instanfele de judecatd sunt independente de puterea executivS, de ministerul public
sau de puterea 1E$iS1ativ6:
I)A
2)
din 16 iulie 197l,in cauza Ringeisen contra Austriei, in

cauza Mircea contra Romdniei,
parag.97.
se vedea CEDO, hotdrdrea din 29 martie 2007,
pang.63-64.
3) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 16 decembrie 1999, in cauza Buscemi contra Italiei, parag. 67 -68. a)A se vedea CEDO, hotdr6rea din 28 februarie2002, in cauza Lavents contra Letoniei,
parag.118-121.
5)
Pentru o analizd detaliat6, a se vedea'. C. Turianu, Principii fundamentale ale independenJei
magistralilor gi corelarea lor cu garantarea gi aplicarea drepturilor omului gi a libertSlilor fundamentale, in Dreptul nr. 412006, p. l9l-2011' I. Popa, Tratat privind profesia de magistrat in Rom6nia, Ed. Universul Juridic, Bucuregti, 2007,p. 181-199; Transparency International Romdnia, Studiu privind percep{ia magistra{ilor asupra independenfei sistemului judiciar,2006,
disponibil pe site-ul www.transparency.org.ro; C. Alexe, Nevoia protej6rii judecdtorului romdn falI de obstruclionarea justitiei, in P.R. nr.3 12007,p.215-236. 578
Dreptul Ia un tribunal independent 9i impa4ial, stabilit de lege
273
Pohivit art. 124 alin. (3) din Constitufie 9i art. 2 alin. (2) din Legea nr. 30312004 privind statutul judecdtorilor gi procurorilorr), judec6torii sunt independenfi gi se supun
numai legii.
Astfel, judecdtorii inamovibili pot AfC;tEt6$are _ -dln sau pr9!19_val9, nuT_ai cu acordpl ldr. Suspendarea sau-eh-b-erarea lunctie s-epoate face numai in condiliile strict gi limitativ previzute in Capitolul VI din Legea
bt_1.r.-tut91,:
Judecdtorii definitivi2) sunt numifi prin
de
de inamovi-
w.30312004. Orice decizie referitoare la seleclia, la recrutarea, la desemnarea, la evolulia carierei sau la incetarea funcfiilor unui judecdtor aparline C.S.M., care este garantul independenlei justilieial, C.S.M. este independent gi se supune in activitatea sa numai legii. Astfel, au fost transpuse in legislalia internd prevederile Recomanddrii nr. 94 (12) a Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei cdtre statele membre privind independenla, eficienja gi rolul judecdtorilor, potrivit cdrora in vederea garantdrii independenlei judecdtorilors) trebuie asigurate o serie de garanlii ca: imposibilitatea revizuirii unei hotdrdrijudecltoregti in afara ciilor legale de atac; garantarea prin lege a mandatului 9i remuneririi, imposibilitatea de invalidare retroactivd a hotdrdrilor judecdtorilor de cdtre reprezentantii guvernului sau ai administraliei publice centrale, cu exceplia acorddrii amnistiei gi gralierii. in vederea garantirii independenlei judecitorilor, Legea nr. 30312004 a stabilit o serie de interdiclii 9i incompatibilitdli. Astfel, funclia de judecdtor este incompatibild cu orice alte funclii publice sau private, cu excepfia funcfiilor didactice din inv6!1mdntul superior, precum 9i a celor de instruire din cadrul Institutului Nalional al Magistraturii gi al $colii Nalionale de Grefieri. Judecdtorii nu pot fi lucrdtori operativi, inclusiv acoperi{i, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informafii. Judecdtorii nu pot sd facd parte din partide sau formaliuni politice gi nici sd desfE$oare sau sa participe la activitdli cu caracter politic. Totodat[, judecdtorii sunt obligali ca in exercitarea atribuliilor sd se abfind de la exprimarea sau manifestarea, in orice mod, a convingerilor lor politice. Judec[torii sunt obligali sd dea, anual, o declaralie pe propria r[spundere in care sd menfioneze dac[ soful, rudele sau afinii pAnI la gradul al IV-lea inclusiv exercitd o
r) Republicatd
in M. Of. nr. 826 din
13 septembrie 2005, cu modificdrile gi completSrile
ulterioare.
2) Spre deosebire de judecdtorii definitivi, judecdtorii stagiari sunt numili in funclie dupd absolvirea Institutului Nafional al Magistraturii de cdtre C.S.M., bucurAndu-se de stabilitate. 3) Pentru o analizd a inamovibilitefii, a se vedea P. Florea, Principii care guvemeaz6 justilia, disponibil pe site-ul www.scj.ro. a) A se vedea Raportul de monitorizare a activitelii C.S.M. in domeniul apdrdrii independen{ei justi(iei (ianuarie-aprilie 2007), elaborat de Sojust, disponibil pe site-ul www.sojust.ro. 5) Disponibile pe site-ul www.coe.int.
579
274
funclie sau desfbgoard o activitatejuridicd ori activit[fi de investigare sau de cercetare penald, precum gi locul de muncd al acestora. Astfel, putem constata cd reglementarea internl asigurd, de iure, independenta instanlei gi a judecdtorilor fata de puterea executivd, de Ministerul Public sau de puterea legislativd sau de pe4ile din cauzd.
274. Studiu privind independenfa sistemului judiciar din RomAnia. Studiul

,,Perceplia magistralilor asupra independentei sistemului judiciar"r)aratd ci judecbtorii
A se vedea: Transparency International Romdnia, Studiu privind perceptia magistrafilor asupra independen{ei sistemului judiciar, 2006 (p. l3-21, 33-35), respectiv Studiu privind percepfia
r)
Gl 17-21,23-45), disponibile pe site-ul www.transparency.org.ro. Percep{ia judecltorilor asupra independenfei sistemului judiciar in anul 2006 aratd cd acegtiaapreciazdcd sistemul este absolut independent 4,37o, in foarte mare mdsur[ independent 25,4yo, in mare mdsurd independent 54,7yo, in mic6 mSsur6 independent 72,6%o,respectiv in foarte mic6 mdsurd independent 2,2Yo.in anul 2007 percepfia judecltorilor asupra independen{ei sistemului judiciar arati c6 acegtia apreciazd cd sistemul este absolut independent 3,0Vo,in foarte mare mdsurd independent 23,1%, in mare mdsurl independent 53,7o/o, in micl mSsurd independent l4,6Yo,respectiv in foarte micS misuri independent 2,9%. Se remarcS, astfel, o scidere a percepfiei judecdtorilor cu privire la independen{a sistemului judiciar cu aproape 7%. Referitor la procurori studiul relevd c6 numai 68% dintre acegtia percep ca fiind independent sistemul judiciar (spre deosebire de 79,8%, dintre judec6tori). in privinla exercitdrii unor presiuni politice asupra judecdtorilor in solufionarea dosarelor, in anul 2006 acegtia au apreciat cd existd astfel de presiuni: intotdeauna 0,8%, foarte des 3010, des6,4%o,uneori5l,2Yo,foarterar22,2%,niciodat6 14,8o/o.inanul 200Tjudecdtorii auapreciat cd existd astfel de presiuni: intotdeauna 0,5Yo, foarte des 2,4Yo, des 7,7Vo, uneori 44,9%, foarte rar 23,9Yo, niciodatd l5,4Vo.in esenfi perceplia cu privire la existen{a unor astfel de presiuni exercitate asupra judec6torilor este asemdn6toare in acegti doi ani. in schimb studiul arat6 o crestere fa15 de anul 2006 cu aproape l0% a percepfiei procurorilor in privinla exercitarii unor presiuni politice asupra lor. in schimb, in anul 2007, magistrafii au aritat in propor{ie deTlYo, cd nu au luat cunogtinf[ de situa{ii in care s-a incercat in mod direct gi concret influenfarea unor decizii ale colegilor (spre deosebire de 65%,in2006). in aceastd privinp potrivit analizei Gallup efectuati in cadrul componentei de monitorizare gi evaluare a Proiectului Reformei Judiciare 9i intitulati Studiu asupra opiniilor 9i atitudinilor privind implementarea reformei sistemului judiciar din RomAnia (disponibil pe site-ul ww.csm l909.ro), reiese c5: ,,Influen{area procurorilor gi a judecdtorilor de c6tre factorul politic pare s6 fie o percepfie addnc inrldicinatd in mentalul colectiv. Paradoxal, degi se apreciazd atdt pentru procurori (47%) c6t 9i pentru judecdtori (51%) ca deciziile pe care le iau sunt bazate cel mai frecvent pe fapte, opinia conform cdreia independenfa magistrafilor nu este deplind 9i tinde si fie influen{atd politic are o frecven{E destul de ridicatd in rAndul respondenfilor (67Yopentru procurori gi 64% pentru judecdtori)"(p. l9). Referitor la asigurarea garantiei de independen{d ajudecdtorilor de actuala legisla{ie, Studiul
Transparency International Romdnia privind percep{ia magistra}ilor asupra independenfei sistemului judiciar relevi: in anul 2005 s-a apreciat ci aceasta satisface respectivele cerinfe in mare, respectiv foarte mare mdsurd 72,5 o/o, iar in micd qi foarte mic6 m[sur6 23,9%, in anul
2006 s-a considerat ci aceasta satisface respectivele cerinfe in mare, gi anume foarte mare mdsurl 72,8 %, iar in micd $i foarte micd mdsurl 24,4yo, in vreme ce in anul 2007 s-a considerat cd aceasta satisface aceste cerinfe in mare, respectiv foarte mare m6suri 68,5 o%, iar in mici gi foarte micd misur[ 24,2%.
magistralilor asupra independenfei sistemului judiciar, 2007
580
Dreptul la un tribunal independent 9i imparfial, stabilit de lege
275
au opinii diverse cu privire la conceptele de independen{d ajustifiei sau de independenld a judecltorului. Acegtia raporteazd conceptul de independenfi la influenfele exteme, dar gi interne ale sistemului judiciar, la percepfia publicului asupra sistemului, la ches-
tiunile financiare. Magistra{ii percep independenfa ca fiind acel atribut inbaza clruia ei se supun numai legii gi aclioneazd potrivit competenlei lor, fbrd ingerinfe din partea altor puteri in stat. Sistemul judiciar este in general perceput de magistra{i ca fiind unul independentr), independenla fiind insi condilionatii de separarea falE de celelalte autoritdfi gi de delimitarea clard a atribufiilor prin autonomie funcfionald gi bugetard.
Principalul factor de presiune in anul2007
a
fost considerat
fi mass-media (40,gYo,
in descregtere cu aproape l0%fa\6 de anul 2006),judec[torii percepdndpozilion[rile media in cauzele sau dosarele aflate pe rol sau in curs de solu{ionare ca pe o ingerin{d majord in activitatea lor. Magistrafii percep existenfa unei presiuni prin faptul ci presa ,,solufioneaz6" cauzele in locul lor, anterior adoptirii unei solufii judiciare in spe!6, iar dacl solufiile astfel pronuntate nu sunt conforme cu cele preconizate de presd, intervine blamul mediatic Ai acuza{iile de incorectitudine gi coruptie. Unul din factorii
care accentueazdaceastd percepfie este procedura incompletd de apdrare a reputatiei $i lipsa de eficacitate a acesteia.
Executiwl este, in perceplia judecitorilor, unul din factorii externi cu influenld indirectd asupra sistemului judiciar, manifestati prin intermediul bugetului. De asemenea, magistralii au ar[tat c[ executivul poate exercita presiune prin rispunsurile date la intreblrile adresate de justifiabili prin care se poate ajunge indirect la influenlarea autoritdlii judecltoregti sau prin aprecierile pe care minigtrii sau oamenii politici cu funcfii importante le fac la adresa sistemului judiciar. Legislativul este identificat in anul 2007 ca fiind al cincilea factor de presiune asupra sistemului judiciar. in acest context, competenta C.S.M. de a aviza proiectele de acte normative nu este perceputd ca fiind suficientd pentru garantarea adoptdrii unor acte normative care sd promoveze independenfa.
275. Instanfe militare. Aceste garan{ii de independenfd se aplicd tuturor instanlelor judecdtoregti din Romdnia, inclusiv celor militare. r) Conform Studiului Gallup asupra opiniilor $i atitudinilor privind implementarea reformei sistemului judiciar din RomAnia (disponibil pe site-ul ww.csml909.ro): ,,Majoritatea judec6torilor sunt mulfumili de gradul de independen{d pe care il au in luarea deciziilor (96Y") gi se agteapt[ ca in urmitorii ani situalia sd se irnbunitdleascd ( l6%). Ierarhia domeniilor in care judecdtorii cred c6 se vor inregistra progrese cuprinde strategia de politicd privindjustitia (36%), standardele generale de performanfd ale magistralilor (27Yo), managementul intern de organizare a activitefii (18%) qi independenfa magistrafilor fa16 de palierul politic (16%). in schimb, 34% dintre procurori sunt foarte mulfumili de gradul de independent6 in luarea deciziilor, iar 51%o sunt destul de mullurnili. Attep6rile legate de acest domeniu sunt destul de eterogene: 33o/o se agteapte ca eforturile sd se concentreze pe strategia de politic[ privindjustitia,2T%o se agteapt6 sd apard imbundtnfiri in ceea ce privegte independenfa magistrafilor fafd de palierul politic, 18% la nivelul managementului intern qi 14% se agteaptd sd se imbunitSfeascd standardele generale de performanfd ale magistralilor" (p. l5). s81
275
Instan{ele militare au, fiecare, statut de unitate militarS, cu indicativ propriu. Potrivit art.26, art.28 gi art. 282 C.proc.pen., instanfele militare (tribunalul militar, tribunalul militar teritorial gi curtea militard de apel) judecd in prim6 instanld, respectiv apel sau recurs, numai infracliuni sdvArgite de militari in leg[turi cu indatoririle de serviciu,
neavdnd competen{d in privinfa judecdrii civililor. Potrivit art. 35 alin. (l)-(3) C.proc.pen., in caz de indivizibilitate sau conexitate, in ipoteza in care competenla in raport cu diferilii frptuitori ori diferitele fapte apar,tine mai multor instanfe, dintre care una este civild, iar alta militard, competenta revine instantei civile. Daci instanla militarl este superioard in grad, competenta revine instanlei civile echivalente in grad cu instanfa militard. Modificdrile legislative efectuate prin Legea nr.35612006 in materia competenlei instanjelor militare, prin care a fost inlSturatd competenla judecdrii civililor de cdtre acestea, chiar gi in cazurile in care infracliunile sdvdrgite de civili sunt conexe sau indivizibile cu infrac{iuni s[v6rgite de militari, au avut ca scop inlSturarea oricdrei aparenle cu privire la lipsa de independenld gi imparfialitate a instanfelor militare, in vederea respectlrii prevederilor art. 6 parag. I din Convenlia europeand. Totugi, prin art. III alin. (2) qi (3) din Legea nr.35612006 (dispozifiile tranzitorii) s-a prevSzut: ,,(2) Cauzele aflate in curs de urmirire penalS sau de judecatd la parchetele ori instanlele militare la data intrdrii in vigoare aprezentei legi, date in competenfa parchetelor sau instanlelor civile, vot_gg1til91!5'fi-e ori judecate de parchetele -urmdrite sau instanlele militare. (3) Cauzele aflate in b-urs?eliicieCatila"Aataintr'ariiin-vigoare a preZsnteilegi'V0f O'ofltinua sd fie judecate de instanlele competente, potrivit dispozifiilor aplicabile anterior acestei date. in caz de admitere a apelului sau a recursului, dacd se dispune desfiinfarea sau, dupd caz, casarea hotdrdrii gi rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanla competenti, potrivit prezentei legi". a) Jurisprudenla Curlii Conslitulionale. Prin decizia nr. 61012007 Curtea Constitu-
fionalSaapreciat')cddispoziliileaft.IIIalin.(2)9ialin.
(3)tezaldinLegeanr.35612006
l6 din Constitulie. Pe de o parte, Curtea Constitulionald a considerat cd existenfa gi functionarea parchetelor gi instanfelor militare nu contravin normelor gi principiilor constitutionale, respingdnd critica de neconstitujionalitate formulatd in cauz6, gi anume cd judecarea de cdtre instanlele militare a unor persoane civile pentru infracfiuni sdvdrgite impreuni cu militari ar incdlca dreptul acestora de a fi judecate de tribunale imparliale gi independente gi, in consecinfS, dreptul lor la un proces echitabil. in motivarea acestei aprecieri Curtea Constitulion al6 a ardtat c6: ,,prin statutul magistralilor care le compun ca gi prin procedura pe care o urrneazd,- aceeasi dupd care judecd gi instanfele civile - instanfele militare sunt instanle imparfiale, iar judecdtorii militari sunt independen{i gi se supun numai legii." Fdcdnd trimitere la jurisprudenta sa anterioard2) in aceastd materie Curtea Constitulionald a refinut cd : ,,in ceea ce privegte
sunt neconstitulionale, intrucdt incalcd prevederile art.
l)
se vedea Plenul
cur{ii constitulionale, Decizia nr.
61012007
(M.
l6 iulie 2007).
2)A se vedea Plenul Cur{ii Constitufionale,Decizianr.3T512005
2005).
of.
nr. 474 din
(M. Of. nr. 591 din 8 iulie
582
Dreptul la un tribunal independent 9i impadial, stabilit de lege
275
statutul magistratilor militari, art. 30r din Legea nr.30312004, nou introdus prevede: <Poate fi numitd judecdtor sau procuror militar persoana care indeplinegte condifiile prev[zute de lege pentru intrarea in magistraturS, dupd dob6ndirea calitdlii de ofi1er activ in cadrul Ministerului Apdrdrii Nalionale>. Rezult[ din aceastd reglementare cd numirea, promovarea gi evolufia carierei de magistrat a judecatorilor gi procurorilor militari se fac in aceleaqi condi{ii ca qi in cazul magistrafilor de la celelalte instanle judecdtoregti gi parchete. Singura condilie suplimentard pe care trebuie sd o indeplineasc[ inainte de a fi numifi este aceea de a deveni militar activ in cadrul Ministerului Aplrdrii Nafionale . Aceasta inlg_qq i!cea!1!q Igl1fii-disnbofdoriare'pc"pldfiul'-?ndeptinirii
atribufiilorcelerevfirmagistra}ilor.Magistra}iim-ilita@rile
-
gi au toate obligaliile prevlzute de lege pentru-judecdtoii, respectiv pentru piocurori."
Concluziondnd, Curtea Constitulionald a opinat cd: ,,Opfiunea legiuitorului de
a trece in competen{a instanlelor civile cauzele in care sunt inculpate persoane_c3le nu au calitatea de militari Siiaie ari Com-i's ;nand caliiatea db miiitari nu s-a intemeiat, agadar, pe are nu indeplinesc condi{iile de independenfn gi de obiectivitate inerente sistemului judiciar intr-un regim democratic, cdci, dacd aceasta ar fi fost ratiunea modificdrii Codului de procedurd penald prin Legea nr. 35612006, aceasti modificare ar fi trebuit urmatd de desfiinlarea instanlelor militare. Prin modificarea legislativd operat6, legiuitorul a dat curs unor ra{iuni de bun[ administrare a justiliei gi tendinfei manifestate in celelalte sisteme judiciare democratice de restrAngere a competen{ei instanfelor militare exclusiv in sfera faptelor penale comise de personalul militar. in sensul anchetdrii gi judecdrii de cdhe parchetele gi instanfele civile a cauzelor in care aldturi de militari sunt implica{i gi civili este 9i jurisprudenfa Curfii Europene a Drepturilor Omului, spre exemplu cauza Maszni impotriva Romdniei, 2006." Pe de altl parte, Curtea Constitulionald a considerat c5, prin dispoziliile art. III alin. (2) 9i (3) teza intdi din Legea nr. 35612006,legiuitorul a menlinut in mod nejustificat competenla parchetelor militare gi, respectiv, a instan{elor militare in cauzele aflate in curs de urmdrire penald sau de judecatd la data intrdrii in vigoare a acestei legi, de natur[ s[ permiti acestora sd continue urmdrirea penald, respectiv judecata impotriva unor persoane care nu aveau calitatea de militari. Prin urTnare, instan{a de contencios constitu{ional a apreciat cd aceastd derogare este vddit discriminatorie, in raport cu criteriul avut in vedere de legiuitor in modificarea art.35 alin. (1) gi (2) C.proc.pen., contravenind prevederilor art. 16 alin. (l) din Constitulia RomAniei privind egalitatea in drepturi. Astfel, s-a considerat cd discriminarea provine din reglementarea diferitd a competentei de urmdrire penalE gi de judecatd a unor persoane avdnd acelagi statut gi aflate in aceeagi situalie juridicd, gi anume aflate sub acuzafia de a fi sdvdrgit o faptd penal[. Apreciem cd decizia Curlii Constitulionale este, in parte, eronatf,, iar motivarea acesteia este in contradiclie cu jurisprudenla Curlii Europene in materia justifiei d e in sjanj-a*93..99p-q?ng p_g-ff nL adispune.
infracfiuni constat
tn drepturi Si interzicerii discrimindrii. Principiul egalitdfii in drepturi gi interzicerii discrimindrii este reglementat de lege 583
275
(Ordonanfa Guvemului w. 13712000 privind prevenirea gi sancfionarea tuturor formelor de discriminare')), Constitulie gi de Convenlia european[. Articolul 16 alin. (l) din Constitulie potrivit ciruia: ,,Cetifenii sunt egali in fata legii gi a autoritifilor publice, fbrd privilegii gi f6rd discrimindri" trebuie interpretat coroborat cu art. 4 alin. (2) din legea fundamentald potrivit cdruia: ,,Romdnia este patria comund gi indivizibild a tuturor cetS{enilor s6i, f6r6 deosebire de ras6, de nationalitate, de origine etnic6, de limbd, de religie, de sex, de opinie, de apartenenl6 politicd, de avere sau de origine sociale." in doctrind s-a refinut in mod intemeiat cd principiul nediscrimin[rii nu se limiteazd la a proclama egalitatea, ci indicd, de asemenea, ce trebuie sd fie egal gi in func{ie de
ce criterii2).
Nediscriminarea este cealalt2i faletd a egalitdlii, ambele f6cAnd parte intrinsecd din corpus-ui drepturilor omului3). Curtea Europeand a considerat cd nofiunea de discriminare cuprinde cazurile in care o persoani sau un grup de persoane este mai pulin bine tratat(d) decdt alta(ul), fErd sd existe nicio justificare adecvatS, chiar daci prevederile Convenfiei europene nu impun ca acestuia sd ii fie acordat un tratament mai favorabila).
Instan{a european[ constatb existenla unei discriminiri dacd o persoand este subiec-
tul unei inegalitdfi de tratament fafe de alte persoane aflate intr-o situalie comparabild, cu privire la exercitarea unui drept garantat de Convenlia european[, inegalitate ce nu poate fi justificatd obiectiv gi rezonabil, avdndu-se in vedere marja de apreciere pe care
o au stateles). Lipsa unei justificdri obiective gi rezonabile se constatd dacd tratamentul diferenliat al persoanelor aflate insituatii comparabile nu urmdregte un scop legitim gi nu respecti
un raport rezonabil de proporfionalitate intre scopul urmdrit gi mijloacele utilizate

pentru realizarea lui6).
in
doctrin[7) s-a susfinut
c[ pentru a refine existenla
unei discrimindri gi, prin
urTnare, incllcarea dispoziliilor art. 14 din Convenfia europeand, Curtea Europeand analizeazd dacd pldngerea cu privire la existenfa unei discrimindi vizeazd sfera unor drepturi protejate, daci existd o violare a unui drept garantat de Conven{ia europeanI,
r) 2)
A fost republicatd in M. Of. nr. 99 din
8 februarie 2007. se vedea Fr. Sudre, Dtept european gi interna{ional al drepturilor omului, op. cit.,
p.202.
A se vedea L Deleanu,Institu{ii gi proceduri constitufionale - in dreptul romdn gi in dreptul comparat, Ed. C.H. Beck, Bucuregti, 2006, p.544. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 28 mai 1985, in cauza Abdulaziz,Cabales 9i Balkandali contra Marii Britanii, parag. 82. s) A se vedea K. Reid, A Practitioner's Guide to the European Convention on Human Rights, 2"d Edition, Editura Thomson, Sweet &Maxw ell, 2004, p. 259. 6) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 26 februarie 2002, in cauza Frette contra Frantei,
parag.34.
3)
7)A se vedea F. Jacobs, C. Ovey, R. White, The European Conventions of Human Rights, 4s edition, Oxford University Press, 2006, p.419-429. 584
Dreptul la un tribunal independent gi imparfial, stabilit de
lege
275
dacd existd un tratament diferen{iat, dacd tratamentul discriminatoriu urmlregte un scop legitim, dacd exis0i un raport de proporfionalitate inhe mijloacele utilizate gi scopul urmirit, precum gi dacd diferenlierea de tratament depEgegte marja de apreciere de care beneficiaz6 statele (metodologia Curfii Europene). Av6nd in vedere aceste principii, considerdm cd aprecierea Curfii Constitu{ionale privind existenta unei discrimindri, creatd prin dispoziliile tranzitorii ale art. III alin.(2) 9i (3) teza intdi din Legea nr. 15612005*este eronatd.
discrimindrii
social6r).
in primul r6nd, tegiuitorulfiil;tltuant a reglementat strict gi limitativ criteriile in art. 4 alin. (2) din Constitufie, avdnd in vedere rasa, nafionalitatea,
originea ebricd, limba, religia, sexul, opinia, apartenenfa politicd, averea sau originea
Or, dispozilia tranzitorie care mentine competenta organelor de urmdrire penald

efe afl atd
in ciirs de'urm6{Eg pp$l[
w.35612006, de naturd sd permitii rpeCtiv judecata privind pe civilii care stl-Rtacgl?Ji unor infracliuni inainte de 6 septembrie 2006, nu Cieeifa nicio -d^9 9-.lvapi1ea criterii strict 9i limitativ prev[zute de art. 4 alin. (2) din e art. t6 alin. (t j din Constitutie. Mai mult, nici prin raportare la criteriile prevbzute inart.2 alin. (1)zr din Ordonan;a Guvemului w. 13712000 privind prevenirea gi sanc{ionarea tuturor formelor de discriminare, Curtea ConstitulionalS nu putea constata existenfa unei discrimin[ri. ln al doilea r6nd, nu s-ar putea refine in niciun caz cd sunt incdlcate dispoziliile art. 14 din Convenfia europeani sau cI existd weun alt motiv de discriminare in exercitarea drepturilor garantate de Constitufia Romdniei. Continuarea efectu[rii urm[ririi penale de organele de urmdrire penald militare in cauzele privind pe civili dupd 6 septembrie 2006, nu este de naturi sb conducd la refinerea unei inegalitnli de tratament fatd de civilii acuzali de sdvdrgirea unei infracfiuni impreund cu militari, aflafi in curs de urmdrire penald in fata parchetelor civile. AtAt civilii, cdt gi militarii se bucuri fird nicio restricfie de toate drepturile garantate de Constitulie, Conven!_ia europgand sau Codul de procedurd penal5 atdt in fala procurorului militar, cdt gi in fafa procurorului civil. Astfel, nu existi nicio restr6ngere, inldturare a recunoagterii, folosinfei sau exercitdrii, in condi{ii, de egalitate, a vreunui drept garantat de Constitulie, Cgr-ygntia'europeand sau de Codul de procedurd penald infaza de urmlrire penald, in cazul in care aceasta continud si fie efectuati de procurorul militar.
')
se vedea
Constantinescu, A. Iorgovan, I. Muraru, E.S. Tdndsecu. Constitu{ia Romdniei
revizuiti, comentarii gi explicafii, Ed. ALL Beck, Bucure;ti,2004, p.21. 2) Potrivit art.2 alin. (l) din O.G. w.13712000 prin discriminare se inlelege orice deosebire, excludere, restric{ie sau preferinfI,pebazd de ras6, nafionalitate, etnie, limbd, religie, categorie
sociald, convingeri, sex, orientare sexual6, vArst6, handicap, boald cronicd necontagioasi, infectare
HIV, apartenenfa la o categorie defavorizatil, precum gi orice alt criteriu care are ca scop
sau
efect restrdngerea, inldturarea recunoagterii, folosinfei sau exercitdrii, in condilii de egalitate, a drepturilor omului gi a libertSfilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, in domeniul politic, economic, social gi cultural sau in orice alte domenii ale vielii publice.
585
275
in privinla continudrii judecdrii cauzelor privindu-i pe civili de cdtre instanlele militare, apreciem cd instanfa de contencios constitutional nu avea cum sI analizeze
existenfa discrimindrii, intrucdt, dupd cum vom ardta in continuare, instanlele militare romdne nu satisfac cerinlele de independenfd gi imparfialitate cerute de art. 6 parag. I din Convenfia europeand. c) Lipsa de independenld $i imparlialitate a instanlelor militare in cauzele care privesc pe civili.Dupd cum am ardtat Curtea Europeantr apreciazd cI prevederile art. 6 parag. I nu interzic funclionarea instanfelor militare competente sd se pronunle in privinla acuzaliilor in materie penali formulate contra militarilor, cu conditia sI fie respectate garanfiile de independenfn 9i impa(ialitate prevdzute de art. 6 parag. l. ln cauza Maszni contra Romdnieir), Curtea Europeand a considerat cd indoielile reclamantului, care nu avea nicio legdturd de loialitate sau subordonare cu armata, cu privire la independenla gi imparfialitatea instanlelor militare pot fi considerate
justificate din punct de vedere obiectiv, fiind incdlcate astfel prevederile art.
.parag.
europeand. Curtea Europeanl a constatat2) cd: ,,statutul judecdtorilor militari oferd anumite garqnlii de independenfd 9i de impa(ialitate. As-sGl, judecdtorii militari urmeazd aceeagi
I din Convenfia
pregdtire profesionald ca ajudecdtorilor civili gi beneficiazd de garanlii constitulionale identice cu cele de care beneficiazd judecdtorii civili, in mdsura in care sunt numifi de Pregedintele Republicii la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, sunt inamovibili gi se bucurd de stabilitate. in schimb, alte caracteristici ale statutului judecdtorilor militari pot arunca o urmd de indoiald asupra independenfei gi imparfialitdlii lor. Potrivit art.29-30 din Legea nr, 54/1993 pentru organizarea instanfelor gi parchetelor militare3) judecdtorii militari sunt o!jer:1j9_ga{erd, pl5tili de Ministerul Apdrdrii, sunt supugi diiiililinelniilitiie','iar promovarea lor este reg_l_eg94qQ"_4g d!-r-pgZitii!9._iq!emg a-t-e- armatei." '-CbnS.adercfiofe peniliireeuiiei europeana a apreciai ia existd o aparenla de lipsl de independenfd 9i impar{ialitate ajudec[torilormilitari igi pdstreazd,valabilitatea, chiar 9i dupl abrogarea Legii nr. 5411993, intrucat art.29 gi art. 30 din aceasti lege, arute in vedere de instan{a europeand, au fost preluate-in Lggg_a nr, 30312004 privind statutul judecqlqryfor gi procurorilol), respectiv in Legea nr. 30412004 privind organizarca
judiciaris[r)
A se vedea CEDO, hotir6rea din 2l septembrie 2006, in cauza Maszni contra Romdniei, parag. 53, 59-60. 2) Ibidem, parag. 55-56. 3) Legea nr. 5411993 publicatS in M. Of. nr. 160 din l4 iulie 1993, republicatd in M. Of. nr. 209 din l3 mai 1999, a fost abrogati prin Le geant.24712005 privind reforma in domeniile proprietdtii 9i justiliei, precum gi unele mdsuri adiacente, publicati in M. of. nr. 653 din 22 iulie 2005. a) Republicatd in M. Of. nr. 826 din 13 septembrie 2005, cu modificirile gi completdrile
ulterioare. 5) Republicatd in M. Of. rtr.827 din 13 septembrie 2005, cu modificdrile gi complet[rile
ulterioare.
586
Dreptul la un tribunal independent gi impartial, stabilit de lege
275
Astfel, prevederile art. 58 alin. (l) din Legea nr. 30412004, potrivit cdrora: ,,La gedinfele de judecatd, jrldecdtorii gi procurorii militari sunt obligali sd poarte uni6rm--
m-iliiait- sunt simiiu.e 6u"Cetti atd-iit."2q din Legei- ir:. sllfggl. De asemenea, dispoziliile art.7!!ry.(4)-(6) din Legea nr. 303l2}O4potrivit c[rora ,,(4) Judecatorii gi procurorii militari sunt militari activi gi au toate drepturile gi obligafiile ce decurg din aceastd calitate. (5) Salarizarea gi celelalte {epturi cuvenitejudecitorilor gi procurorilor militari se asigurd de Ministerul Aplririi Nalionale, in concordanfE cu
ale personalului din organele drepturil6 mateiieje $i titnegti ctiv, de salariat civil al acestui qlinlsJer. 'i (6) Acordarea gradeliaTiliiiie li inaintarea in grad juailcif<iiiior gi frocurorilor militari se fac potriv-it normelor aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apdrdrii Nafionale",.sunt identice cu cele ale art. 30 din Legea nr. 5411993. Astfel, jurisprudenla Curlii Constitulionale cu privire la caracterul independent gi imparlial al instanfelor militare raportat la competenla acestora de a judeca civili este in contradicfie cu jurisprudenla Curfii Europene pe care, in mod surprinzdtor, o invocd. Prin urmare, apreciem cI trebuiau constate ca neconstitu{ionale numai prevederile dispoziliei tranzitorii care permiteau continuarea judecdrii de c5tre_instanfele militare a cauzelor in care erau inculpali civili gi militari, intrucdt instanlele militafe iiir-Satisfac '-----.c:14Jql9 art,_6_pareg. I din Convenfia europeand.
<--
1) Analiza independenlei Si imparfialitd'fii instanyelor militare fald de actuala coffietenld materiald. De lege lata intrd in competenfa materiald a instanJelor militare infracfiunile sdvdrgite de militari la care se face referire in art. 26, art. 28,
art.282 C.proc.pen. De asemenea, existd prevederi cu privire la competenfar) acordatd
r)Conform art. VII din Acordul intre statele pa{i la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul fo4elor lor, la care Romdnia a aderat prin Legea w.36212004 (in continuare Acord): ,,1. a) autorit6lile militare ale statului trimilator vor avea dreptul sd exercite in cadrul statului primitor jurisdictia penald gi disciplinard care le este conferit6 de legea statului trimilEtor in privinla persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat; b) autoritSlile statului primitor vor exercita jurisdicfia asupra membrilor unei fo4e sau ai unei componente civile gi asupra membrilor de familie in ceea ce privegte infracliunile comise pe teritoriul statului primitor gi incriminate
de legea acestui stat.
2. a) Autoritdlile militare ale statului trimifetor vor avea dreptul de a exercita jurisdicfia exclusivd asupra persoanelor supuse legilor militare ale acestui stat in ceea ce privegte inclusiv infracliunile referitoare la securitatea sa, incriminate de legea statului trimititor, dar nu gi de legea statului primitor; b) autoritdtile statului primitor vor avea dreptul sd igi exercite jurisdic{ia exclusivd asupra membrilor unei forfe sau ai unei componente civile gi asupra membrilor lor de familie in ceea ce privegte infrac{iunile, inclusiv cele referitoare la securitatea acestui stat, pedepsite de legea sa, dar nu 9i de legea statului trimil6tor; c) pentru scopurile acestui paragraf gi ale paragrafului 3 al acestui articol, o infrac[iune impotriva securitdlii statului va include: (i) trddarea de patrie; (ii) sabotajul, spionajul sau incdlcarea oricdrei legi referitoare la secretele oficiale ale acestui stat ori la secretele privind apdrarea na{ional[ a acestui stat. 3. in cazul in care dreptul de a exercitajurisdicfia este concurent, se vor aplica urmdtoarele reguli: a) autoritdlile militare ale statului trimildtor vor avea dreptul de exercitare, cu prioritate,
587
275
instanfelor militarer) in Legea nr. 36212004 pentru aderarea Romdniei la Acordul dinhe statele pdrfi la Tratatul Atlanticului de Nord cu privire la statutul forfelor lor, semnat ajurisdicfiei asupra unui membru al unei for{e sau al unei componente civile in ceea ce privegte: (i) infracliunile indreptate numai impotrivaproprietd{ii sau securit6lii acestui stat ori infracfiunile
indreptate numai impotriva persoanei sau proprietdtii unui alt membru al fo(ei ori componentei civile a acestui stat sau unui membru de familie; (ii) infracfiunile care decurg din orice faptd sau omisiune produsd in indeplinirea indatoririlor oficiale; b) in cazul oricirei alte infiacliuni, autoritelile statului primitor vor avea dreptul de a exercita, cu prioritate, jurisdicfia; c) dacd statul care are dreptul prioritar decide sE nu igi exercitejurisdicfia, acesta va informa autorite1ile celuilalt stat de indatii ce va fi posibil. Autoritelile statului care zue dreptul prioritar de jurisdicfie vor lua in considerare, cu bundvoinfi, cererea de renuntare la acest drept, formulatb de autoritifile celuilalt stat, in cazul in care acest alt stat consider[ ci o astfel de renunlare este de importanfd deosebitii.
4. Prevederile precedente ale acestui articol nu vor implica nici un drept pentru autoritdlile militare ale statului trimifdtor de a-9i exercita jurisdicfia asupra persoanelor care sunt cetifeni ai statului primitor sau rezidenfi permanenfi ai acestui stat, in afara cazului in care acegtia sunt membri ai fo4ei statului trimifitor. 5. a) Autoritiifile statului trimi{dtor gi ale statului primitor igi vor acorda sprijin reciproc pentru arestarea membrilor unei fo4e sau ai unei componente civile ori a membrilor de familie aflati pe teritoriul statului primitor gi pentru predarea lor autoritdfii care urmeazl si igi exercite jurisdicfia in conformitate cu prevederile de mai sus; b) autoritdlile statului primitor vor notifica prompt autoriti{ilor militare ale statului trimildtor despre arestarea oriclrui membru al unei fo4e ori al componentei civile sau a unui membru de familie; c) in cazul in care statul primitor urmeazd sE igi exercite jurisdiclia asupra unui membru al unei forfe sau al unei componente civile, acuzat de comiterea unei infracfiuni, acesta va rimdne in custodia statului trimiftrtor, dac6 se afle pe teritoriul acestuia, pdnd in momentul in care va fi pus sub acuzafie de statul primitor (...). 8. Atunci cind un acvzata fostjudecat in conformitate cu prevederile acestui articoi de cltre autoritifile uneia dinne ptr4ile conhactante gi a fost achitat sau a fost condamnat gi igi executl sau gi-a executat pedeapsa ori a fost graliat, acesta nu va putea fijudecat din nou de cltre autoritIlile
unei alte pdrti contractante pentru aceeagi infractiune pe acelagi teritoriu. Cu toate acestea, nici o prevedere a acestui paragraf nu va impiedica autoritetile militare ale statului trimildtor si judece un membru al forfei sale pentru orice incilcare a regulilor de disciplini, decurgdnd dinh-o acfiune sau omisiune care a constihrit o infrac{iune pentru care el a fostjudecat de cdtre autoriti{ile unei alte p6rfi contractante. 9. Ori de c6te ori un membru al fo4ei sau al componentei civile ori un membru al familiei urmirire penald sub jurisdicfia statului primitor, el va avea dreptul: a) la o judecatd Prompte Ei rapid6; b) de a fi informat, inaintea procesului, de acuza{ia sau de acuzatiile concrete care i se aduc; c) de a fi confruntat cu martorii care il acuzb; d) ca martorii care pot depune in favoarea sa sd fie constrdngi si se prezinte in instanfd, dacd acegtia se afld subjurisdicfia statului primitor; e) sE aibd un apdrdtor desemnat de el sau un apdrdtor care sf, ii acorde asistenp gmtuite, in condifiile legale existente la acea datii in statul primitor; f) dacd el consideri necesar, sd benelicieze de serviciile unui interpret competent; gi g) sn comunice cu reprezentantul guvernului statului trimi;dtor 9i, cdnd regulile de proceduri permit aceasta, s[ poatd fi prezent la proces (...)". It Potrivit. art. I lit. f) din Acord, prin autoritefi militare ale statului trimitetor se infeleg acele autoritdfi ale statului trimit[tor care sunt imputernicite prin lege si aplice legea militard a acestui stat cu privire la membrii forfelor sale sau ai componentei civile.
este pus sub
588
lege
275
l9 iunie 195 I , gi la Protocolul privind statutul comandamentelor militare intemalionale, infiinfate in temeiul Tratatului Atlanticului de Nord, semnat la Paris la 28 august 1952, cu privire la membrii fo4elorrl armate sau ai componentei civile2) atunci cdnd Romdnia este fie stat trimitdtot'), fie stat primito/r. Aga cum am ardtat mai sus, apreciem c6 instanfele militare nu satisfac cerin{ele de independenfE gi imparfialitate previzute de art. 6 parag. I din Coiiventia europeand, in cazul in care in fafa acestora este formulatd o acuzafie penald impotriva unpi g"ivil, singur sau impreund cu un militar. Astfel, chiar dacd urmdrirea peiiald vizeazd gi un mEmb-rti"iif uriei fo{e,;l*u;i db Componenta civil6, sau numai pe aceasta din urmd, competenfa de judecatd aparfine instanfei civile. Judecatea de cdtre instanfele militare a cauzelor in care sunt acuzafi militarii, nu este, in abstracto, incompatibild cu exigenfele art. 6 parag. I din Convenlia europeand. In concrelo, in func{ie de particularitdfile cauzei, pot exista situafii in care se poate refine aparenfa unei lipse de independenfd sau imparfialitate a instanlelor militare. Astfel, potrivit art. 58 alin. (2) din Legea nr.30412004 cdnd inculpatul este militar activ, pregedintele completului de judecatd, precum 9i procurorul care participi la judecarea cauzei trebuie sd facd parte cel putin din aceeagi categorie de grade. Potrivit actualei viziuni legislative un judecdtor militar nu poate participa la judecarea oricdre i cauze ce ii este repartizatd aleato]f,dd*cbttacE'are cel putin acelagi grad cu inculpatul, ceea ce denotd importanfa deosebitd pe care ierarhia militari o prezinti gi-tncafusiffiuftiijudiciar. Nu este, astfel, posibil ca un judec[tor militar sdjudece o cauzd in care este acuzat de sdv6rgirea unei infracfiuni un militar ce ii este superior
la Londra la
in
grads).
insd, nu existd nicio prevedere cu privire la gradul pe care trebuie sd il aibd procurorul militar prin raportare la cel al judecdtorului ce face parte din completul care
judecd cavza.'
l) Conform art.
I lit. a) din Legea
nr. 362/2004 din Acord, prin forfd se infelege personalul
care aparfine trupelor de uscat, de marind gi de avialie ale uneia dintre pdrfile contractante aflate pe teritoriul unei alte contractante din zona Tratatului Atlanticului de Nord in leg6turi cu indatoririle lor oficiale, cu condilia ca cele doul p64i contractante interesate sd poat?i conveni
pi(i
ca anumite persoane, unitafi $i formaliuni si nu fie considerate ca intrdnd in categoria de forfd sau ca f6cAnd parte din aceasta, potrivit prevederilor prezentului acord. 2) Potrivit art. I lit. b) din Legea nr.362/2004 din Acord, prin component6 civili se in{elege personalul civil care insofegte personalul militar al unei p64i contractante, fiind angajat al fo4elor armate ale acestei pbrfi contractante gi nefiind nici persoane f6rd cetitenie, nici cetiifeni ai oric[rui alt stat care nu este parte la Tratatul Atlanticului de Nord gi nici cetdfeni sau rezidenli permanenfi
ai statului in care forfa este dislocati. r)Conform art. I lit. d) din Legea nr.362/2004 din Acord, prin stat trimifItor se infelege partea contractantd cdreia ii apa(ine fo(a. {) Potrivit art. I lit. e) din Legea nr. 36212004 din Acord, prin stat primitor se intelege partea conhactanti pe teritoriul cdreia este dislocat5 forla sau componenta civild, indiferent cd stafioneaztr acolo sau cd se afl6 in tranzit 5) Conform art.14 alin. (6) din Legea nr.303l2004,acordarea gradelor militare 9i inaintarea in grad a judecdtorilor gi procurorilor militari se fac potrivit normelor aplicabile cadrelor permanente din Ministerul Apdrdrii.
589
275
sau cel care
Dreptul Ia un proces echitabil
Astfel, pot exista situatii in care procurorul militar ce a efectuat urmbrirea penald participi la gedin{a de judecati sd aibd grad militar superior celui al judecdtorului cauzei. Fa[d de caracterul pregnant pe care ierarhia gradelor militare il are in cadrul jurisdicliilor militare, acuzatul poate avea indoieli legitime cu privire la independenla gi imparlialitatea judecdtorului, aflat in relafie de subordonare ierarhicd pe linie militard fald de procurorul militar, existdnd aparenla cd acesta se afld in subordinea acuzirii gi in cadrul procesului penal. -..-_, Dependenta financiard a judecitorilor militari de structura executivd a Ministerului Apdrdrii'r in cadrul cdreia se afld in raporturi de subordonare ierarhicb gi din care face parte gi reprezentantul acuzdrii creeazd, de asemenea, acuzatului aparenla lipsei de
independenld si de imparfialitate
a
judecdtorului2).
Prin urmare, degi justilia militard are o tradilie indelungat63), adoptarea de cdtre legiuitorul romdn a unei solulii similare celei adoptate de legiuitorul german, care a desfiinJat sistemul justiliei militare pe timp de pace, autorii infracliunilor militare prevdzute de codul penal sau de legile speciale fiind judecafi de jurisdicliile de drept comun, reprezintd o mdsurd la a cdrei necesitate s-ar putea reflecta in viitor. De altfel, sistemul judiciar romdn a frcut un prim pas in acest sens prin desfiinlarea a sectiei militare a Inaltei Curlii de Casajie gi Justilie, ceea ce face ca recursul formulat
impotriva hotdrdrilor pronunlate in primd instantd de tribunalele militare teritoriale sau in apel de cu(ile militare de apel sd fie judecat de o instanld civild (Secfia penald a Inaltei Curlii de Casafie 9i Justilie). in privinla parchetelor militare, datoritd necesitdlii respectdrii principiului specializdrii urmdririi penale pentru infracliunile de care sunt acuzali militarii, protecfiei informaliilor clasificate gi, mai ales, reglementdrilor extrem de stricte in materia
') Potrivit art.74 alin. (5) din Legea nr.30312004:,,salarizarea qi celelalte drepturi cuvenite judecdtorilor gi procurorilor militari se asigurd de Ministerul Apdrdrii NaJionale, in concordanfa cu prevederile legisla{iei privind salarizarea gi alte drepturi ale personalului din organele autoritn}ii judecdtoregti gi cu reglementdrile referitoare la drepturile materiale gi bdnegti specifice calitdtii de militar activ gi, respectiv, de salariat civil al acestui minister." 2) in acela$i sens, in doctrind (a se vedea I. Popa, Tratat privind profesia de magistrat in Romdnia, Ed. Universul Juridic, Bucureqti, 2007 , p. 193) s-a ardtat c[: ,,Stricte{ea subordon[rii ierarhice militare este dificil a fi armonizatd cu independenla gi inamovibilitatea magistratului. (. . ..) Este de notorietate cd imaginea justifiei 9i a magistraturii in societatea rom6neascd de ast6zi nu este una dintre cele mai favorabile. in efortul de a schimba starea de percepfie, legiuitorul a creat un cadru organizatoric ai functional care, cel pufin la nivel de reglementare, conferd cetdleanului o minimd garanfie de independenld gi imparfialitate a magistratului, condi(ie prealabild increderii acestuia in sistemul de justilie qi in magistrat. Tot la nivel de percepfie este dificil sE impui aceluiagi cetdfean credinla cd un militar, aflat intr-o structure ierarhicd foarte strict6, bazati pe indeplinirea ordinului superiorului in ierarhie, este total independent fatd de acesta (de superior), prin simplul fapt ci pe lAngd militar, este gi magistrat gi se bucurd de aceleagi garanlii de independenfi ca 9i magistratul civil." 3) Prin Decretul nr. 828/1873 a fost adoptat Codicele de justilie militarb, iar dupd intrarea in vigoarea a Codului de procedurd penald Carol al Il-lea a fost adoptat 9i Codul justifiei militare.
590
lege
276
accesului in unitdlile militare, nu este obligatorie desfiinfarea acestor structuri, de lege ferenda urmdnd ca actele de sesizare sd fie inaintate instan{elor civile ').
2.2. Imparlialitatea
judecitorilor
276. Obligalia de a fi imparliali. 277. Incompatibilitatea, 278. Strdmutarea. 279. Alte cazuri in care se poale dispune desemnarea unei alte instanle, decdt cea competentd teritorial, penlrujudecarea unei cauze penale. 276. Obligafia de a fi imparfiali. in activitatea pe care o desfbgoard, judecdtorii au obligalia de a fi imparliali gi de a decide in mod obiectiv, liberi de orice influenfe.
Imparlialitatea judecdtorilor trebuie sd
fie absolutd, intrucAt increderea publici
gi
respectul pentru sistemul juridic sunt garanfiile eficienfei sistemului juridic.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (l) din Legea nr. 30312004, judecdtorii sunt obligafi ca, prin intreaga lor activitate, sd asigure suprematia legii, sd respecte drepturile gi libertdfile persoanelor, precum gi egalitatea lor in fala legii gi sd asigure un tratament juridic nediscriminatoriu tuturor participantilor la procedurile judiciare, indiferent de calitatea in care participd acegtia. Judecatorii trebuie sd-gi indeplineascl indatoririle fbrl afavoiza vreun participant gi fbrd a da dovadd de prejudecS{i sau idei preconcepute, limitdndu-se la interpretarea gi aplicarea legii in cauzi gi la respectarea principiului egalitnlii armelor intre acuzare
gi aparare.
judecdtorii trebuie si
Astfel,potrivitart.l0giart.IIdinCoduldeontologicaljudecdtorilorgiprocurorilor2), se ablinl de la orice comportament, act sau manifestare de naturd s6 altereze increderea in imparlialitatea loC). in acest sens, judecdtorii nu trebuie sd facd nicio observalie sau remarcd ce ar putea sugera in mod rezonabil conturarea unei
rt De lege lata in cadrul Direcfiei Na{ionale Anticorup{ie, structur6 independentl de Secfia parchetelor militare in cadrul Parchetului de pe l6ngd inalta Curte de Casafie gi Justifie, funcfioneazd Secfia de combatere a infractiunilor de corupJie sivArgite de militari in care urm[rirea este efectuati de procurori militari, potrivit art. l3 alin. (3) din Ordonan{a de urgenfi a Guvemului nr. 43 12002 privind Direclia Nafionald Anticoruptie. 2) Adoptat prin HotdrArea C.S.M. nr.32812005 (M. Of, nr. 815 din 9 septembrie 2005). 3) in activitatea de evaluare a judecdtorului respectarea standardelor de conduitii conforme cu onoarea gi demnitatea profesiei, stabilite de Codul deontologic, se apreciazd prin raportarea la urmltoarele criterii: apdrarea independenJei justiliei, prin descurajarea oricdrei imixtiuni in activitatea judiciar6; obiectivitate gi impa4ialitate in exercitarea funcliei; aducerea la cunogtinfa C.S.M. a oricdrei presiuni /ingerinJe in actul de justitie; garantarea prin atitudinea gi activitatea desl6gurat6 a supremaliei legii; garantarea prin atitudinea gi activitatea desfbguratd a egalit6tii cetl;enilor in fafa legii 9i a demnitS{ii pd(ilor; asigurarea ordinii gi solemnite$i gedinlelor de judecatd; nedezvdluirea informaliilor cu caracter confidenlial; preocuparea pentru cre$terea performanfei profesionale; absen{a oricdror acte sau fapte de naturd sd compromitd demnitatea in func1ie sau societate a magistratului; apdrarea prestigiului autorit6tii judecStoregti; respectul gi buna-credintd dovedite in relafiile cu colegii; indeplinirea competentd a indatoririlor profesionale; respectarea obligaliilor cu caracter administrativ.
591
276
opinii cu privire la vinovifia sau nevinovltia unei persoane sau care ar putea influen{a
corectitudinea procedurilor. Judecdtorilor le este permis sd acorde asistenld juridicd, in condifiile prev[zute de lege, numai in cauzele personale, ale ascendenfilor, descenden{ilor sau sofilor lor, precum gi ale persoanelor puse sub tutela ori curatela acestora. in usemenea situalii, nu le este ingdduit si se foloseascd de calitatea de judecdtor fie pentru a influenfa solufia instanfei de judecatii sau a parchetului, fie pentru a crea aparenfa unei astfel de influenfe. Relafiile de familie gi sociale ale judecdtorilor nu trebuie sd influenleze solufiile pe care acegtia le adoptd in exercitarea atribuliilor de serviciu, in cazul infracfiunilor la care impdcarea pd4ilor este prevdzutd de lege ca o cauzd ce inldturd rispunderea penald gi conduce la incetarea procesului penal, exercitarea rolului conciliator de cltre judecitorul cauzei in vederea solutiontrrii pe cale amiabild a conflictului de drept penal trebuie str presupund efectuarea unor asemenea demersuri inc6t impartialitatea sa sd nu fie pusd la indoiald. Tot in vederea asiguririi imparfialit[Jii judecdtorilor, Regulamentul de organizare interioar[ a instanlelor judecdtoregtir) a specificat in art. 95 repartizarea aleatorie a cauzelor in sistem informatic sau, in situalia in care repartizarea in sistem informatic nu se poate aplica din motive obiective, reparlizarea cauzelor sd se efectueze prin metoda sistemului ciclic. Apreciem c6, in vederea asigurdrii unei repartizdri aleatorii a dosarelor dincolo de orice suspiciune, competenla efectudrii acestor demersuri tehnice trebuie atribuitd unor persoane specializate, ce nu exercitd atribufii judiciare in cadrul instanfei. Integritatea judecdtorului constituie unul dintre criteriile de evaluare2) a activitdfii profesionale a acestuia. Integritatea magistratului se referd la faptul ci imparlialitatea, corectitudinea, onestitatea nu-i sunt clintite de niciun fel de practici necorespunzdtoare3). Adoptat prin Hot2irdrea C.S.M. nr. 387/2005 (M. Of. nr. 958 din 28 octombrie 2005, cu modific6rile gi completdrile ulterioare). 2l Potrivit Ghidului de evaluare a activitifii profesionale a magistra{ilor, aprobat prin Hotiirdr ea
r)
C.S.Mnr. l0/2008,evaluareaesteunprocesprincareperformanla,adic6nivelulcalitativlacare magistratul igi indeplinegte atribufiile curente in instanfd gi parchete, este apreciatli in raport cu un cadru de referintd, care definegte indicatorii relevanli pentru criteriile de evaluare stabilite de
lege. Procesul de evaluare presupune analiza modului cum magistratul i9i indeplinegte activitdtile profesionale curente, pentru a aprecia comportamentele gi actiunile profesionale indeplinite la un nivel adecvat cerinfelor profesionale gi, de asemenea, pentru a identifica modurile de actiune profesionali in care magistratul are nevoie prioritard de perfecfionare gi autodezvoltare. 3) in ghidul de evaluare a activitefli profesionale a magistralilor integritatea a fost definiti drept acea calitate personal[ care ii permite magistratului sd se sustrag[ oricdrui fel de influentd asupra procesului prin care el cautii, admite probe gi delibereazi. A avea integritate inseamnd, in primul rdnd, a avea consistenfd, inseamni a avea anumite principii morale gi a acfiona consecvent in acord cu ele. Comportamentul verbal trebuie sE exprime aceste principii, iar conduita in orice sifualie trebuie si fie consecventE cu valorile declarate. Valorile unei persoane trebuie sE alcdtuiasc6, ele insele, o strucfure coerent[ in care unele sunt mai importante decdt altele. Doar
592
Dreptul la un tribunal independent 9i impa(ial, stabilit de
lege
277
Pentru evaluarea criteriului imparlialitdfii magistratului ghidul de evaluare propune urmetoarele criterii: preocuparea pentru informarea completii gi corect6; asigurarea egalitdfii de tratament pentru toate pdrlile dinproces;plstrareaunei atitudini echidistante fafe de pdrfi in timpul gedin{ei de judecatd; preocuparea pentm o argumentare rezonabil
echivalentd intre p6(i rezultatd din motivdrile hotdrdrilor; evitarea exprimlrii/ manifestirii propriilor convingeri de altd naturd decdt cele juridice gi de prejudecSli in cursul gedinfei de judecatd gi in cuprinsul hotlrdrilor judecdtoregti r).
277. Incompatibilitatea.
A. Cazuri de incontpatibilitate. Legiuitorul romdn a reglementat in art. 46-48

C.proc.pen. cazurile de incompatibilitate, ce sunt expresia necesarei imparfialit61i2r subiective gi/sau obiective a judec[torului chemat si judece o cauzdpenal[. ReglementAnd incompatibilitatea, legea instituie o prezumlie de lipsd de imparlialitate in judecarea unei cauze penale, inldturdnd de la judecarea acelei cavze pe judecdtorii care, datoritd altor calitdli procesuale pe care le-au avut anterior in cauzi, ar putea cdpdta o orientare preconceputd spre o anumiti solulie (judex inhabilis) sau datoriti unor imprejurdri personale ar putea fi inclinafi sd favoizeze pe una dintre pd(ile din proces (judex suspectus)i). Dacd un judecltor se afli intr-unul din aceste cantri, acesta nu poate face parte din completul desemnat in mod aleatoriu sd judece o cavzd, fie pentru cd nu se poate
astfel persoana poate apira o anumitd pozilie (opinie) mai degrabd decdt alta. Integritatea unei persoane nu poate fi recunoscutd daci aceasta se simte liberi sd adopte orice pozilie i se pare potrivitd la un moment dat, indiferent de pozifia apdrati intr-o situafie rezonabil similari. Integritatea inseamni aderenfi consecventi la standarde etice. Integritatea moral[ implicd nu doar a acfiona consistent cu orice sistern de convingeri personale, ci a acfiona consistent doar cu un set de valori justificabile din perspectivd moral6. Un astfel de sistem trebuie sI fie, in primul r6nd, rafional 9i, logic Ai in al doilea rAnd, trebuie str fie dedus printr-o reflecfie moralE proprie. De aceea, reflecfia morald este primul pas in identificarea conduitei integre a unei persoane, a faptului cA ea poate disceme intre bine gi r6u pentru a acfiona cu integritate. Reflecfia rnorald ii permite persoanei s6-9i p6streze integritatea chiar modificAndu-gi convingerile, dacd la un moment dat consta6 c6 sunt moralmente inacceptabile. Pentru cd integritatea este o manifestare a reflectiei, a rafionalitd{ii, oamenii irafionali nu pot avea integritate. Integritatea poate fi exercitati numai in cadrul legii: un magistrat trebuie sd urmeze litera legii chiar dacd personal nu este de acord cu ea. Persoanele cu integritate morald trebuie sd aibtr un angajament veritabil si facd ceea ce cred ci este in litera legii in orice circumstanf6 de aplicare a ei gi sd fie dornice sd-gi supuni la o serioasi examinare convingerea lor in legdturd cu acest lucru (cu ceea ce este litera legii). ') Propriile prejudecdfi (legate de rasi, sex, religie, nafionalitate, dizabilit6fi, vArst6, orientare sexuali, statut socio-economic sau organizafional), predispozi;ii, propensiuni favorabile sau nefavorabile anumitor probleme juridice, vulnerabilit6{i pentru anumite categorii de situafii etc. sunt factori intemi care pot afecta negativ judecata. 2) A se vedea R. Merle, A. Vitu, Traite de Droit criminel. Procddure pdnale, vol. II, Ed. Cujas, 7' ddition, 1997, p.776-777 . !) A se vedea Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, op. cit.,p.267.
593
277
pronunla asupra obiectului cauzeiin mod impa(ial, fie pentru cd din anumite dispozijii sau imprejurdri rezultd in mod rezonabil o aparen{d de lipsd de impa(ialitate. Aga cum vom arlta in continuare, apreciem c5, degi aparent extrem de detaliatd, legislatia procesual penald romdn[ nu acoperl toate cazurile in care un judecltor nu poate fi considerat imparfial din punct de vedere subiectiv sau obiectiv. Prin urmare, in vederea garantdrii dreptului la un proces echitabil, gi aceste imprejurdri hebuie analizate in cadrul incompatibilitdfilor, intruc6t compunerea completului de judecatb cu un judecitor imparlial reprezintd una dintre exigenJele art.6 parag. I din Convenfia
europeand.
Considerdm c[judecarea cauzei de c6tre unjudecdtor ce se afld in vreunul dintre cazurile prevdzute de art.46-48 C.proc.pen. sau care nu satisface exigenfele prev[zute de art. 6 parag. I atrage nulitatea absoluti a hotdrdrilor pronunlate de cdtre acesta, nerespectdnd dispoziliile imperative ale Codului de procedurd penal5 9i ale Convenliei europene in privinfa compunerii completului r). Vom analiza in continuare cazurile de incompatibilitate a judecdtorilor de a judeca o cauzd penal6, reglementate de legislalia romdnd. a) Judecdlorii care sunt soyi, rude sau afini intre ei, pdnd la gradul al lV-lea inclusiv, nu pot face parte din acelasi complet de judecatd. Acest caz de incompatibilitate igi gdsegte aplicabilitatea numai la judecarea cauzelor in apel sau in recurs, unde completele de judecatd sunt compuse din doi, respectiv trei judecdtori. Stabilirea relafiei de rudenie sau afinitate se poate realiza pe baza declarafiilor anuale pe care judecltorul este obligat sd le dea. Astfel, potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr.303/2004,judecdtorii sunt obligali sd dea, anual, o declaralie pe propria rispundere in care s[ menfioneze dacd soful, rudele sau afinii pdnd la gradul al IV-lea inclusiv exercitd o functie sau desfbgoard o activitate juridicd ori activitdli de investigare sau cercetare penald, precum gi locul de muncd al acestora. Sfera acestei incompatibilitdli a fost extinsf, prin art. 105 alin. (l) lit. a) din Legea w. l6ll2003u) gi la situaliile in care judecdtorul ce intrd in compunerea completului este sot, rudd sau afin, pdnd la gradul al IV-lea inclusiv, cu procurorul ce particip[ la judecarea cauzei3).
b) Judecdtorul care o luat parte la solulionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiasi cauze intr-o cale de atac sau lajudecarea cauzei dupd desfinlarea hotdrdrii cu trimilere in apel sau dupd casareq cu trimitere in recurs. Legiuitorul romAn oferi pIrfilor gi participa{ilor la procesul penal o garanfie a procesului echitabil superioar[ standardului Convenliei europene, prin stabilirea imposibilitetii judecerii
') in acelagi sens: Gr. Theodoru,Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 268; N. Volonciu, Al. Vasiliu, Codul de procedurd penali comentat, op. cit., p. l9l; Tr. Pop,Dreptprocesual penal. Partea special6, vol. II, op. cit., p.275; in sens contrar L Neagu, Drept procesual penal. Partea generald, vol. I, Ed. Global Lex, 2007,p.343. 2) M. Of. nr.279 din 2l aprilie 2003, cu modific6rile gi completdrile ulterioare.
Pentru o analizd detaliatd a cazurilor de incompatibilitate, precum gi a conflictelor de interese reglementate de Legea nr. 16112003, a se vedea A. Rdscanu,Incompatibilit6fi 9i conflicte de interese, in Dreptul nr. l0/2003, p.165-172.
3)
594
Dreptul la un tribunal independent gi impa4ial, stabilit de
lege
277
cauzei in ciile de atac (ordinare sau extraordinare) sau dupd trimiterea cauzei spre rejudecare de acelagijudecdtor care s-a pronunfat anterior asupra fondului cauzei. Astfel, judecltorul care ajudecat cauzain prim[ instanfd nu va putea participa la judecarea apelului, recursului sau a oricdrei c[i extraordinare de atac declarate impotriva propriei hotdrdri, intrucdt nu se poate refine impa(ialitatea sa obiectivd sau subiectiv6. in acest sens, in doctrindr) s-a aritat c6: ,,acest caz de incompatibilitate se intemeiazE pe principiul cd judecdtorul care a judecat intr-o fazd anterioard, a cauzei nu mai poate judeca gi intr-un grad succesiv, intrucdt nu se poate controla pe el insugi". De asemenea, judecdtorul care ,,in proces gi-a manifestat opliunea printr-o hotdrdre (...) nu mai poate fi apoi judecdtorul cauzei, fiindcd este angajat prin opinia sa anterioard gi va fi greu s[ se dezavueze; in orice cazntJva avea libertatea gi obiectivitatea necesard de a face o buni judecatd; gi chiar dacf, ar avea-o nu va putea inspira suficientl increderejustifiabililor gi opiniei publice; de altfel ar fi gi in flagrant[ contradicfie cu principiul separafiei funcliilor judiciare, ( . . .) care std la temelia bunei administrdri a justitieizr." Pentru aceleagi motive, judecdtorul care a judecat cauza in primd instanfd nu va putea participa la rejudecarea cauzei dupd desfiinlarealcasarea hotardrii gi trimiterea
cauzei spre rej udecare. in cazul in care judecdtorul fondului se pronunfd asupra legalitdlii sau temeiniciei stdrii de arest, iar ulterior incheierea este casatd cu trimitere spre rejudecare, apreciem cd acelagijudecbtor poate participa la o noud dezbatere a stdrii de arest, nefiind incident cazul de incompatibilitate prevdzut de art. 47 alin. (l) C.proc.pen., intrucdt acesta nu s-a pronun{at asupra fondului cauzei (constatarea existenlei sau inexistenlei faptei penale,
vinovifia, regimul sancfionator), ci asupra existenlei unor suspiciuni rezonabile cu privirea la sdvdrgirea unei infracfiuni gi a necesitd{ii privirii de libertate in condiliile
subzistentei temeiurilor arestbrii sau a apariliei unor temeiuri noi. Judecitorul care s-a pronunfat asupra tuturor aspectelor de fapt gi de drept cu ocaziajudecdrii unui apel, nu va mai putea participa lajudecarea catzei dupd casare gi trimiterea catzei spre rejudecare sau la judecarea unei cdi extraordinare de atac impotriva acestei hotdrdri. Judecdtorul care ajudecat un recurs nu va putea participa lajudecarea unei contestalii in anulare impotriva acestei hotirAri, indiferent de temeiul invocat. Judecltorul care s-a pronunfat asupra fondului cauzei nu va mai putea participa judecarea la cauzei in calea extraordinard de atac a rejudecdrii dupd extrddare (art. 522t C.proc.pen.), in scopul garantdrii dreptului la un proces echitabil gi al respectirii principiului prezumfiei de nevinovdfie, acesta nesatisfhcdnd criteriile unei instan{e
imparfiale sub aspect subiectiv gi/sau obiectiv3).

se vedea Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea speciald, vol. II, op. cit., p.272. Ibidem. 3) Chiar gi in ipoteza in care se interpreteazd c6 rejudecarea cauzei dupd extrldarea persoanei condamnate (arl. 522t C.proc.pen.) nu poate fi calificatd drept o cale extraordinard de atac, judecdtorul ce s-a pronuntat ini(ial asupra fondului ar fi incompatibil fate de dispozi{iile art. 47 alin. (2) C.proc.pen., existdnd un caz de lipsd de imparlialitate subiectivi.
2)
l)A
59s
277
fn siH.rafia in care un judecdtor nu antameazd in hotdrdrea pronunfatd imprejurdrile de fapt sau de drept ce fac obiectul cauzei, prin pronunfarea unei hotbrdri de condamnare,
achitare sau incetare a procesului penal [de exemplu, dispune restituirea in baza art.332 C.proc.pen., a pronunlat desfiinfarea/casarea hotdrdrii gi trimiterea spre rejudecare pentru lipsl de procedurd sau vreun caz de nulitate absolutd prevdzut de art. 197 alin. (2) C.proc.pen.], nu este incident cazul de incompatibilitate specificat de art. 47 alin. (l) C.proc.pen. c) Judecdtorul care Si-a exprimat anterior pdrerea cu privire la solulia care ar puteafi datd in acea cauzd nu mai poate participa la judecarea cauzei. Ori de c6te ori un judecdtor exprimd o pbrere, o judecatd de valoare, redd o situalie de fapt din care ar putea rezulta cd gi-a format o opinie asupra soluliei ce poate fi pronunlatd in cauza pe care o judec6 (spre exemplu, condamnare, achitare, incetarea procesului penal, respingerea sau admiterea unei pldngeri sau a contestaliei, respingerea sau admiterea unei propuneri de arestare preventivd sau de prelungire a mdsurii arestdrii preventive, respingerea/admiterea unei cdi de atac etc.), sunt incidente dispoziliile art.47 alin. (2) C. proc.pen. datoritd lipsei imparfialitd{ii subiective a instanlei. Opinia judecltorului poate fi exprimat6 in comentariile efectuate in cursul procesului, in media, in prelegerile publice sus{inute. Publicarea de articole de specialitate in revistele juridice, publicarea unor c[r[i, prelegerile universitare, cursurile sau seminariile suslinute ca urmare a desfrgurdrii activitdlii de instruire din cadrul Institutului Nalional al Magistraturii gi/sau al $colii Nafionale de Grefieri, in care judecdtorul igi exprimd opinia juridicd cu privire la interpretarea normelor de drept substanfial sau procedural nu intrd sub inciden{a art. 47 alin. (2) C,proc.pen., neput6nd fi asimilatd cu exprimarea pdrerii cu privire la solufia
care ar putea fi datl
in acea cauz5,.
art.3l7 C.proc.pen., obiectul judecdlii il constituie fapta materiald, infeleasd ca existenla unui ansamblu de fapte indisolubil legate intre ele, independent de calificarea lorjuridicd sau de interesul juridic protejatr), precum gi persoana, care sunt ardtate in actul de sesizare, nu s-ar putea refine c6 obiectul demersurilor gtiinlifice, didactice sau de instruire ar putea viza exprimarea p6rerii cu privire la obiectul judec5fii, cu exceplia situaliilor in care, cu aceste ocazii, judecdtorul face referire concretd la fapte gi imprejurdri supusejudecdfii. 3. In practica judiciard s-a apreciat cd judecdtorii instanfei de apel care au respins proba cu martori gi expertiza medico-legald solicitatd de inculpat pentru a dovedi existenta circumstanlei atenuante a provocbrii, ar6tdnd in motivarea incheierii cd scuza provocbrii nu poate fi refinuti faf[ de probatoriile administrate in cauzd de prima instanfi, gi-au exprimat pdrerea asupra soluliei ce poate fi pronunlatd in cauzd2\.
Avdnd in vedere c6, potrivit
r)
se vedea C.E.J., hotirrirea din 28 septembrie 2006,
in
cauza C-150/05, van Straten,
parag.40-60.
2) A se vedea C.A. Bucuregti, incheierea din 22 ianuarie 1999, in Culegere de practici judiciar6 in materie penald pe anul 1999, Ed. Rosetti, 2001, p. 445-446.
596
lege
277
a faptei, inalta Curte de Casalie 9i Justifietl a ardtatc5: ,,in aplicarea dispoziliilor arL 47 alin. (2) C,proc.pen. schimbarea incadrdrii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanfei, prin incheiere pronunfati inainte de solufionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judec[torului care a f6cut parte din completul de judecatd." in motivarea acestei decizii, instanfa supremb a menfionat c6: ,,Termenii cu caracter general gi imperativ in care este formulatd obligativitatea punerii in disculie de cdtre instanld a oricdrei schimbdri de incadrare juridicd, precum gi modalitatea specificd in care este reglementatd desfdgurarea unei atari proceduri in fafa instanlei constituie o garanfie ca pdrlile sd nu fie surprinse de o altd incadrare juridicd a faptelor gi ca ele si nu fie lipsite de posibilitatea de a pune concluzii cu privire la aceasti noud eventualitate. Pe de alti parte, rafiuni deduse din alte dispozilii cu caracter procedural impun sd se considere cd schimbarea incadrdrii juridice, dispusd prin incheiere anterioari solu{iondrii pe fond a cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecdtorului care a ftcut parte din cornpletul de judecatd. Astfel, a considera caz de incompatibilitate participarea la schimbarea incadrdrii juridice a faptei prin incheiere, anterioarljudecilii in fond, ar insemna sd se renunfe la principiul continuitAfii judecdtorului gi la garanfiile procesuale cu rol esenfial in aflarea adevirului 9i asigurarea justei solu{iondri a cauzei. Aga fiind, concluzia ce se impune este aceea cd schimbarea incadrdrii juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instan[ei, prin incheiere pronunfatd de judecdtor inainte de solutionarea cauzei, nu poate presupune, prin ea ins6gi, exprimarea pdrerii sale cu privire la solulia ce ar putea fi datd in acea cauz6." Apreciem ci o asemenea solulie, degi are caracter obligatoriu in interpretarea legii, nu este la addpost de critici. Potrivit art. 334 C.proc.pen., instan{a, in cazul in care considerd cd incadrarea juridicd datb faptei prin actul de sesizare urmeazb a fi schimbatd, este obligatd sd pund in disculie noua incadrare gi sd atragd atenfia inculpatului cd are dreptul sd ceard ldsarea cauzei mai la urmd sau eventual amdnarea judecdtii, pentru a-gi pregdti apdrarea. Prevederea legald oblig[, agadar, instanfa ca, in scopul garantdrii dreptului la apdrare al pd(ilor, a principiilor contradictorialiElii gi egalitdlii armelor in cadrul procesului penal, sd punl in discufia p5(ilor gi a procurorului orice chestiune ce fine de incadrarea juridicd a acuzafiei penale formulate impotriva inculpatului (infracliunea, forma participaliei, formele infracfiunii, st[rile de agravare sau de atenuare). Prin punerea in discu{ie a schimblrii incadrdriijuridice considerdm cd nu se poate retine cd judecdtorul gi-a exprimat anterior opinia cu privire la solulia ce poate fi datl in cauz6, ci doar cd gi-a respectat obligalia de a dispune mlsuri in vederea solufionlrii complete a
in privinla schimbdrii incadririi juridice
cauzei, cu respectarea dreptului la apdrare al p54ilor, a principiilor contradictorialitnlii 9i egalitnlii armelor in cadrul procesului penal.
In schimb, credem ci un judecdtor care in cursul cercetdrii judecdtoregti sau al

dezbaterilor dispune schimbarea incadr[rii juridice a cauzei nu satisface exigenfele de impa4ialitate subiectivd cerute de art. 6 parag. I din Convenfia europeand.
l)
se vedea
I.C.C.J., Secliile Unite, decizia rv.112006 (M. Of. nr. 291 din
3l
martie 2006).
s97
277
in vederea inldturtrrii oricbrei aparenfe de lipsd de imparfialitate, schimbarea incadririi juridice ar trebui s[ fie dispus[ de judecdtor doar la momentul pronunfdrii hotdr6rii gi doar dacd a pus in discutia pir{ilor gi a procurorului aceasti schimbare. Prin procedura,,punerii in discufie" sunt garantate dreptul laapdrare al inculpatului gi
contradictorialitatea procesului penal. Dimpotriv[, schimbarea incadrdrii juridice in cursul cercetdrii judecdtoregti sau al dezbaterilor implicd a priori formarea unei convingeri a judecdtorului cu privire la existenla unei anumite situalii de fapt in cauzd (premisa minord a rafionamentului), ce ar corespunde unei anumite incadrdri juridice (premisa majord a ralionamentului).
Or, convingerea instanfei nu poate sd rezulte decdt din probele administrate pAnd la un anumit moment procesual in cauzd lart. 287 alin. (2) C.proc.pen.l. Solufionarea cauzei presupune stabilirea, pebaza probelor administrate, cu respec-
tarea dreptului la apdrare, a contradictorialitdfii, legalitdlii, loiaHt[Ui procedurii, precum gi a principiului egafitnlii armelor, a situaliei de fapt gi a incadrdrii juridice a
acestei situalii de fapt.
Dispunerea schimbdrii incadrdrii juridice (in cursul cercetdrii judecdtoregti sau al dezbaterilor) rbstoarnd prezumfia de imparlialitate de care se bucuri judecdtorul,
acesta netrecdnd testul subiectiv, intrucdt convingerile sale pot influenfa solufionarea cauzei in care a dispus schimbarea incadrdrii juridice. in aceste condifii, nu se poate refine lipsa oricdrei prejudecdli sau idei preconcepute cu privire la solufia ce trebuie pronunlatii in cauzf,. in privinla testului obiectiv, prin schimbarea incadrdrii juridice judec6torul trece dincolo de limitele func{iei de judecatd (ce presupune atribu{ii numai cu privire la
stabilirea vinovdliei sau nevinovifiei persoanei trimise in judecatd gi pronun{area unei solufii cu privire la acuzalia penal6) pe care trebuie sI le exercite, intr6nd in sfera funcfiei de acuzare, prin stabilirea incadrdrii juridice a faptei pe care inculp?fuI este suiptrrara6-ft saidrgit gi pentru care a fost trimis in judecatd, avdnd astfel o atitudine subiectivd parfiald. Principiul separdrii funcliilor judiciare presupune existenla in cadrul procesului penal a unei separafii a funcliilor de acvzare. instrucfie gi judecatd, astfel inc0t o persoand ce exercitd una dinke aceste funclii sd nu mai poat[ indeplini in aceeagi cauzd penalS niciuna dintre celelalte doud funcfii judiciarer). Este, astfel, imperativ ca fiecare funcfie judiciara sd fie exercitatd de organe judiciare specializate.
l)Pentru o analizd, a principiului separaliei funcliilor judiciare, a se vedea: S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p.337-345; B. Bouloc, Procedure pinale, op. cit., p.37-39;
F. Tulkens, La procddure pdnale: grandes lignes de comparaison entre systdmes nationaux, in

M. Delmas-Marry, Procds pdnal et droits de l'homme, Ed. Presses Universitaires de France, Paris, 1992,p.41 gi urm.; J, Pradel, A. Varinard, Les grands arrts de laprocddure pdnale, Dalloz, 5" edition, 2006,p.6-16; Gh. Mateul, Necesitatea recunoagterii principiului separafiei func{iilor judiciare ca principiu director al procedurilor penale, in lumina Convenfiei europene gi a recentelor modificdri ale Codului de procedurd penal6, in Dreptul nr. 912004, p. 189 9i urm.; Gh. Mateuf, Tratat de proceduri penal6. Partea generali, vol. I., op. cit., p.268-270.
598
Dreptul la un hibunal independent gi impa4ial, stabilit de
lege
277
in doctrind') s-a ardtat cd principiul separdrii funcfiilor judiciare este in procedura penald similar principiului separdrii puterilor in stat in dreptul public.
'- Agadar, apreciem cd judecitorul care dispune schimbarea incadrbrii juridice a faptei, refindnd o nouf, incadrare juridicl a faptelor de care este acuzat inculpatul, nu
g.atlqEglnici cerinlele de imparfialitate funcfionald prevdzute de art. 6 parag. I din Convenfia europeanS, datorita cumulului de funcfii judiciare (funcfia de acuzare 9i
func{ia de judecatd).
De lege ferenda se impune necesitatea reglementdrii principiului separdrii funcfiilor judiciare printre principiile fundamentale ale procedurii penale, cel pulin pentru
urmdtoarele doud argumente principale2). Primul, de naturb tehnic6: prin specializarea funcfiilor judiciare se permite magistrafilor s6-gi consolideze experienla gi se imbun6tdleqte calitatea actelor de procedurS. Cel de-al doilea argument este cel mai important gi este de naturd politica: prin separarea funcfiilor judiciare se protejeazd mai bine libeftelile individuale, intrucdt organe judiciare diferite pot exercita controlul unul asupra altuia, excesele unuia fiind compensate de prudenfa celuilalt, riscul de pa4ialitate netrebuind si fie subestimat. Principiul separaliei funcfiilor judiciare a fost analizat de inalta Curte de Casafie gi Justilie in decizia nr.XY120063), apreciindu-se cd: ,,in aplicarea dispoziliilor art.278l alin. (8) lit. c) din Codul de procedurd penal6, judecdtorul care, prin incheiere, admite pldngerea, desfiinleazd rezolulia sau ordonanta atacatd gi re{ine cauza spre judecare, apreciind cd probele existente la dosar sunt suficiente pentrujudecarea cauzei, devine incompatibil sd solufioneze fondul acesteia". in motivarea acestei decizii, instanJa supremd a ardtat cd: ,,Din economia textului de lege rezultd, agadar, cd, admipnd accesul la justilie al persoanelor nemulfumite de soluliile de neurmirire penald 9i coritrolul judecdtoresc asupra acestor solufii date de procuror, legiuitorul a decis ca, atunci _cdnd, pe baza reevalu[rii materialului probator, instanla constatd cd probele erau suficiente pentru trimitere in judecati gi cd, deci, procurorul in mod gregit nu gi-a exercitat atribufiile specifice de punere in migcare a acliunii penale gi de sesizare a instanlei, s6 transfere judecdtorului aceste funclii procesuale specifice urmdririi penale. Agadar, in asemenea cazuri, prin conlinutul lor, dispoziliile art. 278t alin. (8) din Codul de procedurd penald opereazd gi o modificare asupra exercitdrii funcfiilor procesuale de urmdrire penald gi dejudecatd, deoarece incheierea de relinere a cauzei spre judecare, in urmqadmiterii plAngerii indreptate impotriva rezoluliei sau ordonanlei procurorului de netrimitere in judecatd, devine astfel actul de sesizare al instanJei gi de punere in migcare a acfiunii penale. Or, fa1l de acest caracter inedit al incheierii prevdzut de textul de lege menfionat, prin pronunfarea acesteia, judecatorul preia in mod vddit activitatea specifici exercitdrii funcliilor de urmdrire penald, devenind astfel incompatibil sijudece, in continuare, aceeagi cauz6,.inft-adevdr, preludnd aceste funclii procesuale specifice urmiririi penale gi exercit6ndu-le prin admiterea plAngerii,
l)
r)
A
A
2)Ibidem.
se vedea -/,
Pradel, Proc6dure p6nale, 10" edition, Cujas, Paris, 2000, p.25. Unite, decizia nr. XV/2006 (M. Of. nr. 509 din 13 iunie 2006). 599
se vedea I.C.C.J., Secfiile
277
desfiinfarea rezolutiei sau ordonanlei de netrimitere in judecatd gi prin relinerea cauzei sprejudecare, participarea acestuijudecdtor, in continuare, lajudecarea aceleiagi cauze incalci principiul separdrii funcfiilor de urmirire de cele de judecatii gi contravine totodati prin_c-ipiqlui dreptului oricdrei persoane la un proces echitabil, instituit prin art. 6 din Conv_enfia europeand, la care Rom6nia este parte. Pe de alti parte, este de observat c6, in asemenea situafii, acest judecdtor se pronun16, indirect, asupra solufiei ce hebuie adoptat6 in aceacauzd, ceea ce creeazd pentru el gi un alt motiv de incompatibilitate, prevdzut in art. 47 alin. (2) din Codul de pro-
cedurl penald."
Degi principiul separdrii func{iilor judiciare nu este reglementat in cadrul principiilor fundamentale ale procesului penal romdn, inalta Curte de Casafie gi Justifie a dezvoltat o jurisprudenfd relevanti prin decizia pronunlatd in recurs in interesul legii in aceastd materie. Acest principiu presupune cd in cadrul procesului penal persoanele ce exercitii activitefi judiciare in cursul fazei de urmirire penal6, vizind luarea unor mdsuri restrictive de drepturi gi libertd{i sau efectuarea anchetei, s[ nu poatd participa cajudecltori ai aceleiagi cauze in fazadejudecati. Este separatI, in acest fel, funcfia
de instruclie 9i funcfia de acuzare de funcfia de judecatd. Deci, se poate reline lipsa de imparfialitate obiectivd a judecdtorului, in cazul cumulului funcfiei de instrucfie sau de acvzate cu funcfia dejudecat6.
Judecdtorul ce admite pldngerea impotriva actelor de netrimitere in judecatd') dispuse de procuror gi care refine cauza spre judecare apreciaz| cd probele existente la dosarul de urmdrire penal[ sunt suficiente pentru sus]inerea unei acuzafii in materie penalE gi c6, fa[6 de caracterul complet al urmdririi penale, se impune trimiterea persoanei acuzate in fala instanfei pentru a fi judecatd pentru o anumitd infractiune. Proceddnd astfel, un asemenea judecdtor nu satisface cerinfele de impa4ialitate obiectivd pentru a judeca cauza datoriti cumulului de funcfii judiciare, nefiind astfel intrunite exigenfele arl.6 parag. I din Convenlia europeanl Pe de altd parte, nici cerinfele de impa(ialitate subiectivd nu sunt satisftcute. Potrivit art.278t alin. (8) lit. c) c.proc.pen., judecxtorul admite pldngerea prin incheiere, desfiinfeazdrezolulia sau ordonanfaatacatigi, cdnd probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea ca:uzei, refine cauza spre judecare. in aceastd ipotezd, din probele existente la dosar trebuie s[ rezulte slvdrgirea cu vinov5lie a unei infracfiuni de cdtre persoana fa(d de care s-a dispus solu{ia de netrimitere in judecatd. De asemenea, trebuie sd nu existe niciun caz de impiedicare a punerii in migcare a acliunii penale prevdzut de art. l0 c.proc.pen. Agadar, ,,prin probele existente la dosar" se inlelege ,,probe de vinovdfie a persoanei netrimise in judecatd", intrucdt ?n cazul in care probele ar fi insuficiente instanta trebuie sb dispund trimiterea catzei la procuror in vederea redeschiderii urmdririi penale 9i completarea probatoriului in temeiul art.278t alin. (8) lit. b) C.proc.pen. ') in cazul plAngerilor formulate in temeiul art.278t C.proc,pen. impotriva soluliilor de neurmdrire dispuse de procuror nu se poate pronunta solufia prevdzutd de art. 278r alin. (8) lit. c) C.proc.pen. A se vedea I.C.C.J., Secliile Unite, decizia nr.4812007, disponibil[ pe site-ul www.scj.ro.
600
lege
ztt
Prin urmare, judecdtorul ce admite pldngerea nu poate participa la judecarea cauzei, deoarece exprimdndu-gi opinia asupra probelor de vinovi{ie, precum gi a lipsei impedimentelor prevdzute de art. l0 C.proc.pen., se afl[ in situa;ia de incompatibilitate prevdzutd de art. 47 alin. (2) C.proc.pen., neputdndu-se refine imparfialitatea lui subiectivd. d) Judecdtorul esle incompatibil sd judece cauza in fond dacd a pus in miscare acliunea penald sau a dispus trimitereq tn judecatd ori a pus concluzii in calilate de procuror la instanla de judecatd. in vederea garantirii impa4ialitdlii obiective a judecdtorului, prin evitarea cumulului de func1ii judiciare, art. 48 alin. (l) lit. a) prima ipotezl C.proc.pen. a reglementat incompatibilitatea judecdtorului care anterior, in timp ce indeplinea funcfia de procuror in aceeagi cauz6, a pus in migcare acfiunea penald impotriva persoanei trimise in judecatl, a dispus trimiterea in judecati intocmind rechizitoriul (fie cd acest act are doar funcfia de act de sesizare sau atdt de act de sesizare, cdt 9i de act de inculpare) sau a pus concluzii in calitate de procuror in acea
cavzd, indiferent dacd aceste concluzii auvizat fondul cavzei,probatiunea, competenfa, legalitatea procedurii etc. Considerdm cd sfera acestor acte efectuate de procuror, ce atrag ulterior incompatibilitatea sa ca judecdtor, este in mod neintemeiat limibte numai la anumite acte, fapt ce nu satisface pe deplin exigenfele art. 6 parag. I din Conventia europeanS. Impa(ialitatea obiectivd presupune, printre altele, separarea funcliilor judiciare in vederea eviterii cumulului acestora.
Potrivit art.200 C.proc.pen., urmdrirea penal6 are ca obiect strflngerea probelor

necesare cu privire la existenfa infracfiunilor, la identificarea fbptuitorilorgi la stabilirea rdspunderii acestora, pentru a se constata dacd este sau nu cazul si se dispund trimiterea in judecatd. in acest scop, procurorul care supravegheazd activitateade urmdrire penald vegheazd ca orice infracfiune sI fie descoperit6, orice infractor str fie tras la rdspundere penald gi ca nicio persoand sd nu fie urmEriti penal fEr[ sl existe indicii temeinice cd a sivdrgit o fapti prevdzutd de legea penal6.
Or, nu s-ar putea refine imparfialitatea unui judecdtor care anterior, in calitate de procuror, a inceput urmdrirea penal6r), a dispus administrarea anumitor probe in cauzl in suslinerea acuzatiei, a audiat invinuitul sau inculpatul, a intocmit referatul cu propunere de arestare preventivi sau de prelungire a mdsurii arestdrii preventive, a respins probe solicitate de invinuit sau inculpat in apdrare, a ptezentat materialul de urmdrire penal6, a redactat motive de apeUrecurs sau concluzii in cercetarea prealabili in materia revizuirii, a efectuat acte de urmdrire penald ca organ de cercetare penali al polilieijudiciare sau al organelor de cercetare speciale etc. De asemenea, un judecdtor care anterior in calitate de procuror ierarhic superior celui ce a intocmit rechizitoriul
in cauz6.
Potrivit art.228 alin. (l) C.proc.pen., pentru a se dispune inceperea urm6ririi penale nu trebuie si rezulte din actele premerg6toare efectuate existenla weunui impediment la punerea in migcare a acfiunii penale, cu excep[ia celui prevdzut de art. 10 alin. (l) lit. br) C.proc.pen.
r)
.10
in
catzd,
a verificat, potrivit art. 264 alin. (3)
C.proc.pen., legalitatea 9i temeinicia actului de sesizare, nu poate fi considerat imparlial
601
277
Deci, apreciem cd un judecdtor care anterior numiriir) in aceast[ magistratur[ a efectuat in calitate de procuror orice act in legdturd cu o anumitd cauzd nu poate participa la judecarea unei cauze, nefiind satisfEcutd cerinfa impa4ialit5lii obiective a acestuia, intrucdt existd un caz de cumul de funcfii judiciare (acuzare gi judecatb). e)Judecdtorul esleincompatibil ajudecacauzatnfond, dacdasolulional propunerea de arestare prevenlivd ori de prelungire a arestdrii prevenlive tn cursul urmdririi penale. Scopul acestei incompatibilitdfi este acela de a nu permite judecdtorului care a dispus asupra ludrii sau prelungirii mdsurii arestdrii preventive in cursul urmdririi penale, exercit6nd atribu{ii similare judecdtorului de libertdfi din alte legislafii2r, sd participe la judecarea cauzei in fond, in vederea evitbrii cumulului de funcfii judiciare (instrucfie 9i judecatd). -Judecdtorul care aparticipat lajudecareapropunerii ludriisauprelungiriimdsurii arestdrii preventive. Legiuitorul romdn a apreciat cd judecdtorul care a solufionat in cursul urmdririi penale propunerea de arestare preventivd fie a invinuitului, fie a inculpatului, indiferent de solulia pe care a dispus-o (arestare, respingerea propunerii de arestare, cu sau fbrd dispunerea obligarii de a nu pdr[si localitatea sau [ara) nu poate participa ulterior lajudecata cauzei in fond. Tot astfel, judecdtorul care a solufionat o propunere de prelungire a mdsurii arestdrii preventive in cursul urmdririi penale, indiferent de solufia pe care a dispus-o (admiterea sau respingerea propunerii), nu poate participa ulterior lajudecata cauzei in fond. in schimb, judecdtorul care a solufionat in cursul urmdririi penale propunerea de arestare preventiv6 poate sd participe la solufionarea unei alte propuneri de arestare preventivd a aceluiagi invinuit sau inculpat intr-o altd cauzd,, a propunerii de prelungire a mdsurii arestdrii preventive, a cererilor de revocare, inlocuire sau incetare de drept a m[surii arest6rii preventive, respectiv de liberare provizorie sub controljudiciar saupe caufiune, in toate aceste ipotezejudecdtorul nepronunfAndu-se asupra fondului cauzei. Nu se poate constata, in aceste ipoteze, lipsa de impa4ialitate obiectivd a judecdtorului datorite cumulului de funclii judiciare. De asemenea, judecStorul care a solulionat o propunere de prelungire a mdsurii arestdrii preventive poate participa la solu{ionarea unei alte propuneri de prelungire a arestdrii preventive sau a cererilor de revocare, inlocuire sau incetare de drept a mdsurii arestdrii preventive, respectiv de liberare provizorie sub control judiciar sau
pe cau{iune.
A se vedea Regulamentul privind transferul gi detagarea judecdtorilor qi procurorilor, delegareajudecdtorilor, numireajudecitorilor gi procurorilor in alte func1ii de conducere, precum gi numirea judecitorilor in functia de procuror gi a procurorilor in func1ia de judecdtor, adoptat prin Hotirdrea C.S.M. nr.19312006 (M. Of. nr.329 din l2 aprilie 2006). 2)Astfel, in Franla exist6judecbtorul pentru libertili detenfie lejuge des libdrtes et de 9i Ia detention (a se vedea V. Dervieux, M. Benillouche, O. Bacheler, The french system, in M. Delmas-Marty, J.R. Spencer, European Criminal Procedures, op. cit., p.240,276-280); in Italia judec6torul pentru investigatii preliminare - giudice per le indaginini preliminari - (a se vedeaA. Perrodet, M. Chiavario, E. Ricci,The italian system, in M. Delmas-Marty, J.R. Spencer, European Criminal Procedures, op. cit., p. 355, 401-402).
r)
602
lege
277
in aceste din urmd caz;tni, apreciem cd fa!6 de natura analizei pe care o face judecdtorul (dacd existd suspiciuni rezonabile cu privire la sdvdrgirea unei infracfiuni, existenla la momentul dispunerii solu{iei a vreunui cazprevdzutde art. 148 C.proc.pen., caracterul necesar gi proporfional al mdsurii privative de libertate cu scopurile urmdrite, temeinicia cererilor de liberare provizorie sub control judiciar sau pe caufiune) nu se poate refine cd ar exista o aparenfd de lipsd de imparfialitate a acestuia. Judecdtorul se pronunf[ cu privire la aceste aspecte in func{ie de datele existente in dosar la momentul solulionirii cauzei, iar nu raportat la datele ce existau in dosar la momentul soluliondrii propunerii de arestare preventivd sau de prelungire a arestdrii preventive, anterior dispusi, apreciind pe baze noi legalitatea, temeinicia, necesitatea sau propor,tionalitatea acestor mdsuri. Dacd in dosarul de urmdrire penald nu a mai fost efectuat niciun act procesual sau procedural sau daci riscul de sustragere de la proceduri, de influenfare a martorilor, de distrugere a probelor nu mai exist6, dacd m[sura preventivd nu mai este proporfionald cu scopul urmdrit sau nu mai este necesarl pentru buna desfEgurare a urmlririi penale, judecitorul poate dispune revocarea, inlocuirea mdsurii arestdrii preventive sau respingerea cererii de prelungire a acesteia. Mai mult, nu se incalcd nici principiul separdrii funcfiilor judiciare, fa!6 de natura atribufiilor exercitate de
judecdtor.
- Judecdtorul care a parlicipat Iajudecareq recursului tmpotriva incheierii prin care s-a solulionat propunerea ludrii sau prelungirii mdsurii aresldrii preventive. Judecdtorul care a participat la judecarea recursului impotriva incheierii prin care s-a solufionat propunerea de arestare preventivd ori de prelungire a arestlrii preventive in cursul urmdririi penale, devine incompatibil sd judece acea cauz1 in fond, apel sau
in recurs. in schimb, judecdtorul care a participat
judecarea recursului impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea ori prelungirea mdsurii arestdrii preventive in cursul urm6ririi penale nu devine incompatibil sd judece un nou recurs, avdnd ca obiect o altd incheiere, prin care s-a dispus in aceeagi fazd de urmdrire penal6 cu privire la m[sura arestlrii preventive in aceeagi cauz6t\.
la
A se vedea I.C,C.J., Sectiile Unite, decizia nr.YIl/ 2007, (M. Of. nr.732 din 30 octombrie 2007). in motivarea acestei solutii instan{a suprem[ a ardtat c6: ,,in reglementarea dat6 <altor cauze de incompatibilitate>, prin art. 48 alin. (l) lit. a) din Codul de procedurd penalS se prevede, intre altele, cd <<judecdtorul este de asemenea incompatibil de a judeca, dac6 in cauza respectivd [...] a solufionat propunerea de arestare preventivd ori de prelungire a arestdrii preventive in cursul urmdririi penale>. Pe de altd parte, dispozifiile art. 38515 din titlul II al Codului de proceduri penal6, aplicabile gi in cazul judecdrii recursurilor in materia ludrii misurilor preventive, nu confin norme derogatorii, instanta sesizati cujudecarea unui recurs urmdnd a se pronunla asupra acestuia fie prin respingere, fie prin admiterea lui. Din aceastd reglementare de ansamblu reiese, fird echivoc, cd atunci c6nd instan{a solufioneazd recursul nu are de examinat fondul propunerii de arestare preventiv6 ori de prelungire a arestlrii preventive, ci se pronunJi asupra motivelor de casare invocate, astfel cum acestea sunt prevdzute in legea organicd. Or, ar fi de neconceput cajudecdtorii care au respins un recurs declarat impotriva unei incheieri privind misura arest[rii preventive, in cursul urmdririi penale, sd devind incompatibili a judeca
603
r)
277
-
Judecdtorul care a participat la judecarea cererilor de revocare, inlocuire sau tncetare de drept q mdsurii arestdrii prevenlive. Judecbtorii care in cursul urmdririi penale se pronunfd numai asupra cererilor de revocare, inlocuire sau incetare de drept a mdsurii arestdrii preventive, respectiv de liberare provizorie sub controljudiciar sau pe cau{iune, nu devin incompatibili sd judece cauza in fond. De lege ferenda se impune reglementarea instituliei judecitorului de libertifi, care sd aibd competenta de a se pronunfa asupra tuturor aspectelor referitoare la mlsurile preventive, ftrd ca ulterior sd poattr participa la judecarea cauzei in fond. f) Judecdtorul este incompatibil dacd afost reprezentqnt sau apdrdtor al vreuneia dintre pdrfi, expert sau martor. in vederea garanterii imparfialitnfii judecitorului, acesta nu poate participa lajudecata unei cauze in fond daci anterior a fost reprezentant sau ap6rdtor al vreuneia dintre pdrfi in czuza supusi judecIlii sau in altd cauzd. Rafiunea acestei incompatibilitdli este cd aceste persoane, prin activitatea lor, gi-au format o convingere sau gi-au manifestat o opinie, care prejudiciazd impa{ialitatea
judecbtoreascdr).
Apreciem c[ iudec[torul care a fost reprezentant sau apdrdtor al vreuneia dintre pe4i dintr-un dosar penal nu poate solufiona saujudeca niciun fel de cerere formulatd cu privire la cauza in care este implicati partea pe care a reprezentat-o sau asistat-o, aparenfa lipsei de imparfialitate obiectivl existdnd nu numai cu privire la judecarea cauzei in fond. Astfel, considerim c6 judectrtorul ce a fost reprezentant sau ap6rdtor al vreuneia dintre pdr{i dintr-un dosar penal nu poate, de exemplu, sd solufioneze o propunere de arestare preventivd, de prelungire a arestdrii preventive, o cerere de liberare provizorie sub control judiciar sau pe caufiune, o plAngere impotriva mlsurilor
asigurltorii etc.
Calitatea de martor in cauzd este, de asemenea, incompatibild cu aceea de judecdtor, intrucdt l-ar pune ulterior pe judecltor in posturaanalizei gi aprecierii propriei declaralii in stabilirea situaliei de fapt in spefa respectivd. La fel, calitatea de expert presupune cd acesta gi-a exprimat o opinie tehnic[ cu privire la un fapt sau o imprejurare de care depinde solutionarea cauzei, situatie ce este incompatibild cu exercitarea funcfiei de judecatd. g) Judecdlorul este incompatibil dacd existd imprejurdri din care rezultd cd este interesat sub orice formd, el, solul sau vreo rudd apropiatd. in doctrin62) s-a ar[tat ci sintagma ,,interesat sub orice form6" presupune existenfa unor imprejurdri de fapt ce trebuie ardtate in concret, gi nu generic, pentru a putea fi verificate 9i pentru a se aprecia cu ocazia solufiondrii cererii de abtinere sau de recuzare, dacd existl acestcaz
alti incheiere prin care s-a dispus asupra unei alte propuneri de prelungire a misurii arestdrii preventive gi pentru cE in acest caz, dat fiind caracterul periodic al
un nou recurs avAnd ca obiect o
verificirii mdsurii arestdrii preventive,
s-ar ajunge frecvent in situalia ca, la instanfele cu un numdr mai redus de judecdtori, sI nu existe la un moment dat posibilitatea de a se solufiona asemenea recursuri dec6t prin delegarea dejudecEtori de la alte instanfe, ceea ce ar fi inadnrisibil." r)A se vedea Tr. Pop, Drept procesual penal, Partea speciali, vol. II, op. cit., p.274. 2) A se vedea iy'. Volonciu, Al. Vasiliu, Codul de procedurd penald comentat, op. cit.,
p.205.
644
Dreptul la un tribunal independent 9i impartial, stabilit de lege
277
de incompatibilitate, nefiind posibild invocarea in abslracto a faptului ci judecdtorul

este interesat. $i acest caz de incompatibilitate privegte nu numai judecarea cauzei in fond, ci gi oricare cerere asupra cbreia se pronunt6 judecdtorul in leg[tur[ cu un dosar penal, in a c6rui solufionare este interesat el, soful sau vreo rudd apropiatI. Nu s-ar putea aprecia c[ este imparfial un judecitor care in cursul cercetiirii judec6-
toregti procedeazd, de exemplu, la judecarea unei cereri de ridicare a unei misuri asigurdtorii formulate de cdtre o persoand interesatd, in condiliile in care in privinla modului de solufionare a acestei cereri este interesat judecltorul, soful sau vreo rud6
apropiatd.
h) Alte cazuri de incompatibilitate reglementale de Codul de procedurd penald. Legiuitorul a reglementat in art. 48 alin. (l) lit. e)-i) 9i alin. (2) C.proc.pen., drept cazuri de incompatibilitate distincte, situaliile in care se considerd cI un judecdtor are sau ar putea sd aibl un interes sd judece o cauzd penald sau o cerere formulatd in legiturd cu o cauzd penal6. Astfel, exist6 o prezumlie de lipsb de imparfialitate a judecdtorului, intemeiat[ pe aparenfa existenfei unui interes in cauz6, dacd: - soful, ruda sau afinul siu, pdnd la gradul al IV-lea inclusiv, a efectuat acte de urm6rire penal6, a supravegheat urmirirea penald, a solufionat propunerea de arestare preventivd ori de prelungire a arestiirii preventive in cursul urmdririi penale; - judecitorul este sof, rudd sau afin, pdnd la gradul al IV-lea inclusiv, cu una dintre p[r!i sau cu avocatul ori mandatarul acesteia; - existd dugmlnie intre judecdtor, soful sau una dintre rudele sale, pdntr la gradul al IV-lea inclusiv, 9i una dintre ptrrfi, soful sau rudele acesteia, p6nd la gradul al III-lea inclusiv; - judecdtorul este tutore sau curator al uneia dintre p[r[i; - judecitorul a primit liberalitd{i de la una dintre pdr,ti, avocatul sau mandatarul
acesteia;
- soful, ruda sau afinul, pAni la gradul al lV-lea inclusiv, al judecdtorului ce participd judecarea la unei cauze in cdile de atac (ordinare sau extraordinare), a participat, ca judecitor sau procuror, lajudecarea aceleiagi catze.
i) Cazuri de incompalibilitate ce rezultd din prevederile art. 6 parag. /, Apreciem
c6, pe l6ngd aceste cazuri, existenfa unui interes in cauzd se referl la toate situaliile in care sunt dovedite fapte 9i imprejuriri ce dau nagtere unei suspiciuni rezonabile de naturd a justifica neincrederea in impa4ialitatea unui judecltor. Din aceasti perspective prezintd importanf6/ana!!1a:irypa4ialitelii judecdtorului care s-a pronunlat in materia percheziliei domiciliarE-sau a interceptdrii gi/sau inregistrdrii convorbirilor sau comunicafiilor, a localizdrii sau a urmdririi prin mijloace tehnice sau a instanlei care dispune arestarea invinuitului in cursul judecdlii, potrivit art.299 .proc.pen. sau extinderea procesului penal pentru alte fapte sau cu privile la alte persoane, in baza art. 336-337 C.proc.pen. Potrivit art. 100 C.proc.pen., dacljudecitorul apreciazd cd existd motive rezonabile pentru a se crede cd in imobilul in care se solicitd efectuarea percheziliei se gdsesc
605
->
277
probe in legdturi cu infracliunea pentru care a fost inceputd urmdrirea penal6, vreun obiect sau vreun inscris a cdrui existenfd sau definere este tbg6duitd de invinuit, bunuri oblinute sau primite ca urnare a comiterii infrac{iunii, admite cererea parchetului gi dispune efectuarea percheziliei. incheierea gi autorizafia de perchezilie trebuie sa conlind dispozilii concrete cu privire la temeiurile ce au stat labaza suspiciunii rezonabile cd in imobilul in care se solicitd efectuarea percheziliei se gdsesc probe in legdturd cu infracliunea pentru care a fost inceputd urmdrirea penald, obiectivele ce trebuie urmlrite ct ocazia efectudrii percheziliei (descrierea obiectelor ce trebuie cdutate, a spaliilor sau bunurilor care trebuie perchezi{ionate), care sd permitd un control asupra respectdrii dispoziliei instanfei. Potrivit art. 9lr-915 C.proc.pen. interceptarea gi/sau inregistrarea convorbirilor sau comunicafiilor, localizarea sau urmdrirea prin mijloace tehnice se dispune dacf, exist[ date ori indicii temeinice privind pregdtirea sau sdvdrgirea unei infracfiuni pentru care urmdrirea penald se efectueazd din oficiu gi care sunt determinate in art, 9ll alin. (2) C.proc.pen., iar mdsura este necesard pentru stabilirea situaliei de fapt sau dacd identificarea sau localizarea participanfilor la sdvirgirea infracliunii nu poate fi fbcutd prin alte mijloace ori cercetarea ar fi, altfel, mult intArziatd. incheierea gi autoriza{ia instanfei trebuie sd cuprindd: indiciile concrete qi faptele care justificd mdsura; motivele pentru care stabilirea situaliei de fapt sau identificarea ori localizarea participanlilor nu poate fi fbcutd prin alte mijloace ori cercetarea ar fi mult intdrziatl; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea 9i inregistrarea. Prin urmare, constatdm cd in ambele cazuri judecitorii efectueazd,o analizd. a materialului probator administrat gi apreciazd dacd in cauzd existd o suspiciune rezonabilS cu privire la sdvdrgirea unei infracliuni sau la pregdtirea sdvdrgirii unei infracliuni. Considerdm cd judecdtorii care au incuviinfat efectuarea percheziliei domiciliare,
interceptarea 9i/sau inregistrarea convorbirilor sau comunicatiilor, localizarea sau urmdrirea prin mijloace tehnice, au confirmat ordonanta procurorului prin care s-a dispus, in cazuri de urgenfd, mdsura de supraveghere tehnic6, sau cei care au prelungit autorizatia de interceptare gi/sau inregistrare,localizare ori urmdrire nu satisfac cerin(ele de imparfialitate obiectiv[ gi subiectivd prevbzute de art. 6 parag. I din Convenfia europeani, pentru a parlicipa lajudecarea cauzei.
Pe de o parte, respectarea principiului separdrii funcliilorjudiciare presupune ca in cadrul procesului penal judecdtorul ce exercitd funclia de instruclie in cursul urmdririi penale sd nu poatd participa la judecarea aceleiagi cauze. Astfel, judecdtorii care au emis autorizalia de perchezilie sau autorizafia de interceptare, inregistrare, localizare sau urm[rire nu satisfac cerinlele imparfialit5lii obiective pentru a participa la judecarea
cauzei (func{ia de judecatl).
Pe de altd parte, dezbaterea potrivit art. 64 alin. (2) C.proc.pen. a excluderii probelor nelegal sau neloial administrate ar fi lipsitd de utilitate, in condiliile in care
autorizatia de perchezi{ie sau autorizalia de interceptare, inregistrare, localizare sau urmdrire au fost dispuse, respectiv prelungite sau confirmate de acelagi judecdtor ce urmeazi a judeca cauza. Astfel, in fapt, aceste mijloace de probd vor fi avute in vedere
606
Dreptul la un tribunal independent 9i impa(ial, stabilit de
lege
277
intotdeauna de acestjudec[tor la pronuntarea hotdrArii. Credem cX toate aceste aspecte
justificd temerea rezonabild a inculpatului trimis in judecatd (a cdrui acuzalie este intemeiatd pe probele autorizate de cdtre judecdtor) cu privire la lipsa de impa(ialitate
judecatorului, existdnd aparen{a cI soluJionarea cauzei poate fi influenlatd de convingerile personale ale magistratului care a a:utorizat ingerinla in dreptul sdu la viafd privatd 9i la domiciliu. Prin urmare, opindm c[ judecdtorii care au incuviinfat efectuarea percheziliei domiciliare, a interceptdrii gi/sau inregistrdrii convorbirilor sau comunica(iilor, a localizdrii sau urmdririi prin mijloace tehnice, precum gi cei care au confirmat ordonanJa procurorului prin care s-a dispus, in cazuri de urgenfd, mdsura supravegherii tehnice, sau cei care au prelungit autorizafia de interceptare gi/sau inregistrare, localizare ori urmdrire, au obligafia de a se abline de lajudecarea cauzelor in care au dispus una dintre aceste m[suri sau a celor in care sunt utilizate probele obfinute prin dispunerea acestor mdsuri, in vederea garantdrii dreptului inculpatului la un proces echitabil. Totugi, judecdtorul care a statuat una dintre aceste mdsuri nu este incompatibil de a solufiona o propunere de luare a mdsurii arestdrii preventive sau de prelungire a acestei mdsuri, intrucdt in toate aceste ipoteze, pe de o parte, judecdtorul exercitd numai funclii de instruc{ie, similare judecdtorului de libertifi din alte iegisla{ii, iar, pe de altd parte, in aceastd fazd procesuald nu este incidentd institufia excluderii probelor nelegal sau neloial administrate. Institulia arestlrii preven[i-ve a invinuitului de cdtre instanfa de judecati vizeazd. ipotezainhacliunilor de a.raien]$pentru care legea prevede numai pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani. Pentru a dispune arestarea preventivd instanfa trebuie, pe de o parte, sd incheie un procesul-verbal de constatare a infracliunii de audienld, ce are natura juridicd a unui act de incepere a urmdririi penale fa{d de autorul infracliunii, care astfel dobAndegte calitatea de invinuit, gi, pe de altdparte, trebuie si constate cd sunt intrunite condiliile prevdzute de art. 146 C.proc.pen. Or, in aceastd situa1ie, ce se desprinde din interpretarea dispoziliilor art. 299 C.proc.pen., pe de o parte, instanla este in situalia de a exercita funcfia de acuzare in acelagi timp cu funcfia de judecat[, 9i, pe de altd parte, instanta eleryit6 !n 1c9lryi timp func{ia de acuzare prin inceperea urm6ririi penale, precum gi funclia de instruclie prin posibilitatea dispunerii arestdrii preventive a invinuitului. Rezult6, fbrd !@iu'-ce ne afldm intr-o incdlcare flagrantd a principiului separdrii funcliilorjudiciare, nefiind
subiectivd
a
satisfbcute exigenlele impa4ialitdlii obiective pentru ca instanla sd poati dispune arestarea preventivd a invinuitului.
$i in privinfa extinderilor se ridicd dubii serioase cu privire la imparlialitatea subiec-
tivd sau obiectivd a instanlei ce a hotdr6t mdsura, in cazul in care aceasta continud
judecarea cauzei. Extinderea procesului penal la alte fapte (art. 336 C.proc.pen.) presupune descoperirea in cursul judecAfi de date cu privire la sdvArgirea unei alte infracfiuni, ce are legdturd cu cea pentru care s-a formulat acuzalia penalb de c[tre procuror gi pentru
care inculpatul a fost trimis in judecatd. Extinderea procesului penal cu privire la

60'7
277
Dreptul la urr proces echitabil
alte persoane (arL.337 C.proc.pen.) presupune descoperirea in cursul judecdfii a unor date cu privire la participarea gi a unei alte persoane la sdvdrgirea infracliunii de care este acuzat inculpatul sau cu privire la sdvdrgirea unei noi infrac{iuni de cdtre o altii persoandin leg[turd cu cea de care e acll;zat inculpatul. in toate aceste cazuri, legiuitorul prevede cd, in situalia in care procurorul declarl cd pune in migcare acliunea penal6, instanfa dispune extinderea caddui procesual, modificind astfel obiectuljudec6lii, prin aducerea unei noi acuzalii penale cu privire la alte fapte sau persoane pentru care procurorul nu decisese trimiterea in judecatd, gi continudjudecata cu privire la aceste fapte sau persoane. Degi instanla nu se poate sesiza singuri gi aduce conflictul de drept penal in justilie, neavdnd aptitudinea funcfionald de a judeca fapte gi persoane privind infracfiuni revelate in cursul judecdlii, totugi extinderea obiectului judec[1ii a fost apreciatd ca fiind necesard pentru inldturarea unui formalisrn ce ar provoca o inutild intdrziere in solulionarea unei cauzer). Astfel, s-a arbtat c[ prin institulia extinderilor instanfa are posibilitatea sd se investeasci cu judecarea unor fapte noi sau a unor persoane noi realizdnd insd o insemnatd economie de timp gi o solufionare rapidE a caszei2t. Institufia extinderii procesului penal dispus[ de judecdtor, nu este intilniti in alte sisteme de drept, fiind creatia originald a legiuitorului din 1969, in vederea asigurdrii celeritdfii procesului penal. Aceastd creafie legislativd a avut ca surse de inspiralie institulia extinderii rechizitoriului, introdusd in Codul de procedurd penali Carol al Il-lea gi care era efectuatd numai de procuror doar pentru fapte noi, gi fa{6 de alte persoane dacd erau indeplinite urmdtoarele condifii3): r) sd existe o judecatd in primd persoanele sau faptele noi s[ fie in legiturd cu obiectuljudecllii; iir) sd nu instanfd; existe obligalia efectu[rii instrucfiei obligatorii; lv,) persoanele sau faptele noi sd nu fi fost anterior obiectul instruc{iei. Consider[m cd institufia extinderii procesului penal are un caracter criticabil, intrucAt lipsegte persoana acuzatd, in cazurile prevdzute de art. 336 gi art. 337 C.proc.pen., de garan{iile procesuale ale unei anchete efective efectuatd de procuror, ce reprezintd un veritabil drept al invinuitului sau inculpatului de a beneficia de o urmdrire penald pentru toate faptele de care este acuzat in scopul de a-gi putea formula aplrdri 9i de a-gi dovedi incd din fata acuzatorului nevinovdfia. in orice caz, av6nd in vedere ctr extinderea obiectului acuzaliei penale care este supus judecdfii este dispusl de cdtre instan{5, considerdm c6 judecdtorul care dispune extinderea nu mai satisface exigenfele imparlialitblii obiective cerute de art. 6 parag. I din Convenlia europeanI. B. Aspecte procedurale a) Ablinerea. Potrivit art. 50 alin. (2) C.proc.pen., de indatd ce a luat cuno$tinfd de existenla cazul,ui de incompatibilitate, judecdtorul este obligat si formuleze cerere de
lf
abginere.
A se vedea C. Bulai, Stadiul extinderilor, in V. Dongoroz 5.a., Explicalii teoretice ale Codului de procedurd penald romdn. Partea speciald, vol. I, Ed. Academiei, Bucuregti, 1916,p.183-184.
2)
r)
Ibidem.
r)
se vedea Tr.
Pop, Drept procesual penal. Partea speciali, vol. IV, op. cit., p.294-296.
608
lege
277
lntrucAtin aceastdmaterie chiargi aparen{ade lipsd de imparfialitate atrage inc[lcarea art. 6 parag. I din Conventia european[, judecdtorul trebuie sd formuleze cerere de ablinere at6t in cazul in care se afll in mod evident inh-o situalie de incompatibilitate, c6t gi in situafia in care considerd c6 in privinfa sa ar putea exista in mod rezonabil aparenta, pentru un observator exterior cauzei, cd nu se poate pronunja in mod imparfiai intr-o cauzi penald sau pe orice cerere formulatd in legdturl cu un dosar penal. Cu alte cuvinte, judecdtorul este obligat sd formuleze cerere de ablinere atunci c6nd apreciazd.
intreblrii. Cererea de ablinere se poate formula in scris sau oral, cu arbtarea cazului de incompatibilitate sau a situaliei care d[ nagtere unui dubiu cu privire la impa4ialitatea
cd impa(ialitatea sa (reali sau aparentd) poate fi pusd sub semnul
judecdtorului gi se adreseaz[ pregedintelui instanfei.

b) Recuzarea. in cazul in care judecStorul, a cirui impa4ialitate (reali sau aparentd) poate fi pus[ sub semnul inhebdrii, nu a fdcut declara{ie de ablinere, el poate fi.rectzat. Potrivit art. 5l alin. (l) C.proc.pen., cererea de recuzare poate fi formulatd de oricare dintre pdrli. Degi legea nu prevede, considerdm c6, in vederea asigurdrii unui proces echitabil presupune ce ca orice cauzd ce are ca obiect o acuzafie penald sd fie judecatd de urt judecitor impar{ial, precum gi principiul egalit[1ii arrnelor, gi procurorul poate formula
cerere de recvzare.
Principiul egalitdpii armelor se aplicd atAt in relafiile dintre pdrlile din cadrul unui proces penal, cAt gi in relafiile dintre acestea gi Ministerul Public, 9i implicd obligalia de a oferi fiecdrei p6rfi sau procurorului posibilitatea rezonabild de a prezenta cauza sa in condilii care si nu o plaseze intr-un net dezavantaj in raport cu adversarul sdu. Chiar dacd acest principiu este conceput ca o garanlie pentru proteclia drepturilor acuzatului,
asigurarea echilibrului efectiv gi concret intre drepturile acuzdrii gi cele ale apdr[rii presupune existenla gi a unei simetrii intre drepturile acuzatului gi competenlele atribuite procurorului. Or, nu ne putem afla in cadrul unui proces echitabil in situalia in care existd un caz de incompatibilitate a judecdtorului (de exemplu, existd date cd a primit liberalitdli de la inculpat sau cd este afinul uneia dintre pbrfi) sau a unor imprejuriri care dau nagtere
unui dubiu cu privire la imparlialitatea judecdtorului, iar procurorului ii este interzis sd supund dezbaterii lipsa de impa4ialitate a judecdtorului in fala altui complet. in aceastd situalie s-ar crea un dezavantaj net intre acvzate gi apdrare.
Cererea de recuzare se formuleazd de indatd ce partea sau pfocurorul a aflat despre existenfa cazului de incompatibilitate, oral sau in scris, cu arStarea pentru fiecare judecitor in parte a cazului de incompatibilitate invocat gi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzdrii. Neindicarea tuturor motivelor ce vizeazl lipsa de imparfialitate a judec[torului, cunoscute la momentul formuldrii unei cereri de rectrzare, atrage imposibilitatea invocdrii acestora intr-o nouS cerere. Legiuitorul a intenlionat sd evite, agadar, abuzul de drept procesual prin formularea unor cereri de recuzare in cascadd, pentru motive cunoscute de pdrfi sau de procuror incd de la data formul[rii primei cereri.
609
277
Cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecdtori care compun completul judecat6. de Astfel, este inadmisibil5 o cerere de recuzare: - in care nu se invocd niciun caz de incompatibilitate; - in care persoana ce a formulat cererea de recuzare refuzd s6 indice in fafa completului ce a fost recuzat motivele pe care se intemeiazi cererea de recuzare; in care se invoci motive generale de lipsd de impa(ialitate a instantei, fbrl a indica in mod specific cazul de incompatibilitate pentru fiecare judecdtor ce face parte din complet; - in care aceiagi judecdtori au fost recuzati pentru acelagi caz de incompatibilitate gi pentru temeiuri de fapt cunoscute la data formullrii unei cereri anterioare de recuzare care a fost respinsd; care vizeaze pe aUi judecdtori decdt pe cei care formeazd completul care solufioneazd cauza sau o intreagd seclie penald a unei instanle sau intreaga instanl6r) sau toate instanfele din Romdnia. Respingerea cererii ca inadmisibild se face chiar de completul in fala cdruia s-a formulat recuzarea. Astfel, este reglementat un filtru de admisibilitate in principiu al cererilor de recuzare, ce intrd chiar in competenfa judecdtorului recuzat, in vederea evitdrii abuzului de drept procesual2). Formularea cererii de recuzare inl5turd posibilitatea efectuirii vreunui act procesual sau dispunerii unei mdsuri in cauzd de judecdtorul recuzat.
Ca excepfie, potrivit
art.5l alin. (4) C.proc.pen., completul in fa{a cdruia

se
s-a
formulat tec:uzatea, cu participarea judecStorului recuzat,
pronun|6 asupra mdsurilor
preventlve. Curtea Constitulionald a apreciat3) cd dispozifiile art. 52 alin. (2) 9i (3) C.proc.pen satisfac exigenfele constitufionale, neaducdnd nicio atingere liberului acces la justilie gi nici dreptului pdrfilor la un proces echitabil. Astfel, s-a ardtat cd ,,reglementarea modului de formulare a cererilor de recuzare, realizatl, prin aceste texte de lege, are menirea de a asigura deplina rcalizare a drepturilor constitulionale invocate. Stabilind cd, cererea de recuzare poate privi numai pe acei judecdtori care compun completul de judecald, precum gi faptul c[ este inadmisibil[ tectJzarea aceleiagi persoane pentru acelasi caz de incompatibilitate Si pentru temeiuri defapt cunoscute la dataformuldrii unei cereri anterioare de recuzare, legiuitorul a avut in vedere limitarea abuzului de drept gi a posibilitdlilor de tergiversare a solu{iondrii cauzelor, in deplind concordanlI cu cerin{ele dreptului la un proces echitabil. De altfel, reglementarea procedurii de solulionare a cererilor de recuzare, in ansamblu, reflecti preocuparea legiuitorului
A se vedea in acest sens LC.C.J., Completul de 9 judecdtori, decizia nr. 20412007,disponibili pe site-ul www.scj.ro. 2) in acela$i sens, a se vedea Gh. Maleuf, Modificdrile aduse p6rlii generale a Codului de procedurdpenaldprin Legea nr.35612006 9i prin O.U.G nr.6012006.Virtuale elemente progresiste sau o veritabild intoarcere spre trecut?, in C.D.P. nr.3/2006, p. I 14. 3) A se vedea Plenul Cu4ii Constitufionale, Decizia nr. 198/2007 (M. Of. nr. 1035 din l7 aprilie 2007).
r)
610
Dreptul la un tribunal independent gi impa(ial, stabilit de lege
277
pentru asigurarea celeritefii acestei proceduri, respectiv pentm solulionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, prin impiedicarea tergiversdrii acestora, corespunz6tor cerinfelor impuse de art.2l din Legea fundamentalS. Nu pot fi refinute nici susfinerile privind incdlcarea, prin aceleagi texte de lege, a prevederilor art. l6 din Constitulie privind egalitatea in drepturi, deoarece art. 5l alin. (2) qi (3) din Codul de procedurd penala se aplic6 in mod egal tuturor persoanelor aflate in ipoteza normei, fbrd nicio discriminare pe criterii arbitrare." c\ Procedura de soluyionare a cererii de ablinere sau de recuzare. Potrivit art. 98 alin. (2) 9i (a) din Regulamentul de organizare interioard a instanlelor judecdtoregti, abfinerea sau recuzarea judec[torului se solutioneazi de completul cu numdrul imediat urmdtor, care judecd in materie penall. Dac[ nu existi decAt un singur complet de judecatii, abfinerea sau recuzarea vor fi solufionate de completul imediat urmitor, indiferent de materia in care judec6. Declaralia de ablinere sau cererea de recuzare se judecd de complete constituite in compunerea prevdzutdde lege pentru solulionarea catzei in care a intervenit incidentul procedural, respectiv in compunerea de un judecdtor in cauzele in primd instanld, de doijudecdtori in apel gi de treijudecltori in recursr). in sinralia in care ablinerea sau recuzarea se referd la o parte din membrii completului de judecatd, solufionarea acestora se va face de cdtre un complet constituit din membrii completului care nu sunt vizafi de ablinere sau de rccuzare gi din judecdtorul sau judecdtorii stabilifi prin planificarea de permanenld. Cdnd pentru solu{ionarea ablinerii sau a recuzdrii nu se poate alcdtui completul, ablinerea sau recuzarea se solufioneazd de instanla ierarhic superioard. Recuzarea completului chemat sd decidd asupra recuzdrii este inadmisibil5. Judecarea cererii de abfinere sau de recuzare se face in gedinfa secretd, fErd participarea celui care declard cd se abline sau care este recuzat, in situalia in carejudecata are loc in gedinfd publicd, sancfiunea aplicabild este nulitatea relativd, dacd sunt satisftcute exigen{ele art. 197 alin. (l) qi (a) C.proc.pen. Examinarea declaraliei de ablinere sau a cererii de recuzare se face de indat[, ascult6ndu-se procurorul cdnd participarea lui la judecatd este obligatorie, iar dac[ se consider[ necesar, gi p6r!ile, precum gi persoana care se abfine sau a cdrei recuzare se cere. Solufiondnd cererea de ab(inere, completul legal investit dispune fie respingerea cererii ca nefondatd, fie admiterea cererii. in cazul respingerii ablinerii sau recuzdrii, judecdtorul care s-a abfinut sau a fost recuzat continud judecarea cauzei. in caz de admitere a ablinerii sau a recuzdrii, completul ce a judecat ab{inerea sau recuzarea trebuie sd stabileascd in ce misurd actele indeplinite ori m[surile dispuse se menJin. Legiuitorul prezumS relativ cd incompatibilitatea judecdtorului poate afecta
valabilitatea actelor sau a m[surilor procesuale dispuse, ldsdnd insl la latitudinea judecdtorului care solu{ioneazdcererea de ablinere sau recuzare de a stabili in concreto dacd anumite acte sau mdsuri pot fi menfinute. Aceasta presupune ca, dupi stabilirea
l)
se vedea LC.C.J.,
Secliile Unite, decizianr.69/2007, disponibild pe site-ul www.scj.ro.

611
277
existenlei cazului de incompatibilitate, judecdtorul sd analizeze fiecare act indeplinit sau misuri dispusd de judecdtorul incompatibil. Dacd prin incheierea pronunlatd se dispune doar cu privire la admiterea cererii, fdrd nicio menfiune cu privire la actele
procesuale sau la mdsurile care se menfin, apreciem cd toate acestea sunt desfiinlate de drept, ca unnare a dispunerii lor de cdtre un judecdtor incompatibil. Lipsa din minuta hotiirdrii de admitere a abfinerii sau recuzdrii a rnen{iunii cu privire la menlinerea actelor indeplinite sau mdsurilor dispuse, nu poate fi suplinitd printr-o incheiere ulterioard de indreptare a erorii materiale sau de inldturare a unei omisiuni vldite, nefiind satisftcute condiliile prevdzute de art. 195 gi art. 196 C.proc.pen. incheierea prin care s-a admis sau s-a respins ablinerea, ca gi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei cdi de atac. Per a contrario, incheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este supusd apelului, respectiv recursului, odatl cu fondulr).
aceast[ privinfi Curtea Constitulionald a ardtat c5: ,,dispozi[irle art. 52 alin. (6) din Codul de procedurd penald nu sunt contrare art. 125 din Constitulie, ci in deplini concordanfd cu acestea. in alin. (3) al art. 125 din Constitulie se prevede: <Competenfa gi procedura de judecatii sunt stabilite de lege>. in acest sens dispozi(iile constitulionale ale art. 128 prevdd cd: <impotriva hotdrArilor judecdtoregti, pdrlile interesate gi Ministerul Public pot exercita cdile de atac, in condifiile legii). Prin urmare, este atributul legiuitorului sd stabileascdatdt ciile de atac, cdt gi condiliile exercit?irii acestora. Faptul cd incheierea de gedinfd prin care s-a admis sau s-a respins ablinerea,
in
precum gi cea prin care s-a admis recuzarea nu sunt supuse separat niciunei cdi de atac, nu aduce atingere garant6rii constitufionale a dreptului la apdrare sau a posibilitilii de a se folosi cdile de atac stabilite de legea procedurald. Lipsa reglementdrii privind exercitarea unei cdi de atac impotriva unor atare incheieri se justifici prin nevoia de a se evita tergiversarea inutild a solufiondrii fondului cauzei. (...) Curtea constatd cd nu sunt incdlcate nici prevederile art. 2 din Protocolul adilional nr. 7 la Convenlia pentru apdrarea drepturilor omului gi a libertdlilor fundamentale, deoarece acestea se referd la situaliile in care instanfa de judecatd a pronunfat o hot[rdre de condamnare; or, in speld, incheierea de gedinfd privind respingerea cererii de recuzare a unui membru al completului de judecat[ aparline categoriei de incheieri date in cursul judecitii, prin care instanla de judecat[ solufioneazd chestiuni prealabile judeclrii fondului cavzei ;' DupI admiterea cererii de ablinere sau de recuzate, dosarul se repartizeazd completului urmdtor celui care a solulionat incidentul procedural sau, dacd nu existd un asemenea complet, cauza va fi judecatd de completul care a solufionat incidentul procedural, in situalia in care admiterea cererii de ab{inere sau de recuzare avizat pe unul dintre membrii completului de apel sau de recurs, completul de judecatd constituit in vederea solufiondrii incidentului procedural va plstra cauza pentrujudecatd. DacI
se vedea in acest sens I.C.C.J., Completul de 9 judecdtori, decizia nr. 27412005,disponibild pe site-ul www.scj.ro.
r)A
612
lege
278
judecata se amane, la termenul urmltor constituirea completului se face cu judecltorul de permanenfd planificat pentru acea zi. 278. Strlmutarea. Cdnd nu existd garanfii de impa(ialitate (reald sau aparentd) cu la judecarea unei cauze in privin{a niciunuia dintre judecltorii unei instan}e, se poate dispune strdmutarea caszei la o alt6 instanld de acelagi grad in vederea respectdrii dreptului la un proces echitabil. Strdmutarea judecdrii unei cauze aflate pe rolul inaltei Curli de Casalie gi Justifie, Secfia penald este inadmisibilI, intruc6t nicio altb instanfi din fard nu ests egal6 in grad cu aceasti instanptl. A. Cazuri. Judecarea unei cauze se strimutd de la instan{a competentd teritorial la o altd instanfd egald in grad, in urmdtoarele cazuri:
referire
a) Cdnd impa4ialitatea judecitorilor ar putea fi gtirbitd datoritd imprejurdrilor cauze| dugmdniilor locale sau calitdfii pd4ilor, in acest caz trebuie ca tofijudecltorii unei instanfe s[ se afle in mod evident intr-o situa{ie de incompatibilitate sau in privinfa acestora sd existe in mod rezonabil aparenla, pentru un observator exterior cauzei, cd nu se pot pronun{a in mod imparlial intr-o cauzd penali sau in legdturd cu orice cerere forrnulati intr-un un dosar penal. Lipsa de impa(ialitate trebuie sI rezulte din imprejurdrile de fapt sau de drept ale cauzei, din relafiile de animozitate, de dugmdnie, ce pot exista pe plan local intre judecdtorii unei instanle gi o parte din proces sau procurori, calitdlile pd4ilor (de pilda, oameni politici cu o influenll notorie intr-o comunitate local6, ce pot atrage o aparenfd de lipsl de impar[ialitate a judecdtorilor); b) Cdnd existd pericolul de tulburare a ordinii publice. Cdnd natura infrac{iunii de care este acuzat inculpatul, consecintele pe care aceasta le-ar fi produs, numdrul mare de perfi vdtdmate din aceeagi arie geografici ar putea produce o tulburare a ordinii publice, se impune strdmutarea judecdrii cauzei; c) CAnd una dintre p[r!i are o rud[ sau un afin, pdnd la gradul al IV-lea inclusiv, printre judecdtorii sau procurorii, asistentii judiciari sau grefierii instanlei. Reglementarea recenti a acestui caz de strdmutare extinde, in mod nejustificat, sfera cazurilor in care se poate dispune strdmutarea intemeiatd pe existenfa unei suspiciuni cu privire la lipsa de imparlialitate a unei intregi instanfe cAnd una din pdrfi are o rudd sau un afin, pAnd la gradul al IV-lea inclusiv, printre judecdtorii sau procurorii, asistenfii judiciari
sau grefi erii instanfei.
Nu s-ar putea in nicio situalie imagina cd un observator exterior ar crede in mod rezonabil cd existen(a unei relafii de rudenie sau afinitate intre o parte dintr-o cauzd penalE gi un grefier (chiar gi de la altd seclie dec6t cea penal6) sau asistentjudiciar (ce participd, cu vot consultativ, numai la solulionarea in primd instan{d a cauzelor privind conflictele de muncd gi asigurdri sociale) al unei instanfe ar putea conduce la un dubiu cu privire la impa4ialitatea tuturor judecdtorilor unei instanle intr-un proces penal. Din moment ce reglementarea actuald a procedurii strdmutlrii permite, astfel cum vom arlta mai jos, schimbarea in mod cu totul arbitrar a instanlei competente potrivit
r)
se vedea
in acest sens I.C.C.J., seclia penal6, incheierea nr. 1696/2007, disponibild pe

613
site-ul www.scj.ro.
278
Dreptul [a un proces echitabil
legii sd judece o cauzd penal6, reglementarea acestui caz de strdmutare are in fapt ca efect o accentuare a caracterului neconven{ional al acestei proceduri, prin extinderea numdrului de cazuri in care poate interveni o astfel de schimbare. De lege ferenda se impune abrogarea acestui caz de strdmutare care creeazd,, in mod nejustificat, o prorogare de competenfd teritoriald.
B. Aspecte procedurale. a) Titularii cererii de strdmutare. in cursul judecdlii strdmutarea poate fi cerutd de partea interesatd, de procuror sau de ministrul justifiei. Credem cd ingerinla ministrului justifiei in procedura strdmutdrii este nejustificatd. Av6ndinvedere cbpresupune oanalizd, chiargi sumar6, de c[treministruaimprejuririlor de fapt gi de drept existente intr-o cauzl penald aflat[ pe rolul instanfelor, aceasti procedurd poate ahage prin ea insdgi suspiciuni de lipsd de impa4ialitate a instanfei la care se dispune str6mutarea cavzei, ca unnare a cererii formulate de cdtre ministru. De legeferenda ar trebui inlIturatd posibilitatea ministrului justi{iei de a formula o cerere de strimutare ajudecdrii unei cauze penale. b) Judecarea cererii de slrdmutare. Cerereade str5mutare se adreseazd inaltei Cu4i de Casafie gi Justilie 9i trebuie motivatS. inscrisurile pe care se sprijind cererea trebuie ata$ate la aceasta, c6nd sunt de{inute de partea care cere strimutarea. Completul din cadrul instantei supreme c[ruia i-a fost repartizatd aleatoriu solu{ionarea cererii, dacd apreciazd cd este necesar, poate dispune suspendareajudecdrii cauzei a c5rei strdmutare este cerutd. Solufionarea cererii de strdmutare presupune efectuarea de demersuri in vederea str6ngerii de informa{ii cu privire la existenfa cauzei de strdmutare necesare pronun{drii unei hotdrAri in cauzd. Astfel, potrivit art. 57 C.proc.pen,, pregedintele inaltei Curfi de Casalie gi Justilie cere, pentru l6murirea instanfei, informatii de la pregedintele instanfei ierarhic superioare celei la care se afli cauza a cdrei strlmutare se cere, comunicdndu-i totodatd termenul fixat pentru judecarea cererii de strdmutare. Cdnd inalta Curte de Casalie gi Justifie este instanJa ierarhic superioar6, informafiile se cer Ministerului Justiliei.
Apreciem ci participarea Ministerului Justifiei in aceasti procedurd nu este justificatd, neexistdnd niciun motiv pentru care un organ central al puterii executive s[ efectueze cercetdri in scopul strdngerii de informafii cu privire la imparlialitatea (reald sau aparentl) a judecdtorilor unei curli de apel pe rolul cdreia se afl6 cauza a cdret strlmutare se cere. De lege ferenda ar trebui abrogatd gi aceastd prevedere legald ce di posibilitatea participdrii Ministerului Justifiei in cadrul procedurii de strimutare, reglementdndu-se transferul acestei competenfe in procedura de informare cdtre C.S.M,, care este garantul independenlei 9i impa(ialitdtii justiliei. Curtea ConstitulionalS a statuatr) cd ,,dispoziliile legale privitoare la procedura de informare a inaltei Curfi de Casa{ie gi Justifie, in vederea solufiondrii cererii de
r) A se vedea Plenul Curfii Constitufionale, Decizia nr. 528/2005 22 noiembrie 2005).
(M. Of. nr. 1037 din
6t4
lege
278
strdmutare a judecdrii cauzei penale, nu numai cd nu aduc atingere dreptului la apdrare sau dreptului inculpatului la un proces echitabil, dar sunt destinate sI asigure condiliile pentru exercitarea deplinb a acestor drepturi, permilind instanlei ldmurirea asupra motivelor gi temeiniciei cererii de strimutare. Informafiile ob{inute in cadrul acestei proceduri nu privesc solulionarea in fond a procesului penal, astfel incdt faptul cd nu sunt accesibile pd4ilor nu este de naturd sd aducd atingere acestor drepturi." Pregedintele instanlei ierarhic superioare celei la care se afld cauza ia mdsuri pentru incunogtinlarea pirfilor despre introducerea cererii de strdmutare, despre termenul fixat pentru soluJionarea acesteia, cu menliunea cd p64ile pot trimite memorii gi se pot prezenta la termenul fixat pentru solufionarea cererii. in informaliile trimise inaltei CurJi de Casafie gi Justilie trebuie fbcutl menfiune expresd despre efectuarea incunogtinldrilor, atagdndu-se gi dovezile de comunicare a acestora. in cazul in care instanfa supremd este instanla ierarhic superioard celei la care se afld cauza (in ipoteza solicitdrii strdmut[rii judecdrii cauzei aflate in fafa unei cur]i de apel), informarea trebuie efectuatd de insdgi inalta Curte de CasaJie gi Justilie. CAnd in cauzaacdreistrf,mutare se cere suntinculpafi arestali preventiv, pregedintele completului care judecd cererea de strdmutare dispune desemnarea unui apdritor din oficiu, in cantJin care nu existd apdrator ales sau acesta nu se prezinti. Examinarea cererii de strdmutare se face in gedinld public6, cu ascultarea concluziilor pS4ilor care sunt prezente. Garanlia publicitalii gi oralitdfii procedurii in aceastd materie nu este justificatd. inalta Curte de Casalie gi Justilie dispune, prin incheiere, admiterea sau respingerea cererii. tncheierea este definitiv[, nefiind supusd niciunei cdi ordinare sau extraordinare
de atac.
in situalia in care gdsegte cererea intemeiatI, instanfa suprem6 dispune str[mutarea judecdrii cauzei, hotdrdndu-se totodatd in ce mdsurd se men{in actele indeplinite in fala
instanlei de la care s-a strdmutat cauza.
Apreciem cf, reglementareaart.60 C.proc.pen. ce permite inaltei Curli de Casalie si str[mute judecarea cauzei in mod arbitrar la orice instanfd de pe teritoriul Romdniei, egal6 in grad cu cea de la care este strdmutatd, cauza, trebuie privitd cu circumspectie prin raportare la exigenlele art. 6 parcg. I din ConvenJia europeand, intrucdt instanfa la care urmeazd a se trimite cauza prin prorogare de competenfd teritoriald nu s-ar putea susline cd este stabiliti printr-o lege previzibild. Este adevdrat cd strdmutarea se face la una din instantele stabilite prin Legea nr.30412004. Cu toate acestea, exigenJele Curtii Europene privind indeplinirea condiliei de ,,tribunal instituit prin lege" nu privesc numai modul de stabilire a instanlei, ci gi regulile de competen{[ gi procedura de judecatS. Prin urmare, existenta unei competenfe clar stabilite de lege este o componentd a indeplinirii exigenfelor Conventiei europene cu privire la notiunea de tribunal instituit prin lege. Raportarea la competen{i privegte atdt aspectul material, cAt gi cel teritorial. Agadar, competenla teritoriald a unei instanfe trebuie s6 fie prevdzutd printr-o dispozilie legald previzibilS 9i accesibili.
gi Justilie
615
278
Or, din mornent ce inalta Curte de Casafie gi Justifie poate strdmuta judecarea
cauzei la orice instanfd de acelagi grad, inseamnd cd in acest caz competenla nu mai este stabilitd prin lege, ci prin voinfa puterii judecdtoregti.
teritoriali
De lege ferenda ar trebui reglementate expres gi strict criteriile inbaza cdrora este
determinatd sfera instanfelor la care inalta Curte de Casa{ie gi Justilie arputea sd dispunl strdmutarea unei cauze penale. De exemplu, strdmutarea judeclrii cauzei la instantele limitrofe sau la cele stabilite in mod aleatoriu printr-un program informatic. Dispundnd strtrmutarea, instanfa supremd poate menline unul sau mai multe dintre actele procesuale indeplinite de instanfa de la care se strimutd cauza sau poate desfiin{a toate aceste acte. Admiterea strbmutdrii nu aduce nicio atingere actelor efectuate in cursul urmdririi penale, dispozifia din art. 60 alin. (2) C.proc.pen. referindu-se numai la actele indeplinite in fafa instantei, ceea ce este explicabil, fiindci ceea ce se strdmutl este numai judecata cauzei penale. Astfel, dacS prin acelagi rechizitoriu s-a dispus atdt scoaterea de sub urm[rire penall a unui invinuit, cit gi trimiterea in judecatd a unui inculpat, strdmutarea cauzei penale privind pe inculpatul trimis in judecatd nu produce efecte asupra solutiei de scoatere de sub urmdrire penald. Ca atare, in cazul in care impotriva soluJiei de scoatere de sub urmirire penald persoana vdtdmati formuleazd pldngere in temeiul art. 278t C.proc.pen., competenla de judecatl a pl6ngerii aparline instanfei cireia i-ar reveni, potrivit legii, competenta si judece ca'uza in primd instanf[, sesizatd inilial prin rechizitoriu, iar nu instanfei la care s-a strdmutat judecarea cauzei privind pe inculpatul trimis in judecatii.tr Dacd instanta la care se aflb ca'Jza a cdrei str[mutare se cere a procedat intre timp la judecarea cauzei, hotdrArea pronuntat6 este desfiin1at6, de drept, prin efectul admiterii cererii de strdmutare. Acest efect prevaleazd asupra dispozifiei de menfinere a actelor indeplinite, intrucdt, din interpretarea sistematicd a prevederii alin. (2) in raport cu cea cuprinsd in alin. (4) a art. 60 C.proc.pen., rczultA cI menfinerea actelor are loc numai atunci cdnd judecarea cauzei nu a fost finalizatd prin pronunfarea unei hotSrdri judecdtoregti, pentru cdincaz contrar ar fi anulat efectul str[mutdrii. in consecinld, dacd instanla la care se afl6 cauza a cdrei str[mutare se cere a procedat intre timp la judecarea cavzei, impotriva hotdrdrii pronunfate de aceasta fiind declarat recurs, prin efectul admiterii cererii de strdmutare hotdrdrea este desfiintati, acest efect prevaldnd asupra dispoziliei de menJinere a actelor indeplinite, cuprinsd in incheierea de admitere a cererii de strimutare2). incheierea prin care se dispune strimutarea trebuie motivatI, fiind astfel necesar6
indicarea in concret a considerentelor pentru care au fost refinute sau nu vreunul dintre temeiurile prevdzute de art. 55 C,proc.pen., precum gi motivele pentru care a fost strdmutatd catza la o anumitd instanfd gi cele privind menfinerea sau desfiintarea
actelor efectuate de instan{a de la care se strdmute cauza.
A se vedea, in acest sens, I.C.C.J., sectia penald, incheierea nr.359212006, disponibild pe site-ul www.scj.ro. 2) A se vedea, in acest sens, I.C.C.J., secfia penal6, incheierea nr. 2272/ 2006, disponibilI pe site-ul www.scj.ro.
616
r)
lege
279
in cazul in care se dispune strdmutarea cauzei, instanfa la care se strlmutd este ingtiinlati, de indat6, despre admiterea cererii de strdmutare. O noud cerere de strdmutare a cauzei intemeiatii pe aceleagi motive sau pe motive
neinvocate de pdrfi sau de procuror in cerere, dar cunoscute inaltei Curti de Casafie gi Justilie la solufionarea cererii anterioare ca unnare a procedurii de informare, este inadmisibiltr.
In situafia in care se descoperd imprejurdri necunoscute de instanfa supremd la momentul solulionirii cererii anterioare sau ivite dupd momentul solufionirii acesteia, poate fi formulatl o noud cerere de strimutare. Apreciem criticabild prevederea din art. 57 alin. (3) C.proc.pen. potrivit cdreia cererea de informafii este facultativd in cazul introducerii unei noi cereri de strimutare cu privire la aceeagi cauzd. intruc6t o noul cerere de shimutare este admisibild numai dacd sunt invocate imprejurlri necunoscute de inalta Curte de Casa{ie gi Justi{ie la momentul solutiondrii cererii anterioare sau ivite dupd momentul solufiondrii acesteia, apreciem ci o noul procedurd de informare ar fi absolut necesard. Neefectuarea procedurii informdrii, prin raportare la caracterul facultativ al acesteia, ar conduce la un grad mare de arbihariu in solufionarea cererii de strdmutare. De legeferenda ar trebui reglementat caracterul obligatoriu al informdrii ori de cdte
ori o cerere de shdmutare este admisibil6r).
279. Alte cazuri in care se poate dispune desemnarea unei alte instanfe, decAt teritorial, pentru judecarea unei cauze penale. Codul de procedurd penald prevede doud cazuri in care instanfele judecltoregti pot desemna alte instanfe egale in grad cu instanla sesizatd, dar din altd circumscripfie teritorial[, sd judece ca:uza, in cursul solufiondrii unor incidente procedurale sau a unor cereri ale procurorului, in veder"a respectdrii dreptului la un proces echitabil. a) In materia recuzdrii. Potrivit art. 52 alin. (5) C.proc.pen., cdnd admiterea cererii de ablinere sau recuzare a fost dispusd de instanfa ierarhic superioard gi din cauza abfinerii sau recuz[rii nu se poate alcdtui completul de judecatd la instanfa competentd s6 solufioneze cauza, instanla ierarhic superioard desemneazd pentrujudecarea cauzei o instanfd egal6 in grad cu instanla in fafa cdreia s-a formulat abginerea sau recuzarea. De lege lata apreciem c[ reglementarea cuprinsl in art. 52 alin. (5) C,proc.pen., ce permite instan{ei ierarhic superioare sd desemneze pentru judecarea cauzei in mod arbitrar orice instantd de pe teritoriul RomAniei, egal6 in grad cu cea in fafa cdreia s-a formulat ablinerea sau recuzarea, trebuie priviti cu circumspecfie prin raportare la cerinfele art. 6 parag. I din Convenfia europeand, intrucdt instanfa la care urmeazl a se trimite cauza prin prorogare de competenfi teritoriald nu s-ar putea sustine ci este
cea competenti
stabiliti printr-o lege previzibili.

b\ Desemnarea altei instanle penlru judecarea cauzei. Potrivit art. 6lr C.proc.pen., procurorul care efectueazb sau supravegheaz[ urmlrirea penali poate cere tnaltei Cu4i de Casalie 9i Justifie si desemneze o instanfi egal6 in grad cu cea cilreia i-ar reveni competenta sd judece cauza in primd instanlL, care si fie sesizatd in cazul in care se va emite rechizitoriul, dac[ existd dovezi din care sd rezulte vreunul din cazurile in care potrivit art. 55 alin. (l) se poate dispune strdmutarea unei cauze penale.
l)
4
in acelagi
sens,
L Neagu. Drept procesual penal. Partea generald, op. cit., p.352-353.

617
279
Introducerea acestei institulii prin art. I pct. 35 din Legea nr.35612006 reprezintd o crealie juridica regretabild a legiuitorului romdn, care dovedegte incd o dati cd nu manifestd nicio preocupare in scopul garantdrii respectdrii principiului impa(ialitdlii procurorului,prevdztt de art. 62 alin. (2) din Legea nr.30412004.
Conform art.6lt C.proc.pen., procurorul ar avea posibilitatea ca in orice moment al urmdririi penale sd solicite inaltei Curfi de Casafie 9i Justifie sd desemneze o instanld egalS in grad cu cea cdreia i-ar reveni competenfa sd judece cauza in prim[ instanld. Astfel, degi urmdrirea penald nu este frnalizatd, iar procurorul are obligalia de a administra atdt probe in acuzare, cdt gi probe in apdrare in vederea stabilirii adevdrului judiciar in cauzd, solicitarea efectuatd in temeiul art. 6lr C.proc.pen. echivaleaz6 cu o veritabild notificare referitoare la o viitoare trimitere in judecat[ a invinuitului sau inculpatului, inainte ca toate probele sd fi fost administrate sau inainte ca toate apdrdrile acuzatului sd fi fost analizate. in plus, apreciem ci reglementarea competenlei exclusive a procurorului de a formula cererea pentru desemnarea unei alte instanfe incd din faza de urmdrire penald, pentru aceleagi motive pentru care se poate solicitata strdmutarea judecdrii cauzei, reprezintd o incdlcare a principiului egalitEtii armelor garantat de art. 6 parag, I din Convenfia europeand, prin excluderea posibilitdlii invinuitului sau inculpatului de a avea acces la aceastd institulie ce ar trebui sd constituie, in fapt, un remediu procesual instituit in scopul garantdrii imparlialitlfii instanlei. inalta Curte de Casalie gi Justilie solufioneazd cererea in camera de consiliu, in termen de 15 zile, putdnd dispune prin incheiere motivatd fie respingerea cererii, fie admiterea cererii gi desemnarea unei instante egale in grad cu cea clreia i-ar reveni competenfa sd judece cauza in prim6 instanld, care s[ fie sesizatd in situalia in care se va emite rechizitoriul, $i in aceastd materie, ca gi la strdmutare, considerdm cd instanla desemnatd de inalta Curte de Casalie gi Justilie sd judece cauza nu satisface exigen{ele art. 6 parag. I din Convenlia europeand. incheierea prin care inalta Curte de Casalie gi Justilie solufioneazd cererea nu este supusd niciunei cii ordinare sau extraordinare de atac. Dacd dupd respingerea cererii se descoperd imprejurdri necunoscute de instanla supremd la momentul solulionirii cererii anterioare sau ivite dupd momentul solufiondrii acesteia, procurorul poate formula o noud cerere avdnd ca obiect desemnarea altei
instanfe pentru
judecareacauzei.
dreptului de acces la un ,,tfibunal'1in procedura prevlzuti \'...-_,-, de art. 278r C.proc.pen. "'
2.3. Garantarea
280. Analiza conformitdlii cu dispoziliile art. 6 parag. I din Convenlia europeand a dispoziliilor art. 278t alin. (1) C,proc.pen. 281. Analiza conformitdlii cu dispo-
r.z/_,..
ziliile art. 6 parag. I din Convenlia europeand a caracterului limitativ al soluliilor prevdzute de art. 278t alin. (8) C.proc.pen. Institutia pldngerii in fafa instanlei impotriva rezoluliilor sau ordonanfelor procurorului de neurmdrire sau netrimitere in judecatd, introdus6 in Codul de procedurd
618
Dreptul la un tribunal independent gi impa4ial, stabilit de
lege
vii
280 dezbateri in
penala prin articolul
I pct.
168 din Legea nr. 28112003D, a suscitat
doctrina 9i jurisprudenfd. Neclaritatea gi caracterul eliptic al reglementlrii au condus la pronunfarea multor solulii contradictorii. Din punct de vedere al analizei dreptului de acces la instanfS, prezintd importanfd urmitoarele doud aspecte: l. analiza conformitdfii cu dispoziliile art. 6 parag. I a prevederilor art.278t alin. (l) C.proc.pen., prin care a fost limitati formularea pldngerii numai la anumite acte ale procurorului;2. analiza conformitdlii cu dispoziliile art. 6 parag. 1 a caracterului limitativ al soluliilor prevdzute de art.278t alin. (8) C.proc.pen.
conformitifii cu dispozifiile art. 6 parag. 1 din Convenfia europeantr a dispozifiilor art.278t alin. (1) C.proc.pen, Potrivit art.2781alin. (l) C.proc.pen.: ,,dupd respingerea plAngerii ldcute conform art. 275-278 impotriva rezoluliei de neincepere a urmdririi penale sau a ordonantei ori, dupd caz, a rezoluliei de clasare, de scoatere de sub urmdrire penalS sau de incetare a urmiririi penale, date de procuror, persoana vdtdmat[, precum gi orice alte persoane ale clror interese legitime sunt vdtdmate pot face pldngere, in termen de 20 de zile de la data comuniclrii de citre procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 gi 278,Ia judecdtorul de la instanfa clreia i-ar reveni, potrivit legii, competenla sd judece cavza in prima instan!6. Pldngerea poate fi fbcuti gi impotriva dispoziliei de netrimitere in judecatd cuprinse in rechizitoriu." Prin urmare, potrivit art.278t alin. (8) lit. a) C.proc.pen instanla poate respinge plAngerea, ca inadmisibild, prin sentinfd, dac[ aceasta nu vizeazd o rezolufie sau o ordonanfd de neurmdrire sau netrimitere in judecat6 sau o dispozi{ie de netrimitere in judecat5 cuprinsd in rechizitoriu, ci un alt act procesual al procurorului emis in cursul urmlririi penale; sau dacl pldngerea a fost formulat6 dupd solufionarea favorabild a pldngerii depuse la procurorul ierarhic superior in temeiul art. 278 C.proc.pen., in
280. Analiza
procedura internd.
in practica judiciard s-a ridicat intrebarea

dispuse in cadrul procesului penal pot
dacd celelalte acte ale procurorului

de
fi supuse cenzurii instanlei
judecatd.
Printr-o decizie a Curlii de Apel Bucuregti2)a fost desfiinlatd o ordonanld a parchetului prin care se dispusese: ,,aducerea la cunogtinla petentului (avocat intr-un dosar aflat in cursul urmdririi penale) a necesitIlii retragerii imputemicirii depuse pentru un invinuit 9i a imposibilitdfii de a asista la audierile din cauzd, intrucdt s-a apreciat cd fiind in cauzd 9i avocatul altor 4 martori existd suspiciunea influen{drii martorilor in sensul dorit de invinuit". Instanfa a re{inut c6: ,,examinarea comparativd a dispozi{iilor art. 278 C.proc.pen (in vechea 9i respectiv noua reglementare), precum gi a celor ale art. 2781 din acelagi cod conduce la concluzia potrivit c[reia modificarea art. 278 gi introducerea art.278l C.proc.pen. reprezintd o conformare parfiald la dispoziliile deciziei nr. 48611997 a Cu(ii Constitufionale, Aceasta pentru c[ s-a deschis calea procedural6 a acfiunilor in justilie doar impotriva solufiilor de netrimitere in judecatd, gi nu impotriva tuturor
r)
2)
M. Of. nr. 468 din I iulie 2003.
se vedea
C.A. Bucuregti, seclia I penal6, decizia nr. 64212006 (nepublicati).
619
280
date de aceasta".
misurilor luate sau a actelor efecfuate de procuror sau efectuate pe baza dispoziliilor
Prin urmare, s-a conchis c5: ,,igi p[streazi eficienla juridicd decizia de admitere
a excep{iei de neconstitufionalitate. Drept consecin}d, pentru orice alte mdsuri luate sau acte efectuate de procuror sau in baza dispoziliilor acestuia (cu exceplia soluliilor de netrimitere in judecatii) persoana nemulgumiti de solufionarea pldngerii in sisteic s e po aF adr-?sE jUStiltei fn- remeiUl art. 2 I " <liii.'C onS-tittili a a s_e aplica in mod direglin mdsura in care nu este-prevE_zutd o ie conformd gi cu dispoziliile art.
al 6
sul ea
tur
a apreciat cdr): ,,dispoziliile art.
adresa instantei de judecati competente, atunci cdnd este nemullumiti de solufia datd pldngerii sale contra actelor procurorului". Prin art. I pct. 167 9i 168 din Legea nr. 28l12003legiuitorul a modificat dispozi{iile art.278 gi art. 278t C.proc.pen. pentru a asigura petenfilor liberul acces la justi{ie. Curtea Constitu{ionald a constatat cd2):,,dispozi{iile arI.278t alin, (l) C.proc.pen., prin care legiuitorul a reglementat pldngerea in fala instanfei impotriva rezolufiilor sau ordonanfelor procurorului de netrimitere in judecatd, introduse prin Legea nr.28112003, exprimd sensul deciziei nr.486/1997 Si nu ingrddesc liberul acces la justilie, ci dimpotrivl asigurd realizarea acestui drept in conformitate cu prevederile art.2l din Constitufia Rom6niei, republicati, respectiv cu prevederile art. 6 pct. I gi art. l3 din Convenfia Europeani a Drepturilor Omului". Agadar, in mod neintemeiat s-a refinut in decizia instanlei cd efectele deciziei Curlii Constitulionale nr. 486/1997 subzistE, iar modificarea legislativd a reprezentat doar o conformare parfialS la hotdrArea Curfii in condiliile in care art.278 C.proc.pen. a fost radical modificat gi a fost introdus art.278t c.proc.pen. pentru a fi respectat sensul gi scopul deciziei Curfii Constitulionale. Legiuitorul a inleles sd limiteze categoria actelor procurorului ce pot face obiectul pldngerii in fata instanfei doar la actele prin care se dispune o solulie de neurmdrire sau netrimitere in judecati, fbrd ca prin aceasta sd se incalce liberul acces la justifie gi dreptul la un proces echitabil. Dreptul de acces la instan{d nu este un drept absolut, autoritd{ile competente putdnd impune limitdri ale exerciliului acestui drept cu condilia ca aceste limitdri sd fie prevdzute de lege, sd urmdreascd un scop legitim, sd fie necesare intr-o societate democratictr, iar restrdngerea sb fie propor[ionald cu scopul urmdrit.
l)
se vedea
Plenul Curfii Constitulionale, Decizia nr. 486/1997 (M. Of. nr. 105 din 6 martie
l 998).
2) A se vedea Plenul 9 noiembrie 2004).
curfii constitu{ionale, Decizia nr.4lll2004 (M. of. nr. 1035 din
620
Drephrl la un tribunal independent gi impartial, stabilit de
lege
2El
Scopul limiterii impuse in art.278t alin. (l) C.proc.pen. a fost acela de a nu supune cenzurii instanlei pe calea otunt"t@êfgq$Slgj*,q9lsul urmlririi g:lale. ci numai g_g-e-l-.o"r,pri,l care se dispune o- ggl$ie- d-e neurmdrire sau nq!ri"g-ri!9re jn judrgatd, intlgcdt finalizdndu-se astfel procesul penal, in faza tle iirmdiini
penal6, acestea pot confine implicit acuza{ii in materie penald, a cdror temeinicie trebuie analizatd de cdtre instanlI in vederea respectdrii dreptului la un proces echitabil. Garanfia dreptului de acces la instant6, prevdnttd de art. 6parag.l, se aplicd in procesul penal numai dacd este vorba de o acuzafie in materie penal6, cdnd ultimul
sau in cazul contestaliilor cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter civil, dacd nu pot fi valorificate separat in fa{a instanfei civile (ceea
cuvdnt trebuie sd
il aib6,,tribunalul",
ce nu este cazul in procedura penald romdnd).
anfei, dar nu pe calea
dile-.-de ala-c;:?gf.f-el
intre restrdngerea sferei actelg1 l) C.proc.pen. 9i scopul urmatt.
iijie44,
f ilsssre,
supuse
Agadar, pldngerea formulatd de petent el4__l!e4glgrbil5, intrucdt nu se referea la acte ale procurorului de netrimitere in judecatd, conform art.278t alin. (l) C.proc.pen., care, conformdndu-se intru totul deciziei Curfii Constitufionale nr.48611997, respectd prevederile art. 21 din Constitulia Romdniei, precum gi prevederile art.6 parag. I din Conven{ia europeand.
281. Analiza conformitifii cu dispozifiile art.6 parag. I din Convenfia europeani a caracterului limitativ al solufiilor prevlzute de art. 278r alin. (E) C.proc.pen. Soluliile pe care le poate da instanfa sunt prevdzute limitativ de art.278t alin. (8) C.proc.pen, Potrivit art.278t alin. (8) lit. a) C.proc.pen., instanta poate respinge pl0ngerea, prin sentinfd, ca tardivd sau inadmisibild ori, dup[ caz, ca nefondatd, mentindnd rezolufia sau ordonan{a atacatd sau dispozi}ia de netrimitere in judecatd cuprinsd in rechizitoriu, legiuitorul detaliind astfel solutiile de respingere pe care le poate pronunla instanta. in temeiul art.278t alin. (8) lit. b) C.proc.pen,, instanfa poate admite pldngerea, prin sentinld, desfiinfa rezolulia sau ordonanta atacatd gi trimite cauza procurorului in vederea inceperilsau a redlschiderii urmdririi penale. Agadar, dacd instanfa constatd ci sunt probe cu privire la sdvdrgirea unei infracfiuni gi nu exist[ o cauzd de impiedicare a punerii in migcare a actiunii penale prev5zute de art. l0 din Codul de procedurd penald, dispune trimiterea cauzei in vederea inceperii urmdririi penale sau redeschiderii
urmiririi penale dacd urmirirea este incompletd. $i in baza arl.2'78t alin. (8) tit. c) C.proc.pen. instanfa poate admite pldngerea prin incheiere, desfiinfa rezolufia sau ordonanla atacatd sau dispozilia din rechizitoriu de
existente exprimare cd din pro Ite sdv6rgi cdtreletSbani fap de care s-a dispus solufia de netrimitere in judecatS. De asemenea,
62r
282
nu trebuie sd existe niciun caz de impiedicare a punerii in migcare a acfiunii penale prevlzut de art. l0 C.proc.pen. Limitarea de cdtre legiuitor a sferei soluliilor pe care le poate pronunta instanla ridicd mari neajunsuri in cazurile in care se contestd insugi temeiul solu{iei de neurmdrire sau de netrimitere in judecati dispg;f de procur-o-r-$-eare-conifkre-dacuzafie in materie penald [spre--elernplfi,Tloaterea de sub urmdrire penald dispusb in baza art. l0 alin. (l) lit. br) C.proc.pen. sauincetareaurmdririipenaledispusdintemeiul art. 10 alin. (l )
lit. b') C.proc.pen.l. in aceste condilii, avdnd in vedere sensul oferit in jurisprudenla Curfii Europene nofiunii de ,,tribunal", ce presupune posibilitatea de a se pronunta, pebazaunor norrne de drept $i iii-cedruI'unei proceduri organizate, asupra oricdrei situa{ii de fapt gi de drept ce intr[ in competenla sa, precum gi posibilitatea de a anula sau reforma in toate aspectele actul supus controlului judiciar, apreciem cd judecdtorul ce solulioneazd plAngerea nu este tinut de solufiile limitative prevdnte de arl.278t alin. (8) C.proc.pen.,
ci trebuie sd analizeze sub toate aspectele actul procurorului, in vederea pronunllrii unei solufii legale gi temeinice pe fondul acuzatiei. Respingerea unei pldngeri formulate in temeiul procedurii prevdzute de art. 2781 C.proc.pen., ca neintemeiatd sau inadmisibild, pe motiv cd dispozifiile alin. (8) ale acestui articol, care au caracter Jimitativ) nu previd solufia ce s-ar putea dispune asupra unei pldngeri prin care se con-testd insugi temeiul solufiei de neurm6rire sau de netrimitere in judecatd dispusd de procuror, aduc_e atingere dreptului garantat de art. 6 parag._l din Convenfia europeand. Secfiunea a 5-a. Prezumfia de nevinovlfie'
282. Standardul european de proteclie. 283. Proteclia prezumliei de nevinovdlie in dreptul romdn. 284. Prezumlia de nevinovdlie ca reguld de probd. 285. Prezumlia de nevinovdlie ca reguld defond.
282. Standardul european de proteclie'). Potrivit art, 6
pg_rag.
2 din Convenfia
europeand, art. 48 parag. I din Cartd gi art. l4 parag. 2 din Pact, orice persoand acuzatd, de o infracliune este prezumatd nevinovatd pdn6 ce vinovdlia sa va fi1egal stabilita. este formulatd o i,a6uzalie in materie penald;'
PreTumfia de nevinovd{ie este garantaie tufuror persoanelor impotriva cdrora in sensul art. 6 parag. I din Convenlia
') Pentru o analizd'detaliatdaprezumliei de nevinovdfie, a se vedea: S. Trechsel,Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 153-191; P. Auvret, Le droit d la prdsomption d'innocence, in ,,Jurisclasseur Pdriodique Semaine Juridique", 1994,1,nr. 3802; P. Badinter,La pr6somption d'innocence, Histoire et modemite, Litec, Paris 2001; ch. Lazerges, La prdsomption d'innocence, in R. Cabrillac, M.A. Frison-Roche, Th. Revel, Libert6s et droits fondamentaux, Ed. Dalloz, l2' ddition, 2006, p.509 gi urm.; M. Selegean, Dreptul la un proces echitabil, in M. Selegean, D. Bogdan, Drepturi gi libert6fi fundamentale in jurisprudenta Curfii Europene a Drepturilor Omului, Ed. All Beck,2005, p.271-278.
622
Prezumfia de
nevinovdfie
282
europeaner), fiind unul din elementele unui proces penal echitabil. Acest drept, apreciaf in lumina obligaliei generale a unui proces echitabil potrivitart.6 parag, 1, exclude posibilitatea stabilirii vinovd{iei in afara procedurilor penale desfbgurate in fafa instanfei competente, indiferent de garanfiile procedurale conferite in cadrul unor proceduri paralele gi de considerafiile generale de celeritate a procedurii. Curtea Europeand a ardtat cd este obligatorie interpretarea Convenfiei europene astfel incdt si fie garantate drepturi concrete gi efective, gi nu teoretice gi iluzorii, inclusiv in privinfa dreptului consacrat de art. 6 parag.22). Aceste garanlii trebuie acordate pe parcursul intregii proceduri judiciare, vizdnd ansamblul procesului penal, de la pqimele acuzalii penale pAn[ la pronunlarea unei hotdrdri definitive, care si se bucure de autoritate de lucru judecat. Odat[ ce vinovdfia unei persoane a fost stabilitd cu privire la sdvdrgirea unei infracfiuni, art. 6 parag,2 nu igi gdsegte aplicarea in raport cu aprecierile formulate in hotdrdrea instanfei, cii excepfid situaliei in care sunt de o asemenea naturd gi intr-un asemenea grad, incdt aduc o noui acuzafie in sensul autonom prevdzut de Convenlia europeand3). Astfel, motivarea unei hotbr6ri pronunfate de o instan{b, care poate sd sugereze cd instanfa il prive-gte pe acuzat ca pe un vinovat, conduce la incdlcarea pre-
zumliei de nevinovdfiea). in cauza Marziano contra ltaliei5), Curtea European6 a considerat cd nu reprezinti q\ incdlcare a prevederilor art. 6 parag. 2 afirmafiile fEcute de judecatorul de investigalii preliminare in considerentele hotdrdrii prin care s-a dispus netrimiterea in judecatd a reclamantului pentru acuza[ia de abuz sexual asupra unui minor, prin care se arati ci degi declarafiile victimei erau in esenld adevdrate, totugi fafi de contradicgiile ce rezulti din con{inutul lor, acestea nu ar putea conduce la condamnarea reclamantului. Instanla europeanl a apreciat cd analiza efectuati de judecbtorul de investigafii preliminare descrie un stadiu al suspiciunii, iar nu o constatare a vinovdfiei. in cauza Bernard contra Fran{ei6), Curtea de la Strasbourg a considerat cd nu sunt incdlcate exigenfele art._6 paygg2din Convenlia europeani, prin constatf,rile expe(ilor
se vedea CEDO, hotdr6rea din 25 august 1987, in cauza Lutz contra Germaniei, parag.52. in doctrind (a se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 155) s-a apreciat ci aceastd restrdngere este nejustificat5, de principiul prezumfiei de nevinovdlie trebuind sI beneficieze gi persoana suspectat6 de sSvdrgirea unei infrac{iuni, dar impotriva cdreia nu s-a formulat inc6 o acuzalie in materie penal6, 2)A se vedea: CEDO, hotbrdrea din l3 mai 1980, in cauza Artico contra ltaliei, parag. 33; CEDO, hotdrArea din 10 februarie 1995, in cauza Allenet de Ribemont contra Franfei, parag. 35; CEDO, hotdrdrea din I 3 ianuarie 2005, in cauza Capeau contra Belgiei , parag. 20-23 . 3) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 3 octombrte 2002, in cauza Bohmer contra Germaniei, parag. 55.
a) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 26 martie 2002,it cauza Butkevicius contra Lituaniei, parag. 49; CEDO, hotdr6rea din 25 martie 1983, in cauza Minelli contra Elvefiei, pang.37. s) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 28 noiembrie 2002, in cauzaMarziano contra Italiei,
r)A
parag.29-32. 6) A se vedea CEDO, hotdrArea din 23 aprilie 1998, in cauza Bernard contra Frantei, parug.37-41. 623
282 -: -/ r/'-\
psihiatri care invederaserl in raportul de expertiz6 intocmit cI reclamantul este un: .gangster"; ,,numeroasele infrac(iuni fuseserd comise prin acelagi modus operandf'; ,,ansamblul actelor de delincvenfd poate fi considerat banditism"; ,,reclamantul nu este un-delincvent ocazional, ci un veritabil profesionist"; ,,rdspunderea p-enald a reclamantului este agravati de numerogi factori ca recidiva multipld, asocierea in vederea slvdrgirii de infracfiuni"; ,,reclamantul prezinti o periculozitate deosebitd in raport
de inten{ia sa criminald gi sdngele rece de care a dat dovad6". Instan}a europeani a constatat c[ expertiza psihiatricb fusese dispusd in scopul de a stabili dacd reclamantul suferd de o tulburarea mintali gi, in caz afirmativ, dacd exist[ o legdturd de cauzalitate intre aceste afecfiuni gi faptele de care era acuzat. De asemenea, trebuia evaluatd periculozitatea acestuia. Astfel, cei doi experfi numili de judecdtorul de instrucfie plecau de la ipoteza de lucru cI reclamantul este autorul infracliunilor ce constituie ;';/ , t obiectul urmiririi penale. .t Dincolo de concluziile experfilor, Curtea Europeand a constatat cd reclamantul a avut posibilitatea de a le contesta, cd in fa{a instantelor au fost audiali toli martorii propugi de acesta 9i cb hotdrdrea de condamnare a fost intemeiatd pe ansamblul probelor administrate atdt in faza de urmdrire penah, cdt gi in aceea a judecd{ii, pe care reclamantul a awt posibilitatea sd le discute in fala instanfelor. in aceste condifii, instanfa de la Strasbourg a socotit cd declaraliile litigioase ale expe(ilor, ce au fost supuse aprecierii impreunl cu celelalte probe administrate, nu contravin regulilor procesului echitabil gi prezumliei de nevinovdfie'). Prezumfia de nevinovdfie este strdns legatd de nofiunea de imparfialitate a ,,tribunalului"2). Astfel, existi o incdlcare a art. 6 parug.2 din Convenfia europeand dacd o hotdrdrejudecdtoreastd reflect6 sentimentul cI un acuzat este vinovat, degi vinov5lia sa nu a fost in prealabil stabilit[ potrivit legii. Este suficient, chiar gi in absenfa unei constatdri formale, sd existe motive care sd sugereze cd instanfa il privegte pe acuzat
c?
pj
un vinovat3).
In indeplinirea funcfiilor lor, judecdtorii unei instanle nu trebuie sd porneasctr de la ideea preconceputf, c6 acuzatul a comis actul incriminat. Sarcina probei revine aouzdrli, iar dubiul profitii acuzatului. Incumbi acuzdrii sI ofere probG suficiente pentru a fonda o dedlarafie dd vinovd{ie gi s[ indice persoanei trimise in judecatd care sunt acuzaliile formulate impotriva sa, in scopul de a ii da ocazia de a-gi pregdti apdrarea gi de a propune probe4). Atagarea cazierului judiciar al reclamantului in dosarul de urmdrire penald sau in cel de instanfl nu constituie o incdlcarea a prevederilor art. 6 parag. 2, nefiind de
r)
2)
Ibidem.
se vedea CEDO, hotirArea din 27 ianuarie 2004,
in cauza Kyprianou contra Ciprului,
parag.5l-58.
3) A se vedea: CEDO, hot?irdrea din 29 iunie 2006, in cauza Panteleyenco contra Ucrainei, parag. 67; CEDO, hotdrArea din 27 februarie 2007 , in cauza Nestak contra Slovaciei, parag. 88. a) A se vedea: CEDO, hottrrdrea din 6 decembrie 1988, in cauza Barberir, Messegu6 et Jabardo contra Spaniei, parag. 67 -77 .
624
Prezumfia de
nevinovdlie
.1,
t.,,
282
nature s[ dea nagtere unei prezumfii de vinovSfie care sd aduci atingere impa4ialitIlii
instanteir).
Curtea Europeanl apreciazd c5, degi principiul prezumfiei de nevinov6tie consacrat de parag. 2 al art.6 figureazd printre elementele procesului penal echitabil, el nu se limiteazd la a fi numai o garanfie procedurald in materie penall, insemnitatea sa fiind mai ampl62). Astfel, in scopul garantlrii prezumfiei de nevinovdtie gi a imparfialitdlii instanfei, art: qp4feg. ?.ldin Conven{ia european[ cere ca reprezentantii statului sd se ablini de la a face declaralii publice in sensul cd acuzatul este vinovat de sivdrgirea unei anumite infracfiuni, inainte ca vinovdlia sa s[ fi fost in mod legal stabilitd d" inront6',. * -' ' incdlcarea prezurnliei de nevinovdfie poate proveni atdt din partea unui judecdtor sau a unei instanfe, c6t gi din partea unei alte autorite$ publice, spre exemplu polifigti, procurori, cu atdt mai mult cu cdt acegtia din urmd exercit?i funcfii cvasi-judiciare co1rlrelg4z,4lesfrgurarea anchetei. O asemenea atingere poate fi adusd prin declarafiile sau actele acestora ce reflect[ pdrerea cA olbTsoand este vinovatd gi care incitii publicul si creadd in vinovdfia acestei persoane sau care anticipeazd aprecierea faptelor de cdtre judecitorul competent'). in cauza Lavents contra Letoniei, Curtea EuropeanS a constatat incilcarea art. 6 parag. 2 ca unnare a declaraliilor date in presb de magistratul cauzei, in care acesta aprecia cI ,,nu gtie incd dacd, va exista o condamnare sau o achitare parfiald" sau igi exprima surprinderea cd acuzatul pledeaz[ nevinovat sub aspectul tuturor capetelor de acuzare. Curtea Europeantr a apreciat c6 aceste declaratii indicl faptul cd magistratul era deja convins de vinovi{ia acuzatuluis). Curtea Europeand a subliniat importanta deosebitd pe care o are alegerea cuvintelor pe care autoritdlile publice le folosesc in declaraliile sau in actele ce eman[ de la acestea, inainte ca o persoand sd fi fost judecat6 gi vinov6fia sa sd fi fost stabilitil cu privire la o anumiti infracliune6).
gi t .{-
A se vedea CEDO, hotdrArea din 10 februarie 1983, in cauza Albert gi Le Compte conha Belgiei, parag. 40. 2) A se vedea CEDO, hotirArea din l0 februarie 1995, in catza Allenet de Ribemont contra
Fran{ei, parag. 35-36. 3) A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 4 martie 2008, in cauza Samoili 9i Cionca contra Romdniei, parag. 9l; CEDO, hotlrdrea din l0 februarie 1995, in catza Allenet de Ribemont contra Franfei , parag. 36-37 . a) A se vedea: CEDO, hotir6rea din 4 martie 2008, in cauza SamoilS 9i Cionca contra Rominiei, parag.921' CEDO, hotdr6rea din l0 februarie 1995, in cauza Allenet de Ribemont contra Franfei, parag.37; CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 2004, in cauza Y.B. contra Turciei, parag. 50; CEDO, hotirdrea din l0 octombrie 2000, in cavza Daktaras contra Lituaniei,parag.42. 5) A se vedea CEDO, hotirdrea din 28 noiembne 2002, in cauza Lavents contra Letoniei,
r)
parag.125-128.
6)
se vedea CEDO, hot6r6rea
din 28 noiembrie 2002,in catza Marziano conha ltaliei,
parag.28.
62s
282
Analiza existenlei unei incdlcdri a principiului prezumliei de nevinovbfie, ca

urrnare a declarafiilor unui agent al statului, se efectueazd in contextul circumstanlelor deosebite in care declaralia a fost formulatir). in carrza Butkevicius contra Lituaniei2), Curtea Europeand a constatat cd prin declaratiile fbcute in public de procurorul general gi de pregedintele Parlamentului lituanian cu privire la vinovdfia reclamantului in legdturd cu sdvArgirea unor infracliuni de coruplie, la scurt timp dupd arestarea acestuia, au incurajat publicul sd creadd in vinovdfia reclamantului gi au,,pre-judecat" aprecierea faptelor de cdtre autoritdtile judiciare competente, fiind astfel incdlcat dreptul prevdzut de art. 6 parag.2 din Convenlia
europeand.
in cauzaY.B.
g.a. contra Turcieir) s-a apreciat cb este nesocotitd prezumtia de nevi-
novdfie a reclaman{ilor prin comunicatul de presd dat de cdtre reprezentanlii poli{iei din care rezulta cd reclamanlii au sdv6rgit faptele de care erau acuzafi, precum gi prin oferirea de cdtre poliligti a fotografiilor reclamanlilorjurnaligtilor prezenli la conferinla
de presd.
in cauzele Matija5evid contra Serbiei 9i Nestak contra Slovaciei, Curtea Europeanda) a constatat cd instanfele, cu ocaziaanalizei detenliei reclamanfilor, au apreciat cd unul din temeiurile necesitdlii privdrii de libertate este sdvArgirea de cdtre acegtia a unor infracliuni. Instanfa europeand a ardtat cd trebuie fbcut[ o distinclie fundamentald intre afirmarea cd cineva este suspectat de a fi comis o infracliune gi o declaralie judiciard clar6, in absenta unei condamndri definitive, cd o persoand a comis infractiunea in cauzd.. Faptul c[ reclamanlii au fost in cele din urmd declarali vinova{i gi condamna{i la pedeapsa inchisorii nu poate lipsi de confinut dreptul lor inilial de a fi considerafi d vinov6lia lor va fi fost cb declarafiile li contra Turciei5), Curt dtorii in cursul r in public cu privire la lrrocdurilor nu incalcd prevederile art. 6 parag.2, iil condiliile in care acesta a fEcut referire la existen{a unor suspiciuni gi nu la stabilirea vinovdfiei. in cauza Daktaras contra Lituaniei6), Curtea de la Strasbourg a analizat compatibilitatea cu dreptul la respectarea prezum{iei de nevinovdfie a actului prin care procurorul
r)A se vedea CEDO, hot6rArea din 26 martie 1982, in cauza Adolf contra Austriei, parag.36-41. 2) A se vedea CEDO, hotdrirea din 26 martie 2002,in cauza Butkevicius contra Lituaniei, parag.50-54. r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 28 octombrie 2004, in cauza Y.B. contra Turciei, parag.43-51. a)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 19 septembrie 2006, in cauza Matija5evi6 contra Serbiei, parag. 48-5 1 ; CEDO, hotdrdrea din 27 februari e 2007 , in cauza Nestak contra Slovaciei,
parag. 89-90.
5)
6)
A
A
se vedea CEDO, hotirdrea din 4 martie 2003,

se vedea CEDO, hot6rdrea
in cauza Gokceli contra Turciei,

cauza Daktaras contra Lituaniei,
palag-{0_1
din l0 octombrie 2000, in
parag.42-43.
626
Prezumtia de
nevinovdJie
282
a respins cererea reclamantului de a fi opritd urmdrirea penald inceputd impotriva " sa, pentru lipsd de probe. Procurorul a ariltat cd cererea este nefondatd, deoarece din pr<ibele administrate in cursul urmdririi penale rezulta c5 reclamantul este vinovat de sdvdrgirea infracliunilor pentru care se efectueazd ancheta. Curtea EuropeanA a I constatat ca declarafia procurorului nu incalci art. 6 parag. 2, intrucdt a fost fbcut6 in. cursul urmdririi penale, printr-un act procesual, iar nu intr-o conferintd de presd,
" l
gi prin .folosirea expresiei c[ vinovd{ia reclamantului este doveditd s-a urmdrit scopul de a rdspunde cererii acestuia prin care se solicita s[ se constate cd vinovi]ia nu este dove?litd.
:-.
Curtea Europeand apreciazd cL art. 6 parag. 2 nu poate impiedica autoritdlile s[ informeze publicul asupra anchetelor penale in curs, in conforrnitate cu art. l0 din
i:_q..,1fl gi cg toa!5 rezela Convenfia europeand, dar cere pe care o impune respectarea pr Cu toate acestea, o campanie de pres[ virulentd este in anumite cazuri susceptibil[ sd d6.r.rere echitatii procesului,'influenfdnd opinia publicd 9i, implicit, pe judecdtorii chemali sd-sC pronfnle' asupra vinovdf i ei unui acuzat2). in carrzaSamoils gi Cionca contra Romdniei3), Curtea Europeani a reJinut cd, intr-un interviu televizat, procurorul aprezentat motivele privdrii de libertate a reclamanlilor 9i a declarat ci acegtia au incercat sd influenfeze martorii. (inclusiv pe denun!6tori) din
r:
cauzd, infracfiunea de incercare de a determina mirturia mincinoasi figurdnd printre acuzafiile pentru care acegtia au fost trimigi in judecatd. De asemenea, s-a constatat cd reclamanlii suslin cd au fost ftcute declaralii presei
9i de cdtre comandantul polifiei locale prin care erau indicali ca fiind vinovali de sdvArgirea unor infracfiuni, situalie de fapt negatd de cdtre guvernul romdn. Fa!6 de aceastd controversi, Curtea Europeand a considerat cd afirmaliile litigioase au avut
lssa), constatAnd cd autorul lor nu a revenit public asupra declarafiei ce i-a fost atribuitd
nici nu a solicitat publicarea unei dezminliri. in primul rdnd, instanla europeand a socotit c[ afirma]iile procurorului ) cate aindicat cu claritate cd reclamanfii sunt vinovali de sdvdrgirea infracfiunii de incercare de a determina mdrturia mincinoasi, au incurajat publicul sd creadd in vinovdfia acestora, anticipdnd aprecierea faptelor de cdtre judecitorul competent. in al doilea rdnd, Curtea de la Strasbourg a ardtat cd, degi comandantul poliliei a vorbit de ,,gregeli" fbcute de reclamanfi, fbrd a le precizanafira, acestea trebuie raportate la sensul lor real 9i nu la forma literalS a acestora (erori profesionale), neputdnd viza decAt actele calificate de parchet ca fapte de coruplie gi pentru care reclamanlii au
de pres5 gi
A se vedea CEDO, hottrrdrea din 10 februarie 1995, in cauza Allenet de Ribemont contra Franlei, parag. 38. 2) A se vedea CEDO, decizia din 19 februarie 2002, in cauza Akay contra Turciei, CEDO, deciziadin 5 aprilie 2001, in cauza Priebke contra Italiei. 3) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 4 martie 2008, in cauza Samoil6 9i Cionca contra Romdniei, parag.93-102. a) in acelagi sens, se vedea CEDO, hotirdrea din 21 septembrie 2006, in cauza Pandy contra Belgiei, parag.44.
627
r)
2t2
sau rezerv6.
fost trimigi in judecatd. Tot astfel, in declarafiile comandantului de polilie s-a f6cut referire la faptul cd reclamanfii sunt vinova{i de aceste acte, f6ri a exista nicio nuanld in final, Curtea Europeantr a considerat ci aducerea reclamanfilor in fala instanlei in uniforma penitenciarului, degi nu se demonstrase cd ace$tia nu aveau altd imbrdcdminte adecvatil, este lipsitii de orice justificare, fiind susceptibild de a crea in cadrul opiniei publice o impresie de vinov[tie a acestora. Prin urmare, s-a apreciat cI autoritifile rom6ne au adus atingere prezumfiei de nevinovdlie a reclamanfilor, garantatl de art. 6 parag. 2 din Convenlia europeanI. Deopotrivd, in cauza V-itan contra Rominieir), s-a constatat cd au fost incdlcate prevederile art. 6 parag,2, ca urmare a declarafiilor frcute de procurorul anchetator intr-o conferinfa de pres6, prin care acesta afirma cd reclamantul se face vinovat de infracfiunea de trafic de influenfi2), in condiliile in care vinov{ia acestuia nu a fost stabilitd dec6t ulterior, dupd aproape ddl a.-ni. Instanla europeand a mai refinut cd procurorul nu gi-a nuanlat declarafiile gi nici nu a avut griji de a le situa in contextul urmdririi penale ce se desfdgura impotriva reclamantului. in schimb, in cauza Mircea contra Romdniei3), Curtea Europeani a constatat ci nrr a fost incdlcat6 prezumfia de nevinovd]ie a reclamantei in condiliile trecerii unei lungi perioade de timp intre momentul in care instanfele au pronunlat condamnarea sa definitivd (31 mai 2002) gi perioada in care cauza reclamadtei-a.fost ihtens comentatd delbia l<ieal6'9i nafitrnal[ (articolele privind reclamanta au apdrut in aprilie 1996, cu ocazia arestdrii sale). Totodatii, Curtea European[ a apreciat c[ nimic nu permite si se creadi cI la evaluarea argumentelor prezentate de reclamantl judecltorii care s-au pronunfat asupra fondului ar fi fost influen{ali de afirma}iile confinute in presd, datoritd faptului ci instanfele chemate sd solufioneze cavza erau in intregime formate din judecdtori profesionigti, ce dispun de o experienfd gi de o pregdtire care le permite sd respingd orice sugestie din afara procesului. in aceastd materie Comitetul de Minigtri al Consiliului Europei a adoptat, la data l0 de iulie 2003, Recomandarea Rec(2003)13 cu privire la difuzarea informatiilor prin mass-media in legiturd cu procedurile penale.
l-:.
Potrivit recomanddrii de mai sus, publicul trebuie sd poatd primi informafii

despre activit6lile autoriteflor judiciare gi ale serviciilor de polilie prin intermediul
r) A se vedea CEDO, hotirirea din 25 martie 2008, in cauza Vitan contra Rom6niei, pang.70-71. 2) in conferinla de presi organizatd imediat dupi arestarea reclamantului procurorul ardtase
cl acesta: ,,trebuia sE primeascd suma de zece mii de mErci gernane de la un definut (,..). Este vorba, prin u[nare, de trafic de influenfI, ceviza de asemenea anumite persoane ce fac parte din autoritdfile judiciare (...).Pe baza informafiilor definute detinute de noi qi de politie, (...) noi l-am prins pe reclamant in flagrant cu suma de 4.500 de dolari americani. (...) Aceste fapte stabilesc vinovlfia reclamantului in ceea ce privegte infracfiunea de trafic de influenlb (...). Ancheta continui cu privire la alte informalii referitoare la activitatea reclamantului". r)A se vedea CEDO, hoterarea din 29 martie 2007, in cauza Mircea contra RomAniei, parag.74-76.
628
Prezum{ia de
nevinovltie
l). Opiniile
282
gi informatiile care privesc proceduri penale
mass-mediarr (principiul nr.
sau difuzate prin mass-media, dec6t daci prezumliei de nevinovdfie a suspectului sau a acuzatului2) aceasta nu aduce atingere (principiul nr. 2). De asemenea, autoritdfile judiciare gi polilia trebuie s[ se ablind de la a da publicitefii informalii care ai putea sI dduneze in mod substanfial echitabilitiifii procedurilor (principiul nr. l0). in jurisprudenfa sa, Curtea Europeanl a apreciat cd in situalia constatlrii unei incilctrri aart.6 parag. \ din Convenfia europeand nu mai este necesar6 analiza existenlEi urieTinddlceri a art. 6 parag.2, care este incorporati primei analizes't. Respectarea prezumliei de nevinovdfie este strdns legatd de dreptul de a tdcea gi de a nu contribui la propria incriminare. Astfel, in cauza Heaney gi McGuinness contra Irlandeia) Curtea Europeanl a constatat cd dreptul de a nu se incrimina privegte, in primul rdnd, respectul dreptului unui acuzat de a pistra t[cerea 9i presupune ca autoritdlile sd caute sa-gi intemeieze acuzarea pe argumente fdrd a recurge la mijloace de probd ob{inute prin constrdngere sau prin presiuni impotriva acuzatului, fiind astfel strdns legat de dreptul garantat prin art. 6 parag. 2 din Convenlia europeanI. Prin urmare, Curtea Europeand a constatat ce autoritAfile irlandeze au incdlcat ambele drepturi prin utilizarea de probe obfinute prin constrdngere. in cauza Telfner contra Austrieis) instan{ele au dispus condamnarea reclamantului pentru comiterea unui accident, intemeind solufia pe un raport al poliliei ce evidenfia faptul cd reclamantul era persoana ce folosea magina implicatd in accident 9i cd in seara accidentului nu a fost la domiciliu, coroborat cu lipsa unei explicafii din partea reclamantului, care a refiuat sd dea declaratii. Curtea Europeand a apreciat cd in cauztr este incilcatd prezumlia de nevinovdfie a inculpatului, intrucdt instanlele austriece nu puteau trage concluzii din tdcerea reclamantului care a refizat sd ofere o explicafie, in lipsa unor probe convingdtoare de vinovdfie administrate impotriva sa, ce ar impune o astfel de explicalie din partea acestuia. Or, in cauz6, Curtea Europeanl a constatat ci probele in acuzare adminiq[ate nu erau suficiente6) pentru ne afla in situalia unui caz in care nu erau necesare explicafii din partea reclamantului.
in
curs nu ar trebui
si fie comunicate
r)
A
A
se vedea,
se vedea"/.
in aceastd privin1l, J. Pradel, Secret des proc6dures et presse, in Libertd de la

-H. Robert, La protection de la prdsomtion d'innocence, in Libertd de la Presse
Presse et
2)
Droit Pdnal, Presses Universitaires d' Aix Marseille, 1993, p. 309.
Droit P6nal, Presses Universitaires d' Aix Marseille, 1993, p. 105-170. r) A se vedea: CEDO, hot6rirea din 27 februarie 1980, in cauza Deweer contra Belgiei, parag. 56; CEDO, hotdrArea din 25 februarie 1993, in cauza Funke contrq,Eranlei, par+g--45; CEDO, hotirdrea din 22 iunie 2000, in cauza Coeme $.a. contra Belgiii, parag. 104,
et
A se vedea CEDO, hotdrdrea din 2l decembrie 2000, in cauza Heaney 9i McGuinnes contra Irlandei, parag. 40, 58-59. 5) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 20 martie 2001, in cauza Telfner contra Austriei,
a)
parag.lT-20. 6) CEDO a constatat cd rapoartele polifiei nu se coroborau cu alte probe administrate in cauzd, victima accidentului neputdnd identifica autorul, nici mlcar prin a spune dacd era bdrbat sau femeie, iar dupi suplimentarea probaliunii in instanfele de controljudiciar s-a constalat cd magina implicatd in accident era condusd gi de sora reclamantului. 629
282
Potrivit jurisprudenfei constanterr a Cu4ii Europene, intrd in cdmpul de aplicare al art. 6 parag.2 gi procedurile ulterioare de despdgubire a persoanei dupd achitarea
ac-gsteia sau incetarea procti-sului, chiar dacd nici art. 6 parag.2 gi nicio altd prevedere a
Convenfiei europene nu dau persoanei actzate dreptul la rambursarea cheltuielilor sau un drept de reparalie pentru arestarea preventivd legal6, in caz de achitare. Exprimarea de suspiciuni cu privire la nevinovhlia unui acvzat nu este acceptabilI dupd pronunlarea unei hotdrdri definitive de achitare. Odatd ce achitarea, chiar dispusd pentru existenfa unui dubiu, a devenit definitivd, nu este compatibil[ cu respectarea art. 6 parag.2 din Convenfia europeand exprimarea de dubii cu privire la nevinovdfia celui achitat, chiar daci acestea ar rezulta din considerente hotdrdrii de achitare2). in caura Vassilios Stravropoulos contra Grecieis) Curtea Europeani a ardte_! c6, in
temeiul principiului in dubio pro reo, ce constituie o expresie particulard
a
principiului
prezumliei tle nevinovElie, nu trebuie sd existe nicio diferenli calitativd intre un impediment la exercitarea acfiunii penale din lipsd de probe gi unul rezultdnd din constatarea nevinovbfiei unei persoane dincolo de orice dubiu. in fapt, hotdrdrile de achitare nu se diferenfiaz6 in funcfie de motivele relinute de cdtre instanla penal6. Din contrd, potrivit art.6 parag.2 din Convenfia europeanb, dispozitivul unei hot6rdri de achitare trebuie respectat de toate autoritelile ce se pronun{d direct sau indirect cu privire la
rdspunderea penald a unei persoane.
acest sens s-a ardtat cd o hotdrdre judec[toreasci de respingere a cererii de acordare de despdgubiri pentru perioada in care peis-oana S-a aflat in stare de arest prwefltiv, hotdrdle intemeiatl pe existenfa unor suspiciuni cu privire la sdvdrgirea infracJiunii sau pe aprecierea cd s-ar fi putut dispune condamnarea in cazul in care persoana ar fi fost acuzatd de o altd infracfiune, incalcd prevederile art. 6 parag.2 din
in
Convenlia europeanda).
se vedea: CEDO, hotdrdrea din 27 septembrie2007, in cauza Vassilios Stravropoulos contra Greciei, parag. 35; CEDO, hot[rArea din 25 aprilie 2006, in cauza Puig Panella contra Spaniei, parag. 50-59; CEDO, hotirArea din 19 mai 2005, in cauza Diamantides contra Greciei (nr. 2), parag. 44-53; CEDO, hotdrarea din l3 ianuarie 2005, in catza Capeau contra Belgiei, parag.23; CEDO, hotdrdrea din I I februarie 2003, in cauza Y. contra Norvegiei, parag. 43-47; CEDO, hotdrdrea din I I februarie 2003, in catza Hammern contra Norvegiei, parag. 43-45; CEDO, hothrArea din 25 august 1987, in cauzaEnglert contra Germaniei, parag.36; CEDO, hotirdrea din 25 august 1987, in cauza N<ilkenbockhoff contra Germaniei, parag. 35; CEDO, hotirdrea din 21 martie 2000, in cauza Rushiti contra Austriei, parag. 3l; CEDO, hotdrdrea din 25 august 1993, in cauza Sekanina contra Austriei, parag. 30. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 27 septembrie2007, in cauza Vassilios Stravropoulos contra Greciei, parag. 38; CEDO, hotdrdrea din 2l martie 2000, in cauza Rushiti contra Austriei, parag. 3l; CEDO, hotdrdrea din 25 august 1993, in cauza Sekanina contra Austriei, parag.25, 3) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 septembrie 2007, in cauza Vassilios Stravropoulos contra Greciei , parag. 39. a) A se vedea: CEDO, hotdrirea din l7 octombrie 2002, in cauza Vostic contra Austriei, parag. 17-21; CEDO, hotdrArea din 9 noiembrie 2004, in cauza Del Latte contra Olandei,
r)A
parag. 30-34.
630
Prezumlia de
nevinovE{ie
283
in schimb, exercitarea acliunii in despbgubiri in fala instanlei civile de cdtre victima unei infracfiuni, dupd pronunfarea unei hotdrdri de achitare, nu este in sine incompatibild cu exigenfele art. 6 parag.2, neechivalAnd cu formularea unei noi acuzalii in materie penal6r). Altfel, ca efect al hotdrdrii de achitare, victima nu ar avea posibilitatea de a solicita despdgubiri pe temeiul rispunderii civile, ceea ce ar constitui o limitare arbitrard gi disproporlionatS a dreptului acesteia de acces la instanld, garantat de art.6 parag. l. in acest mod o persoand declaratd nevinovatd pentru o infrac{iune, dar a clrei rispundere patrimoniald ar putea fi relinutd, prin aplicarea regulilor de probd din materie civild, ar beneficia de un avantaj nemeritat prin exonerarea de orice fel de rdspundere. Este insd necesar ca, in concret, acliunea promovatd in fala instanlei civile
fie incompatibild cu achitarea sau sd urm6reascb infirmarea acesteia, adicd sd constituie un corolar direct al procedurii penale. Prezumfia de nevinovdfie poate fi incdlcatd gi prin reglementarea de cdtre legiuitor
sd nu
a unor prezum{ii
legale2). -Curtea Europeand apreciazd3)
cd existenja prezumliilor
trard Convenliei europ-Ene.-Acestea trebuie scopul de a nu lipsi de substanla pr-9-2'iiintia u trebuie sd fie irefragabild, trebuind sd fie trare. Astfel, Curtea Europeanb a constatat incdlcarea art. 6 parag.2 in cazul in care dreptul intern prevedea existenfa urmdtoarei prezumlii: o persoand ce era descoperitd transportdnd droguri era consideratd cd avea cunogtinJl de confinutul bunurilor pe care le transporta, cu excep{ia situafiei in care era absolut imposibil sd cunoascd continutul pachetului (forld majord). in doctrinda) s-a ardtat cd, potrivit jurisprudenlei organelor Convenliei europene, sunt compatibile cu respectarea dreptului preiEarrde-arh-6parag. 2: inregisttarea convorbiril_gr telefonice, prelevarea de probe biologice, perchezilia corporal[ sau domiciliarS, arestarea preventivS, limitarea unor drepturi pe perioada detenfiei, examindrile medicale, ridicarea corespondenfei sau a unor inscrisuri, alcool-testele, efectuaiea uhof analize a sdngelui, amprentarea unei persoane.
283. Protecfia prezum{iei de nevinovlfie in dreptul romdn. Prezum}ia de nevinovdlie constituie unul dintre principiile fundamentale ale procesului penal romdn, fiind reglementatd at6t in Constitulie, cdt gi in Codul de pq9-9e-du1gp-gna-I4. Potrivit art. 23 alin\-l)din Constitu[ia Romdniei,,,pdni la rdmdnerea definitivd a hotdrdriijudecdtoregti de condamnare, persoana este consideratd nevinovat5."
r)
se vedea
CEDO, hotlrdrea din 1l februarie 2003, in cauza Ringvold contra Norvegiei,
parag.40-42.
Pentru o analizd detaliatd, a se vedea P. van Dijk, M. Viering, Right to a fair and public hearing, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.628-629. 3) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 7 octombrie 1998, in cauza Salabiaku contra Frantei, parag. 19-30; CEDO, hot6r6rea din 25 septembrie 1992,in cauza Pham Hoang contra Franlei,
2)
parag.2l-36.
a)
se vedea: S.
Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 179; D.J. Harris,
M. O'Boyle, C. lltarbrick,op. cit.,p.242.

631
284
Articolul52 C.proc.pen. conlineoreglementaremai largdaprezumfiei denevinovifie decdt dispozifia constitufionald, prevdzdnd cA ,,orice persoand este considerati nevinovat[ pdnl la stabilirea vinovtrtiei sale printr-o hotirAre penald definitivd". Atdt Constitufia, cdt gi Codul de procedurl penald fac referire la no{iunea de ,,persoan6", fdrd a condifiona respectarea prezumfiei de nevinovdfie de existenfa unui proces penal in care aceasta sd aibd calitatea de invinuit sau inculpat. Prin urmare, in sistemul ite drept romdn gar_q4lqgq4f_ept-ului laprezumjia de nevinovdfie este independentd de
existenfa unei acuzafii in materie penali 9i incumbd nu numai autoritiifilorjudiciare, ci t19ltg4relpersoane-sau altoriteti publice'). in cadrul procesului penal funcfionalitatea prezumfiei de nevinovbfie se manifestd in cdteva direcfii principale2): a) constituie o reguli fundamentali care garanteaz[ impotriva arbitrariului in tragerea la r6spundere penal6; b) asigurd invinuitului sau inculpatului o egalitate de ganse in raporturile sale procesuale cu organele judiciare gi cu celelalte pd4i; c) este strdns legati de aflarea adevirului gi dovedirea corectii a imprejurdrilor de fapt ale cauzei, pentru ca vinovitia sd fie stabilitd cu certitudine; d) vinovdfia trebuie stabiliti cu certitudine pentru cd orice dubiu trebuie sd profite
inculpatului;
e) organele judiciare au obligafia de a motiva orice dispozifie pe care o dau.
Astfel, prezumtia de nevinovdtie este at6t o reguld in materia probafiunii, ce

impune organetor de urmdrire penald sd dovedeascd vinovdfia unei persoane dincolo de orice dubiu rezonabil, fiind astfel interzise prezumfiile privind rispunderea penald a unei persoane gi obligafia acesteia de a avea inifiativa probei, cdt gi o regul[ de fond, expresia unui veritabil drept subiectiv, ce trebuie respectat de legiuitor, de orice autoritate publicd, de prestr gi de judecdtori3). 284. Prezumfia de nevinovdfie ca
regull de probtr. Prezumtia de nevinovdtie
decurge din cerinfa ca nicio persoand nevinovatd si nu fie trasd la rdspundere penal[, constituind o garanfie ci in lipsa probelor de vinovdtie aceasta nu poate fi trimise in
judecat[ gi condamnatda).
Ra{iunea acestei prezumtii ,,sebazeazl pe faptul ci nu toate acuzdrile sunt adevdrate, dovadl cd atAtea procese se termini cu achitare sau inainte dejudecatd cu neurmdrire sau scoatere de sub urmdrire. (...) Deci cum ar putea fi considerat cineva vinovat, pebaza acuzafiei, inainte de a se gti dacd aceasta este adevdrat6, doveditd? Ori, chiar acuzarea igi propune ca str dovedeascd existenfa infracfiunii 9i vinovdlia inculpatului, gi tot restul procesului este cercetarea gi constatarea acestor chestiuni; gi abia apoi hotdrdrea penald cuprinde concluzia in aceastd privin{d. Deci cum ar putea fi
') A se vedea CEDO, hoterarea din l0 februarie 1995, in cauza Allenet de Ribemont contra Franfei, parag. 36. 2)A se vedea N. Volonciu, Al. Vasiliu, Codul de procedurd penald comentat, op. cit., p. 29. 3)A se vedea S. Guinchard, J. Buisson, Procdure p6nale, op. cit., p. 7. a)A se vedea Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, op.cit., p. 93-95, 343-344.
632
Prezumfia de
nevinovitie
284
considerat vinovat inculpatul at6ta timp cdt se cerceteaz[ vinovdfia lui, gi judecata inci nu s-a pronunfat? $i o judecatd dreaptd, impa4iald, nu ar putea porni la desftgurarea procesului penal, cu ideea preconceputd asupra vinovdtiei inculpatului""r) in doctrind s-a ar6tat2) cd gi in situalia in care in addncul sufletului lor judecdtorii ar fi convingi de vinov5lia inculpatului, trebuie sd rdmdn[ deschigi la posibilitatea
schimblrii opiniei ca urmare a analizei tuturor probelor administrate. Judecdtorilor Ie este interzis s6 fac6 ori sd spund ceva, inainte de pronunlarea hotdrdrii, de naturd a sugera ci inculpalii au fost deja condamnafi. Problematica vinov{iei sau nevinovd{iei persoanei acvzate de sdvdrgirea unei infracfiuni, ce reprezintd esenfa procedurii, trebuie sd rdmdnd deschisd, chiar dacd probele administrate impotriva acuzatului par a fi covArgitoare. invinuitul sau inculpatul nu este obligat si igi dovedeascd nevinovdfia, putdnd uza
de dreptul la tdcere. Sarcina probei incumbd organelor de urmdrire penal6, care sunt obligate s[ administreze probele necesare pentru dovedirea, dincolo de orice dubiu
rezonabil, a existen{ei faptei, a elementelor constitutive ale infrac,tiunii, sub aspect subiectiv gi obiectiv, precum gi a lipsei vreunui impediment la punerea in migcare sau exercitarea acfiunii penale, previzut de art. l0 C.proc.pen. Nevinov[fia nu trebuie, agadar, in]eleasd numai ca neindeplinirea condiliilor privind latura subiectivi a infracfiunii (mens rea), ci ca absenfa vreuneia dintre trisiturile esenfiale ale infracliunii prevlzute de art. l7 C.pen. Astfel, prezumfia de nevinovilie permite a se restabili un anumit echilibru intre
acuzator gi acuzat3).
faza de urmirire penal6, organele de urmirire penalE au obliga{ia, potrivit art.200 Si art.202 alin. (l) 9i (2) C.proc.pen., de a strdnge probele necesare cu privire la existenfa infracfiunilor, la identificarea fbptuitorilor gi la stabilirea r[spunderii acestora, in scopul aflirii adevdrului gi ldmuririi cauzei sub toate aspectele. Organele de urmbrire penal5 trebuie si administreze probele atdt in favoarea, cei $i in defavoarea invinuitului sau inculpatului, chiar daci acesta recunoa$te sdvArgirea infracliunii. De asemenea, potrivit art. 262 C.proc,pen., procurorul dispune trimiterea in judecatd a inculpatului, cdnd din materialul de urmdrire penalb rezultd cd fapta exist6, a fost sdvdrgitd de inculpat gi ci acesta rdspunde penal, in cazul in care constat[ cd au fost respectate dispoziliile legale care garanteazd, aflarea adevdrului, cd urmdrirea penald este completii, existdnd probele necesare gi legal administrate. Instanla sesizatb de cdtre procuror procedeazd la administrarea probatoriului in faza
cercetdrii judecdtoregti in scopul ldmuririi cauzei sub toate aspectele. Potrivit art. 287 C.proc.pen., instanfa de judecatd igi exercitd atribufiile in mod activ, in vederea afldrii adevirului gi a realizdrii rolului educativ al judec[]ii gi igi formeazd convingereapebaza probelor administrate in cauz6. Potrivit art. 345 alin. (2) C.proc.pen., instanla poate pronunfa condamnarea in situalia in care constate din toate probatoriile administrate in cauzdcd fapta exist6, constituie infracfiune gi a fost sdvdrgitd de inculpat.
2)
in
Tr. Pop, Drept procesual penal, vol. I, Ed. Tipografia Nafionald S.A., Cluj, 1946,p.346-347. A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 163. 3)A se vedea./. Pradel, Procddure p6nale, op. cit., p. 309.
633
284
in doctrind gi in practica judiciardrr s-a ardtat cd prezumfia de nevinovdlie poate fi inldturatd numai prin administrarea de probe care si stabileascd cu certitudine vinovdlia. Prezumfia nu este inldturati in caz de indoiald cu privire la stabilirea situaliei de fapt, care profitd invinuitului sau inculpatului (in dubio pro reo). Existd indoiald doar atunci cdnd din coroborarea tuturor probelor nu se poate refine cu certitudine nici vinovllia, nici nevinov[fia celui in cauz[. in acest caz,indoialacare rdmdne este echivalentd cu o probd pozitivd de nevinovafie ce conduce la achitarea inculpatului de
cdtre instanfd sau la scoaterea de sub urmdrire penald dispusd de c[tre procuror. in cazul cdnd exist6 probe de vinovifie, invinuitul sau inculpatul are dreptul sl probeze lipsa lor de temeinicie, putdnd solicita administrarea de probe in apirare. in plus, sarcina probei apar,tine invinuitului sau inculpatului care invoc[ o cauzd ce inlatur[ caracterul penal al faptei, ce fusese anterior doveditd de cdtre organele de urmdrire penald (spre exemplu, iresponsabilitatea, belia involuntard completd, legitima apdrire), frrb ca in acest fel si existe o incllcare a prevederilor art. 6 parag. 2 din Conven{ia europeand2). inalta Curte de Casalie 9i Justilie a arbtat3)c[: ,,(...) Prin adoptarea prezumfiei de nevinovd{ie ca principiu debazd,, distinct de celelalte drepturi care garanteazd gi ele libertatea persoanei - dreptul la apdrare, respectarea demnitilii umane - s-au produs o serie de restructuriri ale procesului penal gi a concepliei organelor judiciare, care trebuie sd rdspundd urmdtoarelor cerinfe: vinovafia se stabilegte in cadrul unui proces, cu respectarea garanliilor procesuale, deoarece simpla invinuire nu inseamnd gi stabilirea vinovifiei; irl sarcina probei revine organelor judiciare, motiv pentru care interpretarea probelor se face in fiecare etapb a procesului penal, concluziile unui organ judiciar nefiind obligatorii gi definitive pentru urmdtoarea fazi a procesului; la adoptarea unei hotdrAri de condamnare, pdni la rdmdnerea definitivd, inculpatul are statutul de persoand nevinovatd; iii) la adoptarea unei hotdrdri de condamnare definitive prezumfia de nevinovdfie este r6sturnat[ cu efecte ergq omnes; lv) hotdrArea de condamnare trebuie sd se bazeze pe probe certe de vinovd{ie, iar in caz de indoiald, ce nu poate fi inl[turat[ prin probe, trebuie sd se pronunfe o solulie de achitare.
l) in acest sens, a se vedea: N Volonciu, A. Barbu, Codul de procedurl penald comentat, Ed. Hamangiu,2007,p. 15-17; Gh. Mateul, Tratat de procedurd penala. Partea generald, vol. I, op. cit., p. 155-169; Idem, Prezumtia de nevinov5lie in lumina Convenfiei europene gi a reglementdrilor procedurale interne, Dreptul nr. I 1/2000, p. 59-68, precum gi doctrina citatd de acest autor; A. CriSu, Drept procesual penal. Partea generalA, Ed. C.H. Beck, Bucuregti,2007 p. 47 pi unn.; Ch. Lazerges, La prdsomption d'innocence,in R. Cabrillac, M.A. Frison-Roche, Th. Revet, Libertds et droits fondamentaux, op. cit., p. 509 gi urm.; C.A. Bucuregti, sectia a II-a penald, decizianr.235l1997 9i decizia nr.60711997, in Culegere de practicljudiciard penald pe anul 1997, Ed. Holding Reporter, 1998, p. 245-246; I.C.C.J., sec{ia penal6, decizia nr. 138712006 9i I.C.C.J., sectia penald, decizia nr. 98112006 citate in Codul de procedurd penal6, edilie ingrijiti de G. Antoniu, A. Vldsceanu, A. Barbu, ed. a2-a, Ed. Hamangiu, Bucuregti, 2008, p. 133. 2) . A se vedea, in acest sens, Comisia Europeand, decizia din 4 aprilie I 990, in cauza H. contra
Marii Britanii. r) A se vedea I.C.C.J., sec{ia penal6, decizia nr.346512007, disponibild pe site-ul www.scj.ro. 634
Prezumfia de nevinovdlie
284
Toate aceste cerinfe sunt argumente pentru transformarea concepJiei asupra prezum-
fiei de nevinovdfie, dintr-o simpld reguld, garanlie a unor drepturi fundamentale, intr-un drept distinct al fiecdrei persoane, de a fi tratatd ca nevinovata pdnd la stabilirea vinovdfiei printr-o hot6rdre penald definitivi. Avdnd in vedere cd, la pronunfarea unei condamndri, instanla trebuie sa-gi intemeieze convingerea vinovdfiei inculpatului pebazd de probe sigure, certe gi intrucdt in cauzi probele in acuzare nu au un caractff cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, ldsdnd loc unei nesiguran{e in privin}a vinov5liei inculpatului, se impune a se da eficienld regulii potrivit cdreia <<orice indoial[ este in favoarea inculpatului>> (in dubio
pro reo).
Regula in dubio pro reo constituie un complement al prezumliei de nevinovdlie, un principiu institulional care reflect[ modul in care principiul afldrii adevdrului, consacrat in art. 3 C.proc.pen., se regdsegte in materia probafiunii. Ea se explicd prin aceea c6, in mdsura in care dovezile administrate pentru suslinerea vinovd{iei celui acuzat conlin o informaJie indoielnici tocmai cu privire la vinovdfia fbptuitorului in legdturd cu fapta imputatd, autoritdtile judecdtoregti penale nu-gi pot forma o convingere care s[ se constituie intr-o certitudine gi, de aceea, ele trebuie sI concluzioneze in sensul nevinovafiei acuzatului gi sd-l achite. inainte de a fi o problemd de drept, regula in dubio pro reo este o problemd de fapt. infEptuirea justiliei penale cere ca judecdtorii sd nu se intemeieze,inhot6rdrile pe care le pronunfd, pe probabilitate, ci pe certitudinea dobdnditd pebazd de probe decisive, complete, sigure, in mdsurd sd reflecte realitatea obiectiva (fapta supusd judecatii). Numai aga se formeazS convingerea, izvordtd din dovezile administrate in cauzd, cd realitatea obiectiv[ (fapta supusdjudecdtii) este, fbrd echivoc, cea pe care o infrligeaza realitatea reconstituitb ideologic cu ajutorul probelor. Chiar daci in fapt s-au administrat probe in sprijinul invinuirii, iar alte probe nu se intrevdd ori pur qi simplu nu exist6, gi totugi indoiala persistd in ce privegte vinovbfia, atunci indoiala este <echivalentd cu o probd pozitiv[ de nevinovdjie> gi deci inculpatul trebuie achitat." Orice persoand aflatd in cadrul procesului penal, indiferent de faza procesuald, beneficiazd de respectarea dreptului la prezumlia de nevinovdlie pAnd la pronunlarea unei hotlrdri penale definitive prin care se stabilegte vinovdlia sa (quilibet praesumitur bonus, usque dum probatur contrarium), indiferent dacd aceastb hotdrdre este de condamnare, de achitare (pentru cd fapta nu prezintd pericolul social al unei infrac{iuni) sau de incetare a procesului penal (de exemplu, ca unnare a intervenfiei prescripfiei rdspunderii penale, amnistiei sau a existen{ei unei cauze de nepedepsire). Rezultd, agadar, cd prezumfia de nevinovdlie nu este o prezumlie absolut[, ci una relativd, care poate fi rdsturnatd prin probe certe de vinov5fie'). Nici prevederile arl 334 t.proc.pen. nu contravin principiului prezumfiei de nevinov6{ie, intrucdt prin punerea in discuJie a schimbdrii incadrdrii juridice a faptei de care este acuzat inculpatul, instanfa nu se pronunfd asupra existenfei faptei gi a vinovdfiei
r)
se vedea Gh.
Mateul, Tratat de procedurd penald. Partea generald, vol. I, op. cit., p. 167. 635
285
inculpatului, ci supune dezbaterii p6(ilor 9i procurorului in condilii de publicitate gi de contradictorialitate incadrareajuridicd, in scopul efectudrii unei apdrdri efective de cdtre inculpat cu privire la toate aspectele de fapt gi de drept ale cauzei In privinfa actelor procurorului de netrimitere in judecatd prin care se constath vinovifia [spre exemplu, ordonanla procurorului prin care se dispune scoaterea de sub urmdrire penali in temeiul art. l0 alin, (l) lit. br) C.proc.pen. pentru c[ fapta nu prezinti pericolul social concret al unei infracfiuni], invinuitul, inculpatul, persoana vdtdmattr sau intcresatd pot face pldngere la judecitor potrivit art. 278t C.proc.pen.,
acesta putdnd constata caracterul nefondat al plAngerii gi dispune menfinerea ordonanlei
sau rezolu{iei pr,rcurorului de netrimitere in judecati prin care s-a constatat vinovdfia
acuzatului.
Apreciem cd gi aceste acte ale procurorului, confirmate prin hotlrdrea definitivl a
judecltorului, satisfac cerinfele art.6 parag.2 din Convenfia european[, care prevdd
,,vinovdfia va
cd
Curtea Europeand necondifiondnd aceastd constatare de pronunfarea unei hotdrdri judecdtoregti de condamnare in materie penalS. Inculpatul beneficiazd de prezumfia de nevinovdlie chiar gi dupd pronunfarea unei hotdrdri de condamnare in primd instanfd, pe parcursul judecdlii in apel sau in recurs. in acest sens, legiuitorul a reglementat caracterul suspensiv al apelului sau al recursului in art. 370 C.proc.pen., respectiv art. 3855 C.proc.pen. --Dupd pronunfarea unei hotdr6ri definitive de achitare, nevinovSlia unei persoane devine din prezumtie o certitudine opozabilL erga omnest), astfel incdt se poate considera cd acest drept garantat de Constitufie gi de art. 6 parag.2 din Conventia europeani este incilcat, dacd in declarafiile sau actele publice emise de organele de urmdrire penali sau de alte autorititi publice sau judiciare se sugereazl sau se afirmd explicit cd in cauzd ar fi trebuit si fie pronunfatd o hot5rdre de condamnare sau se repune in discufie nevinovilia. 285. Prezum{ia de nevinovlfie ca regull de fond. Luarea, prelungirea sau menfinerea mdsurii arestlrii preventive pe parcursul procesului penal nu este incompatibilb cu respectarea prezumfiei de nevinovl{ie, nu implicd pronun{area instanfei de judecatd asupra fondului procesului (adicd gi asupra vinovdfiei inculpatului), ci numai asupra existenlei unor probe sau indicii temeinice din care rezultd suspiciunea rezonabild ci o persoanf, a sdvdrgit o infracfiune, precum gi a unuia dintre cazurile prevlzute de art. 148 C.proc.pen. sau asupra legaliElii gi temeiniciei mdsurii privative de libertate gi necesit6lii prelungirii sau men{inerii acesteia2). Intr-o altd hotdrdres), Curtea Constitulionald s-a pronuntat cu privire la caracterul constitufional al dispozifiilor art. 148 alin. (l) lit. e) 9i h) C.proc.pen. [actualul
r) A se vedea N. Volonciu, AI. Vasiliu, Codul de procedurtr penalS comentat, op. cit., p. 30. 2)in acelagi sens, a se vedea: Plenul Cu(ii Constitulionale,Decizianr.T3/2000 (M. Of.
fi legal stabilitd",
nr. 335 dirr l9 iulie 2000); Plenul Cu4ii Constitufionale, Decizia nr.38/2007 (M. Of. nr. 157 din 88 din 5 februarie 2007); Plenul Cu(ii Constitulionale, Decizia nr. 245/2006 (M. Of. nr. 290 din 30 martie 2006). 3) A se vedea Plenul Curfii Constitu{ionale, Decizia nr.76/2005 (M. Of. nr. 157 din 22 februarie2005). 636
Prezumfia de
nevinovdlie
-
285
art. 148 alin. (l ) lit. d) 9i f) C.proc.pen., ca unnare a modificlrilor Codului de procedurd

penalS prin Legea nr.35612006
n.n.], ardtAnd cd: ,,Dispoziliile art. 148 din Codul de
procedurd penal[, care prevdd cazurile gi condiliile in care poate fi dispusd mdsura arestirii preventive, fiind incluse in Titlul IV al Pdrfii generale a Codului de procedurd penald, privitor la mdsurile preventive gi alte mdsuri procesuale, in Capitolul I intitulat <Mdsurile preventive>, Secfiunea IV, denumitd <Arestarea preventivd>, dezvdluie natura juridicd a mdsurii procesuale examinate, aceea de mijloc de dinamizare a urmdririi penale gi a procesului penal in general. Din interpretarea ralionald a dispoziliilor art. 148 alin. (l) lit. e) 9i h) din Codul de procedurd penal[ nu rezultd cd inculpatului i se imputd slvdrgirea unei infracliuni, fapt care nu poate fi stabilit decdt prin hotdrAre judecdtoreascd de condamnare rdmasd definitivd, ci cd existd probe sau indicii considerate ca fiind temeinice, in raport cu stadiul in care se afl6 procesul penal, despre sdvdrgirea unei infracliuni. Folosirea in art. 148 alin. (l) lit. e) 9i h) din Codul de procedurd penali a termenului <infracfiune> in locul celui de <faptd prevdzutd de legea penald) are o semnificafie pur tehnic[, aceasta desemnAnd incadrarea faptei, cu privire la care existd probe sau indicii temeinice cd a fost sivdrgit[ de inculpat, intr-un anumit text de lege, care prevede fapta ca infracfiune gi o sanclioneazd, crt o pedeapsd de o anumitd gravitate. De aceea, nu se poate susfine cd dispoziliile legale examinate ar fi contrare prevederilor art.23 alin. (11) din Constitugie privitoare la prezumlia de
nevinovdfie."
Considerdm cd aceleagi argumente pot fi avute in vedere gi cu privire la constitulionalitatea art. 148 lit. c) C.proc,pen., care prevede ca temei pentru a fi dispusd arestarea preventivl existenfa de date ci inculpatul pregdtegte sivdrgirea unei noi infrac{iuni, Cu toate acestea, apreciem cd existd o incdlcare a principiului prezumliei de nevinovifie daca judecltorul ce solufioneazd fondul cauzei, cu ocazia menfinerii stdrii de arest, in aprecierea art. 143 C.proc.pen., constatd cd sunt probe cd inculpatul a iomis b hfracliune gi nu existenla unor probe sau indicii temeinice ce atrag suspiciunea rezonabild cd inculpatul a sdv6rgit fapta pentru care a fost cercetat gi trimis in judecatd. Judecdtorii, procurorii, organele de urmdrire penald sau orice autoritate publicd, in vederea respect6rii prezumfiei de nevinov5{ie, trebuie sd manifeste o deosebitd prudenld in declaraliile publice pe care acegtia le dau, evit6nd a se pronunfa asupra vinovdfiei unei persoane aatzate de siv6rgirea unei infracliuni inaintea pronunldrii unei hotdrdri definitive'). Totugi, comunicatele de presd in care se face referire numai la refinerea sau arestarea unei persoane sau la pozi\ia procesuald pe care aceasta a avut-o in cursul audierilor nu sunt incompatibile cu respectarea dreptului la prezumtia de nevinovdtie. Tot in vederea respectdrii prezumfiei de nevinovdfie, art. 82 alin. (6) din Legea nr.27512006 prevede cI persoanele relinute sau arestate preventiv poarth linutd civilS.
r) A se vedea studiul de caz elaborat de Sojust intitulat ,,Respectarea prezumliei de nevinov6[ie in RomAnia", ce a vizat analiza comunicatelor de presd ale Parchetului de pe ldngb I.C.C.J. gi ale D.N.A., disponibil pe site-ul www.sojust.ro., precum gi R. Cazanciuc, Necesitatea reglementirii comunicSrii unite$lor de parchet cu mass-media,in M.M. Pivniceru, C. Luca,General gi particular in formarea purtltorului de cuvdnt magistrat, Ed. Hamangiu ,2007 , p. 6l - l0l .
637
286
Aceasti mdsurd este necesard pentru a se evita orice eventuald asociere a acestora cu persoanele condamnate, ce pot purta o anumiti uniforml a penitenciarului in care sunt delinutir). tn acest context trebuie menfionat cd potrivit Curlii Europene, incetarea urmiririi penale, prevLzutdcamf,surd remediu in dreptul intem, nu este in mdsurd id compensEe durata excesivi a procedurilor penale, astfel cd personale prejudiciate nu pierd calitatea de victiml a incdlcdrii prevederilor art. 6 parag. 1, avdnd gi dreptul la despdgubiri2). Prin urmare, apreciem cd de lege ferenda se impune reglementarea, cu maximd prioritate, a procedurii de asigurare a unui remediu efectiv in cazul lipsei de celeritate in desfbgurarea procesului penal, care sdvizeze in principal solufiile ce se pot dispune de cdtre instanle in cursul procesului penal (in afara acorddrii de despbgubiri), in vederea asigurdrii dreptului la un proces echitabil precum gi acordarea de despdgubiri.
Secfiunea a 6-a. Termenul rezonabil al procedurilor

$1. Standardul european
t"!,!;"*rr*
287. Perioada de timp luatd in considerare. 288. Criterii de apre-
286. Nofiune. Depigirea termenului rezonabil al procedurilor este unul dintre cele mai frecvente capete de cerere invocate de reclamanli in fa{a Curlii Europene, Termenul rezonabil al procedurii3) prevbzut de art. 6 parag. I din Convenlia european64) se aplic6 tuturor- persoanefor implicate intr-o procedurd penal6, indlfergnt daca sunt sau n[]n stare de aiests', gi are ca scop protejarea acestora contia lentorii eic-esivt a procedurii, in vederea evit6rii prelungirii pe o perioadd prea marJ di timp a incertitudinii cu privire la soarta celui acuzat. Aceasti garanlie urmdregte sd
A se vedea, in acelagi sens, Z PaSca,Prczumtia de nevinovdfie gi finuta inculpatului in cursul procesului penal, in Dreptul nr. 411993,p.73-74. A se vedea CEDO, hotdrirea din 8 noiembrie2007, in cauza Vasilev g.a. contra Bulgariei, -2)) patag. 40, 3) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 28 iulie 1999, in cauzaBottazzi contra ltaliei, parag. 22; CEDO, hotirArea din 27 octombrre 1994,in cauza Katte Klitsche de la Grange contra Italiei,
parag.61.
O reglementare similard existd in art. 47 parag. 2 din Cart6, respectiv in art. 14 din Pact. Pentru o analizd detaliatd a se vedea: P. Lambert, Les notions de,,ddlai raisonnable" dans la jurisprudence de la Cour Europdenne des Droits de L'Homme, in Revue trimestrielle des droits de I'homme, vol. 2, nr. 511991,p.3-21;J.-F. Flauss, Le ,,ddlai raisonnable" au sens des articles 5(3) et 6(1) de la Convention Europ6enne des Droits de L'Homme dans la jurisprudence
5) a)
l)
frangaise,inRevuetrimestrielledesdroitsdel'homme,vol.2,nr.5l199l,p.49-59;J.Lestrades,
Les ddlais des articles 5 et 6 de la Convention Europdenne des Droits de L'Homme, Th. Nice, 2000, precum 9i Capitolul IV, Secfiunea a 5-a, punctul 1.3 al acestui Tratat.
638
Termenul rezonabil al
procedurilor
287
asigure cd justilia este administratd

sau eficien(ar).
ftrd intdrzieri, ce i-ar putea afecta credibilitatea
287. Perioada de timp luati in considerare. Termenul rezonabil prevdzut de I din Convenlia europeand in cauzele penale are_.ca punct {e plecare (dies a quo) momentul in care este formulatd in mod oficial o ,,idZi1id'ii--maene penald" impotriva unei persoane2). Acest moment poate coincide, dupd caz. cu dala gesllqii, data la care o persoanl este notificatd cd impotriva sa a fost inceputd urmdrirea penald, data punerii in migcare a acfiunii penale sau data la care au fost incepute unele investigafii preliminare, a avut loc prima audiere la sediul poliliei sau a fost efectuatd o perchezilie, ori cu data comunicdrii rechizitoriului3). - Perioada ce este luatd in considerare are ca moment final (dies ad quem) momentul pronunfdrii unei hotdrAri definitive de condamnare sau de achitare, respectiv incetarea procesului penal sau a unei solufii de netrimitere in judecatd (a unei solulii finale T-n cartzaf\ Aceddia pbrioadd are in vedere gi durata procesului in cdile ordinare de atac. in cazul in care instanla'de control judiciar dispune cu caracter definitiv trimiterea cauzei spre-rejudecare, durata procedurilor cu ocazia rejudecirii intrd in
art.6 parag.
calculul l)A
termenuluis).
,t'.
se vedea: Fr, Sudre, Drept european $i internalional al drepturilor omului, Ed. Polirom, Bucuregti, 2006, op. cit., p. 290; A. Valery, Qu'est-ce qu'un ddlai raisonnable au regard de la jurisprudence de la Cour Europ6enne des droits de I'homme, in Le procds dquitable et la protection juridictionnelle du citoyen, Ed. Bruylant, Bruxelles, 2001, p. 91; CEDO, hotbrArea din 23 octombrie I 990, in cauza Moreira de Azevedo contra Portugaliei, parag. 7 4. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 29 septembrie 2007, in cauza De Clerck contra Belgiei, parag. 49; CEDO, hotdrdrea din 8 iunie 2006, in cauza Lehtinen contra Finlandei (nr. 2), parag. 28-30; CEDO, hotdrArea din l9 iunie 2003, in cauza Pedersen gi Baadsgaard contra Danemarcei, parag.39; CEDO, hotirdreadin27 iunie 1968, in cauza Wemhoff contra Germaniei, parag. 19; CEDO, hotirdrea din 27 iunie I 968, in cauza Neumeister contra Austriei, parag. I 8; CEDO, hotirdrea din 25 februarie 1993, in cauza Dobbertin contra Fran{ei, parag. 138; CEDO, hotdr6rea din l0 decembrie 1982,in canza Foti g.a. contra Italiei, parag.34; CEDO, hot6r6rea din22 mai 1998, in catzaHooze contra Olandei,parag.43. 3)A se vedea: CEDO, hotErirea din 15 iulie 1982, in cauza Eckle contra R.F.G,, parag.73; CEDO, hotirArea din 3 iunie 2003, in cauza Pantea contra Romanie|parag.215; CEDO, hotdrdrea din 22 iunie 2003, in cauza Coeme contra Belgiei, parag. 133; CEDO, hotdrdrea din 23 octombrie 2003, in cauza Diamantides contra Greciei, parag. 21; CEDO, hotdrdrea din 3 octombrie 2000, in cauza Loffier contra Austriei, parag. l9; CEDO, hotdrdrea din I 5 decembrie 2005, in cauzaBarry contra Irlandei, parag. 34; CEDO, hotdrdrea din-2 august 2000, in cauza Bertin-Mourot contra Franfei, parag. 53; CEDO, hotirdrea din22 mai 1998, in cauzaHooze contra Olandei, parag. 43. a) A se vedea: CEDO, hotdrirea din 27 iunie 1968, in cauza Wemhoff contra Germaniei, parag. 18; CEDO, hotdrdrea din 27 iunie 1968, in cauza Neumeister contra Austriei, parag. l9; CEDO, hotdr6rea din l9 februarie I 99 I , in cauza Pugliese contra Italiei (nr. I ), parag. I 8; CEDO, hotdrdrea din 23 octombie 2003, in cauza S.H.K contra Bulgariei, parag.27 . s)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 23 septembrie 1998, in catza I.A. contra Franfei,
parag. I 15.
639
Drephrl la un proces echitabil 288 ..- Nu sunt luate in considerare perioadele de timp scurse intre m..gmentul pronunlirii
uiiei hotdr6ri definitive gi momentul admiterii clii extraordinare de atac prin care s-a dispus ?esfituirea cauzei procurorului in vederea refacerii urmdririi penale sau perioatlel.e de timp cuprinse intre momentul dispunerii unei solulii de scoatere de sub urmdrire penald gi data infirm[rii acestei solu]ii gi reludrii urmdririi penaler).
procedurii se apreciazd in concretd\av6ndu-sQ in fg-qglg angamb]ul ppcedurii gi pfrcumstanfele fiecdrei cauze in parte. dupd urmdtoarele criterii:t cbmportamentul pirfilor;importanfa pentru pdrfi a obiectului procedurii, comportamenTutauoritefitoa"f, complexitatea cauzei in fapt gi in drept. a) Comportumentul pdrlilor. Jurisprudenfa Cu(ii Europene nu este foarte bogatl in analiza acestui criteriu. Curtea Europeand a apreciat cd exercitarea de citre o persoand, cu bun6-credin![, a tuturor mijloacelor procedurale prevdzrte in dreptul intem in exercitarea dreptului la apdrare, nu poate fi consideratd c5 a condus la prelungirea duratei procedurilor3). De asernerlea, comportamentul procesual dilatoriu al reclamantului nu poate fi avut in vedere ca motiv al prelungirii duratei procedurilor, atdta timp cAt acesta nu a contribuit in mod substanlial la aceastd intdrzierea). in cazul in care prelungirea procedurii este datoratd comportamentului dilatoriu al reclamantului; care a depus cu int6rziere inscrisurile necesare judec6rii cauzei, s-a sustras procesului penal sau executdrii unui mandat de arestare, a formulat cereri rep-efate de amdnare a ca.uzei, acesta nu poate solicita constatarea incdlcdrii dreptului de a fi judecat intr-un termen rezonabils). .r
r
288. Criterii de apreciere- Qurtea Europeand2) a ardtat
ci
druatalqz-q_r-rabr!.e a
r) A se vedea: CEDO, hotdr6rea din I I iulie 2006,incauzaAliufb contra Romdniei, parag, l6; CEDO, hotdrArea din 2 decembrie 2004, in cauza Yaroslavtsev contra Rusiei, parag.22; CEDO, hotdrdrea din 30 noiembrie 2004,in cattza Klyakhin contra Rusiei, parag. 9l ; CEDO, hotdr6rea din 4 august 2005, in cauza Stoianova gi Nedelcu contra RomAniei, parag. 20. 2)A se vedea: CEDO, hotirdrea din 20 martie 2008, in cauza Bartenbach contra Austriei, parag.25; CEDO, hotdr6rea din 4 martie 2008, in cauza Jetzencontra Luxemburgului, parag. 44; CEDO, hot5rdrea din 6 martie 2008, in cauza Gikas contra Greciei, parag. l7; CEDO, hotlrdrea din 29 septembrie 2007. in cauza De Clerck contra Belgiei, parag. 52; CEDO, hotbrdrea din 6 decembrie 2007, in cauza Bragadireanu contra Romdniei, parag. I l6; CEDO, hotdrdrea din 29 septembrie 2005, in cauza-Tudorachb contra Romdniei, parag. 23; CEDO, hotirdrea din 10 februarie 1995, in cauza Allenet de Ribemont contra Franfei, paftg, 41; CEDO, hotSr6rea din 6 iamrarie 2004, in cauza Rouille contra Franlei, parag.97; CEDO, hotlrdrea din 27 iunie 1997,in cauza Philis contra Greciei (nr. 2), parag. 35; CEDO, hotdr6rea din l5 octombrie 1999, in cauza Humen contra Poloniei, parag. 60; CEDO, hotdrArea din l6 iulie 2002,in cauza Davies
contra Marii Britanii, parag.26, r) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 4 martie 2008,
in
cauza Jetzen contra Luxemburgului,
parag.47; CEDO, hotdrdrea din 29 septembrie2007, in cauza De Clerck contra Belgiei,

parag. 60-62; CEDO, hotdrArea din I 5 iulie 1982, in cauza Eckle contra R.F.G., parag. 82; CEDO, hotdriirea din 7 noiembrie 2006, in cauza Holomiov contra Moldovei, parag. 143. a) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 26 octombrie 2000, in cauza Kudla contra Poloniei, parag. 130; CEDO,hotirdreadin25noiembiel99T,incauzaZanacontraTurciei,parag.T9. 5)A se vedea: CEDO, hotdrArea din 25 februarie 1993, incauza Dobbertin contra Franfei, parag. 44; CEDO, hotdrdrea din 15 iulie 1982, in cauza Eckle contra R.F.G., parag.82; CEDO,
640
'[] : b) conte
'
Termenul rezonabil al proceduri lor

"/
288
pdrli a obiectului procedurii. Trebuie avute in vedere in acest

sindtate a acuzatului! faptul cd acuzatul este privat de libertate
ea Europeand analizeazia. prin raportare la activitate a organelorjudiciare sau intdrzieri , in vederea resptictirii principiului bunei adminj-s-trdri a justiliei2). in acest context Curtea de la Strasbourg subliniazd cd statele au obligafia de a-gi organiza propriile sisteme judiciare astfel incAt sd fie satisfrcute exigenfele Convenfiei europene, dificultdlile administrative, iipsa de experienfl fa!6 de noutatea infractiunii, starea de boald a judecitorului neputdnd fi invocater). Instanfa europeand mai sus menfionatl a constatat') o culp[ a autorit[tilor in desfr$urarea procedurilor in cazul prelungirii procesului ca uflnare a intirzierii in transferul documentelor sau a dosarului de la o instan!6 la alta, a nelegalei citdri a martorilor, a
intre instanle, a prlungiriijulecaf! pe o perioadd de peste 6 ani ca urrnare a caserilor sqccesive cu trimitere spre iejudecare pentru erori comise de instanfele inferioare. ' i criteriu 1 d) CotTptexitateq infapt Si drept a cauzei. in legdturd cu numdru|i turtea Europeand a ivut in vedere: volumul dosarului, o gi natufh mare al inculpafi,lor, numdrul mare al martorildr ce t'rebuiau infracjiunilor (in special in cauzele penale cu implica{ii economice sau fiscale),
hotdr6rea din 16 iulie 1971, in cauza Ringeisen contra Austriei, parag. 110; CEDO, hotbrdrea din 2l decembrie 2000, in cauza Jablonski contra Poloniei, parag. 104; CEDO, hotdrArea din 26 mai 1993, in cauza Bunkate contra Olandei, pang.2l; CEDO, hot6rdrea din 9 iulie 1992, in cauza Erdogan contra Turciei, parag. 73; CEDO, hotdrdrea din 12 octombrie 1992, in cauza Bodaert contra Belgiei, parag. 35. r)A se vedea: CEDO, hotirArea din 6 decembrie 2007, in cauza Bragadireanu contra RomAniei, parag. l2l; CEDO, hotlrdrea din 7 februarie 20O2,in cauza Beljanski contra Franfei, parag.4Q; CEDO, hotlrdrea din 25 noiembrie 1992,in cauza Abdoella contra Olandei, parag. 24; CEDO, hotdrArea din 29 apriiie 2003, in cauza Motsnik contra Estoniei, parag. 40. 2)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 28 februarie 2003, in cauza Lavents contra Letoniei, parag. 103; CEDO, hotdrdrea din 12 octombie 1992, in cauza Boddaert contra Belgiei, parag.39. r) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 23 mafiie 1999,inca.szaPelissier gi Sassi contra Franfei, parag.74; CEDO, hotdrdrea din 8 ianuarie 2004, in cauza Panek contra Poloniei, parag. 30-35; CEDO, hot[r6rea din l5 iulie 1982, in cauza Eckle contra R.F.G., parag. 85; CEDO hotirdrea din 12 aprilie 2001, in cauza Arvelakis contra Greciei, parag.26. a) A se vedea: CEDO, hotdr6rea din 6 decembrie 2007, in cauza Bragadireanu contra Romdniei, parag. I 19-122; CEDO, hot6r6rea din I 5 februuie 2007 , in cauza Krasimir Iordanov contra Bulgariei, parag.3l-33; CEDO, hotdr6rea din 25 noiembrie 1992, in cauza Abdoella contra Olandei, parag, 23; CEDO, hotdrdrea din 26 mai 1993, in cauza Bunkate contra Olandei, parag.22-23; CEDO, hotdrdrea din l5 noiembrie 2001, in cauza Iwanczuk contra Poloniei, parag.99; CEDO, hotdrdrea din 29 septembrie 2006, in cauza Vayic contra Turciei, parug. 47; CEDO, hotdrdrea din 4 iunie 2004,in cauza Loffier contra Austriei, parug, 57 .
641
289
durata procedurilor de extrddare sau de efectuare a unui act procesual prin comisie rogatorier). Degi Curtea Europeand analizeazd, rezonabilitatea procedurilor prin raportare la aceste criterii, in doctrind2) s-a ar[tat, in mod intemeiat, ce de singurul element relevant in aprecierea termenului rezonabil al procedurii este comportamentul autoritdlilor. Astfel, nu prezlntd importanfd dacl un caz este complex sau nu, intrucdt dispoziliile art. 6 parag. din Convenfia europeanS sunt incdlcate cdnd au existat perioade de inactivitate a autoritetilor pe parcursul procedurii. Autoritetile nalionale trebuie si reglementeze remedii pentru depdgirea duratei rezonabile a procesului, aceasta putdnd fi compensati, spre exemplu, prin acordarea de daune sau prin reglementarea unei cauze legale de reducere a pedepseir).
tlt
$2.
Dreptul romin
289. Reguli generale. 290. Proceduri remediu in cazul lipsei de celerilate a
organelor judiciare.
289. Reguli generale. Articolul 21 alin. (3) din Constitulie 9i art.
l0 din Legea
la soluliopenald nu desftqurat
nr.30412004 prevdd cd toate persoanele au dreptul la un proces echitabil gi narea cauzelor intr-un termen rezonabil. in schimb, Codul de procedurd confine nicio dispozilie cu privire la dreptul persoanei la-nrrprocerpenal intr.-rin t-ermen rezonabil, spre deosebire de materia arestdrii preventive, reglementati institulia terminului relbnabil al arestdrii.
unde este
in
aceastd materie
igi glsesc aplicabilitatea principiile stabilite in jurisprudenfa
Cu(ii Europene, intrucdt statul este debitorul obligatiei de desftgurare cu celeritate a procedurilor de cdtre autorit6tilejudiciare, gi este finut de o obligalie de rezultat de a-gi adapta serviciile la exigenfele celeritdlii gi de a lua mdsuri necesare in acest sens sub sancliunea unei noi condamndri de cdtre instanla europeania).
se vedea: CEDO, hotdrdrea din 27 iunie 1968, in cauza Neumeister contra Austriei, parug.2L; CEDO, hotir6rea din l5 iulie 1982, in cauza Eckle contra R.F.G., parag. 84; CEDO, hotdrArea din 27 noiembrie 199 I , in cauza Kemmache nr. I gi 2 contra Franfei, parag. 70; CEDO, hotdrArea din 8 noiembrie 2001, incauza Sari contra Turciei gi Danemarcei, parag. 73; CEDO, hotir6rea din l9 septembrie 2000, in cauza IJL, GMR, 9i AKR contra Marii Britanii, parag, 134; CEDO, hotdrdrea din 17 ianuarie2002, in cauza Calvelli 9i Ciglio contra Italiei, parag.64-67; CEDO, hotdrArea din 8 iunie 2006, in cauza Lehtinen contra Finlandei (nr. 2), parag. 32-40; CEDO, hotirdrea Marii Camere din 29 martie 2006, in cauza Apicella contra Italiei, parag.72; CEDO, hotdrArea din I august 2000, in cauzaC.P. $.a. contra FranJei, parag.30-35; CEDO, hotdrArea din 29 septembrie 2007, in cauza De Clerck contra Belgiei, parag. 55. 2) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 145. 3)A se vedea: CEDO, hotirArea din 15 iulie 1982, in cauza Eckle contra R.F.G., parag. 87, 94; CEDO, hotdrdrea din 8 februarie 2000, in cauza Majarik contra Sloveniei, parag. 47-48. a)A se vedea S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p. 365.
r)A
642
Termenul rezonabil al procedurilor
289
Astfel, organele de urmdrire penald gi instanfele de judecata trebuie sd dea dovadd de celeritate in activitatea desfdguratd, aga incdt in nicio cauzd s[ nu existe perioade de inactivit4te nerezonabile ). Din acest punct de vedere, pentru justificarea prelungirii procedurilor, nu pot fi invocate existenla unor impedimente care !in de volumul mare de muncd al judecdtorilor gi procurorilor, capacitatea de administrare 9i de organizare a activit6lii instanfelor, modificdrile legislative numeroase care determina blocaje in aplicarea legilor sau lipsa unui cadru legislativ stabil asupra tuturor aspectelor legate de activitatea instanlelor 9i
I
parchetelo12). Ca reguld generald, momentul de inceput al calculului duratei procedurii il constituie inceperea urmdririi penale in personam de cdtre organele de urmdrire penald3). Ca excepfie, momentul inceperii efectuirii unor acte premergdtoare,cu privire la sdvdrgirea unei infracliuni (ce poate presupune interceptareE convorbirilor sau comunicatiilor, folosirea investigatorilor sub acoperire ori audierea cu privire la o acuzafie penala formulatd impotriva unei persoane), conducerea administrativb la sediul politiei sau prinderea in flagrant constituie momente de la care incepe calculul duratei procedurii. Momentul final al termenului il reprezintd pronunlarea unei hotdrdri definitive de condamnare, de achitare sau de in_cetare a procesului penal. Tot astfel, pronuntarea unei hotir6ri definitive prin care este respins[ o pldngere impotriva unei solufii de netrimitere injudecatd poate fi apreciat[ ca punct final al duratei procedurii. Desfiinlarea sau casarea cu trimitere spre rejudecare sau restituireacauzei la parchet, dispuse chiar printr-o hotdrdre definitivd, nu reprezintd un moment final al calculului termenullri rezonabjl aL procedurii. Procesul penal se reia din ciclul procesual indicat in hotdrArea instan{ei de control judiciar (urmdrire penal6, judecati in primd instanfd sau apel), iar perioada de timp scursd anterior trebuie avut[ in vedere la aprecierea termenului rezonabil al procedurii. insd, desfdgurarea cu celeritate a procedurilor nu trebuie s[ aducd atingere dreptului invinuitului sau inculpatului de a beneficia de timpul qi de inlesnirile necesare pregdtirii
l) Pentru analiza operativitdtii organelor de urm6rire penald sau a instanlelor, a

www.csml909.ro.
se
vedea Raportul C.S.M. privind starea justiliei pe anul 2006, p.98-108, disponibil pe site-ul
136),acceptAndu-secd,in fapt, acestea conduc la depigirea termenului rezonabil al procedurilor. r) in mod eronat, faF de principiile stabilite de CEDO, s-a apreciat in doctrina cd momentul
2)AcesteimpedimentesuntreliefatechiarinraportulC.S,M.(p.
du lui se
respun faptei cit., p.
nla
art.
iile
art. 6 parag. I din Convenlia europeand cu privire la existenfa unei notificdri oflciale emise de o autoritate competente cu privire la imputabilitatea sdvdrgirii de o persoand a unei infracliuni sunt indeplinite chiar de la momentul inceperii urmdririi penale in personam, sav chiar din faza actelor premergAtoare de la momentul audierii fbptuitorului suspectat de sdvArgirea infrac!iunii. Garanfia prevdzutd de art. 6 alin. (3) C.proc.pen. corespunde celei prevdzute de art. 6 parag. 3 lit. a) din Convenfia europeanE gi are ca scop garantarea dreptului la apdrare al invinuitului sau inculpatului fat6 de acuzafiile formulate de organele de urmdrire penal6. 643
289
apdrdrii, de dreptul de a solicita qi de a i se incuviinfa probe pertinente gi concludente in pregdtirea apdr6rii.
De asemenea, respectarea principiului continuitilii completului nu trebuie

conduci la perioade de
paSi-vi-tate
sd
in activitatea instanlelor, judecdtorul de permanenf, desemnat potrivit art. 98 alin. (a)-(6) din Regulamentul de organizare interioari a
instanfelor judecdtoregti, trebuind s[ efectueze 9i s[ dispund orice mdsurd procesualf, necesarljudecdrii cu celeritate a cauzei. Tot in vederea soluJiondrii cu celeritate a cauzelor a fost reglementatd gi institufia disj ungerii, ce poate viza toate cazurile de conexitate prevrzute de art. 34 c.proc.pen. sau cazul de indivizibilitate stipulat de art. 33 lit. a) C.proc.pen. De asemenea, potrivit
art.347 C.proc.pen., instanla poate sd dispuni disjungerea acliunii civile gi amdnarea judecdrii acesteia, in cazul in care rezolvarea pretenfiilor civile ar provoca intdrzierea
solufionlrii ac{iunii penale. In ghidul de evaluare aactivitdtii profesionale ajudecdtorilor, C.S.M. a considerat, in mod intemeiat, c[ primul indicatorr) de apreciere a criteriului eficien{ei magistratului
trebuie sd fie respectarea termenului rezonabil de solufionare a cauzeloP).
Acetti indicatori vor fi avufi in vedere in funclie de volumul de activitate al instanfei, volumul de activitate al judecdtorului evaluat, complexitatea cauzelor cu care a fost investit gi
incdrc[tura efectivd medie pe far6. 2) Conform Studiului Gallup asupra opiniilor gi atitudinilor privind implementarea reformei sistemului judiciar din Romdnia (disponibil pe site-ul ww.csml909.ro): ,,Din perspectiva judecdtorilor, durata solulionirii unei cauze s-a redus (43%) sau a rdmas la tel (39%). Factorii care au contribuit la reducerea duratei de solufionare sunt in principal cei care {in de resursele tehnice gi umane - cregterea informatizirii gi pregitirea continui a magistralilor (32%), sc6derea numdrului de dosare in timp ce schemele de personal s-au completat (27%), dar gi o implicare mai activi din partea magistra{ilor (22%). De asemenea, l3% consideri c6 aceastd durati a crescut, cre$terea respectivd fiind determinat[ de numdrul insuficient de magistrafi gi de expe(i acreditali (65%), de schirnbirile legislative, mai ales in situalia cauzelor complexe (41%), de cregterea volumului de munci pe fiecare magistrat (36%). in ceea ce privegte procurorii, opiniile privind durata medie de solutionare a procedurilor de
r)
du a crescut, iar l4oh c6 a scdzut. Durata urmdririi penale qi cea a soluJiondrii cauzelor in instanfe sunt apreciate de avocafi a fi prea mari (79%o afirmi cd durata urmdririi penale este prea mare gi 85% considerd durata solufiondrii in instanfd prea mare). Ca evolu{ie in ultimul an, faza de urmdrire penald a rdmas la fel din punctul de vedere al duratei (5 Reducerea este perceputd a fi determinatd de cregterea competen{ei de modificbrile legislative survenite in ultimul an gi de presiunile au societdlii civile. Durata solufion6rii in instan{6 a cauzelor civile este perceputl a fi rdmas constantd in ultimul an de cei
considerd cd
urm[rire penalb in parchetul in care lucreazd sunt destul de eterogene: 32% consider6 c6 a r6mas lafel,3jYo cd s-a redus durata,iar 20%o cd a crescut. Cauzele care au determinat reducerea duratei urmdririi penale sunt specializarea procurorilor gi organizarea mai eficienti a muncii, modificarea competenfelor gi colaborarea cu celelalte institufii. Factorii care au determinat cre$terea duratei medii a urmdririi penale sunt cregterea numlrului de dosare, fluctuafia de personal gi modificarile legislative gi de rocurorilor, durata medie de solulionare in instanti a dosarelor inst la tel (47%). De asemenea, l9%o dintre procurori
644
Termenul rezonabil al procedurilor
290
Astfel, evaluatorul trebuie sd analizeze acest indicator pe baza studiului listei/ condicilor de gedinfi sau a oricdrui document relevant care s[ conline data inregistrarii dosarelor cu care e investit judecdtorul evaluat, in cursul perioadei de timp supuse evaludrii, precum gi prin stabilirea cauzelor care au condus la dep[grrea unui termen rezonabil de solu(ionare in funclie de natura gi complexitatea cauzei. in contextul evaluirii, termenul rezonabil se raporteazd la etapele procesuale (fond, apel, recurs) gi nu privegte intregul proces in cursul cIruia o cauz6 se solu{ioneazd. De asemenea, trebuie ca evaluatorul sb stabileascd cauzele concrete care au condus la depdgirea termenului rezonabil in fiecare dosar analizat. Evaluarea se realizeazdnuprin analizarea fiecdrui dosar in parte de cdtre evaluatorr), prin ci aprecierea globald a indicatorului menlionat pe baza listelor (condicilor de gedinp, a referatului intocmit de judecitorul evaluat, la solicitarea evaluatorului - in situa{iile in care, aparent, existd un numir semnificativ de cauze a clror solutionare a deptrgit un termen rezonabil, raportat la numdrul total de dosare cu care a fost investit judecitorul, complexitatea cauzelor gi volurnul de activitate al instan{ei, dar gi pe baza disculiilor dintre evaluator gi evaluat, cu privire la acest aspect.
290. Proceduri remediu in cazul lipsei de celeritate a organelor judiciare. O problemd fundamentald a dreptului romdn rdmdne, in continuare, absenfa unei proceduri interne care sd vizeze asigurarea unui remediu efectiv in cazul lipsei de celeritate a organelor judiciare in desfbgurarea procedurilor2), degi potrivit art. 13 din
mai mulli dintre avocafi G9%).in acelagi timp,41% considerd c6 durata medie s-a redus in ultimul an. Opiniile referitoare la durata solufiondrii cauzelor penale sunt similare: 43Vo afirm1t cd durata a rdmas la fel in ultimul an gi 38% cd s-a redus. Reducerea duratei de solutionare fie a cauzelor civile sau penale este perceputi a fi determinatd de o mai mare implicare a magistrafilor, de modificirile legislative gi suplimentarea personaluluf' (p. 13-14). in schimb, analizaopiniei publicului larg a reliefat ci ,,cei mai mulli dintre respondenfi au o percepfie negativd asupra instanfelor de judecatd considerdnd mai degrabd ce acestea sunt lipsite de celeritate (76%), Cauza principald identificatd de cei mai mulli dintre cei care apreciazd cb durata proceselor este prea mare o reprezintd legislafia in general (27%o), urmatd de modul de organizare a instanlelor
de judecatd (20%), existenfa a prea multe
posibiliEfi de atac a unei hotirdri (16%) 9i in final acliunile pe care le intreprind pirfile implicate in proces ( I 5%)"(p. I 8). r) Numai in situalia in care judecdtorul evaluat doregte sd aducd ldmuriri suplimentare (altele decdt cele precizate anterior) gi sd probeze veridicitatea lor, aducAnd ca argument prezentarea dosarului in discufie, este permis doar studiul aspectelor relevante care au legdhrrd cu stabilirea termenului rezonabil gi, sub niciun pretext, analiza fondului cauzei, in toate celelalte cazuri, evaluatorul va face doar o apreciere globali a indicatorului, in modalitateaprecizatd anterior, IErtr a avea posibilitatea sE solicite judecdtorului evaluat prezentarea vreunui dosar. 2) Pentru o analizd detaliatd areglementdrii remediilor in cazul dep6girii termenului rezonabil al procedurilor la nivel european, a se vedea: B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald,Fluman
RightsandCriminalJustice,op.cit,p.50l-506; P. vanDijk,M.Viering,Righttoafairandpublic hearing, in P. van Dijk, F. Van Hoof A. Van Rijn, L. Zwaak,Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p. 610-61 l; R. Gdlea, Reglementarea remediilor privind durata excesivd a procedurilorjudiciare - Iucrare prezentati in cadrul conferinlei ,,Aniversarea a I0 ani de la intrarea in vigoare a Conven{iei Europene a Drepturilor Omului pentru Romdnia", 64s
290
Convenfia european[ ,,Orice persoand, ale cdrei drepturi gi libertSli recunoscute de prezenta Convenfie au fost incblcate, are dreptul sd se adreseze efectiv unei instanfe nafionale, chiar gi atunci c6nd incdlcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atribufiilor lor oficiale"r). In acest context, apreciem cd gi in lipsa unei reglementdri exprese, o persoand al cdrei drept la un proces echitabil desfigurat intr-un termen rezonabil a fost incdlcat (fie ci procesul a fost finalizat printr-o hotdr6re definitivi, fie c[ acesta se afld in cursul urmdririi penale sau al judecd{ii) se poate adresa justiliei pentru a obline un remediu efectiv al dreptului incdlcat. In acest mod se conferd substanld drepturilor reglementate de art. 6 gi art. l0 din Legea nr. 30412004 care prevdd cd orice persoand se poate adresajustifiei pentru ap5rarea drepturilor, a libertdfilor gi a intereselor sale legitime in exercitarea dreptului sdu la un proces echitabil, respectiv ci toate persoanele au dreptul la un proces echitabil gi la solulionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, de cdtre o instanld impa(ial5 gi independentd, constituitd potrivit legii. Judecdtorii, care sunt obliga[i ca prin intreaga lor activitate sd respecte drepturile gi libert5lile persoanelor, nu pot refuza s[ judece o astfel de cerere, pe motiv cd legea nu prevede [art. 4 alin. (2) din Legea nr. 30312004]. Cu toate acestea, lipsa unei reglementdri exprese a acestei institulii ridic6, in fapt, mari inconveniente sub aspect procedural in stabilirea instanlei competente sd judece
cauza, precum qi a solufiilor ce pot fi pronuntate in aceasti materie. a) Competenya. in ipotezain care cauza se afldin fazade urmdrire penald, apreciem cd cererea ar trebui adresatd instanlei competente sdjudece cauza in fond. in situalia in care cauza se afldinfaza judecdtii in primd instanld, lipsa reglementdrii legale poate crea situatii inacceptabile, de exemplu, ca un judecdtor din cadrul aceleiagi
instanfe sd se poatd pronunla asupra rezonabilitdfii duratei procedurii intr-o cauzd aflatd in curs dejudecatd gi repartizatd aleatoriu unui alt coleg. in cazul in care spefa se afld in faza judecdlii in cdile de atac, lipsa reglementdrii legale conduce la situafii paradoxale, in care o instanld inferioard se poate pronunla cu privire la rezonabilitatea unei proceduri in curs la o instanfa de control judiciar, intrucAt fafd de competenfa strict gi limitativ prevdzutd de lege nu putem considera cd
Bucuregti, 2004; R. Chiri\d, Conventia europeand a drepturilor omului, Comentarii gi explicalii, vol. I, op. cit., p. 370-375. r) A se vedea: CEDO, hotdrirea din 26 octombrie 2000, in cauza Kudla contra Poloniei, parag. I 50- 160 (in care s-a constatat incdlcarea art. l3 din Conventia europeand datoriti lipsei din dreptul intern a unui mijloc procedural prin care si fie asigurat un remediu efectiv al incdlcdrii dreptului de a fi judecatd cauza intr-un termen rezonabil); CEDO, hotdrdrea din 9 mai 2003, in cauza Soc contra Croafiei, parag. 88-93, I l4-l l7 (in care CEDO a constatat c6 legea interna ce reglementa procedura de asigurare a unui remediu nu avea caracter accesibil gi efectiv, nefiind
suficient de clard cu privire la domeniul de aplicare); CEDO, hotdr6rea Marii Camere din 29 martie 2006, in cauza Apicella contra Italii, parag. 75-80 (instanfa europeand a considerat ci sumele stabilite de instanlele italiene inbaza legii Pinto, nu constituiau o reparafie prompti
gi adecvatE a incdlcdrii duratei rezonabile a procedurii).
646
Termenuf rezonabil al
procedurilor
290
o asemenea cerere se poate adresa direct instanJei de controljudiciar sau unei instanfe superioare acesteia. Daci in cauzd s-a pronunlat o hotdrdre definitiv5, competenfa judecdrii cererii ar trebui si revind instanfei care a judecat cauza in primd instanfd. b) Solulii. in ipoteza in care cauza se afld in cursul urmdririi penale, judecdtorul, avAnd in vedere natura gi complexitatea cauzei, actele de urm[rire penalb ce mai trebuie efectuate gi perioadele de inactivitate, poate sd stabileascd un termen in care procurorul si finalizeze urmdrirea penalS. Dup[ rdmAnerea definitivd, aceastd hot[rdre a instanfei este obligatorie pentru organul de urmdrire penal[. Totugi, legea nu prevede o sancfiune concreti in cazul nerespectdrii acestei hotdrdri. Depigirea de cf,tre procuror a termenului nu ar produce niciun efect juridic concret, Astfel, degi hotardrea instanfei are caracter obligatoriu, lipsa sanc{iunii legale golegte de confinut acest caracter. Sancliunile care ar putea fi reglementate in aceastd materie ar putea sb priveascd posibilitatea exercit[rii acliunii penale, de pild6, sancliunile ar putea consta in solu]ii de netrimitere in judecatd intemeiate pe principiul oportunitatii procesului penal. in cursul judec[fii, impedimentele legate de competen{d qi de lipsa unei sancliuni procesuale a hotdrdrii unei instanfe, prin care s-ar dispune ca procesul sd fie judecat intr-un anumit termen, fac ineficientd aceastd procedurd. Atat in faza de urmdrire penal[, cdt gi in faza de judecata, persoana prejudiciatd
material sau moral prin durata nerezonabild a procedurii poate solicita acordarea de despdgubiri, pe temeiul r[spunderii civile delictuale. De exemplu, invinuitul sau inculpatul poate aprecia cd i s-a creat un prejudiciu ca urrnare a depdgirii unui termen rezonabil al procedurilor prin prelungirea pe o perioadd prea mare de timp a incertitudinii cu privire la situalia sa procesuald, menlinerea unei suspiciuni referitoare la sivdrgirea unei infrac{iuni putdnd fi de naturd sd ii afecteze credibilitatea in cadrul
activit6tilor profesionale desfr gurate. Dupd rdmdnerea definitivd a hotdrdrii, pd{ile pot solicita numai repararea prejudiciului patrimonial sau moral produs de autoritali prin depdgirea unui termen rezonabil al procedurii. Astfel, cu toate cd de iure dreptul la un remediu efectiv in cazul lipsei de celeritate in desfrgurarea procesului penal poate fi valorificat in fafa instanfelor sub toate aspectele (stabilirea pentru procuror sau judecdtor a termenului de finalizare a procedurii in faza de urmdrire penald gi, respectiv, de judecat[), de facto lipsa unei reglementiri exprese a procedurii gi a solu{iilor pe care instanlele le pot pronun{a (inclusiv sancfiuni procesuale) permite satisfacerea efectivl a acestui drept numai sub aspectul acordirii de desphgubiri, pe temeiul rdspunderii civile delictuale. Prin urmare, apreciem cd de lege ferenda se impune reglementarea, cu maximd prioritate, a procedurii de asigurare a unui remediu efectiv in cazul lipsei de celeritate in desfbgurarea procesului penal, care sd vizeze in principal solufiile ce se pot dispune de cdtre instanfe in cursul procesului penal (in afara acorddrii de despdgubiri), in vederea asigurbrii dreptului la un proces echitabil.
647
291
Secfiunea
^7-^.
Publicitatea procedurii in fafa instanfei
291. Standardul european de protecfie. 292. Principiul publicildlii in dreptul romdn. 293. Exceplii"
291. Standardul european de protecfie. Publicitatea procedurilor oferl o protecfie justifiabililor impolriva administrbrii justifiei in secret. Astfel, este menfinuid increderea publicului in instanfe gi in administrarea justifiei in mod transparent, de naturi a contribui la realizarea unui proces echitabil, a cdrui garantare reprezintd unul din principiile fundamentale ale oricdrei societdti democraticer). in doctrinl s- a ardtat2t cd garanfia publicitdlii presupune dou[ aspecte distincte. Pe de o parte, un drept individual al acuzatului, iar, pe de altd parte, o garanfie institulionali, ce reprezinti o modalitate prin care se asigurd cd administrarea justifiei in cauzele penale este subiect al examin[rii de citre public ai contribuie la respectarea legii gi a persoanelor implicate (nu numai a acuzatului, ci gi a martorilor, experfilor sau a altor persoane ce sunt chemate in fa{a instanfei). . *_._. Cerinfa publicit[fii procedurii se referd numai la cea desfbguratd in fafa instanfei, neavdnd aplicabilitate in privinfa activitSlilor desftgurate in faza de urmirire penald in fala procurorului sau a altor autoritefl publice sau in procedura habeas corpus desfEguratd potrivit art. 5 parag. 4 din Convenlia europeanS3). a avea-acces in sala de judecatl gi de a obgine informafii cu privire la data gi locul desfbgiierii procesuluia): in cazul in care procesul nu are loc la sediul instanfei, ci in alt lod-(Spre ijxemplu, o inchisoare), statul are obligafia de a lua mdsuri pentru a se asigura cd publicul gi mass-media sunt informali despre locul desfdgurdrii procedurii gi c[ acegtia al] acces efectiv in spa{iul respectivs). De asemenea, toate probele din
A se vedea: CEDO, hot6rdrea din 8 decembrie 1983, in cauza Pretto g.a. contra Austriei, parag. 25; CEDO, hotir6rea din 8 decembrie 1983, in cauza Axen contra Germaniei, parag.25; CEDO, hot6r6rea din 22 februarie 1984, in cauza Sutter contra Elveliei, parag. 26; CEDO, hotdrdrea din 24 noiembrie 1997, in cauza Werner contra Austriei, parag. 55; CEDO, hotlrdrea din 12 decembrie 2006, in cauza Tanayar gi Kucukergin contra Turciei, parag. 241' CEDO, hotir6rea din 19 decembrie 2006, in cauza Adam Arslan contra Turciei, parag. 25; CEDO, hotdrArea din 3 octombrie 2006,incavzaKarahanollu contra Turciei, parag. 35;CEDO,
hotbrdrea din 25 iulie 2000, in cauza Tierce g.a. contra San Marino, parag.92; CEDO, hotlrArea din 12 iulie 2001, in cauza Malhous contra Republicii Cehe, parag. 55. 2) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 123. 3)A se vedea: -/. Velu, R. Ergec,op. cit., p. 510; S. Trechsel,op. cit., Human Righs in criminal proceedings, p. 122., precum li CEDO, hotdrArea din 27 iunie 1968, in cauza Neumeister contra
r)
Austriei, parag.23.
a)
se vedea CEDO, hotbrdrea
din
12
noiembie2002, in cauza Lundevall contra Suediei,
parag.34.
5)
se vedea CEDO, hotdrdrea din 14 noiembrie 2000,
in
cauza Riepan contra Austriei,
parag.27-31.
648
Publicitatea procedurii in fafa
instanfei
291
r*
proces trebuie dezbdtute in public, in prezenfa acuzatului, cu respectarea principiului t).c ontrfdi clori a[teFi Curtea Europeanb a apreciat cd lipsa publicitalii in faza judecdrii in primd instan{[ poate fi suplinitd prin dezbaterile publice din cadrul unei cdi de atac in fala unei instanfe cu plenitu(le-Gtu{sdi91ie asupra aspectelor de fapt gi de drepta.
ie un principiu absolut, atdt presa, cdt
9i
inte-reselor justifiei3i. Tot astfel, judecdlii, pot justifica
c renunlarea
'itatea
Bublicitatea procedurilor ar dduna plioni'le, ce {in de natura obiectului

gedinleiar.
9i Rizza contra Italieis), Cu(ea Europeand a relinut ci procedura desfrgurati in fala instantelor italiene privind confiscarea bunurilor gi a capitalurilor reclamanlilor se desfdgura in mod obligatoriu in camera de consiliu gi aducea atingere direct 9i substanlial situaliei patrimoniale a acestora. in aceste condilii s-ar fi impus ca procedura sd fie desfbguratd cu respectarea garanliilor publicitdtii, ca o condilie
') A se vedea CEDO, hotdrdrea din 6 decembrie 1988, in cauza Barbera, Messengue gi Jabardo contra Spaniei, parag. 78. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 22 februarie 1984, in cauza Sutter contra Elveliei, parag. 29-30. 3) A se vedea: CEDO, hotdrArea din l3 noiembie 2007 , in cauza Boccelari gi Rizza contra Italiei, parag. 35; CEDO, hottrrdrea din 26 septembrie 1995, in cauza Diennet contra Franfei, parag. 33; CEDO, hotdrdrea din 14 noiembrie 2000, in cauza Riepan contra Austriei, parag.34; CEDO, hotdr6rea din 24 aprilie 2001, in cauza B. 9i P. contra Marii Britanii, parag. 35-41. a) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 13 noiembrie 2007,in catza Boccelari gi Rizza contra Italiei, parag. 35; CEDO, hotdrirea din 22 iulie 2002,in cauza Goc contra Franlei,parag.47; CEDO, hotdrdrea din 8 februarie 2005, in cauza Miller contra Suediei, parag.29. 5) A se vedea: CEDO, hotdrirea din 13 noiembie 2007,in cauza Boccelari gi Rizza contra Italiei, parag. 38-41. in cauz6, impotriva reclamantului Boccelari, avocat specializat in drept penal, autorit[file italiene efectuau acte de urmdrire penali pentru sdvdrgirea infracliunilor de asociere in cadrul unei grupdri infracfionale suspectate de sEvdrgirea infracliunilor de trafic de stupefiante gi spdlare de bani. Paralel, pe baza suspiciunilor ce planau asupra reclamantului privind apartenen{a acestuia la o organizalie criminald privind traficul de stupefiante, parchetul din Milano a demarat o procedur6 judiciard in vederea indisponibilizdrii gi confisclrii bunurilor reclamanlilor (mai multe conturi gi titluri bancare, ai cdror titulari erau ambii reclamanfi, a unor automobile de lux, dintre care unul aparfinea mamei reclamantului, 9i trei imobile aparfinAnd reclamantei, printre care figura
in cauza Boccelari
familiald a cuplului). Instanfele italiene au dispus confiscarea acestor bunuri, av6nd in vedere cd provenien{a lor legald nu a fost demonstratd, refindnd cd: l) reclamantul prezintd un pericol social fa!6 de raporturile privilegiate pe care le intre{inea cu clien{ii sdi, membri ai unei grup6ri infrac{ionale cu activitate specificE traficului de stupefiante; lr) disproporfia existentd intre valoarea bunurilor indisponibilizate gi activitetile legal exercitate dovedegte originea ilicitd a fondurilor financiare utilizate.
gi locuinfa
4l
649
292
necesare garantdrii respectirii drepturilor persoanei interesate. Astfel, instanla euro-
peand a considerat ca fiind esenlial pentru justiliabilii implicali intr-o procedurd
judiciard de aplicare a mdsurii confiscdrii sd aibd m[car posibilitatea de a solicita desfrgurarea gedinlei in public in fata completului specializat al tribunalelor gi curlilor de apel. in absenla unei asemenea posibilita(i, chiar dacd reclaman{ii au participat la
gedin{a din camera de consiliu gi au fost asistali de un avocat ales, s-a conchis c5 sunt incdlcate dispoziliile art. 6 parag. I din Convenfia europeani. in cauza V contra Marii Britaniir), Curtea Europeand a subliniat necesitatea desfdgurdrii procedurii de o manierd in care sd se reduc[ pe cAt posibil intimidarea sau inhibarea acuzatului, un copil in vdrstl de 10 ani acuzat de o infracfiune gravd. Astfel, fafd de v6rsta qi particularitdfile copilului, cdt qi fatb de circumstan{ele procesului penal, selectarea publicului participant la procedurajurisdic{ionald gi publicarea unor comunicate erau suficiente pentru a satisface interesul general manifestat de public fa!6 de proces. Tot astfel, pe{ile pot renunfa la publicitatea procedurii in fala instanlei, cu condi{ia ca manifestarea lor de voinfd sd fie neechivocd gi sd nu existe un interes public deosebit
in desfEgurarea publicd 292. Principiul

de judecatd
a dezbateriloP.
publicitlfii in dreptul romin. Principiul publicitdlii gedinfei in fala instanfei este consacrat de art. 127 din Constitulie, de art. 12 din Legea nr. 30412004 gi de art. 290 C.proc.pen.3), reglementarea din dreptul intem fiind compatibild cu exigenfele Convenfiei europene. De asemenea, potrivit art.486 C.proc.pen., cdnd in aceeagi cauzd sunt mai mulli inculpafi, dintre care unii minori gi allii majori, instanlajudecb dupd procedura obignuitd, ceea ce presupune ci gedinfa de
judecatd este public6.
$edintele de judecatd sunt publice, fiind permisd participarea oricdrei persoane, inclusiv a presei. Prezenlapublicului oferd posibilitatea acestuia de a lua cunogtin{i de modalitatea in care este efectuat actul de justilie gi asigurd gi garanlia unui control al acestuia sau al presei asupra modalitdlii de indeplinire a actului de justilie. in doctrinda) s-a ardtat c6 avantajele publicitali constau in aceea cd prin acest mijloc se exerciti un control al opiniei publice asupra operei judecdtorilor, ce ii stimuleazd sI fie cdt mai preocupali de indeplinirea funcJiei lor, sd cerceteze gi sd examineze cdt mai temeinic Ai mai minulios realitatea faptelor, sd pdstreze impa(ialitatea, ochiul gi controlul opiniei publice reprezent6nd, totodatd, pentru judecltori o frdnd contra arbitrariului gi abuzului.
r)
2)
din
16 decembrie 1999,
in cauza V contra Marii Britanii,
parag. 87.
A se vedea: CEDO, hot6r6rea din 2l februarie 1990, in cauza Hakansson gi Stuerssonr contra Suediei, parag.66-67; CEDO, hotirdrea din 23 iunie 1981, in cauzaLe Compte, Van Lauven gi De Meyere contra Belgiei, parag.59-61. 3) Pentru o analizd detaliatd a instituliei, a se vedea A. Hdrdstdsar,ln, Despre aplicarea principiului publiciufii in faza de judecatil a procesului penal, in Dreptul nr. l/2007, p.203-209. a) A se vedea Tr. Pop, Drept procesual penal, vol. I, op. cit., p. 338.
650
Publicitatea procedurii in fa{a
instanfei
293
Presa poate avea acces la qedinlele de judecatd, instanfa av6nd indatorirea de a respecta mass-mediei drepturile garantate de art. 10 din Convenfia europeantr, veghind ca dreptul la viafd privatd sau de familie, dreptul la propria imagine al pdrtilor sau participa{ilor la proces sd fie respectate. Potrivit art. l0 din Ghidul de bune practici pentru cooperare intre instanfe gi parchetele de pe ldng[ acestea gi mass-mediar), pregedintele instanfei de judecatl are obligalia de a permite fotoreporterilor filmarea de cadre din sala de judecatd, pe un interval cuprins intre gi 3 minute. Filmarea gi fotografierea in sdlile de judecatd sunt permise numai cu acordul pregedintelui de complet 9i al p54i1or. in vederea garanterii publicitalii procedurilor in fala instanfei, grefierul afigeazl la sediul instanlei lista cauzelor cu o zi inaintea termenului de judecatd (sau cel mai tdrziu cu o ord inainte de inceperea qedinfei la instanlele la care activitatea se desfigoara in 2-3 timpi), pentru ca aceasta sd poatl fi consultatd de p6rfi, participanfi sau public. Listele gedinfelor de judecatl aflate pe rolul unor instante sunt publicate gi pe paginile
acestora de intemet2).
in cazul in care, in baza art. 288 C.proc,pen., instanfa dispune ca desfbgurarea gedinfei de judecatb s[ se infEptuiascd in alt loc decdt sediul instantei, principiul publicitdlii judecdfii este aplicabil gi cu privire la noul loc.
293. Excepfii. De la principiul publicitblii procedurilor pot fi retinute urmdtoarele
exceplii3):
Potrivit art.290 alin. (2) C.proc.pen., in cazul in care judecarea in gedinld publicn ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnitifii sau viefii intime a unei persoane, instanla, la cererea procurorului, a pd4ilor ori din oficiu poate declara gedinfn secretd pentru tot cursul sau pentru o anumitd parte ajudecdrii cauzei. Judecata in gedinfd publicd poate aduce atingere unor interese de stat in cazul in care obiectul cauzei vizeazd infrac{iuni contra siguranlei statului (art. 155-173 C.pen.) al cdror obiect juridic este reprezentat de relafiile sociale ce se formeazd in
a)
legdturd cu suveranitatea, independenJa, indivizibilitatea statului, pdstrarea datelor sau a documentelor ce reprezintd secret de stat, infracJiuni contra capacitdlii de apdrare a Romdniei (art.331-355 C.pen.), infracliuni reglementate de Legea nr.53512004 privind prevenirea gi combaterea terorismului4) (art. 32-39) etc. Judecata in gedinld public[ poate aduce atingere moralei, demnit[1ii sau viefii intime (private sau de familie) a unei persoane (pdr!i, martor), de exemplu, in cazul infracliunilor privitoare la viafa sexuald (art. 197-204 C.pen.), a celor de gantaj etc. Declararea gedinlei secrete se face in gedinfd public6, dupd ascultarea pdr,tilor prezente gi a procurorului, cAnd participd la judecatd. Instanfa are obligalia de a
Adoptat prin Hotirdrea C.S.M. din l3 aprilie 2006, disponibild pe site-ul www.csml909.ro. A se vedea, spre exemplu, www,tmb.ro, www.scj.ro sau wwwjust.ro. r) Codul de procedurl pena16 folosegte nofiunile de gedin{d ,,secret6", ,,nepublic6", ,,in camera de consiliu", care in fapt reliefeazi lipsa de publicitate a procedurilor penale.
2)
r)
a)
Publicati in M. Of. nr.
l16l din
8 decembrie2004, cu modificdrile gi completdrile

651
ulterioare.
293
motiva, in funcfie de criteriile prevSzute de art. 290 alin. (2) C.proc.pen., necesitatea caracterului secret al gedinfei gi de a indica dacd nepublicitateavizeazd numai gedinfa in care a fost dispusb mlsura sau tot cursul judecilii. Pe durata in care gedinta este secret6, au acces in sala de gedin!6 doar pdr{ile, reprezentanlii acestora, apdrdtorii gi celelalte persoane chemate de instanf[ in interesul cauzei. b) Potrivit art.298 C.proc.pen., in vederea asigurdrii ordinii 9i solemnitilii gedinlei de judecatd, pregedintele completului de judecatl poate limita accesul publicului la gedin{a de judecatd, finAnd seama de mdrimea sdlii de gedin}6, dispune indepdrtarea din sal6 a pdrlii sau a oriclrei alte persoane ce tulburd gedinla sau nesocotegte in mod
repetat misurile hotdrAte de cdtre pregedinte. In cazul in care este indepdrtat[ din salS una dintre pdrfi, pregedintele cornpletului
are obligafia de a o chema in sald inainte de inceperea dezbaterilor, de a-i aduce la cunogtinli actele esenliale efectuate in lipsd gi de a-i citi declarafiile celor asculta[i. c) Articolul 290 alin. (l) teza a II-a C.proc.pen. reglementeazd interdicfia de a asista la gedinfd a minorilor sub l6 ani. d) $edinfa de judecatd in cadrul procedurii cu inculpafi minori nu este publicd 9i se desfrgoard separat de celelalte gedinle. Potrivit art. 485 alin. (2) C.proc.pen., la desfrgurarea judecdlii pot asista inculpatul minor, reprezentanlii Serviciului de probatiune ce funcfioneazdin cadrul tribunalului de la domiciliul minorului, pirinfii minorului, tutorele, curatorul, persoana in ingrijirea ori supravegherea cdreia se afl6 minorul, apdrdtorii ptrrlilor, precum gi persoanele a cdror prezenfd este considerati necesari de cdtre instanfd. incdlcarea acestei prevederi legale poate atrage sancfiunea nulit[fii relative, in condiliile art. 197 alin, (l) gi (a) C.proc.pen., dacd se constat[ cd prin publicitatea gedinfei de judecatd a fost cauzatd o vltdmare intereselor inculpatului minor, care nu poate fi inldturatd altfel dec6t prin anularea actelor efectuate in condi{ii de publicitate. Aceastd proceduri speciald se aplici pe tot parcursul judec6fii, intrucdt potrivit art. 483 alin. (3) C.proc.pen. inculpatul care a sdvdrgit infracliunea in timpul cAnd era minor este judecat conform dispozifiilor procedurale speciale privitoare la minori, chiar dacd intre timp a devenit major. Cdnd in aceeagi cauzd sunt mai mulfi inculpafi, dintre care unii minori gi allii majori, instanfajudeci intotdeaunacauza in gedin{d publicd, sub sancfiunea nulitilii absolute.
e) Existenfa vreunuia dintre cazurile prevdzute de art. 12 alin. (l) din Legea nr. 54412001 privind accesul la informafiile de interes publicr), in conformitate cu
r)
Potrivit art. l2 din Legea nr. 54412001, se excepteazE de la accesul liber al cet5{enilor,
prevdzut la art. 1, urmltoarele informa{ii: a) informa}iile din domeniul apdrbrii nalionale, siguran{ei 9i ordinii publice, dacd fac parte din categoriile informaliilor clasificate, potrivit legii; b) informafiile privind deliberirile autoritiifilor, precum gi cele care privesc interesele economice 9i politice ale Rom6niei, dacd fac parte din categoria informa(iilor clasificate, potrivit legii; c) informaliile privind activitdtile comerciale sau financiare, dacd publicitatea acestora aduce atingere principiului concurenfei loiale, potrivit legii; d) informafiile cu privire la datele personale, potrivit legii; e) informaliile privind procedura in timpul anchetei penale sau disciplinare, dac6 se pericliteazi rezultatul anchetei, se dezvdluie surse confidenfiale ori se pun
652
Publicitatea procedurii in fafa
instanlei
293
care accesul liber al cetdfenilor la unele informafii este restricfionat, poate justifica declararea gedinfei secrete de cdtre pregedintele completului dejudecatd. f) Potrivit arl.24 alin. (l) din Legea nr. 67812001privind prevenirea gi combaterea traficului de persoane, in cazul in care obiectul dosarului supus judec[tii este infrac{iunea de trafic de persoane stipulatd la art. 13 din Legea nr. 67812001 sau de pomografie infantild prevdzuit5la art. l8 din aceeagi lege, gedinfele dejudecatl nu sunt publice. La desfigurarea procedurilor, in gedinfd secret6, pot asista p6rfile, reprezentanlii acestora, apirbtorii, precum 9i alte persoane a cdror prezenll este consideratd necesard de cdtre instan!6. De asemenea, in cazul in care obiectul dosarului supus judecdfii este una din infracfiunile prevdzute de art. 12 gi art. 17 din Legea nr. 678/2001, la cererea pdr{ii vdtdmate, instanfa poate declara gedinla secretl. g) Solulionarea propunerii de arestare preventivd, a propunerii de prelungire a mdsurii arestdrii preventive, a propunerii de dispunere a unei perchezifii domiciliare, a propunerii de interceptare sau inregistrare a comunicatiilor se desfrgoard in camera de consiliu. in aceste materii, activitateajudecdtorului se apropie de cea a,judecdtorului de libertdfi" din alte legislafii, ce este competent sd dispund cu privire la aceste aspecte in faza de urmdrire penald, Avdnd in vedere obiectul gi scopul acestor m6suri, legiuitorul a apreciat cd nu se impune reglementarea publicitdtii procedurii in aceste materiir). h) Potrivit art. 52 alin. (l) C.proc.pen., solufionarea cererilor de recuzare sau de ablinere se face in gedinfl secret6, fa!6 de natura gi obiectul acesteia. i) Potrivit art. 6 parag. I din Conventia europeani, accesul in sala de gedinfe poate fi interzis presei gi publicului pe intreaga duratii a procesului sau a unei pdrfi a acestuia cdnd interesele minorilor o impun sau in mdsura considerati absolut necesard de cbhe instan{a atunci cdnd, in imprejurdri speciale, publicitatea ar fi de naturd sd aducd atingere intereselor justif iei. Astfel, pot fi declarate nepublice gedinlele de judecati in care obiectul dosarului il constituie o infracfiune contra viefii sexuale comis6 impotriva unui minof).
in pericol viala, integritatea corporalE, sindtatea unei persoane in urma anchetei efectuate sau in curs de desfigurare; f) informaliile privind procedurilejudiciare, dacl publicitatea acestora aduce atingere asiguririi unui proces echitabil ori interesului legitim al oricdreia dintre pdrfile implicate in proces; g) informafiile a cdror publicare prejudiciaz6 m6surile de protecfie a tinerilor. r) Recent, in Fran{a, in urma modific6rii Codului de proceduripenald prin Legeanr.2007-291 din 5 martie 2007, a fost instituit principiul publicit5;ii dezbaterilor ocazionate de luarea mdsurii aresttrrii preventive a inculpafilor majori in scopul asigurdrii unei mai bune protecfii persoanei cu privire la care se solicit6 luarea mdsurii preventive, cu excepfia situaliilor in care publicitatea ar putea aduce atingere bunei desftgur[ri a investigafiilor, demnitiifii persoanei, sau intereselor legitime ale tertilor. Pentru o analizd detaliati a se vedea: B. Bouloc, Procddure p6nale, op. cit. p. 678; S. Guinchard, J. Buisson,Proc5dure pdnale, op. cit., p. 869, precum gi rapoartele intocmite d,e Fr. Zoucchetto perltrtt Senat, respectiv Ph. Houillor?, pentru Adunarea Nafionali, cu privire Ia aceastd lege, disponibile pe site-ul www.legifrance.fr. 2) A se vedea, in acest sens, Comisia European6, decizia din 30 aprilie I 965, in cauza X contra Austriei (nr. l9l3/63), publicat6 in Digest ofStrasbourg Case-Law nr. 2, p. 438.
653
294
Tot astfel, in cazuri exceplionale in care instanfa apreciazd cdprezenla publicului sau a presei la gedinfa de judecat[ poate aduce atingere intereselor justiliei, aceasta poate dispune judecarea cauzei in gedinfd nepublicd. Potrivit art. 197 alin. (2) C.proc.pen., nerespectarea dispoziliilor cu privire la publicitatea gedinlei de judecatd atrage nulitatea actelor procesuale efectuate de instan{d in cadrul unei astfel de proceduri. in cazul in care chiar hotdrdrea judecdtoreascd a fost pronunlatd intr-o cauzd in care a fost incdlcat principiul publicitdlii gedinfei de judecatd, instanlele de control judiciar urmeazd a dispune desfiinlarea, respectiv casarea hotdrdrii astfel pronunlate gi trimiterea cauzei spre rejudecare. in schimb, in situalia in care judecatacauzei s-a desftgurat in gedinfd publicd, degi potrivit dispoziliilor legale sus-menfionate era necesard judecarea in gedinfd nepublici,
in camera de consiliu sau in gedinfd secret6, sancliunea aplicabild este nulitatea relativd prevdzutd de art. 197 alin. (l) Ei (a) C.proc.pen., ce presupune sd existe o v[tdmate a drepturilor procesuale ale pd(ilor, care nu poate fi inlEturatd decdt prin anularea actului procesual dispus sau efectuat in gedinld public[ gi ca nulitatea sd fi fost invocatd in termenul prevdzut de lege.
.S_eltiunea
a 8-a. Publicitatea
pronunflrii hotiririlor
294. Standardul european de proleclie. 295. Dreptul romdn.
294. Standardul european de protecfie. Curtea Europeand a ardtat cd scopul I este acela de a asigura controlul puterii judiciare de cdtre public, in vederea garantArii dreptului la un proces echitabil. Instanfa de contencios european nu a adoptat o interpretare literal6 a noliunii de ,,hotdr6re pronunfat[ in mod public", apreciind cd modul in care se realizeazd publicitatea hotdrdrii potrivit dreptului intem trebuie raportat la particularitilile procedurii in disculie gi la obiectul 9i scopul prevdzut
art. 6 parag.
de art. 6 parag. 1 din Convenlia europeanir).
Publicitatea poate fi realizatd fie prin pronunfarea hotdrdrii in gedinfl public[, fie prin forme altemative de asigurare a publicitdlii hotdr6rii: depunerea la grefE a textului inte.'lial al hotdrArii, astfel incdt publicul si poatd avea acces, fbrd nicio restriclie, la hotlrdre sau prin publicarea hotdr6rii pe internet (apreciat a fi ,,un mijloc de comunicare ugor accesibil pentru un numdr mare de persoane, relativ necostisitor 9i rapid, care a devenit indispensabil in viala cotidiand")2).
r)
se vedea: CEDO, hotdrdrea din 8 decembrie 1983,
in cauza Pretto contra ltaliei,
parag. 27 ; CEDO, hotdrdrea din 24 noiembrie 1997 , Szucs contra Austriei, parag. 43. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 8 decembrie 1983, in cauza Axen contra Germaniei, parag.32; CEDO, hotdrdrea din 22 februarie 1984, in cauza Sutter contra Elvefiei, parag.34; CEDO, hotdr6rea din 10 iulie 2001, Lamanna contra Austriei, parag. 3l-33; CEDO, hottrrdrea din l5 iulie 2003, in cauza Ernst s.a. contra Belgiei, parag.69; CEDO, hotdrdrea din 24 aprilie 2001, in cauza B. gi P. contra Marii Britanii, parag. 45-49; CEDO, decizia din 2l iunie 2005, in cauza Bacchini contra Elvetiei.
654
Publicitatea pronunlarii
hotdrdrilor
295
295. Dreptul romAn. Potrivit art. 12 din Legea nr. 30412004, art. 310 alin. (l) este consemnat C.proc.pen. gi art. 358 alin. (l) C.proc.pen., mi Sd aibl acelagi rczultatul deliberarii se pronunld in gedin!6 pu con{inut ca dispozitivul hotdrdrii. Articolul 357 alin. (4) C.proc.pen. prevede cd dispozitivul hotdrdrii trebuie sd cuprinda totdeauna, intre altele, menliunea cd pronunlarea s-a frcut in gedinfd publicd. inalta Curte de Casafie 9i Justilie a apreciat cd dispozitivul hotdrdrii trebuie si confind menliunea cd pronunfarea s-a fbcut in gedinfd publicS, nerespectarea acestei cerinfe atrdgAnd nulitatea hotdrdrii, in condiliile reglementate in art. 197 alin. (l) gi (a) C.proc.pen., numai atunci c6nd se dovedegte ci s-a adus o vitdmare ce nu poate fi inldturatd altfel, iar anularea hotdrdrii este impus[ de necesitatea afldrii adevSrului gi in vederea justei solufiondri a cauzeir). in motivarea acestei hotdr6ri, instanta supremd a ardtat c5: ,,Este adevbrat c6, potrivit art. 197 alin. (2) 9i (3) C.proc.pen., dispozifiile relative la publicitatea gedinlei de judecatd sunt prev6zute sub sancfiunea nulitdfii, care nu poate fi inldturath in niciun mod, putAnd fi invocatd in orice stare a procesului, cu luarea in considerare chiar din oficiu. Interpretarea rationali gi sistematicd a literei gi a spiritului textelor de lege enunfate, in raport de sediul materiei, de agezarea lor sistemic6 gi de rafiunea reglementdrii, conduce ins[ la concluzia certd cd prin sintagma <dispoziliile relative la publicitatea gedinfei de judecatd sunt prevdzute sub sancfiunea nulit6lii> legiuitorul a infeles sd includ[ intre cazurile care atrag sancfiunea nulitAlii absolute numai incdlcarea
acelor dispozilii care garanteazdrealizarea efectivi a principiului publicit[lii in desfb$urarea gedinfei de judecatS, ca fazd principald a procesului penal, in aga fel incdt sb se asigure pentru toate pe4ile un proces echitabil gi intr-un termen rezonabil, precum gi pronunJarea unei hotdrAri judecdtoregti legale gi temeinice. Numai aga se explicd faptul ci, in ceea ce privegte inc[lcarea dispoziliilor legale referitoare la includerea in dispozitivul hotlrdrii a men{iunii cd pronunfarea s-a fbcut in gedintd publicd, lipsa unei atari menliuni nu este inclusd intre cazurile limitativ enumerate in alin. (2) al art. 197 C.proc.pen., a cdror nerespectare nu poate fi inldturatd in niciun mod. Ca urmare, lipsa din dispozitivul hotdr6rii a menfiunii cd pronunfarea s-a fdcut in gedin!6 publicd nu poate atrage nulitatea hotdrdrii decdt in cazul cdnd aceastd omisiune a adus o vdtdmare ce nu poate fi inl[turatd decdt prin anularea acelui act. A considera altfel ar insemna si se adauge la dispoziliile legale prin care sunt reglementate nulitdfile gi si se reia judecata pentru omisiuni de ordin formal, in cazuri in care o asemenea nulitate nu se impune, ceea ce ar fi inadmisibil." Apreciem c! de lege ferenda ar trebui sd se renunfe la cerinfa pronuntArii hotdrArii in gedinfa publicd, exigenfa art. 6 parag. I din Convenlia europeand fiind satisfdcutl gi in cazul in care hot6r6rea este fdcutd public[ prin orice alte mijloace decdt pronunlarea
in
gedinfd publicS. Astfel, transcrierea minutei integral
in
condica gedintelor
de
judecatd accesibild publicului in cadrul arhivei instanfei sau publicarea minutei pe siteul instanlei sunt de naturd a satisface cerinfa publicitalii.
r)
se vedea
I.C.C.J., Secliile Unite, decizia nr. XXIV/2006 (M. Of. nr. 188 din l9 martie
2007).
655
296
Secfiunea a9-a,. Egalitatea armelor. Reguli generale

296. Egalilalea armelor in jurisprudenla Curlii europene. 297. Prevederi in
dreptul inlern.
296. Egalitatea armelor in jurisprudenfa Curfii europene. Curtea Europeanir) a ardtat ci una din exigenlele unui proces echitabil este egalitatea armeloi, ce iinpfiee obligalia dEn oferi fiecdrei p6(i posibilitatea rezonabild de a prezenta cauza sa in asemenea condilii care si nu o plaseze intr-un net dezavantaj in raport cu adversarul sdu.
Noliunea de ,,egalitate a armelor"f- ca parte a dreptului la un proces echitabil,
jEEIui echilibru
?ntre perti3).
Egalitatea armelor este intr-o strdnsd legdturd cu principiul legalitdlii procesului penal, reglementdrile procedurale urmdrind sd protejeze persoana acuzald de sdvdrgirea unei fapte penale de riscurile abuzului de putere din partea organelor de urmdrire penall, astfel cd apdrareaapare cea mai susceptibill sd sufere de lacunele gi impreciziile
acestor reglementdria).
Principiul egalit5lii pirfilor se aplicd atdt_in i'elafiile dintre pdrlile din cadrul unui proces penal, c6t gi in relaliile dintre acestea 9i Ministerul Public. in doctrinds) s-a ardtat c6 judecdtorul european pro cedeazd,la o analizd a interven{iei Ministerului Public ai insisti asupra ,,rolului sdu real": degi statutul gi atribuliile
r) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 29 mai 1986, in cauza Feldbrugge contra Austriei, parag.44; CEDO, hotdrdrea din 27 iunie 1968, in cauza Neumeister contra Austriei, parug.2l-24; CEDO, hotdrdrea din 27 octombrie 1993, in cauza Dombo Beheer contra Olandei, parag. 33; CEDO, hotir6readin22 februarie 1996, in cauza Bulut contra Austriei, parag.47; CEDO, hotdrdrea din 24 februarie 1997, in cauza De Haes et Gijsels conha Belgiei, parag. 53; CEDO, hotlrArea din 20 decembrie 2005, in cauza Guillemont contra Franfei , paftg.42; CEDO, hotdrdrea din 27 aprilie 2000, in cauza Kuopila contra Finlandei, parag. 35-38. 2) Pentru o analizd detaliati, a se vedea S. Marcus-Helzons, Quelques aspects de la notion d'6galitd des armes (Un apergu de la jurisprudence de la Cour europeenne des droits de l'homme), in Le procds equitable et la protection jurisdictionnelle du citoyen, Bruylant, 2001,p.67-79. r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 octombrie2007 in cauza Forum Maritime S.A contra Ro3lli:j, par.ag.l32; CEDO, hotirdrea din 15 iulie 2003, in cauziErnil E;conna-f6tgie| parag. 60-61 ; CEDO, hot6rArea din 20 februarie l996,in cauzalobo Machado contra Portugaliei, parzg. 3l;' CEDO, hotdrdrea din 25 iunie 1997, in cauza Van Orshoven contra Belgiei, parag. 38; CEDO, hotdrdrea din 27 octombrie 1993, in cauza Dombo Beheer contra Olandei, parag. 33; CEDO, hotIrdrea din l3 octombrie 2005, in cauza Clinique des Acacias g.a. contra Fran(ei, parag. 36. in aceelaqi sens, a se vedea T.P.I., hotlrdrea din 5 noiembrie 1995, in cauzaT-346/94, France-aviation contra Comisiei. a)A se vedea C. Birsan, op. cit., vol. I, p. 510. 5)A se vedea Fr. Sudre, Drept european gi internafional al drepturilor omului, op. cit., p. 278.
656
Egalitatea armelor. Reguli
generale
296
Ministerului Public garanteazdobiectivitatea intervenfiei sale, concluziile sale au totugi o autoritate deosebitl gi nu sunt neutre pentru persoana in cauz6. No{iunii de parte striclo sensu,infeleasa in sensul procedural obignuit, i se suprapune aceea departe lato sensu, desemnAnd persoana a cdrei intervenlie in cadrul procedurii nu este neutrS, ci are ca scop influenfarea deciziei judecdtorului. Nimic nu se opune, agadar, conform acestei accep{iuni, ca judecdtorul european sd aplice in privin{a Ministerului Public principii destinate exclusiv (egalitatea armelor) sau care in principal (contradictorialitatea) sd guverneze raporturile dintre pd(i, in cazul in care se constatd, intr-o anumitd fazd de desfbgurare a procedurii, cd Ministerul Public ac[ioneazi ca parte lato sensu. Chiar dacl Ministerul Public are un rol deosebit in protejarea ordinii publice, aceasta nu justificd crearea ab initio pentruprocuror a unei pozifii privilegiate in cadrul procedurilor, care sd le plaseze pe celelalte p5rli intr-un net dezavantaj in raport cu
Ministerul Publicr).
in cauza Forum Maritime contra Rom6nidi2).Curtea Europeand a refinut cd fafd de prevederile Codului de procedurd penald romdn, pdrfii civile sau avocatului acesteia nu ii era garantat pe parcursul unndririi penale dreptul de a asista la audierile martorilor sau- a invinui{ilor/inculpa}ilor efectuate de procuror 9i nici dreptul d6 acces la dosarul de urrrrdrire penal6, neputdnd adtfel se ia Cunogtin{d de probele administrate de parchet (au eiaep-f,e'iaportului de expertizd contabil6), probe ce urrnau a fi avute in vedere la dispunerea unei solufli de citre procuror cu privire la pldngerea, cu constituire de parte civild, formulatd de cdtre reclamant. Instanta europeand a apreciat cd seqretub urmiririi penale poate fi justificat prin motive referitoare la proteclia vielii piirrate pd(ilor sau a intereselorjustitiei, gi astfel s6 existe o diferenfd intre dreptruile confeiite invinuitului sau inculpatului gi cele acordate p6r{ii civile. insd, in spefd s-a considerat
'l
cd a fost incdlcat principiul egalitdfii armelor garantat de art. 6 parag. l, datoriti ineohitdfii procedurii desfigurate in fala organelor de urmdrire penald romdne, prin care partea civiia saU irvobatul adesteia (ce era linut de secretul pro{esional) nu au avut acces la probele aduse de c6tre invinuit/inculpat in apdrare gi nici ia cele adminiitiaG
de cdhe procuror.
Condilionarea admisibilitdfii recursului pe(ii civile de formularea recursului de c[tre procuror nu a fost consideratd ca o incdlcare a principiului egalitdlii armelor, de pozifia gi interesele complementare ale Ministerului Public $i ale pA4ii civile. fafd In acest sens, instanfa europeand aardtat cb partea civilS nu poate fi consideratd ca un adversar al Ministerului Public Ai nici in mod necesar ca un aliat al acestuia, rolurile gi obiectivele lor fiind distincte3). Curtea Europeand a constatat cd existd o inc[lcare a principiului egalitIlii armelor prin pqficipale_l procqlo$lqi !a delt i.qn, intrucdt aceasta ii oferd o posibilitate
r) A se vedea CEDO, hot[r.irea din 6 aprilie 2006, in cauza Stankiewicz contra Poloniei, parag. 68-69. 2) A se vedea CEDO, hotirArea din 4 octombrie 2007 in cavza Forum Maritime S.A. contra i Rom6niei, parag.
r)
129-138.
se vedea CEDO, decizia din 3 decembrie 2002, in cauza Berger contra Franfei,
parag. 38.
657
297
suplimentari de a susline,
firi
a exista posibilitatea de a
fi
contrazis de reclamant,
necesitatea respingerii cdii de atacr).
in materia comunicdrii actelor procedurale sau a probelor cdtre p[(i, Curtea Europeand face o distinclie intre principiul contradictorialitalii gi cel al egalitd{ii armelor. in mod intemeiat s-a relinut in doctrind2) c[ judecdtorul european sanclioneazd dezechilibrul informafional inbazaprincipiului egalitdlii armelor, iar netransmiterea acestora niciuneia dintre pdrfi inbazadreptului la o procedurd contradictories). In acest context, Curtea de la Strasbourg a apreciat cd este incdlcat principiul egalitalii armelor prin comunicar_e,a lqmai cdtre avocatul general (ce face parte din cadrul Parchetului general de pe ldngd Curtea de Casalie din Franfa) a raportuluia)
intocmit de unul dintre consilierii raportori din cadrul instantei, frrd, ca acest raport
sA
fi fost comunicat
in
piului
nerea pledoariei de c6tre avocatul aplrdrii la orele 5 tnmiiieata" dilpe-ctTFdiryA-de judecatd de peste 15 ore, in condiliile in care acuzarea $i partea civild igi suslinuserd concluziile mult mai devreme. Curtea Europeand a arltat cd oboseala ii poate plasa pe acuzafi intr-o stare de rezistenli fizicd li psihicd scdztrtf, in momentul in care se aflf,'intr-o dezbatere foarte importantd pentru acegtia, fafd de gravitatea infracfiunilor care li se imput6. in acest context, este determinant ca nu numai acuzalii, dar gi avocafii lor si poat6 urmf,ri dezbaterile, sd rispundi la intrebdri sau sf, pledeze fdrd a fi intr-o stare de oboseal5 excesiv[. De asemenea, este crucial ca gi judecatorii sd aibd o deplind capacitate de concentrare gi atenfie, pentru a urmdri dezbaterile gi a se putea pronunla in deplind cunogtinlI de catz6.
gi apdrdri'rsr; carza Makhfi contra Fran{ei6), Curtea Europeani a constatat incdlcarea princiegalitdlii armelor, precum gi a dreptului !q apdrare al reclamantului prin susfi-
297,Prevederi in dreptul intern. Degi nu este consacrat ca un principiu distinct al procesului penal, din ansamblul reglementdrii modului de desfigurare a procesului penal rezultd cd respectarea principiului egalitdlii armelor intre acuzare gi apdrare este intrinsec sistemului de drept romdn.
r) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 30 octombrie 1991, in cauza Borgers contra Belgiei, patag.24-28; CEDO, hot6rdrea din 20 februarie 1996, in cauza Lobo Machado contra Portugaliei, parag.32-34. 2) A se vedea Fr. Sudre, Drept european gi intemational al drepturilor omului, op. cit.,
p.278.
A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 26 aprilie 2001, in cauza Meftah contra Frantei, parag. 35; CEDO, hotdrdrea din 25 ianuarie 2000, in cauza Reinhardt gi Slimane Kaid contra Fran{ei, parag. I 06-107. a) Raportul intocmit in procedura de judecatd din fala Curfii de Casa{ie din Franla cuprinde o expunere a situaliei de fapt gi de drept din cauzd, ptezentareajurisprudenlei relevante gi a
doctrinei aplicabile in cauzd. 5) A se vedea: CEDO, hot5rdrea din 7 ianuarie 2003, in cauza MacGee contra Franfei, parag. I 5; cEDo, hotdrarea din 5 februarie 2004, in cauza weil contra Franlei , parag. 26-27 . 6)A se vedea CEDO, hotdr6rea din 19 octombrie 2004, in cauza Makhfi contra Franfei, parag.39-41. 658
3)
Egalitatea armelor. Reguli
generale
297
in doctrindr) s-a ar[tat in mod intemeiat cE ,,principiul egalitdfii intre acuzare gi apf,rare este o cerinld 9i garanlie pentru echilibrul intre interesele individului gi ale societdfii, pentru armonizarea gi salvgardarea acestor interese, ceea ce constituie un interes public, o necesitate pentru realizareajustiliei penale. (...) Pentru a micgora aceastd inegalitate (dintre aauzare gi apirare - n.n.), ce apare din caracterele deosebite ale acuzatorului gi apdrltorului, legea il compenseazl pe acesta din urmd cu unele avantaje procesuale, pentru a-l ridica cdt mai aproape de situafia acuzatorului. Prin aceastd favoare ce se conferd apirdrii (favor defensionis) se ldrgegte dreptul acesteia gi corelativ se restrdnge dreptul acuzdrii." Astfel, este asigurati desfhgurarea unei proceduri echitabile (in latind equus avdnd sensul de echilibrat) in cadrul cdreia sd fie realizat un echilibru efectiv gi concret intre drepturile acuzdrii gi cele ale apdrdrii2). Procurorul gi inculpatul au aceeagi pozi[ie gi aceleagi drepturi in fafa instanlei in suslinerea acuzdrii, resp ectiv a apdrdrii. Deopotriv6, respectarea principiului egalitdlii este asiguratd in raporturile dintre pnrlile procesului penal. in realizareaacestui principiu, toate p[rlile sunt incunogtinfate despre data gi locul desfbgurdrii procesului, judecata neputdnd avea loc decdt dacd pA4ile sunt legal citate gi procedura este legal indeplinitd fart.29l alin. (1) C.proc.pen.]. Inculpatul, celelalte pdrfi gi apdrdtorii au dreptul sd ia cunogtinld de dosar in tot cursul judecSlii lart. 294 alin. (2) C.proc.pen.l. invinuitul sau inculpatul beneficiazd de asistenfd juridicd obligatorie, in cazurile prevdzute de art. 172 alin. (2) 9i (3) C.proc.pen., iar in cazul celorlalte pdr,ti, dacd organele judiciare apreciazd cd,nu gi-ar putea face singure apdrarea, trebuie sd ia mdsuri pentru desemnarea unui apdr[tor. Nerespectarea dispoziliilor privind asistenla juridicd obligatorie a invinuitului sau a inculpatului este sanclionatd cu nulitatea absolutd, potrivit art. 197 alin. (2) C.proc.pen. Potrivit art. 301 C.proc.pen., in cursul judeclfii, procurorul gi oricare dintre pdr,ti pot formula cereri, ridica excepfii qi pune concluzii. Partea vdtdmatd poate formula cereri, ridica exceplii gi pune concluzii cu privire la latura penald a cauzei. Partea civild poate formula cereri, ridica excepfii gi pune concluzii in mdsura in care acestea au legdturd cu pretenfiile sale civile. Tot astfel, potrivit art. 320 alin. (2) C.proc.pen., pregedintele completului intreab[ pe procuror gi pe pd(i dacd au de formulat excepfii, cereri sau daci propun administrarea de probe noi. Inculpatul, p[rfile vatdmate, civile sau responsabile civilmente, precum gi procurorul au dreptul de a exercita cdile ordinare de atac atdt pe latura penald, cdt qi pe latura civild a cauzei (art. 362 C.proc.pen., respectiv art. 3852 C.proc.pen.). Apelul sau recursul declarat de procuror gi retras ulterior poate fi insugit de partea in favoarea c[reia a fost declarat (art.369 C.proc.pen., respectiv art. 385a C.proc.pen.) . Calea ordinard de atac declaratd de o parte poate fi examinatd prin extindere in favorem gi cu privire la alte
Tr. Pop, Drept procesual penal, vol. I, op. cit., p. 345 gi urm. in acelagi sens, a se vede aart.l allegii nr. 2000-5 I 6 de modificare a Codului de procedur6 penal[ francez comentat de S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p. 367 ,370-37 l.
2)
659
297
C.proc.pen.).

385?
pd(i ce fac parte din acelagi grup procesual (art. 373 C.proc.pen., respectiv art.
Revizuirea
in
favoarea condamnatului poate
fi
exercitatd oricdnd, chiar 9i dupd
executarea pedepsei sau moartea condamnatului [art. 398 alin.
(l)
C.proc.pen.].
Totugi, apreciem c6, in unele situatii, legislafia nu satisface cerinlele respectirii
principiului egalitilii armelor. Potrivit art. 1403 alin. (l) C.proc.pen., impotriva incheierii prin care judecdtorul dispune, intimpulurmdririipenale, luareaunei misuripreventive, revocarea, inlocuirea,
incetarea de drept sau prelungirea mbsurii preventive, precum gi impotriva incheierii de respingere a propunerii de arestare preventivI, invinuitul sau inculpatul gi procurorul pot face recurs la instanla superioari in termen de 24 de ore de la pronuntare, pentru cei prezenfi, 9i de la comunicare, pentru cei lipsd. incheierea prin care judecltorul respinge, in timpul urmlririi penale, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a mdsurii preventive nu este supusi niciunei cdi
de atac. Potrivit art. 5 parag. 4 din Convenlia europeani, procedura in fata instanfei trebuie s[ fie contradictorie gi trebuie s6 garanteze egalitatea armelor intre procuror gi cel privat de libertate. Degi analiza legalitdlii mdsurii preventive este f6cutd de un judecdtor (controlul solieitat de art. 5 parag. 4 fiind incorporat in hotlrdrea instanlei), in cazurile in care legislafia permite exerciiarea unei cdi de atac impotriva incheierii pronunfate de un judecbtor in materia revocirii, inlocuirii sau incetirii de drept a mdsurii preventive trebuie garantat principiul egalitilii armelor. Or, in aceastd materie constatdm cd procurorul are posibilitatea de a declara recurs impotriva incheierii prin care judec[torul dispune, in timpul urmdririi penale, revocarea, inlocuirea, incetarea de drept a misurii preventive in condifiile in care invinuitul sau inculpatul privat de libertate nu are dreptul de a declara vreo cale de atac impotriva incheierii prin care judecitorul respinge, in tirnpul urmdririi penale, revocarea, inlocuirea sau incetarea de drept a rndsurii preventive. in aceastd situalie apreciem cd persoana privati de libertate se afld intr-o situa(ie de net dezavantaj fafd de acvzarea reprezentatd de procuror, ceea ce atrage incilcarea principiului egalitdlii armelor. De asemenea, potrivit art.5l alin. (l) C.proc.pen., cererea de recuzare poate fi formulatd de oricare dintre pd(i. Principiul egalitilii armelor se aplicS at6t in relaliile dintre plr,tile din cadrul unui proces penal, c6t gi in relaliile dintre acestea gi Ministerul Public, gi implicd obligafia de a oferi fiecirei perfi posibilitatea rezonabillde aprezenta cauza sa in condilii care sd nu o plaseze intr-un net dezavantaj in raport cu adversarul siu. Chiar daci acest principiu este conceput ca o garanlie pentru protecfia drepturilor acuzatului, asigurarea echilibrului efectiv gi concret intre drepturile acuzdrii gi cele ale apdrdrii presupune existenla gi a unei simetrii in linii generale intre drepturile acuzatului gi competenfele atribuite procurorului. Oq nu se poate vorbi de echitabilitatea procedurii in situalia in care existl un caz de incompatibilitate a judecdtorului (de exemplu, exist6 date cd a primit liberalit[1i de la inculpat sau cd este afinul uneia dintre pdrli, sau, gi mai grav, in situalia in care a emis mandatul de arestare preventivd sau a prelungit mdsura arestdrii preventive) sau a 660
Contradictorialitatea procesului penal. Reguli
generale
298
unor imprejurdri care dau nagtere unui dubiu cu privire la impa(ialitatea judecdtorului, iar procurorului nu i-ar fi permis sd supund dezbaterii lipsa de impa4ialitate a judecdtorului in fa{a altui complet, in cazul in care magistratul refuzd si formuleze cerere de ablinere. Pot exista, de asemenea, situalii in care inculpatul arestat preventiv sd nu aibl interes sb invoce incompatibilitatea judecdtorului, prin formularea unei cereri de recuzare,in vederea oblinerii unei hot6rdri ab initio ilegale (in special in cazurile in care termenul de 30 de zile pentru care s-a dispus luarea sau prelungirea misurii arestdrii preventive sau perioada de 60 de zile in care instanla are obligafia de a verifica legalitatea sau temeinicia stdrii de arest este pe cale sd expire). in aceast6 simalie s-ar crea un dezavantaj net intre acuzate 9i apirare, iar rolul procurorului de a sesiza gi supune dezbaterii aceste incidente, ce lipsesc de esenfi principiul desfbgur[rii unui proces echitabil, ar fi inexistent.
Secfiunea a 10-a. Contradictorialitatea procesului penal. Reguli generale

298. Standardul european de protecSie. 299. Dreptul romdn.
298. Standardul european de protecfie. in materie penald, dreptul la un proces contradictoriu presupune ca atdt procurorylltl q pa4ile sE aibd posibilitatea de a lua cunogtinfd gi de a dezbate toate probele, cererile sau eicepfiile invocat de cealalt6
Parter)' *ffiectarea
dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenfia european[ impune ca procurorul sd aducd la cunogtinfa apdrdrii toate mijloacele de probi administrate in favoarea suu in-d"fuu oatea acvzatului2). Ca excepfie, restrAngerea acestui drept al apdririi poate fi justificatd, in caz de strictd necesitate, in considerarea securitdlii na{ionale, a necesit5lii de a proteja martorii sau de a pdstra secretul metodelor prin care polilia investigheazd anumite infracliuni. in aceste cazuri este necesard luarea unor mdsuri eficiente pentru a contrabalansa aceste restricfii, in mlsura in care ele nu
pot fi evitate3).
A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 26 aprilie 2001, in cauza Meftah contra Franfei, parag. 42; CEDO, hotdr6rea din l9 decembrie 1989, in cauza Kamasinski contra Austriei,
parag. 102; CEDO, hotirArea din 28 august 1991, in cauza Brandstetter contra Austriei, parag. 66-67; CEDO, hotdrdrea din 23 iunie 1993, in cauza Ruiz-Mateos contra Spaniei,
parag. 63; CEDO, hotdrdrea din 27 martie 1998, in cauzaJ.J, contra Olandei, parag. 43; CEDO, hotdrdrea din 25 septembrie 2001 , in cauza P.G. gi J.H. contra Marii Britanii, parag. 67 . 2) A se vedea CEDO, hotlrdrea din 16 februarie 2000, in cauza Rowe gi David contra Marii Britanii, parag. 60. 3) A se vedea: CEDO, hotirdrea din l6 febnrarie 2000, in cauza Jasper contra Marii Britanii, parag. 51-53; CEDO, hotdrdrea din 25 septembrie 2001, in cauza P.G. 9i J.H. contra Marii Britanii, parag. 67; CEDO, hotdrdrea din 26 martie 1996, in cauza Doorson contra Olandei, parag. 7A; CEDO, hotdrdrea din 24 iunie 2003, in cauza Dowsett contra Marii Britanii , parag. 41. 661
r)
299
in aplicarea acestui principiu, Curtea Europeand a constatat incllcarea art. 6 parag. I din Convenlia europeand in cazul in care judecdtorul de la instanla de control judiciar a primit informafii de la judecltorul de la instan{a inferioard pe care le-a folosit la
pronunfarea hotdr6rii, f6rd a le supune dezbaterii pA4ilor gi a procuroruluir). De asemenea, Curtea Europeand a apreciat cd existd o incllcare a principiului contradictorialitefii in situafia in care concluziile reclamantului auvizat exclusiv excepfia inadmisibilitSfii ceii de atac ridicatd de procuror pentru anumite motive, iar instan[a a respins calea de atac avdnd in vedere alte motive2). 299. Dreptul romAn. Potrivit arI. 289 C.proc.pen., judecata cauzei se face in fala instanfei constituitd potrivit legii gi se desfbgoard in gedinfd, oral, nemijlocit gi in contradictoriur). Principiul contradictorialitifii se afld intr-o strdnsd leg[turd cu principiul egalitetii armelor gt vizeazd situatii in care nici apdErea gi'nici acuzarea nu au avut acces la dosarul de urmirire penali sau al instanjei (in integralitatea sa sau doar la o parte a acestuia) ori nu au putut pune concluzii cu privire la cererile, excepfiile invocate de cealaltd parte sau de instanld din oficiu. Tot astfel, in vederea respectlrii principiului contradictorialitdfi, instanfa trebuie s[ supund dezbaterii pS4ilor gi procurorului orice stare, situatie, imprejurare ce este esenfiald pentru solufionarea completd a ca:uzei. Potrivit art. 334 C.proc.pen., instanla are obligalia de a pune in disculia pdrlilor incadrarea juridicd a faptelor de care este acuzat inculpatul, indiferent dacb aceasta este mai grea sau mai ugoar[ decdt aceea pentru care s-a dispus trimiterea in judecatd, Aceastd obliga{ie este reglementat6 de legiuitor nu numai in vederea asigurdrii dreptului inculpatului de a fi informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limbd pe care o inlelege gi in mod amdnunfit, asupra
naturii gi cauzei acuzaliei aduse impotriva sa, drept garantat de art. 6 parag. 3 lit. a) din Conventia europeand sau a dreptului de a beneficia de timpul gi facilitd{ile necesare pregdtirii apdrdrii, prevdzut de art, 6 parag. 3 lit. b), ci gi pentru a da eficienld principiului contradictorialitiJii procesului penal in fala instanfei de judecatd. Astfel, instanfa nu poate dispune schimbarea incadrdrii juridice intr-o alt[ infracliune, nu poate refine existenla unor elemente circumstanliale agravante, a unor stiri
de agravare (recidiva, forma continuatd, concursul de infracfiuni, pluralitatea intermediard) sau de atenuare (minoritatea, tentativa) a pedepsei, a altei forme de participa{ie
penali etc., chiar dacd acestea sunt in favoarea inculpatului, fbrd a supune dezbaterii pd4ilor 9i procurorului aceste aspecte, in acest sens, inalta Curte de Casafie gi Justilie a
A se vedea: CEDO, hotlr6rea din I 9 decembrie I 989, in cauza Kamasinski contra Austriei, patag. 102; CEDO, hoterarea din I 8 februarie 1997 , in cauza Niderost-Huber contra Elveliei, parag.24. 2) A se vedea CEDO, hot6rirea din l8 decembrie 2003, in cauza Skondrianos contra Greciei, parag.29-31. r) Pentru analiza principiului contradictorialit6!ii, a se vedea Gh. Mateul,Yalorificarea regulilor comune privind judecata in jurisprudenfa penali, in Dreptul nr.l2ll999, p. 90-108. 662
r)
Contradictorialitatea procesului penal. Reguli
generale
299
refinutr) c6: ,,incadrarea juridicb a faptei constituie stabilirea temeiuluijuridic al rdspunderii penale gi, totodatA, a felului gi limitelor pedepsei aplicabile. AvAnd in vedere consecinfele pe care le poate avea schimbarea incadrdrii juridice, legea de procedurd penalS prevede cd, in fala primei instanfe, aceastA schimbare nu poate avea loc decdt in anumite condi;ii, a ciror indeplinire constituie o garanlie atdt a dreptului la apdrare al p64ilor gi, in primul rdnd, al inculpatului, cdt gi a solufiondrii corecte a cauzei. Aceste condi{ii sunt previzute in art. 334 C.proc.pen. 9i se refer[ la,obligalia instanlei de a pune in discufia pdrfilor noua incadrare, procurorul gi pe4ile urmAnd s[-gi expund concluziile cu privire la necesitatea gi la temeiurile schimbdrii incadrdriijuridice, insigi instanfa fiind datoare sd atragd atenfia asupra consecinfelor acestei schimbdri gi sd explice drepturile inculpatului, gi anume dreptul de a cere l[sarea cauzei mai la urmd sau amdnareajudecdfii, pentru a-gi preg[ti apdrarea in raport cu noua incadrare. Nu are relevanli dac[ schimbarea incadrdrii juridice privegte o infrac{iune mai ugoard sau mai grav6, deoarece in ambele cazui inculpafii au fost privafi de posibilitatea de a formula o apdrare, in raport cu fapta in noua ei incadrarejuridicl." In practica judiciard s-a ardtat cd schimbarea incadrdrii juridice dupd inchiderea dezbaterilor ingrddegte dreptul de exercitare a apdrdrii gi fafi de aceastd noud incadrare. Chiar daci apelul are caracter devolutiv, instanfa de control judiciar trebuie sd respecte cerin{a asigurdrii unui proces echitabil pdr{ilor, precum 9i posibilitatea ca acestea sd aibd acces in fiecare grad de jurisdicfie la examinarea unei situalii de fapt gi a incadririi juridice stabilite pebaza dovezilor administrate gi apreciate potrivit cerin{elor procesuale2). De$i in hot[rdrea sus-menfionatl instan{a de apel a trimis cauza spre rejudecare apreciind cd nu a fost solufionat fondul cauzei, in fapt intreaga motivare lasf, sd se infeleagl cd au fost awte in vedere incdlcarea dreptului la apdrare al inculpatului gi a principiului contradictorialitdtii procedurilor in fafa instanfei. in privinla nofiunii de ,,incadrare juridic6", instanla supremd a apreciat3) c5: ,,in cazul in care re{ine existenla provocdrii prevdzute in art.73 lit. b) C.pen. sau a altor circumstanle atenuante sau agravante nerelinute in rechizitoriu sau in hottir6rea supusd c[ii de atac ori inldturd aplicarea acestora, instanfa nu face aplicarea art.334 C.proc.pen., deoarece in atare caz prin aplicarea sau inlEturarea circumstan{elor nu se schimbi incadrarea juridicd, aceasta rdmdndnd cea prevdzutd in partea speciald a Codului penal sau in legi speciale." De asemenea, exercitarea dreptului la apdrare prin propria persoani, a dreptului de a lua cunogtin{d de piesele dosarului, de a vorbi, precum gi de a pune concluzii in instanld prin interpret reprezintd garanJii prin care este asiguratd respectarea princi-
piului contradictorialitdlii.
A se vedea I.C.C.J., seclia penal6, decizia. nr, 1050/2004, disponibild pe site-ul www.scj.ro; I.C.C.J., secfia penali, decizia nr. 149312000, publicat6 in Buletinul Jurisprudenlei, Culegere de decizii pe anul 2000, Ed. Argessis,2001, p. 368-370. 2)A se vedea C.A. Bucuregti, secfia a II-a penald, decizianr. g6'112005, publicat6 in A. Nedelcu, I. Matei, D. LupaScu, Culegere de practic6 judiciard,2005, Ed. Universul Juridic, Bucuregti, 2006, p. 68-71. 3) A se vedea I.C.C.J., sectia penall, decizia nr.367912003, disponibili pe site-ul www.scj.ro.
663
r)
300
Secfiunea a 11-a. Privilegiul impotriva autoincriminirii gi dreptul acuzatului de a plstra ticerear)

$1. Standardul european de protec,tie
300. Noliuni. 301. Privilegiul impotriva autoincrimindrii. 302. Dreptul de a pdstra tdcerea.
300. Nofiuni. Spre deosebire de art. 14 alin. (3) lit. g) din Pact, care prevede cd orice persoand. acuzatd, de sdvdrgirea unei infracliuni are dreptul sd nu fie silitd sd mdrturiseasc[ impotriva ei insegi sau sd se recunoascd vinovatd, Convenlia europeand nu face referire expres la dreptul de a tdcea gi la cel de a nu contribui la propria incriminare. incepAnd cu anul lgg32), aceasti lips[ a fost suplinitd de cdtre Curtea Europeand care a inclus privilegiul impotriva autoincrimindrii gi dreptul de a p[stra tdcerea intre garanliile implicite ale dreptului la un proces echitabil. Curtea de la Strasbourg analizeazd in mod distinct aceste dou[ garanlii3): I privilegiul impotriva autoincriminlrii este privit ca un principiu conform c[ruia statul nu poate obliga un suspect si coopereze cu acuzarea prin oferirea de probe ce"i-ai pufea-ineilmina; astfel, o persoand poate refuza sd dea declarafii, sE rdspund[ unor intrebdii-sau sd fumizeze probe care l-ar putea incrimina (nemo debet prodere se ipsum). in ace.st cadru se analizeazd compatibilitatea cu exigenfele art. 6 parag. I din Conventia europeand a legisla{iilor na{ionale, ce permit statului (prin reprezenta{ii sdi la nivel central sau local) s[ exercite o constrdngere directd asupra suspectului prin impunerea unor sancfiuni penale sau contravenfionale in cazul nerespectdrii obligafiei de cooperare; il) dreptul de a pdstra tlcerea este analizat ca fiind regula ce presupune ca, in cauzele penale, autoriteflle judiciare sd nu aib6 decdt o putere limitatd de a trage concluzii in defavoarea acuzatului, din refuzul acestuia de a da declaratii in fata anchetatorilor sau in fala instanlei dejudecatS.
l)Pentru o analizd detaliatd, a se vedea: LH. Dennis, The Law of Evidence,3'd edition, Sweet&Maxwell,2007,p. 147-206; B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice, 2"d Edition, Sweet & Maxwell, London, 2007, p. 615-639; A. Ashworth, M. Redmayne, Thecriminalprocess, op. cit.,p. 93-99,129-137;N. padfield,Magistrates,Courts Criminal Practice 2007, Thomson-Sweet & Maxwell, 2006, p. 422430; P. Mirfield, Silence, confessions and improperly obtained evidence, oxford University Press, 1997; F. Kuty,L' llendue du droit au silence en procddure p6nale, in Revue de Droit Pdnal et de Criminologie,2000, 80(3) p. 309-334; S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.340-371; C. Birsan, op. cit., vol. I, p. 527-529; R. Chirild, Dreptul la tdcere gi privilegiul contra autoincriminlrii, in
C.D.P. nr. 4/2006, p. 57 -63. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 25 februarie 1993, in cauza Funke contra Franlei; CEDO, hot[rdrea din 8 februarie 1996, in cauza Munay contra Marii Britanii. r)A se vedea, in acest sens: I.H. Dennis, The Law of Evidence, op. cit., p. 148-149; A. Ashworth, M. Redmayne, The criminal process, op. cit., p. 134; B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice, p. 632.
664
Privilegiul impotriva autoincriminirii 9i dreptul acuzatului de
pistra
tecerea
301
301. Privilegiul impotriva autoincriminirii. Curtea Europeani a frcut pentru prim data referire la privilegiul impotriva autoincrimindrii in cauza Funke contra Franleir), in care reclamantul, suspectat de evaziune fiscalI, fusese condamnat pentru refuzul de a coopera cu autoritefile vamale ce ii solicitaserd sI ofere date despre confurile pe care le de1inea in striindtate. In acest context instanla europeand a apreciat cd dispoziliile legii franceze nu pot justifica o incdlcarea a dreptului unei persoane acuzate de sivdrgirea unei infracfiuni (infeleasd in sens autonom european) de a pistra
tdcerea gi de a nu se autoincrimina, a c6rui rafiune constd in proteclia acuzatului contra
unei coercilii abuzive din partea autoritdfilor, in scopul evitbrii erorilor judiciare gi pentru a fi respectat dreptul la un proces echitabil. Tot astfel, in cauza Heaney 9i McGuinness contra Irlandei2) s-a constat incdlcarea dispozigiilor art. 6 parag. I din Convenfia europeand, in condifiile in care reclamanfii, care erau suspectati de comiterea unor acte de terorism, au refuzat sX dea declarafii referitoare la locul unde s-au aflat la momentul comiterii infracliunii de care erau acuza\i, ceea ce a echivalat cu sdvdrgirea unei noi infracfiuni potrivit legii irlandeze
privind combaterea actelor de terorism, pentru care li s-a aplicat, intr-un dosar separat, pedeapsa de gase luni inchisoare. in schimb, in cauza Sauders contra Marii Britanii3), Curtea Europeand a constatat nerespectarea dispoziliilor art.6 parag. I din Convenfia europeane, in condi]iile in care transcrierea declaraliilor reclamantului date in fafa inspectorilor Departamentului de Comerf gi Industrie in executarea obligafiei de cooperare (impus[ sub sancJiune penald de legea englezd) fusese folositi in cadrul procesului penal in acvzatea sa. Astfel, instanfa europeanl a ardtat c[ raliunea protecfiei oferite prin privilegiul impotriva autoincrimindrii const6, inter alia, in proteclia persoanei acuzate de sdvdrgirea unei infracfiuni impotriva coercifiei abuzive exercitate de cdtre autoritdli, in scopul evitdrii erorilor judiciare gi al satisfacerii exigenfelor art. 6. Privilegiul impotriva autoincrimindrii presupune ca in cauzele penale organele de urm[rire penald s6-gi intemeieze acuzatea frrd a recurge la mijloace de probl oblinute prin constrdngere sau presiune, contrar voinfei acuzatului. Astfel, acest drept se afl6 intr-o strAnsd legdturd cu prezumlia de nevinovdfiea), ') A se vedea CEDO, hotdrdrea din 25 februarie 1993, in cauza Funke contra Franfei, parag,44-45. 2r A\6 vedea CEDO, hotdrdrea din 21 decembrie 2000, in cauza Heaney gi McGuinness contra Irandei, parag. 54-55. 3)A se vedea: CEDO, hotdrArea din 17 decembrie 1996, in cauza Saunders contra Marii Britanii, parag. 68. in acelagi sens a se vedea: CEDO, hotdr6rea din 3 mai 2001, in cauza J.B. contra Elvefiei, parag. 64; CEDO, hotdrdrea din 19 septembrie 2000, in cauza I.J.L, G.M.R, $I A.K.P. contra Marii Britanii, parag. 79-83; CEDO, hot6rdreadtn2T aprilie 2004, in cauza Kansal contra Marii Britanii, parag.29. a) in acela$i sens a se vedea: CEDO, hotirArea Marii Camere din 1l iulie 2006, in cauza Jalloh contra Germaniei, parag. 100; CEDO, hot6rdrea din 8 aprilie 2004, in cauza Weh contra Austriei, parag. 39; CEDO, hotirdrea din 5 noiembrie 2002,in cauza Allan contra Marii Britanii, parag. 44; CEDO, hot[rdrea din 8 februarie 1996, in cauza Murray contra Marii Britanii, parag.45;' CEDO, hotdrdrea din 25 februarie 1993, in cauza Funke contra Franfei, parag.44.
665
301
Pentru a se aprecia dacd o procedurd a adus atingere substanfei dreptului de a nu se autoincrimina, Curtea Europeand analizeazd in special urmdtoarele elemente: natura gi gradul coerci{iei aplicate pentru obfinerea mijloacelor de prob6, importanJa pentru interesul public al urmdririiunei infracliuni gi a sancfiondrii autorului acesteia; existenfa unor garanfii adecvate in cadrul procedurilor, precum 9i modul in care sunt utilizate mijloacele de probd obfinuter). Pebaza acestor criterii instanla europeand a apreciat c6 administrarea fofiatd de cdtre poliligti, sub supravegherea unui medic, a unui vomitiv unei persoane private de libertate sub acuza{ia de trafic de droguri, in scopul de a o face sd regurgiteze o pungd de droguri pe care aceasta o inghilise, nu pentru scopuri terapeutice, ci pentru obfinerea de mijloace de probd ce puteau fi oblinute gi prin alte mijloace (ce a fost consideratd gi inc[lcare a art. 3 din Convenfia europeand), precum gi utilizarea probelor astfel oblinute in procesul penal, aduce atingere dreptului de a nu se autoincrimina al persoanei gi echitabilitdlii procedurii in ansamblu2). Astfel, din considerentele Curlii Europene pot fi refinute doud concluzii3): pe de o parte, este explicatd rafiunea privilegiului impotriva autoincrimindrii ca garanfie contra abuzului de putere provenit din partea autoritalilor statului, drept ce este strdns legat de respectarea prezumliei de nevinovdlie gi, pe de alt[ parte, se introduce o limitare a noliunii de abuz, constdnd in interzicerea utilizdrii unor mijloace de constrdngere gi presiune in scopul oblinerii de probe, impotriva voinfei acuzatului. Necesilatea prevenirii abuzurilor organelor de urmirire penald rezult[ gi din cauza Allan contra Marii Britanii4), in care Curtea Europeand a ar[tat ca dreptul de a nu se autoincrimina serve$te, in principiu, pentru a proteja libertatea unui suspect de a nu da declara{ii sau de a alege sd pdstrezetdcereain fala organelor de polilie. Aceastd libertate de alegere este compromisd in cazul in care autoritd{ile utilizeazdun subterfugiu pentru a obline o declara{ie de la acesta sau alte declaralii incriminatoare, pe care nu le-au putut obfine in cursul audierii gi care apoi sunt folosite ca probe in proces. Fald de caracterul autonom al no{iunii de ,,acuza{ie in materie penal6", Curtea Europeani a considerat c6 gi martorul se bucurd de acest drept in mf,sura in care prin declarafia pe care o face s-ar putea autoincriminas\. in cauza Serves contra Frantei6) reclamantul arefiizat sd dea declaralie in calitate de martor, intr-o spe{6 in care fusese anterior inculpat, iar rechizitoriul fusese anulat in privinfa sa. Curtea Europeand a
r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea Marii Camere din l1 iulie 2006, in cauza Jalloh contra Germaniei, parag. 101, I l7; CEDO, hotdr6rea din 5 noiembri e2002, in cauza Allan contra Marii Britanii, parag.44; CEDO, hotdrdrea din 21 decembrie 2000, in cauza Heaney gi McGuinness contra Irandei, parag. 5 l-55. 2) A se vedea CEDO, hotdrArea Marii Camere din l1 iulie 2006, in cauza Jalloh contra Germaniei, parag. 108-123. 3)A se vedea I.H. Dennis, The Law of Evidence, op. cit., p. 160. a) A se vedea CEDO, hotbrdrea din 5 noiembrie 2002, in cauza Allan contra Marii Britanii,
parag.49.
A se vedea CEDO, hotbrdrea din 20 octombrie 1997, parag.42-47. 6) Ibidem, parag.47.

666
s)
in
cauza Serves contra Franfei,
Privilegiul impotriva autoincriminbrii 9i dreptul acuzatului de
a pdstra tecerea
301
apreciat cd in cauzd nu existd in fapt o incdlcare a dreptului de a pdstra tdcerea gi de a nu contribui la propria incriminare, intrucdt sancfiunea administrativd impusd de cdtre instan!6 a vizat numai refuzul acestuia de a depune jurdm6ntul, iar nu refuzul acestuia de a rf,spunde la intrebdri. Astfel, s-a apreciat cd aplicarea unor amenzi reclamantului nu a fost de natur[ a contribui la propria incriminare, pentru cd sanc]iunea administrativd a fost dispusd inainte ca un asemenea risc sd apar[. Dreptul de a nu se autoincrimina reprezintd o garanlie de care se bucurd persoana acuzatd de sdvdrgirea unei infracliuni atdt in cazul procedurilor desfdgurate in fafa
organelor de polilie sau a procurorului, cdt gi a procedurilor din fala instanfei de

judecatdr),
in doctrind2) s-a relevat cI ratiunea privilegiului impotriva autoincriminirii constd in asigurarea legalitbfii procesului penal gi a protecliei impotriva abuzurilor provenite
din partea autoritelilor statului. Necesitatea de a asigura fiabilitatea probelor presupune ca autoritdfile statului s6-9i exercite atribufiile cu respectarea principiilor fundamentale ale echitabilitdfii procedurii. Din aceastd perspective s-a apreciat cd privilegiul impotriva autoincrimindrii nu poate fi caracterizatca un ,,drept al omului", ci ca un mecanism funclional impus in anumite imprejurdri de necesitatea sistemului justiliei penale de a-gi pdstra coerenla internS3). Aceast[ garanfie nu are un caracter absoluta). Privilegiul impotriva autoincrimindrii nu poate fi extins la utilizarea de date ce pot fi oblinute de la acuzat prin recurgerea la puterile coercitive, dar care existl independent de voinla acuzatului, spre exemplu, documentele ridicate de la acesta inbaza unui mandat de perchezilie, prelevarea unor probe de sdnge, urin6, pdr sau fesuturi corporale in vederea efectu6rii unei analize ADN sau a unor egantioane de voces). Aceastd concluzie decurge, in mod necesar, din considerentele Curlii Europene, care leagd nofiunea de coercilie din partea autoritA$lor de stat de impunerea unor sanc{iuni referitoare la inc6lcarea obligafiei de cooperare din partea ac\zatului, care d[ declarafii sau oferd alte probe in mod voluntar. Totugi, nu pot fi admise excepfii de la privilegiul impotriva autoincrimindrii, nici chiar in cazuri ce privesc asigurarea securitdfii gi ordinii publice, daci prin acestea se aduce atingere insegi esen{ei dreptului6).
l)A se vedea: CEDO, hotdrArea din 3 mai 2001, in cauza J.B. contra Elveliei,parag.64; CEDO, hotdrdrea din l7 octombrie 2006,in cauza Gocmen contra Turciei, parug.7l. 2) A se vedea 1. H. Dennis, The Law of Evidence, op. cit., p. 205. 3) Ibidem. a) A se vedea CEDO, hotererea din 8 aprilie 2004,in cauza Weh contra Austriei, parag. 46. 5) A se vedea: CEDO, hotdrdrea Marii Camere din I I iulie 2006, in cauza Jalloh contra Germaniei, parag. 102; CEDO, hotirdrea din 17 decembrie 1996, in cauza Saunders contra Marii Britanii,parag.69; CEDO, hotdr6rea din 3 mai 2001, in cauza J.B. contra Elveliei, parag. 68; CEDO, hotdrArea din 25 septembrie 2001, in cauza P.G. gi J.H. contra Marii Britanii,
parag. 80.
A se vedea CEDO, hotdrdrea din contra Irandei, parag. 58.
6)
2l
decembrie 2000, in cauza Heaney 9i McGuinness
667
302
Aceste principii dezvoltate de cdtre Curtea Europeand se reg6sesc ai Verde privind prezumfia de nevinovtrlie elaborati de Comisia U.E.r)
in
Cartea
302. Dreptul de a ptrstra ticerea. Curtea Europeand a apreciatz) cd in vederea garantdrii dreptului la ticere posibilitatea de a trage concluzii defavorabile acuzatului, din omisiunea acestuia de a rdspunde la intrebdrile poliliei, trebuie si fie esen{ialmente limitatl. Daci in rnajoritatea cazurilor o persoanl nevinovatd este dispus[ sb coopereze cu organele polifiei gi sd explice neimplicarea sa in comiterea vreunei infracfiuni, in anumite imprejurdri este posibil sd aib[ motive de a nu dori sd coopereze. in special, o persoand nevinovatd poate dori si pdstreze tdcerea pAnI c6nd va putea consulta un avocat. Curtea Europeand a ardtat cI este necesard aprecierea, cu mare pruden{6, a refuzului de a da declarafii detaliate cu privire la acuzaliile formulate impotriva sa de citre o persoand arestatd sub acuzafia corniterii unei infracfiuni grave gi care este privatd de posibilitatea de a avea dreptul la un avocat in primele 24 de ore ale interogatoriului. Necesitatea de a pdstra prudenla nu dispare prin simplul fapt cd acuzatul poate lua contact cu avocatul sdu, dar refuzd in continuare si rdspundd la intrebdri, intrucAt acest refuz se poatebaza pe consilierea efectuatd cu bunE-credinfd de cdtre avocat. Fundamentarea unei hotdriri de condamnare exclusiv sau in cea mai mare mdsurl pe tdcerea acuzatului sau pe refuzul acestuia de a rdspunde la intrebdri este incompatibil[ cu dreptul la tdcere. Totugi, acest drept nu poate sau nu ar trebui sd impiedice ca tdcerea acuzatului sd fie luatd in considerare pentru aprecierea pertinenfei gi a caracterului concludent al probelor aduse de acuzare, in situalii care in mod evident impun anumite explicafii din partea acuzatului3). in cauza Munay contra Marii Britaniia) Curtea Europeand a apreciat cd trebuie analizat, in fiecare cazin parte, dacd acuzaliile aduse sunt suficiente pentru a fi necesar un rdspuns din partea acuzatului. Instanfele nalionale nu pot aprecia cd acuzatul este vinovat doar pentru cd a ales si pdstreze tdcerea. Numai in cazul in care probele adrninistrate impotriva sa ar impune o explicafie din partea acestuia, pe care ar fi in mdsuri sd o dea, absenla unei atari explicalii poate conduce la concluzia, printr-un rationament de bun-sim!, cd nu existd nicio explicafie gi c[ acuzatul este vinovat. in cazul in care procuroml, prin mijloacele de probd administrate, nu a stabilit in mod convingdtor acuzafiile, pentru a fi necesar un rdspuns, absen]a oricIrei explicalii nu poate conduce la stabilirea vinovdfiei celui acuzat.
A se vedea pct. 2.4 din Cartea verde, disponibili pe site-ul http://ec.europa.eu./prelex/ detail dossier real.cfin?CL:fr&Dosld: 1 94 1 39. 2) A se vedea CEDO, hotdrArea din 6 iunie 2000, in cauza Averill contra Marii Britanii,
parag.49.
r)
A se vedea CEDO, hotirdrea din 8 octombrie, parag. 58.

a)
3)
in
cauza Beckles contra Marii Britanii.
A se vedea CEDO, hotirdrea din 8 februarie 1996, in cauza Murray contra Marii Britanii, pang.46-51. Pentru o analiz6, critici a hot6riirii Curfii Europene, a se vedea: R. Chirild,Dreptul la tdcere 9i privilegiul contra autoincrimindrii, op. cit., p.64-65; F. Kutz,op. cit., p. 315, opiniile pa(ial dizidente ale judecdtorilor L.-8. Pettiti gi N. Valticos.
668
Privilegiul impotriva autoincrimindrii 9i dreptul acuzatului de
a pdsha
tdcerea
303
Urmdnd acest rationament, Curtea Europeand a apreciat cE nu a fost incdlcat dreptul de a pdstra tdcerea prin condamnarea reclamantului de cdtre instanfele na]ionale, in
condiliile in care exista o solidd probafiune administratii impotriva sa, care a fost coroborati cu lipsa unei explicafii plauzibile din partea acestuia, pentru faptul cb a fost gdsit de polilie in casa unde era lipsitd de libertate o persoand. Astfel, Curtea
Europeani a apreciat ci dreptul la tlcere nu este unul absolut. StrAnsa leglturd dintre dreptul la tdcere gi de a nu se autoincrimina, pe de o parte, gi prezumfia de nevinovdfie, pe de altd parte, este evidenliatii de Curtea de la Strasbourg in cauza Telfner contra Austrieir). Curtea Europeanl a considerat c6, spre deosebire de situalia vizatLin cauza Murray contra Marii Britanii, existd o incdlcarea a prezumfiei de nevinovdlie a reclamantului in condiliile in care instan{ele austriece nu puteau trage concluzii din tdcerea reclamantului care a refuzat sd ofere o explica{ie, in lipsa unor probe convingdtoare de vinovdlie administrate impotriva sa, ce ar impune o astfel de explicalie din partea acestuia.
$2.
Dreptul romAn
303. Reguli generale. i04. Garantarea privilegiului impotriva auloincrimindrii tn cazul obligaliilor de cooperare prevdzute de lege. 305. Dreptul de a pdstra tdcerea Si prezumlia de nevinovdlie,
303. Reguli generale. in opinia noastrd, dreptul la tdcere gi privilegiul impotriva autoincriminlrii, garantate in jurisprudenfa Curlii Europene, nu cunosc o reglementare adecvat[ in Codul de procedurd penald, care sd satisfacd natura gi scopul garanliei
convenfionale2).
Astfel, potrivit art.70 alin. (2) C.proc.pen., invinuitului sau inculpatului i se aduce la cunogtinfd fapta care formeazdobiectul cauzei,incadrareajuridicl a acesteia, dreptul de a avea un apdrdtor, precum gi dreptul de a nu face nicio declarafie, atrigdndu-i-se totodatd atenfia cd ceea ce declard poate fi folosit gi impotriva sa. Dac[ invinuitul sau inculpatul dd o declarafie, i se pune in vedere sd declare tot ce gtie cu privire la fapta gi la invinuirea ce i se aduce in legdturd cu aceasta. Dreptul de a nu da nicio declarafie este stipulat gi in domeniul mdsurilor preventive. Potrivit art. 143 alin. (3) C,proc.pen., ,,procurorul sau organul de cercetare penald va aduce la cunoqtinla invinuitului sau inculpatului cb are dreptul sd-gi angajeze apdrdtor.
r)A se vedea CEDO, hot6rdrea din 20 martie 2001, in cauza Telfner contra Austriei, parag. 17-20. 2) Doctrina este unanimd in a aprecia cd reglementarea prev[zutE in Codul de procedurd penall vizeazb dreptul la ticere. A se vedea: Gr. Theodoru, op. cit., p. 364-365; I. Neagu, Drept procesual penal. Partea generali, op. cit., p. 376-377; A. CriSu, op. cit., p. 220-221; I. Griga, M. Ungureanu, Dreptul la t[cere al invinuitului sau inculpatului, in R.D.P. nr. l/2005, p.37 -42; M. Dulu, Semnifica{iile procedural penale ale dreptului la tdcere, in Dreptul nr. 1212004, p. 173-188.
669
303
De asemenea,
i se aduce la cunogtinfd cd are dreptul de a nu face nicio declaralie, atrigdndu-i-se atenlia cd ceea ce declard poate fi folosit impotriva sa." Potrivit art. 322 C.proc.pen. pregedintele completului de judecat5, dupd citirea actului de sesizare, ingtiinleazd pe inculpat cu privire la dreptul de a nu face nicio declara{ie, ah[gdndu-i atenfia cd ceea ce declar6 poate fi folosit gi impotriva sa. Articolul 325 alin. (2) C.proc.pen. prevede cd in cursul cercetdrii judecdtoregti, in cazul in care inculpatul refuzd sd dea declarafii, instan{a dispune citirea declarafiilor pe
care acesta le-a dat anterior. Prin urmare, legiuitorul romAn face referire la privilegiul impotriva autoincrimindrii in legdturd cu una din formele in care se manifestb dreptul la ticere: dreptul invinuitului sau inculpatului de a nu face nicio declaralie. Astfel, nu putem concluziona cd de
lege lata garanfiile prevdzute de jurisprudenfa Curlii Europene in aceastd materie sunt satisfbcute. Curtea Europeand a ardtat cd arl. 6 parag. I din Convenfia european[ garanteazd. implicit doud drepturi distincte: dreptul de a tdcea gi dreptul de a nu contribui la propria
incriminare.
in doctrindr) s-a menJionat, in mod intemeiat, c6,,cele doud garanfii trebuie sd fie privite ca reprezentdnd doud nofiuni care se suprapun numai parlial. Dreptul la tdcere este mai restrdns, intrucdt se referd doar la comunicarea oralI, dreptul de a nu vorbi. Dreptul de a nu se incrimina este in mod clar mai cuprinzdtor, intrucAt nu se limiteazd la exprimarea verbald, acest drept protejdnd, de asemenea, persoanele gi impotriva obligdrii de a remite documente. Pe de alt[ parte, cu privire la alte aspecte, sfera de aplicare a dreptului la tdcere este
mai largd decAt dreptul de a nu se autoincrimina, intrucdt nu protejeaz[ persoanele doar impotriva oblig[rii de a face declaralii in detrimentul lor, ci chiar impotriva obligdrii de a face orice fel de declara{ii. Practica a demonstrat cd uneori chiar intrebdri aparent neimportante sau insignifiante sunt deosebit de riscante pentru un acuzat. Dacd acesta nu este atent, este mai mare riscul de a face mdrturisiri involuntare sau declarafii contradictorii. Acestea pot fi utilizate pentru a sldbi pozilia suspectului gi pot afecta credibilitatea declaraliilor acestuia cu privire la aspecte importante. Este, de aceea, important ca dreptul la tdcere sd fie garantat in forma sa purd gi absolutd gi nu conform
unei intelpretdri literale rigide a textelor." in jurisprudentl2) s-a ardtat, in mod intemeiat, cI obligalia impusd de legiuitor persoanei ce a comis un accident auto de a nu pdrdsi locul accidentului nu echivaleazd cu incllcarea privilegiului impotriva autoincrimindrii. in cauzd, s-a considerat cd rdm6nerea la locul accidentului a inculpatului acuzat de tdlhdrie (sustragerea prin violenld a unui autoturism), conducere fbra permis gi pdrdsirea locului accidentului (toate sdvdrgite in aceeagi seard) nu ar echivala cu o autodenunfare sau autoincriminare pentru primele doua infrac{iuni,
t, S. Trechsel, Human
2)
Rights in criminal proceedings, op. cit.,p.342. www.scj.ro
se vedea I.C.C.J., seclia penal6, decizia nr. 1877/2003, disponibild pe site-ul
670
Privilegiul impotriva autoincrimin5rii 9i dreptul acuzatului de
pistra
tacerea
303
Dreptul la tdcere nu include gi dreptul persoanei de a nu da informafii cu privire la identitatea sa (dreptul la anonimatr)). in acest sens, art. 70 alin. (l) C.proc.pen. prevede cd invinuitul sau inculpatul, inainte de a fi ascultat, este intrebat cu privire la nume, prenume, porecla, data gi locul nagterii, numele gi prenumele pdrinlilor, cetdfenie, studii, situalia militar[, loc de muncd, ocupafie, adresa la care locuiegte efectiv, antecedente penale gi alte date pentru stabilirea situaliei sale personale. Garanfia dreptului de a nu da nicio declarajie este insoJitd de procedura avertismentului2), ce presupune obligalia autoritetilor de a atrage atenfia invinuitului sau inculpatului cd ceea ce declarf, poate fi folosit gi impotriva sa. Aceastd procedurd este derivatl din jurisprudenla instanlelor americane, fiind cunoscutd sub denumirea,,avertismentul Miranda" sau,,regulile Miranda"l). in aceastd cauzd Curtea Supremd a Statelor Unite ale Americii a ardtat urmdtoarele: ,,(...) acuzarea nu va folosi declaralii ale inculpatului, indiferent daca prin acestea se incrimineazd sau nu, care au fost oblinute in timpul interogdrii inculpatului privat de libertate decdt dacd demonstreazd cd s-a folosit setul de garanfii procedurale pentru asigurarea aplicirii privilegiului impotriva autoincriminirii. Prin interogatoriu in arest in{elegem ascultarea persoanei private de libertate, la inifiativa ofilerilor de poli{ie. Cdt despre garan{iile procedurale care trebuie luate, in cazul in care nu se gf,sesc alte mijloace eficace de a informa acuzatul in legdturd cu dreptul de a pdstra ticerea 9i de a-i crea ocazia permanentl de a gi-l exercita, se vor lua urmdtoarele mdsuri: inainte de orice ascultare, persoana trebuie sd fie avertizatdcdare dreptul de a pdstra tf,cerea, cd orice declarafie pe care o va face poate fi folositd ca probd impotriva lui gi cd are dreptul sd fie asistat de un avocat, ales sau desemnat din oficiu. Acuzatul poate si renunte la exercitarea acestor drepturi, cu condilia ca acest lucru sd se facd voluntar, in cunogtinld de catzd gi in mod rafional. Dacd, totugi, acuzatul igi exprima dorinfa de a consulta un avocat inainte de a vorbi in vreun fel gi in orice moment al procesului, atunci ascultarea se opregte. De asemenea, dacd acuzatul aratd cd nu doregte sd fie ascultat, polilia nu il va interoga. Simplul fapt cd acuzatul a rispuns la cdteva intreb[ri
r) Pentru o analiz6 detaliat6 a se vedea S. Trechsel,
Human Rights in criminal proceedings,
op. cit., p. 354-355. 2) Pentru o analizd detaliatd a procedurii avertismentului, a se vedea D. Ionescu, Procedura avertismentului. Consecinle in materia validitdtii declaratiilor acuzatului in procesul penal, in C.D.P. nr. 212006, p. ll -62. 3)A se vedea Curtea Supremd a Statelor Unite ale Americii, hotdrirea din l3 iulie 1966, in cauza Miranda contra Arizonei, disponibild pe site-ul www.supremecourtus.gov. Pentru o analizd detaliatd, a se vedea W.R. LaFave, J.H. Israel, Criminal Procedure, 2nd edition, West Publishing Co., 1992, p. 313-351. AnalizAnd detaliat aceastA hotdrdre, D. Ionescu arat6 c6: ,,decizia din cauza Miranda a fost fundamentatd pe urmdtoarele considerente: l. drepful la tdcere, nu teoria
declarafiilor voluntare reprezintd criteriul prioritar in verificarea valabilitd{ii declaraliilor; 2. dreptul la tdcere nu are ca obiect fiabilitatea probei, ci dreptul liber de opliune; 3. testul de verificare in baza acestui criteriu nu este caracterul voluntar, ci constrdngerea exercitatd de organelejudiciare; 4 constrdngerea se apreciazd obiectiv indiferent de starea psihicd a acuzatului gi
de maniera in care a perceput constrdngerea."(D. Ionescu, Procedura avertismenfului. Consecin[e
in materia validitalii declaraliilor acuzatului in procesul penal, op. cit., p. 28). 671
303
sau s-a oferit sI dea nigte declarafii de bun6voie, nu inseamnl cd este privat de dreptul de a nu rdspunde la urmhtoarele intrebdri, p6nb c6nd nu se consultd cu un avocat, gi ulterior sd consimtd la interogatoriu." La nivelul U.E. s-au manifestat preocupdri in vederea armonizdrii mijloacelor de garantare a drepturilor persoanelor suspectate de sdvdrgirea unei infracfiuni, la momentul privdrii lor de libertate, in vederea reducerii erorilorjudiciare gi aincllclrilor dispoziliilor Convenfiei europene. Astfel, art, 14 din Propunerea de Decizie-cadru a Consiliului U.E. privind anumite drepturi procedurale acordate in cadrul procesului penal in U.E.r), prevede necesitatea inmAndrii persoanei suspectate de sdvdrgirea unei infracfiuni, in cel mai scurt timp gi inainte de prima audiere, a unui inscris tipizat redactat in limba pe care aceasta o cunoa$te (declarafie de drepturi), in care sd fie menlionate, intr-o formd simpld gi accesibill, drepturile fundamentale de care beneficiazd. in raport de aceste considerente, apreciem cd simpla aducere la cunogtinfa invinuifilor gi inculpa$lor a dreptului de a nu da declaralii reprezintl o aplicare insignifiantd a dreptului la tbcere, trirnitdnd excesiv sfera protec{iei convenfionale. Considerlnr cd pentru a fi satisfEcute exigentele impuse de Curtea Europeand organele de urmdrire penald 9i instanfele au obligafia de a aduce la cunogtinla invinuililor, inculpafilor gi mafiorilor dreptul la tAcere, precum 9i a privilegiului impotriva autoincrimin[rii, iar nu numai drepturile prevdzute de art.70 alin. (2) C.proc.pen., respectiv de art. 143 alin. (3) C.proc.pen. Pe de altd parte, astfel cum rezultd din jurisprudenfa Curfii Europene, gi martorul se bucurf, de dreptul de a ticea gi de a nu contribui la propria incriminare, in misura in care prin declara{ia pe care o face s-ar putea autoincrimina. De pild6, in cazurile in care ca unnare a disjungerilor succesive, un invinuit sau inculpat din dosarul inilial (dosarul-mamfl) devine martor intr-un dosar disjuns din acesta, in aceast[ calitate se bucurd de dreptul la t6cere gi de a nu se autoincrimina cu privire la aspecte care odatd relatate l-ar putea incrimina in dosarul in care este acuzat. in acest sens, apreciem cd organelor judiciare care constatl cd martorul s-ar putea incrimina prin declarafia pe care o dd, le revine obligafia de a suspenda ascultarea gi de a-i comunica martorului cd are dreptul de a pdstra ticerea gi cd pe baza declara{iilor prin care se autoincrimineazd poate fi inceputE urmdrirea penal5 impotriva sa. Sancliunea neaducerii la cunogtin{a martorului, a invinuitului sau a inculpatului a dreptului la tdcere gi a privilegiului impotriva autoincriminlrii o reprezintl excluderea mijlocului de probd nelegal sau neloial obfinut, potrivit art.64 alin. (2) C,proc,pen., atdt in cazul audierii in cursul urmdririi penale, cAt gi in cazul audieriiinfazacercetirii judecitoregti2).
Excluderej! probelor este o sanc{iune procesual5 specificd, aplicabild

r)
in
materia
probelor administrate cu incdlcarea principiului legalitdtii, loialitilii, precum 9i in

Disponibili pe site-ul http://eur-lex.europa.eu, in acelati sens: M. Dupu, op. cit., p. 184; D. Ionescu, op. cit., p.44-62; I. Griga, M. Lrngureana, op. cit., p. 41. in sensul aplicabilitilii sanc{iunii nulitdfii relative, a se vedea: I. Neagu, Drept procesual penal. Partea generald, op. cit., p.376-377; A. CriSu, op. cit., p.220221;\.C.C.J., secfia penal[, decizia nr.82812006, disponibill pe site-ul www.scj.ro.
2)
672
Privilegiul impotriva autoincrimindrii gi drepflrl acuzatului de
a pdstra
tEcerea
303
cazul in care au fost incdlcate semnificativ gi substanfial drepturile gi libertdJile fundamentale garantate de Convenlia europeanir), de naturd si afecteze echitabilitatea procedurii. Aceastd sancfiune are un domeniu de aplicare special, deosebindu-se, astfel, de sanctiunea nulit5lii ce se aplicr in materia actelor procesuale sau procedurale. In cazul audierii cu prilejul ludrii unei m[suri preventive, fdrd, ca dreptul la tdcere gi de a nu se autoincrimina sd fi fost adus in prealabil la cunogtinfa invinuitului sau inculpatului, considerdm cd nu ne afldm intr-o situafie de nulitate absoluta sau rela,iu5u), ci tot in cazul excluderii probei nelegal administrate, avAnd in vedere ci acestea
reprezintd garanfii impotriva administririi probelor in mod nelegal sau neloial. Audierea impus[ la luarea mlsurilor preventive trebuie sd se efectueze intotdeauna in prezenla unui apdrdtor ales sau din oficiu, care este necesar sd asigure o apdrare efectivd invinuitului sau inculpatului. in acest mod, apreciem c[ nu ne afldm in situalia unei vdtdmdri procesuale de naturd sl atragd nulitatea. Datele gi informaliile rezultate din aceasti declaralie nu pot fi utilizate in acuzarea invinuihrlui sau inculpatului, instanfa trebuind s[ excludd declaralia acestuia din cadrul mijloacelor de probl pe care le utilizeazd pentru re(inerea existenfei unei suspiciuni rezonabile cu privire la
s6vdrgirea unei infrac{iuni.
Tot astfel, sancfiunea excluderii mijloacelor de probl trebuie sd se aplice gi fala de probele legal administrate pornind de la informafii obfinute din probe nelegal
administrate (probe derivate), fiind astfel necesar a fi aplicati doctrina ,,efectului la distanf6" sau ,,fructele pomului otrdvit" (fruils of the poisonou,s tree)tt. Apreciem cd, dacd prin incdlcarea dreptului la tdcere 9i de a nu se autoincrimina au fost administrate in mod nelegal sau neloial mijloace de probd, iar din aceste mijloace de probd au rezultat fapte gi imprejur[ri ce au condus in mod direct gi necesar organele de urmdrire penald sd administreze in mod legal alte mijloace de prob[ (administrarea mijlocului nelegal fiind o condilie sine qua non pentru administrarea mijlocului de probd legal), acestea din urmd urmeazl a fi excluse, instanfele neputdndu-gi fundamenta
hotdrdrea pe aceste probe derivate. Considerdm cd de lege ferenda este necesar sd fie reglementat expres dreptul la tdcere gi privilegiul impohiva autoincrimindrii, in a clrui sferd de aplicabilitate sd fie
inclugi nu numai invinuilii, inculpa{ii gi martorii, ci orice alt[ pafte, participant sau
persoand care ar putea sd fie obligati sd dea o declarafie care ar putea s[ o incrimineze,
precum gi institulia excluderii probelor derivate, in cazurile gi condiliile descrise mai sus aplicarea ,,efectului la distan{d" sau ,,fructele pomului otr[vit" (fruits of the poisonous tree).
Pentru o analizd detaliatd a reglementirii instituliei excluderii probelor la nivel european, a se vedea studiul elaborat de E.U. Network of Independent Experts on Fundamental Rights, Opinion on the status of illegaly obtained evidence in criminal procedures in the Members Statea of the European Union, disponibil pe site-ul www.europa.eu. 2)A se vedea: M. Dufu, op. cit., p. 185; Gh. Radu, Mdsurile preventive procesul in penal rom6n, op.cit., p. 77. 3) Pentru o analizd detaliatd a doctrinei ,,efectului la distanlE", a se vedea punctul 2.3. din Capitolul V, Sectiunea a 15-a din Partea a III-a a prezentului tratat.
673
304
Drephrl la un proces echitabil
304. Garantarea privilegiului impotriva autoincrimintrrii in cazul obligafiilor de cooperare previzute de lege. in dreptul romdn obligalia de cooperarer) cu organele puterii executive centrale sau locale este reglementatd in numeroase acte normative, dintre care indic[m, cu titlu de exemplu: art. 102\ art. 521), art. 534), art. 105 alin. (8)sr $i art. 1066) din Codul de proceduri fiscaldT); art. 388)din Ordonanfa de urgenld
I) Pentru o analiz6 detaliata a obligaliei de cooperare, a se vedea Gh. Mateul, D. Ionescu, Inadmisibilitatea utilizdrii ca mijloc de probl in procesul penal a proceselor-verbale gi a actelor de constatare ob{inute in procedurile administrative de control, in C.D.P. m. 112005, p. l3-23. 2) Potrivit art. l0 din Codul de procedurl fiscald: ,,(l) Contribuabilul este obligat si coopereze cu
organele fiscale in vederea determinarii stdrii de fapt fiscale, prin prezentarea faptelor cunoscute de cdtre acesta, in intregime, conform realitdfii, gi prin indicarea mijloacelor doveditoare care
ii
sunt cunoscute.
(2) Contribuabilul este obligat sd intreprindi mdsurile in vederea procurdrii mijloacelor doveditoare necesare, prin utilizarea tuturorposibilitd{ilorjuridice gi efective ce ii stau la dispoziJie." 3) Potrivit art. 52 din Codul de procedur6 fiscali: ,,(l) Contribuabilul sau altl persoand imputerniciti de acesta are obligalia de a fumiza organului fiscal informaliile necesare pentru determinarea stdrii de fapt fiscale. in acelagi scop, organul fiscal are dreptul sd solicite informafii gi altor persoane cu care contribuabilul are sau a avut raporturi economice sau juridice. Informaliile furnizate de alte persoane se iau in considerare numai in misura in care sunt confirmate gi de alte mijloace de probd. (2) Cererea de furnizare a informaliilor se formuleazd in scris gi va specifica natura informafiilor solicitate pentru determinarea stdrii de fapt fiscale gi documentele care suslin informa!iile furnizate. (3) Declaralia persoanelor obligate potrivit alin. ( I ) sd furnizeze informalii va fi, dupi caz,prezentatd sau consemnatd in scris. (4) in situalia in care persoana obligatd sd fumizeze informalia in scris este, din motive independente de voinfa sa, in imposibilitate de a scrie, organul fiscal intocmegte un proces-verbal."
a)Potrivit art.53 din Codul de procedurd fiscali: ,,(l) Contribuabilii sunt obligali
sd
furnizeze periodic organelor fiscale informalii referitoare 1a activitatea desfbpuratd (2) Fumizarea informafiilor prevdzute la alin. ( I ) se face prin completarea unei declaralii pe proprie rbspundere. (3) Natura informafiilor, periodicitatea, precum gi modelul declaraliilor se aprobd prin ordin al pregedintelui Agen{iei Nafionale de Administrare Fiscall."
5) Potrivit art. 105 alin. (8) din Codul de procedur[ fiscal6: ,,(8) La finalizarea inspecfiei fiscale, contribuabilul este obligat sd dea o declaralie scris6, pe propria rdspundere, din care si rezulte c6 au fost puse la dispozifie toate documentele gi informaliile solicitate pentru inspec{ia fiscald. in declaralie se va menfiona gi faptul cd au fost restituite toate documentele solicitate gi puse la dispozilie de contribuabil.
6)Potrivit art. 106 din Codul de procedurd fiscalI: ,,
(l)
Contribuabilul are obligafia
sd
colaboreze la constatarea stlrilor de fapt fiscale. Acesta este obligat si dea informalii, sd prezinte la locul de desfbgurare a inspecliei fiscale toate documentele, precum gi orice alte date necesare clarificdrii situaliilor de fapt relevante din punct de vedere fiscal, (2) La inceperea inspecfiei fiscale, contribuabilul va fi informat cd poate numi persoane care s6 dea informalii. Dacd informaliile contribuabilului sau cele ale persoanei numite de acesta sunt insuficiente, atunci inspectorul fiscal se poate adresa gi altor persoane pentru obfinerea de informafii. (3) Pe toatd durata exercitdrii inspecliei fiscale contribuabilii supugi acesteia au dreptul de a beneficia de asistenfd de specialitate sau juridici. 7) O.G. nr. 9212003 republicatb in M. Of. nr. 5 13 din 3 1 iulie 2007. 8) Potrivit art. 38 din O.U.G. nr. 195/2002:,,Conducdtorii vehiculelor, cu exceplia celor trase sau impinse cu mAna, instructorii auto atestali sd efectueze instruirea practici a persoanelor
674
Privilegiul impotriva autoincrimin6rii gi dreptul acuzatului de

a Guvemului
a pdstra
tacerea
304
nr. 195i2002 privind circulafia pe drumurile publice; art. 35r) $i art. 362) din Legea concurenfei3). incdlcarea obligaliei de a coopera cu organele administrative este sanclionati penal. Astfel, potrivit art. 4 din Legea nr. 24112005 privind prevenirea gi combaterea evaziunii fiscale: ,,Constituie infractiune gi se pedepsegte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendl refuzul nejustificat al unei persoane de aprezenta organelor competente, dupd ce a fost somatd de trei ori, documentele legale gi bunurile din patrimoniu, in scopul impiedicirii verificirilor financiare, fiscale sau vamale". Tot astfel, art. 5 din aceeagi lege prevede: ,,Constituie infracfiune gi se pedepsegte cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendd impiedicarea, sub orice form5, a organelor competente de a intra, in condifiile prevdzute de lege, in sedii, incinte ori pe terenuri, cu scopul efectudrii verificdrilor financiare, fiscale sau vamale", De asemenea, conform art. 87 alin. (5) din Ordonanfa de urgenfd a Guvernului nr. 19512002: ,,Refuzul, impotrivirea ori sustragerea conducdtorului unui autovehicul sau al unui tramvai ori a instructorului auto, aflat in procesul de instruire, sau a examinatorului autoriteiii competente, aflat in timpul desfbgurdrii probelor practice
ale examenului pentru oblinerea permisului de conducere, de a se supune recoltdrii probelor biologice sau testbrii aerului expirat, in vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenfei de produse sau substanfe stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare
acestora, se pedepsegte cu inchisoare de la
2la7
ani."
in schimb art. 50 lit. c), d), e) din Legea concurenlei prevede sancliunea amenzii
contraven{ionale pAnd la I % din cifra de afaceri totald din anul financiar anterior in cazul
incdlcdrii obligafiei de cooperare, prin fumizarea de informa[ii inexacte sau incomplete ori de documente incomplete sau nefurnizarea informa[iilor gi documentelor solicitate conform prevederilor art. 35; prin fumizarea de informafii, documente, inregistrari gi evidenfe intr-o formd incompletd in timpul inspecfiilor desfdpurate conform prevepentru ob{inerea permisului de conducere, precum gi examinatorul autoritdlii competente, in timpul desftgurdrii probelor practice ale examenului pentru oblinerea permisului de conducere, sunt obligali sd se supunl testdrii aerului expirat gi/sau recoltdrii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanle stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, la solicitarea poliJistului rutier." r) Conform art. 35 din Legea nr.2lll996 ,,in realizarea investiga;iilor, precum gi a atribu{iilor conferite inbaza prezentei legi, inspectorii de concurenfd pot solicita agenfilor economici sau asocialiilor de agenli economici informa{iile gi documentele care le sunt necesare, menliondnd bazalegald gi scopul solicit[rii, gi pot stabili termene pdnd la care aceste informalii gi documente sE le fie fumizate, sub sanc{iunea prevdzutd in prezenta lege." 2) Conform art. 36 alin. (l) lit. c) 9i d) din Legea nr. 2111996:,, Pentru investigarea incdlcdrii prevederilor prezentei legi, inspectorii de concurenlb sunt abilitali cu puteri de inspeclie, cu exceplia debutantilor, gi au urmdtoarele puteri de inspecfie: c) si ia declaralii reprezentanfilor gi angajafilor agentului economic sau asociafiei de agenli economici referitoare la fapte sau documente considerate relevante; d) sd ridice sau sd ob{ind in orice formi copii ori extrase din orice documente, registre, acte financiar-contabile gi comerciale sau din alte evidenfe legate de activitatea agentului economic sau asocialiei de agen{i economici." 3) Legea nr. 2111996 a fost republicati in M. Of. m.742 din l6 august 2005.
675
304
derilor art.36; respectiv, prin refuzul de a se supune unei inspeclii desfigurate conform prevederilor art. 36. De asemenea, potrivit art. 54lit. c) gi d), Consiliul Concurenlei poate obliga, prin decizie, agenlii economici sau asociatiile de agenli economici la plata unor amenzi cominatorii, in sumd de pdn[ la5Yo din cifra de afaceri zllnicd medie din anul financiar anterior sancfionirii, pentru fiecare zi de intirziere, calculati de la data stabilitl prin decizie, pentru a-i determina: sd fumizeze in mod complet gi corect informafiile gi
documentele care le-au fost cerute conform prevederilor art. 35, respectiv, s5 se supund inspec{iei prevdzute la art.36. Constatdm, agadar, cd prin cuantumul extrem de ridicat al amenzilor ce pot fi aplicate in materia concurenlei, aceste sanc{iuni, degi contravenjionale, se inscriu in notiunea autonomd europeand de ,,sancliuni penale".
in doctrindr) s-a subliniat in mod intemeiat cd: ,,(...) prin exercitarea acestor prerogative fundamentate pe obligafia de cooperare, autoritatea administrativd igi creeazd un ascendent major in raportul de fo(e ce caracterizeazd o procedurd de verificare. Or, aceastd obligalie de cooperare impusd persoanei constituie elementul fundamental ce determind ca procedurile administrative de control s[ dobAndeasci un profund caracter inchizitorial. Fie c[ este vorba de <inchizilia fiscalb sau de procedurile de control derulate in domeniul concurenlei, cooperarea activd a persoanei supuse controlului constituie principalul element ce stb la baza colectdrii de informafii. Calificarea acestor informalii drept probe gi utilizarea lor in materie fiscald sau in dreptul concurenfei igi poate gdsi o justificare prin aceea cd, limitativ, in indeplinirea scopului specific, aceste proceduri trebuie sd recurg[ la mijloace de probd ce se afld
doar in posesia persoanei controlate. Totugi, in situalia in care aceste informalii, prin intermediul proceselor-verbale incheiate de organele de control, devin in mod automat probe in procesul penal ulterior, justificarea initial[, atdt in reglementarea tehnicilor de investiga{ie, cdt gi in reglementarea utilizdrii probelor oblinute nu mai poate subzista, intrucdt scopul procesului penal este diferit de scopul procedurilor de control." Intereseaz5, din perspectiva respectdrii privilegiului impotriva autoincrimindrii, dacd aceste acterealizate de cdtre organele puterii executive ce nu au atribufiijudiciare pot fi folosite ca probe in cadrul procesului penal, in sus{inerea aouzdrii. Rdspunsul la aceastd intrebare este oferit de art.2l4 C.proc.pen.2) qi de art. 90 alin. (2)
t\ Gh. Mateul, D. Ionescu,Inadmisibilitatea utilizdrii ca mijloc de prob5 in procesul penal a proceselor-verbale gi a actelor de constatare oblinute in procedurile administrative de control, op. cit., p. l7-18. 2) Potrivit art.2l4 C.proc.pen. ,,(l) Sunt obligate si procedeze la luarea de declaralii de la fEptuitor gi de la rnartorii care au fost de fald la s6v6rgirea unei infracliuni gi sd intocmeascd proces-verbal despre imprejurdrile concrete ale sivArgirii acesteia: a) organele inspecfiilor de stat, alte organe de stat, precum gi ale uniti{ilor la care se referd art. 145 din Codul penal, pentnr infracfiunile care constituie incblcdri ale dispoziliilor gi obligafiilor a cdror respectare o controleazd potrivit legii; b) organele de control gi cele de conducere ale administraliei publice, ale altor unitdli la care se refer6 art. 145 din Codul penal, pentru infracfiunile sdvdrqite in legituri cu serviciul de c'ei aflati in subordine ori sub controlul lor; c) ofilerii gi subofilerii din cadrul Jandarmeriei Romane pentru infractiunile constatate pe timpul executdrii misiunilor specifice. (2) Organele
676
Privilegiul impotriva autoincrimindrii 9i dreptul acuzatului de
a pdstra
tEcerea
304
C.proc.pen.r), in care se arati cf, actele organelor nejudiciare constituie mijloace de prob6.
Analiz6nd constitulionalitatea gi compatibilitatea cu exigen{ele art. 6 din Convenfia europeani a acestei ultime dispozilii legale, Curtea Constitulionald, a ardtat2)'.,,Faptul c5, in condifiile legii, procesele-verbale incheiate de alte organe decAt cele de urmlrire penali sau instanfa de judecatl pot constitui mijloace de probd nu este de naturd sd aducl nicio atingere dreptului p[4ilor la un proces echitabil, citd vreme, in vederea afl[rii adevdrului, aceste acte pot fi combitute cu orice alte probe propuse de pdr,ti, in condifiile art.67 alin.(l) C.proc.pen. in plus, art. 66 alin. (2) C.proc.pen. reglementeazd in mod expres dreptul invinuitului sau inculpatului ca, atunci cdnd existd probe de vinovifie, si probeze lipsa de temeinicie a acestora. Nu poate fi re{inut6 nici pretinsa incdlcare, prin textul de lege criticat, a dreptului invinuitului de a nu se autoincrimina, ca dimensiune a dreptului la un proces echitabil. Aceasta intrucdt, aga cum a re{inut Curtea European[ a Drepturilor Omului chiar in jurisprudenfa prezentatd in motivarea excepfiei, dreptul de a nu se autoincrimina presupune ca, intr-un proces penal, acuzarea s6-gi dovedeascd gi sn-gi formuleze invinuirea fdrd a recurge la probe obfinute prin metode coercitive sau opresive, contrar voinlei acuzatului (cauza Saunders impotriva Regatului Unit al Marii Britanii gi Irlandei de Nord, 1996). Or, actele la care fac referire dispoziliile legale criticate nu constituie asemenea probe, incompatibile cu dreptul la un proces echitabil. Procesele-verbale gi actele de constatare previzute de art. 90 alin. (2) C.proc.pen. sunt intocmite de organe ale statului, in exercitarea competenfei acestora stabilite de lege gi in conformitate cu normele speciale aplicabile in materie, iar folosirea lor in cadrul procesului penal se realizeazd, cu respectarea tuturor garanliilor prevAzute de lege. De asemenea, dispoziliile legale criticate nu aduc atingere unicidtii gi impa4ialiEtii justiliei gi nici independenfei judecdtorilor, intrucdt instanfa judec[toreascd este cea care apreciazd asupra concluden{ei $i utilit[tii probelor, inclusiv a proceselor-verbale incheiate de alte organe ale statului, iar, cu ocazta deliberdrii, tot instan{a dejudecatd este cea care face aprecierea definitivd a probelor care, in conformitate cu dispoziliile art. 63 alin. (2) tezaintdi C.proc.pen., nu au valoare mai dinainte stabilitd." Considerdm cd interpretarea instanfei de contencios constitufional a echitabilitdlii procedurii este pu{in inspirat[ gi contrard jurispruden{ei Curlii Europene, care a ardtat in mod constant cd privilegiul impotriva autoincriminbrii este incdlcat in cazul in
refini corpurile delicte, sd procedeze la evaluarea pagubelor, precum gi s6 efectueze orice alte acte, cdnd legea prevede aceasta. (3) Actele incheiate se inainteaz[ procurorului in cel mult 3 zile de la descoperirea faptei ce constituie infracfiune, afari de cazul cdnd legea dispune altfel. (4) in caz de infracfiuni flagrante, aceleagi organe au obligalia sE inainteze de indatd procurorului pe ftpfuitor, impreund cu lucrdrile efectuate gi cu mijloacele materiale de probn. (5) Procesele-verbale incheiate de aceste organe constituie mijloace de prob6." r)Conform art. 90 alin. (2) C.proc.pen.: ,,(...), sunt mijloace de probd procesele-verbale gi
ardtate mai sus au dreptul sd
actele de constatare, incheiate de alte organe, dacd legea prevede aceasta." 2)A se vedea Plenul Curlii Constitufionale, Decizia nr.33112005 (M. Of. nr. 675 din 28 iulie 2005).
677
304
care mijloacele de probd folosite
acuzare sunt obfinute in cadrul unor proceduri administrative, prin constrAngere gi presiune, impotriva voinfei acuzatului. Or, tocmai sancfiunile penale infelese in sensul autonom european sunt vizate de citre instanfa de la Strasbourg pentru a desemna coercilia din partea statului. Prin urmare, considerdm cd dispoziliile legislaliei procesual penale romdne prin care permite se folosirea ca probe in cadrul procesului penal a actelor efectuate de organele prevdzute in arl.2l4 alin. (l) C.proc.pen. aduc atingere flagrantdprivilegiului impotriva autoincriminirii, astfel cum acesta este infeles injurisprudenla Curfii Europene, nefiind de naturf, sd asigure protecfia invinuitului sau inculpatului in cadrul procesului penal impotriva abuzurilor provenite din partea autoritdtilor statului. Acestea nu pot avea decdt valoarea unor acte de sesizare a organelor de urmdrire penald care au obligafia sd efectueze acte premergltoare sau acte de urmdrire penald cu respectarea exigen{elor
in
echitabilitalii procedurii. Ca exceplie de la aceasti concluzie trebuie re{inutd situalia specificd din materia prelevdrii de probe biologice in cazul infrac{iunilor rutiere, in privin}a testdrii aerului expirat gi/sau recoltiirii probelor biologice in vederea stabilirii alcoolemiei ori a consumului de produse sau substanle stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare
acestora.
Astfel, avdnd in vedere cd privilegiul impotriva autoincrimindrii nu are un caracter absolut, in jurisprudenfa Cu(ii Europene s-a relinut c5 nu intri in sfera acestei garanlii utilizarea de date ce pot fi obfinute de la acuzat prin recurgerea la puterile coercitive 9i care existd independent de voin{a acuzatului, in aceastd categorie intrAnd gi aceste teste. in acest sens, legiuitorul romdn a prevdzutr) o procedurd detaliatd de efectuare a
l) Pohivit art. 88 din O.U.G. nr. 19512002:,,(l) Recoltarea probelor biologice se face in unitdtile de asistenJd medicald autorizate sau in institulii medico-legale gi se efectueazd numai in prezenla unui reprezentant al poliliei rutiere. (2) Stabilirea concentrafiei de alcool sau a prezenlei
in organism de substanle ori produse stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face in instituliile medico-legale autorizate, in conformitate cu normele metodologice elaborate de Ministerul Sdnata{ii Publice. (3) Stabilirea prezen{ei alcoolului in aerul expirat sau testarea preliminard a prezentei in organism a substanfelor ori produselor stupefiante sau a medicamentelor cu efecte similare acestora se face de cdtre polilia rutierd, cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate. (4) Stabilirea concentrajiei de alcool in aerul expirat se face de cEtre polilia rutier6, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat gi verificat metrologic. (5) Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testat6 de polifistul rutier cu un mijloc tehnic certificat gi depistatd ca avdnd o concentrafie de p6ni la 0,40 mg/l alcool pur in aerul expirat, poate solicita acestuia sd i se recolteze probe biologice de cdtre unitelile sau instituliile medicale prevdzute la alin. (l), in vederea stabilirii imbibaliei de alcool in sAnge. (6) Persoana care conduce un autovehicul sau tramvai, testatd cu un mijloc tehnic certificat ca avdnd o concentratie de peste 0,40 mg/l alcool pur in aerul expirat, este obligatd si se supund recoltdrii probelor biologice sau testdrii cu un mijloc tehnic omologat Ei verificat metrologic. (7) Conducdtorilor de autovehicule sau tramvaie, testafi in trafic cu un mijloc tehnic certificat, care indicd prezenla, in produsele biologice, a unor substan{e sau produse stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora, li se recolteazd obligatoriu probe biologice."
678
Privilegiul impotriva autoincriminarii gi dreptul acuzatului de
a pdstra
tecerea
305
acestor teste in vederea evitirii oricdrui arbitrariu sau abuz in administrarea acestor probe, care nu contravine exigenjelor art. 6 parag. I din Convenlia europeandl). Nu acelagi lucru s-ar putea susline despre procedura prelevbrii de probe biologice in alte ipoteze, spre exemplu, pentru efectuarea unei expertize ADN. De lege lala apreciem cd in dreptul rom6n nu existd nicio prevedere legald cu privire la cazurile gi condiliile in care pot fi prelevate probe de s6nge, urin6, pdr sau lesuturi corporale, in vederea efectudrii unei analize ADN, sau a unor egantioane de voce in vederea expertizdrii. in plus, prin Legea nr.7612008 privind organizarea gi funclionarea Sistemului Nafional de Date Genetice Judiciare2), a fost reglementatd o procedurd de prelevare a probelor biologice (in cazul lipsei acordului la prelevare) total inadecvatd fall de scopul urmdrit prin aceasta.
in
sfbrgit, procedura prezentdrii scriptelor
in comparafie
poate, de asemenea,
pune in disculie respectarea privilegiului impotriva autoincrimin[rii. Potrivit art. 127 C.proc.pen., in cauzele privind infracliuni de fals in inscrisuri, organul de urmdrire penald sau instanfa de judecatd poate ordona sd fie prezentate scripte de comparafie.
Astfel, aceste organe judiciare pot dispune ca invinuitul sau inculpatul sd prezinte o piesd scrisd cu mina sa ori s6 scrie dupd dictarea ce i s-ar face. Curtea Europeand nu s-a pronunlat in aceastd materie, in schimb, T.P.l.Y, in cauza \$]9" a respins cererea procurorului prin care se solicita obligarea inculpatului de a
da o mostr[ scrisd de mdna sa, cu motivarea cd aceasta ar insemna forlarea inculpatului de a da declarafii prin care s-ar putea incrimina.
Codul de procedurd penala nu prevede nicio sancliune ce s-ar putea aplica invinuitului sau inculpatului in cazul in care ar refuza si se conformeze dispoziliei organelor de urmdrire penald sau a instanlei. Astfel, art. 127 alin. (6) C.proc.pen. prevede cd in situafia in care invinuitul sau inculpatul refuzd sd prezinte scripte de comparafie, organelejudiciare trebuie
verbal.
sd
consemnezepoziliaprocesuald
acestuia intr-un procesulsd
Agadar, nu s-ar putea re{ine existenla vreunui mijloc concret gi efectiv care
echivaleze cu no{iunea de ,,constrAngerea sau presiune, contrar voin{ei acuzatului" din jurispruden{a Curlii Europene, prin care organele judiciare sd oblige invinuitul sau inculpatul sd prezinte o piesd scrisd cu mAna sa, ori sd scrie dupd dictarea ce i s-ar face, gi, prin urrnare, nu s-ar putea susline cd institulia prevdzutd, de arL. 127 C.proc.pen. ar fi incompatibili cu garanliile previzute de art. 6 parag. I din Conven{ia europeanda). 305. Dreptul de a plstra tlcerea qi prezumfia de nevinovi{ie. Dreptul la tdcere pre-upune ca organele de urmdrire penald sd administreze mijloacele de probd ftrd a
l) A se vedea, in acest sens: Comisia European6, decizia din 4 decembrie 1978, in cauza X contra Austriei, p. 186; CEDO, decizia din l5 iunie 1999, in cauza Tirado Ortiz 9i Lozano Martin contra Spaniei, parag. l, in drept. 2'Legea va intra in vigoare in termen de 6 luni de la data publicErii in Monitorul Oficial.
r)A
o)
se vedea
in
T.P.I.Y., hotdrArea din 16 noiembrie 1998, in cauza M-ucic $.a., parag..66. sens contrar, a se vedea N. Volonciu, A. Barbu, Codul de procedrrrt penal6 comentat,
Ed. Hamangiu, 2007, p. 264.
679
305
supune pe invinuit sau inculpat la nicio constrdngere, presiuni, tratamente inumane sau degradante, torturi, f6rd sI foloseascb niciun fel de manopere care incalcd principiile legalitdlii 9i loialitlfii administrdrii probelor (spre exemplu, administrarea de substanfe care afecteazd capacitatea persoanei audiate de a relata in mod congtient gi voluntar fapte sau imprejurdri de fapt). Dreptul la tdcere este in strdnsd legltur[ cu prezumfia de nevinovSfie, constituind o garan{ie a acestuiar). in vederea garantdrii acestor drepturi, in principiu, instanfele nu pot ajunge la concluzii defavorabile acuzatului prin interpretarea t?icerii acestuia. Totugi, astfel de concluzii ar putea fi refinute numai dacd sunt indeplinite unndtoarele condilii2): i) acuzatul sd fi avut posibilitatea de a lua contact cu un apdrdtor inainte de a fi audiat; ir) aceste concluzii si nu fie singurele sau principalele elemente de fapt care ar susfine acvzarca; iirl imprejurdrile de fapt ce rezultd din alte mijloace de prob[ administrate in cauzd sd impund in mod necesar o explicafie din partea acuzatului, pe baza cdreia s[ se aprecieze soliditatea probaliunii in temeiul cdreia procurorul sustine acuzarea. Pot exista astfel de situalii atunci c6nd sunt descoperite obiecte, urme
ale infracfiunii pe inculpat sau pe hainele acestuia, pe baza cdrora se poate nagte suspiciunea rezonabild cd a participat la infracliunea de care este acuzat, sau in cazul in care procurorul aduce probe din care rezulti suspiciunea c[ inculpatul a fost prezent la locul sbvdrgirii infrac{iunii in jurul orei comiterii faptei penale gi cd prezenfa lui este in legdturl cu participarea sa in activitatea infracfionald. in acest sens, la pct.2.5 din Cartea verde privind prezumlia de nevinov6{ie se aratd
sd fie suficient de solide pentru ca sd necesite un rdspuns din partea celui acuzat. Instanfele nafionale nu pot refine vinov[fia unei persoane doar pebaza faptului cd aceasta a ales sd se prevaleze de dreptul la ticere. in cazul in care probele in acuzare ,,cer" o explicalie pe care acuzatul ar fi in mesurl si o dea, absenta acestei justificlri poate conduce la concluzia, printr-un rafionament^de bun-sim{, c6 nu existd nicio altd explicafie posibild gi c[ acuzatul este vinovat. Ins5, in cazul in cate acuzarea nu are suficiente probe de vinovifie gi acestea nu necesitd un rdspuns, absenfa oricdrei explicalii din partea acuzatului nu poate justifica concluzia cd acesta este vinovat. De legeferenda se impune reglementarea caracterului absolut al acestui drept, fiind astfel inldturati orice fel de posibilitate (acceptati in prezent gi de Curtea Europeand) de a trage concluzii din tiicerea unei persoane, in lipsa vreunei explicafii in cazul in care o solidd proba{iune este administratd impotriva sa. Astfel, este necesar ca incd de la momentul la care invinuitului sau inculpatului i se aduc la cunogtin{a drepturile, sd ii fie comunicat cd in situalia in care refuzd si dea declarafii, invocdnd dreptul la ticere, nu va suferi nicio consecinfi defavorabili. in cazul testdrii poligraf, apreciem c[ exprimarea consimldmdntului unei persoane de a fi supus[ testdrii echivaleazd cu renun{area la dreptui la tdcere gi de a nu se antoincrimina, astfel incdt din concluziile rapoartelor de constatare tehnico-gtiin1ificd3l pot
cI probele in acuzare trebuie
Chirild, Dreptul la tdcere gi privilegiul contra autoincrimindrii, op. cit., p. 63, H. Dennis, The Law of Evidence, op. cit., p. 176. 3) Pentru analiza detaliati a simptomaticii comportamentului simulat gi fundamentului legal al folosirii tehnicii poligraf in cadrul procesului penal, a se vedea: T. Butoi, I.T. Butoi,Tratat
se vedea R. se vedea L
2)
r)A
680
Motivarea
hot6ririlor
306
rez.)lta date care, prin coroborarea cu alte mijloace de probtr administrate in cauz6 (din care rezultd vinovdtia sau nevinovifia inculpatului) pot fi avute in vedere de cltre instanfa de judecatii. Acest lucru nu presupune ca instanlele sd se raporteze in analiza situaliei de fapt la date rezultate in urma testului poligraf ci numai sd analizeze, intotdeauna prin raportare gi la alte mijloace de proba, credibilitatea declarafiei p6(ilor.
a martorului sau a expertului.
Refuzul invinuitului sau inculpatului de a se supune testului poligraf nu poate fi interpretat ca un indiciu de vinovbfie, chiar gi in cazul in care instanja constatd, infaza deliberlrii, cd din mijloacele de probd administrate in cauzi existd o probaliune solidd cu privire la vinovd{ia acestuiar). in schimb respingerea cererii invinuitului sau inculpatului de a fi supus testului poligraf nu constituie o incdlcarea a echitabilititii procedurii, Convenfia europeanS negarantdnd persoanei suspectate de sdvdrgirea unei infracliuni un drept general de utilizare a,,detectorului de minciuni".2)
Sec{iunea a l2-a. Motivarea
hotlririlor
306. Standardul european de proleclie. 307. Dreplul romdn. 308, Motivarea senlinlelor prin care inslanla se pronunld asuprafondului. 309. Motivarea deciziilor din cdile ordinare de atac.
306. Standardul european de protecfie. Dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. I din Conven{ia europeand, cuprinde, intre altele, gi dreptul pd4ilor de a prezenta observafiile pe care le considerd elocvente pentru cauza lor. intrucdt Convenfia europeand nu garanteazd drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete gi efective, acest drept nu poate fi considerat efectiv decdt dacd observaliile p6(ilor sunt intr-adevlr ascultate, adicb examinate de instanla sesizatd. Cu alte cuvinte, art. 6
universitar de psihologie judiciarb, Ed. Pinguin Book, Bucuregti, 2006, p.203-263; K. Segrave, Lie detectors, a social history, Ed. McFarland&Company, 2003; D.W. Elliott, Lie-Detector Evidence: Lessons from the American Experience, in E Canpbell, L. Waller,Well and Truly Tried, Law Book, Sydney, 1982,p.100 9i urm. r) in sens contrar, dar eronat in opinia noastrd, Tribunalul Bucuregti a apreciat c[: Este ,, adevdrat cd probe directe, in sensul de a exista martori ai furtului, nu exist6. Aceasti imprejurare a determinat un cerc mare de suspecfi, care au fost cerceta{i cu privire la furtul din noaptea de 6i7 aprilie 2003. Printre cei suspectafi a fost gi inculpatul, care spre deosebire de ceilalli, a refuzat testul poligraf, acest aspect reprezentAnd o prezumfie negativtr impotriva inculpatului. Tribunalul a constatat ci existE gi o probi certii, respectiv urrna de sdnge de pe etajera de unde s-a sustras casa de bani. Prelevdndu-se aceastd pattr de sdnge gi fiind supus[ testului ADN, s-a constatat c6 apa4ine inculpatului in proporfie de 99,99Y". Prezumtia cea mai importantd insd a fost refuzul inculpatului de a face testului poligraf, convins cE va fi prins cu minciuna", cu nota critici a autoarei, in L Ciolcd, Probele in procesul penal, Ed. Hamangiu, 2007, p. 66. 2t B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald,Human Rights and Criminal Justice, op. cit.,
p. 660.
-15
681
306
stabilegte, in special in sarcina instan{ei, obliga}ia de a examina efectiv argumentele gi mijloacele de probd ale pdrlilor, frr6 a le aprecia pertinenfar). D"Sl9-pg!,lgo_hotdrdre motivati nu este expres prevIzut in Convenfia europeand, instanlele trebuie sd indice cu suficientd claritate temeiurile pe care gi-au fundamentai hotdr6rea, in scopul de a face posibil, inter alia, ca acuzatul sd igi exercite in mod eficient dreptul la o cale de atac2)tt . t,i i Curtea Europeand a ardtat3) cd art. 6 parag. I obligd instanlele s[-gi motiveze hotirdrile, aceasta neinsemndnd cd se cere un rdspuns detaliat la fiecare argument. Amploarea acestei obligafii poate varia in funcfie de natura hotiirdrii. Trebuie avute in vedere diversitatea solicitdrilor pe care reclamantul le-a formulat in fala instanfei, precum gi diferen{ele existente in fiecare stat contractant cu privire la dispoziliile legale obligatorii, cutume, opinii exprimate in doctrind, aplicabile in aceastd materie. De aceea, aprecierea indeplinirii obligajiei de a motiva, ce rezulti din art. 6 al Convenfiei europene, poate fi- de_terminat[ in func1ie de circumstantele concrete ale fieclrei cauze. Curtea Europeand a ardtat cd una dintre funcfiile obligafiei instanlei de a motiva hotdr6rea pronunfatd este aceea de a demonstra pdrlilor cd au fost ascultate4).
in cuuiu Fouquet contra franleitr, Comisia European[ a ardtatcd garanfiile procedurale corespund drepturilor pe care le protejeazd in timpul unui proces, iar obligalia de motivare igi pierde intregul sens daci motivarea insdgi demonstreazd cb judec[torii nu au citit piese importante ale dosarului.
Degi Curtea Europeand a recunoscut instanfelor nalionale o anumitd marjd de apreciere in alegerea argumentelor intr-un anumit caz in materia admiterii probelor solicitate de cdtre o parte, a apreciat cd instanlele sunt obligate sd justifice aceastd misurd prin prezentarea motivelor pe care le-au avut in vedere la dispunerea acesteia6).
r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 13 mai 1980, in cauza Artico contra Italiei, pang.33; CEDO, hotirdrea din l2 februarie 2004, in cauza Perez contra Franfei,parag.80; CEDO, hotirdrea din 19 aprilie 1994, in cauza Van de Hurk contra Olandei, parag. 59; CEDO, hotirdrea din l5 februarie 2007,in cauza Boldea contra Romdniei, parag. 28. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din l6 decembrie 1992, in cauza Hadjianastassiou contra Gre ciei, parag. 33; CEDO, hotirdrea din 27 septembrie 200 I , in cauza Hirvisaari contra Finlandei, parag. 30. r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 9 decembrie 1994, in cauza Hiro Balani contra Spaniei, parag.27; CEDO, hotdrdrea din 19 aprilie 1994, in cauza Van de Hurk contra Olandei, parag. 6l; CEDO, hotdrdrea din 9 decembrie 1994 in cauza Ruiz Torija contra Spaniei, parag.29; CEDO, hotdrdrea din l9 februarie 1998, in cauza Higgins g.a. contra Franfei, parug.42; CEDO, hot6rdrea din 19 decembrie 1997, in cauza Helle contra Finlandei, parag. 55; CEDO, hotdrdrea din 2l ianuarie 1999, in cauza Garcia Ruiz contra Spaniei, parag. 26; CEDO, hotdrArea din l5 februarie 2007 , in cauza Boldea contra RomAnie| parag. 29. a)A se vedea CEDO,Tlot-diArea din 22 februarie 2007,in cauza Tatishvili contra Rusiei, parag. 58. 5)A se vedea Comisia Europeand, decizia din 2 martie 1994, in cauza Fouquet contra Franlei. 6) A se vedea CEDO, hot6rdrea din I iulie 2003, in cauza Suominen contra Finlandei, parag. 36.
682
Motivarea hotdrdrilor
306
De asemenea, nofiunea de proces echitabil presupune ca o instanld intemd care nu gi-a motivat decdt pe scurt hotdrdrea, indiferent dacd a frcut-o preludnd motivele instan{ei inferioare sau altfel, sd fi examinat problemele esenliale ce i-au fost supuse
atenliei gi nu sd se fi mulgumit s[ confirme pur gi simplu concluziile instanlei inferioare. Aceasti cerinfd este cu atdt mai importantd in cazurile in care reclamantul nu a putut s[-qî suslind cauza oral in faja instanfei in procedura interndr). In ceqza 6 in motivarea hotArarii de condamnare a referire concretb la elementele de fapt caie ar fi putut justifica concluzia refinerii vinoviJiei reclamantului gi caracterul public al faptelor re{inirte (in cazul infracfiunii de calomnie pentru care a fost condamnat reclamantul, sivdrgirea faptei in public reprezenta unul din elementele constitutive ale laturii obiective a infracfiunii), limitAndu-se si afirme cd aceste condilii sunt indeplinite
Pol reclamantului
in speld.
"
--Curt6IEuropeand a ardtat c[ sarcina sa nu este de a stabili dacd instanfele au analizatcorect situalia de fapt sau de drept sau dacd au existat erori in fapt sau in drept comise de o instanJi internd, interpretarea legislaliei interne revenind, in primul rdnd,
instanlelor nalionale3). Curtea de la Strasbourg a constatat c[ prima instan![
nt
a analizat toate elementele
constitutive ale infracfiunii qi nici probele incuviinlate inculpatului, in scopul de le inlbtura, eventual, in mod motivat, pe cele pe care nu le-ar fi considerat pertinente. in plus, instanfa care s-a pronunfat asupra recursului reclamantului nu s-a pronunfat asupra motivelor de recurs ale acestuia care erau intemeiate, in special pe lipsa de motivare a sentinfei pronunfate in primd instan!5. Curtea Europeand a relevat cd indatorirea de a motiva hotlrArile pe care art. 6 parag. I din Convenfia european[ o impune instan{elor nu poate fi in{e-leasa ca obljgdnd la redactarea unui rispuns detaliat la fiecare argument, tar in cauzd, instanfa de recurs s-a rezumat doar la a face trimitere la considerentele hotdrdrii primei instanle. Initanla europeand a apreciat cd incorporarea motivelor instanlei anterioare ar putea constirui o motivare de naturd a califica procedura iniliatd impotriva reclamanrului drept echitabild, cu condifia existenlei unei decizii a primei instanfe motivate in mod detaliat gi complet. -I\gbdar, s-a considerat c[ existd o incdlcare a dreptului stipulat de art. 6 parag. l, reclamantul susfindnd, in mod intemeiat, cd hotdrdrile primei instan{e gi a instan{ei de
recurs nu erau suficient motivate. in mai multe cauze pronunlate impotriva Greciei, Curtea Europeand a constatat incdlcarea dispoziliilor art. 6 parag. I prin respingerea de cdtre instanfe a cererilor de
r)A
2)
se vedea CEDO, hot6rArea se vedea CEDO, hotdrdrea
din 19 decembrie 1997, in cauza Helle contra Finlandei, din l5 februarie 2007,in catza Boldea contra Romdniei,
parag. 60.
parag.3l-35.
3) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 21 ianuarie 1999,in cauza Garcia Ruiz contra Spaniei, parag. 28; CEDO, hot[rArea din 12 februarie 2004, in cauza Perez contra Franfei, pang.82; CEDO, hotdrdrea din 22 iunie 2003, in cauza Coeme $.a. contra Belgiei, parag. 115.
683
307-308
acordare de despl_gubiri formulate de persoanele achitate, care anterior fuseserd arestate
preventiv fbrd nicio motivare efectivd. Instan{ele elene s-au rezumat la reproducerea dispoziliei legale aplicabile in spefd, concluzionAnd ci aceasta se aplicd in cauz6 ftri nicio altd motivarer). 307. Dreptul rornAn. Codul de procedurd penalS reglementeazd obligativitatea motivdrii hotdrdrilor pronunlate de cdtre instanlele judecitoregti. Indiferent cd este vorba de incheieri (de exemplu, cele prin care instan{ele se pronunfd asupra mdsurii arest6rii preventive, asupra liberdrii provizorii, a revocdrii, inlocuirii, incetdrii de drept a mdsurilor preventive, a ablinerii sau recuzdrii, asupra probatoriului solicitat in catzd, etc.), sentinfe (pronun]ate asupra fondului cauzei, in materia executdrii pedepsei, a mbsurilor asiguritorii), decizii (in apel sau in recurs), instanlele au obliga{ia de a motiva in fapt gi in drept soluliile sau mdsurile dispuse, in vederea garantdrii bunei administrari a justifiei, prin oferirea posibilit5fii celor interesati de a lua cunogtinld de considerentele ayute in vedere de citre acestea. 308. Motivarea sentinfelor
prin care instanfa
se
pronunfl asupra fondului.
Motivarea este limbajul logicii judecdtorului, adicd un discurs explicativ, in sensul etimologic al termenului (lat. ex, plicare)2). Rafiunea motivdrii gi a obligativitilii motivarii const6, printre altele, in urmdtoarele aspecte3): r) in procesul penal trebuie stabilit adevdrul real qi, astfel, judecdtorul trebuie sd-gi formeze convingerea asupra adevdrului real, adici si dobAndeasci certihrdinea cd realitatea este conformd convingerilor sale; ll) obligafia motivdrii este o garantie pentru justi{iabili, care pot cunoa$te motivele pentru care judecltorul a pronun{at solufia gi pot ataca hotdrdrea combdtdnd acele temeiuri, dacd le apreciazd,ca nefondate; astfel motivarea inlStur[ arbitrariul judecdtoresc Ai face posibil controlul din partea instanlelor superioare. Sentinfa prin care instanla se pronun{[ asupra fondului este alcltuitd din trei pdr{i: partea introductivd (practicaua), expunerea (partea expozitivd, ce cuprinde motivarea hotSrdrii) gi dispozitivul (care are acelagi confinut cu minuta, cuprinzand in plus o redare detaliatd a datelor de identificare ale pdrlilor la care face referire)a).
se vedea: CEDO, hotdrdrea din 29 mai 1997,in cauza Georgiadis contra Greciei, parag. 42-42; CEDO, hotdrArea din I 5 ianuarie 200 4,in cauza Sakkopoulos contra Greciei, parag. 50-5 I ; CEDO, hotdrArea din 7 aprilie 2005, in cauza Dimitrelos contra Greciei, parag. 16-17. 2)A se vedea G. Cornu,Linguistique juridique, 3"'" edition, Montchrestien, 2005, p. 341. 3) A se vedea Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea speciald, vol. IV, op. cit., p.262.in acelagi sens R. Dimiu zr'ata cd:,,Obliga{ia motivdrii se impune pentru a ardta cdjudecitorii au examinat fiecare cerere sau apdrare pe care o fac pdrfile gi totodatd , spre a da posibilitatea instan(elor superioare sd controleze dacd judecarea s-a fdcut cu paza formelor legale gi cu toat6 seriozitatea necesard." (R. Dimiu, Stilul judiciar, Ed. Rosetti, 2a04, p. 190). pentru o analizd istoricd a motivdrii acteior de justi{ie, a se vedea l'. Zenati-Castaing,Lanotivation des decisions dejustice et les sources du droit, Recueil Dalloz nr. 2212007,p. 1554-1557. al Potrivit Ghidului de evaluare a activitii{ii profesionale a magistrafilor, aprobat prin Hotdrdrea C.S.M nr. 10/2008, orice hotdrdre penald pronuntratd de prima instanfi in fond, trebuie s[ respecte structura prevdzutd de Codul de procedurd penal5, gi anume:
r)A
684
Motivarea
hotdrdrilor
308
Potrivit art. 356 C.proc.pen., motivarea (expunerea) hotdrdrii trebuie sd cuprindd: datele privind idEntititea pdrtilor; descrierea faptei ce face obiectul invinuirii, cu ar6tarea timpului 9i locului unde a fost sdvdrgitd, precum 9i incadrarea juridicl dati acesteia
A. Partea introductivd a hotdrdrii (practicaua) se intocmegte de cdtre grefier, trebuie verificati de judecltor gi trebuie sd cuprindd elementele prevlzute de art. 355 cu referire la art. 305 alin. (l) lit. a)- i) C.proc.pen.
De asemenea, in cazul completelor specializate, se va mentiona materia specializ6rii completului. B. Expunerea de motive (considerentele) - trebuie sd fie respectate dispozifiile art. 356
C.proc.pen.
Bl.
Date de identificare: in considerente se expun datele privind identitatea pdrfilor, fErd
insl a preciza explicit modul lor de actualizare (acestea regdsindu-se in incheierile de qedinlE gi, integral, in dispozitiwl hotdrdrii). 82. Expunerea concisd a con{inutului actului de trimitere in judecat2i: Se valvor reda, in
sintezd, fapta/faptele refinute in actul de sesizare a instan[ei, cu indicarea momentului gi locului sdvArgirii gi a incadrdrii juridice; fiecare infractiune re(inutd va fi individualizatd atAt prin textul legal aplicabil, cdt si prin nominalizarea infracfiunii reglementate de acel text de lege (de exemplu, art.2l3 C.pen. - abuz de incredere). 83. Expunerea pozifiei inculpatului fafd de invinuire (din cursul urmiririi penale 9i in fala instanfei). in cuprinsul hottrrdrii instanfa are obligafia de a verifica ap6rdrile inculpatului (dovedind astfel respectarea dreptului la apdrare). B.4. iinaliza probelor gi indicarea toregti;
stirii
de fapt
refinuti
de instanfd:
- Evidenfierea probelor administrate in faza de urm[rire penalI 9i in faza cercetdrii judecdAnaliza probelor administrate in cursul procesului penal gi a relevan{ei lor in raport cu fapta sunt irelevante sub aspect penal, se va menliona, pe scurt, acest lucru); - Starea de fapt se impune a fi stabilitd coernt gi in raport de probele administrate, atdt sub aspectul laturii penale cdt gi sub aspectul acfiunii civile subsecvente ac{iunii penale; - Motivele pentru care sunt inllturate celelalte probe (dac[ este cazul). 85. incadrarea juridicd a fiecdrei fapte: incadrarea juridicd a faptei/faptelor gi motivarea unei eventuale schimbdri a acesteia, cu trimitere la toate normele de drept aplicabile in cauz5, a formelor 9i gradului de vinov[tiei
-
dedusijudecilii (in situalia in care unele probe
86. lndividualizarea pedepsei: Indicarea stirilor de agravare sau de atenuare a r6spunderii penale, dar Ei a circumstan{elor agravante 9i atenuante gi a motivelor de fapt pe care se intemeiazi; Se va indica relevan{a penali a antecedentelor penale ale inculpatului (dac6 este cazul). 87. Alte solu{iilaspecte: Se vor expune argumentele pentru solutiile de achitare sau incetare procesului penal, cu trimitere la probele Ei la imprejur6rile care susfin solu{ia. in situalia in care se dispune condamnarea numai pentru o parte din fapte, se va ardta pentru care s-a pronunfat condamnarea gi pentru care achitarea. Dac[ se dispune restituirea cauzei la procuror, pe lAngd motivarea in fapt gi in drept a solufiei, se impune potrivit art. 333 C.proc.pen. a se ardta 9i actele gi/sau mlsurile procesuale ce trebuie indeplinite de organul de urmdrire penald, in ceea ce privegte aplicarea pedepsei accesorii, aceasta trebuie motivatd potrivit jurisprudenlei CEDO [cauza Sabou, Pdrcdlab contra Romdniei cu referire la aplicarea art. 64 lit. d) C.pen.)]. C. Dispozitivul - trebuie sI cuprindd toate menliunile prevdzute de art.357 C.proc.pen.
a
6Bs
308
prin actul de sesizare; analizaprobelor pe care s-a intemeiat solulionarea laturii penale a cauzei, cdt gi a celor care au fost inl[turate, motivarea soluliei cu privire la latura civil[ a cauzei, precum gi analiza oricdror elemente de fapt pe care se sprijind solufia datii in cauzd, ardtzrea temeiurilor de drept care justificd solutiile date in cauzd. in caz de condamnare, expunerea trebuie sd mai cuprindd fapta sau fiecare faptd refinutd de instanfd in sarcina inculpatului, forma 9i gradul de vinovdlie, circumstanfele agravante sau atenuante, starea de recidivd, timpul ce se deduce din pedeapsa pronunfatd gi actele din care rezt;Jtl durata acesteia. Dacd instanla retine in sarcina inculpatului numai o parte din faptele ce formeazd obiectul invinuirii, se va ardta in hotdr6re pentru care anume fapte s-a pronunlat condamnarea gi pentru care s-a pronuntat incetarea
procesului penal sau achitarea. Agadar, motivarea sentinlei prin care prima instan{d se pronuntd asupra fondului trebuie sd cuprindd: a)prezentarea actului de sesizare cu descrierea situaliei de fapt gi de drept relinute. Instanfa trebuie sd prezinte in sintezi toate faptele gi imprejurdrile relinute de procuror prin actul de sesizare, data sdvdrgirii acestora, participanfii. De asemenea, insianfa trebuie sd precizeze incadrarea juridicd pentru care procurorul a dispus trimiterea in judecatd a inculpalilor, menfiondnd, unde e cazul, pentru care infracliuni s-a dispus punerea in migcare a acfiunii penale; b) enumerarea mijloacelor de probd administrate in cursul urmdririi penale; c) enumerarea mijloacelor de probd incuviinlate gi administrate in cursul cercetdrii
judecltoregti;
d) analiza excepfiilor gi cererilor formulate de pd4i sau de apdrdtori vizdnd excluderea mijloacelor de probd nelegal administrate, a cererilor de restituire etc.; e) motivarea in fapt: situalia de fapt relinutd de citre instanfd 9i analiza mijloacelor de probd pe care instanta le-a avut in vedere pentru retinerea acesteia.
Situafia de fapt re{inutd de c6tre instan![ nu este altceva decdt concluzia unui rafionament judiciar inductiv, in care premisele sunt reprezentate de probele legal administrate in cursul urmdririi penale sau al cercetdrii judec[toregti. Astfel, instanfa trebuie sd prezinte mijloacele de probd inbaza cirora a retinut o anumitd situalie de fapt gi sd motiveze inlSturarea mijloacelor de probd pe care nu le-a relinut in cadrul acestui rafionament, in cazul in care sunt mai multe fapte sau mai mulli participanfi, instanla trebuie sd faci o descriere a fiecdrei fapte, indicdnd care sunt participanlii la sdvirgirea acesteia. Tot astfel, instanfa trebuie sd arate ce situalii de fapt re!inute in rechizitoriu apreciazI
cd nu sunt probate.
In aceastd expunere se cere ca judecdtorul sd lind seama de toate probele gi obiecliunile in fapt fdcute de p[(i, care ar fi fost de naturi sd fi interesat la stabilirea faptei, fdrl a fi obligat sd rdspundd la toate rafionamentele gi argumentele pd(ilor, respectiv la obiec{iunile sau cererile care au fost solufionate anterior, chiar dac6 au fost repuse in disculie infaza dezbaterilorr).
A se vedea 1. Tanoviceanu, Tratat de Drept gi Procedurd Penald, vol. Ed. Curierul Judiciar, 1927,p.76.
686
I)
V,
ed. a 2-a,
Motivarea hotdrdrilor
308
sd
Limbajul folosit trebuie

ale vocabularului uzualr).
imbine elemente ale vocabularului tehnic juridic cu cele
f) motivarea in drept: este o operafie logico-juridicd, intrucdt implicd nu numai o includere a unui fapt intr-un tipar legal, ci gi o interpretare a legii in raport cu modalitelile infinit variate ale faptelor concrete2). Astfel, este necesar sd fie efectuatd: analiza incadrdrii juridice a situaliei de fapt re{inute care sd vizeze elementele constitutive ale infracfiunii, cerinfele esenfiale, elementele circumstanliale agravante, participa{ia, stdrile de agravare (recidiva, forma continuatd, concursul de infrac{iuni, pluralitatea intermediard) sau de atenuare (minoritatea, tentativa), cauzele ce inl6turd rdspunderea penald (amnistia, prescripfia rdspunderii penale, lipsa plAngerii prealabile, impdcarea pdrfilor) sau executarea pedepsei (grafierea), cauzele ce inl6tur[ caracterul penal al faptelor. Motivarea in fapt gi in drept va avea in vedere particularitltile fiecirei cavze, instanla trebuind sd, analizeze, in cadrul motivlrii sale, concluziile (orale sau scrise) ale acuzatului sau procurorului, fbrd a fi necesar sd rdspundd la fiecare argument folosit
de acegtia in apdrare sau in acuzare. Situafia de fapt re{inut[ constituie premisa minord a rafionamentului judecdtorului,
in vreme ce nonna de drept reprezintd premisa majord. Astfel, instanta incadreazd

juridic situalia
de fapt relinutd, apreciind dacd in cauzd.aceasta este sanc{ionatd de legea penald, dacd fapta sau faptele sunt sdvdrgite cu vinovdlie, dacdprezintdpericolul social al unei infracfiuni, precum gi dacb inculpatul este o persoand care rdspunde penal. inalta Curte de Casalie gi Justilie a precizat3) c6: ,,a motiva inseamnd a demonstra,
a pune in evidenfi datele concrete care, folosite ca premise, duc la formularea unei concluzii logice. Simpla afirmare a unei concluzii fErd indicarea unor date concrete, frrd a ardta in ce mod a fost stabilitd acea datd sau referirea explicitd sau implicitd la actele cauzei in general nu inseamnd a motiva". g) motivarea soluliei de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal;
h) in cazul condamndrii, instanfa trebuie sd motiveze: individualizarea sancfiunii penale aplicate in funcfie de criteriile previzute de art.72 gi art. 100 C.pen., aplicarea pedepselor accesorii4), aplicarea pedepselor complementare, revocarea sau anularea
Cornu, Linguistique juridique, op. cit., p. 345. Tanoviceanu, Tratat de Drept gi Procedurd Penal6, vol. V , op. cit., p.77 . 3) A se vedea I.C.C.J., secfia penald, decizia nr. 65612004, citatd in Codul de procedurd penal6, edilie ingrijitd de G. Antoniu, A. Vldsceanu, A, Barbu, edi{ia a 2-a,Ed. Hamangiu, Bucuregti, 2008, p.481. a)A se vedea M. Udroiu, Noile dispozitii legale privind pedepsele accesorii, in Dreptul w.1212006,p.9-17, unde s-a ar[tat c6 dispoziliile art.7l alin. (1) qi (2) C.pen. privind interzicerea ope legis, indiferent de infrac{iunea pentru care se aplici pedeapsa principald gi fSri un control din partea instanlei, a drepturilor prevdzute de art. 64 lit. a)-c) C.pen., respectiv: dreptul de a alege gi de a fi ales in autoritAtile publice sau in funcliile elective publice; dreptul de a ocupa o funcfie implic6nd exercifiul autoritefi de stat; dreptul de a ocupa o funcfie sau de a exercita o profesie ori de a desfEgura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru sdvdrgirea infracliunii, nu este conformd exigenfelor convenfionale.
se vedea G.
2)
I)A
se vedea
687
308
suspenddrii condifionate sau sub supraveghere
a
condilionate, a
liberirii condifionate, contopirea
executdrii pedepsei, revocarea gratierii pedepselor, aplicarea misurilor de
siguranfd; i) deducereadurateirefinerii, aarestirii preventive sau aarestdrii ladomiciliu (dispusd in statele in care este reglementatb o astfel de mdsurd privativi de libertate)'); j) motivarea solufiei pronuntate pe laturh civild. Instanfa trebuie si analizeze in fapt gi in drept toate condifiile rdspunderii civile delictuale, s[ stabileascd precis natura gi cuantumul daunelor (materiale sau morale), datele de la care 9i pdni la care curg dob6nzile legale. De asemenea, instanfa trebuie sd aibi in vedere gi participan(ii chema{i in cadrul procesului penal pentru ca hotdrArea pronunlatd sd le fie opozabild (situalia asigur[torului de rdspundere civild delictuald). in acestd privinfd instanfa supreml a ardtati cd referirea globali la probele administrate, fdrd analiza acestora in raport cu elementele despdgubirilor, aga cum au fost solicitate de partea vitimatd, la plata cdrora inculpatul a fost obligat, echivaleazf, cu nemotivarea hotdrdrii;
k) motivarea ludrii, men{inerii, revocirii mdsurilor asigurdtorii; l) motivarea ludrii, revocdrii, inlocuirii, menfinerii sau incetdrii de drept a mdsurilor preventlve; m) motivarea restituirii lucrurilor ce nu sunt supuse confiscdrii gi care nu servesc pen!ru despdgubirea pd4ilor civile sau a mdsurii confiscdrii; In cazul in care in cursul procesului penal (de pildd, ca urmare a unei perchezi{ii) au fost ridicate bunuri de la inculpat sau de la orice altd persoand, existdnd o suspiciune cd au legdtur[ cu s[vdrgirea infracfiunii, este nevoie ca instanla s[ motiveze, in funcfie de solulia pronunfatd, dacl se impune restituirea acestora cdtre proprietarul sau posesorul lor, precutn gi motivul pentru care acestea nu sunt supuse confisclrii gi pentru care nu servesc pentm desplgubirea pdrlilor civile. Tot astfel, este necesari motivarea in fapt gi in drept (spre exemplu, prin raportare la art. I 18 C.pen., art. 17 din Legea nr. 143/2000, art. 19 din Legea nr.67812001) a dispunerii masurii confiscdrii. in acest context o atenfie deosebitd in cadrul motivdrii trebuie sd fie acordatd mdsurilor luate in privinla mijloacelor materiale de prob6, fiind
absolut necesarl men{ionarea locului unde acestea se afli.
n) motivarea cheltuielilor judiciare: obligarea inculpatului la plata acestora

rdmdnerea lor in sarcina statului; o) motivarea acordlrii onorariului avocatului din oficiu.
sau
Astfel, cum in mod intemeiat s-a arltat in doctrin[3): ,,motivarea este temeiul propriu-zis al hotdrdrii. Aici se aratd tot procesul de rafionament al judecdtorilor, argumentAndu-se pentru adoptarea sau respingerea anumitor principii sau dispozilii de drept pozitiv, aici se expune felul cum au fost incadrate faptele variate din viala sociald, in limitele strict prev[zute de legi. Agadar, se vor face narafiuni sau expuneri
ale faptelor ce trebuiejudecate, se vor face confirmlri sau prezentarea probelor,
punctul g2 al Secliunii I din Capitolul IV al prezentului tratat. nr, I158i2000, in B.J, -Bazlde date. 3) R. Dimiu, Stilul Judiciar, op. cit., p. 191.
se vedea
2)
se
vor cduta combaterile sau discutarea argumentelor respinse. in motivare cititorul va

r)
A A
se vedea C.S.J., seclia penal6, decizia
688
Motivarea hotlrArilor
308
gdsi intreaga logici a judecdtorului cu argumentarea sa deductivl sau inductivd, cu silogismele sau temeiurile utilizate dupd cum indicd normele de bunl interpretare a legilor. Din toat.l aceast5 expunere cuprinsl in rnotive, dispozitiml va trebui sd reiasd
logic, limpede qi netdglduit."

Judecdtorul trebuie sd motiveze fiecare menfiune cuprins[ in dispozitivul hotirdrii,
aceastd obliga{ie fiind inerentd respect[rii dreptului la un proces echitabil. Este necesar ca motivarea hotdrdrii sd se caracteizeze prin obiectivitate , precizie, claritate, sirnplitate, concizie, putere de convingere, exprimare neutrlr).
A se vedeal . Lesviodax,Unete aspecte ale motivirii sentinfelor, in JustifiaNoudnr. 9/1965, p, 40-49. in aceastd privin[6 Ghidul de evaluare a activitdlii profesionale a magistrafilor prevede
evaluatorul trebuie sd urmdreascd in hotirdrea.judecitoreascd: I. Existenla gdndirii independente, critic.e. Gdndirea criticd se manifbst[ in capacitatea de a identifica concluzii inadecvate, necorespunz6toare; de a identifica date care pot susline o ipotezd; de a identifica infomlalia noud, necesard pentnr a trage o concluzie; de a separa informalia relevantb de cea irelevantE pentru rezolvarea unui caz; capacitatea de a invdfa gi a in{elege informatia intr-un domeniu nefamiliar; capacitatea de a analiza inferenfe pe informafii separate gi a fonnula concluzii; capacitatea de a recunoagte modul in care noua informafie poate schimba solulia unei probleme; capacitatea de a comunica eficient. Componentele g6ndirii critice sunt unndtoarele priceperi cognitive: interpretarea, analiza, evaluarea, inferenfa, explicafia gi autoreglarea. Propriile prejudec6!i (legate de ras6, sex, religie, na{ionalitate, dizabilit6{i, vSrstd, orientare sexualS, statut socioeconomic sau organizafional) predispozilii, propensiuni favorabile sau nefavorabile anumitor probleme juridice, vulnerabilit6!i pentru anumite categorii de situalii etc. sunt factori interni care pot afecta negativjudecata. 2. Tratamentul imparlial ln analiza prohatoriului. Respectarea art. 6 din Convenlia europeand. in hotirdre trebuie sd se nominalizeze toate probele administrate in cauz6, judecdtorul trebuie si le analizeze in rnod echitabil, egal, sd rdspundd fiecirei sustineri/apdrdri formulate de pdrli. 3. Sd comunice clar Si simplu (Avizul nr, 7/2005 al Consiliului Consuhativ al Judeedtorilor Europeni) D, Accesibititatea, simplitatea gi claritatea lirrbajului utilizat de citre instante in redactarea hotdrdrilor:
cE
r)
D.l " consided cd limbajul juridic trebuie sd fie, in acelaEi timp, simplu gi clar. D.2. considerd ci limbajul utilizat in domeniul justi{iei ar trebui s6 fie concis gi direct, evitdndu-se utilizarea termenilor in limba latinf,, precum gi alte noliuni care nu pot fi infelese cu ugurin{6 de cdtre justifiabili, intrucdt dreptul gi termenii juridici pot fi clarifioali prin citarea
legislaliei sau a jurispruden[ei. D.3. considerd cd motivarea hotdrArilor judecdtoregti ar trebui sd fie intotdeauna clari
completS.
Ei
4. Hotdrdrea sd fie credibild, convingdtoare. Sd existe compatibilitate intre motivarea hot6rdrii gi dispozitiv, precum gi explicarea logico-ra[ional6 prin intermediul argumentului juridic a institufiei ori principiului de drept care au fundamentat solufia pronun{at6 in cauz6.
Este necesar, de asemenea, sA fie awte in vedere de evaluator gi criterii deduse din Codul deonblogic, Proflul magistratului Si Con,stitulie: r/ Ab{inerea de la exprimarea opiniei politice art. 5 alin. (l) din Codul deontologic; lf Ablinerea de la exprimarea opiniei cu privire la probitatea profesionald si morali a colegilor - art. l8 alin. (2) din Codul deantologic; iif Abfinerea de la exprirnarea unor reproquri necorespunzitoare la adresa uneia dintre pdrfi sau a reprezentan{ilor
689
308
in acest sens in Ghidul C.S.M. de evaluare a activit[fii profesionale a magistralilor se aratd c6: ,,hot6rdrea judecltoreascd trebuie motivatd simplu gi clar, ftrd a se abandona insd limbajul juridic uzual, Judecdtorul trebuie si utilizeze un limbaj accesibil, astfel incdt justi{iabilul sd infeleagd argumentele de fapt 9i de drept care au determinat adoptarea soluf iei, fbrd a se renunfa la limbajul juridic. Limbajul accesibil nu echivaleazd cu o exprimare simplisti, care face rabat la calitatea redactlrii ori renun{area la desemnarea institu{iilorjuridice (limbaj accesibil justiliabilului cu un nivel mediu de culhrri gi educafie; partea sd inteleagb raJionamentul gi argumentele in baza clrora s-a pronuntat solutia, sd infeleagd dacd a cdgtigat sau a pierdut procesul). Pdrlile procesului trebuie si infeleagd argumentele de fapt gi de drept ce au determinat solutia."t) Nemotivarea laturii penale (latura obiectivi gi subiectivb a infracliunii) sau civile a cauzei, sau motivarea acestora in termeni generali, ftrd referire la particularitdlile cauzei, pune p[rfile sau procuroml in imposibilitatea de a critica hotirdrea in fafa instanlelor de controljudiciar. Astfel, hotdrdrea este lovitd de nulitate care, chiar dacd este relativI, produce o vbtdmare ce nu poate fi inldturati altfel decAt prin anularea hotdr6rii gi trimiterea cauzei spre rejudecare. O solufie identicd ar trebui dispusb gi in cazul motivdrilor contradictorii sau in situain care existd o contradicJie intre considerente, pe de o parte, 9i minutd, respectiv fia dispozitiv, pe de altd parte2). $i in aceste cazui, drepturile plrfilor sunt grav vltimate, impunAndu-se anularea hotdrdrii. in cazul nemotivdrii sau motivlrii insuficiente (prin raportarea sumare la situafia de fapt gi la prevederea din textul de lege aplicabil) a pedepselor accesorii, complementare, confiscirii, restituirii unor bunuri, cheltuielilor judiciare etc., socotim cd nu se impune anularea hotdrdrii 9i trimiterea cauzei spre rejudecare, insd instanfa de control judiciar (in special instanla de apel, ce efectueazd o analizd complet[ a faptelor gi a dreptului)
lor, bazate pe comportamentul acestora in cursul judecdlil; iv) Ablinerea de la exprimarea unei opinii discriminatorii - art. 8 din Codul deontologic; pct. 2 din Profilul magistratului; art. 4 alin. (2) 9i 16 alin. (l) din Constitulie; v) Respectarea principiului nediscriminirii: rasa, nafionalitatea, originea etnic6, religia, sexul, apartenenla politicE g.a. r) Pentru o analiz| detaliati a limbajului juridic ce poate fi folosit in structura unei hotbrdri judectrtoregti a se vedea: H.S. Shapo, M.R. Walter, E. Fajans, Writing and Analysis in the Law,
2"dedition,TheFoundationPress, 1991,p, 145-l5T,incareautoriirecomandd: utilizareaunor concepte concrete; utilizarea mai degrabd a indicatiwlui prezent decAt a perfectului compus; evitarea folosirii in exces a adverbelor sau a adjectivelor; evitarea separdrii subiectului de predicat prin intercalarea unor alte fraze, in vederea dezvoltirii eficiente a ideii principale a hotdrdrii;
utilizarea unei sintaxe relativ similard a frazelor; eliminarea cuvintelor inutile; utilizarea in mod adecvat a timpurilor verbale; verificarea existentei unei relalii ra{ionale intre cuvintele folosite in cadrul hotirdrii; evitarea exprim6rilor imprecise sau vagi; evitarea folosirii jargonului sau a Iimbajului informal, ezoteic ori sexist. 2)in acest sens art. 385r5alin. (l) pct. 2 lit. c) C.proc.pen. prevede cd instan{a de recurs dispune rejudecarea cauzei de instanfa a c[rei hotdrdre a fost casatd in temeiul art. 385e alin. (l) pct. 9 C.proc.pen. (hotdrdrea nu cuprinde motivele pe care se intemeiazd solulia ori motivarea solufiei contrazice dispozitivul hotdrArii sau acesta nu se in{elege). 690
Motivarea
hotdrArilor
308
trebuie sd supun6 analizei pdr{ilor gi a procurorului sub toate aspectele legalitatea sau temeinicia unor asemenea mdsuri gi s[ se pronunle motivat asupra acestora. Nici in cazul nemotivdrii sau motivdrii insuficiente, in mod distinct, a dispoziliei de a mentine starea de arest a inculpatului ca urnare a unei condamndri, considerdm c[ nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare sau revocarea mdsurii, instanfa de control judiciar avAnd obligalia de a pune in disculia p64ilor legalitatea gi temeinicia stdrii de arest sub toate aspectele. Pronunfarea unei hotdrdri de condamnare prin care instanla a apreciat cd inculpatul a sdv6rgit o infracliune (deci nu numai cd existd suspiciuni rezonabile cu privire la sdvdrgirea unei infracliuni), pentru care se impune aplicarea unei pedepse privative de libertate, motivatd in fapt 9i in drept, gi aplicarea prin raportare la aceasta a dispozi{iilor art. 350 C.proc.pen. raportat la art. l60b C.proc.pen. gi art. 3002 C.proc.pen. indeplinegte standardul minim suficient pentru a nu atrage incidenfa vreunei sancliuni procedurale. in vederea respectdrii dreptului la un proces echitabil, legiuitorul a prevdzut in art. 310 alin. (2) teza aIl-a C.proc.pen, cd hotdr6rea se redacteazd cu celeritate, in termen de cel mult 20 de zile de la pronunfare. Prin Ghidul C.S.M. de evaluare a activitetii profesionale a magistrafilor au fost enumerate diferite aspecte care pot vicia calitdlile unei bune motivdri, dintre care invederdm: l) folosirea unor expresii in limba latind fbrd a fi traduse in limba romdnd sau ftrd a reiegi din context sensul acestora; exprimarea contradictorie in refinerea situaliei de fapt; lr) exprimarea incorectd gramatical; enuntarea neclard, incompletd, a cererilor, excepfiilor, problemelor dezbdtute, in practica gi dispozitiv; lir) neindicarea temeiului juridic (lipsa motiv[rii in drept a sentinlei); lv/ lipsa datelor esen]iale de
identificare a inculpatului/pd4ilor din proces, in preambulul considerentelor; v/ lipsa denumirii infracliunii, care trebuie menfionatd al[turi de textul de lege in care se incadreazi fapta; vr) lipsa evidentd a capacitdlii de sintez[; vir) lipsa motiv[rii in concret a imprejurdrilor faptei, a trdsdturilor persoanei gi conduitei inculpatului, care atrag o atenuare/agravarc a pedepsei; viii) exprimarea de convingeri gi aprecieri ale
instanfei referitoare la situalia de fapt, ftr[ a fi intemeiate pe probe; ry' lipsa preocupdrii pentru examinarea apdrdrilor inculpatului, analizarea probelor acestuia, inldturarea lor motivati; x/ existenla unor exprimdri cu alt sens gramatical decdt cel pe care l-a dorit instanfa; ,ry' lipsa constatdrii situaliei de fapt, prin activitatea logico-juridici proprie a judecltorului (preluarea conlinutul rechizitoriului); xir) lipsa indic[rii modului in care au fost coroborate probele, a concluziilor desprinse, astfel inc6t sd se stabileascd o anumitd situalie de fapt (in cazul in care nu sunt analizate critic mijloacele de probd, nu se indic[ cele inldturate gi motivele inldturdrii); xiiy' omisiunea instanlei de fond de a se pronunfa cu privire la apdrdrile inculpatului; xiv) identificarea, in considerente, a unor tendinte de discriminare etnici (folosirea de expresii ca ,,figani", ,,grupuri de figani" sau utilizarea exclusivd a poreclelor pd4ilor in loc de nume); xv) incdlcarea frecvent6 a prezumfiei de nevinovdJie in incheierile pronunfate in cauzele privind misurile preventive.
691
309 309. Motivarea deciziilor din
ciile ordinare de atac.r) a) Motivarea deciziilor din apel, Potrivit art. 383 C.proc.pen., decizia instanfei de apel trebuie s[ cuprindd in expunere temeiurile de fapt 9i de drept care au dus,
dupd caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum gi temeiurile care au dus la adoptarea oriclreia dintre solufiile prevdzute in art.379 pct. 2 C.proc.pen. Instan{a de apel trebuie, pe de o parte, sd analizeze din oficiu toate aspectele de fapt gi de drept incidente in cauzd care au fost avute in vedere de prima instanfd la pronuntarea hotlrdrii gi, pe de altd parte, sI se pronunfe asupra tuturor motivelor de apel formulate de procuror sau de pdrfi. in acest sens, inalta Curte de Casafie gi Justilie a refinut2) c6: ,,in declarafia de apel a procurorului s-au invocat trei motive de casare, pe care curtea de apel nu le-a examinat, mdrginindu-se sd redea in cuprinsul deciziei evolufia judecefii, pentru a conchide, ftrd a motiva, cd sentin{a atacatd este terneinicd, fiind rezultatul unei analize serioase a stdrii de fapt refinute, iar in finalul deciziei a menfionat cd singura nelegalitate este cea privitoare la refinerea agravantei previzute in art. 75 lit. a) C.pen. ProcedAnd astfel, criticile fonnulate de procuror referitoare la gregita schimbare a incadrdrii juridice gi la achitarea nejustificatd a inculpalilor pentru infracfiunea de violare de domiciliu au rdmas in afara preocupdrii instan{ei de apel, ceea ce a impus admiterea recursului, casarea deciziei gi trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului la curtea de apel." in doctrini3) s-a menfionat in motl intemeiat c6: ,deciziainstanlei de apel prin care
admite apelul, infirm6nd hotiirArea atacatl, trebuie intotdeauna motivatd diferit de hotdrdrea prirnei instanfe, pe care o desfiinfeazd, cdci o altd solulie implicd cu necesitate o alti motivare. in cazul in care, respingdnd apelul, confirmi hotdrdrea supusd examindrii sale, instanfa de apel nu este obligati sd igi motiveze hotdrdrea in termeni diferifi de aceia ai sentinfei primei instanfe."
r)
in
prevede
l.
privinfd Ghidul C.S.M. de evaluare a activitilii profesionale a magistrafilor penald, in apel gi in recurs, structura hotdrdrii sd cuprindi: Preambulul (practicaua) trebuie sI cuprindS, pe l6ngl menfiunile ardtate in art. 355
aceastd
ci in materie
C.proc.pen., aritarea sentinfei apelate qi calitatea procesualb a p[rlilor in apel; numele gi prenumele judecdtorilor sd fie trecute respectAndu-se structura completului;
2. Considerentele (partea expozitivd) - vor cuprinde
dispozitiwl hotnr6rii apelate
sau recurate,
precum gi considerentele, pe scurt, care au condus la solulia respectivd: indicarea pi4ii care a exercitat calea de atac Ai criticile aduse, daci este cazul; motivarea in fapt 9i in drept a solu{iei de admitere/respingere a cdii de atac sau a oricdrei alte solufii pronunfate; dacl se refine cauza spre rejudecare, decizia intermediard va arata in mod clar probele ce unneazd a fi administrate; in cazul rejudecdrii fondului, solulia se va motiva dup6 aceleagi reguli ca gi sentinfa adoptati in priml instan!6; instanfa este obligatd s6 rdspundi la toate motivele de apeVrecurs invocate. 3. Dispozitivul trebuie s[ cuprindi toate men]iunile prevdzute de art. 357 C.proc.pen. 2) A se vedea I.C.C.J., secfia penald, decizia nr.333912004, disponibild pe site-ul www.scj.ro. )t V. Papadopol, C. Turianu, Apelul penal, Casa de Editur6 gi Pres6 $ansa, BucureEti, 1994,
p.248.
692
Motivarea
hotdr6rilor
309
Apreciem cd, in conformitate cu jurisprudenfa Cu(ii Europene, in acest ultim caz este esenfial ca hotirdrea primei instanle sd fie motivati in fapt gi in drept sub toate
aspectele.
in situalia in care in fala instanfei de apel s-au ridicat exceplii ori s-au formulat apdrdri noi, aceasta nu se poate limita la adoptarea purb gi simpld a motivelor pe care s-a intemeiat prima instanfd, ci trebuie sd se pronunfe in mod expres asupra rnijloacelor de apdrare ce i-au fost prezentate. Acest lucru nu este necesar in cazul in care rdspunsul la noile excepfii sau susfineri rezultd in mod virtual din termenii folosili in motivarea
hotdrdrii atacater).
Considerdm cd in situaliile in care instanfa de apel respinge calea de atac, menfindnd solufia primei instanfe, instanfa de controljudiciar poate schimba in tot sau in parte sau completa motivarea acesteia, aducdnd o noud argumentare solufiei legale gi temeinice dispuse incauzl. in situalia cdnd inculpatul s-a aflat in stare de delinere, in expunere trebuie sI se
arate timpul care se deduce din pedeapsd. Potrivit art. 383 alin. (3) C,proc.pen., cAnd s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie sd indice care este ultimul act procedural rlmas valabil de la care procesul penal trebuie s5-gi reia cursul. in cazul in care nu este indicat ultimul act procedural rdmas valabil de la care procesul penal trebuie s[-gi reia cursul, apreciem cd instanla cdreia i s-a trimis cauza spre rejudecare trebuie sd reiajudecarea cauzei de la inceput, toate actele procedurale anterior efectuate fiind desfiinfate prin efectul hotdririi instanlei de apel.
Ca excepfie, in situalia in care cauza este trimisi spre rejudecare, apreciindu-se cd hotdrdrea primei instan{e nu este motivati, ci motivarea este contradictorie sau in cazul in care exist[ o contradicfie intre considerente, pe de o parte, 9i minuti, respectiv dispozitiv, pe de altd parte, considerdm ci implicit sunt menfinute toate actele procedurale efectuate anterior, iar procesul trebuie sd fie reluat dinfaza dezbaterilor. Motivarea hotdrdrii instanfei de apel este extrem de importantd in cazul in care se dispune desfiin{area cu trimiterea cauzei spre rejudecare, intruc6t instanla ce rejudech este tinuti si respecte, in mdsura in care situalia de fapt rdmdne cea avutd in vedere la solufionarea apelului, limitele stabilite de instanfa de control judiciar, precum gi dispoziliile obligatorii ale acesteia cu privire la aspectele de fapt gi drept ce trebuie
antamate.
b) Motivarea deciziilor din recurs. Potrivit art. 38517 alin. (3) C.proc.pen., decizia instanlei de recurs trebuie sf, cuprindd in expunere temeiurile de fapt gi cele de drept care au dus, dupi caz, la respingerea sau admiterea recursului, precum gi temeiurile care au dus la adoptarea soluliilor prevdzute in art. 385r5 pct. 2. C.proc.pen. (menfinerea hotdrdrii primei instanfe dacd apelul a fost gregit admis, dispunerea achitlrii sau a incetlrii procesului penal, cazurile de casare cu trimitere spre rejudecare). intrucdt criticile ce pot fi analizatein recurs sunt limitate numai la cazurile de casare prev[zute de art. 385e C.proc.pen., este nevoie ca instanfa de recurs, pe de o parte, sd analizeze din oficiu dacd in cauzl nu este incident vreunul din cazurile prevtrzute de
r)
Ibidem, p. 250. 693
309
art. 385e alin.
(l) pct. 1-7,10, 13, 14, 19,20 C.proc.pen.r), sau incidenfa cazurilor stipulate de art. 385e alin. (l) pct. I l, 12, 15,17, l8 C.proc.pen.2), numai atunci cdnd acestea au influenfat hotdrdrea in defavoarea inculpatului. Analiza pe care o face instanfa de recurs este independentd de invocarea acestor cazuri de casare in clile de atac ale procurorului sau p64ilor. Astfel, potrivit art. 385r0 alin. (2r) C.proc.pen., in cazul in care recursul nu este motivat in scris prin cererea de recurs sau printr-un memoriu separat, instanfa examineazd numai cazurile de casare care, potrivit art. 385e alin. (3) C.proc.pen., se iau in considerare din oficiu. De asemenea, instanla de recurs trebuie sd se pronunfe asupra incidenfei in spe[5 a cazurilor de casare prevdzute art. 385e alin. (1) pct. 8, 9, 16,20,21 C.proc.pen.3), numai daci acestea au fost invocate de procuror sau de pdrfi.
l) Potrivit art. 385e alin. (l) pct. l-7,10, 13, 14, 19,20 C.proc.pen., hot6rdrile sunt supuse casErii in urm6toarele cazuri: l. nu au fost respectate dispoziliile privind competenla dupd materie sau dupd calitatea persoanei; 2. instan{a nu a fost sesizat[ legal; 3. instan(a nu a fost compusd potrivit legii ori s-au incdlcat prevederile art.292 alin. (2) C.proc.pen. sau a existat un caz de incompatibilitate; 4. gedinla dejudecatd nu a fost publicd, in afard de cazurile c6nd legea prevede altfel; 5. judecata a avut loc flrd participarea procurorului sau a inculpatului, cdnd aceasta era obligatorie, potrivit legii; 6. urmlrirea penali sau judecataa avut loc in lipsa apdrdtorului, cdnd prezen+a acestuia era obligatorie; T.judecata s-a fhcut fErd intocmirea referatului de evaluare in cauzele cu infractori minori; 10. instanfa nu s-a pronunlat asupra unei fapte retinute in sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire 1a unele probe administrate ori asupra unor cereri esen{iale pentru p6(i, de naturl sE garanteze drepturile lor gi sd influenteze solulia procesului; 13. cAnd inculpatul a fost condamnat pentru o faptd care nu este prevlzutd de legea penali; 14.
c6nds-auaplicatpedepsegregitindividualizateinraportcuprevederile art.72C.pen. sauinalte

Iimite dec6t cele prevdzute de lege; 19. c6nd judecdtorii de fond au comis un exces de putere, in sensul cd au trecut in domeniul altei puteri constituite in stat; 20. cAnd a intervenit o lege penald mai favorabild condamnatului. 2) Potrivit art. 385e alin. ( I ) pct. I l, 12, 15, 17 , I 8 C.proc.pen., hotirArile sunt supuse casdrii
atunci c6nd: I l. instanta a admis o cale de atac neprevAzut[ de lege sau introdusd tardiv; 12. c6nd instanfa a pronunlat o hotdr6re de condamnare pentru o altd faptd decAt cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecatd, cu exceplia cazurilor prevdzute in art. 334-337 C.proc.pen.; 15. c6nd persoana condamnati a fost inaintejudecati in mod definitiv pentru aceeagi faptd sau dacd existd o cauzl de inldturare a rdspunderii penale, pedeapsa a fost graliatb ori a intervenit decesul inculpatului; 17.
cdndfapteisdvdrgiteis-adatogregitiincadrarejuridic6; l8.cdnds-acomisoeroaregravddefapt,
avdnd drept consecinld pronunlarea unei hotdrdri gregite de achitare sau de condamnare. r)Potrivit art. 385e alin. (l) pct. 8,9, 16,20,21 C.proc.pen.hot6rdrile sunt supuse casdrii: 8. c6nd nu a fost efectuatd expertiza psihiatricd a inculpatului in cazurile Ei in condiliile prevdzute de art. 117 aIin. (l) Si (2) C.proc.pen.; 9. hotdrArea nu cuprinde motivele pe care se intemeiazd
solufia ori motivarea solu{iei contrazice dispozitivul hotdrdrii sau acesta nu se inlelege; 16. cdnd a fost achitat pentru motiwl ca fapta sdvdrgit6 de el nu este previzutd de legea penali sau cdnd, in mod gregit, s-a dispus incetarea procesului penal pentru motiwl cd existA autoritate de lucru judecat sau o cauzd de inliturare a rdspunderii penale ori cd a intervenit decesul inculpatului sau pedeapsa a fost gratiatE; 20. cAnd a intervenit o lege penald mai favorabila condamnatului; 21. cdnd judecata in primd instan{6 sau in apel a avut loc fdrd citarea legala a unei pd(i sau care, legal citat5, a fost in imposibilitate de a se ptezenta gi de a ingtiinla despre
in mod gregit inculpatul
aceaste imposibilitate.
694
Dreptul de a fi informat cu privire la natura gi cauza ac;tzafiei
310
Apreciem drept criticabild actuala reglementare conform cdreia cazul de casare prevdzut de art. 385e alin. (1) pct. 9 C.proc.pen. (hotdrdrea nu cuprinde motivele pe care se intemeiazd solufia ori motivarea soluliei contrazice dispozitiwl hotdrdrii sau acesta nu se infelege), ce are ca scop garantarea unui drept fundamental prevEzut de art.6 parag. I din Convenfia europeanl, nu poate fi invocat din oficiu de instanfd in vederea garantdrii dreptului la un proces echitabil. in cazul c6nd inculpatul s-a aflat in stare de definere, in expunere trebuie sd se arate
timpul care
se deduce din pedeapsd. Cdnd s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie s6 indice care este ultimul act procedural r[mas valabil de la care procesul penal trebuie sd-gi reia cursul. in situalia in care nu este evidenliat ultimul act procedural rdmas valabil de la care procesul penal trebuie sd-9i reia cursul, apreciem cd instanfa cireia i s-a trimis cauza spre rejudecare trebuie sd reia judec area ca:uzei de la inceput, toate actele procedurale anterior efectuate fiind desfiinfate prin efectul hotdrdrii instanfei de recurs. Ca excepfie, in situalia in care cauza este trimisi spre rejudecare, apreciindu-se cd hotir6rea primei instanfe sau cea a instan]ei de apel nu este motivatd, cd motivarea este contradictorie sau in cazul in care existd o contradiclie intre considerente, pe de
o parte, gi minutd, respectiv dispozitiv, pe de altd parte, considerdm cd implicit sunt menlinute toate actele procedurale efectuate anterior, fiind necesar ca procesul sd fie reluat din faza dezbaterilor in priml instan![, respectiv in apel. Motivarea hotdrdrii instanlei de recurs este extrem de importantd in cazul in care se dispune casarea cu trimiterea cauzei spre rejudecare, deoarece instan{a de rejudecare este finutd sd respecte, in mdsura in care situafia de fapt rdmAne cea avutd in vedere la solulionarea recursului, limitele stabilite de instanfa de control judiciar. Dacd instanfa reline cauza spre rejudecare, in decizie se menfioneazd probele ce urmeazd a fi administrate.
Secfiunea a 13-a. Dreptul de a fi informat cu privire la natura $i cauza acuzafiei

$1. Standardul european de protecfie 310. Noliune. Obiectul informdrii. 311. Schimbarea incadrdrii juridice.
3
I 2.
Modalitatea informdrii.
informirii. Articolul 6 parag. 3 lit. a) din Convenlia europeand recunoa$te acuzatului dreptul de a fi informat, in termenul'cel mai scurt,
310. Nofiune. Obiectul intr-o limbd pe care o intelege gi in mod aminunlit, asupra naturii gi cauzei acuzaliei
aduse impotriva sa.
Garanfia prevdzutd de art. 6 parag. 3 lit. a) diferd de cea reglementatd in art. 5 parag. 2 din Convenfia europeani prin scopul urmdrit. Dacd garanlia prev[zutd de art. 5 parag. 2 urmdregte sd asigure persoanei posibilitatea de a contesta mdsura privativd de libertate in fafa unei instan{e in deplind cuno$tinfa de cauzd, potrivit art. 5 parag. 4
695
310
.,f,,
-..
din Conven{ia europeand, garanfia oferitii in cadrul procesului penal de art. 6 parag. 3 lit. a) are ca scop asigurarea posibilitdfii persoanei impotriva clreia se formuleazi o acuzafie in ffiaterie penali de a-gi pregdti o ap[rare efectivd $i eficientSrt. Pentru acest mttiv, in multe hotdrdri Curtea fu.opeana analizeazd, coroborat dispoziliile art. 6 parag. 3 lit. a) cu cele ale art. 6 pang.3 lit. b) sau d)2). i in doctrin63) s-a apreciat c[ obiectul informdrii stipulate de art. 6 parag.3 lit. a) il constituie acqqlii[gfeiAle _fuonulate prin actul de.trimitere in judecati, intruc6t informapa trebuie s[ fie detaliatd (ceea ce nu este posibil la inceputul investigatiei, aceasta avdnd ca scop tocmai strdngerea de probe pentru a se decide daci o persoani va fi trimisi in judecatd), iar garanlia prevdnttd de art. 6 pang. 3 lit. a) nu se poate aplica in acelagi timp cu cea prevlzuti dg.art.. 5 p3rag. ,2_.,fDe asemenea, art. 6 parag. 3 lit. a) nu poate fi interpretat in sensul cd oferd un drept la informare ined-tlin fazele iniliale ale investigafiei, deoarece in acest fel ar fi lipsit de confinut dreptul prevdzut de art. 5 parag.2, S-a mai televat cd aceast[ interpretare nu implicd in mod necesar liqsa unei informdri pe parcursul urmdririi penale, intrucdt acest drept vizeazd actele
dosarului, iar nu acuzarea, gi este garantat de art. 6 parag. 3 lit. b). Articolul 6 parag.3 lit. a) din Convenlia european6 recunoa$te acuzatului dreptul de a fi informat, in mod de&lig! nu numai c-u privire la cauza acuzdrii, adicd faptele
materiale de care este acuzat gi pe care este fondatd aaaza,tia, dar gi cu privire la natura acuzdrii, adicd incadrarea juridicd a faptelol). "'Aceastd prevedere trebuie apreciat?i in lumina dreptului la un proces echitabil in forma cea mai generalS, garantat de art. 6 parag. l. in materie penali, o informafie precisi gi completb asupra acuzaliilor formulate impotriva unei persoane, precum gi asupra incadrdrii juridice ce ar putea fi refinutd, este o condilie esenfiald a caracterului echitabil al proceduriis). Ihformarea 0u lf4ure_Ce vizeze gi e-lementele circumstanfiale agravante sau circumstan{ele agravante ale infracfiunii pentru a fi respectate exigenlele
ad,. 6 parag. 1, spre exemplu faptul ci in cauzd ar putea fi relinuti calitatea de funcfionar public a reclamantului ce constituie un element circumstan{ial agravant al
r) A se vedea R. De Gouttes, Article 5 parag. 2, in L.-E. Pettili, E. Decaux, P.-H. Imbert, La Convention Europdenne des Droits de L'Homme. Commentaire article par article, op. cit.,
p.209-210.
A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 19 decembrie 2006, in cauza Mattei contra Franfei, parag.35; CEDO, hot[rArea din 23 martie 1999, in cauza Pelissier gi Sassi contra Franfei,
parag.52-54.
2)
3)A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminalproceedings, op. cit., p. 199-200. in acelagi sens, a se vedea: CEDO, hotdrdrea din 19 decembrie 1989, in cauza Kamasinski contra Austriei, parag. 79-80; CEDO, decizia din 8 decembrie 1998, in cauza Padin Gestoso contra Spaniei, parag. I (in drept). a) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 23 martie 1999, in cauza P6[issier gi Sassi contra Franfei, parag. 5 I ; CEDO, hotirdrea din I martie 2001, in cauza Dallos contra Ungari ei, parag. 47 . 5)A se vedea CEDO, hotdr6rea din 19 decembrie 2006, incaluza Mattei contra Frantei, parag. 35.
696
Dreptul de a fi informat cu privire la natura gi cauza aanzaliei
311
mai severr). -- ,---\ Garanlia prevlzuti de art. 6 parag.3 lit. a) cunoagte dou4 limitf) : i) existd un drept la informare f6ri a fi necesarb procedura avertismentu-ffif1)-informarea nrr
trebrrie sb confind gi probele in acuzare pe care aceasta se intemeiazd. In acest sens, in cauza Maftocia contra Italiei3), Curtea Europeand a constatat ce informa;iile confinute in acuzafie cu privire la detaliile esenfiale privind locul 9i timpul slv6rgirii infracfiunii erau vagi gi contradictorii, fiind incdlcat dreptul la un proces echitabil care ar fi trebuit si garanteze reclamantului oportunitatea gi posibilitatea de a se apdra intr-o modalitate concretd 9i efectiva. in cauza Vaudelle contra Franfeia), in care reclamantul, acvzat de sdvArgirea unor infracfiuni sexuale impotriva minorilor, era pus sub curateld, Curtea Europeand a precizat ctr garan{iile procedurale previzute in art. 6 pot fi aplicate pentru protecfia celor care, fatb de tulburdrile mintale de care sufer6, nu au capacitatea deplini de a acfiona singuri. Curtea de la Strasbourg a re{inut cd, intrucdt reclamantul era considerat incapabil a indeplini acte de naturtr civil6, trebuia sd fie privit in acelagi sens gi in cadrul procesului penal pornit impotriva lui, in care se punea problema libertitii sale. Astfel, procesul penal putea avea consecinJe mult mai grave decdt unul civil. in esenli, instanfa europeand a considerat c6,incauzl,av6nd in vedere caracterul grav al acuzaliilor aduse reclamantului, buna administrare a justiliei ar fi impus ca autoritdfile nalionale sl depund diligenle suplimentare. Ele ar fi putut sd-l someze pe reclamant s[ se prezinte pentru efectuarea expertizei psihiatrice sau. in cazul neprezentdrii reclamantului la audieri, sd asigure reprezentarea acestuia in cadrul procesului fie prin intermediul curatorului sdu, fie prin intermediul unui avocat. Aceasta ar fi permis reclamantului sb ia cunogtinfl de procedura in curs gi sd fie informat in mod detaliat cu privire la natura gi cauza acuzatiei indreptatl impotriva sa gi, pe de altd parte, ar fi permis instanfei s[ se pronunle in cauzd cu respectarea echitabilitefii procedurii.
infracliunii
de deturnare de fonduri publice gi atrage aplicarea unui regim sancfionator
3ll. Schimbarea incadrtrrii juridice in cazul in care jurisdicfiile interne care se pronunll asupra fondului dispun de dreptul de a da o nou6 incadrare juridicl faptelor cu care sunt sesizate, acestea trebuie sd se asigure cd aatzalii au avut posibilitatea de a-gi exercita concret gi efectiv dreptul la apdrare cu privire la acest aspect, fiind
r) A se vedea CEDO, hotiirdrea din 24 octombrie 1996, in cauza De Salvador Torres contra Spaniei, parag.29-33. 2) A se vedea: P. van Dijk, M. Viering, Right to a fair and public hearing, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak,Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.632; S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 200. in acelagi sens Comisia Europeand, decizia din 6 septembrie 1995, in cauza Luigi Sacramati contra
Italiei. r) A se vedea CEDO, hotlrArea din 25 iulie 2000, in cauza Mattocia contra ltaliei,
parag.10-71.
a)A
se vedea: CEDO, hotirdrea din 30 ianuarie 2001,
in
cauza Vaudelle contra Franfei,
parag.6l-66.
697
312
informali in timp util gi in mod detaliat in legdtur[ cu faptele de care sunt acuza{i, cAt gi ieferitor la incadrareajuridici a acestor fapter). Astfel, in cauza Mattei contra Franfei2), Curtea Europeand a constatat incdlcarea art. 6 parag. 3 lit. a) 9i art. 6 parag. 3 lit. b), prin schimbarea incadr[rii juridice a faptelor de care era aorzat reclamantul, in faza deliberdrilor, din tentativd de extorcare de fonduri in complicitate la aceastd infracliune, pentru care a 9i fost condamnat. Curtea Europeand a constatat cI institulia complicitdfii nu a fost invocat[ in stadiile
anterioare ale procedurii gi cd nu rezultd ci magistralii care au fhcut parte din instanta de apel ce a judecat cauza sau reprezentantul Ministerului Public s-ar fi raportat la aceastd incadrare in cursul dezbaterilor. 312. Modalitatea
informirii. Dispozifiile art. 6parag.3 lit. a) din Convenfia
euro-
peand nu impun nicio formd anume pe-iare s6 o imbrac-e modalitatea in care acuzatul este informat despre natura gi cauza acuza[iei, important fiind ca in fapt informarea sI fi fost frcutd3). Astfel, in cauza Kamasinski contra Austrieia) Curtea Europeand a constatat cd reclamantul fusese interogat indelung gi in prezenla unui intelpret despre infracfiunile de care era suspectat, inilial de citre organele de polilie, iar apoi de cdtre judecdtorul de instrucfie. Pe cale de consecin!6, era necesar sd i se fi adus la cunogtinld, in mod suficient de detaliat, temeiurile pentru care era suspectat. Informarea despre natura gi cauza acuzafiei trebuie sd fie fbcut[ intr-o limb[ pe
care reclamantul o infelege. in aceasta privinf5, dispozifiile art. 6 parag.3 lit. a) se afld intr-o strAnsd legdturd cu cele ale art. 6 parag.3 lit. e) privind dreptul la asistentd gratuita din partea unui interpret. Dreptul persoanei acuzate de sdvdrgirea unei infracliuni de a fi informatd in mod detaliat intr-o limbd pe care o cunoa$te despre cauza gi natura acuza[iei nu presupune dreptul de a-i fi traduse toate actele dosarului, dar garanfia trebuie s[ aib[ un caracter efectiv fa[5 de obiectul informdriis). in cauru Brozicek contra ltaliei6) Curtea Europeanf, a constat incdlcarea art. 6 parag. 3 lit. a) in condifiile in care reclamantul, care nu inlelegea limba italiand (nefiind
r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 23 martie 1999, in cauza Pdlissier gi Sassi contra Franlei, parag.55-62; CEDO, hot6rdrea din I martie 2001, in cauza Dallos contra Ungariei, parag.48; CEDO, hotdrArea din 2 iulie 2001, in cauza Sadak $.a. contra Turciei, parag.5l-52; CEDO, hotirdrea din l9 decembrie 2006, in cauza Mattei contra Franfei, parag. 36; CEDO, hotdrArea din 26 septembrie 2006, in cauza Miraux contra Franfei, parag. 32-38. 2)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 19 decembrie 2006, in cauza Mattei contra Fran{ei,
parag. 38.
r)
se vedea
CEDO, hotdr6rea din 23 martie 1999, in cauza Pdlissier gi Sassi contra Fran(ei,
parag. 53.
a)A se vedea CEDO, hotdrArea din l9 decembrie 1989, in cauza Kamasinski contra Austriei,
parag. 80.
5)A se vedea CEDO, hotirArea din l9 decembrie 1989, in cauza Kamasinski contra Austriei, parag.74.
6)A se vedea CEDO, hotdrArea din l9 decembrie 1989, in cauza Brozicek contra ltaliei, parag.4l.
698
Dreptul de a fi informat cu privire la natura gi cauza
acuzafiei
3f 3
nici cetdlean italian, nici rezident in Italia), a fost informat in aceastd limbd de acuzaliile ce i se aduceau, fbrd sd fi beneficiat de dreptul la interpret. De asemenea, informarea trebuie sd fie frcut6 ,,ig_cel mai scurt timp'?,, intrucdt acest drept urmdregte sd i se ofere celui acuzat timpul gi inlesnirile necesare pregdtirii apiririi, iar raportarea la intervalul de timp dintre data emiterii actului de acuzare gi data comunic[rii acestuia este lipsitd de interes practic. in fapt, pI%gJ4 jmportanld de c-6t timp a dispus acuzatul intre data comunicdrii aouzafiei 9i data inceperii procesului sau intre data schimbdrii incadrdrii juridice gi data pledoariilor finale in cauzd. Prin raportare la aceastd perioadI de timp le poate stabili dacd acuzalia a fost comunicatl in cel mai scurt timpr).
$2.
Dreptul roman
3I3. Prevederile dreptului procesual penal romdn in materia dreptului la informare. 3 I4. Conformitatea legisla1iei romdneSti cu exigenlele europene in materia
dreptu
lui I a i nform a re.
tn dreptul procesual penal rom6n respectarea garan{iei reglementate de art. 6 parag.
3 lit. a) din ConvenJia Europeand, ce prevede ca informarea cu privire la faptele de care este acuzatd o persoand gi la incadrareajuridic[ a acestora sd fie precis6, detaliatd gi completd, trebuie raportatd la acuzafiile aduse inculpatului de cdtre procuror prin
rechizitoriu sau la situaliapunerii in discufie a schimbdrii incadrdrii juridice. Legiuitorul romdn a reglementat insi o obligalie de informare a acuzatului, degi nu foarte detaliatd, gi pe parcursul urmiririi penale sau al cercetdriijudecdtoregti.
313. Prevederile dreptului procesual penal romAn in materia dreptului la informare. a) inceperea urmdririi penale. Pe parcursul urmiririi penale, in vederea garantdrii
reglementat obligalia organelor de anchetd de a aduce la cunogtinfa invinuitului sau inculpatului invinuirea (situalia de fapt gi incadrarea juridicd), dar nu intr-o formb detaliatd. Potrivit art. 200 C.proc.pen., urm[rirea penal[ are ca obiect strdngerea probelor necesare cu privire la existenla infractiunilor, la identificarea frptuitorilor gi la stabilirea rdspunderii acestora, pentru a se constata dacd este sau nu cazul sd se dispun[ trimiterea in judecatd. inceperea urmiririi penale in personam de citre organele de cercetare penali prin rezolulie, confirmatd de cdtre procuror, sau prin rezolulie de cdtre procuror, conferd persoanei suspectate de sdvArgirea unei infracliuni (fbptuitorului) calitatea de invinuit gi anumite drepturi procesuale in vederea garantdrii dreptului la apdrare. Legiuitorul obligd organele de urmdrire penal6 sd motiveze in fapt gi in drept atdt
dreptului la ap[rare, legiuitorul
rezolulia de incepere a urmiririi penale, c6t gi rezolulia de confirmare a inceperii urmdririi penale.
r)
A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.207.

699
313
Rezolu{ia de incepere a urmdririi penale in personam trebuie si cuprindd: data, ora efectudrii actului, numele, func{ia gi organul de urmdrire penald din care face
parte emitentul, rnodalitatea de sesizare, actele premergdtoare efectuate, persoana fa{d de care se incepe urm[rirea penal6, descrierea succintd a situa]iei de fapt refinute, constatarea lipsei impedimentelor la exercitarea acfiunii penale gi incadrarea juridicl complet6. Rezolu{ia de confirnrare a inceperii urmiririi penale trebuie sd cuprindb: data, ora efectudrii actului, numele, funclia gi organul de urmdrire penald din care face parte emitentul, analiza rezolufiei prin care s-a inceput urmdrirea penal6, persoana fa!6 de care se incepe urmdrirea penal[, descrierea succinti a situaliei de fapt refinutd, constatarea lipsei impedimentelor la exercitarea acfiunii penale 9i incadrarea juridicd complet6 ce trebuie sd fie identicd cu cea pentru care a fost inceputd urmlrirea penal5.
DupI inceperea urmdririi penale, a(, f alin. (3) C.proc.pen. instituie obligalia organelorjudioiare de a incunogtin{a, de indat[ $lniai inainte de a-l audia, pe invinuit sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrareajuridicd a acesteia gi de a-i asigura posibilitatea pregdtirii gi exercitdrii apdrdrii. Neindeplinirea acestei obligalii atdt inainte de a fi lua!4 prima declara{ie, cdt gi cu ocazia audierii constituie o incdlcare a arl. 6 pgag. 3 lit. a) din Convenlia europeand, ce atrage sanc{iunea excluclerii probei astfel administratd potrivit art. 64 alin. (2) C.proc.pen.') Tot astfel, art. 70 alin. (2) C.proc.pen. ,stipuleazd ci in situalia in care organele de urmdrirE penal5 ,loresc si procedeze la audierea invinuitului, acestea au obligafia de a-i aduce in prealabil la cunoqtinfd fapta care formeazd obiectul cauzei, incadrarea juridicd a acesteia, drepttrl de a avea un ap[rdtor, precum 9i dreptul de a nu face nicio
declaralie.
-CSnsiderim cd organele de urm6rire penald trebuie sd aducd la cunogtinla invinuitului situafia de fapt gi incadrarea juridicd complet[ refinutd in actul de incepere a urmdririi penale. Aceasti informare nu echivaleazd cu aplicarea in dreptul intem a prevederilor art. 6 parag. I lit. a) din Convenfia European6, nefiind vorba de o informare
detaliatd cu privire la natura gi cauza acuzaliei penale, fal6 de stadiul procesului penal
in care este indeplinit actul, fiind doar o garanfie a respectiirii dreptului la

specifi cd legisl aliei na{ionale.
apdrare
b) Punerea jn miscare c acliunii penale. Punerea in migcare a acfiunii penale de cdtre procuror atribuie invinuitului calitatea de inculpat, iar protecfia drepturilor sale procesuale este mai atent reglementatd. Procurorul se pronunld asupra punerii in migcare a acfiunii penale fie din oficiu, fie la propunerea organului de cercetare penalE. Ordonan{a prin care se pune in migcare acliunea penald trebuie s5 cuprindd, printre altele: prezentarea stadiului urmdririi penale (data inceperii urmdririi penale, invinuitul, sittrafia de fapt gi incadrarea juridicd pentru care a fost inceputi urmdrirea penal6, analiza succintd a probelor administrate), constatarea lipsei impedimentelor la
') in sensul apiicabilitalii sancfiunii nulit5fii relative prevdzute de art. 197 alin. (l) gi (4) fi acoperite decAt prin refacerea actului, a se vedea: C.A. Bragov, secfia penal6, decizianr.896/2004 citatd in Codul de procedurb penal6, edilie ingrijitd de G. Antoniu, A. Vldsceanu, A. Barbu, op. cit., p. 43.
teza finald C.proc.pen., ale cdrei consecinfele nu pot
700
Drepful de a fi informat cu privire la natura 9i cauza acuzafiei
313
exercitarea acliunii penale, dispozi{ia de punere in migcare a acliunii penale cu indicarea inculpatului gi a incadririi juridice complete pentru care este dispusd mdsura. -- Potrivit art.237 C.proc.pen., dupd punerea in migcare a acfiunii penale organul de urmdrire penald trebuie sd il'cheme pe inculpat gi sd il informeze despre fapta pentru care este invinuit, ddndu-i explicafii cu privire Ia drepturile qi obligaliile pe care le are. Aceastd obligalie incumbd organelor de urmdrire penald gi in cazul in care inculpatul nu locuiegte in!ard, cdnd pentru fixarea termenului de prezentare in vederea acestei informdri trebuie sd se find seama de reglementdrile speciale privind asistenfa judiciard internalionald in materie penal6. Apreciem cd organele de urmdrire penall trebuie sd aduc6, astfel, la cunogtinfa inculpatului situalia de fapt gi incadrarea juridicd completd relinutd in ordonanta de punere in migcare a ac{iunii penale. Nici aceastd informare nu echivaleazd cu aplicarea in dreptul intem a prevederilor art. 6 paruE. I lit. a) din Conventia Europeani, ne!_rn!_ygQa de o informare detaliatd cu privire la natura gi cauza acuzaliei penale.
Cu toate acestea, considerdm cd dreptul la apbrare al invinuifilor 9i inculpatilor

este asigurat in mod efectiv, intrucdt acegtia cunosc cadrul procesual, situalia de fapt gi incadrarea juridicd relinutb prin actele de incepere a urmlririi penale sau de punere in miqcare a acfiunii penale, iar aplrdtorul acestora are dreptul sd asiste la efectuarea actelor de urm6rire penald, avdnd posibilitatea de a formula cereri gi de a depune
memorii. c) Relinerea sau arestarea preventivd. Potrivit art. l37t C.proc"pen., persoanei re{inute sau arestate i se aduc de indati la cunogtinfS, in limba pe care o in{elege, motivele refirrerii sau ale arestdrii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen. Aceastd dispozilie legali constituie o aplicare a art. 5 parag.2tce conline garanlia minimd care trebuie acordatii oricdrei persoane private de libertate, aceea de a fi informatd despre motivele care au determinat luarea acestei mdsuri, gi nu a prevederilor art. 6 parag. I lit. a) din
Convenfia europeand.
invinuirea se aduce la cunogtinfl numai in prezen{a unui avocat, ales sau numit din oficiu, gi trebuie slvizeze acuzaliile formulate de procuror impotriva persoanei private de libertate, adicd situafia de fapt gi incadrarea juridicd completd re{inutd in actul de incepere a urmlririi penale sau in ordonanfa de punere in migcare a acfiunii penale. Daci motivele privdrii de libertate se aduc la cunogtinfd de indatd, invinuirea se aduce la cunogtinld intr-un termen scurt, care nu poate depagi cdteva ore de la momentul refinerii. Opinbm cd in cazul aducerii la cunogtinfi a invinuirii este necesari o informare scris6. in acest sens art. 14 din Propunerea de Decizie-cadru a Consiliului European privind anumite drepturi procedurale acordate in cadrul procesului penal in U.E,r), care reglementeazd dreptul suspectului sau al inculpatului de a fi informat asupra drepturilor sale procedurale, prevede obligafia statelor de a reglementa informarea scris[.
r)
Disponibil[ pe site-ul http://eurJex.europa.eu.
70t
313
Dreptul Ia un proces echitabil
penale sau schimbarea incadrdrii juridice in cursul d) Extinderea ^cercetdrilor urmdririi penale.ln situalia in care, pe parcursul urmdririi penale, se constatd fapte noi in sarcina invinuitului sau inculpatului ori imprejurdri noi care pot duce la schimbarea incadr[rii juridice a faptei pentru care s-a dispus inceperea urm[ririi penale ori s-a pus in migcare acliunea penald sau date cu privire la participarea gi a unei alte persoane la sivdrgirea acelei fapte, procuroml, din oficiu sau la propunerea organului de cercetare
penalS, poate dispune prin ordonan(d extinderea cercetdrilor penale sau schimbarea
incadrdrii juridice. Apreciem cd aceastd mdsurd se poate dispune indiferent dacd in cauzd urmdrirea penald se efectueazd obligatoriu de cdtre procuror sau acesta doar supravegheazd urmdrirea penal6. Chiar dacdart.238 C.proc.pen. prevede cd aceastd mdsuri se dispune la propunerea organelor de cercetare penal[, considerdm c6 in cazul in care urmdrirea penalS este efectuata obligatoriu de cdtre procuror este aplicabilS pe deplin aceastd institulie, legiuitorul neimpundnd procurorului obliga{ia de a nu proceda la extinderea cercetdrii, ci de a dispune in mod distinct inceperea urmdririi penale. in cazul in care procurorul, din oficiu, dispune prin ordonanld extinderea cercetdrilor penale sau schimbarea incadr[rii juridice apreciem cd, in lipsa unei prevederi legale exprese cu privire la confirmarea sau verificarea sub aspectul legalitdlii gi temeiniciei acestei ordonanle de c[tre procurorul ierarhic superior, aceasti m[suri nu se impuner). De asemenea, considerdm cd extinderea cercetErilor penale sau schimbarea incadrdrii juridice se poate dispune indiferent dacd in cauzd a fost pusd sau nu in migcare acfiunea penald, dispoziliile art. 238 C.proc.pen. neprevdzdnd o asemenea condilie. Plasarea acestui articol dupd art. 235 C.proc.pen., ce reglementeazd punerea in migcare a acfiunii penale prin ordonanfd, nu poate conduce la o concluzie contrard, toate aceste dispozilii fiind reglementate in Secfiunea a II-a a Titlului I al Pdrlii speciale a Codului de procedurd penald ce reglementeazd normele aplicabile urmdririi penale in general. Ordonan{a prin care procurorul dispune extinderea cercetdrilor cu privire la alte fapte sau persoane trebuie s[ cuprindl: data, ora efectudrii actului, modalitatea de sesizare, prezentarea stadiului urmdririi penale (data inceperii urmaririi penale, invinuitul, situalia de fapt gi incadrarea juridicl pentru care a fost inceputd urmdrirea penald, analiza succint[ a probelor administrate), constatarea lipsei impedimentelor la exercitarea acliunii penale, persoana sau faptele pentru care se extinde urmdrirea
\-:.-
penall, incadrarea juridic[ completS. r Ordonanfa prin care se dispune extinderea cercetlrilor cu privire la alte fapte sau persoane are valoarea unui act de incepere a urmlririi penale cu referire la persoana fala de care se dispune, aceasta dobdndind calitatea de invinuit. in cazul extinderii cercetdrii penale pentru fapte noi, persoana fafd de care era deja inceputd urmdrirea penal5 dobdndegte calitatea de invinuit 9i in legdturd cu aceste noi fapte. Astfel, apreciem cd dup[ extinderea cercetdrilor nu este necesard emiterea unei noi rezolutii
de incepere a
r)
urmiririi
penale pentru noile fapte sau persoane.
in
sens contrar, a se vedea
I. Neagu, Drept procesual penal. Partea speciald, Ed. Global
Lex,2007,p.106.
702
Dreptul de a fi informat cu privire la natura gi cauza acuzaliei
313
in schimb, este necesar[ punerea in migcare a acliunii penale cu privire la noile acl'tzalii, chiar daci anterior persoana fafd de care s-au extins cercetirile avea calitatea de inculpat, deoarece aceastd calitate viza strict infracfiunile pentru care se dispusese anterior punerea in migcare a acliunii penale. Atdt in cazul extinderii cercetdrilor cu privire la alte fapte (dupd punerea in migcare a acliunii penale), cdt 9i in cazul schimbdrii incadrlrii juridice a faptelor pentru care s-a pus in migcare acfiunea penal6, procurorul trebuie sd il cheme pe inculpat gi sd il informeze despre fapta pentru care a fost extinsd cercetarea gi de care este invinuit sau despre noua incadrare juridicd, dAndu-i explicalii referitoare la drepturile gi obligafiile
pe care le are.
e) Prezentarea materialului de urmdrire penald. Prezentarea materialului de urmd-
rire penald, dispus[ in cazul in care procurorul apreciazd cd au fost efectuate toate actele de urmdrire necesare pentru dovedirea vinovdJiei invinuitului sau inculpatului, are ca scop s[ permitd inculpatului sd fie informat cu privire la toate actele de urmdrire penali efectuate in cauzd impotriva sa, inainte de a i se aduce la cunogtinfd in mod detaliat gi complet acvzarea, in conformitate cu art. 6 parag. I lit. a) din Convenfia
european[.
ce
ftry constat
fl
este actul procesual prin care procurorul, dup[ ile legale care garanteazd aflarea adevdrului,
cd urmdrirea penald este completd gi
c[ sunt probele necesare gi legal administrate din pentru a fost efectuatE urmdrirea penald exist6, a fost rezultd infracliunea care care cd gi sbvdrgit6 de invinuit sau de inculpat ci acesta rdspunde penal, dispune fie punerea in migcare a acfiunii penale gi trimiterea in judecatd (act de inculpare gi de sesizare), fie trimiterea in judecatd (act de sesizare). Rechizitoriul trebuie sd descrie in mod detaliat, precis gi complet acuzaliile formulate impotriva inculpatului, fiind necesar sd cuprindd: - prezentqrea situaliei de fapt cu care va fi sesizatd instanfat). Procurorul hebuie sd analizeze detaliat mijloacele de probi administrate pentru refinerea situatiei de fapt
pe care este intemeiatd acuzarea (catza acuzdrii), sI prezinte motivele pentru care
sunt relinute unele mijloace de probd sau pentru care sunt inldturate altele. in cadrul acestei analize este necesar ca procurorul sd antameze gi apdrdrile fEcute de invinuit sau inculpat, combdtdnd sau refindnd ap[ririle acestuia; incadrarea juridicd completd. Secfiunea ,,in drept" a rechizitoriului presupune analiza elementelor constitutive ale infracfiunilor pentru care s-a inceput urmdrirea penal[: laturd obiectivd, latur[ subiectivd (inclusiv in situafia in care acestea nu sunt intrunite), menfionAndu-se, unde este cazul, cd acfiunea penal[ va fi pusd in migcare prin rechizitoriu. Tot astfel, se analizeazd stlrile de agravare (recidiva, forma continuati, concursul de infrac{iuni, pluralitatea intermediard) sau de atenuare (minoritatea, tentativa) a pedepsei;
r) De asemenea, este analizat probatoriul pentru faptele pentru care a fost inceputd urmdrirea penald, dar pentru care, fa(E de lipsa probelor in acuzare care sd confirme suspiciunile iniliale, :urmeaz| a se pronunfa o solufie de scoatere de sub urmdrire penald.
703
313
- latura civiid. Pentru ca invinuitul sau inculpatul s6-gi poattr face o apdrare efectivd at6t sub aspectul laturii penale, cdt gi sub aspectul laturii civile, procurorul trebuie sd menfioneze in rechizitoriu dacd partea vdtiimatd s-a constituit sau nu parte civild, cuantumul determinat al prejudiciului, obiectul pretenfiilor (daune materiale qi/sau daune morale), precum gi dacl a fost sau nu recuperat; - mijloacele de probd administrate tn cursul urmdririi penale; - date privind persoana invinuitului sau inculpatuluit); - date privind urmdrirea penald2); - temeiul trinilerii in judecatd/al punerii in miscare a acliunii penale Si al trimiterii in judecatd [spre exemplu, art. 262 alin. (l) pct. I lit. a) C.proc.pen./art.262 alin. (l) pct. I lit. b) C.proc.pen.l; - partea dispozitivd: dispozilia de trimitere in judecati/de punere in migcare a
acliunii penale gi trimitere in judecatd; inculpatul trimis in judecatd [irr stare de libertate sau de arest, infracfiunea gi incadrarea juridicd completi, alte solufi prev[zute de art. 262, art. 264 alin. (4) C.proc.pen., menfinerea sau revocarea mdsurilor asigurdtorii, disjungerea, dispozifia de sesizare a instantei competente conform art. 264 alin. (3)
C.proc.pen,]. Potrivit zrt. 264 alin. (4) C.proc.pen,, ,dacb rechizitoriul nu a fost inllrmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea il inainteazd instanlei competente, impreund cu dosarul cauzei qi cu numdrul necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpaJilor aflafi in stare de definere". g) Judecata. Potrivit art. 313 alin. (4) C.proc.peir., in cauzele in care inculpatul este trimis in judecatl in stare de arest, judecitorul cdruia i s-a repartizat ln mod aleatoriu cauza spre judecare, la primirea dosarului, fixeaz| u+lerrnencare nu ppate I mai rnare de 48 de ore pentru dezbaterea legalitdfii stdrii de arest la primirea dosarului, induntrul cdruii Se comunicd ciialia impreuni cu o copie a actului de sesizare a instanfei. Potrivit art. 3 I 8 C.proc.pen. la tennenul de judecatd pe fond, dupi strigarea cauzei gi apelui p6(ilor, pregedintele completului trebuie s6 verifice, in cazul c6nd inculpatul se afl[ in stare de definere, dac[ a primit in termen copia actului de sesizare a
l) Acestea se
2)
referi la: date personale, profilul socio-moral ce rezttltl din datele
de la dosar
sau din referatele de evaluare, antecedenfa penalS.
Acestea se referd la: modalitatea de sesizare (pl6ngere/denun/oficiu); rezolufia prin care s-a inceput urmdrirea penali, rezolulia prin care s-a confirmat inceperea urmiriri penale, ordonanfa prin care s-a pus in migcare ac{iunea penal6, ordonan{a prin care au fost extinse cercetdrile sau a fost dispusi schimbarea incadrErii juridice; menfionarea dovezii de restituire a bunurilor citre partea vbtdmattr; mdsurile preventive, cu menfionarea datei la care expird ultima prelungire a rndsurii arestdrii preventive sau a mdsurii obligSrii de a nu pdrdsi fara; mdsurile asiguritorii dispuse: actul procesual prin care au fost dispuse, actul procedural prin care au fost aduse la indeplinire, mentiunea menfinerii mlsurilor asigur6torii; menliuni cu privirea la aducerea la cunogtinf[ a dreptului de a pdstra ttcerea gi de a nu se autoincrimina gi cu privire la drepturile procesuale; menfiuni cu privire la asistarea./reprezentarea invinuitului sau a inculpatului pe parcursul urmdririi penale; prezentarea materialului de urmdrire penalE (in cazul neprezentlrii materialului de urmirire penald, indicarea actelor efectuate de procuror pentru a asigura prezenta iuculpatului sau pentru a coDstata ctr inculpatul este disptrrut sau se sustrage).
704
Dreptul de a fi informat cu privire la natura qi cauza
acuza{iei
314
instanfei. Cind actul nu a fost comunicat. dacl inculpatul cere, judecata se amen6, iar preqedintele ii inmdneazd o copie de pe actul ds sesizare a instanlei, ficdndu-se mentiune despre aceasta in incheierea de gedin!6. De asemenea, judecata se amdnd la cererea inculpatului, cdnd comunicarea s-a fbcut cu mai puJin de 3 zile inaintea termenului de judecati. Tot astfel, in cazul in care instan{a pune in discufia peqilor schimbarea incadr[rii juridice aactnaliei refinute in sarcina inculpatului prin rechizitoriu, extinderea acfiunii
penale pentru alte acte materialer) sau extinderea procesului perral pentru alte fapte2) ori cu privire la alte persoane3), este obligatb si punS in discu{ie noua incadrare juridicl,
actele materiale sau faptele pentru care s-a dispus extinderea gi s[ atragl atenfia inculpatului cd are dreptul sd ceard ldsarea cauzei mai la urmd sau eventual amdnarea judecd{ii, pentru a-gi pregdti apdrarea. Pe l6ng[ aceste garanfii prevlzute dq--q{,3-_3! C,p1g-cpen,, qrt..3]5 qfjn. (3) C.proc.pen. gi art. 336 alin. (3) C.proc.pen., apreciem cd instanfa trebuie sd informeze in mod detaliat pe inculpat despre obiectul dezbaterii incadrdrii juridice sau despre noile acte materiale sau fapte, comunicdndu-i gi incheierea prin care a fost extirrs procesul penal gi in care trebuie prezentate detaliat, precis gi complet actele materiale sau faptele gi incadrarea lor juridicd, pentru ca acesta sd poatd s5-gi facd o apdrare
efectivd.
in cazul in care instan{a dispune extinderea procesului cu privire la alte persoane gi refine cauza spre judecare (dupd punerea in migcare a acfiunii penale, prin declaratia orai[ a procurorului), trebuie s[ cheme pe noul inculpat gi sd-i comunice incheierea prin care a dispus extinderea procesului, in care trebuie prezentate detaliat faptele gi incadrarea lorjuridicd, pentru ca inculpatul sd-gi poat6 face o apdrare efectivd. $i in acest caz este nevoie ca instanfa sd garanteze noului inculpat dreptul de a beneficia de timpul gi inlesnirile necesare pregdtirii apdrdrii. 314. Conformitatea legisla{iei romAnegti cu exigenfele europene in materia dreptului la informare. Toate aceste dispozilii legale enumerate mai sus, care reprezintd reglementarea din dreptul romAn a informdrii ineulpatului cu privire la natura gi cauza acuzdii, relevd o carenld majord a sistemului.
') Potrivit art. 335 alin. (l) C.proc.pen., se poate dispune extinderea acfiunii penale cu privire la alte acte materiale dac6 in cursul judecdfii se descoperi in sarcina inculpatului date cu privire qi la alte acte materiale care intri in con{inutul infracfiunii pentru care a frrst trimis in judecati. 2) Potrivit art. 336 alin. (l) C.proc.pen., se poate dispune extinderea procesului penal cu privire la alte fapte cAnd in cursuljudecdtii se descoper[ in sarcina inculpatului date cu privire la sdvdrgirea unei alte fapte prevbzute de legea penall, avdnd legdtur6 cu infracfiunea pentru care este trimis in judecati. 3) Potrivit art.337 alin. (l) C.proc.pen., se poate dispune extinderea procesului penal cu privire la alte persoane cAnd se descoperd date cu privire la participarea pi a unei alte persoane la sdvdrgirea faptei prevdzute de legea penalb pus6 in sarcina inculpatului sau date cu privire la sdvdrgirea unei fapte previzute de legea penald de cdtre o altd persoand, dar in legdturi cu fapta
inculpatului.
'745
314
Articolul 6 parag. 3 lit. a) din Convenfia europeand recunoagte inculpatului, indiferent dacd este trimis in judecatd in stare de libertate sau in stare de arest, dreptul de a fi informat, in termenul cel mai scurt, intr-o limbd pe care o infelege gi in mod amdnunlit, asupra naturii gi cauzei acuzaliei aduse impotriva sa. Prin urnare, in vederea respectdrii exigenlelor convenfionale, rechizitoriul trebuie sI fie comunicat de cdtre pro-curor sau de cdtre instan{d atdt inculpatului liber, cdt 9i inculpatului arestat, pentru a garanta acestora dreptul de a avea timpul gi inlesnirile necesare pregitirii apdrdrii. tn cazul in care inculpatul este cet[fean striin sau apatrid care nu vorbegte sau nu infelege limba romAnd, rechizitoriul trebuie comunicat acestuia in limba pe care o vorbegte sau infelege. in situafia in care rechizitoriul a fost comunicat in limba romdnd inculpatului care nu vorbegte sau nu inlelege aceastd limbd, iar acesta a inaintat ulterior rechizitoriul apdr[torului sdu in vederea pregltirii apdrdrii, prevederile art. 6 parag.3 lit. a) nu sunt satisfbcute, intrucdt acest text impune autoritAfilor judiciare sd comunice acuzatului rechizitoriul intr-o limbd pe care o infelege acesta, nu avocatul sdu; Pe de altd parte, deoarece informarea inculpatului cu privire la natura gi cauza acuzaliei are drept scop garantarea dreptului acestuia de a avea timpul 9i inlesnirile necesare pregdtirii apdrdrii, apreciem c[ reglementarea posibilitdlii inculpatului arestat de a beneficia de acordarea unui termen numai in situalia in care rechizitoriul i-a fost comunicat cu mai pugin de 3 zile inaintea termenului de judecata nu satisfaCe cerinfa prevdzutd de art. 6 parag, 3 lit. a) cu privire la o informare ,,in cel mai scurt timp", pentru a putea beneficia de garanliile prevdzute in art. 6 parag.3 lit. b). Mai mult decdt atifi, chiar dacd a fost respectat termenul prevlzut de_art. 318 C.proc.pen., dar rechizitoriul a fost comunicat in limba romdnd unui cet[Jean strdin'sau apatrid care-nu vorbegte sau nu infelege limba romdnd, garanliaprevdzuti de art. 6 parag. 3 lit. a) este complet, eludat[. Apreciem c[, in vederea respectdrii drepturilor garantate de art. 6 parag. 3 lit. a) gi b), procurorii, dup[ emiterea rechizitoriului, sau judecdtorii, la primirea dosarului (dacd obligalia prevdzuti de Convenlia europeanl nu a fost respectatd de procuror), trebuie sd comunice inculpalilor, indiferent dacd acegtia se afli in stare de libertate sau limbi pe care ei o infeleg. parag. 3 lit. a) este respectat prin comunicarea rechizitoriului, legiuitorul romAn prevede ca, dupd ce instanla constatd cd este legal sesizatd potrivit art, 300 C.proc.pen., cercetarea judecdtoreasci sd inceapd cu citirea actului de sesizare, Potrivit art. 322 C.proc.pen. pregedintele dispune ca grefierul s6 dea citire sau sd facd o prezentare succint[ a actului de sesizare a instanfei, dupi care
de arest, o copie a rechizitoriului, tradus intr-o
Degi dreptul prev[zut de art.
explici inculpatului in ce constd invinuirea ce i se aduce. Nerespectarea dreptului prevdzut de art. 6 parag. 3 lit. a) prin necomunicarea rechizitoriului tuturor inculpalilor nu poate fi acoperitd prin aceast[ mdsurd, care are
caracterul unei garanfii suplimentare oferite de drephrl romdn inculpa{ilor inainte de inceperea administrdrii probatoriului in faza cercetlrii judecdtoregti.
706
Dreptul la apdrare
315
Secfiunea a l4-_a. Dreptul la

apirare
_
in materia dreptului de a dispune

necesare
de timpul gi de inlesnirile necesare

315.
pregitirii apirlrii
Noliune.3t6. Timpul
necesar
pregdtirii apdrdrii. 317. inlesnirile
apdrdrii. 315. Nofiune. Dreptul garantat de art. 6 parag.3 lit. b) se afld intr-o strdnsd legdturi cu dreptul garantat de art. 6 parag.3 lit. a) (de a fi informat cu privire la natura acuzaliei)r) gi, in special, cu cel garantat laart,6parag.3lit. c) (dreptul de a se apdra singur sau de a fi asistat de un apar[tor)2). ' Jurisprudenfa Curlii Europene nu este foarte bogatd in privinfa dreptului garantat de art. 6 parag. 3 lit. b), analiza incdlc[rilor aspectelor legate de respectarea dreptului la apirare fiind efectuat[ preponderent in temeiul art. 6 parag. 3_1L c). Garanlia prevdzutd de art. 6 parag.3 lit. b) presupune ca apdrarea pe care o persoand o pregdtegte trebuie sd includd tot ceea ce este necesar pentru pregdtirea procesului in fafa instanlei. Acuzatul trebuie sd aibd posibilitatea de a-gi organiza apdrarea intr-un mod adecvat, l6rd a-i fi limitatd, in vreun fel, posibilitatea de a prezenta toate apdrdrile relevante in fafa instantei3). in plus, inlesnirile de care orice acuzat trebuie sd beneficieze includ gi oportunitatea de a lua cunogtinld personal, in scopul pregdtirii apdririi, de conclupiile investigatiilor efectuate in cadrul procedurilor penale desfEgurate impotriva saa). Dreptul garantat de art. 6 parag.3 lit.,b) are.un caracter relativ. Restrdngerea acestui drept este posibill, iryl1tgogllq {996! lempoqarb 9i justificatd de necesitatea protecliei unui interes public important, ceea ce presupune un control al propo4ionalitdlii
acesteia5).
in doctrind s-a ar[tat cd o persoand ce a fost achitat[ nu se poate pldnge cd nu a avut timpul de a-gi pregiti in mod adecvat apdrarea. De asemenea, un acuzat care a declarat c[ nu va participa la desfbgurarea procedurilor nu poate beneficia de acest drentul[iRsa de diligenta a acuzatului sau a avocatului sdu in exercitarea drepfurilor pr-cesuale prevdzute in dreptul intern are drept consecin{d pierderea garantiei stipulate de art. 6 parag. 3lit. b) din Conven{ia european[?),
r)
se vedea: CEDO, hotdrdrea din 25 iulie 2000,
in cauza Mattocia contra Italiei,
parag. 60-71;CEDO, hotdrdrea din 23 martie 1999, in cauza P6lissier gi Sassi contra Frantei, parag. 55-62; CEDO, hotdrdrea din 1 martie 2001 , in cauza Dallos contra Ungari ei, parag. 47 . 2) A se vedea CEDO, hotdrArea din 22 iunie I 993, in cauza Melin contra Franfei , parag. 2l . r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 15 noiembrie200l ,in cauza Galstyan contra Armeniei, parag. 84; CEDO, hotdrdrea din 20 ianuarie 2005,in cavzaMayzit contra Rusiei, parag.78. a) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 15 noiembrie2007, in cauza Galstyan contra Armeniei, parag. 84; CEDO, hotdrdrea din 18 martie 1997 , in cauza Foucher contra Franlei , parag. 26-38. 5) A se vedea -I. -F. Renucci, Traitd de Droit Europden des droits de I'homme, op, cit., p. 465. 6) A se vedea K. Reid, op. cit., p. 85. 7) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 22 iunie 1993, in cauza Melin contra Fran{ei , parag. 25; CEDO, hotbrdrea din 7 iulie 1989, in cauza Bricmont contra Belgiei, parag. 90.
'70'7
316
+:*".
316. Timpul necesarpregtrtirii apiririi. Apreciereadacdreclamantul aavuttimpul necesar pentru a-gi pregiti apdrarea se face in ioiCien, in mndG detitcumstanfele fiec[rei cauzer). Punctul de la care- se co-nsiderd ci incepe 9d curgl termenul in_9ar9 se po-ate pllgiti
apirarea
il
constitiri6 momentul de la care o"peisoani este su6iectul unei acuiatii
penale, ca, de exemplu, data arestdrii sau data de la care o persoani este afectatd in mod substanlial de o acuzalie penala2). Cu toate acestea, ,acuza,tia" nu marchea2i iriCOputul perioadei in raport cu care se apreciazd respectarea dreptului, ca in cazul art. 6 parag. cd pentru a analiza dacd acuzafiil a avut pentru pregbtirea timpul necesar apdr[rii trebuie avute in vedere urmdtoarele criterii: complexitatea in fapt gi in drept a cauzei, importanfa activitetii pentru care timpql este neCesai (spre exemplu, studierea antecedentelor penale), importanfa fazei procesului pentru care trebuie pregdtitd apdrarea, schimbarea avocalilor ce asiguri apdrarea, gradul in care se poate considera cd apdrarea cunoagte deja obiectul cauzei, volurnul
I din Convenlia europeand.l in literatura de specialita?ea) s-a apreciat
o d
aonr,-
49de
-dd.d: -l*$,gf In cauza.X gi
pagini. In qqhiqrb, in cauza Ogalan contra Turciei6) s-a apreciat cI dreptul stipulhi de art3parag. 3 lit. b) a fost incdlcat, in cor il6 in care avocafii apdrlrii au beneficiat regdti apdrarea intr-un dosar cu (7.-9Q0 d9 p-qgini.)
CoriiiSiaEuropeane a statuat cd incunogtinlarea cu17 zlle inaintea procesului este suficientdfald de circumstanfele cauzei pentru pregetirea ap[ririi. in Mattick contra Germaniei8), Curtea European[ a considerat cd intervalul "uutu dintre doui termene este necesar si fie privit ca timp pentru pregatirea apdrdrii, astfel cd o perioadd de aproape o lund (28 iunie 1999- 2l iulie 1999) a fost suficientd pentru examinarea opiniei unui expert 9i a actelor din dosar ce nu fuseserd anterior analizate.
r)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 12 martie 2003, in cauza_-Ogalan contra Turciei, parag. 167-169; Comisia Europeand, deciziadin l5 mai 1996, in cauza Mortens"en coiitii Daiiemarcei; Comisia Europeani, decizia din 6 decembrie 1991, in cauza Hayward contra Suediei. 2) A se vedea D.J. Harris, M. O'Boyle, C. Warbrick, op. cit., p.253. r) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.219. a) A se vedea: J.-F. Renucci, Trait6 de Droit Europ6en des droits de I'homme, op. cit., p. 465-466; S. Trechsel, Human Rights in qiminal proceedings, op. cit., p.221; D.J. Harris, M. O'Boyle, C. Warbrick, op. cit., p.253. s) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 2l septembrie 1993, in cauza Kremzow contra Austriei, parag. 48.
6)
7)
A
A
A
din 12 martie 2003, in cauza Ogalan contra Turciei,

din 12 octombrie 1978, in
cauza
parag. 177.
se vedea Comisia Europeand, decizia
se vedea
qi
contra
Austriei.
8)
CEDO, decizia din 3l martie 2005, in cauza Mattick contra Germaniei.
708
Dreptul la apdrare
3t7
a constatat c5
in cauza Padin Gestoso contra Spaniei, Curtea Europeane
reclamantul
abeneficiatdetimpulnecesarpentrua-$ipregiti apdrarea,incondiliileincareprocedura in fala primei instanle s-a prelungit pe perioada mai multor anir). in carza X contra Austriei2l Comisia Europeand a apreciat c[ nu se poate re{ine incdlcarea dispozi,tiilor art. 6 parag.3 lit. b) din Convenlia europeand, in conditiile in
care reclamantul a revocat contractul de asistenl5judiciard cu avocaful ales, care avea
cunogtinfl de obiectul cavzei, cu cdteva zile inaintea termenului stabilit de instanfd, fiind clar ci scopul acestuia a fbst acela de a-i obliga pejudecdtori sd-i acorde unnou
teqnen. Proceddnd astfel, reclamantul gi-a asumat riscul ca instanla sI refuze am6narea cauzei gi, prin urrnare, el este responsabil de situatria pentru care fomruleaz6,pldngerea. Mai mult, Comisia Europeantr a constatat cd avocatul numit de instanll din oficiu in dimineala zilei in care a avut loc aedinfa a avut posibilitatea de a consulta dosarul, nu a solicitat amdnarea cauzei 9i nici nu s-a pldns cd timpul avut la dispozilie pentru preg6tirea apdrlrii a fost insuficient. Procedurile speciale ce presupun solufionarea cu celeritate a unei cauze nu sunt in sine incompatibile cu dispoziliile art. 6 parag.3 lit. b)r). Totugi, desfE;urarea urmbririi penale pe o perioadd de doud ore (1730-1930) gi judecarea urmatd de condamnarea reclamantului in aceeagi zi, in jurul orelor 23,00 a fbst considerat[ incompatibili cu respectarea dreptului de a dispune de timpul necesar pregdtirii apilrdrii prin propria persoan[, existAnd dubii serioase cd, fald de modalitatea de desftgurare a procesului, acesta a awt posibilitatea sd cunoasc[ in mod adecvat acuza{iile gi probele administrate impotriva sa gi s6 igi preglteasci o strategie viabila de apdrarea). 317. illtesnirile necesare aplririi. Dreptul acuzatului de a beneficia de inlesnirile necesare presupune posibilitatea acestuia de a-gi organiza ap5larea r'ntr-un mod adec-
vat gi frrd nici,o restricfie, in sco]TrT'susiinerii principalelor argurnente in apdraie in

fa{a instan{ei. Acesta presupune dreptul persoanei private de libertate de a comunica oral sau scris cu avocafil in'perioacla uimbririipenale gi ulteriorin vederea pregdtirii
apdrdrii5r.
Curtea Europeand a analizat dreptul de a beneficia de inlesnirile necesare pregdtirii apiririi, in special prin raportare la principiul egalitdfii armelor in materia accesului
r)
2)
se vedea CEDO, decizia
din 8 decembrie 1998, in cauza Padin Gestoso contra
Spaniei.
A se vedea Comisia Europeand, decizia din I I octombrie 1979, in cauza X contra Austriei,
p. 170. Tot astfel, Curtea Europeand a apreciat cd leclamantul nu poate invoca incdlcarea
prevederilor art. 6 parag. 3 lit. b) raportat la imposibilitatea redactdrii unui memoriu in condiliile in care renunfase voluntar la asistenlajuridicd oferitE de un avocat, fapt ce atrage obliga{ia acestuia de a depune personal diligente in cadrul procesului penal (CEDO, hotdrdrea din 22 iunie 1993,
in cauza Melin contra Franfei, parag, 25).

3)A se vedea CEDO, hotirdrea din 2l decembrie 2006, in cauza Borisova contra Bulgariei, parag.40. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din l5 noiembrie2007, in cauza Galstyan contra Armeniei,
parag. 86-87.
5)
se vedea
D.J. Harris, M. O'Boyle, C. ll/arbrick, op. cit., p. 255.
709
317
la dosar. Nofiunea de ,,egalitate a armelor", ca parte a dreptului la un proces echitabil, implic[ dreptul fiecdrei p64i de a lua cunogtinfi de toate piesele dosarului sau de observafiile, de rapoartele prezentate judecdtorului gi de a le discuta in fala acestuia in vederea influen{drii deciziei instanfei, intr-o procedur[ contradictorie care si nu o plaseze pe vreuna dintre pdrli intr-o situalie dezavantajoasd, in scopul pdstr[rii justului echilibru intre pdrtir). Aceasta presupune ca procurorul sd aducd in fafa instanfei toate probele administrate in dosarut dc-um6-rue-peh-a1b in favoarea-sau Iinpotriva
acuzatului2).
in cauta Forum Maritime contra Romdniei3) s-a considerat cd a fost incdlcat pri1qgqiul egalitSlii armelor garantat de art. 6 parag. I qi implicit dreptul garantat de art. 6 ptarag.3 lit. b) datoritd inechitdlii procedurii desfbgurate in fafa organelor de urmirire penald romdne, prin care partea civild sau avocatul acesteia (ce era finut de secretul profesional) nu au alut acces la dosarul cauzei pentru a studia probele aduse de c6tre invinuit/inculpat in apdrare gi nici la cele administrate de citre procuror. in cauru Kamasinski contra Austriei, Curtea Europeanl a constatat cd nu a fost incdlcat dreptul garantat de art. 6 parag.3lit. b) din Convenfia europeanl, intrucdt degi acuzatul nu a avut acces la dosarul aflat in fala instanfei, avocatul siu a avut accesul garantat, inclusiv posibilitatea de a face fotocopii. Totugi, Curtea Europeand a apreciat cd restricliile impuse avocatului unui acuzat de a avea acces la dosarul instanlei nu sunt incompatibile cu dreptul la apirare garantat de art. 6, insi procedura desfbguratd ulterior trebuie sd conhabalanseze limiterile dreptului la apdrare cu garan[ii adecvatea). in Carrza Ogalan contra Turcieis), Curtea Europeand a apreciat c6 existd o incdlcare a dreptului prevdzut de art. 6 parag.3lit. b) in condifiile in care reclamantul nu a avut acces la dosarul de urmdrire penala pTnd in apropierea momentului dezbaterilor din fafa instanlei. De asemenea, restrdngerea duratei intdlnirilor acuzatului cu avocalii sdi aTost consiilerat[ a fi unul dintre factorii care au fhcut ca pregdtirea apdrdrii si-fie
dificil6.
A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 20 februarie 1996, in cauza Lobo Machado contra Portugaliei, parag. 3l; CEDO, hotdrdrea din 25 iunie 1997,in cauzaYan Orshoven contra Belgiei, parag. 38; CEDO, hotdrArea din 27 octombrie 1993, in cauza Dombo Beheer contra Olandei, parag. 33. 2)A se vedea: CEDO, hotirArea din l6 februarie 2000, in cauza Rowe gi David contra Marii Britanii, parcg. 60; CEDO, hothrdrea din l6 februarie 2000, in cauza Fitt contra Marii Britanii, parag.44. r) A se vedea CEDO, hot6rdrea din 4 octombrie 2007,in cauza Forum Maritime S.A, contra Romdniei, parag. 129-138. a) A se vedea: CEDO, hot6rarea din l6 februarie 2000, in catza Rowe gi David contra Marii Britanii, parag.6l-62; CEDO, hotdrdrea din l6 februarie 2000, in cauza Fitt contra Marii Britanii, parag.45-46; CEDO, hot6rArea din 24 iunie 2003, in cauza Dowsett contra Marii Britanii, parag. 42; CEDO, hotdrArea din 2l septembrie 1993, in cauza Kremzow contra Austriei, parag. 53. 5) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 12 martie 2003, in cauza Ogalan contra Turciei, parag. 152-157, t60.
710
r)
Dreptul la apirare
318
Respingerea solicitdrii de 4_efectua o expertizd nu a fost socotitb incompatibild cu prevederile art. 6 parag. 3 lit. b), in conditiile in care instanlele au apreciat cd o asemenea expertizit nu este concludentd in cauz6r). Tot astfel, schimbarea inca{rdrlijuridice a faptei de care este acuzatd o persoand nu aduce atingere dreptului garantat de art. 6 parag.3 lit. b), atdta timp cdt acuzatului sau avocatului s6u li se acordd timpul gi inlesnirile necesare pentru pregdtirea apdrdrii2).
tt]ryj_.jiprin intermediul unui avocat ales sau din oficiu

318. Dreptul de a se apdra singur. 3ii9. Dreptul de unui avocat ales sau din ofciu.
in materia dreptului de a se apira

afi
apdrat
prin inlermediul
Articolul 6 parag.9 liLc)-din Convenlia europeand garanteazd acuzatului trei drepturi juxt"apuFin aceeagi dispozifie legal63), in scopul de a asigura acestuia o
apdrare efectivd in cadrul procesului penal: dreptul de a se apdra el insugi; drepfulde a fi asistat de un apdrltor ales gi, dacd nu dispune de mijloacele necesare pentru a pldti un apdrdtor, sd aibd dreptul de a fi asistat in mod gratuit de un avocat din oficiu. Prin unnare, un acuzat care nu doregte sd se apere singur poate recurge la serviciile unui avocat ales. Dacd acesta nu dispune de mijloacele necesare pentru a pl6ti un avocat ales, Convenfia europeand ii recunoagte dreptul la asistenld juridicl gratuitd din partea unui avocat din oficiu, atunci cdnd intereselejustifiei o cera). 318. Dreptul de a se aptrra singur. Articolul 6 din Convenfia europeand garanteazl, in integralitatea sa, dreptul persoanei de a fi prezentd efectiv in cadrul procesului penal, ce include nu numai dreptul de a fi prezentd, ci gi dreptul de a fi ascultatd gi de a urmiri desfEgurarea proceduriis).
in exercitarea dreptului la apdrare prin propria persoan[ acuzatul trebuie si beneficieze de timpul gi inlesnirile necesare pregdtirii apardrii, de drephrl de a avea acces la dosar, de a i se comunica acte, in consecinfd de toate prerogativele unui avocat6).
r)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 7 iulie 1989, in cauza Bricmont contra Belgiei, parag.90. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din l7 iulie 2001, in cauza Sadak contra Turcier, parag.57-59. 3)A se vedea P. van Dijk, M. Viering, Right to a fair and public hearing,in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p. 637. a)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 25 aprilie 1983, in cauza Pakelli contra Germaniei, parag. 3l; CEDO, hotdr6rea din l3 mai 1980, in cauza Artico contra Italiei, parag. 33. 5)A se vedea: CEDO, hot6rArea din 23 februarie l994,inca:uza Stanford contra Mariii Britanii, parag.26; CEDO, hotdrdrea din 27 mai 2004,in calzaYavuz contra Austriei, parag. 45-52. 6)A se vedea-I. -C. Soyer, Article 6,in L.-E. Pettiti, E. Decaux, P.-H. Imbert, La Convention europdenne des droits de I'homme, Commentaire article par article, op. cit., p. 286.
7lr
318
Ins6, este necesar ca acuzatul sd dea dovadi de diligenla necesarb sustinerii propriei in situalia in care aceastl apdrare risci sd devind iluzorie, avdnd in vedere lipsa de experien{d juridicd sau caracterul extrem de tehnic al problemelor dezbdtute, cade in sarcina judecdtorului obligalia de a dispune numirea unui avocat2). Chiar gi in aceasti situalie, acuzatul are dreptul de a se ap6ra singur, iar in acest scop instanfele trebuie sd fac[ demersurile procedurale pentru a asigura prezenfa acestuia in
cauzett.
ve
ac
Pe
,Ci
de o parte, de a-gi forma o irnpresie nem parte, de a asculta declarafiile pe care acesta intentioneazl sd le facd. Tot astfel, este oferiti pe aceastd cale acuzatului posibilitatea de a controla caracterul echitabil al
proceduriia).
in
aceast6 privinfd
prin Recomandarea Comitetului de Minigtri al Consiliului
Europei (75) I I din 2l marti e 1975 s-a ardtat c5: l. nimeni nu ar trebui sI fie jude-cat dacd in prealabil nu a fost citat in timp util, astfel incdt sd poatb fi prezent gi s6'gi
pregdteascd apdrarea, cu excepfia sinraliei in care rezultd cd se sustrage de
lajudeciti; 2. citalia trebuie sd precizeze consecinfele unei eventuale absenle a acuzatului de la
judecatd; 3. dacd instanla constatdcdacuzatul, care a lipsit lajudecatd, a fost legal citat, poate dispune aducerea sa cu mandat, daci apreciazdcdprezenlapersonald a acestuia este indispensabild sau daci are motive sd creadd ci acuzatul a fost impiedicat sd se prezinte la proces; 4. acuzatul nu trebuie s[ fie judecat in lipsd, dacd este posibil sau oportun transferul procedurilor cu privire la acesta intr-un alt stat sau formularea unei cereri de extrldare; 5. in cazul in care acuzatul estejudecat in lipsd, probele trebuie sd fie administrate in procedura de drept comun, iar apdrdtorul acestuia sd poatd participa la proces; 6. hotirArea pronunfati in lipsa acuzatului trebuie sd fie comunicati acestuia potrivit regulilor privind citarea, iar termenul de apel nu trebuie sd inceap[ s[ curgd dec6t din momentul de la care persoana condamnati a luat cunogtinli in mod efectiv de hotlrArea cornunicatd, cu excepfia situaliei in care aceasta s-a sustras de lajudecatd; 7. persoanajudecatd in lipsd trebuie s[ aibd posibilitatea de a ataca hotirdrea prin toate cdile de atac care i-ar fi fost deschise in cazul in care ar fi fost prezentd lajudecatd; 8. persoanajudecatd in lipsd care nu a fost legal citatii trebuie sd aib6 deschisd o cale de atac prin care sd solicite anularea hotdrArii; 9. persoanajudecatb in lipsd, dar care a fost legal citatd, are dreptul de a fi rejudecatd, dacd dovedegte cb absen{a sa gi faptul cd nu a putut si informeze instanfa despre aceasta au fost determinate de motive independente
de voinja sa.
l) A se vedea CEDO, hotdrirea din 22 iunie 1993, in cauza Melin contra Franlei,parag.25. 2)A se vedea..L -C. Soyer, Article 6,in L.-E. PeUili, E. Decaux, P.-H. Imbert,La Convention europdenne des droits de I'homme, Commentaire article par article, op. cit.,p.275. 3) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 2l septembrie 1993, in cauza Kremzow contra Austriei, parag.67-69. a) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.253.
712
Dreptul la apirare
318
Curtea Europeand a menJionat c6, degi nu se stipuleazd in mod expres, obiectul gi scopul art. 6 din Convenjia europeani relev[ cd o persoanl acuzatd de sdvdrgirea unei infracfiuni are dreptul de a lua parte la procesul penal in fafa instanfei, drepturile garantate de art. 6 parag. 3 lit. c), d) gi e) fiind dificil de exercitat in absenga sar), Prezentarea la proces a unui aal,zat are o importantd deosebiti atdt din punctul de vedere al dreptului acestuia de a fi audiat, cdt gi al necesitilii de a verifica exactitatea afirmafiilor sale gi de a le confrunta cu declarafiile p64ii vdtdmate, cdt 9i cu cele ale
martorilor2).
Degi procedurile desfbgurate in absenfa acuzatului nu sunt in sine incompatibile cu art. 6 din Convenfia europeand, persoanei ce a fostjudecatd in lipsd trebuie sd-i fie garantat dreptul de a obline ulterior ca o instanfd sd statueze din nou, dupd ce a audiat-o, asupra temeiniciei acuzaliei in fapt gi in drept, dacdreztiltd ci aceasta nu a renunlat, in mod neechivoc, la dreptul sdu de a fi prezentii in instan{d gi de a se apdra sau dacd nu se sustrage judecdlii3r. inainte de a se constata cd reclamantul a renunfat implicit la un drept important garantat de art. 6 din Convenfia europeand, este nevoie sd rezulte cd acesta putea in mod rezonabil si prevadd consecintele comportamentului slua). Astfel, Curtea Europeani recunoagte un drept la redeschiderea procedurilor numai in cazurile in care juclechta in lipsi nu'este consecinla renunlirii voluntare din partea acuzatului la dreptul de a fi prezent in instanfi pentru a-gi face apdrdrile. Renunfarea la dreptul de a participa la judecatii trebuie stabiliti neechivoc Ai este necesar si fie insolitd de minimul de garanfii propo(ionale cu importanfa ei5). Sarcinaprobei acestei renun{[ri nu incumbd acuzatului, care nu trebuie sd dovedeascd cd nu a incercat sd se sustrag[ procedurilor sau cd absen{a sa a fost determinatl de cauze de forf[ major66), ci instanfei, care trebuie sd stabileascd dacE acuzatul a avut un motiv intemeiat sd lipseascd sau dacd rezulti din actele dosarului cd acesta a lipsit din motive dincolo de voinfa
sa7).
l)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 12 februarie 1985, in cauza Collozza contra Italiei, parag.27; CEDO, hotiir6rea din l0 noiembie2004,in cauza Sejdovic contra Italiei, parag.29. 2) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 23 noiembrie 1993, in cauza Poitrimol contra Franfei,
parag. 35.
A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 25 martie 2008, in cauza Gaga contra Romaniei, parag.50; CEDO, hotdrdrea din 28 februarie 2008, in cauza Demebukov contra Bulgariei, parag. 45; CEDO, hot6rirea din l2 februarie 1985, in cauzaCollozza contra Italiei, parag. 29; CEDO, hotdrArea din 23 noiembrie 1993, in cauza Poitrimol contra Franfei, parug.3l; CEDO, hotdrdrea din l4 iunie 2001, in cauza Medenica contra Elvefiei, parag. 55. a)A se vedea CEDO, decizia din 9 septembrie 2003, in cauza Jones contra Marii Britanii. s) A se vedea: CEDO, hotlrdrea din 28 februarie 2008, in cauza Demebukov contra Bulgariei, parag.47; CEDO, hot6rdrea din 23 noiembrie 1993, in cauza Poitrimol contra Franfei, parag. 31. 6) A se vedea CEDO, hotirdrea din 12 februarie 1985, in cauza Collozza contra Italiei, parag. 30. 7) A se vedea: CEDO, hotirirea din 28 februarie 2008, in cauza Demebukov contra Bulgariei, parag.49; CEDO, hotdrArea din l4 iunie 2001, in cauza Medenica contra Elve{iei, parug.57; CEDO, hotdrdrea din l0 noiembrie 2004, incauza Sejdovic contra ltaliei, parag. 88.
{7
3)
713
318
ln cauza F.C.B. contra Italiei'), Curtea Europeand a considerat cd reclamantul, care era detinut in Olanda in cadrul altor proceduri desfdgurate impotriva sa 9i care a informat instanfa italiand despre aceastd imposibilitate de prezentare prin intermediul avocatului sdu, nu poate fi considerat cd a renunfat la dreptul de a complrea in persoand in vederea exercitdrii apdrdrii. in cauza Sejdovic contra Italiei2), Curtea Europeand a apreciat cd absen{a reclamantului de la domiciliu imediat dup[ sdvirgirea infracJiunii gi plecarea sa in Germania nu pot fi interpretate ca o renuntare in mod neechivoc la dreptul de a fi prezent in instanfd gi de a-gi face singur apdrarea, cu atdt mai mult cu cdt autoriti{ile italiene nu au procedat la citarea acestuia potrivit dreptului intem.
Tot astfel, excepfiile ridicate de reclamant in fafa unei instanle inferioare sau refuzul sdu de a vorbi limba in care se desfbgoard procedura nu pot fi interpretate ca o renunlare la dreptul de a fi prezent in instanfd3).
in schimb, in cauza Demebukov contra Bulgarieia), Curtea Europeand a considerat c6 prin judecata in lipsd gi refuzul de a redeschide procesul penal nu sunt incdlcate dispoziliile art.6parag.3 lit. c) coroborat cu art. 6 parag. I din Convenfia europeand,
in condiliile in
care reclamantul gi-a schimbat locuin{a, imediat dupd prezentarea materialului de urmdrire penald in prezenfa avocatului sdu care il asistase pe parcursul urmdririi penale, incdlcdnd astfel obligalia de a nu pdrdsi localitatea ce ii fusese impusl de procuror. La nivelul U.E. nu existi inci o viziune unitard in aceastd materie, deciziile-cadru de punere in aplicare a principiului recunoagterii reciproce a hotirdrilorjudecStoregti definitive neaborddnd in mod sistematic problematica hotdrArilorjudecdtoregti pronunlate in absentias). Pentru acest motiv, pregedinlia slovenb a U.E. a supus dezbaterii statelor membre Proiectul deciziei-cadru privind executarea hotdrdrilorjudecdtoregti in absentia, prin r)A
2)
se vedea
CEDO, hotdrdrea din 28 august 1991, in cauza F.C.B. contra Italiei, parag. 35. se vedea CEDO, hotlrdrea din l0 noiembie2004,incauza Sejdovic contra Italiei,
parag.34-41. 3)A se vedea CEDO, hot6r6rea din 25 noiembrie 1997, in cauza Zana contra Turciei, parag.66-73. a) A se vedea: CEDO, hotErdrea din 28 februarie 2008, in cauza Demebukov contra Bulgariei,
parag, 53-59.
t) Spre exemplu: Decizia-cadru 2005l2l4lJAI din 24 februarie 2005 privind aplicarea
principiului recunoagterii reciproce
a sancliunilorfinanciare, precum gi decizia-cadru 200617831 JAI din 6 octombrie 2006 privind aplicarea principiului recunoagterii reciproce pentru hotdrdrile de confiscare permit autoritilii de executare si refuze executarea unor astfel de hotirdrijudecdtoregti. Decizia-cadru 2002/584/J{lprivind mandatul european de arestare gi procedurile de predare intre statele membre permite autoriElii de executare s6 solicite autoritetii de condamnare sd ii ofere persoanei, care face obiectul mandafului uropean de arestare, garantii coirsiderate adecvate cd va avea posibilitatea de a solicita rejudecarea cauzei in staful membru de condamnare Ei de a fi prezentd la proces. Caracterul adecvat al unei astfel de garanlii este o chestiune care se decide de cdtre autoritatea de executare gi, de aceea, este dificil de gtiut exact cdnd poate fi refuzata
executarea.
7t4
Dreptul la aplrare
318
care se intenlioneazd definirea motivelor de refuz in cadrul instrumentelor de punere in aplicare a principiului recunoagterii reciproce. Astfel, statele membre U.E. urmeazd sd defineasc[ conceptul de hotdrAre judecdtoreascd pronunfatd in absentia sau normele privind dreptul la rejudecare, cu aplicabilitate numai in ceea ce privegte definirea motivelor de refuz, in scopul de a facilita cooperarea judiciard in materie penald gi, in special, de a imbuniti{i recunoagterea reciprocd a hotlrdrilorjudecdtoregti intre statele membre U.E. Spre exemplu, in art. 2 din Propunerea de decizie-cadru, se arat6 cd prin ,,decizie pronun{atd in absentia" se inlelege decizia prin care a fost aplicatd o pedeapsd cu inchisoarea sau o mdsurE privativd de libertate, in situalia in care persoana in cauzd nu a fost prezent6 in timpul procedurilor care au dus la pronuntarea deciziei respective. Astfel, in materia mandatului european de arestare, Propunerea de decizie-cadru aratd cd. autoritatea judiciard de executare poate refuza, de asemenea, executarea mandatului european de arestare emis in scopul executdrii unei pedepse cu inchisoarea sau a unei mdsuri privative de libertate, in cazul in care hotdr6rea judecdtoreasc6 a fost pronunfatd in absenlia, cu excepfia cazurilor in care mandatul european de arestare
prectzeazd cd persoana:
in timp util gi in conformitate cu legislafia na{ionald a statului de condamnare, in

legdturd cu data gi locul prevdzute pentru audierea care a dus la decizia pronunfat6 irx absentia gi informatd cu privire Ia faptul c6 poate fi pronunlatd o astfel de decizie in cazul in care persoanain cauzd nu se prezint[ la proces; - dupi ce i s-a comunicat hotirdrea judecdtoreascl 9i dupd ce a fost informatii in mod expres cu privire la dreptul de rejudecare gi de afiprezentd la respectivul proces: i) a indicat in mod explicit cA nu contestd decizia pronunfatd in absentia; sau ll) nu a solicitat o rejudecare in termenul aplicabil, care era de cel pufin [...] zile; sau - nu i s-a inmdnat personal decizia pronunlatd in absentia, dar: y' se va inmdna cel tdrziu in cea de-a cincea zi dupd predare gi va fi informatd in mod expres cu privire la dreptul de a solicita rejudecarea gi de a fi prezentd la respectivul proces; gi iy' va avea cel pu{in 1...] zlle pentru a solicita o rejudecare. b) Dreptul de a fi audiat in cdile de atac. Curtea Europeand a apreciat cd in cazul in care o instanld de control judiciar este competentd sd analizeze atit situatia de fapt, cdt gi chestiunile de drept gi sI studieze in ansamblu problema vinovdfiei, ea nu poate, din motive ce {in de echitatea procedurii, sd trangeze asupra chestiunilor respective fbri o apreciere nemijlocite a declaraliilor persoanei care sus{ine cd nu a comis actul considerat infractiuner). Astfel, in situafia in care obiectul apelului vizeazd, situalia de fapt ce trebuie stabilitd in cauzd, instan{a de apel trebuie sd depund diligenfe pentru a asigura prezenla acuzatului in vederea audierii (de pildd, in cazul in care acesta contestd situafia de fapt
a fost citatd personal sau ingtiin(atd, prin intermediul unui reprezentant autorizat,
A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 26 mai 1988, in cauza Ekbatani contra Suediei, parag. 32; CEDO, hotdrdrea din l4 februarie 2008, in cauza Sidorova (Adukevich) contra Rusiei, parag. 23; CEDO, hotdrdrea din 6 iulie 2004,in cauza Dondarini contra San Marino, parag.27.
r)
7ls
319
refinut[ de prima instan{d). Statul are, agadar, obligafia de a-l cita pe acuzat pentru ca acesta sb doinparb in fafa instanfei de apel).
in legdturd cu echitatea procedurii in fafa instanfei dercurs (care nu se pronunld decAt pe probleme de drept), prevederile art. 6 parag..l din Convenlia europeand nu
impun dreptul la o audiere publicb sau prezenfa acuzatului in persoand2)"
Cu toate acestea, in cauzele Constantinescu contra RomAniei sau Iligescu gi Chiforec contra Romdniei3), Curtea Europeand a apreciat cA sunt incdlcate prevederile art.' 6 parag. I in cond$ile condamn5r-iiuniii aCizat fEid ca acesta sd fi avut posibilitatea sd administreze probe 9i si se apere. in aceste cavze, tribunalul care aveaplenitudine de-competen{d asupra faptelor gi asupra dreptului, putdnd analiza orice aspect alcaluzei,a dispus condamnarea reclamanlilor care fuseserb achitafi in primd instan!6, respectiv a menliniittr'otEf6rea tle condamnare dispusl de prima instantd, fdrd a proceda la audiera acestora (incondifiile in care nu fuseserd audia{i nici de cdtre prima instanld) 9i firi a li se permite sd aduc6 probe in apirare, sd igi confrunte argumentele cu cele ale pdrfii vdtdmate, si administreze probe gi sd interogheze eventuali martori. Curtea Europeand a mai relinut c[ dreptul acuzatului de a avea ultimul cuvdnt are o importanld semnificativd, dar acest drept nu poate fi confundat cu dreptul de a fi audiat
in timpul dezbaterilor de cStre o instanfd. Dezvoltdnd jurisprudenla din cauzele anterior menfionate, Curtea European[
dispus condamnarea statului romAn in cauza Mircea contra RomAnieia), apreciind cd inalta Curte de CasaJie gi Justilie a incdlcat prevederile art. 6 parag. I din Conven{ia europeani in condiliile in care a admis recursul parchetului, a casat sentinfa p_rfugei instanle 9i decizia din apel prin care se dispusese achitarea reclamantei gi a condarnnat-o pe reclamantd, frrd caaceasta sI fi fost audiati. Curtea Europeand a apreciat cd instaiila supremi, dupd ce a casat cele doud hotdrdri, avea competenli deplind de a se pronun{a atdt asupra situaliei de fapt, cdt gi asupra dreptului, putdnd analiza in ansambiu vinovd{ia sau nevinovdfia reclamatei. Fa!6 de aceastii competen![, Curtea Europeand a apreciat cd era necesard prezenla reclamantei. 319. Dreptul de a fi
apirat prin intermediul unui avocat
ales sau din oficiu.
a) Domeniu de aplicare. Curtea Europeani aardtat cd garan{iile prevdzute de art. 6 parag. 3 lit. c) din Convenlia europeand referitoare la dreptul de a fi asistat de un avocat
ales sau din oficiu nu se limiteazdlafazajudecd{ii, ci acest drept trebuie garantat
A se vedea: CEDO, hotirdrea din 14 februarie 2008, in cauza Sidorova (Adukevich) conffa Rusiei, parag.27-30; CEDO, hotdr6rea din 7 iunie 2007,in cauza Gufu contra Republicii
Moldova, parag.52. 2)A se vedea CEDO, hotirirea din 15 iulie 2003, in cauza Sigurthor Arnarrson contra
Islandei, parag. 30.
r)
A se vedea: CEDO, hot6rdrea din 27 iunie 2000, in cauza Constantinescu contra Rorn6niei, I decembrie 2005, in cauza Iligescu gi Chiforec contra Romdniei, parag. 38-42. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 martie 2007, in cauza Mircea contra Romdniei, patag.49-56"
r)
parag.57-59; CEDO, hotdrdrea din
716
Dreptul la apdrare
319
de-a lungul intregii proceduri, inclusiv in faza iniliali a anchetei penaler). Scopul acestei garanlii este de a asigura egalitatea armelor in cadrul procesului penal, gi astfel, plasarea acuzatului intr-o pozitie in care s5-gi poatd prezenta cauza de asemenea naturi incdt sd nu fie dezavantajat fatd de acuzare2\. in mai multe hotbrdri de condamnare pronunfate impotriva Marii Britanii, Curtea Europeand a apreciat cd i tului de a lua legltura cu un avocat in primele 24 de ore, respectiv 48 d are, perioadd in care acuzatul a fost interogat de cdtre polilie (chiar da la cunogtinli dreptul de a pdstra t6cerea), nu sa*risfaceexigntele art. 6 parag.3 lit. c) din Conven{ia european63). p /,.1,.! 4;,, ,q, t, Tot astfel, s-a constatat o incdlcare a acestui articol incauzaOgalan contra Turcieia), in care acuzatului i-a fost interzis sb ia contact cu avocafii sdi in prima sdpt6mAnd dupd arestarea sa, perioadd in care a fost audiat gi a dat unele declaralii de recunoagtere a acuzafiilor. Totugi, in cazul in care organele de polilie au fost in imposibilitatea de a lua legltura cu avocatul acuzatului inainte de audierea acestuia, s-a apreciat cd nu poate fi relinutd o inc[lcare a prevederilor art. 6 parag.3 lit. c)5). Deopotrivd, acest drept este garantat gi in cursul judecSlii in fala instanfelor de
control judiciat'r.
Dreptul de a fi apdrat efectiv de un avocat reprezintd unul dintre elementele fundarnentale ale dreptutuila un proces echitabil, ce nu poate fi pierdut de c6tre acuzat prin simplul fapt al absen{ei sale de la desfbgurarea procedurilorT). Vor fi insi incilcate dispoziliile art. 6 parag.3 lit. c) din Convenfia europeanb in condiliile in care nici reclamantul gi nici apdr[torul sdu nu au fost citali legal pentru a participa la gedin{a de judecatd, la care a fost insd prezent procurorul care a formulat concluzii orales).
A se vedea: CEDO, hot6rdrea din 28 noiembrie 199 I , in cauza S. contra Elvefiei, parag. 48; CEDO, hot6r6rea din 28 octombrie 1994,in cauza Murray contra Marii Britanii, parag. 62-63; CEDO, hotdrdrea 6 iunie 2000, in cauza Magee contra Marii Britanii , parag. 4l . 2) A se vedea.B . Emmerson, A. Ashworth, A. Mocdonald,Human Rights and Criminal Justice, op. cit., p.477. r) A se vedea: CEDO, hotiirdrea din 6 iunie 2000, in cauza Averill contra Marii Britanii, parag. 6l; CEDO, hotirArea din 28 octombrie l994,incauzalr,{tifra}pontra Marii Britanii,parug.64 qi urm.; CEDO, hotdrdrea 6 iunie 2000, in cauza Magee ci]Fa Marii Britanii, parag. 41. a) A se vedea CEDO, hot6rdrea din 12 martie 2003, in cauzaOgalan contra Turciei, parag.146. 5)A se vedea CEDO, hot6rdrea din 16 octombrie 2001, incauza Breannan contra Marii Britanii, parag. 44-48. 6) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 2 martie 1987, in cauza Monnell 9i Morris contra Marii Britanii, parag. 58; CEDO, hotirirea din 26 iulie 2002,in cauza Meftah contra Fran{ei, parag.4l-42.
7)A se vedea CEDO, hotirdrea din 20 martie 2001, in cauza Goedhart contra Belgiei, parag.26. 8) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 22 iunie 2006, in cauza Metelitsa contra Rusiei,
parag. 30-35.
r)
717
319
in schimb, a fost consideratdrezonabil[ desemnarea unui avocat din oficiu dacd la momentul rejudecdrii apelului avocatul inculpatului a lipsit, fdrd a putea oferi o explicafie acceptabild nici cu privire la neprezentarea sa in fala instanlei gi nici cu
privire la motivul pentru care nu igi asigurase substituirea (aga cum era obligat de lege) sau dacd cu ocazia judecdrii in recurs instan{a supremd i;a acordat inculpatului doui termene in vederea angajdrii unui aplrdtor, iar, in urma acestor amdndri, inculpatul nu
s-a prezentat cu un avocat alesl).
'
b) Asistenld
prin avocat ales. Convenfia europeand garanteazdin art. 6 parag. 3 lit,
c) dreptul acuzatului de a beneficia de asistenldjuridicd din partea unui apdrdtor ales. Acest drept nu poate conduce la garantarea asistenlei juridice din partea unui numdr nelimitat de avocali. Astfel, Comisia Europeand a apreciat cd prin limitarea la trei a numdrului avocalilor acuzatului autoritdfile germane nu au incdlcat in cauzd drepturile
acestuia laapdrare2\. Curtea European[ a apreciat cd statele pot sd stipuleze cd dreptul la asisten{d de cdtre un apiritor ales poate fi limitat la un anumit ordin profesional, astfel cf, respingerea cererii acuzatului de a fi reprezentat de cdtre rudele sale nu constituie o incdlcare a art.
6 parag.3 lit.
c)3r.
Limitarea exercitirii dreptului la asistenfd numai la avoca{i gi interzicerea altor asocialii paralele barourilor a fost analizatd de Curtea European6 intr-o cauzd contra
statului romAn. Astfel, in cauza Pota contra Rom6nieia), Curtea Europeand s-a pronunlat cu privire la dizolvarea asocialiei ,,Bonis Potra", in statutul cdreia figura gi posibilitatea de ,,creare de barouri", ceea ce aducea atingere dispoziliilor Legii nr. 5l/1995 care interzice crearea de barouri gi exercitarea profesiei de avocat in afara U.N.B.R., gi ai cdrei membri au efectuat acte concrete in acest sens, crednd un barou, gi au exercitat prerogative care erau de competenla exclusivd a U.N.B.R. Astfel, Cu{ea Furopeand a apreciat cd degi dizolvarea asocialiei ,,Bonis Potra" reprezintd o ingerinfd in dreptul garantat de art. I I din Convenfia europeand, nu se poate refine in spela incdlcarea Conven{iei europene, intruc6t ingerinta era prevdzutd de lege, urmlrea un scop legitim (apirarea ordinii publice gi protejarea drepturilor gi libertdlilor altor persoane, mai ales a celor care fac apel la avocali pentru a-gi apdra interesele) gi era necesard intr-o societate democraticd gi propo(ionald cu scopul urm6rit. Spre deosebire de situalia in care aplrarea acuzatului este exercitatd de un avocat din oficiu, statul nu poate rdspunde pentru culpa avocafului ales in exercitarea profesiei. Astfel, in cauza Balliu contra Albaniei, ac,,natul gi-a ales un avocat care sd il asiste in cursul procedurilor. Degi avocatul ales nu gi-a exercitat atribu{iile (lipsind de la
') A se vedea CEDO, hotdrArea din 6 decembrie 2007, in cauza Bragadireanu contra Romdniei, parag. I 10. 2) A se vedea Comisia Europeand, decizia din 8 iulie 1978, in cauza Ensslin, Baader, Raspe contra Germaniei, parag. l9 al secliunii ,,in drept". r) A se vedea: CEDO, hotirArea din 20 ianuarie 2005, in cauza Mayzit contra Rusiei, parag.69-71; CEDO, hotlrdrea din 13 iulie 2006, in cauza Popov contra Rusiei, parag. 169-174. a) A se vedea CEDO, decizia din 12 octombrie 2004, in cauza Bota contra RomAniei, parag. l-3 al secliunii,,in drept".
718
Dreptul la ap[rare
319
termenele de judecatd), acuzatul a refuzat sd-gi exercite singur apdrarea sau s6-i fie desemnat un avocat din oficiu in acest se.rs. in aceste imprejurdri, judecarea cauzei in parag.3lit. c)'). nu a fost c,ouqideratl eptul la asistenld idicd apdrdtor ales gi acd nu are
o gratuitd.'Potrivit mijloacele
interesele justifiei
Astfel, pe de o financiare aacuza
ie-sqfa-cgp-stv-al-u-4{99
launap[rdtordinofi
acuzatulera invinuit de sdvdrgirea unei infracliuni de irafic de droguri nu era de naturd s[ conducd la concluzia c[ acesta are mijloace de a-gi angaja un apdritor ales3). Pe de altd parte, lipsa mijloacelor materiale nu este in sine suficientd pentru a fi acordatd asistenJajuridicd gratuitd, Convenlia european[ fbcAnd referire 9i la faptul cd asistenfa trebuie sd fie acordatd atunci cdnd intereselejustifiei o cer. Curtea Europeand a ardtat cd existd in fiecare caz o cerinfd indispensabild intereselor justifiei. Aceasta constS in cerinfa unei proceduri echitabile in fa{a instanfelor, care impune, printre altele, obligalia de a oferi acuzatului o gansd reald de a se apdra pe parcursul intregului
procesa).
Pentru aprecierea intereselor justi{iei, Curtea Europeand s-a raportat la gravitatea
infracliunii, severitatea pedepsei5), complexitatea

care erau judecatiT).
cauzei6), faptul cd acuzalii erau cetd-
leni striini, ce nu cunogteau dispozifiile procedurale ale sistemului juridic din statul in Acuzatul nu are dreptul de a alege avocatul care va fi numit din oficiu pentru a-i reprezenta drepturile. Curtea Europeand aardtat cd dreptul la asistenldjuridicd nu este un drept absolut. CAnd dispun numirea unui avocat, instanlele trebuie sd aibd intr-o anumitd mdsurd in vedere dorinlele acuzatului, dar poate sd treacd peste acestea cdnd sunt suficiente temeiuri pentru a considera cd aceastd mdsurd este necesard pentru interesul justifieis).
I)
din 16 iunie 2005, in cauza Balliu contra Albaniei,
parag. 34-38.
2)A
r)A
a)
se vedea
CEDO, hotdrirea din l8 februarie 2001, in cauza R.D. contra Poloniei, parag.46. se vedea CEDO, hotdrdrea din 25 aprilie 1983, in cauza Pakelli contra Germaniei, se vedea CEDO, hotdrdrea
parag.32.
din 18 februarie 2001, in cauza R.D. contra Poloniei,
parag.49.
5) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 24 mai 1991, in cauza Quaranta contra Elvefiei, parag. 33. 6)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 18 februarie 2001, in cauza R.D. contra Poloniei,
parag.48. 7) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 9 iunie 1998, in cauza Twalib contra Greciei, parag.52-53. 8) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din l 4 ianuari e 2003, in catza Lagerblom contra Suediei, parag. 50-54; CEDO, hotdrdrea din 25 septembrie 1992, in carza Croisant contra Germaniei, parag.29.
719
319
Este necesar ca dreptul la aplrare al inculpatului s[ aibd un caracter concret gi efectiv. in jurTipruAenfa Curtii Europene a fost larg dezbdtutd incblcarea dreptului garantat de art. 6 parag. 3 lit. c) din Conven{ia europeand, datoritd modului in care avocatul din oficiu gi-a exercitat mandatul. Curtea Europeand a apreciat cd statul nu poate fi responsabil de orice gregeald ftcutd de un avocat din oficiu. Rezultd din principiul independenfei formei de organizare a profesiei cd modalitatea de exercitare a apdrdrii este in mod esenfial o chestiune care privegte pe acuzat gi pe avocatul sdu, ales sau numit din oficiu. Autoritdlile nafionale competente sunt obligate sd intervind gi sd dispund inlocuirea avocahiliiiiliiibfiuiu;'in vederea respectdrii dreptului garantat de art. 6 parag.3 lit. c), numai in cazul in eare lipsa unei apdrdri efective din partea avocatului din oficiu este manifesta sau daCE imposibilitatea acestuia de a-gi indeplini sarcinile este adusi la cunogtin{a autoritdfilof in orice alt modt). Astfel, in catza Daud contra Portugaliei2), instan{a europeand a apreciat cd reclamantul nu a beneficiat de o apirare concretd gi efectiv[ in condi{iile in care primul avocat desemnat din oficiu nu fbcuse niciun demers in vederea pregdtirii apirdrii inainte de a se imbolndvi, iar cel de-al doilea avocat din oficiu, ce fusese numit numai cu trei zile inaintea datei dezbaterii cauzei, nu a avut timpul necesar sd studieze carrza, sd-gi viziteze clientul la locul de definere gi astfel sd igi pregdteascl apdrarea, fa{i de complexitate a cauzei. Tot astfel, in cauza Cyekalla contra Portugaliei, Curtea de la Strasbourg a constatat incdlcarea art. 6 parag.3 lit. c) ca urrnare a respingerii ca inadmisibil[ a cdii de atac formulate de cdhe acuzat impotriva hotdrdrii de condamnare, ca efect al nerespectbrii de cdtre avocatul din oficiu care a declarat-o a cerinfelor procedurale imperative care impuneau indicarea temeiurilor de drept. in cauza Sannino contra-iiaiief3) s-a constatat incdlcarea art. 6 parag.3 lit. c), in condiliile in care, dupd denunlarea de citre avocatul ales a contractului de asistenfl juridic[, reclamantul a fost asistat la fiecare termen de un alt avocat din oficiu gi nimic nu permite a se crede cd acegtia din urma au avut cuno$tintd despre dosar. Cu toate acestea, avoca(ii din oficiu nu au solicitat amdnarea dezbaterilbiperitru a se familiariza cu dosarul gi nici audierea martorilor chemati in favoarea apdrdrii care fuseserd anterior
incuviin-fati. - --...----4.
de a comunica cu avocatul sdu
d) Exercitarea dreptului la apdrare. Curtea Europ eand a ardtatcd dreptul acuzatului ftrd a putea fi asculta{i de un ter! este o parte a dreptului
la un proces echitabil garantat intr-o societate democraticd de art. 6 parag. 3 lit. c) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 2l aprilie 1998, in cauza Daud contra Marii Britanii, pang. 38-42; cEDo, hotdrdrea din l3 mai 1980, in cauza Artico contra Italiei, parag. 33-36; cEDo, hot6rdrea din l0 octombrie 2002, in cauza cyekalla cofuaPortugaliei, parag. 60; cEDo, hotdrdrea din 19 decembrie 1989, in cauza Kamasinski contra Austriei,parag.63-70. 2)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 21 aprilie 1998, in cauza Daud contra Portugaliei,
parag.39. r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 27 aprilie 2006,
parag. 50-53.
r)
in cauza Sannino contra Italiei,
'720
Dreprul la apdrare
319
din Convenlia europeanb. Asistenfa pe care o asigurd un avocat gi-ar pierde mult din
caracterul sdu efectiv, dac[ apdr[torul nu ar putea comunica cu clienful sdu gi nu ar putea
primi instrucliuni confidenfiale din partea acestuia ca urmare a acestei supravegheri. Totugi, limitarea legdturii dintre avocat gi acuzat poate fi dispusd dacd exist6 temeiuri justificate. Importanfd prezintd, in acest ultim caz, faptul dacd aceste restricfii l-au
privat pe acuzat de un proces echitabil, prin raportare la ansamblul procedurii'). Astfel, in cauza Ogalan contra Turciei?) s-a apreciat cdfald de complexitatea cauzei, restrdngerea dreptului acuzatului, detinut pe o micd insuld in Marea Marmara, de a lua contact cu avocafii doar doud ore pe sdptdrndnd, nu a fost de naturd s[ satisfacb exigenfele art. 6 parag. 3 lit. c). Corespondenta cu avocatul, atdt in timpul procedurii 9i chiar dupd ce hotbrdrea de condamnare a r6mas definitivd, se bucurd de un statut privilegiat in temeiul art. 8 din Convenfia europeand, in scopul protej[rii confidenfialitd]ii informafiilor transmise, cdt gi al asigurdrii respectdrii dreptului garantat de art. 6 parag. 3 lit. b) 9i c). AuloritdJile pot deschide corespondenla dintre avocat gi persoana privati de libertate dacd au motive plauzibile de a crede c[ aceasta are un confinut ilicit, ce nu poate fi relevat prin ale mijloace3). Instanla europeand a constatat cI ingerinfa in dreptul la corespondenfi nu este necesard intr-o societate democraticd sau propo(ionald cu scopul urmdrit in urmdtoarele cantri: relinerea corespondentei adresatd de avocat clientului sdu in care il sfttnia sd uzeze de dreptul de a nu da nicio declaralie, intrucdt aceasti atitudine procesuald ar fi mai avantajoasia); respingerea cererii de a coresponda cu un avocat in vederea promovdrii unei acfiuni civile pentru obfnerea recunoagterii drepturilor stipulate de art. 6 din Convenlia europeanSs). in cauzaLanz contraAustriei6) Curtea Europeand a ardtatcd supravegherea de cdtre autorit6fi a contactelor dintre acuzat gi avocatul sdu constituie o ingerinfd importantd in dreptul la apdrare, ce nu poate fi justificati decdt pentru motive de o importanld deosebit6T). Astfel, in condiliile in care arestarea preventivd a reclamantului a fost intemeiati pe riscul de a face intelegeri frauduloase in vederea deturndrii cursului
se vedea: CEDO, hotdrdrea din 27 noiembrie 2007, in cauza Zagaia contra ltaliei, l99l , in cauza S. contra Elve{iei, parag. 48; CEDO, hotdrirea din 16 octombrie 2001, in cauza Brennan contra Marii Britanii, parag. 58, 146.
parag. 30; CEDO, hotiirdrea din 28 noiembrie
2)
r)
parag.
r)A se vedea CEDO, hotirdrea din 25 martie l992,in cauza Cqm.pboll contra Marii Britanii, parag.44-48. a) A se vedea CEDO, hotirdrea din 20 iunie 1998, in cauza Schonenberger gi Durmaz contra Elvefiei, parag. 27 -30. r)A se vedea CEDO, hotErdrea din 2l februarie l975,in cauza Golder contra Marii Britanii,
parag. 45. ianuarie 2002,in cauzaLanz contra Austriei, parag. 52. februarie lggT,incatuaKempers contra Austriei, in care incllcarea confidenfialitiifii intre acuzat (membru al unei bande criminale) gi avocatul sdu a avut ca scop prinderea celorlalli membri ai grupdrii infrac{ionale.
6)
154.
se vedea CEDO, hotdrdrea din 12 martie 2003,
in cauza Ogalan contra Turciei,
.\\
7)AsevedeainacestsensComisiaEuropeand,deciziadin27
3l
721
320
justifiei, restricfionarea contactului cu avocatul sdu nu poate fi dispusd pe aceleagi

temeiuri. Tot agtfel, constituie o incdlcare a prevederilor art. 6 parag.3lit. c) din Convenlia
europeand acordarea posibilitalii reclamantului de a lua contact cu apdrdtorii sdi numai
Perioade scurte de timPr). I i ' in cauza Zagaria contra Italiei2), Curtea Europeand a ardtat cd degi participarea la dezbateri a reclamantului, aflat in penitenciar, prin intermediul videoconferinfei, nu este in sine incompatibild cu exigenlele Convenliei europene, atdta timp cdt aceastd mdsurd este prevdzutd de lege gi urm[regte un scop legitim (apdrarea ordinii publice, prevenirea sdvArgirii unor infracliuni, protecfia viefii, libertdlii gi securit5fii martorilor gi a victimelor infracfiunii, celeritatea procedurii). Cu toate acestea, Curtea Europeand a considerat cd ascultarea convorbirii purtate intre reclamantul aflat la locul de de{inere gi avocatul siu, aflat in sala de judecata, a adus atingere exercitdrii efective a dreptului la apdrare al acuzatului, fiind astfel incllcate dispoziliile art.6parag.3 lit. c) coroborate cu art.6 parag. I din Convenfia europeand. Absenfa avocatului ales de la dezbateri pe motiv de boal6 gi examinarea cauzei in absenfa acestuia in baza concluziilor scrise nu a condus, in jurisprudenla Curlii Europene, la constatarea incdlcdrii drepturilor prevdzute de art. 6 parag. 3 lit. c), in condiliile in care avocatul, care cuno$tea cd va urma dezbaterea cauzei, nu a frcut nimic pentru a-gi asigura substituirea pentru ziua dezbaterii, iar procedura in ansamblul ei a fost apreciat ca echitabilS3).
in prezen{a personalului militar de securitate al locului de definere gi numai pentru
$3.
Apirarea in procesul penal roman
3.1. Exercitarea dreptului la apirare de citre invinuit sau inculpat prin propria persoantr
320. Noliuni. 321. Apdrarea prin propria persoand in cursul urmdririi penale. 322. Apdrarea prin propria persoand in cursul judecdyii.
320. Nofiuni. Potrivit arL 6 alin. (l) li (2) C.proc.pen., dreptul la apdrare este garantat invinuitului sau inculpatului in tot cursul procesului penal, organele de urm[rire penal[ sau instanfa avdnd obliga]ia sd asigure pdrfilor deplina exercitare a drepturilor procesuale. in cazul in care existd probe de vinovdlie administrate de organele de urmdrire penald, invinuitul sau inculpatul au dreptul de a proba lipsa lor
de temeinicie.
r)
se vedea CEDO, hotdrarea
Marii
Camere
din
12 mai 2005,
in
cauza Ogalan contra
Turciei, parag. l3l-137. 2) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 27 noiembrle 2007,
in in
cauza Zagana contra Italiei, cauza Tripodi contra ltaliei,
pang.29-36.
A se vedea CEDO, hotdrArea din parag. 28 gi urm.

722
3)
22 februarie
1994,
Dreptul la
apdrare
320
Curtea Constitufionald a considerat cd aceste dispozilii legale satisfac exigen{ele constitulionale arltdndt) c6: ,,(...) garantarea dreptului la apdrare nu se poate asigura in afara procesului penal, inainte de inceperea urmhririi penale, cdnd fbptuitorul nu are calitatea procesual[ de invinuit sau de inculpat, astfel cum se susfine de cdtre autorii excepfiei, care confundd inceperea procesului penal cu efectuarea unor acte premergdtoare acestuia. Efectuarea de cdtre organele de urmdrire penald a unor acte premergdtoare, anterior inceperii urmdririi penale, in vederea str6ngerii datelor necesare declangdrii procesului, nu reprezint[ momentul inceperii procesului penal gi se efectueazd tocmai pentru a se constata dacd sunt sau nu temeiuri pentru inceperea procesului penal. Potrivit prevederilor constitulionale interpretate gi aplicate in concordan{d cu Pactul intemafional invocat (Pactul intemalional cu privire la drepturile civile gi politice n.n.), dreptul la ap[rare nu poate fi, garantat, in afara unei acuzalii, a unei invinuiri 9i, respectiv, a unui proces inceput 9i aflat in curs de desfbgurare. Chiar dacd, in conformitate cu prevederile art.224 C.proc.pen., procesul-verbal prin care se constati efectuarea unor acte premergdtoare poate constitui mijloc de probd, dreptul la apdrare al invinuitului nu poate fi considerat ca fiind incdlcat, pentru cd acesta are posibilitatea de a-l combate cu alt mijloc de prob5." Avem rezerve fafd de o asemenea concluzie, intrucdt garanliile prevdzute de art. 6 parag.3 lit. c) din Convenlia europeani cu privire la dreptul de a fi asistat de un avocat ales sau din oficiu trebuie asigurate de-a lungul intregii proceduri, incepdnd cu momentul formuldrii unei acuzalii penale impotriva fbptuitorului, in scopul asigurarii principiului egalitdf ii armelor. Or, audierea detaliatd la sediul organelor de urmdrire penal[ a fbptuitorului (inclus in cercul de suspecfi) cu privire la slv6rgirea uneia sau a mai multor infracliuni (ce sunt indicate de organele de urmdrire penald), pentru care organele judiciare efectuaserd acte premergdtoare in vederea constatdrii lipsei impedimentelor la exercitarea acfiunii penale prevdzute de art. 10 C.proc.pen., poate fi consideratl ,,acuzalie in materie penald", chiar dacd persoana audiatd fusese chematd sd dea declarafii in calitate de martor. Informarea cu privire la faptele pentru care au fost efectuate acte premergdtoare gi referitor la care persoana suspectatd este chematl sb dea o declara{ie, echivaleazd din punctul de vedere al art. 6 parag. I din Convenlia europeand cu o ,,notificare oficiald a unei acuzafii in materie udiatd se pgqte q$-teptq.in orice moment sd fie inceputd urmdrirea Agadar, chiar dacd nu sunt incidente dispoziliile art. 17l C.proc.pen. cu privire la asistenla juridicd obligatorie, organele judiciare sunt obligate sd respecte dreptul la apdrare (precum gi dreptul de a pdstra t5cerea sau dreptul la interpret) al persoanei suspectate de s[vArgirea unei infracfiuni, in conformitate cu jurispruden{a Curlii Europene in materia art. 6.
penal6",
l) A se vedea Plenul 30 noiembrie 1999).
Cu(ii Constitutionale, Decizia nr.
14111999
(M. Of. nr. 585 din

723
321
321. Apirarea prin propria persoani in cursul urmiririi penale. Organele de urmdrire penali au obligafia s[-l incunogtinfeze pe invinuit sau pe inculpat, tle indatb 9i mai inainte de a-l audia, despre fapta pentru care este cercetat, incadrareajuridicd a acesteia gi s[-i asigure acestuia posibilitatea pregdtirii gi exercitdrii apdrdrii. Audierea invinuitului sau inculpatului oferi acestuia posibilitatea de a-gi exercita dreptul la apdrare prin propria persoandr). Efectuarea unor acte de urmdrire penald, ca perchezi{ia, cercetarea la fafa locului, reconstituirea, trebuie sd se realizeze in prezenla invinuitului sau inculpatului in vederea respectdrii dreptului la apdrare prin propria persoand. Finalizarea urm[ririi penale dd dreptul invinuitului sau inculpatului de a lua cunogtinfd de intreg materialul de urmdrire penall administrat incavzd, ca manifestare particularl a principiului egalitdlii armelor in cadrul procesului penal. Potrivit art. 250 alin. (1) lit. b) C.proc.pen., dacd inculpatul nu poate s[ citeascd, organul de cercetare penali trebuie sd-i citeasci materialul. Legiuitorul nu instituie insl $i obligativitatea prezenlei unui apdr6tor la prezentarea materialului de urmirire penald, ca garan{ie suplimentard celor prevdzute de art. l7l C.proc.pen.2) Prezentarea materialului de urmdrirFpenala- ofera invinuitului sau inculpatului inlesnirile necesare pregetirii apdrdrii. Astfel, dupd ce invinuitul sau inculpatul a luat cunogtin![ de materialul de urmdrire penal6, poate formula noi cereri de probaliune sau poate da declaralii suplimentare in vederea lSmuririi unor fapte sau imprejurdri din cauzl.
r) in aceastd privin{[ Tr. Pop ardta: ,,auto-apdrarea este dreptul elementar al individului de a se disculpa de vinovdfia ce i se imput6, de a-9i spune cuvAntul, de a ardta adevdrul fafi de imputarea ce i se face; este in firea omului, este reaclia fireascd a sentimentului omenesc de a respinge acuzarea, de a inldtura pericolul sau prejudiciul ce ar rezulta din aceasta; este un principiu de umanitate, de echitate gi de civilizalie" (Tr. Pop,Drept procesual penal. Partea generalE, vol. II, op. cit., p. 402). 2) in acest sens Curtea Constitufionald a relevat cd: ,,(...) nici din art.24 din Constitulie gi nici din alte prevederi ale Legii fundamentale nu rezultd obligativitatea asistenfei juridice a inculpatului. Potrivit art. 24 din Constitulie, in tot cursul procesului pdrtile au dreptul sd fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. in aplicarea aft.24 din Legea fundamental5, prin art. I 7 I C.proc.pen. s-au prevdzut expres dreptul invinuitului sau inculpatului de a fi asistat de apdritor in tot cursul urmdririi penale gi aljudecdfii, precum Ei obligafia organelorjudiciare de a-i aduce la cunogtinfd acest drept. Ca o garanfie suplimentard a efectivitefii dreptului la apdrare in cauzele penale, legiuitorul a instituit prin art. 17l alin. (2) C.proc.pen., obligativitatea asistentei juridice in anumite cazuri, in funcfie de situalia deosebitd in care s-ar afla invinuitul ori inculpatul - minor, militar tn termen, internat intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical educativ, arestat chiar in altii cauzd - sau cdnd instanfa apreciazd cd, acesta nu gi-ar putea face singur apErarea. Este insd dreptul legiuitorului, pi nu o indatorire impusd de Constitufie, de a institui cazurile de asistenf5 juridici obligatorie fie in cursul urmdririi penale, fie in faza de judecatd a procesului penal." (a se vedea Plenul Curfii Constitulionale, Decizia w.95/2005, publicatd in M. Of. nr.2l3 din l4 martie 2005).
724
Dreptul la apirare
322
parte, ptezentarea materialului de urmArire penald oferi inculpatului posibilitatea de a avea timpul necesar pAnd la momentul sesizdrii instanlei de a-gi preg[ti strategia de apdrare in funcfie de tot materialul probator administrat in cauzd. incilcarea dispoziliilor legale privitoare la prezentarea materialului de urmdrire penald nu atrage sancliunea nulitelii absolute, nefigurdnd printre cazurile strict gi limitativ prevdzute de art. 197 alin. (2) C.proc.pen., ci sancJiunea nulit[1ii relative prevdz:rrtd de art. l9'7 alin. (l) qi (4) C.proc.pen., dacd in acest fel a fost adusi o vdtdmare intereselor legitime ale invinuitului sau inculpatului, ce nu poate fi inldturatd altfel decdt prin anularea actului de trimitere in judecatd.
Pe de
alti
322, Apilrarea prin propria persoan[ in cursul judeci{ii. Instanla are obligafia de a dispune citarea inculpatului in vederea prezentdrii la proces, in scopul asigurdrii respect[rii dreptului Ia apdrare. in cazul in care inculpatul este privat de libertate, prezenla acestuia la judecatd 9i citarea la fiecare termen sunt obligatorii. Potrivit art. 294 alin. (2) C.proc.pen., inculpatul are dreptul sd ia cunogtinfd de dosar in tot cursul judecifii, beneficiind de inlesnirile necesare pregdtirii aplrlriir). De asemenea, in cursul cercetdrii judec[toregti, in exercitarea dreptului la apdrare, acesta are dreptul de a solicita administrarea de noi probe in apdrare, de a formula cereri (restituirea, amdnarea, comunicarea notelor privind desfbgurarea gedinfei) sau excep{ii (nulitatea aclului de sesizare, excepfia de necompetenld materiald sau teritorial[, exceplia de neconstitulionalitate). Audierea invinuitului sau inculpatului oferd acestuia posibilitatea de a-gi exercita
dreptul la ap[rare prin propria persoand. in faza dezbateriloP, inculpatul are cuvdntul, in scopul comentdrii probelor in acvzate, a pre2eriiarii argumentelor pentru care se impune re{inerea unor probe in apdrare, a dezbaterii incadririijuridice sau a individualizdrii pedepsei. Dupd incheierea dezbaterilor, inculpatul are ultimul cuvdnt (moment procesual distinct), ceii ddposibilitateade a-gi prezentaapdrareafrrdafi intrerupt saufbrdai sepune intrebdri. inalta Curte de Casafie gi Justilie aardtat3) cd: ,,Ultimul cuvdnt al inculpatului prilejuiegte deci acestuia posibilitatea de a-gi expune atitudinea fafd de faptele ce i se imput[, fa!6 de procesul care s-a desfbgurat gi de modul cum priveqte tragerea sa la rdspundere penal[. Pentru instanld, ultimul cuvAnt al inculpalului poate evidenfia aspecte semnificative privind atitudinea acestuia, mdsura in care procesul penal a avut asupra lui un efect educativ. in ceea ce privegte aspectul procesual, potrivit art. 197 alin. (l) C.proc.pen., incllcdrile dispoziliilor legale care reglementeazd desfbgurarea procesului penal atrag nulitatea actului numai atunci cdnd s-a adus o vitdmare care nu poate fi inldturatd decAt prin anularea acelui act, iar, conform alin. (4) al aceluiaqi articol, instanla ia in considerare din oficiu, incdlc[rile in orice stare aprocesului, dacd
r) Pentru o analizd detaliatd, a se vedea Gh. Maleu\, Valorificarea regulilor comune privind judecata in jurisprudenla penal6, in Drephrl nr.12/1999, p. 90-108. 2) Pentru o analizd detaliatd, a se vedea Gh. Mateul, Confinutul gi finalitatea dezbaterilor judiciare penale in fala primei instanfe, in Dreplul nr. I l/1998, p. 102-l10. 3) A se vedea I.C.C.J., secfia penal6, decizia nr. 1801/2005, disponibild pe site-ul www.scj.ro"
725
322
anularea actului este necesard pentru aflarea adev6rului gi justa solufionare a cauzei. in raport cu dispoziliile legale menfionate, se constatd cd prin incdlcarea prevederilor art. 377 C.proc.pen., unul dintre aspectele esenliale ale dreptului la apdrare, neacordarea ultimului cuvdnt al inculpatului, poate afecta aflarea adevirului gi solufionarea corectd a cauze|, ca atare, incdlcarea prevederilor art.377 poate fi luat[ in considerare gi din oficiu, in orice stare a procesului, in condiliile art. 197 alin. (4) C.proc.pen." Judecarea cauzeipe parcursul mai multor termene oferd, de asemenea, posibilitatea
inculpalilor de
a avea timpul necesar pregdtirii ap[r6rii. Dupd pronunfarea hotirArii, inculpatul nemulfumit de solu{ie poate exercita cdile
ordinare de atac. in decursul judecdrii cdilor ordinare de atac (indiferent dacd sunt sau nu declarate
de inculpat), inculpatul beneficiazd de posibilitatea exercitdrii dreptului la apdrare prin propria persoani putdnd formula cereri, invoca excepfii, solicita noi probe in apdrare, dezbate toate motivele de apel sau recurs formulate in apdrare sau pe cele redactate de procuror. Apreciem cd in cazul in care procurorul de gedinlI de la instanla de control judiciar extinde oral motivele de apel sau de recurs declarate de parchet in defavoarea inculpatului, instanla trebuie sd garanteze inculpatului dreptul de a avea timpul gi inlesnirile necesare pregStirii apdrdrii (de exemplu, prin comunicarea incheierii de gedin{d in care sunt infr}igate detaliat in fapt sau in drept noile motive sau prin impunerea de cdtre instan![ a obligafiei ca, in termen scurt, procurorul sd depund in scris motivarea in fapt gi in drept a noilor motive). Tot in vederea asigurdrii dreptului la apdrare prin propria persoand, potrivit art. 37Q_alin. (1') C.proc.pen., respectiv 385'a alin. (lr) C,proc.pen., cu ocazia judecdrii apelului/recur-ului, instanla este obligatd si procedeze la ascultarea inculpatului
prezent,atunci c6nd acesta nu a fost ascultat la instanfele de fond, precum gi atunci c6nd instanlele de fond nu au pronunlat impotriva inculpatului o hotlrdre de condamnare. Reglementarea obligafiei audierii inculpatului in cdile de atac reprezintd o incercare de aliniere a legislafiei romAne la dispozifiile obligatorii ale Cu(ii Europene ca urnare a condamndrii pronuntate in cauzele Constantinescu contra Romdniei, respectiv Iligescu 9i Chiforec contra Romdnieir). in esenld, respectarea standardelor europene impune ca ori de cdte ori inculpatul se afl6 in fala instanfei de apel, ce are posibilitatea sd analizeze cauzain fapt gi in drept, ascultarea acestuia este obligatorie, oricare ar fi solu{ia pronuntatA in prima instan!6 sau de imprejurarea cd a mai fost sau nu audiat anterior in cursul judecdlii in primd
instanl5zl.
r) A se vedea CEDO, hotdrArea din 27 iunie 2000, in cauza Constantinescu contra Rom6niei, parag.57-59; CEDO, hotdrdrea din I decembrie 2005, in cauza Iligescu gi Chiforec contra Romdniei, parag,3842. 2)in acest sens inalta Curte de Casafiei gi Justilie aardtatcd: trebuie ascultat
,,inculpatul
de
instanta de apel, iar in cazul in care nu este prev6zut6 calea de atac a apelului, de cdtre instanta de recurs, oricare ar fi solutia - de condamnare sau de achitare - a instan(ei de fond gi oricare ar fi motivul de apel sau de recurs invocat. in acest sens sunt concluziile instanlei de la Strasbourg, in hotiirdrea din 25 iulie 2000 din cauza Tierce g.a. impotriva San Marino. in aceste condilii, hot5rdrea '726
Dreptul la
apirare
323
Dreptul invinuitului sau inculpatului de a-gi face apdrarea singur pe parcursul procesului penal este garantat indiferent dac6 asistenlajuridicd este obligatorie sau nu gi independent de existenfa unui apdrdtor ales sau din oficiu in cauzd. in spefele in care, datoritl complexitIlii sau particularitdlilor deosebite, instanfa sau procurorul apreciazd cI invinuitul sau inculpatul nu gi-ar putea pregdti singur apdrarea, este obligatorie numirea unui avocat din oficiu, dacd nu existd un avocat ales in cauzd. Acest caz de asistenf6 judiciard reglementat de art. 1 7 I alin. (2) C.proc.pen. recunoa$te dreptul invinuitului sau inculpatului, fird a acorda importan{i faptului ce are sau nu mijloacele suficiente pentru a pldti asistenfa juridicd a unui apdrdtor ales, dreptul de a beneficia de asistenlajuridicd a unui avocat din oficiu. Tot astfel, chiar dacd nu existd o prevedere expresl in Codul de procedurd penald, procurorul sau instanfa trebuie sd lind seama, in funcfie de particularitilile fiecdrei canze, c[ invinuitul sau inculpatul trebuie sd beneficieze de timpul gi inlesnirile necesare pregdtirii apdrdrii.
3.2. Asistarea
invinuitului
sau
inculpatului de un avocat ales sau desemnat
din oficiu
323. Domeniu de aplicare. 324. Exercitarea dreptului la apdrare prin avocat. 325. Asistenla juridicd obligatorie. 326. Asistenlaiuridicd din ofciu. 327. Apdra' rea prin intermediul unui avocal ales. 328. Exercilarea dreptului la apdrare. 329. Rejudecarea cauzei dupd extrddarea condamnatuluiiudecat in lipsd.
alin.
323. Domeniu de aplicare. Potrivit ?4r6- ahrr. (4)-C4roe.pen; 9i art. 171 (l) C.proc.pen., invinuitul sau inculpatul are dreptul sd fie asistat de apdr6tor in
tot cursul procesului penal, iar organelejudiciare sunt obligate s6-i aducd la cunogtinfi
acest drept.
in cazul in care prezenlainvinuitului sau inculpatului nu este obligatorie sau dacd instanla nt apreciazd ca necesarA prezen+a acestuia, apdrarea este exercitatd gi in lipsd, prin asigurarea reprezentdrii. in aceste situalii, lipsa invinuitului sau inculpatului poate fi determinat[ de motive obiective (lipsa temporarb din localitate sau din !ar6, stabilirea regedin{ei in strdindtate, motive medicale, vdrsta inaintatd etc.) sau de manifestarea expresi sau neechivocd de voinfd a acestuia de a nu participa la desfbgurarea procedurilor (sustragerea de la proceduri, refuzul de a se prezenta la instanld etc.). Degi art. 174 C.proc.pen. face referire numai la reprezentarea invinuitului sau inculpatului in cursul judecd{ii, apreciem cd aceasti dispozilie se completeazd. ctt prevederile art. 3 alin. ( I ) lit. b) din Legea nr. 5 I /l 995 conform cirora avocatul asigurl
instanlei de apel din prezentacauzl,caresebazeaz6 exclusiv pe analizaprobelor administrate de prima instanfE, este nelegald, iar imprejurarea c6 inculpatului i-a fost acordat ultimul cuvdnt nu dispenseazd instanla de apel de obligatia de a-l audia. (...) Degi nulitatea invocatd de inculpatul recurent nu face parte din categoria nulit6lilor absolute strict enumerate de legiuitor in dispozifiile art. 197 alin. (2) C.proc.pen., ci reprezintd o nulitate relativE (..,)" (a se vedea I.C.C.J., secJia penal6, decizia nr.243512007, disponibilE pe site-ul www.scj.ro).
727
324
reprezentare
juridicd atdt in fafa instanlelor judecdtoregti, cdt gi in fala organelor de
urmdrire penald.
Astfel, in faza de urmdrire penal6, cu excepfia actelor a cdror efectuare impune in mod necesar prezenfa invinuitului sau inculpatului (audiere, confruntare), apdritorul
si ii asigure reprezentarea la toate celelalte acte de urmdrire penal6. in vederea garantdrii dreptului la apdrare, at6t organele de urmbrire penal6, c6t gi instanla au obligatia sd incunogtinleze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se lua prima declaratie, despre dreptul de a fi asistat de un ap[rdtor, intocmind in acest sens
acestuia poate
un proces-verbal.
Astfel, potrivit art.'10 alin. (2) C.proc.pen., inainte de a da o declaralie scrisf, sau de a fi audiat, organele de urmdrire penald hebuie sd aducd la cunogtinfa invinuitului sau inculpatului dreptul de a avea un apirbtor. in cazul in care asistenfajuridicd este obligatorie, este necesar ca organele de urm[rire penald sd ia mdsuri pentru desemnarea
unui avocat din oficiu, in cazul in care nu existd un avocat ales in cauz6. Apreciem cd nerespectarea acestor dispozifii atrage excluderea mijlocului de probd nelegal administrat (sancfiunea nulitllii relative sau absolute nefiind incidentd in materia probelor), sancfiune ce intervine numai in cazul in care invinuitul sau inculpatul nu a fost asistat de un apdr[tor cu ocazia acestor audieri. in cazul in care, degi organele judiciare nu gi-au indeplinit aceastd obligafie, invinuitul sau inculpatul a fost asistat de un apdrdtor ales sau din oficiu atdt Ia momentul in care acesta a dat o declarafie scrisd, cAt gi la momentul audierii, apreciem cd garanfia procedural5 a dreptului la apdrare a fost satisfbcutd. Luarea unei mdsuri preventive este condilionati de audierea prealabiltr a invinuitului sau inculpatului in prezenla apdrtrtorului. Este reglementatd, astfel, o garantie a dreptului la apdrare, atdt prin propria persoand, cdt gi prin apdrdtor, a invinuitului sau inculpatului, care inldtur5 astfel posibilitatea lu[rii mdsurii privative de libertate in mod arbitrar gi permite organelor de urmdrire penald si aprecieze in concreto dacd misura este proporlionald cu scopul urmdrit. Dreptul de a fi asistat sau reprezentat de un apdrdtor este garantat invinuitului sau inculpatului atdtin faza de urmdrire penald, cdt gi in faza de judecati in primd instan![
sau
in cdile de atac.
324. Exercitarea dreptului la aptrrare prin avocat. Asistenlajuridici a invinuitului sau inculpatului este asiguratl prin intermediul avocafilor inscrigi in tabloul baroului
din care fac parte, barou component al U.N.B.R.r). In acest sens, Curtea Constitulionald a ardlat2) c5: ,,degi avocatura este o profesie liberald gi independentd, exercitarea sa trebuie sd se desfEgoare intr-un cadru organizat, in conformitate cu reguli prestabilite, a cdror respectare trebuie asigurat2i inclusiv
r) Pentru o analizi detaliatd a principiilor exercitdrii profesiei de avocat, a se vedea C.-L. Popescu, Legalitatea, continuitatea gi unicitatea ordinului profesional al avocalilor din RomAnia, disponibil pe site-ul www.baroul-bucuregti.ro. 2) A se vedea Plenul Cu4ii Constitufionale, Decizia nr. 260/2005 (M. Of. nr. 548 din 28 iunie 2005).
728
Dreptul la apdrare
324
prin aplicarea unor mdsuri coercitive, rafiuni care au impus constituirea unor structuri organizatorice unitare 9i prohibirea constituirii in paralel a altor structuri destinate practicdrii aceleiagi activitifi, fbrd suport legal. O atare solufie legislativd nu poate fi calificatd insd ca venind in contradicfie cu dreptul de asociere." intr-o altl decizie Curtea Constitufionaldaarfitatt) c6: ,,avocatura constituie, in conceplia legiuitorului, un serviciu public, care este organizat gi funcfioneazd pe baza unei legi speciale, iar profesia de avocat poate fi exercitatd de un corp profesional selectat gi functiondnd dup[ reguli stabilite de lege. Aceastd opliune a legiuitorului nu poate fi consideratd ca neconstitufionali, avdnd in vedere cd scopul ei este asigurarea unei asistenfe juridice calificate, iar normele inbaza cdrora funcfioneazb nu contravin principiilor constitulionale, cei care doresc sd practice aceastd profesie fiind datori sd respecte condi{iile legii. (...) Tocmai de aceea, garant6nd dreptul la apdrare, Constitutia prevede in art. 24 alin. (2) cb in timpul procesului pe4ile au dreptul la asistenfa unui avocat, intelegdnd prin aceasta o persoand care are calitatea de avocat, dobdnditd in condiliile prevlzute prin lege. Aceasta este o putemicd garanfie care previne desfbgurarea unor activitlli de asistenldjuridicn de c[tre persoane necalificate gi care scapd controlului profesional al barourilor de avocafi. in aceastd lumind, incriminarea faptelor de exercitare nelegall a profesiunii de avocat prevdzutd in art.25 din Legea nr. 5l/1995 nu este decdt consecinfa logicd a reglementdrii legaie, nefiind prin urmare de naturd sd aducd atingere prevederilor din Legea fundamentald cuprinse in art. 4l alin. (l) privind munca gi protecfia sociald a muncii, respectiv in art. 45 care consacrd libertatea economic6." inalta Curte de Casafie gi Justilie, Secfiile Unite, pronunfAndu-se in recurs in interesul legii a ardta() c6: ,,Asistenfa juridicd acordatd in procesul penal unui inculpat
l)
A se vedea Plenul Curfii Constitufionale, Decizia nr. 20012006 (M. Of. nr.299 din 3 aprilie A se vedea I.C.C.J., Sec{iile Unite, decizia nr. XXVII/2007 (M. Of. nr.772 din l4 noiembrie
2006),
2)
2007).in motivarea acestei solu{ii inalta Curte de Casafie 9i Justiliei a aritat ci:,,Principiul
legalitdfii, reglementat in cuprinsul art.2 alin. I din Codul de procedurd penaltr, impune cerinfa ca procesul penal sd se desftgoare atdt in cursul urm[ririi penale, c6t gi in cursul judecElii, in conformitate cu dispoziliile prevdzute de lege. Ca o consecinfi fireascl a aplicdrii acestui principiu, nerespectarea unei atare cerinfe, concretizati in neindeplinirea ori in indeplinirea vicioasi a unui act procedural sau procesual atrage nulitatea actului respectiv in condifiile stabilite prin art. I 97 din Codul de procedur6 penal6. in acest sens, este de observat c6, in raport cu prevederile art.197 alin. (2) 9i (3) din Codul de procedurd penald, nerespectarea dispoziliilor referitoare la asistarea invinuitului sau inculpatului de citre apbritor, c6nd aceasta este obligatorie, potrivit legii, atrage nulitatea actelor efectuate, f6r5 a putea fi inldturatd in niciun mod.
Atragerea nulitifii actelor procesuale indeplinite cu nerespectarea cerinfelor privind asigurarea
apirdrii invinuitului sau inculpatului pe parcursul procesului penal igi are temeiul in cuprinsul art. 6 din Codul de procedurl penald, prin care se prevede la alin. (l) cd <dreptul la apirare este garantat invinuitului, inculpatului 9i celorlalte pdrti in tot cursul procesului penal>, iar la alin. (5), cd <organelejudiciare au obligalia se ingtiinfeze pe invinuit sau inculpat, inainte de a i se
lua prima declara;ie, despre dreptul de a fi asistat de un apllr6toor, precizAndu-se, in continuare, cd
729
325
sau invinuit de o persoand care nu a dobdndit calitatea de avocat in condi{iile Legii nr. 51/1995, modificati prin Legea nr.25512004, echivaleazd, cu lipsa de aplrare a
acesfuia",
Prin urmare, asistarea sau reprezentarea invinuitului sau inculpatului de o altd

persoand decAt un avocat din cadrul U.N.B.R. atrage nulitatea absolutd a tuturor actelor la care acesta a participat, in cazul in care asistenfa este obligatorie. De asemenea, apreciem cd fafl de natura vdt[mdrii drepturilor procesuale ale acuzatului prin asistarea acestuia de cdtre o alt[ persoand decdt un avocat, in cazurile in care asistenla juridicd nu este obligatorie, aceasta nu poate fi inlSturatd altfel decdt prin anularea actului. Agadar, indiferent de natura nulitefi (absolutd sau relativd) asistenla juridicd acor-
datd in procesul penal unui inculpat sau invinuit de o persoan[ care nu a dobAndit calitatea de avocat in condiliile Legii nr. 5111995 atrage anularea actului efectuat cu participarea acestei persoane. 325. Asistenfa juridictr obligatorie. Pe ldngd dreptul general de a fi asistat de un apdrdtor in tot cursul procesului penal, legiuitorul a mai prevbzut strict 9i limitativ anumite cazuri in care este absolut necesard apdrarea calificatd a invinuitului sau
inculpatului.
<in condiliile gi in cazurile prevdzute de lege, organelejudiciare sunt obligate sd ia m6suri pentru asigurarea asistenteijuridice a invinuitului sau inculpatului, dac6 acesta nu are ap6rdtor ales.>
Corelativ cu dispoziliile din Codul de procedurd penald referitoare la asigurarea dreptului la apdrare pentru invinuit sau inculpat, pe intreg parcursul procesului penal, precum gi la caracterul
absolut al nulit6lii de care sunt lovite actele indeplinite in lipsa aperdtorului atunci cAnd prezenla gi asistenla juridicd ce trebuie acordate de acesta sunt obligatorii, potrivit legii, prin Legea nr. 5 l/1995, astfel cum a fost modificatd 9i completati prin Legea nr.25512004, sunt reglementate condi!iile exercitdrii profesiei de avocat.
in
nr.
5
acest context de ordin normativ este semnihcativ cd
in art.
alin. (2) din Legea
1/1995, modificatd 9i completat6 prin Legea nr. 25512004, s-a prevdzut cd <profesia de avocat se exercit6 numai de avocalii inscrigi in tabloul baroului din care fac parte, barou component al
Uniunii Nalionale a Barourilor din Romdnia, denumitd in continuare U.N.B.R.>, iar prin alin. (3) al aceluiagi articol s-au interzis expres constituirea gi funclionarea de barouri in afara U.N.B.R.,
sub sanctiunea
nulitdfii de drept a acestor acte.
Or, cdta vreme dispoziJiile din actul normativ ardtat, av6nd caracter de lege speciald cu privire la modul de exercitare a profesiei de avocat, confin anumite cerin{e imperative, este de la sine infeles ci nu este posibild indeplinirea unei asemenea profesii in afara cadrului institujionalizat
de acea lege. Aga fiind gi cum, in raport de prevederile art, 2 pct, 3 9i art. 4 din Legea nr .30312004 privind statutuljudecdtorilor gi procurorilor, republicat6, <<judecdtorii gi procurorii sunt obligafi ca, prin intreaga lor activitate, s6 asigure suprematia legii>, se impune ca organele judiciare si ia nu numai mdsurile necesare asigurdrii ap[rdrii invinuitului sau inculpatului in procesul penal, atunci cAnd aceasta este obligatorie, potrivit legii, ci gi si observe cd asistenlajuridicd str fie acordat6 de o persoand care a dobdndit calitatea de avocat in conditiile Legii nr. 5111995, astfel cum a fost modificatd gi completat6 prin Legea nr.25512004, pentru cd, altfel, asisten{a juridicd acordati echivaleazl cu o lipsd de ap6rare."
730
Drephrl la apdrare
32s
In aceastl privinfd Curtea Constitulionald a aritatr) c6: ,,(...) dreptul la apdrare, consfinlitprinart.24 dinConstitulie gi de art. 6 din Conventia pentru apdrarea drepturilor omului gi a libertdfilor fundamentale, se referi la asistenla juridicd facultativd, iar excepfiile de la aceast6 reguld pot fi stabilite in mod exclusiv de c6tre legiuitor, conform prevederilor constitufionale cuprinse in art. 58 alin. (l). De acest drept, persoana
indreptdlitd poate dispune dupd cum crede de cuviinfd. Existd insi situalii in care legea impune asistenla juridicd obligatorie a invinuitului sau inculpatului, cum sunt cele prevdzute in art. l7l alin. (2) gi (3) C.proc.pen. in aceste cazuri,apdrareaare valoarea unei institufii de cert interes social, care funcfioneazd, atdt in favoarea invinuitului sau inculpatului, cdt gi in vederea asiguririi unei bune desfbgurdri a procesului penal, in considerarea unor situalii speciale ce rezultd din insdgi enumerarea cuprinsd in text." Potrivit arl. l7l alin, (2) 9i (3) C.proc.pen., asisten{a juridicd a invinuitului sau inculpatului este obligatorie2): a) dacd este minor. Reglementarea legald prevede cd in cursul urmdririi penale asistenfa juridicd este obligatorie p6ni la data la care invinuitul a devenit major. in schimb, in cursul judec6tii in primd instanld sau in cdile de atac, fald de actuala reglementare a dispoziliilor art. 483 alin. (2) C.proc.pen., considerdm cI asistenta juridicl este obligatorie pe tot parcursuljudecdtii dacd infracliunea a fost sdvdrgit[ de un minor, indiferent daci la momentul sesizirii instantei acesta devenise major3). Apreciem ci de legeferenda asistenfa juridicd a minorului ar trebui sd fie obligatorie pe tot parcursul procesului penal, indiferent dacd in faza de urmdrire penald sau in faza de judecatd a devenit major. Nu existi nicio ra{iune suficientd pentru ca, odatd cu implinirea vdrstei majoratului in cursul urmdririi penale, invinuitul sau inculpatul minor sd nu mai beneficieze de asistenld obligatorie, pentru ca ulterior in faza de judecatd aceasta sd redevind obligatorie. b) dacd este internat intr-un cenlru de reeducare sau tntr-un institut medical educqliv. Indiferent dacd invinuitul sau inculpatul este minor sau a implinit v6rsta de
I 8 ani, privarea de libertate in vederea executdrii sanctiunii penale a interndrii intr-un centru de reeducare sau intr-un institut medical-educativ da dreptul acestuia de a beneficia de asistenfd juridicd obligatorie, in cazul in care impotriva sa a fost inceputl urmdrirea penald pentru o noud infracliune sau dacd la momentul privdrii de libertate se afla in cursul unui proces penal, indiferent de faza de desfbgurare;
c) dacd este relinut sau areslat, chiar in altd cauzd. Privarea de libertate prin
dispunerea mdsurii refinerii, arestdrii preventive sau executarea unei pedepse privative de libertate dd dreptul invinuitului sau inculpatului de a beneficia de asisten![ juridicd
r)A
se vedea Plenul Curfii Constitu{ionale, Decizia nr.33/2000 (M. Of. nr.614 din
29 noiembrie 2000). 2) Pentru o analizd a dreptr,rlui la apdrare, a se vedea: L.D. Stanciu, Respectarea dreptului de apdrare, in R.D.P. nr.411999, p. 68-70; Al. Vasiliu, Dreptul de apdrare, in R.D.P. nr.212000,
p. 107-109; C. Turianu, Limitele obligativitelii asistenlei juridice, in Dreptul nr.712000,

p. l3l-132. 3)in sens contrar, a se vedea: Gr. Theodoru, op. cit., p. 177 (inceea ce privegtejudecata in cdile de atac); L Neagu, Drept procesual penal. Partea generald, op. cit., p.207. 731
325
obligatorie, in cauza in care este privat de libertate sau in altd cauzdaflatd in cursul urmdririi penale sau al judecdfii. Tot astfel, formularea unor cereri relativ la executarea pedepsei de cltre persoana privat[ de libertate, dd dreptul acesteia la asistenf5 juridicl obligatorie;
d) dacd fald de acesta
fost dispusd mdsura de siguranld a interndrii medicale
sau obligarea la lralqment medical chiar in altd cauzd. Supunerea invinuitului sau inculpatului la tratament medical sau privarea de libertate prin internarea sa di dreptul acestuia ca, in cauza in care a fost supus acestor misuri de siguran!5 sau in alti cauzd, sd beneficieze de asistenftr obligatorie; e) dacd organul de utmdrire penald sau instanla apreciazd cd tnvinuitul ori inculpatul nu Si-ar puteaface singur apdrarea. Exercitarea dreptului la apdrare prin propria persoand poate vitbma drepturile persoanei, spre exemplu, in cauzele in care fafl de natura gi particularitdfile dosarului este necesari o pregitire calificatl juridicd sau in cazul in care invinuitul sau inculpatul este cetdfean strlin sau apatrid gi nu cunoagte particularitdlile procedurale ale dreptului romdn. De asemenea, persoanele surdo-mute sau cu dizabiliteli mintale se pot afla in situalia de a nu-gi putea face singure apdrarea. in aceste situalii, degi invinuitul sau inculpatul plstreazd dreptul de a se apira singur, organele de urmdrire penald sau instanfa au obligafia, in vederea asigurdrii dreptului la un proces echitabil, de a dispune numirea unui avocat din oficiu in cazul in
care nu existd un avocat ales
in cauz6;
fl in cursuljudecdlii, asistenlajuridicd este obligatorie Si in cauzele in care legea prevede pentru infracliunea sdvdrSild pedeapsa detenliunii pe viald sau pedeapsa fnchisorii de 5 ani sau mai mare. Potrivit art. 14l I C.pen., ,,prin pedeapsd previzutd de lege se infelege pedeapsa prevdzutd in textul de lege care incrimineazd, fapta sdvdrgitd in forma consurnatd, frrd luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare
a pedepsei"l).
Astfel, gi in situa{ia in care este relinutd existenla unor stdri de agravare (recidiva, forma continuatd, concursul de infrac{iuni, pluralitatea intermediard) sau de atenuare (minoritatea, tentativa) a pedepsei, raportarea trebuie flcutd la pedeapsa prevbzutE de lege pentru infracfiunea fapt consumat2). Raportarea trebuie fbcutd la incadrarea juridicd datd infracfiunii in rechizitoriu. Dacd instanf a,inbaza art.334 C.proc.pen., schimbd incadrarea juridici a faptei intr-o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa de 5 ani sau mai mare, asistenfa juridicd devine obligatorie din momentul dispunerii mdsurii de cdtre instanfi. De asemenea, dacd instanfa dispune, in baza art. 336 C.proc.pen., extinderea procesului penal cu privire la alte fapte pentru care legea prevede pedeapsa de 5 ani
sau mai mare, asistenla
juridicl
este obligatorie.
Potrivit art.l'71alin. (4) C.proc.pen., cdnd asistenfa juridici este obligatorie, dacd invinuitul sau inculpatul nu gi-a ales un apdrhtor, se iau mdsuri pentru desemnarea
l) Potrivit art. 523 C.proc.pen., termenii sau expresiile al cdror infeles este anume explicat in Codul penal au acelagi in[eles gi in legea de proceduri penal6. 2) in sens contrar, a se vedea I. Neagu, Drept procesual penal. Partea generald, op. cit.,
p.2ll.
732
Dreptul la ap6rare
326
unui apdritor din oficiu. Agadar, nu prezintii importanli situalia financiari a acestuia, interesele justifiei in desftgurarea unui proces echitabil impunAnd numirea unui avocat din oficiu. Caracterul obligatoriu al asisten{ei judiciare in cursul judecd}ii presupune ca ap6rarea si fie asigurati pe parcursul intregii faze judecdtoregti, la toate termenele de judecat6. in aceste condilii omisiunea instanfei de a asigura prezen[a avocatului din oficiu la unele termene nu poate fi acoperiti de prezenfa acestuia cu ocazia dezbaterilor in fond, incdlcarea dispoziliei din art. l7l alin. (4) C.proc.pen. constituind o vdtdmare procesuald majord a dreptului la apdrare, ce este sanc{ionatl cu nulitatea absolutdr). Lipsa apdrdtorului ales sau desemnat din oficiu de la dezbateri, in cazul in care asistenJa juridicd este obligatorie, atrage nulitatea absolutii a hotdrdrii, chiar dacd instanla amdnd pronunfarea in vederea depunerii de concluzii scrise. in aceastii situalie, chiar dacl aptrrarea inculpatului este asigurati ,,in scris", garanliile stipulate de art. I 7 1 C.proc.pen. impun - pentru asigurarea caracterului echitabil al procedurii, in special in ceea ce privegte respectarea principiului egalitilii armelor - prezenla acestuia in fala instanfei unde, in condifii de oralitate 9i contradictorialitate, si efectueze o apirare
efectivd. Recent, inalta Curte de Casatie 9i Justilie a ardtat2) cd dispozitiile aft. l7l alin. (3) C.proc.pen. se interpreteazd in sensul c[ asistenla juridicb nu este obligatorie pentru petenli sau intimati, in cauzele ce au ca obiect pldngeri formulate in condiliile art.278l C.proc.pen.
326. Asistenfa juridicl din oficiu. Potrivit art. 68-69 din Legea nr. 5ll1995 9i art. l57alin.(l)dinStatutulprofesieideavocat,acordareaasistenfeijudiciareobligatorii in cazurile prevdzute de lege se face numai ca urnare a unei comunicdri scrise din partea instanfei, a organului de urmdrire sau de cercetare penald adresatd serviciului de asistenf[judiciard organizat, in fiecare localitate, de cdtre consiliul baroului. Invinuitul sau inculpatul nu are dreptul sd-gi aleagd avocatul din oficiu. Cu toate acestea, daci pe parcursul procesului penal avocatul din oficiu, datoritii vdrstei, pregitirii sau experientei profesionale (avdnd in vedere cE solicit[rile de acordare a asistenleijuridice din oficiu sunt repartizate cu precidere avocafilor stagiari gi tinerilor avocafi) nu este in mlsurb de a asigura o apdrare efectivi, fafd de complexitatea sau particularitdlile cauzei, apreciem ci invinuitul sau inculpatul are dreptul de a solicita schimbarea acestuia sau numirea a incd unui avocat pentru apdrarea drepturilor sale. Avocatul este obligat sd acorde asistenfi juridicd in cauzele in care a fost desemnat din oficiu, in acest sens fiind dator sd studieze temeinic cauzele in care a fost desemnat ca apdrdtor, s[ se prezinte la fiecare termen la instan]ele de judecatii sau la organele de urmirire penald, sl manifeste congtiinciozitate gi probitate profesionald, sd pledeze cu demnitate fati dejudec[tori gi de pdrfile din proces, sd depund concluzii scrise sau
r)
se vedea,
in acest sens, C.A. Timigoara, secfia penal6, decizia nr. 348/2005, disponibiln
pe site-ul wwwjust.ro.
2) A se vedea I.C.C.J., Secfiile Unite, decizia nr. LXIY/2007, disponibili pe site-ul www.scj.ro.
733
327
note de gedinld ori de cdte ori natura sau dificultateacauzei cere aceasta ori instanfa de judecata dispune in acest sens.
in cazul in care avocatul din oficiu nu igi respectd indatorirea de a asigura o apdrare concreti gi efectivd invinuitului sau inculpatului, organele de urmlrire penald trebuie sd facd demersuri pentru inlocuirea acestuia in vederea garantirii dreptului la apdrare
potrivit art. 6 parag.3 lit. c) din convenfia europeand gi pentru sesizarea baroului. Delegafia apdrdtorului desemnat din oficiu inceteazd la prezentarea apdrdtorului ales. in situalia in care inculpa{ii arestafi nu invocd faptul cd au aplrdtor ales, iar la dosar nu exist[ vreo delegalie a acestuia, asigurarea dreptului la apdrarea se face in condiliile art. 17l alin. (4) C.proc.pen, prin desemnarea unui apir6tor din oficiu'). 327. Aphrarea prin intermediul unui avocat ales. Potrivit art. 2 alin. (4) din nr. 5111991, orice persoand are dreptul sd-gi aleagd in mod liber avocatul. Astfel, este intemeiatb cererea formulati de inculpat la primul termen de judecatd, de amdnare a cauzei in vederea angajdrii unui avocat. Respingerea cererii, cdnd prezenla apdrdtorului este obligatorie, cu motivarea c5 inculpatul a avut suficient timp pentru angajarea unui avocat, precum gi judecarea ca:uzei cu desemnarea unui apdrdtor din oficiu, echivaleazd cu o judecatd in lipsa apdrdtorului, ce aduce atingere drepturilor garantate de art. 171alin. (1) 9i (2) C.proc.pen'?). Avocatul ales are dreptul de a beneficia de timpul gi inlesnirile necesare pregdtirii apdririi. Referitor la acest aspect, inalta Curte de Casafie 9i Justilie aardtatcd in situalia in care apdrdtorul inculpatului este angajat in ziua judeclfii, cererea de amdnare pentru preg6tirea apirdrii nu poate fi respinsd pentru motilul cd, anterior, judecata mai fusese
Legea
amAnat[ la cererea inculpatului pentru angajarea unui aplrdtor. Refuzul avocatului ales de a pune concluzii in condi(iile menlionate a fost considerat justificat, desemnarea unui apdrdtor din oficiu nesatisfbcdnd cerinlele unei apdrdri efective a inculpatului3). Spre deosebire de situalia avocatului din oficiu, organul de urmdrire penald sau instan{a nu poate dispune inlocuirea avocatului ales al invinuitului sau inculpatului, in cazul in care constat[ cd acesta nu exercitd in mod concret 9i efectiv apdrarea. Totugi, in cazurile in care asistenfa juridicd este obligatorie, dacd apdrdtorul ales in mod nejustificat nu se prezintd la data stabilita pentru efectuarea unui act de urmdrire penalS sau la termenul dejudecatd fixat gi nici nu asigur[ substituirea, pleacd sau refuz6 sd efectueze apdrarea, organuljudiciar ia mdsuri pentru desemnarea unui apdrdtor din oficiu care sd-l inlocuiascd, acord6ndu-i timpul 9i inlesnirile necesare pentru pregdtirea apdrdrii.
in cursuljudecdfii, dupd inceperea dezbaterilor, cdnd asistenlajuridic[ este obligatorie, dacd apiritorul ales lipsegte in mod nejustificat de la termenul de judecatd gi nu
Bucureqti, Culegere
www.scJ.ro.
3)
C.A. d 2)A se vedea I.C.

se vedea
r)A
penald, decizia penald in materie penald, decizia penal6, nr.
nr. 2000, ll22
de Apel
3l
l.
e site-ul
se vedea LC.C.J., seclia penald, decizia penald
nr.
196212003, disponibild pe site-ul
www.scJ.ro.
734
Dreptul la
apdrare
328
asigurl substituirea, instanla dispune desemnarea unui ap[rdtor din oficiu care s6-1 inlocuiascd. in vederea garant[rii posibilitdJii ca apdrdtorul din oficiu si aib[ timpul gi inlesnirile necesare studierii dosarului gi pregltirii apdrdrii, instanla este obligatd sa suspende dezbaterile gi sd acorde un termen de minimum 3 zile pentru desfbgurarea
acestor activitdli.
in cazul in care invinuitul sau inculpatul are angajali mai mul{i apdr[tori alegi, apreciem cd, de lege lata,lipsaunuia dintre acegtia nu este de naturd a duce la amdnarea cauzei decdt in situalia in care, fald de complexitatea deosebitd acauzei gi de modul de structurare al apdrdrii de cdtre apdrdtorii alegi, prezenfa apdr[torului respectiv era absolut necesard, neputdnd fi substituitd prin concluziile celorlalli apdrdtori. in acest sens, inalta Curte de Casalie gi Justilie a precizat cd lipsa unuia dintre avocalii alegi la dezbaterea apelului nu incalc[ dreptul laapdrare al inculpatului, atdta timp c6t acesta a fost asistat de cel de-al doilea ap[rdtor alesr). Atdt avocatul din oficiu, c6t gi avocatul ales nu pot asista sau reprezenta pd(i cu interese contrare in aceeagi cauzd sau in cauze conexe gi nu pot pleda impotriva p64ii care i-a consultat mai inainte in leglturd cu aspectele litigioase concrete ale pricinii. Astfel, instanla supremd a constatat2)nulitatea absolutd a hotdrdrii in cazul in care, degi interesele inculpalilor erau contradictorii, acegtia au fost asistali de acelagi avocat alesr). Instanfa supremi a apreciat cd deplina exercitare a drepturilor procesuale ale inculpa{ilor intr-un atare caz atrdgea obligalia instanjei de a pune in vedere acestora contrarietatea de interese gi sd le dea fie posibilitatea angajdrii unui alt apdrdtor pentru unul dintre inculpa{i, fie sd numeascd un apdrdtor din oficiu, dach nu exista posibilitatea angajirii unui alt avocat care sd asigure, alituri de apdr[torul ales, asisten{ajuridicd in condiliile prevederilor art. 6 C.proc.pen. Totodatd, organele de urmdrire penalS sau instanlele trebuie sd vegheze ca avocatul sd nu se gdseascd intr-o situalie de incompatibilitate, prin raportare la anumite calitdli sau funclii pe care le exercitda).
328. Exercitarea dreptului la apirare. Dispoziliile art.172 alin. (1) C.proc.pen. au
suferit o semnificativd modificare prin Legea nr. 35612006, prevdzdnd cd
in
cursul
l)A
se vedea I.C.C.J., secfia penal6, decizia penald
nr, 507912003, disponibild pe site-ul
www.scJ.ro. 2) A se vedea LC.C.J., secJia penald, decizia penald nr. 263812004, disponibild pe site-ul www.scj.ro. in acelagi sens, a se vedea: I.C.C.J., secfia penal6, decizia penald nr. 1555/2000, publicatd in Buletinul Jurispruden{ei, Culegere de decizii pe anul 2000, Ed. Argessis,200l, p. 359-360; C.A. Bucuregti, sec{ia a II-a penal6, decizianr. 57412005, publicatd in A. Nedelcu, L Matei, D. LupaScu, Culegere de practicd judiciari, 2005, Ed. Universul Juridic, BucureEti,
2006,p.102-104. 3) in cursul urm6ririi penale, unul dintre inculpali nu recunoscuse sdv6rgirea infracfiunii, spre deosebire de cel de-al doilea care a avut o atitudine procesual6 sincerd, indicdndu-l pe primul inculpat drept coautor al infracfiunii, in vederea oblinerii beneficiului art. 16 din Legea
nr.14312002.
a) Spre exemplu, potrivit art.44 alin. (4) din Legea nr.5111995, dacd a fost ascultat ca martor, avocatul nu mai poate deslEgura nicio activitate profesionalS in acea cauzd.
735
339
Astfel, instanla europeand
a remarcat cA politia se afla in posesia informaliilor cu privire la practicarea prostituliei din anunfurile publicate in pres6, iar societatea nu fusese acuzatdnurnai in legdturd cu faptele de proxenetism constatate de agen;ii infiltrali, ci gi cu privire la o activitate infraclionald continui in materia proxenetismului desfdguratd in ultimii 2 ani. De asemenca, importan{d a prezentat pi faptul ci instanfele nu gi-au intemeiat hotdrArea de condarnnare numai pe actele agenlilor infiltrali, ci gi pe informafii rezultate
din con{inutul C.V.-urilor, precum gi pe declaraliile prostituatelor identificate in cursul

anchetei.
in concluzie, Curtea Europeand a considerat cd degi agen{ii infiltrali au provocat

oferta din partea prostituatelor, nu se poate reline instigarea la comiterea infracfiunii de proxenetism pentru care a fost condamnatl reclamanta, ce a avut un caracter continuu gi a fost comisi de societatea comerciald, iar nu de prostituate. in caura Sequeira contra Portugalieir), Curtea Europeand a refinut cd la data la care martorii A. gi C. au inceput s[ colaboreze cu organele de polifie, reclamantul il contactase deja pe A. in vederea organizdrii transportului unei cantitdfi de cocaind din Brazilia prin intennecliul unui vas apa{inand lui A. Doar din acel punct activitatea lui A. gi C. a fost supravegheatd de organele de polifie, astfel incdt acegtia nu au putut fi considerafi ca fiind agenfi provocatori, intrucAt autoritilile judiciare au avut motive intemeiate sd suspecteze activitdtile ilicite ale reclamantului.
Curtea Europeand
a refinut, astfel, cb nu sunt incilcate dispoziliile art. 6
parag. l, intrucht reclamantul nu a fost provocat se comite infracfiuni, iar botdr6rea de condamnare nu s-a intemeiat numai pe declara{iile martorilor colaboratori A. gi C. date in gedinlipublici (pe care acuzatul a avut posibilitate de a-i interoga), ci gi pe actele efectuate de aite persoane irnplicate in anchetd sau pe docunrente gdsite la perchezilie
in posesia reclamanluiui. in cauza Shannon contra Marii Britanii2) instanla europeand a refinut cd rolul statului a fost acela de a efectua urmdrirea penald impotriva reclamantului pe baza infonna{iilor oferite de un ter! (M.), care nu era agent al statului, nu acfiona la indicaliile poliliei sau sub controlul acesteia. Martorul M. a fost audiat cu respectarea principiilor oralitalii gi corrtladictolialitllii in prezenfa reclamantului gi a avocatului acestuia,
r) A se vedea CEDO, decizia din 6 mai 2003, in cauza Sequeira contra Spaniei. 2)A se vedea CEDO, decizia din 6 aprilie 2004,incauza Shannon contra Marii Britanii. in fapt, M., jumalist la un tabloid britanic a primit, prin intermediul unui telefon anonim, informatia
ci reclamantul distribuie droguri
la petrecerile din cercurile show-business. Pretinz6nd a fi un qeic,
M. a avut o intrunire Ia un hotel cu reclamanful pentru a discuta despre posibilitateaca acesta sd ii furnizeze cocaind pentru o petrecere ce unna si aib6 loc in Dubai. in cadrul disculiei, ce a fost inregistratd prin mijloace tehnice anrplasate in camera de jumalist, au fost abordate probleme generale privind drogurile, iar apoi reclamantul i-a confirmat in repetate rAnduri lui M. ci poate procura cocaini pentru petrecerea din Dubai, cdt gi canabis a*sistentului lui M. in aceeagi seari reclamantul i-a adus lui M. gi asistentului seu mostre de cocaini, pentru care a primit suma de 300 de lire sterline. Ancheta poliliei a fost declangatl ca urmare a articolului publicat in ziar de cltre M. in care se arita cd reclamantul este un dealer de droguri. 768
Respectarea dreptului Ia un proces echitabil cu ocazia achninistrdrii
probatoriului
339
instanfa britanici constatdnd, dupl cinci zile de audieri, c5 nu se impune excluderea probelor oferite de acesta poliflei, intrucAt nu au fost oblinute prin provocare gi nu aduc atingere echitabilitelii procesului. Tot astfel, s-a mai stabilit cd reclamantul nu a contestat autenticitatea sau credibilitatea inregistr[rilor audiovideo in niciun grad de jurisdicfie in fafa instanfelor britanice gi nici in fala Cu(ii Europene. Prin urmare, Curtea European6 a apreciat cd admiterea probelor oferite de jumalist, ca probe in acuzare, nu a adus atingere caracterului echitabil al procesului. in cauza Vaniane contra Rusieir), instanfa europeand a re{inut cd organele de polifie au organizat un ,,test vdnzare" prin care martorul colaborator O.Z. a fost de acord sd acfioneze la indica{iile poliliei in scopul de a da in vileag activitatea de trafic de droguri a reclamantului2). Totodatd, s-a mai refinut ci organele de polifie nu aveau nicio dovadd din care sd rezulte c5, inainte de intervenlialuiO.Z., exista o suspiciune cI reclamatul era dealer de droguri. Astfel, s-a apreciat c6 organele de polilie nu s-au limitat la o investigare pasivl a activite$i infraclionale a reclamanmlui gi cd nu existd nicio dovadi ci infracfiunea ar fi fost sivdrgitd in lipsa intervenfiei lui O.Z. in ceea ce privegte hotiirdrea de condamnare, Curtea Europeand a constat cd principalele probe de vinovblie pe care aceasta s-a intemeiat au fost cele oblinute prin activitatea de provocare, inclusiv declarafiile lur O.Z. gi ale poliligtilor care au participat la operaliune. Astfel, s-a considerat cd intervenfia poliligtilor gi folosirea probelor rezultate in cadrul procesului penal pornit impotriva reclamantului au adus atingere, in mod iremediabil, caracterului echitabil al procesului. Recent, Curtea Europeand, fbcdnd trimitere la jurisprudenla anterioar[ din cauzele Teixeira de Castro, Eurofinacom, Sequeira, Shannon, a analizat compatibilitatea cu exigenlele art. 6 din Convenfia europeand a investiga{iilor desfbgurate de organele judiciare lituaniene intr-o cauzd privind infracliuni de coruplie. Astfel, in cauza Ramanauskas contra Lituaniei3), Cudea de la Stlasbourg a refinut cb reclamantul, ce avea calitatea de procuror, a fost contactat prin intermediul unei cunogtinle, V.S., de cdtre A.Z. (polilist in cadrul unui departarnent special anticorupfie din cadrul Ministerului de Inteme), pentru a-i propune ca in schimbul sumei de 3.000 de dolari S.U.A. sd dispund o solufie de netrimitere in judecat[ cu privire la un terf. fn primele faze ale contactelor anrte de reclamant cu cele doul persoane, polilistul a acfionat in afara cadrului legal gi fdrd nicio autoriza{ie judiciard. Ulterior, dupd ce reclamantul a fost de acord cu primirea mitei, A.Z. a infonnat autoritA|le solicitAnd autorizarea simuldrii infracfiunii de corupfie. Curtea Europeand a apreciat cd autoritlfile lituaniene nu pot fi exonerate de responsabilitatea pentru acfiunile polilistului din faza inifial5, pe motivul cd acesta nu a
r) A se vedea CEDO, hotdrArea din 15 decembrie 2005, in cauza Vaniane contra Rusiei, parag. 49-50. 2) O.Z. a fost de acord sl colaboreze cu organele de polilie. Martora l-a contactat telefonic pe reclamant gi, pretinzAnd c6 nu se simte bine datoritd lipsei drogurilor, i-a solicitat acestuia sd ii procure heroini pentru consum. 3) A se vedea CEDO, hotirdrea din 5 februarie 2008, in cauza Ramanauskas contra Lituaniei,
parag.49-73.
769
340
acJionat in calitate oficiald, ci ca ,,persoand privat6", mai ales in condiliile in care nu au fost desfiqurate acte de urm6rire penald impotriva acestuia pentru respectivele activitdfi, iar prin aprobarea simulIrii infracliunii de corupfie a fost legitimatd aceastd fazd preliminard gi utilizate rezultatele ei. in caz contrar, s-a aritat cd s-ar fi deschis poarta spre abuzuri gi arbitrariu prin permiterea ocolirii principiilor fundamentale pe calea,,privatizdrii" provocdri i poliliene gti Curtea Europeanl a stabilit ci actele lui A.Z. gi V.S. au fost de natur[ sd-l provoace pe reclamant si sivdrgeascd infracfiunea pentru care z fost condamnat gi nu existd nicio dovadi in spe!5 cI in absenla interven{iei acestora infracfiunea ar fi fost comis6, avdnd urmdtoarele aspecte: i) la momentul efectudrii actelor preliminare de cdtre A.Z. nu exista nicio dovadd cd, aouzatrtl mai comisese anterior alte infracliuni, gi in special infracfiuni de coruptie; ii) din inregistrarea convorbirilor telefonice rentlta cd toate intdlnirile dintre acuzat gi A.Z. au avut loc la iniliativa acestuia din urm6. Mai mult, prin contactul stabilit din iniliativa lui A.Z gi VS, reclamantul pare sd fi fEcut obiectul unei instigdri flagrante din partea acestora de a comite acte infraclionale, degi nu existau probe obiective, altele decdt zvonuri, care sd arate cd acesta a alut intenlia de a se angaja intr-o astfel de activitate. 340. Declarafii date de martori in schimbul unor ava-ntaje. intr-o altd cauzdt), Curtea Europeanl nu a contestat cd utilizarea declarafiilor efecfriate de martori in schimbul unei imunitali sau al altor avantajereprezintd un instrument important in lupta pe care autorit6tile interne trebuie sd o conducd impotriva marii criminaliteti4. Totugi, a apreciat cd prin utilizarea acestui mijloc se poate compromite echitatea procedurii impotriva acuzatului, de naturl sd ridice probleme delicate, at6ta timp cdt, prin chiar nitura lor, declarafiile in cauz6 se preteazd la manipuldri gi pot fi efectuate exclusiv in scopul de a obtrine avantajele oferite in schimb sau drept rdzbunare personal[, Curtea Europeand a ar[tat cd natura, uneori ambigud, a unor astfel de declarafii gi riscul ca o altd persoand sd poati fi acuzatd gi judecatd pe baza unor alegafii neverificate, care nu sunt in mod necesar dezinteresate, nu trebuie s6 fie subestimate. Cu toate acestea, utilizarea acestui tip de declaralii nu este suficientd in sine pentru ca procedura sd fie inechitabill, fiind necesari o analizd in concreto a circumstan{elor din spe!6. in cauza Cornelis contra Olandei, Curtea Europeand a stabilit cd, de la bun inceput, reclamantul gi instanlele interne au avut cunogtinfd despre acest acord, ceea ce a permis ca martorul sd fie interogat intr-un mod am[nuntit gi se se controleze credibilitatea sa. Mai mult, instantele interne au ardtat cd erau congtiente de pericolele, dificultl1ile gi de capcanele care insolesc acordurile incheiate cu martorii care sunt urmdri{i penal. Prin urmare, Curtea Europeand a considerat cd nu se poate retine ci reclamantul a fost CEDO, decizia din 25 mai 2004,in cauza Comelis contra Olandei, in acelagi din 6 aprilie 2000, in cauzaLabita contra ltaliei, parag. 157; CEDO, decizia din 27 ianuarie2004, in cauza Lorse contra Olandei; CEDO, decizia din 27 ianuarie 2004,in cauza Verhoek contra Olandei. 2t in cauzd, parchetul a incheiat un acord cu un martor gi ulterior declarafiile oblinute de la acesta au fost utilizate ca mijloc de probd impotriva reclamantului.
se vedea
r)A
sens: CEDO, hotirdrea
770
Respectarea dreptului la un proces echitabil cu ocazia administrdrii probatoriului
341
condamnat pebaza unor probe cu privire la care nu a putut, intr-un mod suficient, s6-$i exercite dreptul la apdrare in sensul art.6 parag. I al Convenliei europene.
341. incitcarea dreptului la viafi privati. Constatarea incdlcdrii prevederilor art. 8 din Convenlia europeand cu ocazia administrdrii probatoriului in acuzare nu conduce a priori gi in abstracto la aprecierea caracterului inechitabil al procesului in care aceste probe au fost folosite ca temei al hotdrdrii de condamnare. in car,ra Schenk contra Elvefiei, Curtea Europeand a ardtatt) cd este in sarcina sa aprecierea in ansamblu a caracterului echitabil al procesului gi nu excluderea in principiu gi in abstraclo a probelor administrate nelegal. in cauzd s-a constat cE reclamantului i-a fost respectat dreptul la apdrare, chiar dac[ cererile sale fuseserd respinse, intrucdt acesta a putut contesta caracterul nelegal al inregistrdrilor, pe motivul cI nu fuseserd dispuse de unjudecdtor gi, pe de alta parte, a avut posibilitatea de a tdgddui autenticitatea inregistrarilor gi de a se opune la folosirea lor. in plus, Curtea de la Strasbourg a refinut ci hotdrdrea de condamnare a fost dispus6 ca urrnare a interpretdrii coroborate a intregului probatoriu administrat incauzd, inregistririle contestate nefiind singurele probe pe care s-a intemeiat condamnarea. in acelagi sens, in cauza Khan contra Marii Britanii2), Curtea Europeand a apreciat cd nu au fost incllcate exigenlele art. 6 parag. I considerdnd procedura in ansamblu ca fiind echitabild, degi a re{inut o inc[lcare a art. 8 din Convenlia europeand in legdturd cu inregistrarea conversafiei reclamanfului in care acesta admitea implicarea sa in traficul de droguri, prin plasarea unor dispozitive de inregistrare audio in domiciliul interlocutorului sdu (ce a constituit singura probd in acuzare). Instan{a europeand a ardtat cd nu ii revine competenfa, in principiu, de a se pronunla cu privire la posibilitatea de a fi folosite anumite probe in procesul penal, spre exemplu, probele oblinute in mod nelegal, ci de a examina dacd procedura, inclusiv modalitatea de administrare a probelor, a fost echitabild in ansamblu, ceea ce implici analiza ilegafitalii in speld gi, dupd caz, a incdlcdrii naturii vreunui alt drept garantat de Conven{ia europeand. Spre deosebire de cauza Schenk, Curtea Europeand a constatat cd instalarea dispozitivului de inregistrare in casa reclamantului nu a fost, in sine, ilegald, iar acesta, in cursul conversafiilor purtate, a fost spontan, nefiind provocat. De asemenea, s-a re{inut cd reclamantul a avut posibilitatea de a contesta in toate gradele de jurisdicfie autenticitatea inregistrdrilor (de care nu a frcut uz), precum gi posibilitatea folosirii lor ca probe in proces. Dupd respingerea cererii sale gi refinerea ca probe a acestor inregistrdri reclamantul a pledat vinovat.
'
in cauza Dumitru Popescu contra Romdniei (nr, 2)3) Curtea Europeand, raportdndu-se la
a
jurisprudenfa anterioard (cauzele Khan, P.G. gi J.H:; Schenk),

r)
reafirmat cd utilizarea
A se vedea CEDO, hotdr6rea din 12 iulie 1988, in cauza Schenk contra Elveliei, parag.46-49. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 12 mai 2000, in cauza Khan contra Marii Britanii, parag.34-40. in acelagi sens, a se vedea CEDO, hotarfueadin25 septembrie 2001, in cauza P.G. 9i J.H. contra Marii Britanii , parag. 7 6-81 . r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 26 aprilie 2007,in cauza Dumitru Popescu nr. 2 contra Romdniei. parag. 106-lI L
771
342
chiar ca unic mijloc de probe a inregistririi convorbirilor telefonice ef'ectuate nelegal (cu-inOdtcarea Convenliei europene gi in special a art. 8), nu aduce in sine atingere principiilor echitdtii procesului consacrate de art. 6 parag. l, fiind necesar a se aprecia dacd probedura in ansamblu a awt un caracter echitabilr). CurteaEuropeandaconstatatc[atdtacuzatul, c6t gi apdrdtoml sSuau avutposibilitatea de a consulta procesele-verbale de transcriere a inregistrdrilor convorbirilor telefonice aflate in do5prul de urmdrire penald, iar aceqtia nu au negat niciodatd con{inutul inregistrdrilor gi nici nu le-au contestat autenticitatea, ilegalitdlile invocate vjzAnd numai nerespectarea dispoziliilor legale privind autorizarea gi lipsa unei transcrieri integrale
a inregistrdrilor.
Or, cum in dreptul rom6n probele nu au o valoare prestabilitd, valoarea lor fiind stabilitd in func1ie de intima convingere a judecdtorului dupa analiza ansamblului probafiunii efectuate in carrzd, Curtea de la l-ltusbq"_fg a 1elinut cd hotf,rdrea de condamnare a reclamantului nu s-a intemeiat iffiod exclusiv pe aceste inregistrdri nelegale, ci instanfele le-au analizat coroborat cu alte mijloace de probd administrate legal, cum ar fii dedlarafiile coinculpa{ilor,-declaraliile martorilor (persoane angajate pentru a asigura securitatea aeroportului Otopeni), procese-verbale de confruntare, reconstituire gi perchezifie. Agadar, instanfa europeand a apreciat cd utilizarea inregistrdrilor nelegale, ca mijloc de probd penfru pronunfarea hotdrdrii de condamnare, nu a adus atingere dreptului la un proces echitabil al reclamantului garantat de art. 6 parag. I din
Convenlia europeand.
$2.
Dreptul romin
principiilor contradictorialitlfii, nemijlocirii
pi
2.1. Aplicarea
egalitlfii armelor
Si
in administrarea probelor
342. Noliuni. 343. Aplicarea principiilor contradictorialitdlii, nemijlocirii egalitdlii armelor in administrarea probelor.
342. Nofiuni. Principiile contradictorialitifii, nernijlocirii qi egalitdfii armelor igi glsesc aplicarea in materia administrdrii probatoriului,in faza cercetdrii judecdtoregti. Principiul contradictorialitdfii in administrarea probatoriului in faza cercetdrii judecdtoregti presupune ca toate mijloacele de proba care sunt solicitate de procuror sau de pir(i, ori propuse din oficiu de cdtre instanfd, sd fie supuse dezbaterii in gedinfd publici, astfel incdt acuzarea gi ap[rarea sd aib[ ocazia adecvatd de a-gi preciza pozilia 9i de a combate susfinerile contrare. Acest principiu, care in esenfa se rezum5 la audiatur el altera pars, este organic legat de principiul oralitSlii, fiind necesar ca tot materialul probator sd fie infhgigat gi pus in discufie in gedinla, intrucdt numai ceea ce a fost pus
in acela$i sens, a se vedea: CEDO, hotdrdrea din l6 decembrie 1992,in cauza Edwards contra Marii Britanii, parug.34; CEDO, hotlrirea din 23 aprilie 1998, in cauza Bemard contra Fran{ei, parag.37.
772
I)
Respectarea
drepului la un proces echitabil cu ocazia administrdrii
probatoriului
343
in discu{ie in gedin!6 va putea fi utilizat la pronunfarea hotdrdrii, neputdndu-se lua in considerare la judecat[ elementele probatorii rdmase necunoscute pirlilorrl. Principiile contradictorialitlfii 9i oralitdfii se imbinl cu principiul nemijlocirii, potrivit cdruia judec[torul ,,percepe direct, nemijlocit, toatd activitatea pdrlilor gi a subiecfilor procesuali secundari; asculti pdr{ile, rnartorii, direct, nemijlocit (...). Sub ochii gi urechile judecdtorului gi a p64ilor se petrece toatd desfhgurarea dezbaterii. Judecdtorul este deci pus in situa{ia de a percepe gi de a aprecia elementele dezbaterii 9i probele, de visu et de auditu, in gedin[d, in prezenfa gi sub controlul pd4ilor interesate gi chiar a publicului asistent. $i numai pe cele vizute 9i auzite in dezbatere gi discutate acolo, sub observalia gi controlul sdu nemijlocit, igi va putea intemeia judecitorul convingerea sa"2). Raiiunea acestui principiu este cd informagia, verificarea, observarea direct6, imediattr, cu propriile simfuri, este mai temeinicd, mai eficace, mai convingdtoare gi, in consecinfd, adecvat[ pentru aflarea adevdrului3).
Egalitatea armelor presupune, de asemenea, dreptul fiecdrei p5(i de a lua cunogtin{d de toate probele administrate in cauzl gi de a le discuta in fafa instanlei de judecatd in vederea influen{drii hotdrArii acesteia, intr-o procedurf, contradictorie care sd nu o plaseze pe vreuna dinhe pdrli intr-o situalie dezavantajoasd, iu scopul pistrdrii justului
echilibru intre
pdr,tia).
Toate aceste principii se imbin6 cu principiul continuitetii conrpletului, in sensul cd ,,intreaga dezbatere se desfEgoari sub ochii aceloragi judec6tori, in mod neintrerupt, continuu, pentru ca astfel judecdtorii sd aibd o documentare minufioasi asupra fiec5rui moment al dezbaterii gi sd-gi formeze o idee unitari asupra ansamblului procesului dezbituts)". 343. Aplicarea principiilor contradictorialitifii, nemijlocirii qi cgalitifii arrnelor in administrarea probelor. Legiuitorul romAn a prevdzut in art. 289 C.proc.pen. cdjudecata cauzei se face in fafa instan{ei constituite potrivit legii gi se desfbgoard cu respectarea principiilor nemijlocirii gi contradictorialitdfii. in jurisprudenli s-a aritat6) cE pentru a servi drept temei pentru pronunfarea unei hotdrdri judecdtoregti, probele administrate in cursul urmdririi penale trebuie verificate
Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea generald, vol. I, op. cit., p.336-337. Idem, Drept procesual penal. Partea specialE, vol. lV, op. cit., p.214. r) Idem, Drept procesual penal. Partea generali, vol. I, op. cit,, p" 3 15. a) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 octombrie2007 in cauza Forum Maritime S.A contra Rom6niei, pang. 132; CEDO, hotirArea din l5 iulie 2003, in cauza Emst t.a. contra Belgiei, parag. 60-61; CEDO, hotdrArea din 27 octombrie 1993, in cauza Dombo Beheer contra Olandei,
z)
parag. 33. Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea special[, vol. IV, op. cit., p.214. 6)A se vedea I.C.C.J., secfia penald, decizia nr.5567/2004. in B.J. -Bazd de date. in cauzd,
deqi inculpalii au negat constant faptele gi vinovdfia lor 9i au invocat nelegalitatea probelor obJinute in faza de urmdrire penalE, solicit6nd verificar:ea constatdrilor licute de organele de polifie printr-o expertizd, prin audierea unor martori gi prin alte probe solicitate oral gi in scris, in mod nejustificat, dupd ce a incuviinfat unele dintre probe, instanfa a revenit apoi asupra lor, iar pe altele le-a respins. Prin urmare, instan{a supremd a apreciat c[ procedAnd in acest mod, 713
343
in cursul cercetdrii judec[toregti in conformitate cu dispoziliile art. 289 gi art. 290 C.proc. pen, Numai dupd verificarea acestor probe, inclusiv in ceea ce privegte legalitatea obfi-
nerii lor, cu respectarea principiilor oralitElii, nemijlocirii, contradictorialit[{ii, publicitelii $i dupd administrarea din oficiu sau la cererea plrfilor a oriciror alte probe necesare afl5rii adevdrului, instanla poate reJine, motivat, care dintre probe expriml
adevIrul gi, pe aceasti bazd, sd pronunfe solufia, ca unic rezultat impus de probe. in materia probafiunii, atdt acuzarea, cdt gi apdrarea au dreptul de a solicita, pe tot parcursul cercetdrii judecdtoregti, administrarea mijloacelor de probd necesare in vederea stabilirii adevdrului in cauzd. De asemenea, instanfa, din oficiu, poate pune in disculia p6(ilor administrarea unor mijloace de probd ce nu au fost solicitate de procuror sau de pdrfi. Cererile de probaliune formulate de pdrfi trebuie si indice mijloacele de probd a cdror administrare este doritd (locul unde se afld aceste mijloace, iar in ceea ce privegte martorii gi expe(ii, identitatea gi adresa acestora), legltura acestora cu obiectul cauzei, precum gi faptele gi imprejurdrile ce urmeazi a fi dovedite. Cererile de probaJiune sunt supuse dezbaterii contradictorii, atdt acuzarea, cdt gi apdrarea avdnd ocazia de a-gi exprima pozilia cu privire la probatoriul ce urmeazd a fi administrat in cauz5.
Potrivit art. 67 C.proc.pen., instanfa trebuie
sd se
pronunle pe cererile de proba{iune
formulate de pdrli, apreciind pertinenfa, caracterul concludent gi utilitatea mijloacelor de probd care se solicitd a fi administrate. in aceastd privin{6, Curtea Constitulionald a constatatr) cd dispoziliil e art.67 C.proc. pen., referitoare la concluden{a gi utilitatea probei, sunt conforme cu prevederile art.24 alin. (l) 9i art. l6 alin. (l) 9i (2) din Constitutie, legiuitorul inlelegdnd prin sintagma ,,pA4ile pot propune probe gi cere administrarea lor" numai dreptul acestora de a propune probe, dar nu 9i obligafia instanfei de a admite toate probele. Pd(ile au dreptul in mod egal de a propune probe, art. 67 C.proc.pen. nelEcdnd niciun fel de discriminare gi neacorddnd niciun privilegiu uneia dintre pdrlile din proces, Instan[a va admite motivat numai acele probe care au legdturd cu obiectul cauzei2), contribuie larezolvarea laturii penale sau civile acauzei gi sunt necesare incauzd,fal6 de pozifia procesuald a procurorului sau a pdrlilor gi de stadiul probatoriului administrat
incauzd. De asemenea, incheierea instanfei prin care se dispune respingerea administrdrii mijlocului de probb solicitat de cdtre ac:uzare sau apirare trebuie sd fie motivatd (spre exemplu, trebuie motivati respingerea cererii privind administrarea unui mijloc de
prin neexercitarea rolului activ, instanla a pronuntat hotdrArea de condamnare numai pebaza
unei cercetdrijudecitoregti superficiale, care s-a rezumat la audierea a trei martori, prin ale cdror declaralii nu s-a ajuns la stabilirea certd a adevirului gi care nu oferd suportul probator necesar pronun{irii unei solu}ii temeinice gi legale. l) A se vedea Plenul Curfii Constitutionale, Decizia nr. 30/2001 (M. Of. nr.236 din l0 mai
20ol).
Prin ,,obiectul cauzei" trebuie infeles, potrivit art. 3 1 7 C.proc.pen., fapta gi persoana ardtati in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal gi fapta gi persoana la
care se referd extinderea.
2)
774
Respectarea dreptului la un proces echitabil cu ocazia administr6rii
probatoriului
343
probd pentru motivul cd nu este pertinent sau concludent, ori pentru cd este ilegal sau cd obiectul probaliunii este un fapt notoriu). Curtea Constitulionald, a atdtatt) c5, ,,dreptul invinuitului sau inculpatului de a propune probe gi de a cere administrarea lor se pistreazd in tot cursul urmaririi penale, precum gi in cursuljudecdfii, cdnd acesta poate sA solicite respingerea probelor cerute de procuror gi de pdrfi, ca o consecinld a dreptului siu la aplrare. Totodatd, faptul cd instanfa este cea care apreciazd cu privire la concludenta gi utilitatea probelor propuse de pd(i, inclusiv in ceea ce privegte prezentarea mijloacelor materiale de probi, nu aduce nicio atingere dreptului la un proces echitabil, cAt6 weme instanfa are obligafia, impusd chiar prin dispoziJiile art. 67 alin. (3) C.proc,pen., de a motiva admiterea sau respingerea cererii pentru administrarea unei probe. Obligalia impusd de legiuitor constituie o garan,tie a dreptului la un proces echitabil, permipnd pdrlii ca, in cunogtin!5 de catz6, sd igi exercite drepturile procesuale gi, eventual, sd promoveze cdile de atac previzute de lege, atunci cAnd apreciazb ci respingerea sau admiterea unei probe s-a r ealizat cu inc ilcarea di spozi f i ilor legale. " Mijloacele de probd incuviinlate de cdtre instanfd sunt administrate in cursul cercetdrii judecdtoregti, fiind dat astfel efect principiului nemijlocirii, ce permite instanfei sd perceapd direct faptele gi imprejurdrile relatate de p6(i sau martori, precum gi reacfiile acestora la intrebdrile adresate. Dupd administrarea intregului probatoriu, instan{a de judecati stabilegte adev5rul, evaluAnd in acest scop atdt mijloacele de probd administrate in cursul urmaririi penale, cdt gi pe cele din cursul judecdfii. Aga cum vom ardta mai jos, numai imprejurlri obiective pot determina instanfa de judecat[ s[ renunfe la reaudierea martorilor din cursul urmdririi penale gi s[ se raporteze la mijloacele de probd din cursul urm[ririi penale. in acest sens, intr-o cauzd din 20052), inalta Curte de Casalie gi Justilie a notat cd degi singura probd in acuzarea inculpatului a fost declaratia unui martor datd in faza de urmdrire penald, nici instanla de fond, gi nici cea de apel nu au insistat in audierea nemijlocitd a martorului pentru a-gi crea propria convingere, fundamentatd pe dovezi directe. in aceastd situafie, hotdrdrile pronuntate incauzdau fost apreciate netemeinice gi nelegale, intrucdt situalia de fapt refinutd de c[tre instanlele de fond era in dezacord cu probele administrate, avdnd la bazd nu realitatea obiectivd, ci aprecieri de ordin subiectiv. Tot astfel, instanfa supremd a constatat, intr-o alta spe!53), incdlcarea principiilor contradictorialitdlii gi nemijlocirii, in condi{iile in care instanla de fond: r) nu a ascultat r)Plenul Cu4ii Constitufionale, Decizra nr.598/2006 (M. Of. nr. 868 din 24 octombrie
2006).
I.C.C,J., secfia penal6, decizia nr. 491412005, in B.J. -Bazd de date. I.C.C.J., sectia penald, decizia nr, 808/2005, in B.J. - Baz6, de date. in acelagi sens inalta Curte de Casafie aaretat cd: ,,Din examinarea actelor dosarului se constatd c6, in cadrul cercetdrii judecdtoregti in fata primei instanfe, a fost ascultat numai inculpatul, cd nu s-a administrat nicio altd probd 9i s-a respins cererea aplrdtorului de a fi audiafi nemijlocit martorii indicali in rechizitoriu, care au perceput accidentul in mod direct. Or, judecarea gi condamnarea inculpatului, fEr6 verificarea probelor de vinovdfie indicate in actul de sesizare, echivaleazd cu
se vedea r) se vedea
2)
A A
775
343
decAt o singuri parte civild din cele dou[zeci de
pd(i civile, persoane fizice, gi nicio parte inculpafii, iar dintre cei pe care i-a ascultat, nu tofi vdtdmatd din cele cinci; ii) a audiat o parte au fost audiafi succint, iar cu privire la ceilalli inculpali nu au fost lSmurite in detaliu toate imprejur6rile de fapt; iii) nu a fost ascultat decdt un singur martor dintre cei treizeci gi trei indicafi in rechizitoriu, in condifiile in care o parte din inculpafi nu au recunoscut sivdrgirea infrac{iunilor de care au fost invinuili. Prin urmare, s-a apreciat cd, refindnd la stabilirea vinovdfiei inculpalilor gi probe administrate exclusiv in cursul urmdririi penale, instanfa de fond, pe ldng[ incdlcarea celor doud principii menfionate, a adus o vitdmare dreptului la apdrare pe care inculpa{ii il au pe parcursul cercetdrii
judecltoregti, fiind indeplinite condiliile nulitblii, respectiv sd existe o incdlcare a dispoziliilor legale ce reglementeazd desfhgurarea procesului penal, aceastd incllcare sd aibd ca urnare producerea unei vdtim6ri procesuale, iar vltdmarea sd nu poati fi
inldturatii decdt prin anularea actului intocmit cu nerespectarea lui. in fapt, prin constatarea nulitAlii, instan{a supremd a sanclionat incdlcarea ffagranti a caracterului echitabil al procesului penal, prin nerespectarea dispozilrllor art. 6 parag. I gi parag. 3 lit. d) din Convenlia european6, ce atrage o vdtdmare iremediabild a drepturilor procesuale ale inculpafilor. in vederea asigurlrii principiului contradictorialititii gi egalita{ii armelor, art.322 C.proc.pen. stabilegte obligafia instanfei de a ingtiinla la inceputul cercetdrii judecdtoregti') pe inculpat cu privire la dreptul de a pune intreb6ri co-inculpalilor, celorlalte pd(i, martorilor, experfilor gi de a da explicalii in tot cursul cercetdriijudec[toreqti,
cdnd socotegte cd este necesar. Tot ca un efect al contradictorialit5fii gi al egalitdlii armelor, legiuitorul aprevdntt posibilitatea adresdrii de intrebiri in mod nemijlocit de cdtre aouzare gi aplrare persoanei audiate. Aceste intrebdri trebuie sd vizeze numai obiectul cauzei sau credibilitatea martorului. Adresarea de intrebiri in mod direct, iar nu prin pregedintele completului, dd posibilitatea judecdtorului, dar gi pd(ilor sau procurorului de a constata gi interpreta reacfiile persoanei audiate, fiind inlSturat astfel decalajul de timp existent intre formularea intrebdrii gi rdspunsul la aceasta. Degi intreblrile sunt adresate direct, judecdtorul are posibilitatea de a le cenzura in mdsura in care nu sunt pertinente, concludente sau utile fa{d de obiectul cauzei. De asemenea, judecltorul trebuie sd evite ca modalitatea de interogare sd conducd la hlrfuirea sau intimidarea martorului, formularea de intreblri sugestive de cdtre partea sau avocatul pdr,tii care a propus martorul sau de cbtre procuror, in privinfa martorilor
acuzirii. in plus, potrivit art.324 C.proc.pen., respectarea principiilor sus-mentionate presupune c[ daci sunt mai mulfi inculpafi, ascultarea fiecdruia dintre ei sd fie frcutd in
neefectuarea cercetiirii judecdtoregti, prin incilcarea principiilor nemijlocirii gi aflbrii adevdrului consacrate de textele menfionate." (a se vedea C.S.J., seclia penalS, decizia nr.222212A01,in Curtea Supremd de Justifie, Buletinul Jurispruden{ei. Culegere de decizii pe anul 2001 , Ed. All
Beck,2003, p.271). r) Pentru o analizd detaliatd, a se vedea Gh. Mateul, Cercetarea judecdtoreascl in procesul penal, in R.D.P. nr. 411998, p. 90-95.
776
Respectarea dreptului la un proces echitabil cu ocazia administrdrii
probatoriului
344
prezenta celorlal{i inculpafi. Totugi, instanla poate dispune ascultarea vreunuia dintre inculpafi lard ca ceilalfi sI fie de faf6, cdnd interesul afldrii adevlrului impune acest lucru. in acest caz, declaraliile luate separat sunt citite in mod obligatoriu celorlalli inculpafi, dupd ascultarea lor. in privinla dezbaterii probei cu expertiza, instanta trebuie sd pund in discufia pdrlilor gi a procurorului nu numai pertinenfa, caracterul concludent gi utilitatea mijlocului de probd, dar gi obiectivele acestuia. Tot astfel, instanla trebuie sd incunogtinfeze pdrfile cE au dreptul sd ceari numirea gi a c6te unui expert recomandat de fiecare dintre ele, care si participe la efectuarea expertizei. Neaducerea la indeplinire a acestei obliga{ii nu atrage excluderea mijlocului de probd, neputdndu-se refine c6 acesta nu a fost legal administrat, dar di dreptul pdrfilor care au fost lipsite de posibilitatea de a beneficia de un expert parte sd solicite gi sd oblind incuviinlarea unei contraexpertize, in cazul in care aceasta este pertinentd, concludenti gi utild fafd de materialul probator administrat in cauz6, de a supune dezbaterii concluziile expertului, precum gi de a solicita gi obline
audierea expertului.
Aceleagi principii sunt aplicabile gi acordatd situaliilor
in cazul in
care administrarea mijloacelor
de probd are loc cu ocaziajudecd{ii in cdile de atac. O atenlie deosebitS trebuie insd
in
care cdile de atac sunt declarate impotriva hotdrdrilor prin
care s-a dispus achitarea inculpatului, prin care se solicitd pronuntarea unei hotdrAri de condamnare. in raport cu jurisprudenla Curlii Europene, din cauzele Destrehem contra Franlei gi Dinil[ contra Romdniei, considerdm cd instanta de control judiciar nu poate pronunla o hotlrdre de condamnare numai pebaza reevaludrii materialului probator administrat in fafa instanlelor inferioare, care dispuseserd anterior achitarea, fiind necesard reaudierea martorilor acuzdrli cdrora inculpatul nu a avut posibilitatea sd le punl intrebdri, in cazul in care calea de atac declarat[ in defavoare de parchet se intemeiazd pe aceste declarafii, iar inculpatul nu renunfi expres la dreptul garantat de art. 6 parag.3 lit. d) din Convenlia european[.
gi
2.2. Excepfii de la aplicarea principiilor contradictorialitifii, nemijlocirii egalitifii armelor in administrarea probelor
344. Imposibililatea
sau
audierii marlorilor. 345. Renunlarea la martori. 346. Inves-
tigatorii sub acoperire. 347. Modalitdli speciale de audiere a pdrlii vdtdmale
pdrlii civile.
348. Martorii protejali.
344. Imposibilitatea audierii martorilor. Potrivit art.327 alin. (3) C.proc.pen., dacb ascultarea vreunuia dintre martori nu mai este posibild, instanfa dispune citirea depoziliei date de acesta in cursul urmdririi penale 9i va fine seama de ea la judecarea
cauzei.
Curtea Constitufionald a consideratr) c[ dispoziliile art. 327 aIin. (3) C.proc.pen. nu aduc atingere dreptului la aplrare al inculpatului care ,,nu este afectat de valorificarea
l) A se vedea Plenul Curfii Constitufionale, Decizia nr. 598/2006 (M. Of. nr. 856 din l9 octombrie 2006).
777
344
unei depozilii dateincursulurmdririipenale de cdtremartorul care, dinmotive obiective, nu s-a putut prezenta in fala instanfei pentru o nou[ declaratie. Inculpatul poate cunoa$te declaralia dati de un martor in cursul urmdririi penale fie prin apdr6torul sdu, care are dreptul sd asiste la audierea martorului, fie cu prilejul prezentdrii materialului
de urmdrire penald, avdnd posibilitatea de a cere confruntarea cu acesta. De altfel, instanfa de judecatd are deplina libertate de a aprecia o declarafie de martor datd in faza de urmdrire penal6, pronuntdndu-se asupra concludenfei, pertinenlei 9i utilitdlii ei abia duptr coroborarea acesteia cu celelalte probe administrate in cauzd. Inculpatul are dreptul, gi in acest caz, de a ataca, potrivit legii, hotdrdrea instanfei, atunci cdnd se considerb prejudiciat. De asemenea, Curtea a refinut cd sunt in interesul afldrii adevdrului citirea gi punerea in discufia pdrtilor a depozitiei date in cursul urmdririi penale de cdtre martorul care, din cauze obiective, nu s-a putut prezenta in fa{a instanfei pentru a da o noud declarafie". Apreciem cd se va putea reline imposibilitatea audierii unui martor in cazul in care acesta a decedat sau, degi in viafd, starea sdndtifii sale fizice sau mintale nu ii permite sb dea declaralii (nici in instanfd gi nici in altd locafie). Tot astfel, sunt aplicabile dispozifiile art.327 alin. (3) C.proc.pen. in cazul in care martorul este plecat din fard gi participarea sa in cauzd nu poate fi asiguratd ori in situalia in care degi instanla a depus diligenfele necesare pentru a asigura prezenla acestuia, audierea nu a putut avea loc (citarea cu mandat de aducere, adrese la Inspectoratul Nalional pentru Eviden{a Persoanelor pentru a se comunica dactr martorul are acelagi domiciliu sau regedin!6, la Administralia Nafionall a Penitenciarelor sau la Inspectoratul General al Poliliei pentru a se comunica dacd martorul este incarcerat giisau pentru a se dispune transferul intr-un penitenciar din circumscripfia instanfei, efectuarea de comisii rogatorii etc.). in jurisprudenfS') s-a considerat cd instan{ele de fond nu au manifestat rol activ in administrarea gi analizarea probelor pronunfdnd hotdrdri care nu sunt suficient intemeiate, pentru a justifica re{inerea infracfiunii, in condiliile in care degi au emis mandate de aducere pentru martori2), nu au depus toate diligenlele necesare pentru ca acegtia sd fie adugi. in acest sens, s-a apreciat ci era necesar sd se ceari organelor de polilie sd afle noile domicilii ale martorilor gi s6 se emitd noi mandate de aducere, la
aceste adrese.
Degi art. 327 alin. (3) C.proc.pen. aratd ci dupd ce dd citire declarafiei martorului, instanfa va fine seama de ea la judecarea calzei, apreciem cd fald de jurisprudenla Cur{ii Europene interpretarea acestei prevederi trebuie nuanfatd, in cazurile in care inculpatul a insistat in audierea acestui martor. Pe de o parte, instanfa nu va putea re{ine, dec6t in mod excepfional, situaliile de fapt relatate de martor (sau de citre o parte) dacd inculpatul sau aplrdtorul sdu nu au avut
posibilitatea de a participa, nici in faza de urmlrire penal[ 9i nici la in faza de judecat[, la audierea acestuia, in vederea exercitdrii dreptului la apirare prin formularea de A se vedea I.C.C.J,, sectia penal6, decizia nr.317512003, B.J. - Bazd de date. in cauzd atdt inculpatul, cdt gi procurorul au cerut, in permanenfi, s6 fie audiafi toli martorii de la urmlrirea penal6, iar ca urmare a lipsei de diligen{d a instanfei in final nu a fost audiat niciun martor.
2)
l)
't78
Respectarea dreptului la un proces echitabil cv ocazia administririi
probatoriului
344
intrebdri persoanei audiate. in aceastd ipotezd hotdrdreajudecltoreascd nu se poate intemeia in exclusivitate sau intr-un mod determinant pe o declarafie datd de un martor (sau de o pane) cdruia inculpatul nu a avut posibilitatea s6-i pun6 intrebdri sau sd solicite audierea acesteia in vederea confruntbrii, in cadrul procesului penal. Pe de altd parte, in cazul in care inculpatul sau apdritorul sdu au participat la audieri in faza de urmdrire penal6, instanfa igi poate intemeia hotdrdrea de condamnare pe declarafia martorului care nu a putut fi audiat in faza de judecatd. in acest caz, considerdm cd declarafia martorului nu ar trebui si poatd fi folositd necondilionat la stabilirea adevdrului in eatzd, fiind necesar ca aceasta sd fie coroboratd cu celelalte mijloace de probd administrate in cauz6. Astfel, pentru a se dispune condamnarea inculpatului, aceastd declaralie coroboratd cu alte mijloace de probd relevante sub aspectul stabilirii situaliei de fapt trebuie s[ conducd la stabilirea, dincolo de orice dubiu rezonabil, a vinovdfiei. Trebuie, de asemenea, linut cont de faptul ca dreptul garantat de art. 6 parag.3 lit. d) nu are un caracter absolut, inculpatul putdnd renunfa la exercitarea acestuia, printr-o manifesiare neechivocd de voin!6. in acest caz, inculpatul nu mai poate pretinde cd i-a fost incllcat acest drept, in cazul in care instanJa igi intemeiazb hotdrArea de condamnare pe declarafia datd in cursul urmdririi penale de un martor (inclusiv
anonim), la a c6rui audiere acuzatul a renunjat. in acest sens, inalta Curte de Casalie gi Justilie a relinut cd pdnd la momentul la care inculpatul s-a prezentat in fala instanlei de fond, aceasta audiase o mare parte din martorii propugi prin rechizitoriu, in condiliile nelegalei indepliniri a procedurii de citare a unor pdrli vitdmate gi p6r!i civile. Mai mult, o parte din martori fuseserd audia{i sub rezerva reaudierii lor ulterioare (aspect ce rezultii atat din incheierile de gedinf6, c6t gi din mentiunile efectuate pe declaraliile luate in cauzd). Chiar daci in acest fel instanla de fond a incdlcat dispoziliile art.29l alin. (l) C.proc.pen., aceast[ neregularitate procedurald nu se incadreazd intre cazurile de nulitate absolutd, fiind
sancfionat[ numai cu nulitatea relativd, ce poate fi invocatd in condiliile art. 197 alin. (1) 9i (4) C.proc.pen., agadar numai de cdtre partea ale cdrei drepturi procesuale au fost incdlcate, in termenul prevdzut de lege gi cu dovedirea vdtdmdrii ce i-a fost adus[ gi care nu ar putea fi inldturatd decAt prin anularea actului, respectiv desfiinlarea hotdrdrii judecdtoregti pronunfate gi trimiterea cauzei spre rejudecare. Or, verific6nd aceste condifii, instanJa supremd a constatat ci inculpatul putea invoca o asemenea nulitate, cu consecinfa reaudierii martorilor ascultali inilial cu lipsd de procedurd, la primul termen de judecatb cu procedura completS, respectiv la momentul la care acesta s-a prezentat gi a fost audiat de cdtre instanla de fond. ins6, din actele existente la dosar a rezultat nu doar faptul cd inculpatul nu a formulat o asemenea cerere in termenul legal, ci gi faptul cd el nu a solicitat nicicdnd, pe parcursul judecdfii, reaudierea martorilor deja audiafi, ci doar a insistat in administrarea acelor probe care nu fuseserd incl administrate pAn[ la momentul prezenfei sale in instanfd, prelu6nd practlc Ai insugindu-gi, astfel, probatoriul administrat p6nd laacea datd. Mai mult, inculpatul nu a putut dovedi nici vitbmarea care i s-a adus prin ascultarea martorilor in aceste imprejurdri, intrucdt
779
345-346
aceasta s-a fEcut in condiJiile in care lipsa de proceduri la termenele respective a privit doar unele din pdr{ile v6timate sau civile, iar nu inculpatulr). De asemenea, instan{ele de control judiciar trebuie sd depund diligen}e in audierea martorilor gi s[ verifice motivele refinute de instanlele inferioare pentru aplicabilitatea dispoziliilor art.327 alin. (3) C.proc.pen.
345. Renunfarea la martori. Potrivit art. 329 alin.
(l)
C.proc.pen., procurorul
sau pdrfile pot renunta la martorii pe care i-au propus. Apreciem cd aceast6 dispozilie se referd, pe de o parte, la renunfarea in f-a!a instanlei la martorii propugi gi audiali in cursul urmdririi penale in apdrare sau in acuzare, iar, pe de altd parte, la martorii care au fost solicitali gi incuviinfafi in cursul cercetirii judecdtoregti. Astfel, este reglementat expres in dreptul intem caracterul relativ al dreptului acuzatului de a obfine interogarea
sau solicitarea audierii martorilor acuzdrii, precum gi de a obline citarea 9i audierea martorilor apdrdrii in aceleagi condilii ca gi martorii acuzdrii. Cu toate acestea apreciem c6, in vederea respectlrii principiului nemijlocirii, instanta nu poate lua act de manifestarea de voin!6 a pirfilor sau procurorului, mai ales in cazurile in care inculpatul nu a participat la audierea martorilor acuzdrii in faza de urmlrire penald. Instantele trebuie sd dea dovadi de un minimum de diligenfd necesar in vederea administrdrii probaliunii, cu respectarea principiilor contradictorialitdfii, nemijlocirii 9i egalitalii armelor, cbiar gi in situalia in care atat pe4ile, c6t gi procurorul solicitl sd se renunle la audierea martorilor ascultali in cursul urmdririi penale, intrucdt respectarea dreptului la un proces echitabil este incompatibild cu fundamentarea unei hot[rdri in mod exclusiv pe mijloace de probd administrate in cursul urmdririi penale, in cazurile in care inculpatul sau avocatul sdu nu a participat la audieri. Renunfarea la martori trebuie pusd in disculia p64ilor, instanla putdnd dispune ca martorii s[ nu fie ascultali, dacb audierea nu mai este necesard. Dacd pe parcursul cercet[rii judecltoregti administrarea unui mijloc de prob[, care la momentul dezbaterii probatoriului satisfdcea cele trei cerinle necesare pentnr a fi incuviintat, devine inutild, instanfa, dupd ce ascultii procurorul gi p64ile, poate dispune ca acea probd s[ nu fie administratd. 346. Investigatorii sub acoperire2). in vederea inceperii urmdririi penale, procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor sub acoperire in faza actelor premergltoare, in vederea strdngerii datelor privind existenla infracliunii gi identificarea persoanelor
faJd de care existd presupunerea c5 au sdvdrgit o
infracliune. Investigatorii sub acoperire
r)A
2)
se vedea
I.C.C.J., secfia penali, decizia nr. 35872005, in B.J.
N. Yolonciu, A. Barbu, Codul de procedurd penald comentat, op. cit., p.2l-27; Gh. Mateuf, Investigatorii sub acoperire. Utilizarea lor in faza actelor premergitoare. Comentariu asupra noilor texte procedurale introduse in Codul de proceduri penali prin Legea nr. 28112003, in Dreptul nr. 1/2005, p. 154-178; A. Hdrdstdsanu, O. Predescu, Investigatorul sub acoperire. Rolul instantelor de judecati privind activitatea acestuia, in Dreptul nr.5/20a4,p. 14-20; L.-C. Lascu,Investigatorul acoperit - o nou[ institulie introdusi prin Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului gi consumului de droguri, in Dreptul nr. 912002,p. I 09-l I 7.
Pentru o analizd detaliatd a instinrliei, a se vedea:
Bazd de date.
780
Respectarea dreptului la un proces echitabil cu ocazia
administririi
probatoriului
346
sunt lucrdtori operativi din cadrul polilieijudiciare, ce culeg date gi informa[ii in baza autoriza{iei emise de procuror. Potrivit art.224t alin. (l) C.proc.pen. autoizarea se poate dispune numai in cazul in carel):
') Dispozi;ii similare existd gi in legislafia specialE, Astfel, spre exemplu, potrivit art.26l alin. (l) din Legea nr. 78/2000: ,,(l) in cazul in care existl indicii temeinice gi concrete cd s-a sdvdrgit sau cd se pregltegte sivdrgirea de cltre un func{ionar a unei infrac}iuni de luare de mitd, prevdzuti de art.254 din Codul penal, de primire de foloase necuvenite, prevdzutd de art. 256 din Codul penal, sau de trafic de influentd, prevdzutd de art.257 din Codul penal, procurorul poate autoriza folosirea investigalorilor sub acoperire sau a invesligalorilor cu idenlilate reald, in scopul descoperirii faptelor, identificdrii fdptuitorilor gi oblinerii mijloacelor de prob6". Potrivit art. 2l alin. (l) din Legea nr. 143/2000:,,procurorul poate autoriza folosirea investigatorilor acoperili pentru descoperirea faptelor, identificarea autorilor gi obfinerea mijloacelor de probi, in situaliile in care existd indicii temeinice cd a fost sdvdrgitb sau cd se pregEteqte comiterea unei infractiuni dintre cele previzute in prezenta lege". Potrivit art.22 dtrr Legea nr. 6'7812001: ,,In vederea strdngerii datelor necesare inceperii urmdririi penale pot fi folosili investigatori sub acoperire, in condifiile legii". Potrivitart. 17 din Legea nr.39/2003:,,in cazul in care existd indicii temeinice cd s-a sivrirgit sau ci se pregitegte sivdrgirea unei infractiuni grave de cdtre unul sau mai mulfi membri ai unui grup infraclional organizat, care nu poate fi descoperitd sau ai cdrei fiptuitori nu pot fi identificali prin alte mijloace, pot fi folosili, in vederea strdngerii datelor privind sdvdrgirea infracliunii gi identificarea fEptuitorilor, polilisti sub acoperire din cadrul structurilor specializate ale Ministerului de Inteme", Potrivit art. 27t din Legea nr. 65612002:,, in cazul in care existd indicii temeinice gi concrete cd s-a sdvirgit sau cd se preg6tegte sdv6rgirea unei infracfiuni de spdlare a banilor ori de finanfare a actelor de terorism, care nu poate fi descoperitd sau ai cirei fdptuitori nu pot fi identifica{i prin alte mijloace, pot fi folosifi, in vederea strdngerii datelor privind existenla infracfiunii gi identificarea fdptuitorilor, investigatori sub acoperire, in condiliile previzute de Codul de procedurd penalE." Potrivit art. I 7 din Legea nr. 508/2004: ,,in cazul in care exist6 indicii temeinice cd s-a sdvdrgit sau cE se pregdtegte sdvdrgirea unei infracliuni dintre cele atribuite prin prezenta lege in competenla Direc{iei de Investigare a Infracfiunilor de Criminalitate Organizatl gi Terorism, care nu poate fi descoperiti sau ai cirei fiptuitori nu pot fi identificati prin alte mijloace, pot fi folosili investigatori sub acoperire sau colaboratori Si informatori ai poliliei judiciare, in condifiile Codului de proceduri penald qi ale altor legi speciale." in materia cooperdrii intema{ionale in materie penald, art. l9 din cel de-al doilea Protocol adilional la Convenfia europeand de asistenldjudiciard in materie penal[ (ratificat prin Legea nr. 358/2004), prevede cd: ,,(1) Partea solicitantd 9i partea solicitatd pot conveni sd igi acorde asistenfi reciproci pentru deslEgurarea de anchete penale de cltre agenli sub acoperire sau sub o identilatefictivri. (2) Autorit[tile competente ale pdr{ii solicitate decid, in fiecare caz, ce rdspuns sd dea cererii, tindnd cont de legea gi de procedurile nalionale. Cele doud p64i convin, potrivit legilor gi procedurilor lor na{ionale, asupra duratei anchetei sub acoperire, modalitdlilor sale concrete gi statutului juridic al agen;ilor implicali. (3) Anchetele sub acoperire sunt efectuate conform legii gi procedurilor nafionale ale pdrlii pe teritoriul cdreia se desftgoard. Pd4ile implicate coopereazd pentru a asigura pregltirea gi conducerea gi pentru a lua hotdr6ri privind securitatea agenfilor sub acoperire sau sub identitate fictivI. (4) Orice parte, in momentul semndrii sau depunerii instrumenfului siu de ratificare, de acceptare, de aprobare sau de aderare, prin declaralie adresatd secretarului general al Consiliului Europei, va indica autoritetile pe care le desemneazd ca fiind competente pentru aplicarea paragrafului 2. Ulterior, orice pane poate, in orice moment gi in acelagi mod, sd schimbe elementele declaraliei sale."
781
346
a) existd o suspiciune rezonabild cd s-a sdvdrgit sau
ci
se
pregitegte sivdrgirea unei
infractiuni contra siguranlei nafionale prevEzute in Codul penal sau in legi speciale, precum gi in cazul infracfiunilor de trafic de stupefiante 9i de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spdlare a banilor, falsificare de monede ori alte valori sau a unei infracfiuni prevlzute de Legea nr.7812000, ori a unei alte infracliuni grave. Astfel, pe de o parte, trebuie si existe indicii temeinice cu privire la sdvArgirea unei infracliuni (tentativd pedepsibild, fapt consumat sau fapt epuizat) sau, pe de altd parte, indicii temeinice care sd conduci la concluzia pregdtirii sdvdrgirii unei infracfiuni, in acest ultim caz, legiuitorul, legitimdnd caracterul pro-activ al anchetei, nu face nicio referire cu privire la formele infrac{iunii, astfel cd gi in cazul existen{ei unor indicii temeinice privind pregdtirea sdvdrgirii unor acte preparatorii sau a unei tentative
neincriminate s-ar putea autoriza folosirea investigatorilor sub acoperirer). Aceastd condifie este expresia principiului propor,tionalite$i2) ce trebuie sd existe intre gravitatea infracliunii ce s-a sdvdrgit sau se pregitegte a fi sdv6rgitd, pentru care se desf6goari ancheta gi utilizarea investigatorilor sub acoperire. b) infracJiunea sau ftptuitorii sI nu poatd fi descoperili sau identificafi prin alte mijloace. Astfel, legiuitorul a reglementat principiul subsidiarit?ifii mdsurii, subliniind caracterul de excepfie al acesteia, intnrcAt nu este adecvat ca o parte insemnatd a proba{iunii dintr-o cauzd sd fie reprezentatd de acte ale investigatorilor sub acoperire, efectuate in faza actelor premergdtoare. Alte mijloace mai pufin intruzive ar trebui sd fie utilizate pentru descoperirea infractiunii sau identificarea fldptuitorilor, dacd sunt apte sE conducb la aceleagi rezultate gi dacl folosirea acestora nu ridicd obstacole semnificative de ordin practic3). Datele gi informafiile ob{inute de investigatorul sub acoperire sunt consemnate intr-un proces-verbal gi pot fi folosite in cauza penald gi in leglturd cu persoanele la care se referd autorizatia emisd de procuror ori in alte cauze sau in legituri cu alte persoane, dacd sunt concludente gi utile.
in acest sens pct. 45 din Raportul explicativ la Recomandarea (2005) l0 a Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei privind,,tehnicile speciale de investigare" prevede cd referirea la ,,pregdtirea sdvArgirii unei infracliuni" acoperA acele situafii in care, degi nu a fost comis6 nicio infracfiune, o persoani a efectuat sau efectueazl acte care pot fi in mod obiectiv considerate a contribui la pregitirea strv6rgirii unei infracliuni. 2)A se vedea, in acest sens, art.4 5 din Recomandarea (2005) l0 potrivit cdrora,,tehnicile 9i speciale de investigare" ar trebui utilizate numai dac6 existd motive suficiente pentru a se
considera cd o infracliune gravd a fost sdv6rgiti sau va fi sdvdrgitd de una sau mai multe persoane ori de o persoand sau un grup de persoane neidentificate. in acest context trebuie sd existe o propo4ionalitate intre efectele utilizdrii tehnicilor speciale de investigare gi obiectivele urmdrite prin folosirea acestora. Potrivit acestei recomandiri, prin noliunea de ,,tehnici speciale de investigare" se infeleg tehnicile aplicate de autoritefile competente in cadrul anchetelor penale, vizdnd depistarea sau anchetarea unor infracfiuni grave gi a unor suspecli in vederea shdngerii de informafii, de aga manierd incdt persoanele in cauzi sd nu aibd cunogtinfE de acest lucru. 3) in acest sens, a se vedea pct. 46 din Raportul explicativ la Recomandarea (2005) 10.
r)
782
probatoriului
346
Activitatea investigatorilor sub acoperire trebuie desfiguratd in aga fel incdt sd nu

conducS la provocarea sdvdrgirii unei infracfiuni, in cazurile in care acegtia aclioneazd pebaza unor indicii temeinice cd se pregdtegte sdvdrgirea unei fapte penale, intrucdt potrivit art. 68 alin. (2) C.proc.pen. este interzis a determina o persoand sd sivdrgeascd sau sd continue s[vArgirea unei infracfiuni in scopul oblinerii de probe. Ra{iunea acestei interdicfii constd in aceea cE statul prin agen}ii sdi nu poate s[-gi depigeascd competenta de a aplica legea, prin instigarea unei persoane sd sivdrgeasci o infrac{iune, pe care altfel nu ar fi comis-o, pentru ca apoi sd declangeze impotriva acestei persoane mecanismele procesului penal, in vederea tragerii la rdspunderer). Sunt, astfel, create limite ale exercitdrii activitd{ilor de urmdrire penald in cadrul unei
anchete pro-active, in vederea protecliei cetdfenilor impotriva provocdrilor provenite
de la agenlii statului, precum 9i in scopul protecfiei integritAlii sistemului justiliei penale, care altfel ar fi compromisd dacb instanfele ar trebui sd {ini seama de probele
rezultate din aceste practici vddit inacceptabile ale reprezentantilor statului insdrcinali cu aplicarea legii2). in materia provoclrii, Curtea Europeand a fbcut referire la doctrina ,,caracterului pasiv" al activitd{ii pe care trebuie sd o desfbgoare in aceastd materie agen{ii statului, raportAndu-se astfel la o no{iunea consacratd in tradifia anglo-saxond, care insd a fost dezvoltatd prin decizia Camerei Lorzilor pronunlata in cauza Looseley3). Potrivit acestei hotdr6ria), activitatea agenlilor statului nu poate fi consideratd provocare dacd: r) existd o suspiciune rezonabild cd o persoand participd la o infrac{iune sau pregdtegte sdvdrgirea unei infracfiuni1' ii) activitatea poli{igtilor sau a colaboratorilor acestora a fost autorizatd in condifiile legii; iii) agenlii statului sau colaboratorii acestora nu au ftcut altceva decdt sd ofere suspectului o ocazie obignuitd (care nu are caracter exceplional)
de a comite o infracfiune.
Agadar, fafd de standardul european, ac{iunile investigatorilor sub acoperire trebuie doar sb ofere o ,,tentalie obi$nuit5"5), o oportunitate ce nu are caracter excep{ional de
a
incilca legea.
dintre cele prevdzute de art. 224t alin.
Dacd persoana suspectatd de slvdrgirea sau pregdtirea sivdrgirii unei infracliuni (l) C.proc.pen., art. 26t alin. (l) din Legea nr. 7812000, art.2l alin. (1) din Legea nr. 14312000, art. 22 din Legea nr. 67812001, art. 17 din Legea nr.3912003, respectiv arI.2Ttdin Legea nr.65612002, profitd de ,,oportunitatea" oferitl de investigatorii sub acoperire, in imprejurdri in care rezult[
r) A se vedea I . Ashworth, M. Redmayne, The criminal process, op. cit., p.260. 2)Ibidem, p.261. 3) A se vedea: L Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice, op. cit., p.605-609; LH. Dennis,The Law of Evidence, op. cit., p. 326-333;A. Ashworth, M. Redmayne,The criminal process, op. cit.,p.260-263; A. Ashworth, Re-drawing the boundaries of entrapment, Criminal Law Review, 2002,p. 16l-179. a) A, Ashworth, M. Redmayne, The criminal process, op. cit., p. 261-262; A. Ashworth, Re-drawing the boundaries of entrapment, op. cit., p. 172-173. s) LH. Dennis, The Law of Evidence, op. cit., p. 330.
783
347
ce acesta ar
fi
actionat in acelagi fel dacd ,,oportunitatea" at
fi
fost oferitd de o altd
persoand, nu se poate refine existenla provocdriir).
in schimb, dacd prin activitatea desfbguratl de cdtre investigatorii sub acoperire,

ftptuitorul
a
fost determinat sd comitd o infracfiune pe care altfel, in absen{a manoperelor
utilizate de investigatori, nu ar fi sdvdrgit-o, probele astfel ob,tinute de procuror nu vor putea fi folosite in cadrul procesului penal. in jurisprudenld s-a ardtat2) cd folosirea unui investigator sub acoperire in spopul surprinderii fbptuitorului in flagrant deliet de trafic de droguri nu constituie o incdlcare a prevederilor art. 68 alin. (2) C.proc.pen., de vreme ce o persoanh, consumatoare de droguri, a comis in mod repetat ac{iuni specifice traficului ilicit de droguri, nu agentul sub acoperire a fost cel care a determinat-o sb sdvdrgeascd sau s[ continue
slvdrgirea acestora, rezolu{ia in acest sens fiind luat[ anterior de f6ptuitor .in atarc caz, investigatorul acoperit aclioneazd, in temeiul art.224t gi art.2242 C.proc.pen., precum 9i a art. 2l 9i art. 22 dinLegearr.14312000, numai in vederea strdngerii datelor privind existenta infracfiunii gi identificarea fdptuitorilor, prin activitdti precum participarea sa la surprinderea acestora in flagrant delict. in vederea aprecierii legalitdfii 9i loialitdlii activitdlii investigatorului, instanfele pot dispune audierea acestuia ca martor, potrivit art. 86r alin. (7) C.proc.pen., cu respectarea garanliei anonimatului. in jurisprudenfd s-a ardtat cd nu poate fi refinutl vinovdlia unui inculpat dacd intre declarafiile investigatorului sub acoperire gi ale colaboratorului date in cursul urmf,ririi penale gi cele date de acegtia in cursul cercetdrii judecdtoregti existd contradiclii, care creeazd dubii privind situalia de fapt cu care a fost sesizatd instan{a dejudecatd, iar in afara acestor declaratii nu existd nicio probd din care sd rezulte participarea inculpatului la sivdrgirea infracf iunii3).
Considerlm cd mijloacele de probd obfinute de investigatorii sub acoperire, in cazul in care nu sunt audiafi in instanfi, nu pot fi refinute de cdtre instan{d exclusiv sau intr-o mdsur[ determinantd pentru a fundamenta o hotdrdre de condamnare, fiind necesari coroborarea acestora cu alte mijloace de probd din care sd rezulte direct sau indirect sdvdrgirea infrac{iunii.
347. Modalitifi speciale de audiere a pirfii v[timate sau plrfii civile. Potrivit art. 771 alin. (l) C.proc.pen., in cazul in care poate fi periclitat6 viala, integritatea corporald sau libertatea pdrfii vitdmate ori a p6(ii civile sau a rudelor apropiate ale acesteia, instanla de judecatd poate incuviinfa ca aceasta sd fie ascultatd lard a fi prezent6 fizic \a locul in care se desfSgoar[ gedinla de judecatE, prin intermediul mijloacelor tehnice. Garantarea acestui drept al plrfii vdtdmate sau civile (ce sunt victime ale infracliunii) vine sd asigure o proteclie suplimentard acestora, in vederea evitarii riscului ca ele si
r)Ibidem. www.scj.ro I.C,C.J,, sec[ia penald, decizia nr.491512004, disponibilI pe site-ul www.scj. ro; I.C.C.J., seclia penald, decizianr.5826/2006, disponibild pe site-ul www.scj.ro.
r)
se vedea:
2)
A A
se vedea LC.C.J., secfia penal6, decizia nr. 516912003, disponibilE pe site-ul
784
administrlrii probatoriului
347
nu dea declaralii sau riscului ca acestea sd distorsioneze adevlrul datoritb pericolului la care ar putea fi expus[ viafa, integritatea corporall sau libertatea p54ii v[ttrmate sau civile sau a rudelor apropiate ale acestora. Apreciem cd, de lege ferenda de aceastl protecfie ar trebui si beneficieze gi persoanele aflate in intrefinerea victimei sau cele de care aceasta este legatd printr-o putemicd relalie de afecfiune gi care pot fi incluse in noliunea de victimd lato sensu. Aceastl mdsurd se poate dispune la cererea pdrfilor, a persoanelor interesate sau
a procurorului, iar, in cazul admiterii, judecdtorul trebuie sd motiveze necesitatea m[surii in raport cu fiecare parte vdtiimatd sau civil[, apreciind din datele existente in dosar caracterul justificat, real al temerii cu privire la posibilitatea ca viafa,
integritatea corporald sau libertatea persoanei audiate sau a rudelor sale apropiate
fie periclitati.
sd
in plus, in acord cu jurisprudenp Curfii Europene, considerim cf, instan{a poate dispune, de asemenea, ca aceasta sb fie audiatd prin intermediul mijloacelor tehnice gi in cazurile in care audierea pir{ii vitbmate in prezenfa inculpatului ar provoca acesteia traume deosebite, in vederea evitdrii victimiztrrii secundarer), in aceste cazuri, audierea se efectueazl prin intermediul unei refele video gi audio. La solicitarea instan{ei, a procurorului sau a pdr,tii audiate, la luarea declaraliei poate participa un consilier de probafiuns2), car are obligalia de a pistra secretul profesional ou privire la datele despre care a luat cunogtin{d in timpul audierii. In vederea respectSrii dreptului la apdrare gi pentru a compensa lipsa p64ii audiate din cadrul gedinfei, pirfile gi apdrdtorii acestora pot adresa intrebdri, in mod nemijlocit, pdrlii vdtdmate sau pe4ii civile. Potrivit art. 77t alin. (4) C.proc.pen., pregedintele completului respinge intreb[rile care nu sunt utile gi concludente judec6rii cauzei. Fafd de natura 9i scopul acestei modalitdli speciale de audiere, judectrtorul trebuie sd cenzrreze gi intrebdrile care ar produce un efect negativ asupra celui audiat, permifdnd victimei infracliunii sd nu rdspundi la anumite intrebdri3) (in special in cazul minorilor, al victimelor violenfei domestice sau al infracfiunilor privitoarea la viafa sexuald sau
traficul de persoane etc.).
Declarafia pd4ii vdt6rnate sau a p6(ii civile se inregistreazdprin mijloace tehnice video gi audio gi se redd integral in formd scrisd, fiind semnatd de organul judiciar, de partea v6t[mati sau partea civilS ascultattr, precum gi de consilierul de proba{iune ptezent la ascultarea acesteia, depundndu-se la dosarul cauzei. Suportul pe care a fost inregistrattr declarafia pA4ii vetemate sau a p64ii civile, in original, sigilat cu sigiliul instanfei dejudecatd, se pdstreazd la sediul instanlei. Declaraliile p[(ii vdtdmate sau ale pdrfii civile pot servi la aflarea adevdrului in mdsura in care se coroboreazd cu alte mijloace de probb administrate in cauzd.
A se vedea Capitolul V, Sectiunea a 3-a din Partea a III-a a prezentului trarat. Denumirea acestei funcfii este stipulatl in art. 7 lit. a) din Legea nr.123120}6privind statutul personalului din serviciiie de probaliune (M. Of. nr. 407 din l0 mai 2006), ea inlocuind vechea denumire de ,,consilier de protecfie a victimelor gi reintegrare sociald a infractorilor." 3) A se vedea Comisia Europeani, decizia din l9 octombrie 1995, in cauza Kremers contra
2)
r)
Olandei. ?85
348
348. Martorii protejafirr, AtAt Codul de procedurd penal6, cdt 9i Legea nr. 68212002 privind protecfia martorilor reglemente azd, cazrrile gi condi{iile in care un martor poate beneficia de protecfia autorit6lilor2). Astfel, potrivit art. 86r alin. (1) C.proc.pen., dacd existd probe sau indicii temeinice cd prin declararea identit[1ii reale a martorului sau a localitd{ii acestuia de domiciliu ori de regedintd ar fi periclitat6 viala, integritatea colporali sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinfa sd nu declare aceste date, atribuindu-i-se o altii identitate sub care urmeazi si apar[ in fala organului judiciar. in schimb, din art. I din Legea nr.68212002 rezulti cd domeniul de aplicare al acesteia vizeazd, asigurarea protecliei gi asistenlei martorilor a cdror viat[, integritate corporald sau libertate este ameninlatd ca urmare a definerii de cdtre acegtia a unor informafii ori date cu privire la s[vdrgirea unor infracliuni grave, pe care le-au furnizat sau au fost de acord sd le furnizeze organelorjudiciare gi care au un rol determinant in descoperirea infractorilor gi in solulionarea unor cauze. Nofiunea de ,,martor"3) are un caracter autonom in sensul Legii nr. 68212002, incluz6nd, potrivit art. 2 alin. (l) lit. a), nu numai martorii la care fac referire dispoziliile art.78 C.proc.pen., dar gi persoanele care, fird a avea o calitate procesuald in cauzd, prin informatii gi date cu caracter determinant, contribuie la aflarea adevdrului in cauze privind infractiuni grave sau contribuie la prevenirea producerii unor prejudicii deosebite ce ar putea fi catzate prin slvdrgirea unor astfel de infracliuni ori la recuperarea acestora; in aceastd categorie este inclusi gi persoana care are calitatea de inculpat intr-o altd cauz6. De asemenea, de protecfia legii speciale pot beneficia 9i persoanele care se afld in cursul executdrii unei pedepse privative de libertate gi, prin informaliile gi datele cu caracter determinant pe care le fumizeazfl contribuie la aflarea adevdrului in cauze privind infracliuni grave sau la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin sdv6rgirea unor astfel de infracfiuni. Astfel, Legea nr. 68212002, include in nofiunea de ,,martor" gi pe ,,colaboratorii justiliei" astfel cum sunt definifi in art. 1 din Recomandarea (2005) 9 a Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei, privind protecfia martorilor gi colaboratorilor justi{iei,
adicl
acele persoane, repentis4), care sunt acuzate de s[vdrgirea unei
infracjiuni
sau care
l)Pentru o analizd detaliatd a instituliei protecJiei martorilor, a se vedea Gh. Mateuf,Protecfia
martorilor. Utilizarea martorilor anonimi in fafa organelor procesului penal, Ed. Lumina Lex, 2003; I. Lascu,Proteclia martorilor. Noutate de reglementare in legislalia romAneasci, in Dreptul nr.7/2003, p. 18-28; P. Buneci, Martor protejat, in R.D.P. nr.112006,p.43-49. 2) Tot astfel, art. l7 alin. (4) din Legea nr. 508/2004 prevede c6: ,,in cauzele de competenla Directiei de Investigare a Infracfiunilor de Criminalitate Organizatd, pentru buna desflgurare a urmdririi penale, procurorii pot dispune mdsuri specifice de protecfie a martorilor, a experfilor 9i a victimelor, potrivit legii." 3) A se vedea Gh. Mateul,Protecfia martorilor. Utilizarea martorilor anonimi in fala organelor procesului penal, op. cit., p. 87-l 10. a) Pentru o analiz6. de drept aomparat cu privire la stadiul legisla{iilor din Germania, Marea
Britanie, Austria, Belgia, Spania, Italia, olanda, Elvelia gi Statele unite, in ceea ce privegte colaboratorii justifiei (1. domeniul de aplicare: infracliuni gi persoane; 2. avantaje acordate: tratament penal, mdsuri de protectie; 3. valoarea probatorie a declaraliilor), a se vedea studiul
786
probatoriului
348
au fost condamnate pentru participarea intr-o activitate infracfional| organizatd gi care sunt de acord si coopereze cu autoritdfile judiciare, in sensul de a da declaratii despre activit[lile de crimi organizatd, sau despre infracfiuni aflate in legiturd cu aceasta sau despre alte infracliuni grave. Credem cd 9i martorii vulnerabili (de exemplu, minorii, gi nu numai in cazurile de violenfi domesticd, astfel cum rezulti din prevederile art. 864 C.proc.pen., persoanele care au suferit o traumd psihicd ca unnare a constatdrii sdvdrgirii infracfiunii, persoanele ce sufer[ de o tulburare mintal6, de naturd a le conferi o sensibilitate deosebitl ce le impiedicd si dea declarafii in public) ar trebui sd beneficieze de posibilitatea de a da
declara{ii in condifiile art. 862 C.proc.pen. Garantarea protecliei martorilor are ca scop sd evite riscul ca acegtia s6 nu dea declarafii sau riscul ca acegtia s[ distorsioneze adevbrul datorit[ pericolului la care ar putea fi expusd viafa, integritatea corporal6 sau libertatea lor sau a rudelor apropiate ale acestora. Pentru a administra declaraliile martorilor intr-o astfel de procedurd specialS, judec6torul trebuie si motiveze in raport cu fiecare martor necesitatea gi proporfionalitatea mlsurii, apreciind din datele existente in dosar temeinicia temerii cu privire la posibilitatea ca viafa, integritatea corporal5 sau libertatea persoanei audiate sau a rudelor sale apropiate sd fie periclitati. Temerea acestora trebuie sX fie reald, iar nu imaginard sau nerezonabilS, in raport de circumstanfele cauzeir). Importan{6, fafi de natura analizei noastre, prezintd efectul acorddrii acestei protecfii asupra dreptului la un proces echitabil al inculpatului. Martorul protejat poate fi audiat fie la sediul organului judiciar, fie fbrd a fi prezent fizic la locul unde se afll organul de urmdrire penald ori in sala in care se desfbgoarl gedinfa de judecatd, prin intermediul unei refele de televiziune cu imaginea gi vocea distorsionate, astfel incdt sd nu poatd fi recunoscut. Declarafia martorului ascultat se inregistreazd prin mijloace tehnice video gi audio gi se redd integral in formd scrisi. in cursul judecetii, in scopul asigurdrii caracterului echitabil al procedurii, pb4ile gi apdrdtorii acestora pot adresa intrebdri, in mod nemijlocit, martorului ascultat. Pregedintele completului trebuie sd cenzureze aceste intrebdri, respingdndu-le pe acelea care nu sunt utile 9i concludentejudeclrii ca:uzei sau care pot conduce la identificarea martorului 9i, de asemenea, trebuie sd vegheze ca prin intrebdrile formulate de procuror sau de pdrfi s[ fie evitatd h64uirea sau intimidarea martorului. Potrivit art. 86t alin. (6) C.proc.pen., declarafiile martorilor clrora li s-a atribuit o alti identitate, redate in procesul-verbal al procurorului, precum gi declarafia martorului, consemnatd in cursul judecdlii 9i semnatd de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului gi de pregedintele completului de judecatd, pot servi la aflarea adevdrului numai in mdsura in care sunt coroborate cu fapte 9i imprejurlri ce rezultd din ansamblul probelor existente in cauzd.
elaborat de Senatul francez intitulat,,Les repentis face d Iajustice p6nale", disponibil pe site-ul
www.senat.fr.
r)
se vedea pct. 23
din Raportul explicativ la Recomandarea (2005) 9,

78',7
348
Curtea Constitulionald a apreciat cd dispozi{iile art. 86r gi art. 862 C.proc.pen. satisfac exigenfele constitulionale, neaducind atingere dreptului la aplrarer).
r)AsevedeaPlenulCu(iiConstitu{ionale,Deciziaw.193/2004O,I.Of.nr.461
din24mai2}0$.
in motivarea acestei hotirdri s -aardtal c6:,,dispoziliile legale supuse criticii de neconstitr.rlionalitate reprezinti o concretizare a prevederilor constitu{ionale citate, necesitatea asiguririi protectiei datelor de identificare a martorului determindnd restrdngerea prin lege a dreptului la apdrare al persoanei supuse acuzirii. Aceasti mdsurd este impusb de necesitatea asigurdrii pentru martor, precum gi pentru ceilalfi cetdteni care ar fi expugi prin declararea identitdfii reale a martomlui, a dreptului la viaf6, la integritate fizicd gi libertate individuald, valori supreme gi garantate in stahrl rom6n de drept, in conformitate cu dispozifiile art.l alin.(3) din Constitugie, republicatE. ReshAngerea dreptului la apdrare este propor{ionalS cu situatria care a detenninat-o, realizdndu-se numai dacd sunt probe sau indicii temeinice cd prin declararea identitdiii reale a martorului sau a localitdlii acestuia de domiciliu ori de regedin{d ar fi periclitate drepturile 9i libert6{ile rnen{ionate, qi nu incalcd acest drept, contrar celor sus{inute de autorii excepfiei. Curtea mai observd c6, in ceea ce privegte problema restringerii dreptr.llui laapdrare realizatl prin aplicarea unor mdsuri similare celor prevdzute in art. 861 9i 862 din Codul de proceduri penald, s-a pronunlat Ei Curtea Europeand a Drepturilor Omului in jurisprudenla sa. Astfel, in aplicarea dispoziliilor art. 6 paragraful 3 lit. d) din Convenfia pentru apdrarea drepturilor omului gi a liberti{ilor fundamentale, potrivit cdrora <<Orice acuzat are, in special, dreptul (...) sd intrebe sau sd solicite audierea martorilor acuzdrii (...)>, Ctxtea Europeand a Dreph.rrilor Omului a statuat cd se adrnit excep{ii de la principiul potrivit cdruia elementele de probd trebuie produse in fala acuzatului in gedin!6 publicd, in vederea unei dezbateri in contradictoriu. Aceasta insd sub rezerva respectdrii drepturilor apdrdrii care impun, ca reguld generald, sd se asigure acuzatului, la unul sau la altul dintre stadiile procedurii, o ocazie adecvatd gi suficienti de a contesta o m6rturie in acuzare gi de a interoga autorul mirturiei, gi cu respectarea condiliei ca, in ipoteza in care de-a lungul intregii proceduri acuzafului nu i s-a acordat posibilitatea de a chestiona martorul gi a combate mdrturia acestuia, hotdrArea de condamnare sd nu se intemeieze in totalitate sau in mod determinant pe aceasti mErturie (cazul Kostovski contra Olandei, 1989).
in acord cu cele statuate in aceastd jurisprudenfI, dispoziliile supuse criticii de neconstitulionalitate reglementeazd, pe de o parte, posibilitatea de a i se pune ?ntrebSri martorului supus mdsurilor de protec{ie, dupd ce acesta a ficut declarafii [prin trimiterea realizatd de art. 862 alin. (8) din Codul de procedurd penall la dispozi{iile art. 86 din acelapi cod, referitoare la modul 9i limitele ascultdrii martorului, dispozilii cu privire la care se aratd cd <se aplicd in mod corespunzdtonr], iar pe de alte parte, reglementeazd obligalia coroborlrii, in vederea afldrii adevdrului, a declaraliilor martorilor cdrora li s-a atribuit o altd identitate cu fapte gi imprejur[ri ce rezult6 din ansamblul probelor existente in cauz6 [prin dispoziliile art. 86r alin. (6) din Codul
de procedurd penald]. Totodatd, mdsurile de protecfie mentionate se conformeazi unor reguli stricte privind consemnarea declara{iilor martorului, semnarea acestora, aducerea la cunogtinfa organelor judiciare qi verificarea lor. De asemenea, dupl dispari{ia pericolului care a determinat luarea acestor misuri, documentele privind identitatea reald a martorului sunt introduse in dosarul penal.
Fa{d de cele refinute, nu poate fi primitd susfinerea autorilor excepliei in sensul cd dispoziliile art. 86r gi art. 862 din Codul de procedur6 penal4 incalci dreptul la apdrare, intrucdt textele legale criticate nu aduc atingere existenfei acestui drept, ci doar il resh6ng, in limitele stabilite de Constitu{ie, gi, de asemenea, existd suficiente elemente procesuale de echilibrare a mdsurilor reglementate prin aceste nonne, in concordan{d cu prevederile art. 24 gi art. 53 din Constitu{ie,
788
Respectarea dreptului la un proces echitabil cuocazia administrdrii
probatoriului
349
Considerdm cd aceastd dispozilie legalS nu satisface exigenfele dreptului la un proces echitabil impuse de jurisprudenfa Curfii Europene gi de Recomandarea (2005) 9r), in mdsura in care se interpreteazd cd declarafiile martorilor protejafi, cu privire la care apdrarea nu a putut sd le conteste in mod adecvat credibilitatea, pot conduce in mod determinant la stabilirea vinovbliei unei persoane2). Astfel, pe de o parte, declarafiile martorilor protejali administrate de procuror pot servi la stabilirea
adevbrului in cauzd numai dacd la audiere a participat inculpatul sau avocatul acestuia, in situalia in care martorii nu au putut fi adugi in fala instantei. Pe de altii parte, instanfa nu igi poate intemeia, in mod exclusiv sau determinant, o hotlrdre de condamnare pe declarafiile martorilor protejafi, astfel cd este necesar ca acestea sd se coroboreze cu o parte importanti a celorlalte probe administrate in catrzd'
2.3. Excluderea mijloacelor de

349. Principiile legalildlii
probl
nelegal sau neloial administrate administrdrii mijloacelor de probd.
,i loialitdlii
350. Excluderea mijloacelor deprobd nelegal sau neloial administrale. 35l. ,,Fructele pomului otrdvit" (ruils of the poisonous tree). 352. Procedura excluderii.
349. Principiile legaliti{ii 9i loialitifii administririi mijloacelor de probI. Principiul legalitnfii presupune administrarea numai a mijloacelor de prob[ strict 9i limitativ prevhzute de lege 9i in condiliile stipulate de Codul de procedurd penald, a legislafiei speciale gi a jurisprudenfei Curfii Europene. in acest sens, art. 6-1 alin. (l) C.proc.pen. enumeri limitativ mijloacele de probd ce pot fi administrate in
cursul procesului penal.
Principiul loialitdliisr in administrarea probelor interzice utilizarea oricdrei strategii sau manopere ce are ca scop administrarea, cu rea-credinfd, a unui mijloc de prob[ sau care are ca efect provocarea comiterii unei infracliuni in vederea obfinerii unui mijloc
de probd, dacd prin aceste mijloace se aduce atingere demnitalii persoanei, drepturilor acesteia la un proces echitabil4) sau la viafd privatd,
republicatE, precum 9i cu dispozifiile art. 6 din Convenlia pentru aperarea drepturilor omului gi a libert6{ilor fu ndamentale."
r)
A in
se vedea
pct.2l din
Recomandarea (2005) 9 9i a pct. 59-69 din Raportul explicativ la
aceasta.
2)
sens contrar, a se vedea
N. Yolonciu, A. Barbu, Codul de proceduri penald comentat,
r)in doctrin6 (J. Pradel,Procedure p6nale, 10" edition, Cujas, Paris,2000, p. 390-391), s-a aritat ci degi neprevdzut de lege, principiul loialit6tii a fost ,,descoperit" dejurisprudent6 in vederea respectdrii eticiijudiciare. in privinla definirii notiunii s-a apreciat c6, fa16 de complexitatea ei, este mai simplu de ao caracteizaprin contrariul acesteia: este neloial ca organelejudiciare s6, foloseascd procedee neconforme principiilor fundamentale ale ordinii juridice in scopul oblinerii mijloacelor de prob6. Altii autori (5. Guinchard, J. Buisson, Proc6dure p6nale, op. cit., p. 433) au considerat ci principiul loialit6fii are ca obiect interzicerea impusd celui ce administreazd probatoriul de a utiliza procedee neloiale, tertipuri sau stratageme. a) in literatura de specialitate (M. Franchimont,Loyaut6,Proportionnalitd, et procds dquitable, in Les droits de I'Homme au seuil du troisidme milldnaire. M6langes en hommage i Pierre
789
op. cit., p. 100.
349
Termenul de loialitate, derivat din adjectiwllalin legalis, are in limbajul modern o conotalie esenfialmente morald. Astfel, el evocl ansamblul ideilor de incredere, fidelitate gi onestitate, uneori raportate la cea de legitimitatetl. Loialitatea este o trdsdtur[ a acfiunii de strdngere a probelor, ce are ca scop pronunlarea unei hotdrdri penale legitime, cu respectarea drepturilor omului gi a demnitdlii actului de justilie2). Loialitatea administrdrii probelor este consacratd in art. 68 C.proc.pen. potrivit cbruia este interzis[ intrebuin{area de violenfe, ameninfdri ori alte mijloace de constr6ngere, precum 9i promisiuni sau indemnuri, in scopul de a se obfine probe. De asemenea, este interzis a determina o persoand sd sdvdrgeascd sau sd continue sdvdrgirea unei fapte penale, in scopul obfinerii unei probe Astfel, pe parcursul efectudrii actelor de urmdrire penald nu pot fi exercitate acte de violenld, nu pot fi proferate ameninf[ri cu violenli sau cu dispunerea unor misuri interzise de lege fafd de persoana audiat6, nu poate fi utilizat niciun mijloc de constrdngere interzis de lege, nu pot fi promise avantaje la care persoana audiatd nu este indreptdfitd, nu pot fi aplicate tehnici de audiere ce presupun un tratament inuman sau degradant, este interzisd provocarea sdvdrgirii de infracliuni realizatd fie de autoritdli sau de persoane aflate sub coordonarea acestora (martori colaboratori)3), fie la ini{iativa unui alt subiect procesual.
Lambert, Bruylant, Bruxelles, 2000, p. 377-318) s-a aritat c6 loialitatea nu corespunde nofiunii de caracter echitabil al procesului, previzuti de art. 6 parag. I din Convenfia european[ sau de art. l4 din Pact. in esen16, loialitatea nu privegte decdt modalitatea de administrare a probelor. in schimb, aprecierea caracterului echitabil al procesului presupune un examen de ansamblu al procedurii. Analiza este astfel mai largd decdt cea a legalit[1ii sau a loialitalii administrdrii probei. De fapt, judec6torul ar putea sd excludl un mijloc de probd nelegal sau neloial administrat, dar sd considere cd in ansamblul s6u procedura este echitabild, cu exceplia cazului in care neloialitatea a fost astfel incdt a viciat intreaga procedur6, a incdlcat dreptul la apdrare gi principiile procesului echitabil. t) Ph. Couvreur, R6flexions sur la ,,loyautd" dans les rapports judiciaires internationnaux, in La Loyaut6. Metanges offerts a Ettienne Cerexhe, Edition Larcier, 1996, p. 67 . 2\ P. Bouzat, La loyaut6 dans la recherche des preuves, M6langes Hugueney, Sirey, 1964, p. 172. in studiul ,,Les transformations de I'administration de la preuve pdnale: perspectives compardes", elaborat sub coordonarea profesorului G. Guidicelli-Delage, Universitd Paris I, decembrie 2003, s-a ardtat c6,,din punct de vedere filozofic, obiectivele procedurii penale - adevdr, legitimitate, eficacitate - in serviciul c6rora se afl6 proba, relevi tensiunea internd, legitimitatea put6nd constitui o piedicd in calea cdutdrii adevdrului gi a eficacitilii sau, invers, eficacitatea putdnd avea drept rezultat fie obiectivarea adevdrului, fie desfigurarea sa etc." Pentru o analizd detaliat[ a principiului loialitbJii, a se vedea E. Boursier, Le principe de la loyautd de la preuve en droit processuel, Dalloz, Nouvelle bibliothdque des thdses, vol. 23, 2003, p. 133-316; P. Lemoine, La loyautd de la preuve, studiu disponibil pe site-ul www.courdecassation.fr. 3)Pentru o analizd detaliati a provoclrii, a se vedea: capitolul V, sec{iunea a 15-a, punctul 52, 2.2. C. al prezentului tratat; R. Merle, A. Vitu, Traitd de Droit criminel. Procddure p6nale, vol. II, Ed. Cujas,7" ddition, 1997,p.198-200; S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p.433-435.
790
administririi
probatoriului
349
in privinla provocdrii polilienegti, in doctrindr) s-a arltat c[ acliunea organelor de urmlrire penald nu trebuie si supuni suspectul unei constr6ngeri, caracterizatd printr-o
provocare la sdvdrgirea unei infrac{iuni, care sI anihileze vointa acestuia sau sd aboleascS libertatea sa de acfiune. Aga cum am ardtat mai sus, organele de urmdrire penal6, ce au suspiciune rezonabil[ cd o persoand participd la o infracfiune sau pregltegte sivdrgirea unei infracfiuni trebuie sd ii ofere suspectului (fbptuitor) doar o ,,tentafie obi$nuit6"2), o oportunitate ce nu are caracter exceplional de a incilca legea, Recent, in jurisprudenla francezd a fost analizat principiul loiafitefii administrdrii mijloacelor de probd in legdturd cu provocarea polifieneascd prin crearea unui site pe reteaua internet3). Curtea de Casafie francezd a ardtat cd aduce atingere principiului loialita$i administrdrii mijloacelordeprobSgi dreptului launproces echitabil provocarea la sdv6rgirea unei infracfiuni de c[tre un agent public, chiar dacd a fost realizatd in strdinltate de un agent public strdin sau prin intermediarul sdu. Astfel, s-a apreciat
cd trebuie refinut6 drept provocare polilieneasci care determinl inadmisibilitatea mijloacelor de probd administrate prin incdlcarea garanfiilor procesului echitabil 9i a principiului loialitblii, activitatea unui agent de polilie, chiar str6in, de a oferi utilizatorilor de internet conectarea la un site pedo-pornografica). Instanlafrancezd a considerat cd prin oferirea utilizatorilor de internet a unor conexiuni a c6ror denumire indica in mod suficient de clar conlinutul lor, un agent public a cdrui na;ionalitate nu are relevanfd juridicd, provoacd in mod ilegal pe utilizatorii acestei relele s[ comitii
infracliuni5).
Prin urmare, Curtea de Casafie francezd a apreciat cd provocarea polifieneasc6

gi jurisprudenfei franceze gi, pe cale de consecingd, cd procedurile desf6gurate impotriva suspectului ca unnare a provocdrii la sdvdrgirea unei infracfiuni, provocare provenind din Statele Unite ale Americii (chiar gi in condifiile in care aceste activitali erau permise de legislafia gi jurisprudenfa americani), conduc la inliturarea mijloacelor de probl astfel obfinute. Astfel, instanla supreml francezd
trebuie raportat6 la exigenfele legii
t) R. Merle, A, Vitu, Traitd de Droit criminel. Procddure p6nale, vol. II, op. cit., p. 199; S. Guinchard, J. Buisson, Procddure penale, op. cit., p. 434. 2\ LH. Dennis, The Law of Evidence, op. cit., p. 330. 3)Pentru o analiz6 detaliati, a se vedea S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op, cit., p. 435. at S. Guinchard, J. Buisson,Procddure pdnale, op. cit., p.434. in cauzd era vorba de crearea gi exploatarea de cdtre agenfii publici americani a unui site pedo-pomografic in scopul de a identifica pedofilii care utilizeazd refeaua de intemetpentru a-gi procura gi a define materiale pomografice cu minori. Unitatea speciali a poliliei americane a informat autoritdfle franceze cu privire la faptul cd o persoanl din Franla este conectat[ la un asemenea site, ceea ce a determinat inceperea anchetei impotriva suspectului gi perchezilionarea domiciliului gi a sistemelor informatice ale acestuia in scopul identificirii unor imagini pomogtafice cu minori. in baza acestor probe, suspectul, care anterior informafiilor primite de la polilia americand, nu era cunoscut autoritefilor franceze, a fost acuzat de definere gi difuzare de materiale pornografice cu minori. Pentru o analizd detaliatd a acestei cavze, a se vedea J-R. Demarchi, La loyaut6 de la preuve en procedure penale, outil transnational de protection du justiciable, in Recueil Dalloz nr. 2812007 , p. 2012-2015. 5\ S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit,, p. 434. '191
350
a
de aplicare a principiului loialitdtii gi cu privire la mijloacele de probd ob{inute in striinitate, conferindu-i acestuia o filozofie proprie, ca cerinfd procedurald independentd, mai intinsd gi mai protectoare decAt legalitateat).
l[rgit cdmpul
350. Excluderea mijloacelor de probi nelegal sau neloial administrate. Dupd cum am ardtat qi in capitolele gi sectiunile anterioare2), art. 64 alin. (2) C.proc.pen., potrivit ciruia mijloacele de probd obfinute in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul penal, reglementeazd sanc,tiunea excluderii mijloacelor de probd nelegal sau neloial
administrate3).
Excluderea este o sancfiune procesuald specificd, aplicabili in materia mijloacelor de prob64) administrate cu inc6lcarea principiului legalitdlii, loialitdlii, precum gi in cazul
t) J-R. Demarcftl, La loyautd de la preuve en procddure pdnale, outil transnational de protection justiciable, op. cit., p.2014-2015. 2) A se vedea punctul 1.2.A, Capitolul I, Sectiunea a 2-a, precum gi punctul $2, din Capitolul V, Secliunea a I I -a din Partea a III-a din prezentul Tratat. 3) in acelagi sens, a se vedea N. Volonciu, A. Barbu, Codul de procedur6 penald comentat, op, cit., p.2l; D. Ionescu, Proceduri penal[. Partea generald, Ed. Sfera Juridici, Cluj- Napoca, 2007 ,p. 192-193,327. in aceastd privinld, in doctrind (G h. Mateul, D. Ionescu,Inadmisibilitatea utilizdrii ca mijloc de probi in procesul penal a proceselor-verbale gi a actelor de constatare obfinute in procedurile administrative de control, in C.D.P. nr. l/2005, p. 23) s-a mai ardtat cd art. 64 alin. (2) C.proc.pen. ,,constituie in mod cert o noutate pentru procedura penald romini gi,
du
in pofida aspectului clar gi concis al reglementdrii, el este deficitar, deoarece reglementeazE intr-o manier6 ,,black-and-white" o institu{ie care in alte sisteme a cunoscut o indelungatd evolufie, at6t legislativd, cdt gi jurisprudenlialI, av6nd in vedere amploarea ei gi multiplele consecinte in materia probelor. In plus, in mod regretabil, importul acestei institufii jtuidice specifice sistemului common-law s-a limitat la o reglementare de principiu a sancfiunii, f6ri ca legiuitorul sI recurgi la determinarea expresd a unei proceduri specifice de invalidare gi mai ales a unor solufii procesuale adecvate. (...) Lipsa reglementdrii unui mecanism efectiv de aplicare a sancfiunii inutilizabilitdtii intdregte ideea caracterului declarativ al deciziei legiuitorului de a adopta o asemenea solulie in materia excluderii probelor. Reglementarea acestei sanc[iuni r6mdne astfel tributar6 unui anumit optimism legislativ neutralizat de o concepJie unitard gi globald in materia probei. Este cert cd sistemul romdn demonstreazl in plan declarativ deschidere in preluarea unor instituf ii care pun cel mai bine in valoare intenlia de reechilibrare a procedurii penale, dar importuljuridic serealizeazd detagat de ansamblul regulilor care dau eficienfi unei anumite solutii. Or, daci intr-adevir nu se poate minimaliza efortul legiuitorului de a adopta anumite solulii care sd impund un caracter echitabil procedurii, nu putem admite preluarea unor institulii juridice fiir6 a exista intr-adevdr intenfia de a le transpune efectiv in practicd. Aceasta cu atdt mai mult cu c6t aceast6 lacund coroborat6 cu coexistenfa sancliunii inutilizabilit6lii cu sanctiunea nulitZ{ii poate sA devini un instrument tehnic prin care practica judiciard sd neutralizeze inspirafia generoasi ce astatlabaza reglementdrii excluderii automate a probelor ilegale." a) Trebuie ldcutl astfel distincfia intre: probe ce sunt elemente de fapt (realitili intdmpliri, imprejurdri) care datoritE relevanfei lor informative servesc la aflarea adevdrului gi la justa rezolvare a cauzei penale; mijloace de probd ce sunt mijloacele prin care pot fi constatate elementele de fapt care servesc ca probd in cadrul procesului penal; gi procedeele probalorii care nu constituie o categorie a mijloacelor de prob5, ci sunt moduri de a proceda in folosirea nrijloacelor de probd (a se vedea S. Kahane, Probele gi mijloacele de probE. Dispozilii generale,
792
probatoriului
350
in care au fost incilcate drepturile gi libertdlile fundamentale garantate de Convenjia europeani. Aceastd sanc{iune are un domeniu de aplicare special, deosebindu-ser), astfel, de sancfiunea nulitdfii ce se aplicl numai actelor procesuale sau procedurale2). in doctrin63) au existat mai multe opinii cu privire la rafiunea sanc[iunii excluderii mijloacelor de prob[ nelegal sau neloial administrate. intr-o prim[ opinie, se ardta c[ excluderea mijloacelor de probd are ca scop inllturarea pentm viitor a posibilelor abateri de la lege ale organelor de urmdrire penal6, intrucAt dacd acestea cunosc c6 nu pot folosi in cadrul procesului penal mijloacele de probd nelegal sau neloial administrate nu vor fi tentate sd incalce prevederile legale (abordarea disciplinard). O a doua opinie (abordarea remediu) susfine ca atentia trebuie indreptati cdtre inculpat, care este victima nelegalitdfilor comise in administrarea probelor comise de organele de urmdrire penalS gi care, prin excluderea mijloacelor de probd, este repus in situafia anterioard incilcirii dreptului s6u. O a treia opinie (abordarea externd) susline cI excluderea probelor neloiale nu este adecvati niciodatd, at6ta timp c6t fiabilitatea lor
nu este afectati. Cea de-a patra abordare pune accentul pe compararea celor doud fapte
condamnabile: nelegalitdfile autoritSlilor raportate la faptele penale ale inculpatului. cd, pe de o parte, publicul nu va avea incredere in sistemul judiciar, daci instanlele ar trece prea ugor peste nelegalitdtile comise de organele de urmdrire penal6 in administrarea probatoriului, iar, pe de altd parte, publicul nu va avea un sentiment de securitate dac6 infractorii ar fi achitali, ca urmare a excluderii mijloacelor de probi
Astfel se aratd
in
V. Dongoroz 9.a., Explicalii teoretice ale Codului de proceduri penal6 romdn. Partea general6, vol. I, op. cit., p. 168-170) r) in acelagi sens, in literatura de specialitate s-au avansat urmdtoarele criterii de distinclie intre nulitate gi excludere: l. nulitatea reprezintd o sancfiune proceduralh generalb aplicabild actelor procesuale sau procedurale, excluderea este o sanctiune specific6 probei; 2. invocarea nulitnfi impune dovedirea a trei condifii (incdlcarea unei dispozitii legale, vdttrmarea procesuald, inldturarea vdtdmirii sd poat[ fi realizatd doar prin anularea actului, cu corectivul prezumdrii indeplinirii ultimelor doul in cazul nulitdlii absolute), invocarea excluderii impune dovedirea unei singure condilii (inadmisibilitatea probei datoratd fie mijlocului de probd nelegitim, fie mijlocului de probd ilegal); 3. nulitatea constatd vicierea actului cu consecinfa refacelii sau remedierii acestuia, excluderea impune inadmisibilitatea probei deternrindnd ca o eventualI a actului sd fie l6rd obiect (a se vedea: D. Ionescu, Procedura avertismentului. Consecinle in rnateria validitdlii declarafiilor acuzatului in procesul penal, in C.D.P. nr. 212006, p. 55; D. Ionescu, Procedurd penald. Partea generald, op. cit., p.327). 2) in doctrind s-a arltat cd procesul penal este dinamizat gi inl6ptuit prin efectuarea unui complex de acte adecvate, ce este disciplinat prin normele de drept procesual penal. Actul procesual este instrumentuljuridic prin care sunt exercitate drepturile, prerogativele gi facult6{ile organelor judiciare gi subiecfilor procesuali, prin care se asigurd des{hgurarea procesului penal. Actul procedural este mijlocul juridic prin care se aduce la indeplinire sarcina ce decurge din actele procesuale gi din misurile procesuale intervenite sau luate in cursul pror:esului penal (a se vedea N. Iliescu, Acteprocesuale gi procedurale comune, in V. Dongoroz q.a., Explicalii teoretice ale Codului de procedurl penald romin. Partea generald, vol. I, op. cit., p. 346-347). 1) A. Ashworth, M. Redmayne, The criminal process, op. cit., p. 316-320; LH. Dennis,The Law of Evidence, op. cit., p. l0l .
793
350
a
cdror nelegalitate provine din incdlcarea unei dispozilii legale nesemnificative (teoria Apreciem ca intemeiatd aceasti ultimi teorie2), care plaseazl dezbaterea nelegalit[fii
legitimitdfii)').
sau neloialit6lii administrlrii mijloacelor de probd intr-un context mai larg, avdnd in vedere funcliile procesului penal gi ale hotdrdrii cu care acesta se finalizeazd. Autoritatea hotdrArii poate fi afectatd semnificativ in cazul in care aceasta se intemeiazd pe mijloace de probd administrate nelegal, Acest pericol poate proveni din mai multe surse: I lipsa de credibilitate a probelor care reduc acuratefea hotdrdrii; lr) probele oblinute prin incdlcarea dreptului fundamental la un proces echitabil care scad autoritatea moralS a hotdrdrii; ily' probele obfinute prin abuzurile organelor de urmdrire penal[ comise in mod deliberat. in aceastd abordare sunt avute in vedere toate principiile enun{ate in opiniile anterioare, in final trebuind sd fie stabilit impactul pe care l-ar putea avea caracterul nelegal sau neloial
al administr[rii mijloacelor de prob[ asupra legitimitdlii hotdrdrii judecdtoregti. Chiar dacd nu rezultd expres din prevederile art. 64 alin. (2) C.proc.pen., considerdm c[ nu orice incdlcare a prevederilor legale ce reglementeazd administrarea probelor are ca efect automat3) aplicabilitatea instituliei excluderii mijloacelor de probl nelegal sau neloial administrate. Avdnd in vedere natura acestei institulii (preluatd in sistemul de drept continental din tradilia common-lavf)), precum gi jurisprudenla Cu(ii Europene, considerim cd instanfele pot dispune excluderea mijloacelor de probd administrate de cdtre procuror numai in cazul in care constatd o incdlcare substanfiald 9i semnificativd a unei dispozilii legale privind administrarea probatoriului care, in imprejurdrile con-
crete ale cauzei, face ca menlinerea mijlocul de probd astfel administrat sd aducd atingere caracterului echitabil al procesului penal in ansamblu. Instanfele trebuie sd evalueze necesitatea aplic[rii sancfiunii excluderii prin raportare la gravitatea incdlcdrii drepturilor inculpatului, in procesul de administrare a probatoriului, la impactul pe care caracterul nelegal sau neloial al probei il poate avea cu privire la credibilitatea
t\ P. Mirfeld, Silence, confessions and improperly obtained evidence, Oxford University Press, 1997, p.23-28; I.H. Dennis, The Law of Evidence, op. cit., p. 100-106. 2) LH. Dennis, The Law of Evidence, op. cit., p. 105. r) in sensul ci legiuitorul rom6n a ales cea mai radicald formd a excluderii probelor ilegale, respectiv inadmisibilitatea automat6 a probelor relevate prin mijloace de probd obfinute cu incdlcarea oricdrei dispozilii legale, a se vedea D. Ionescu, Procedura avertismentului. Consecin{e in materia validitdfii declarafiilor acuzatului in procesul penal, op. cit., p. 54. a) Pentru o analtzd detaliatd a reglementirii institufiei excluderii probelor [a nivel european, a se vedea: B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice, op.cit, p. 581-615; LH. Dennis, The Law of Evidence, op. cit., p. 84-106, 293-337l' A. Ashworth, M. Redmayne, The criminal process, op. cit., p. 314-333; J.R. Spencer, Evidence, in M. DelmasMarty, J.R. Spencer, European Criminal Procedures, Cambridge University Press ,2002,p.602-610: D. Ormerod, D. Birch, The Evolution of the discretionary exclusion of evidence, Criminal Law Review, 2004,p.767-781; S. Zoppala, Human Rights in international Criminal proceedings, Oxford University Press, 2005, p. 149-152. Pentru o analizi de drept comparat, a se vedea studiul elaborat de E.U. Network of Independent Experts on Fundamental Rights, Opinion on the status of illegaly obtained evidence in criminal procedures in the Members States of the European Union, disponibil pe site-ul www.europa.eu.
794
probatoriului
351
mijlocului de probd, precum gi la importanfa pe care mijlocul de probi o prezintd in suslinerea acuzdrii (de exemplu: exclusiv, determinant, lipsit de importanld). in acest context nu trebuie pierdut din vedere cd unele mijloace de prob5, degi administrate nelegal sau neloial, pot contribui la dovedirea nevinoviliei inculpatului, situalie in
care nu se poate vorbi de incdlcarea caracterului echitabil al procesului, in cazul in care instanfa de judecatd nu dispune excluderea acestui mijloc de prob6. Ori de cdte ori un mijloc de prob[ este administrat cu incdlcarea prevederilor art. 3 (demnitatea umand) r), art. 6 (dreptul la tdcere gi privilegiul impotriva autoincrimindrii)2r gi art. 8 (viata privatd)3) din Convenfia europeand, este aplicabild sancfiunea excluderii mijlocului de probi. De pildd, utilizareatorturii sau a tratamentelor inumane sau degradante pe parcursul audierilor, incilcarea dreptului la tdcere gi de a nu se autoincrimina,
nelegalitatea perchezifiei sau a interceptirii comunicafiilor, provocarea sivdrgirii de infracfiuni atrag sancfiunea excluderii mijlocului de probd astfel administrat. in privinla incdlclrii prevederilor Codului de procedurd penal[ rom6n sau ale legislaliei speciale ce reglementeazd administrarea probelor, numai o incdlcare substanfialb gi semnificativb a acestor dispozilii legale, ce aduce atingere caracterului echitabil al procesului penal gi astfel unui drept garantat de Convenfia europeand invinuitului sau inculpatului sau care poate ridica un dubiu serios cu privire la fiabilitatea mijlocului de prob6, este de naturi sa ducd la excluderea mijlocului de probd nelegal administrat.
35l.,,Fructele pomului otrtrvit" (fruits ofthe poisonous tree). O altdproblematici ce se ridicd in cauzd vizeazd aplicarea doctrinei ,,efectului la distanld" sau ,,fructele pomului otrdvit" (fruits of the poisonous lree)et.
in doctrind (S. Guinchard, J. Buisson,Procddure pdnale, op. cit., p. 432) s-a ardtatcd se poate re{ine o asemenea incdlcare in cazul exercitdrii violen[elor fizice sau psihice de cEtre organele de urmdrire penal6 ori folosirii mijloacelor chimice sau medicale care afecteazS capacitatea persoanei de a relata in mod congtient gi voluntar faptele care constituie obiectul probei. 2) in aceasti privin;5, inalta Curte de Casatie gi Justilie a ar6tat c6 nu sunt inc6lcate dispozifiile art. 64 alin. (2) C.pen., in condi{iile in care declaraliile au fost luate de organele de cercetare penal6 cu respectarea dispoziliilor legale, proceddndu-se la audierea tuturor persoanelor implicate in sdv6rgirea infracfiunii, fiind lipsiti de relevanli imprejurarea ce o parte din martori au fost audiafi intr-o cauzl in care s-a dispus disjungerea faJi de inculpata din cauza de faf[ (a se vedea I.C.C.J., secfia penald, decizia nr.324'7/2006, disponibilS pe site-ul www.scj.ro). 3) Potrivit studiului E U. Networkof lndependent Experts on Fundamental Rights,mijloacele de probl administrate cu inc6lcarea exigenlelor art. 8 din Convenfia europeand sunt in principiu admisibile in procesul penal in liri ca: Austria, Danemarca, Finlanda, Fran{a, Germania, Suedia, Marea Britanie, in weme ce in alte fdri, cum ar fi: Belgia, Cipru, Spania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Malta, Olanda, acestea mijloace de probd nu sunt admisibile. a) A se vedea: P. Mirfeld, Silence, confessions and improperly obtained evidence, op. cit., p. 336-339; I.H. Dennis, The Law of Evidence, op. cit., p. 84-85,315-3 l6; D.E. Hall, Criminal Law and Procedure, Ed. Thomson Delmar Learning, 2003, p. 303-304; J.R. Arker, D.C. Brody, Criminal Procedure A Contemporary Perspective, Ed. Jones & Bartlett Publishers, 2"d edition, 2004, p.96-101; J.H. Langbein, The origin of Adversary Criminal Trial, Oxford University Press,2003, p.228 qi urm.; R."L Bacigal, Criminal Law and Procedure, Ed. Thomson Delmar Learning, 2002, p, 222-223.
u
795
352
ilegal.

de
Potrivit acestui principiu se analizeazdexcluderea m(floacelor
probd administrate
in mod legal, dar care sunt derivate (in strAnsd legdturd) din probe oblinute in mod Astfel, dach organele de urmdrire penali au administrat o probd cu incilcarea principiului legalitdfii, loialitdfii, precum gi in cazul in care au fost incdlcate drepturile gi libertdJile fundarnentale garantate de Convenfia europeand, iar din acest mijloc de prob[ au rezultat date gi infonnafii care au condus la administrarea, ulterioari, in mod legal a ainri rnijloc de prob[, se ridici problema excluderii sau men{inerii acestui mijloc de probd derivatr). in aplicarea acestei reguli in doctrin[z) s-a ardtat cd probele administrate ulterior nu
sunt excluse dacd:
legitura dintre proba administratd ilegal gi probele adminishate ulterior legal este marginald, adicd leg[tura de cauzalitate a devenit aga de atenuat[ incdt a disipat
nelegalitatea; dacd proba ulterioard putea fi oblinutd gi prin alte mijloace legale, diferite de proba inilial administratd ilegal (dintr-o sursd iridependentd); -- dacd proba ultcrior administratS, chiar dacd este legatd de proba inilial adminishatd in mod nelegal, ar fi fost in mod inevitabil descoperitd ulterior prin mijloace legale. Doctrina,,efeclului la distan[d" (excluderea probei derivate) igi gdsegte aplicabilitate numai ?n cazul in care intre proba administrat[ ilegal gi proba ulterior administratd (secundard sau derivatd) exist[ o legdturd de cauzalitate necesard (teoria echivalenlei conditiilor, cunoscut[ sub denumirea de teoria condiliei sine qua non), iat organele de umrdrire penald au folosit in mod principal 9i direct datele gi informaliile obfinute din proba ilegald, fIrI vreo ztltd sursd altemativl gi fbrd ca sd existe posibilitate certi ca acestea sd fie descoperite in viitor. pentru a administra in mod legal mijlocul de probd derivatr). Prin urmare, dacd organele de urmdrire penali au administrat o probA cu incdlcarea principiilor legalit5lii $i loialitdfii, aducAnd atingere drepturilor garantate de Convenlia europeand, iar din aceste mijloace de prob[ au rezultat fapte sau imprejurdri ce au condus in mod direct gi necesar la adrninistrarea in mod legal a altor mijloace de probd (administrarea mi.jlocului nelegal fiind o condifie sine qua non pentru administrarea mijiocului de pLobi legal), acestea din urmi, vor fi excluse, instanlele neputdndu-gi fundamenta hotdrdrea pe ace$te probe derivate.
352. Procedura excluderii. Considerlm ci cerereaprin care se solicitd excluderea mijlocului de probd nelegal sau neloial administrat sau a mijlocului de prob6 derivat poate fi formulatd in orice stadiu al procedurii de judecati in fond (in primd instanld sau in apel), in vederea garantdrii dreptului la un proces echitabil. Instanfa trebuie si punl
r) Pentru jurisprudenla instanlelor britanice in aceastd materie, a se vedea R. Chirild, op. cir., p. 66-68. 2) A se vedea: D.E. Hall, op. cit., p. 304; p. Mirfield, op. cit., p.336-339; R.J. Bacigal, op. cit., p.222-223.
r)lbidem.
'796
Dreptul la asistentl gratuitd din partea unui
interpret
353
in disculia pA4ilor cererea formulatd de excludere a probelor, pentru a da posibilitatea unei dezbateri contradictorii intre aptrrare gi acuzare cu privire la aplicabilitatea in cauzd, a dispoziliilor art. 64 alin. (2) C.proc.pen. In mod eronat in doctrindr) s-a ardtat cd unica modalitate de valorificare a cererii intemeiatd pe dispozifiile art. 64 alin. (2) C.proc.pen. este invocarea acesteia in faza dezbaterilor, in condiliile in care legiuitorul nu condifioneazd aceastd cerere de o anumit[ fazl procesualS. Chiar dacd scopul mlsurii este acela de a inlitura din cadrul mijloacelor de probl pe care instanfa unneazd a le aprecia la momentul deliberdrii pe cele administrate nelegal sau neloial, nimic nu impiedicd dezbaterea unei asemenea cereri in faza cercetirii judecdtoregti2l. in acest fel, in cadrul dezbaterilor, pd4ilor gi procurorului urmeazd a li se conferi posibilitatea de a formula concluzii in apdrare sau in acuzare, avdnd in vedere numai materialul probator pe care instan{a l-a apreciat a fi administrat in mod legal gi loial. Mai mult decdt atdt, apreciem c[ pirlile pot solicita constatarea caracterului nelegal sau neloial al mijlocului de probi, chiar in fala organelor de urmdrire penal6, care au obligalia de a se pronunla prin rezolufie motivatd asupra acestei cereri. Astfel se asigurd respectarea dreptului la un proces echitabil incd din faza de urmdrire penald, evitAndu-se o trimitere in judecatl a inculpatului intemeiatd pe mijloace de probd
nelegal sau neloial administrate.
Impotriva mdsurilor dispuse de procuror prin rezolutie

condili ile art. 27 5 -27 8 C.proc.pen.
se poate
formula pldngere in
De lege ferenda trebuie reglementatl detaliat institulia excluderii probelor, fiind necesar a fi avute in vedere cazunle gi condiliile de aplicare, momentul in care poate fi formulatd cererea de excludere a probelor, efectele admiterii unei astfel de cereri, calea de atac impotriva hotdrdrii instantei pronunfate in aceasti materie.
Secfiunea a l6-a. Dreptul la asisten{d din partea unui interpret

353. Standardul european de proteclie. 354.
gratuit[
Dreplul romdn.
353. Standardul european de protecfie. Articolul 6 parag.3 lit. e) din Convenlia europeand prevede dreptul oric6rui acuzatde a fi asistat in miia gratuit de un interpret, dac[ nu infelege sau nu vorbegte limba folositd la audiere. Instanta europeand a statuat cd dispozilia cuprinsd in acest text nu privegte decdt un ,,acuzat", in sensul Convenfiei europene, dupd cum tennenul de ,,acuzafie" trebuie
A se vedea Gh. Mateul,Proteclia martorilor. Utilizarea martorilor anonimi in fata organelor procesului penal, op. cit., p. 143. 2) Pentru aceste motive consider6m cE nu pot fi refinute considerentele instanJei supreme prin care s-a artrtat c6: ,,aprecierea caracterului ilegal al mijloacelor de prob6 obfinute de procuror in cursul urmiririi penale, ce constituie fundarnentul trimiterii in judecatd, este de atributul instanfei, care se pronunfd, insd, prin hotdrdre, dup6 efectuarea cercetiriijudecitoregti gi dupl dezbateri." (a se vedea LC.C.J., secfia penald, decizia w. 1312007, disponibilb pe site-ul rvww.scj.ro). 797
r)
353
luat cu acelagi infeles specificr). De asemenea, termenii ,,in mod gratuit" au un inleles clar gi precis; ei nu vizeazi vreo condifie, o exonerare temporard sau o suspendare a obliga{iei de platd a cheltuielilor de interpretare, ci o exonerare purd gi simpld de
aceastd obligalie2r. Garantarea acestui drept are ca scop asigurarea participdrii efective la des{bgurarea procedurii a persoanei ce nu infelege sau nu vorbegte limba folositd la audiere. Curtea Europeand a apreciat cd dreptul de a fi asistat in mod gratuit de un interpret se impune 9i pentru a nu l[sa si subziste o inegalitate intre acuzafii ce nu cunosc limba in care se desfdgoard procedura gi cei ce o cunosc, ceea ce ar fi contrar scopului prev[rut de art. 63), Dreptul prevdzut de 6 parag. 3 lit. e) se aplicd atdt in faza de urmdrire penald, cdt gi in faza de judecatd, prin conferirea posibilitilii persoanei care nu vorbegte sau nu ft4etege limba in care se desfrgoar[ procedura sd fie asistatd gratuit de un interpret, fErd a putea fi supusd ulterior la plata acestor sume de bani ce renitd din respectiva asisten!6, indiferent de situalia patrimoniali a acesteiaa). Dreptul la asistenfd gratuiti din partea unui interpret vizeazd traducerea sau interpretarea tuturor actelor de procedurb efectuate impotriva sa (atdt declara{iile orale date cu prilejul audierilor, cdt gi inscrisurile existente la dosar), pe care acuzatul trebuie s[ le inleleagd pentru a beneficia de un proces echitabil. Cu toate acestea, art. 6 parag.3 lit. e) nu conferd acuzatului dreptul la traducerea scrisd a tuturor documentelor, inscrisurilor sau a actelor oficiale ale dosarului. Asisteq[a acordat[ in materia interpretdrii trebuie si permiti acuzatului sd cunoascl invinuirea gi si se apere, in special prin posibilitatea prezentdrii in fala instanlei a propriei versiuni a situaliei de fapt din cauzds). jrrcauza flusain contra Italiei6), Curtea Europeand a ardtat c6 dreptul garantat de art. 6 parag.3 lit. e) nu presupune o traducere scrisi a tuturor inscrisurilor sau actelor
dosarului, dispozifia Convenliei europene frcdnd referire la notiunea de ,,interpret", iar nu de ,,traducdtor". Aceasta inseamnd c[ o asistenll constdnd in traducerea oral[ poate satisface exigenfele Convenliei europene. in spefd, reclamantul a beneficiat in momentul comun-Icdrii mandatului de punere in executare de asistenla gratuite a unui interpret de limbd arabd. Niciun element din dosar nu demonstreazd cd traducerea fumizatd de acesta din urml a fost inexactd in vreun fel. Reclamantul nu a contestat de altfel calitatea acestei traduceri, ceea ce a determinat autoritdlile sd considere cd
vol. L, p.570. Ibidem, p.571. 3)A se vedea CEDO, hotirArea din 28 noiembrie 1978, in cauza Luedicke, Belkacem 9i Koc contra Germaniei, parag. 42. a)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din l9 decembrie 1989, in cauza Kamasinski contraAustriei, parag.74; CEDO, hotdrArea din 28 noiembrie 1978, incauza Luedicke, Belkacem gi Koc contra Germaniei, parag. 42-48; CEDO, hotdrArea din 2l februarie 1984, in cauza Ozti,irk contra
2)
t) C. Birsan, op. cit.,
Germaniei, parag, 58. 5)A se vedea: CEDO, hotirdrea din 19 decembrie 1989, in cauza Kamasinski contra Austriei, parag.74; CEDO, hotdrdrea din 14 ianuarie2003,incauzalagerblom contra Suediei,
parag.61.
6)
se vedea
CEDO, decizia din 24 februarie 2005, in catza Husain contra Italiei.
798
Dreptul la asistenfd gratuite din partea unui
interpret
353
acesta a infeles con{inutul documentului litigiosr). Mandatul de punere in executare a pedepsei indica data hotdrArii de condamnare, pedeapsa aplicatd 9i incadrareajuridicd a acuzalieipentru care reclamantul a fost gdsit vinovat, cu menfionarea articolelor relevante din Codul penal 9i din legile speciale aplicabile. in aceste circumstanfe, instanla europeand a estimat cd reclamantul a primit, intr-o limb[ pe care o inlelegea, o informare suficient[ cu privire la acuzaliile care i se aduceau gi la condamnarea sa. De asemenea, Curtea de la Strasbourg a notat cd la momentul comunicdrii reclamantul era in Italia gi ar fi putut consulta un avocat din oficiu, al c6rui nume era indicat in mandatul de executare, sau un alt consultant juridic pentru a cunoa$te demersurile de urmat in scopul atacdrii hotirdrii in fala instanlei de control judiciar 9i al pregdtirii apdrdrii prin raportare la faptele de care a fost acuzat. Aqadar, Curtea Europeand a apreciat cd nu existd nicio aparenJd de incdlcare a principiului la un proces echitabil. Dreptul la interpret este undrept absolut numai in ceea ce privegte caracterul gratuit al acestuia. intrucdt este posibil refuzul de a fi traduse anumite pdrli ale dosarului sau de a fi numit un interpret in cazul in care reclamantul inlelege gi vorbegte limba utllizatd, sub acest aspect dreptul nu are un caracter absolut2). Acest drept trebuie sd fie efectiv gi concret. Astfel, simpla numire a unui interpret nu echivaleazd in abstrqclo cu respectarea acestui drept. Autoritdlile au obligalia nu numa-i de a desemna un interpret acuzatului, ci gi de a efectua un control ulterior al
calitbtii interpretdrii asigurate3). Existenfa unuiavocat ales sau desemnat in cauzd pentru acuzal, care participd la proceduri in vederea ap[rdrii drepturilor acestuia, nu acoperl lipsa unui interpret care
sd asigure traducerea sau interpretarea actelor de procedurd.
in cu.rra Cuscani contra Marii Britanii4), Curtea Europeand, dup[ ce a subliniat ci strategia apdrdrii line de raportul dintre acuzat gi avocatul sdu, a ardtat c6, in ultimd
instanfd, judecdtorul este cel care trebuie sd fie garantul caracterului echitabil al procedurii gi sd manifeste o deosebitd diligenld in garantarea drepturilor acuzatului. in spe{6, s-a apreciat cd sunt incdlcate dispoziliile art. 6 parag. 3 lit. e) fali de lipsa unui interpret, in condiliile in care instanla nafionald avea in mod cert cunogtinld de dificultdlile reale pe care lipsa interpretdrii le crea pentru reclamant.
r)
2)
in
acelagi sens, a se vedea CEDO, decizia din 6 noiembrie 2003,
in
cauza
Hermi contra
Italiei.
A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 332. in sensul c6 dreptul garantat are intotdeauna un caracter absolut, a se vedea: K. Reid, A practitioner's Guide to European Convention on Human Rights, op. cit.,p.124; S. Stravos, The guarantees for accused persons under article 6 of the European Convention on Human Rights: An Analysis of the Application of the Convention and a Comparison, Martinus Nijhoff Publishers, 1993, p.256. 3) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 19 decembrie 1989, in catza Kautaqtfl_cki coqtla Austriei, parag.74; CEDO, hotdr6rea din 14 ianuarie2003,incauzalagerblom contra Suediei, paragSl.
4) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 24 septembrie 2002, in catza Cuscani contra Marii Britanii, parag. 39 -40.
799
354
limba acestuia.
Dreptul la un Proces echitabil
in privinla raporturilor dintre avocat gi ctientul s6u, in doctrin6') s-a considerat cI autorit6lile trebuie s[ desemneze un interpret dacl avocatul acuzatului nu vorbegte tntrucdt inid4rr.elul_nu face pafie dintr-o instanfi in sensul art. 6 din Convengia europeand, nu existd nicio cerinfd formal[ cu privire la irnpa4ialitatea 9i independenfa acestuia, singura cerinl[ fiind aceea ca serviciile sale sd asigure acuzatului o asistenfd efectivl in exercitarea aplrdrii gi ca aceast6 asistenlb sd nu fie de naturd a aduce atingere
caracterului echitabil al procedurii2). ln acest sens, Curtea Europeand a aritat3) cd nu este incdlcat art. 6 parag. 3 lit, e) in ca tlin care asigurarea interpret6rii a fost ef-ectuatd de un alt definut sau de o persoanl care nu avea caiitatea de interpret autorizat. Dreptul de a li asistat in mod gratuit de un interpret este intr-o strans6 legdturd cu drepturile prevlzute de art. 5 parag.2 gi de art. 6 parag.3 lit. a), astfel cE art. 6 parag.3 lit. e) nu se limiteazf, la caracterul gratuit al interpretdrii, ci este aplicabil gi cu privire la cheituielile privind traducerea actului prin care sun-t aduse la cunogtinf5 motivele areitarii gi acuzagiile formuiate impotriva persoanei private de libertate, precum gi la cele privind acrul prin care persoanei suspectate de sdvdrgirea unei infracfiunii ii este adusf, la cunogtinlh in mod detaliat natura 9i cauza acuzdriia). 354. Dreptul rorn6n. Potrivit art. 128 alin. (1) din Constitufie, art. 304 alin. (l) din [,egea nr, 304,t]0A4 gi art. 7 C.proc,pen., in procesul penal romAn procedura judiciard se des{hgoard in lirnba romin[s). in acest clorneniu Cnrtea Constitulionald a re{inuP ce, ,,(...) folosirea limbii romdne in procedurile judiciare este o expresie a suveranitdfii statului. Acest principiu constitufional a devenit in leglementarea Codului de procedurd penald o reguld de bazd a procesului penal prev[zutd in art" 7. Drept urmare, intreaga activitate procesuald, scris6 qi orald, trebuie s[ se ef'ectueze in lirnba romind. De asemenea, potrivit dispoziliilor
se vedea D..1. Hnrri,s, M. O'Boyle, C. Warbrick, Law of the European Convention on Human Rights, Ed. Butterworths, Londra, 1995, p. 258-259. 2)A se vedca K. Re,id, op. cit., p. !24. 3) A se vedea CUDO, hoidrdrea din I 9 decembrie 1989, in cauza Kamasinski contra Austriei,
r)A
parag.
a)
ll
9i 76. se vedea
l-.
Van Hoof,
P. van Dijk, M. Viering, Right to a fair and public hearing, in P. van Dijk, A. l"en Rijn, L. Zwaak,T'heory and practice of the European Convention on Human
Rights, op. cit., p. 65{i. 5) in aceasta privintd prezintb interes hotErArea C.E.J., din cauza C -274196, Crirninal proceedings coutra Horst Otto Bickel and Ulrich Franz, 998], parag. t 3-3 l. in spe15, legislafia italiani aplicabild in provincia Bolzano pennitea rezidenlilor italieni ce erau vorbitori de limba germantr sd solicite ca procesul sd fie desfEgurat in limba german6. C.E.J. a apreciat ci legea italianA contravins art. 6 T.U.E., intrucAt creeazd o discriminare intre rezidenlii italieni vorbitori de gemrand care pot beneficia de prevederile legii gi alte persoane ceti{eni ai statelor membre U.E. ce vorbesc iitrroa germani gi cAl6toresc sau se afld in acea regiune. 6, A se vedea P{enul Curfii Constitufionaie, Decizia nr. 594/2005 (M. Of. nr. 1063 din 28 noiernbrie 20U5).
800
Dreptul la asistenfi gratuitil din partea unui
interpret
354
constitutionale ale art. 128 alin. (4), ,,Cetifenii strdini gi apatrizii care nu inleleg sau nu vorbesc limba romdn6 au dreptul de a lua cuno$tinf[ de toate actele gi lucrdrile dosarului, de a vorbi in instantd gi de a pune concluzii,prin interprel; in procesele penale acest drept este asigurat in mod gratuit". Aceste dispozilii iqi gisesc reflectare in art. 8 C.proc.pen., referitor la folosirea limbii oficiale prin interpret, care constituie
o garanfie pentru exercitarea efectivd a dreptului la apdrare gi pentm desfEgurarea unui proces echitabil pentru toate pdr,tile din proces, indiferent de nalionalitatea acestora qi de limba pe care o cunosc, garanfie concretizatd in cuprinsul Codului de procedurd
penall in art. 73 alin. (3), arl. 128, art. 190 gi urmdtoarele, in art. 29I. art. 3 I 9 gi in art.394 alin, (l) lit. b)." Legiuitorul romAn reglementeazi dreptul la asisten{d gratuitd din partea unui interpret dac[:
a)
Pd(ile
sau o altd persoand care urmeazd

se
si fie ascultatd nu vorbesc
sau nu infeleg
I 9i art. 128 C.proc.pen.l. In acest caz li se asigur6, in mod gratuit, posibilitatea de a lua cunogtinfa de toate actele gi lucrlrile dosarului, dreptul de a vorbi, precum gi dreptul de a pune concluzii in instanf6 prin interpret. Dreptul de a lua cunogtinfd de toate actele gi lucririle dosarului prin intermediul unui interpret nu inseamn[ ci este garantat dreptul ca toate actele efectuate in cadrul urmdririi penale sau judecS{ii sd fie traduse. Apreciem c6, in acord cu jurisprudenta Curfii Europene, invinuitul sau inculpatul trebuie sd beneficieze nuna-i de traducerea actelor procesuale sau procedurale relevante (rezolu{ia prin care este inceputd urm[rirea penald, ordonan{a de punere in migcare a acfiunii penale, rechizitoriul) in vederea garantdrii dreptului la apirarer). in cazul in care unele dintre inscrisurile aflate in dosan-rl cauzei sar.r prezentate in instanfd sunt redactate intr-o altd limbd decdt cea rornflnd, acestea trebuie traduse prin intermediul unor traducdtori autoriza{i. De acest drept beneficiazS cetdfenii strdini gi apatrizii care llu vorbesc sau nu infeleg limba romdnl sau persoanele care datoritd unor dizabilitdli nu se pot exprima in raporturile acestora cu organele de urmdrire penald sau cu instanfa. in situalia in care cetdfenii strdini sau apatrizli vorbesc mai multe limbi, trebuie desemnat un singur interpret pentru limba in care acegtia vor sd le fie tradusd procedura. in cazul in care nu existd niciun interpret autorizat pentru limba sau dialectul pe care cetdfenii strdini sau apatrizii o vorbesc sau infeleg, sau un asemenea interpret nu poate fi in mod obiectiv prezent in fata organelor judiciare (in cazul limbilor in care exist6 un numdr foarte mic de interpre{i autoriza{i gi se dol'edegte ch in mod obiectiv, datoritd unor circumstanfe speciale, acesta nu poate fi prezent), iar efectuarea actului procesual sau luarea unei mtrsuri procesuale are caracter de urgenld 9i irnpune participarea unui interpret, apreciem cd nu sunt incilcate exigen{ele con\/enlionale prin
limba romdni ori nu pot exprima [art. 128 alin. (4) din Constitulie. art,
r) A se vedea, in acelagi sens, L spronken, M. Aninger, Procedural rights in criminal proceedings: existing level of safeguards in the European Union, disponibili 1a adresa de intemet http ://amo.unimaas.nVshow.cgi?fi d:3 89 I . 801
354
asigurarea interpretdrii de cdtre o persoanl care dovedegte in mod cert cunoagterea limbii sau a dialectului (de exemplu, un reprezentant al statului sau al minoritnfli a clrei limbd o vorbegte inculpatul)rl. Considerdm cd acest drept trebuie garantat 9i in raporturile dintre aceste persoane gi avocat, in vederea asigurdrii unei aplrdri efective incauzd. in aceste cazuri organele de urmdrire penald sau instan{a de judecatd asigurd in mod gratuit folosirea unui interpret. Interpretul poate fi desemnat sau ales de pdrfi. b) Cetdfenii romdni aparlindnd minoritdlilor nafionale doresc sd igi exercite dreptul de a se exprima in limba maternd in fala instanlelor de judecatd. Potrivit art. 128 alin. (2) din Constitulie 9i art. l4 alin. (2) din Legea nr. 30412004, ceti{enii romAni apar,tinAnd minoritdfilor nalionale au dreptul sd se exprime in limba matemd in fala instanlelor de judecati. in vederea garantirii acestui drept, dacd una sau mai multe pdrli solicitd sd se exprime in limba matemd, instan{a de judecatd trebuie s[ asigure, in mod gratuit, folosirea unui interpret sau traducdtor autorizat. in situalia in care toate pdrfile solicitd sau sunt de acord s[ se exprime in limba maternS, instan{a de judecatd trebuie s[ asigure exercitarea acestui drept, precum gi buna administrare a justifiei, cu respectarea principiilor contradictorialitilii, oralitalii
9i
publicitalii.
Cu toate acestea, cererile gi actele procedurale trebuie intocmite numai in limba romdn6. Dezbaterile purtate de pdrli in limba matemd se inregistreazd, consemndnduse in limba romdnS. Obiecliunile formulate de cei interesafi cu privire la traduceri gi consemnarea acestora se rezolvd de instanfa dejudecatd pdnd la incheierea dezbaterilor din acel dosar, consemn6ndu-se in incheierea de gedinf6. Potrivit art. 2 din Legea nr. 17811997 pentru autorizarea gi plata interprelilor gi traducdtorilor folosigi de organele de urm[rire penald, de instan]ele judecdtoregti, de birourile notarilor publici, de avocali 9i de Ministerul Justiliei2), activitatea de interpret gi traducdtor pentru instanfele judecdtoregti, parchetele de pe ldngd instanlele judecdtoregti, organele de cercetare penald, avocafi se efectueaz[ de persoane atestate in profesie gi autorizate de Ministerul Justi{iei. Interpretul are obliga{ia s[ se prezinte la chemarea organelor de urmdrire penalS, sd depuni jurdmAntul inainte de a fi ascultat gi sd semneze pe toate actele intocmite, pentru conformitate, atunci cAnd acestea au fost redactate sau consemnarea s-a lEcut in baza traducerii sale. Degi cerinfa independenlei gi imparfialitSlii interpretului nu este reglementata, art. 54 C.proc.pen. reglementeazd incompatibilitatea acestuia in cazurile prevdzute de
art. 48 C.proc.pen.r) I)inacestsensart. l5dinLegeanr.lTsllggTprevedecbinsitualiaincarenuexistdinterpreti
traducatori autorizaJi, pentru a se asigura exercitarea drepturilor gi atribuJiilor recunoscute de lege, organele judiciare pot folosi persoane de incredere, care cunosc limbile din gi in care se face traducerea gi/sau interpretarea gi pe care le folosesc in mod curent sau profesional. 2) M. Of. nr. 305 din l0 noiembie 1997, cu modificdrile gi completdrile ulterioare. 3) Pentru analiza acestor caztri, a se vedea Capitolul V, punctul 2.2.1. A.
Ei
802
ProtecJia europeand a dreptului la viafa privat6, corespondenfd 9i
domiciliu
355
Astfel, interpretul ce se afld intr-unul din aceste cazuri are obligalia de a se ab{ine, in caz contrar putind fi recuzat de orice parte sau de procuror. Procedura de solufionarea a cererii de ablinere sau recuzare este cea prevdnttd de art. 52-53 C.proc.pen.r) inc[lcarea de cdtre organele de urmdrire penald sau de cdtre instan{e a dreptului invinuitului sau inculpatului la asistenld gratuitd din partea unui interpret aduce o atingere gravd a dreptului la un proces echitabil, prin imposibilitatea asigurdrii participdrii efective la desfbgurarea procedurii a celor ce nu infeleg sau nu vorbesc limba gi lipsa unei apdrdri efective gi eficiente. Prin urmare, apreciem cd actele procesuale sau procedurale efectuate cu incilcarea acestui drept sunt lovite de nulitate relativd, in cazul indeplinirii condiliilor prevdzute de art, 197 alin. (l) 9i (4) C.proc.pen.2).
Capitolul VI Dreptul persoanei la respectarea viefii private, a corespondenfei gi a domiciliului

Secfiunea 1. Protecfia europeani a dreptului la corespondenfl gi domiciliu
$1. Nofiunile de
355. NoqiunL
via{i privatl,
via{i privati, coresponden{[ 9i domiciliu
355. Nofiuni. Dispoziliile art. 8 parag,
din Convenlia europeand garanteazd
respectarea dreptului la viafd privatd, la corespondenfd gi domiciliu. Curtea EuropeanS3) a ardlat cd nu este posibil 9i nici necesar a incerca definirea de o manierd exhaustivi a nofiunii de viald privatd. Totugi, ar fi prea restrictiv sd fie limitatd nofiunea la un ,,cerc intim", unde persoana ar putea s5-gi desfbgoare viala personalS a$a cum doregte gi din care sd excludi intreaga lume exterioard. Respectul vielii personale trebuie sd includd intr-o anumitf, mlsurd dreptul persoanei de a stabili gi dezvolta relafii cu semenii sdi, neexistdnd niciun motiv de principiu care s6 justifice excluderea activit[lilor de natur[ profesional5 sau de afaceri. Exist5 astfel zone de interacJiune a unei persoane cu terfii, chiar gi intr-un context public, care pot fi incluse in nofiunea de via{d privatla).
r)
2)
Ibidem.
in acela$i sens, a se vedea LC.C.J., seclia penald, decizia nr.228312005, citatd in Codul de procedurd penal6, ed. a 2-a, ingrijitE de G. Antoniu, A. Vldsceanu, A. Barbu, Ed. Hamangiu,
Bucuregti, 2008, p. 52.
r)
se vedea
CEDO, hotdrdrea din l6 decembrie l992,in cauza Niemietz contra Germaniei,
parag.29.
A se vedea: CEDO, hotlrdrea din 25 octombrie 2007,incauzaVan Vondel contra Olandei, parag. 48; CEDO, hotdrdrea din 25 iunie 1997,in cauza Halford contra Marii Britanii, parag.42.
803
a)
355
Dreptul persoanei la respectarea viefii private, a corespondenfei gi a domiciliului
in doctrinir) s-a precizat
c6 respectarea vielii private a unei persoane implica
garantarea integritnfi fizice gi morale ale persoanei, a identititii personale sau sociale, respectarea informatiilor personale, a sexualitdlii, a spafiilor personale sau private. Alte doud elemente ale dreptului la viaf6 privat6, ce nu sunt explicit menfionate in
art. 8 sunt prevdzute in art.
l0 parag.2 din Conventia europeand ca temeiuri
pentru
restr6ngerea libeftAlii de exprimare: protecfia reputafiei unei persoane gi impiedicarea divulgdrii de infbrmalii confidenJialez). Prin corespondenld se inlelege orice comunicare scrisd sau verbal6, prin scrisori,
telegrame,fax,telex,mesajetransmiseprinpager,mesajes.m.s. (shortmessageservice) saum.m.s. (multimediarnessagingservice),convorbiritelefonice,e-mail,princaredou6 sau mai multe persoane schimbi un mesaj sau o idee. Ceea ce caracterizeazd notiunea de ,,coresponden{i" fa{d de nofiunea de ,,exprimare" din art. 10 este caracterul direct al comunicdrii3). in privinfa protecfiei corespondentei, in literatura de specialitate4) s-a ardtat c6 jurisprudenfa Cu(ii Europene a consacrat efectul orizontal al art. 8. No{iunea de do micilius) are o interpretare extensivd injurisprudenla Curfii Europene, fiind inclusd in nofiunea larg6 de via]d privat66). Domiciliul este, in primul rdnd, locul unde persoana igi desfbgoarlvia[a privat6, viafa de familie qi alte asemenea leg6turi7). Pe de alt6 parte, este considerat domiciliu locul unde o persoand fizicd sau juridicd igi infbptuiegte activitatea profesionald sau comerciald (sediul unei societd{i, al agenfiei sale sau al sediilor sale profesionale, cabinetul unui avocat8)) .
A se vedea: R. Clayton, H. Tomlinson, The Law of Human Rights, Oxford University Press, 2001, parag. 12.85-12.94; R. Wong,Privacy: Charting its developments and prospects, in ,,Human Rights in the digital age", GlassHouse Press, London,2005 ,p.147-162. Pentru o analiz|
detaliati a elementelor viefii private, a se vedea R. Chirild, Convenfia europeand a drepturilor omului, comentarii gi explicafii, vol. II, Ed. C.H. Beck, Bucuregti,2007, p. 38-50. 2) A se vedea: A.W. Heringa, L. Zwaak, Right to respect for privacy, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights,
op. cit., p. 665.
3) A se vedea F. Jacobs, C. Ovey, R. White, The European Convention on Human Rights, 4'h edition, Oxford University Press, 2006, p.250. a) A se vedea l-F. Renucci, Trait6 de Droit Europ6en des droits de I'homme, op. cit.,
r)
p.265.
A se vedea: ,S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 556-557; F. Jacobs, C. Ovey, R. White, op. cit., p.249-250. 6) A se vedea CEDO, hotdrArea din 7 august 2003, in cauza Hatton g.a. contra Marii Britanii,
parag.96.
7)
s)
8)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din l6 octombrie 2007, in cauza Wieser and Bicos Beteiligungen Gmbh contra Austriei, parag.44; CEDO, hotirdrea din l6 decembrie 2002, in
cauza
se vedea
Nu numai locuin;a principald intrd in nofiunea de domiciliu, ci orice regedinf[ secundard (a CEDO, hotlrdrea din 3l august 2004,in cauza Demades contra Turciei, parag.32).
Niemietz cantra Germaniei, parag.29; CEDO, hotdrdrea din 25 februarie 2003, in cauza Roemen 9i Schmit contra Luxemburgului, parag.65; cEDo, hotdrarea din 13 noiembrie 2003, in cauza Elci q.a. contra Turciei, parag. 96; CEDO, hotdrArea din l6 noiembrie 2004, in cauza Moreno Gomez contra Spaniei, parag. 28; CEDO, hotirdrea din l6 aprilie 2002,in cauza Stes Colas Est contra Frantei, parag.41,49. in legiturd cu aceastd ultimd hotdrdre ce a stabilit in mod 804
Protecfia europeand a dreptului la via{6 privatd, coresponden{b 9i
domiciliu
356
Prin urmare, ceea ce trebuie protejat este locul utilizat de o persoani in care aceasta se agteaptii in mod legitim sd nu poatd fi deranjatd de autoritdli sau de alti intrugi'r. $2. Aspecte generale
privind posibilitatea ingerinfeiin exercitarea acestui
drept
356. CondiSii. 357. Ingerinla sdfie prevdzutd de lege. j5<\. Ingerinla sri urrndreascd un scop legitlm. 359. Ingerinla prevdzutd de lege ;i care urmdreSle wt scop legitim sd fe necesard intr-o societale democraticd Si propor{ionald cu scopul urmdril.
sd
356. Condifii. Articolul 8 parag. 2 din Convenlia european[ permite autoritdtilor deroge, in anumite condifi2), de la principiul respectlrii drepfului tra viald privat[, la
coresponden{d gi la domiciliu. Ingerinfa exercitatd de autoriteti sau de ter{e persoane reprezintb o limitare a exerciliului drepturilor la via{5 privati, la corespondenld sau domiciliu gi poate fi pennisi numai in situaliile in care aceasta este prevdzutd de lege, a urm[rit un scop legitim, este necesard inh-o societate democraticd gi este propo(ional[ cu scopu[ urmdrit. Aceastd restrdngere a drepturilor la viafi privat6, la corespondenf[ sau dorniciliu
nu poate
fi aplicatd
decAt in scopul pentru care a fost
prev[zutl (art. I fi din Convenfia
europeand).
Aceste condilii permit instanfei europene si aprecieze toate aspectele relevante gi imprejurdrile de fapt ale cauzei, s[ relind gravitatea incdlcdrii dreptului garantat, precum gi sb rdspundd la intrebarea dacd a fost adusd atingere esenlei dreptului invocat3).
neechivoc aplicabilitatea art. 8 la sediile persoanelorjuridice, in doctrini s-a ardtat cd asist[m Ia o consacrare a unei ,,vie{i private comerciale", ce reprezintE o noud etapd de evolu{ie ce a condus de la o,,viatd privattr personal[" la o,,via1[ privatd sociald" (J.-F. Renucci, Trait6 de Droit Europeen des droits de I'homme, op. cit., p.264) r)A se vedea S. Trechsel,Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 557. in aceast[ privin!6, Comisia Europeanl a aritat cE o magind aflatd intr-un loc public, nu poate fi considerati domiciliu. (Comisia Europeand, decizia din 30 mai 1974,in cauzaX contra Belgiei, parag. I
in drept)
2)
Conditiile necesare pentru existenfa unei ingerinfe sunt aceleagi pentru drepturile garantate
deart.8-l I dinConvenfiaeuropeanS. Pentruo analizddetaliatiaexcepfiilor,asevedeaS. Greer, Exceptions to articles 8 to I I of the European Convention on Human Rights, Strasbourg, 1997. in aceastd privinl6 S. Trechsel ardta cd pentru a se reline cd, intr-un anumit caz, au fost incdlcate dispoziliile art. 8 trebuie efectuatd o analizd in cinci etape care sd stabileascd: l) dacd ingerinfa este acoperitd de scopul garan{iei; 2) dacd a existat o ingerin{d in dreptul garantat; 3) dacd sunt indeplinite conditiile prevezute in parag. 2 al arl.8. incep6nd cu ,,legalitatea" (in cazul in care a
existat o ingerinfa); 4) dac6 ingerinfa a urmirit scopurile prevdzute in art. 8 parag. 2; 5) respectarea cerinfei proporfionalitillii (5. Trechsel, Human Rights in crirninal proceedings, op. cit., p. 535). , A.W. Heringa, L. Zwaak, Right to respect for privacy, in F. van Dijk, F. l/an Hoof, A. l/an Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Huilan l{ights, op. cit.,
p.747.
805
357
Dreptul persoanei la respectarea viefii private, a coresponden{ei 9i a domiciliului
Degi art. 8 parag. 2 din Conventia europeanb face referire numai la ingerinla din partea autoritililor publice, doctrina gi jurisprudenla Curfii Europene au ardtat cd aceasta se aplicd 9i in cazul ingerintelor te(elor persoane in dreptul ganntat de Conven{ia europeanS, intrucdt statul are obligafia pozitivd de a proteja via}a privatdt). 357. Ingerinfa si fie prevlzuttr de lege. Potrivit jurisprudentei Curfii Europene, nofiunea de lege are un sens autonom. in ceea ce privegte analiza ingerinfei in drepturile protejate, intereseazi sensul material al noliunii de lege, iar nu sensul formal al
acesteia2).
infelege: legea stricto sensu, adoptat[ de cdtre parlament, conventiile intemafionale ratificate de cdtre stat 9i aplicabile in dreptul intern, jurispruden{a etc. Sintagma ,,prevdzutd de lege" nu se referd doar la baza legall din dreptul intern, ci vizeazd gi ,,calitatea legii". Aceasta inseamnd cd legea, prin calitdfile ei, garanteazd, principiul preeminen{ei dreptului, men{ionat explicit in preambulul Convenliei europene, gi oferd o anume proteclie impotriva incdlcdrilor arbitrare ale drepturilor garantate de parag. I al art. 831. Calit6lile legii analizate de instanla europeand in acest scop sunt accesibilitatea gi previzibilitatea.a) Astfel, legea trebuie s[ fie, in primul rdnd, accesibild in mod adecvat, respectiv cetdleanul trebuie sd fie capabil si infeleagd cd este corespunzdtoare in circumstanfele reglementdrilor legale aplicabile unui anumit cazs). Accesibilitatea legii poate fi satisfbcutd prin asigurarea publicitalii acesteia6). in al doilea r6nd, legea trebuie sd fie previzibild, adicd sd fie redactatd cu suficientd precizie, in aga fel incdt s[ permitd oricErei persoane - care la nevoie poate apela la consultanfd de specialitate - s[-gi corccteze conduita. Persoana trebuie sd fie capabild sd prevadd intr-o mdsurd rezonabild consecinfele unei acfiuni, in circumstanfele date. Aceste consecinle nu trebuie sd fie previzibile cu absolutd certitudine. Degi certitudinea
se
se vedea: S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 548; F. Jacobs, C, Ovey, R. White,op. cit., p. 218-223;D.J. Harris, M. O'Boyle, C. Warbrick,Law of the European Convention on Human Rights, Ed. Butterworths, Londra, 1995, p. 320 gi urm.; CEDO, hotdrdrea
Astfel, prin lege
r)A
din 23 noiembrie 1993, in cauza A contra Franfei, parag.36. 2) A se vedea: CEDO, hot6rdrea din l5 ianuarie 2008, in cauza Pawlak contra Poloniei, parag. 60; CEDO, hotirdrea din l6 octombrie 2007 , in cauza Wieser and Bicos Beteiligungen Gmbh contra Austriei, parag.53; CEDO, hotirdrea din 26 aprilie 1979,in cauza Sunday Times contra Marii Britanii, parag. 46-49; CEDO, hotdrdrea din 2 august 1984, in cauza Malone contra Marii
Britanii, parag. 66-68.
r)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 4 mai 2000, in cauza Rotaru contra Romaniei, parag. 55; CEDO, hotdr6rea din 15 ianuarie 2008, in cauza Pawlak contra Poloniei, parag. 60. a) A se vedea: CEDO, hotiirArea din I iunie 2004, in cauza Narinen contra Finlandei, parag. 34; CEDO, hotdrdrea din 7 iunie 2007,in cauza Gufu contra Republicii Moldova, parag.66. s) A se vedea CEDO, hotdrArea din 1 aprilie 2008, in cauza Yarga contra Romdniei,
parag. 68.
6)A se vedea: CEDO, hot[r6rea din 26 aprilie 1979,in cauza Sunday Times contra Marii Britanii, parag.46-49; CEDO, hot6rdrea din 24 aprilie 1990, in cauza Kruslin contra Franfei,
parag.27-36. 806
Protec{ia europeani a dreptului la viafd privat6, coresponden{d qi
domiciliu
358-359
este dezirabili, aceasta poate atrage o rigiditate excesivd, iar legea trebuie sd fie capabilS sI find pasul cu circumstanJele in schimbare. Prin urrnare, multe legi sunt redactate in mod inevitabil in termeni care sunt vagi intr-o mic6 sau mai mare mdsurd gi a cdror interpretare gi aplicare sunt chestiuni de practicd. Legea trebuie sd fie suficient de clari cu privire la imprejuririle sau condiliile care justificd aplicarea ei gi sd confind mlsuri de protecfie a persoanei impotriva ingerinfelor
arbitrarer).
358. Ingerinfa str urmireasci un scop legitim. Scopurile legitime pentru care poate fi justificatl o ingerinfd prevSzutd de lege sunt enumerate limitativ in art. 8 parag.2: securitatea nafionald, siguranta publicd, bundstarea economicd a ldrii, apdrarea ordinii gi prevenirea faptelor penale, protejarea sen6td$i gi a moralei ori protejarea drepturilor 9i libertililor altora.
359. Ingerinfa previzut[ de lege gi care urmiregte un scop legitim si fie necesari intr-o societate democraticd gi propor{ionali cu scopul urmirit. Curtea Europeand a oferit cdteva principii de interpretare a acestei cerinfe incauza Silver contra Marii Britanii2l. Astfel, adjectivul ,,necesar" nu este sinonim cu,,indispensabil" gi nici nu are flexibilitatea unor expresii ca ,,admisibil", ,,util", ,,rezonabil" sau ,,dezirabil". Pe de altb parte, statele pirfi se bucuri de o anumitd marjd de apreciere3)in materia impunerii unor restriclii, marjd care nu este nelimitatd. Revine Curfii Europene competenJa de a aprecia dacd aceastd marjd de apreciere este compatibild cu Convenlia europeand. Expresia ,,necesard intr-o societate democraticd" inseamnd c6, pentru a fi compatibild cu Conven[ia europeand, ingerinla trebuie s[ corespundl inter alia unei nevoi sociale
imperioase gi sd fie proporfionali cu scopul legitim urmdrita). Curtea Europeand analizeazd in concrelo dacd ingerinta in dreptul protejat de Convenlia europeanl, prevdzutd de lege gi necesard intr-o societate democratic[, satisftcea in plus cerin{a de proporfionalitate cu scopul urm[rit, in sensul menlinerii unui just echilibru intre ingerinfd gi scops).
l) A se vedea: CEDO, hot6rArea din aprilie 2008, in canzaYarga contra RomAniei, parag. 68; CEDO, hotdrdrea din 26 martie 1987, in cauza Leander contra Suediei , parag, 52-57 . 2) A se vedea CEDO, hotirArea din 25 martie 1983, in cauza Silver contra Marii Britanii, parag.97. in acelagi sens: CEDO, hotdr6rea din 7 decembie 1976,in cauza Handyside contra Marii Britanii, parag. 48-49; CEDO, hotir6rea din 7 septembrie 1978, in cauza Klass contra
Germaniei, parag.42. 3) A se vedea ). Arai-Takahashi, The margin of appreciation doctrine and the principle proportionality of in jurisprudence of the European Court of Human Rights, Ed. Paperback,
Antwerp,2002.
A se vedea: CEDO, hotdrdrea din aprilie 2008, in cauza Yarga contra Romdniei, parag, 70; CEDO, hotdrArea din 7 iunie 2007,in cauza Smimov contra Rusiei, parag.43. 5) A se vedea S. Greer, Balancing and the European Court of Human Rights: a Contribution to the Habermas-Alexy Debate, Cambrige Law Journal, 6312004,p.412-434.
807
a)
360
Dreptul persoanei la respectarea viefii private, a coresponden]ei 9i a domiciliului
in fine, aceste paragrafe ale articolelor Convenfiei europene care prevdd o exceplie
de la drepturile garantate sunt de
strictl interpretare.
Sec{iunea a 2-^.Ingerin{e in dreptul la corespondenfl scrisl

360. Ingerinqa sd
fe
societate democraticd ale slatului.
prevdzutd de lege. 361, Ingerinla sd fie necesard fnlr-o Si proporqionald cu scopul urmdrit. 362. Obligalii pozitive
Curtea Europeand a analizat ingerintele in respectarea dreptului la corespondenld scris[ al condamnalilor cu autoriteflle statului sau cu cele intemalionale ori in dreptul la corespondenfi al acestora cu apdrdtorul. incdlcdrile art. 8 relevate de Curtea de la Strasbourg au rezultat fie din faptul cd ingerinla exercitatd nu era prev[rut[ de lege, fie cd m6sura nu era necesard intr-o societate democraticd sau proporlionalS cu scopul urmirit, fie din incdlcarea obligatiilor pozitive asumate de state in vederea garantdrii dreptului protejat de acest text. 360. Ingerinfa s[ fie previzuti de lege. in cauza Petra contra RomAnieit), Curtea European[ a apreciat cd a avut loc ,,o ingerintd din partea unei autoritdfi publice" in exercitarea dreptului reclamantului la respectarea corespondenfei sale, drept garantat de parag. I al an.8, prin deschiderea corespondentei cu Comisia Europeand, cu familia gi cu autoritdfile publice gi prin intdrzieri in expedierea acesteia. Pe cale de consecinfd, Curtea Europeand a analizat dac6 acea ingerinfi indeplinegte condi{iile impuse de Convenfia europeand, respectiv dacd este ,prevdzut6 de lege" gi urmdregte unul sau mai multe scopuri legitime dinhe cele menfionate laparag. (2), precum gi dacd atingerea adus6 dreptului este ,,necesar[ intr-o societate democraticd" pentru atingerea acestor scopuri.
Curtea Europeand a refinut cd dispoziliile Legii nr.2311969 privind executarea pedepselor2) au ldsat autoritelilor na{ionale o marjd prea mare de apreciere, intrucdt legea se limiteazd la a indica, intr-o manier[ foarte generald, dreptul condamnalilor de a primi gi de a trimite corespondenld gi acorda directorilorpenitenciarelor autoritatea de
pdstra orice scrisoare,ziar, carte sau revistd,,neadecvate reeducirii condamnatului". Controlul corespondenlei apare astfel ca automat, independent de orice decizie a unei autoritdli judecdtoregti gi nesupus cdilor de atac. De asemenea, s-a refinut cb
a
A se vedea CEDO, hotdrdreadin23 septembrie 1998, in cauza Petra contra Romdniei, parag. 35-40, in care a fost analizati, compatibilitatea cu prevederile art. 8 din Convenfia europeani a dispoziliilor arl, 11-20 din Legea nr. 2311969 9i a art. 75-77 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 2311969 aprobat de Consiliul de Minigtri la l5 decembrie 1969 (darnepublicat), ce sunt in prezent abrogate prin Legea nr.275/2006. in acelaEi sens, CEDO, hotdrdrea din 4 octombrie 2007, in cauza N6stase-S ilvestru contra Rom6n iei, parag. 42 - 5 4. 2) B. Of. nr. 132 din l8 noiembrie 1969. Legea nr. 2311969 cu modificdrile gi completdrile ulterioare, a fost abrogatd prin Legea nr.275/2006. 808
l)
Ingerinfe in dreptul la corespondenfa
scrisd
360
regulamentul de aplicare a legii nu este publicat, motiv pentru care reclamantul nu a putut sI ia cunogtin{a de confinutul acestuia, Prin urmare, Curtea Europeand a constatat existenfa unei ingerinte in dreptul la corespondenld care nu era previzuti de lege, intrucdt aceasta nu indica destul de clar intinderea 9i modalitdlile de exercitare a acestei puteri de apreciere acordate autoritefilor 9i, astfel, reclamantul nu s-a bucurat de protec{ia minimi ceruti de preeminenta dreptului intr-o societate democratici. in acelagi sens, in cauza Musumeci contra Italieir), instanfa europeand a apreciat cd existi o incilcare a art. 8, intrucdt ingerinfa in dreptul la corespondenfA a fost dispusd prin ordonanla judecdtorului insdrcinat cu supravegherea aplicdrii pedepselor in temeiul Legii penitenciarelor. Aceasti lege nu satisfdcea cerinlele art. 8 din Convenfia europeand cu privire la caracteristicile ,,legii", deoarece nu reglementa nici durata mdsurilor de control al corespondenfei, nici motivele care le puteau justifica gi nici nu indica destul de clarintinderea gi modalitdlile de exercitare a acestei puteri de apreciere
acordate autoritS{ilor.
cauza Salapa contra Poloniei2), Curtea European[ a constatat cI ingerinfa in corespondenfa scrisd a reclamantului nu era prevdzutd de ,,lege", infeleasd in sens european, in condi(iile in care legislalia interni nu fdcea nicio distinc!ie intre categoriile de persoane cu care delinufii puteau coresponda, iar autoritdtile nu erau obligate s5-9i motiveze hotlrdrile, in sensul indicdrii motivelor pe baza cdrora coresponden{a (internd sau cu organismele intemalionale ce igi desfEgoari activitatea in domeniul drepturilor omului) putea fi refinutd, deschisd 9i cititd. Mai mult, nu erau specificate principiile potrivit cirora se putea efectua controlul corespondenfei, in special in ceea ce privegte: modul gi perioada de timp in care se putea aplica mdsura, informarea persoanelor private de libertate a c6ror corespondenfd fusese supusd controlului, posibilitatea de contestare a mdsurii. in cauza William Faulkner contra Marii Britanii, Curtea de la Strasbourg a constatat incilcarea art. 8, in condiliile in care scrisoarea adresatd de reclamant unui ministru nu fusese depusd la pogtd din dispozilia conducdtorului penitenciarului, fiind astfel incilcate dispoziliile legii interne care permiteau oprirea scrisorilor detinulilor numai dacd aceastd mbsurd era necesari pentru asigurarea disciplinei gi ordinii publice, prevenirea unor infracfiuni sau dacd prin aceasta se aducea atingere securitdlii locului
de deginere3). A se vedea CEDO, hotdrdrea din I I ianuarie 2005, in cauza Musumeci contra Italiei, parag. 56-58. in acelagi sens: CEDO, hotirdrea din 4 martie 2008, in cauzaCavallo contra Italiei, parag. 4l-46; CEDO, hotirArea din 24 ianuarie 2008, in cauza Giacomo contra ltaliei, parag. 23-26; CEDO, hotErdrea din 14 octombie2004, in cauza Ospina Vargas contra Italiei, parag.37-40; CEDO, hotErdrea din l5 noiembrie l996,incatnaCalogero Diana contra Italiei, parag. 33; CEDO, hotirArea din 2l decembrie 2000, in cauza Rinzivillo contra ltaliei, parug. 28-32. 2) A se vedea CEDO, hotirdrea din l9 decembrie 2002, in cauza Salapa contra Poloniei, parag.97-102.
r)
in
3)A
se vedea CEDO, hotir6rea din
4 iunie 2002,in cauza William Faulkner contra Marii

809
Britanii, parag. I l-14"

J1
36r
Dreptul persoanei la respectarea vie{ii private, a corespondentei qi a domiciliului
361. Ingerinfa str fie necesari intr-o societate democraticl gi proporfionaltr cu scopul urmlrit. Curtea Europeand a recunoscutl) cI un anumit control al corespondenlei persoanelor private de libertate este recomandabil 9i nu incalcd in sine Convenlia europeand, avdnd in vedere exigenfele normale 9i rezonabile ale detenfiei.
Pentru a determina gradul tolerabil al controlului trebuie avut in vedere cd posibilitatea de a scrie gi de a primi scrisori reprezintl pentru persoana privatl de libertate singura legdturd cu lumea exterioar5. Corespondenfa cu avocatul, atAt in timpul procedurii gi chiar dupd ce hotdrdrea de condamnare a rdmas definitivd, se bucurd de un statut privilegiat in scopul protejdrii confidenlialitSlii informatiilor transmise, cAt gi al asigurlrii respectdrii dreptului persoanei acvzate de sdvdrgirea unei infracliuni de a beneficia de timpul gi inlesnirile necesare pentru pregdtirea apdrdrii. Autoritdlile pot deschide corespondenla dintre avocat gi persoana privat[ de libertate dac[ au motive plauzibile de a crede ce aceasta are un conlinut ilicit, ce nu poate fi relevat prin alte mijloace. in aceste condilii coresponden{a trebuie numai si fie deschisi, iar nu gi citita, fiind necesard oferirea unor garan{ii in acest sens, cum ar fi, spre exemplu, deschiderea corespondenfei in prezen{a persoanei private de libertate2). Pe de altd parte, citirea corespondenlei cdtre sau de la un avocat ar trebui sd fie permisd numai in circumstanle excep(ionale, cdnd autoritAflle au suspiciuni rezonabile sd creadd cd prin conlinutul scrisorii este ameninfatd securitatea inchisorii, siguranla altor persoane sau existd alte aspecte de naturd penalSr). Prin suspiciuni rezonabile se infelege existenla unor date, informafii care sd convingd un observator obiectiv gi imparlial cd este posibil ca o persoand s[ fi sdvdrgit o fapt[ prevdzut[ de legea penal6. Curtea Europeand a constatat cd ingerinla in dreptul la corespondenld nu este necesard intr-o societate democratici sau proporlionald cu scopul urmdrit, in situalii cum ar fi: interceptarea corespondenlei cu avocatul in care erau denunJate abuzurile autoritAlilor penitenciarului din timpul detenlieia), re{inerea corespondenJei adresati de avocat clientului sdu in care il sfEtuia sd uzeze de dreptul de a nu da nicio declaralie, intrucdt aceasta atitudine procesuald ar fi mai avantajoasd5), respingerea cererii de a coresponda cu un avocat in vederea promovdrii unei acliuni civile in scopul garantdrii drepturilor prev[zute de art. 6 din Convenlia europeand6), gtergerea din corespondenfa trimisd de o persoand privatd de libertate de cdtre judec[torul de instruc]ie a unor
r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 25 martie 1983, in cauza Silver contra Marii Britanii, parag. 98; CEDO, hotdrArea din 25 martie 1992,in cauza Campbell contra Marii Britanii,parag. 45. 2)A se vedea CEDO, hot6r6rea din 25 martie 1992,in cauza Campbell contra Marii Britanii,
parag.44-48.
r)A
se vedea
CEDO, hotdrdrea din 30 august 1990, in cauza Fox, Campbell gi Hartley contra
gi
Marii Britanii, parag. 3 I -32. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 30 ianuarie 200T,incauzaEkinci
parag.43-48.
5)
Akalin contra Turciei,
A se vedea CEDO, hot6rdrea din 20 iunie 1998, in cauza Schonenberger gi Durmaz contra Elveliei, parag. 27 -30. 6) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 21 februarie 1975, in cauza Golder contra Marii Britanii,
parag.45. 810
Ingerinte in dreptul la corespondentd
scrisi
362
pasaje ce cuprindeau remarci injurioase sau glume la adresa personalului locului de

delinerer).
in cauza Fazil Ahmet Tamer contra Turciei2), Curtea Europeand a constatat cf, ingerinfa in dreptul la respectarea corespondenfei nu era necesard intr-o societate
democraticd, fafl de amploarea controlului corespondenlei trimise de cdtre reclamantul privat de libertate avocatului sdu, precum gi a celei trimise unui cotidian local care efectua o analizd a sistemului penitenciar, deoarece nu au existat garanfii adecvate gi suficiente in vederea prevenirii unui abuz. in caura Erdem contra Turciei3), Curtea de la Strasbourg a considerat cd ingerinfa in dreptul la corespondenld al unei persoane private de libertate, suspectati de a fi afiliata la o organizatie teroristd, dispusd de un magistrat independent ce nu avea atribufii in legdturd cu faza de urmdrire penal[, reprezintd o mdsurd necesari intr-o societate democraticd 9i care este proporlionald cu scopul urmdrit: securitatea nationald, apdrarea ordinii publice gi prevenirea sdvdrgirii de infracliuni. Chiar gi in aceste condilii, persoanei private de libertate nu ii este interzis contactul cu avocatul sdu, ciruia ii poate comunica pe cale oral6 conlinutul corespondenlei. Prin urmare, in mod intemeiat s-a ardtat in doctrinda) cd judecdtorii europeni au consacrat o veritabili prezum{ie de cauzalitate, art. 8 fiind incdlcat ori de cdte ori autoriteflle statului nu pot proba cI scrisorile au fost primite de destinatarii acestora.
362. Obligafii pozitive ale statului. in carra Cotle! conha Romdneis), Curtea Europeand aanalizat doud aspecte: dacd statul avea o obligalie pozitivd de a-i pune la dispozilie reclamantului cele necesare pentru corespondenla sa, respectiv dac[ statul
qi-a indeplinit aceastd obligalie. in privinla primului aspect, Curtea Europeand a ardtat cb art. 8 are drept obiectiv esenfial apdrarea individului impotriva ingerinlelor arbitrare ale puterilor publice gi nu se limiteazd doar la a cere statului sI se abfind de la asemenea ingerinfe. Acestei interdic{ii i se pot adduga obligafii pozitive inerente respectdrii efective a drepturilor garantate de art. 8. Astfel, existd acest tip de obliga{ii in sarcina unui stat atunci cAnd
Austriei, parag.
cauza Pfeifer gi Plankl contra se vedea CEDO, hotdrdrea din 25 februaie 1992, 43 -48. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 5 decembrie 2006, in catza Fazil Ahmet Tamer contra
r)
r)
it
Turciei, parag.47-56.
se vedea CEDO, hotdrdrea din 5
a)
iulie 2001, in cauza Erdem contra Turciei, parag. 61-68. se vedea J.-F. Renucci, Trait6 de Droit Europden des droits de I'homme, op. cit.,
p.266.
A se vedea CEDO, hotdrdrea din 3 iunie 2003, in cauza Cotle! contra Romdniei, parag. 56-65, in care au fost analizate compatibilitatea cu prevederile art. 8 din Convenlia europeand a dispoziliilor art. 17-20 din Legea nr.23/1969 9i ale art, 75-77 din Regulamentul de aplicare a Legii nr.2311969 aprobat de Consiliul de Minigtri la l5 decembrie 1969 (nepublicat) sau ale Ordinului nr. 2.036/C sau nr. 2.037/C, care garanteazd secretul corespondenfei definufilor, adoptat la data de 24 noiembrie 1997 de citre Ministrul Justi{iei, care sunt in prezent abrogate
prin Legea nr.
27 512006'
5)
8ll
362
Dreptul persoanei la respectarea viefii private, a coresponden{ei 9i a domiciliului
se constate existenla unei legdturi directe gi imediate intre mdsurile cerute de un reclamant, pe de o parte, qi viafa privatd sau familiald a acestuia, pe de altd parte. in spe{6, Curtea Europeand a constatat cd existi o asemenea legituri directd intre dreptul pretins de reclamant, gi 4nume acela de a i se pune la dispozilie de cdtre administralia inchisorii cele necesare pentru corespondenla cu instanla europeand gi, pe de altd parte, dreptul reclamantului la respectarea corespondenlei sale, aga cum este acesta garantat de art. 8 din Convenfia europeand. A dispune de materiale precum hdrtie de scris, timbre sau plicuri este un lucru inerent exercitdrii de c[tre reclamant a dreptului siu la respectarea corespondenlei, garantat de art. 8 din Conventia europeand. Referitor la cel de-al doilea aspect (problema eventualei nerespectiri de cdtre stat a obligafiei sale pozitive), Curtea Europeand a relevat cd art. 8 nu obligd statele sI suporte taxele legate de intreaga corespondenfd a definutilor gi nici sd garanteze delinufilor dreptul de a-gi alege materialul de scris. Totugi, ar putea aplrea o problemd dacd, in lipsa unor mijloace financiare, corespondenfa unui de;inut a fost in mod grav impiedicattr. Pe de alti parte, obligarea definufilor de a utiliza pentru coresponden{a lor hdrtia speciald a inchisorii nu constituie o ingerinf[ in dreptul la respectarea corespondenfei, cu conditia ca aceastd h6rtie str fie imediat disponibili. Curtea Europeand a constatat cI toate cererile reclamantului de a-i fi fumizate materiale, adresate oral comandantului inchisorii, au fost respinse pe motiv cd erau disponibile doar plicuri timbrate pentru Romdnia gi nu pentru str6indtate 9i, proceddnd astfel, autoritilile nu gi-au indeplinit obligafia pozitivi de a-i pune la dispozifie reclamantului cele necesare pentru corespondenfa sa cu instanfa european6, inc[lcdndu-i acestuia dreptul stipulat de art. 8 din Convenfia europeand. in cauza Muscio contra Italieir), Curtea de la Strasbourg a considerat cd nu se poate refine inc6lcarea obligaliei pozitive a statului de protecfie a viefii private, in condiliile in care autoritilile judiciare italiene, dupd efectuarea unor investigafii adecvate, au decis clasarea pldngerii reclamantului (catolic practicant) prin care solicita tragerea la rlspundere penald a persoanelor care ii expediaserd spam-ui cu caracter pomografic, ce nu corespundeau convingerilor sale morale. Instanfa europeand a ardtat cd primirea unei corespondenfe indezirabile sau $ocante poate fi analizatd ca o ingerin{d in via{a privatd, insd odatd conectat la intemet, utilizatorul acestui sistem nu se bucurd de o protecfie efectivi a viefii private, fiind expus la primirea de mesaje, imagini sau informatii deseori nesolicitate, inconvenient ce poate fi redus prin instalarea unor filtre informatice.
u A se vedea CEDO, decizia din l3 noiembrie2}}7,in cauza Muscio contra Italiei. in spe16, judecitorul pentru investigafii preliminare italian a constatat ce nu poate fi identificat expeditorul mesajelor cu caracter obscen, precum gi ci nu se poate ref ine in cauzl existen[a weunei defhimiri,
ingelSciuni sau a altui comportament ilicit raportat la datele personale ale reclamantului.
812
Ingerinte in dreptul la corespondenfd
scrisd
363-364
$2. Ingerinfe alin,
in dreptul la coresponden(I scris[ in dreptul roman
la corespondenld scrisd reglementatd de art. 98 C.proc.pen. Si de art.493 alin. (l) lit. b) C.proc.pen. 364. Sfera de aplicare. 365. Condilii de aplicare. 366. Aspecte procesuale. 367. Ingerinle in dreptul la corespondenld scrisdreglementale de Legea nr 275/2006.
363. Ingerinla in dreplul
(l)
363. Ingerinfa in dreptul la corespondenfi scrisil reglementatl de art. 98 alin. (1) C.proc.pen. qi de art. 493 alin. (1) lit. b) C.proc.pen. Legiuitorul romdn a reglementat posibilitatea ingerinlei in dreptul la corespondenld al invinuitului sau
inculpatului sau al persoanei condamnate. Potrivit art. 98 alin, (l) C.proc.pen., retinerea sau ridicarea corespondenlei sau a obiectelor vizeazd scrisorile, telegramele sau oricare altd corespondenfi, ori obiecte trimise sau adresate invinuitului sau inculpatului din/in tar6 sau strEindtate. M[sura prevhzutd de art. 98 alin. (l) C.proc,pen. igi gdsegte aplicabilitatea, potrivit art. 4933 alin. (l) lit. b) C.proc.pen., gi in procedura speciald de dare in urmdrire, in vederea identificdrii, cbutdrii, localizdrii gi prinderii persoanelor urmdrite. 364. Sfera de aplicare. Analiza dispoziliilor art. 98 alin. (lr) C.proc.pen. conduce la concluzia cd refinerea sau ridicarea corespondenlei se referd numai la cea trimisl prin unitalile pogtale, iar nu la cea trimisd prin mijloace electronice, care cade sub incidenla art. 9lr alin. (l) C.proc,pen. Articolul 2 din Ordonanla Guvernului nr. 3112002 privind serviciile pogtaler) definegte in materia serviciilor pogtalez) nofiunile de trimitere de coresponden!tr3) gi trimitere pogtalda), trimitere pogtald intemafional65), respectiv trimitere pogtal6 intracomunitar66).
M. Of. nr. 87 din I februarie 2002, cn modificlrile gi completErile ulterioare. Potrivit art. 2lit. a) din O.G. nr.2ll2002,prin servicii pogtale se inteleg serviciile destinate publicului, constind in colectarea, sortarea, transportul gi livrarea Ia destinatari a trimiterilor pogtale, efectuate cu caracter profesional gi in scopul oblinerii de profit. 3) Conform art.2lit. i) din O.G. w.2112002, prin trimitere de corespondenfd se intelege comunicarea scris6, tipdritb, imprimat6 sau inregistratd pe orice fel de suport material, care urmeazd s[ fie transportati gi livrati, altfel decdt electronic, la adresa indicatd de expeditor pe acest suport sau pe anrbalajul acestuia. C54ile, cataloagele, ziarele gi periodicele nu sunt considerate
2)
l)
trimiteri de corespondenfd.
a)Pokivit art. 2 lit. h) din O.G.nr.2ll2002,prin trimitere pogtald se in{elege un bun aflatin forma finald in care urmeazi si fie transportat gi livrat, altfel decdt prin mijloace electronice, la adresa indicat6 de expeditor; din aceast6 categorie f6cdnd parte trimiterile de corespondenfi, precum gi c6(i, cataloage, ziare, periodice gi colete pogtale conlindnd bunuri cu sau frrd valoare comerciali. 5) Articolul 2 lit. i) din O.G. nr.2112002 prevede cd prin trimitere pogtald intemalionali se infelege trimiterea pogtali expediatd de pe teritoriul Romdniei cdtre o adresd care nu se afll pe acest teritoriu sau expediatd din afara teritoriului Romdniei cdtre o adresi aflati pe tefitoriul acesteia gi trimiterea pogtalE expediati din afara teritoriului Rom6niei citre o adresd care nu se afld pe acest teritoriu, dar aflatd in tranzit pe teritoriul RomAniei. 6) Potrivit art. 2 lit. ir) din O.G. w.21l2002,prin trimitere pogtali intracomunitard se infelege trimitere a pogtald intemalional[ expediatd de pe teritoriul RomAniei cdtre o adresd de pe teritoriul 813
365
alin.
Dreptul persoanei la respectarea vietii private, a corespondenlei 9i a domiciliului
365. Condifii de aplicare. Potrivit art. 98 alin. (lr) C,proc,pen. raportat la art. 91r (l) C.proc.pen., pentru a se dispune refinerea sau predarea corespondenfei sau a obiectelor trebuie indeplinite urmdtoarele condilii: a) Si existe date ori indicii temeinice privind sdvdrgirea unei infracfiuni pentru care urmlrirea penald se efectueazd din oficiu.
Degi art.98 alin, (lr) C.proc.pen. face referire la dispozifiile art.91'alin. (l) C.proc.pen. in privinfa condiliilor gi procedurii ce trebuie satisfbcute pentru a se dispune ridicarea sau predarea corespondenfei, anumite nuanldri trebuie fdcute. Procedeul de descoperire gi ridicare a corespondenlei sau a obiectelor reglementat de art. 98 C.proc.pen. se aplicd numai cu privire la scrisorile, telegramele gi oricare alti corespondenli ori obiectele trimise de invinuit sau inculpat, ori adresate acestuia, fie direct, fie indirect. Agadar, aceast[ mdsurd se poate dispune numai in cursul urmdririi penale, neputdnd fi incuviin{atd in faza actelor premergdtoare inceperii urmdririi penale, Astfel, nu poate fi dispusd mdsura ridicdrii sau preddrii corespondenfei in cazul existenfei unor date sau indicii temeinice cu privire la pregdtirea unei infracfiuni, intrucdt in aceasti situalie nu se poate dispune inceperea urmdririi penale, nefiind sdvdrgitd nicio infracfiune. in plus, legiuitorul a limitat aplicarea mdsurii numai la infracfiunile pentru care inceperea urmdririi penale nu este condilionatd de existenfa plAngerii prealabile, sesizarea sau autorizarea organului competent. Reglementarea actuald, este lipsitd de coerenfd, intrucdt degi face trimitere la condiliile prevdzute art. 9lr alin. (1) C.proc.pen. care presupun o anchetd pro-activd (interceptdrile sau inregistrdrile putdnd fi dispuse gi in faza actelor premergdtoare), limiteaz6 ulterior, sfera de aplicare a acestei mdsuri [mai pufin intruzivd in viafa privat6 decit cea prevdzuti de art. 91r alin. (l) C.proc.pen. gi urm.] lafaza de urmirire penal5, op{iunea specificd tipului de anchetd reactivd. b) Ridicarea sau predarea corespondenlei sI fie necesard pentru stabilirea situaliei de fapt ori pentru cd identificarea sau localizareaparticipanfilor nu poate fi ftcutd prin alte mijloace, ori cercetarea ar fi mult intarziatd. Astfel, sunt reglementate scopurile legitime ce trebuie urmirite la dispunerea mdsurii, precum gi caracterul subsidiar al acesteia. Alte mijloace mai pufin intruzive in viafa privatd a invinuitului sau inculpatului ar trebui sd fie utilizate pentru stabilirea situaliei de fapt ori pentru identificarea sau localizarea participanlilor la infracfiune, dacd sunt apte sd conducb la aceleagi rezultate gi dacd folosirea acestora nu ridicd obstacole semnificative de ordin practic. Este insd in competenta instanfei sd aprecieze dacd mdsura este proporlionald cu scopul urmdrit gi dacd este respectatl exigenfa de subsidiaritate. Opindm cd nu se poate valorifica, din punct de vedere al probatoriului, corespondenta relinutd sau predatd dacd din cuprinsul acesteia rezultd fapte de care persoanele au luat cuno$tinfd in exerciliul profesiei lor, dacd acegtia nu au incuviin{area persoanei sau a
unui alt stat membru al U.E. sau expediat6 de la o adresd de pe teritoriul unui alt stat membru al U.E. cdtre o adresd de pe teritoriul Romdniei Ei trimiterea pogtald expediatd de pe teritoriul unui stat membru al U.E. citre o adresd de pe teritoriul unui alt stat membru al U.E., dar aflatd in tranzit pe teritoriul Rom6niei.
814
Ingerinje in dreptul la corespondenld
scrisd
(l)
C.proc.pen.
366-367
de
unitAtii fafd de care erau obligate si pdstreze secretul sd dea declara{ii in calitate
martori in procesul penal, potrivit art.79 alin.
366. Aspecte procesuale. Competenfa dispunerii mdsurii aparline instanlei la propunerea procurorului care efectueazd sau supravegheazl. urmdrirea penald, in cursul urmdririi penale, sau din oficiu, in cursul judecdtii. Potrivit afi. 4933 alin. (2) lit. a) C.proc.pen., in procedura dlrii in urmdrire competenla aparfine instanlei de executare. Ca excepfie, in cazuri urgente gi temeinic justificate, re{inerea gi predarea scrisorilor, telegramelor gi a oricdror alte corespondenfe pot fi dispuse, in scris, 9i de procurot, eare este obligat sI informeze de indatd despre aceasta instanfa. Nici art. 98 C.proc.pen. gi nici art.9lt alin, (1) C.proc.pen., la care se face trimitere sub aspectul condiliilor gi procedurii in art.98 alin. (lr) C.proc.pen., nu confin vreo prevedere cu privire la competenfa teritoriald sau materiald a instanfei, procedura de judecatd, caracterul gedinfei (publicd, secret6, nepublic6, camerd de consiliu), hotdrdrea (incheiere, sentinfd) prin care se pronun!5 instanfa, durata misurii, calea de atac impotriva hotdrArii instanlei. Degi probabil legiuitorul a vrut sd facd trimitere la procedura reglementatd de art.911 C.proc.pen., prin formularea nefericitd a art.98 alin. (1r) C.proc.pen. ,,dacd sunt intrunite condiliile ardtate in art. 9l' alin. (l) gi potrivit procedurii acolo prev6znte",a frcuttrimitere numai la art. 91ralin. (l), iar nu gi la alin. (2)-(9) ale art. 91' C.proc.pen. In aceste condilii, in lipsa unei reglementdri exprese gi avAnd in vedere dispoziliile art. 126 alin. (2) din Constitu{ie, potrivit cdrora ,,competen{a instanfelor judecdtoregti gi procedura dejudecatd sunt prevlzute numai prin lege", ar trebui sd concluzionim cd este aplicati procedura de drept comun. Insd o asemenea procedurd, care presupune o gedinfd publicd, citarea pir,tilor, asigurarea prezenlei invinuitului sau inculpatului arestat, precum gi asisten{ajuridicd a acestuia, ar lipsi de efecte gi de sens o astfel de procedurd de descoperire 9i ridicare a corespondenfei, fiind cu totul inadecvatS. in aceste condilii, considerdm c[ cerinla prevdzutd de art. 8 din Conventia european6, ca ingerinfa s[ fie prevdzutd de o lege previzibild, nu este satisfbcutl cu privire la dispoziliile art. 98 C.proc.pen. Apreciem cd de legeferenda dispoziliile art. 98 privind re{inerea gi predarea corespondenfei sau a obiectelor ar trebui sd fie cuprinse in aceeagi sec{iune cu intercept[rile gi inregistrdrile convorbirilor sau comunicafiilor gi sd beneficieze de o procedurd distinctd de efectuare, adecvatd particularitdlilor pe care le impune ingerinfa in dreptul garantat de art. 8 din Convenfia europeand.
367. Ingerin{e
in dreptul la corespondenfi scrisi
reglementate de Legea
nr.27512006. Legea nr. 27512006 9i Regulamentul de aplicare a legii au reglementat garan{ii pentru respectarea dreptului la coresponden![ pentru persoanele private de libertate (aflate in stare de refinere, arest preventiv sau in executarea pedepselor), care respectd intru totul prevederile Convenfiei europene 9i jurisprudenfa Cu(ii Europene. Potrivit art.45 alin. (2) din Legea nr.27512006 9i art. 51 din Regulamentul de aplicare a legii, orice persoand privatd de libertate are dreptul nelimitat de a trimite
81s
367
Dreptul persoanei la respectarea vielii private, a corespondentei 9i a domiciliului
gi de a primi corespondentd. Corespondenta are caracter confidential gi nu poate fi deschisd sau refinutb decdt in limitele 9i in condiliile prev[zute de lege. Persoanele private de libertate pot primi gi expedia scrisori in limba matem6. Chiar 9i aplicarea sancfiunilor disciplinare (inclusiv executarea sancliunii disciplinare cu izolarea) nu poate ingrddi dreptul la corespondenfI. Pentru asigurarea exercitdrii dreptului la corespondenldr), directorul penitenciarului are obliga{ia de a lua mdsurile corespunzdtoare pentru punerea la dispozilia persoanei private de libertate a materialelor necesare, precum gi pentru instalarea de cutii pogtale
in interiorul penitenciarului.
Cheltuielile ocazionate2) de exercitarea dreptului de petilionare gi la corespondenid sunt suportate de persoana privatd de libertate care exercit[ acest drept. in cazul in care aceste persoane nu dispun de mijloacele bineqti necesarer), cheltuielile pentru exercitarea dreptului la corespondenfd cu familia, ap[rdtorul gi cu organiza{iile neguvemamentale care igi desflgoari activitatea in domeniul protecfiei drepturilor omului sunt suportate de cdtre administralia penitenciarului. Ca excepfie, corespondenfa persoanelor private de libertate poate fi in anumite condifii: r/ deschisd, fErd a fi citit[, sau ir) deschisi gi refinutd. Astfel, ,,in scopul prevenirii introducerii in penitenciar, prin intermediul corespondenfei, a drogurilor, a substanfelor toxice, a explozibililor sau a altor asemenea obiecte a cdror definere este interzis[, corespondenla poate fi deschis6, f6r[ a fi cititi, in
prezenla persoanei condamnate". Pe de altd parte, corespondenfa poate fi deschisd gi relinutb dac6 existd indicii temeinice cu privire la sdvArgirea unei infracliuni pe baza dispoziliilor ernise, in scris qi motivat, de cdtre judecltorul delegatpentru executareapedepselorprivative de libertate. Cu toate acestea, corespondenfa cu apdrltorul, cu organizafiile neguvernanrentale care igi desfdgoard activitatea in domeniul protec{iei drepturilor omului, precum 9i cu instanfele sau organizafiile intemalionale a cdror competenfd este acceptat[ ori recunoscuti de Rominia, nu poate fi deschisd sau refinutd. Persoana privatd de libertate este ingtiin{atd in scris, de indatS, cu privire la luarea acestor mdsuri, iar corespondenfa refinutd se claseazi intr-un dosar special care se pistreazd de administrafia penitenciarului.
r) Conform art. 46 alin. (2)-(a) din Legea nr. 275/2006: ,,Petiliile gi coresponden{a sunt colectate de cdtre personalul furnizorului de servicii pogtale, ciruia i se asigurd accesul irr interiorul penitenciarului. Personalul furnizorului de servicii pogtale este insotit in interiorul penitenciarului de o persoanI anume desemnatd de directorul penitenciarului. Rispunsul la petilii gi coresponden{a adresatd persoanelor aflate in executarea pedepselor privative de libertate se predau de indatd destinatarului, sub semn6tur6." 2)Potrivit art. 52 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr.275/2006:,,Cheltuielile ocazionate de exercitarea drepturilor de petilionare gi la coresponden{d, prin trimiteri pogtale in alt regim decAt cel simplu, sunt suportate in totalitate de persoanele private de libertate." r)Confonn art. 52 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr.2'7512006:,,sunt considerate persoane fdrd mijloace blnegti persoanele care nu au sau nu au avut in ultimele 30 de zile sume
de bani disponibile
in contul personal."
816
Supravegherea operative sau prin mijloace
tehnice
368
Sec{iunea a 3-a. Supravegherea operativi sau prin mijloace tehnice

368. Nofiuni.
368. Nofiuni. O alte ingerinfi in dreptul la viafi privati 9i la corespondenfd o constituie supravegherea prin intermediul agenfilor statului sau prin mijloace tehnice, a activitElilor cotidiene ale persoanei, a convorbirilor telefonice, a discufiilor purtate cu colegii de celuld sau la vorbitor, a discufiilor purtate in locuin{a altor suspecJi etc" in majoritatea cazurilor, Curtea Europeand a apreciat cd existd o incdlcare a dispoziliilor art. 8, intruc0t ingerinta nu era prevdzuti intr-o lege care sd satisfacd cerin,tele de accesibilitate gi de previzibilitate. Curtea de la Strasbourg a consacrat in jurisprudenta sar) anumite reguli aplicabile in vederea garantdrii legalitdfii in domeniul supravegherii comunicafiilor: a) Interceptarea conversafiilor constituie o ingeringd a autoritifii in dreptul la respectarea viefii private gi a corespondenfei. Aceastd ingerinfa incalcd art. 8 dacd nu este prevdzutl de lege, nu urm[regte un scop legitim prev6zut de parag. 2 al acestui articol gi nu este necesari intr-o societate democraticd in vederea atingerii scopurilor urmdrite;
b) Cuvintele,,prev[zut[ de lege" presupun ca mdsura sd aibd ohazdlegald in dreptul
intem, accesibild gi previzibilE, care sd ofere o anume protectie impotriva incdlcdrilor arbitrare ale drepturilor garantate de art. 8 parag. 1; c) indeosebi in situalia in care o putere a executivului este exercitati in secret, riscul arbitrarului este evident. in contextul mtrsurilor secrete de supraveghere ori de interceptare a comunicafiilor de cdtre o autoritate a statului, cerinla previzibilitdlii implic6 faptul ca legea intem[ sd fie suficient de clard in scopul de a oferi cetdfenilor o indicalie adecvatl cu privire la imprejurdrile gi condiliile in care autoritatea poate lua aceste mdsuri secrete. Este esenlial si existe reguli clare 9i deialiate in aceastl materie, in special in condiliile in care tehnologia utilizatd devine din ce in ce mai sofisticatd; d) in scopul evitdrii abuzurilor, este necesard existenla unor garanlii minime in lege, precum: definirea categoriilor de persoane ale ciror convorbiri telefonice puteau fi interceptate, natura infracJiunilor pentru care putea fi dispus[ mdsura, o limit[ cu privire la durata m6surii, procedura de intocmire a proceselor-verbale de redare a convorbirilor telefonice, mdsurile ce trebuie luate pentru a comunica intact gi complet inregistrdrile realizate, in scopul controlului eventual din partea judecdtorului sau al A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 25 martie 1998, in cauza Kopp contra Elvetiei, parag. 55; CEDO, hotirdrea din 2 august 1984, in cauza Malone contra Marii Britanii, parag. 66-68; CEDO, hotirirea din 25 iunie 1997,it cauza Halford contra Marii Britanii, parag. 49; CEDO, hotdrdrea din 24 aprilie 1 990, in cauza Kruslin contra Franfei , parag. 30-36; CEDO, hotdrArea din 24 aprilie 1990, in cauza Huvig contra Fran[ei,parug- 32-35; CEDO, hotEr6rea din 30 iulie 1998, in cauza Valenzuela Contreras contra Spaniei, parag. 46; CEDO, botEr6rea din l8 februarie 2003, in cauza Prado Bugallo contra Spaniei,pang.28-33; CEDO, hotir6rea din I martie 2007, in cauza Heglas contra Republicii Cehe, parag.60-76.
817
r)
368
Dreptul persoanei la respectarea vietii private, a coresponden[ei qi a domiciliului
apdrdrii (inclusiv verificarea numdrului gi lungimii benzilor magnetice originale), condiliile in care benzile inregistrate puteau fi gterse sau distruse dac6 acuzatul nu era
trimis in judecatd sau era achitat.
in cauzele Khan contra Marii Britanlitl gi Allan contra Marii Britanii2), Curtea Europeand a constatat incdlcarea dispoziliilor art. 8 din conven{ie, ca urrnare a inregistrdrii in lipsa unei baze legale a conversaliei reclamantului in care acesta admitea implicarea sa in traficul de droguri, prin plasarea unor dispozitive de inregistrare audio in domi-
ciliul interlocutorului s6u (Khan), respectiv a inregistrlrii discu{iilor purtate de reclamant cu un coleg de celuld, informator al poli(iei, prin instalarea de dispozitive de inregistrare audio gi video in acest loc (Allan). in acelagi sens s-a pronuntat Curtea Europeand gi in cauza Taylor-Sabori contra Marii Britaniis), cu privire la lipsa bazei
legale a inregistrdrilor mesajelor transmise prin pager. in cauzele Kruslin contra Franfeia), Huvig contra Franleis) gi Vetter contra Franfei6) s-a apreciat cd sistemul de autorizare a interceptdrilor gi inregistrdrilor de convorbiri telefonice sau a inregistririlor efectuate prin intermediul microfoanelor amplasate in locuinfa unei persoane, existent in Fran{a la acel moment, nu oferea reclamanfilor garan{ii adecvate contra diverselor abuzuri, neindicdnd cu claritate intinderea gi modalitnlile de exercitare a puterilor de apreciere a autoritSlilor in acest domeniu. inbaza aceloragi considerente s-a refinut ingerinla in drepful la viafd privatd prin inregistrarea convorbirilor purtate de un delinut cu apropia{ii sdi la vorbitorul penitenciaruluiT). in caura A contra Franlei8), Curtea Europeand a constatat lipsa unei baze legale a inregistrlrii convorbirii telefonice purtate de reclamant cu un informator al poliliei. in spefd, convorbirile telefonice au fost efectuate cu concursul unui ofiJer de poli{ie care a pus la dispozilia informatorului biroul sdu, liniile telefonice gi magnetofonul, fErd avizul superiorilor sdi gi fdrd a solicita in prealabil autorizarea inregistrdrii de citre un judec[tor de instrucfie,
') A se vedea CEDO, hotlr6rea din l2 mai 2000, in cauza Khan contra Marii Britanii, parag. 25-28. in acelagi sens, a se vedea CEDO, hotdrdrea din l6 noimbrie 2004, in cauzaWood contra Marii Britanii, parag. 33. 2) A se vedea CEDO, hotirArea din 5 noiembrie 2002, in cauza Allan contra Marii Britanii, parag, 36,
A se vedea CEDO, hotir6rea din 22 octombrie2002, in cauza Taylor-Sabori contra Marii Britanii, parag. l8-19. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 24 aprilie 1990, in cauza Kruslin contra Franlei,
parag.34-36, s) A se vedea CEDO, hotbrdrea din 24 aprilie 1990, in cauza Huvig contra Fran{ei, parag.34-35. 6) A se vedea CEDO, hotlirArea din 31 mai 2005, in cauza Vetter contra Franfei, parag. 26-27 . 7) A se vedea CEDO, hotdrArea din 20 decembrie 2005, in catza Wisse contra Franlei, parag.24-34. 8) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 23 noiembrie 1993, in cauza A contra Franlei,
parag. 35-38.
3)
818
Supravegherea operativi sau prin mijloace
tehnice
368
in acelagi sens, in cauza M.M. contra Olandeir) conversatiile reclamantului au fost inregistrate, la sugestia procurorului, de cdtre o persoand ce se considera victima infracliunii de atentat la pudoare s6vArgitd de cdtre reclamant. Astfel, la telefonul victimei a fost brangat de organele de polilie un sistem de inregistrare, iar in locuinfa sa
a fost instalat un sistem de inregistrare,
fiindu-i sugerat acesteia
sE canalizeze
disculiile
cu reclamantul cdtre avansurile sexuale pe care acesta i le frcea, in vederea oblinerii de probe in acuzarea reclamantului. in acest context (asem[ndtor ca problematicb cu cel din cauza A contra Franfei), Curtea Europeand a apreciat cS,,existd o ingerinld a autoritdlilor in dreptul la viald, privat6, prin utilizarea persoanelor private in scopul oblinerii de probe in procesele penale, chiar dacb acestea aveau posibilitatea de opliune cu privire la efectuarea inregistrdrii fbri implicarea autorit5lilor, dispuneau de dreptul de dispozilie asupra materialelor inregistrate sau aveau controlul desfbgurdrii discufiilor, S-a apreciat cd, in acest context, o concluzie contrard ar permite autoritElilor ce efectueazd ancheta sd evite responsabilitdlile ce le incumbd potrivit Conventiei europene prin utilizarea agentilor privafi". Curtea Europeand a constatat cd ingerinta ,rnu era prevdzutd de lege", intrucAt dreptul intern impunea ca pentru inregistrarea sau interceptarea datelor transmise prin intermediul infrastructurii de telecomunicafii sd existe o anchetd preliminarb, precum gi un mandat emis de judecdtorul de instruclie, condilii care nu erau satisficute in cauzd. Tot astfel, in cauza Van Vondel contra Olandei2), instanla europeand a refinut ci inregistrarea convorbirilor telefonice private purtate de reclamant cu un te4 (partener de afaceri), efectuati de cdtre acesta din urm5, prin folosirea echipamentelor tehnice ale poliliei, constituie o ingerinld in viala privatd gi/sau a corespondenlei (in sensul de comunicare telefonicd), ce este imputabild autoritAfllor, daci nu este prevdzutd de lege. Curtea Europeani a reiterat cd inregistrarea convorbirilor telefonice particulare de cdtre partenerul de disculie 9i utilizarea, cu caracter privat, a acestora nu este per se incompatibild cu prevederile art. 8, dacd este efectuat[ cu mijloace private. Aceastd situalie trebuie distinsd de monitorizarea gi inregistrarea convorbirilor efectuate de cdtre o persoani privatd, cu conivenfa gi suportul tehnic din partea autoritdlilor, in scopul folosirii acestor date intr-o ancheti penali. Degi Curtea Europeand infelege dificultdfile practice cu care se confruntd o persoan[ pentru probarea pldngerii formulate in fala organelor de urmdrire penal[ (existdnd riscul de a nu fi crezutd) gi c6, pentru aceste motive, aceastd persoanl are nevoie de asistenfa tehnicd din partea autoritdfii, nu se poate accepta ca oferirea unei asemenea asistenle din partea autoritSlilor sd nu fie prevdzutd de o lege, care sd stipuleze garan{ii impotriva actelor arbitrarii. DeopotrivS, in catza Doerga contra Olandei3) s-a constatat incdlcarea dispoziliilor
A se vedea CEDO, hotdrdrea din 8 aprilie 2003, in cauza M.M. contra Olandei, parag.36-46. 2) A se vedea CEDO, hot[rArea din 25 octombrie 2007,in cauza Van Vondel contra Olandei, parag.49-55. 3) A se vedea CEDO, hotdrArea din 27 aprilie 2004, in cauza Doerga contra Olandei, parag.51-54.
819
r)
368
Dreph-rl persoanei la respectarea
viefii private,
a corespondenfei gi a
domiciliului
art. 8, prin inregistrarea de c6tre administralia penitenciarului a convorbirilor purtate de cdtre de{inut cu persoane din afara locului de definere (care ulterior au fost folosite pentru condamnarea acestuia pentru alte infrac,tiuni), in condiliile in care legea nu prevede cu claritate intinderea gi modalitdlile de exercitare a puterilor de apreciere a autoritdlilor, in vederea inldturdrii oricdrui arbitrariu. Curtea de la Strasbourg a analizat in cauza Kopp contra Elveliei'r compatibilitatea cu dispoziliile art. 8 a supravegherii liniilor telefonice ale reclamantului, care era avocat gi care era suspectat ctr folosegte aceste mijloace de comunicare in alte scopuri decdt cele referitoare la relafia client-avocat. Curtea Europeani a relevat existenfa unei contradictii legislative existente in dreptul
elvefian intre un text legal clar, care proteja secretul profesional al avocatului, gi practica din spe{6. De asemenea s-a refinut cd, degi jurispruden{a consacrl principiul general recunoscut cd secretul profesional al avocatului nu acoperd decit relafia avocat-client, legea elvefiand nu precizeazd cum, in ce condifii, de cltre cine ffebuie sd se opereze distincfia intre ceea ce face obiectul mandatului de avocat gi ceea ce {ine de o activitate care nu reprezinti asistenfd juridicd. Deoarece dreptul elvefian nu indica in mod clar intinderea 9i modalitalile de exercitare a puterilor de apreciere a autorithlilor in acest domeniu, s-a considerat cd reclamantul, in calitate de avocat, nu s-a bucurat de un grad minimal de protecfie impus de preeminenfa dreptului intr-o societate democraticb. in cauzaP,G. gi J.H. contra Marii Britanii2) reclamantii au invocatincblcarea dreptului la via!6 privatd prin plasarea unui microfon in locuinfa suspectului B (coinculpat in aceeagi cauzd) pentru ascultarea gi inregistrarea discufiilor (r), prin solicitarea de la compania de telefoane a listei cu convorbirile telefonice purtate de pe telefonul fix al acestuia (ii), precum gi prin introducerea in celulele acestuia a unor dispozitive de ascultare gi inregistrare, pentru ca ulterior mostrele de voce s[ fie comparate cu cele rezultate din inregistrdrile audio efectuate in locuinfa lui B (;i;). (i) in privinla primei ingerinle, Curtea European[ a constatat ci nu exista la data faptelor nicio legislalie inteniI care sb reglementeze utilizarea instrumentelor de ascultare secrete. (ii) in ceea ce privegte cea de-a doua ingerinli, Curtea Europeand a ariltatc6 listarea convorbirilor telefonice, care nu reprezintd in sine o incblcare a prevederilor art. 8, fiind efectuatd de compania de telefonie in scopul factur[rii convorbirilor, se distinge prin natura sa de interceptarea comunicafiilor, care nu este nici dezirabild, nici legitimd intr-o socieiate democratictr dacd este efectuati fbrd nicio justificare. Curtea Europeand a constatat ci ingerinla aveabazdlegald in dreptul intern. in ceea ce privegte calitatea legii, au fost alute in vedere previzibilitatea gi lipsa caracterului arbitrar, garanliile impuse depinz6nd de natura gi intinderea ingerintei. in cauzd, informa[iile ob{inute vizau numerele de telefon apelate din apartamentul suspectului B, intr-o anumitd perioadd. Ele nu con{ineau date cu privire la confinutul convorbirilor
A se vedea CEDO, hotdr6rea din 25 martie 1998, in cauza Kopp contra Elveliei, parag.73-75. 2) A se vedea CEDO, hotiir6rea din 25 septembrie 2001, in cauza P.G. gi J.H. contra Marii
Britanii, parag. 35-63. 820
r)
Supravegherea operativd sau prin mijloace
tehnice
368
ori cu privire la identitatea persoanelor care au purtat respectivele convorbiri. Astfel, datele obfinute gi utilizarea care li se putea da erau strict limitate. Curtea Europeand a apreciat cd, degi nu exist[ vreo dispozifie legali specificd care sd reglementeze
conservarea sau distrugerea acestor informatii, nu exist[ un risc de arbitrar sau de abuz qi nu rezulti absenta cerintei de previzibilitate.
Cadrul legal autoriza comunicarea c6tre polifie a informatiilor necesare pentru detectarea sau prevenirea infracfiunilor, iar materialul probator astfel oblinut a fost utilizat in cadrul procesului penal prin coroborarea cu alte mijloace de probd privitoare
la datele gi orele apelurilor telefonice. Nu rezult6, astfel, c6 reclamanlii nu
aveau
rnijloace suficiente s6 cunoascd in ce condilii sau imprejurdri erau abilitate autoritdtile publice sd recurg[ la o asemenea mdsurd. Cu referire la caracterul necesar intr-o societate democraticd, Curtea Europeand a statuat cd mEsura a fost justificatd potrivit art. 8 parag. 2,in catzd neidentificdndu-se nicio problem[ de proporlionalitate, intrucAt informajiile au fost ob]inute gi utilizate in cadrul unei proces penal privind o asociere de infractori constituitd in scopul comiterii
jafuri armate. (iii) in fine, instan{a europeand a considerat cd inregistrarea vocii reclamanfilor cu dispozitivele speciale, la momentul punerii sub acuzare sau pe durata arestului preventiv, in vederea expertizdrii mostrei de voce pentru identificarea unei persoane, reprezintil o ingerinfd in dreptul la respectarea vietii private, iar fal6 de lipsa unei legi care si reglementeze utilizarea dispozitivelor de supraveghere in sediile poliliei, a
de
constatat incdlcarea dreptului garantat de art. 8. in privinla condiliei ca ingerinla sd fie necesard intr-o societate democraticl, jurisprudenfa Curfii Europene este foarte redusd, relevante fiind cauzele Klass g.a. contra Germaniei gi Lambert contra Franfei. in cauru Klass g.a. contra Germanieir) s-a constatat compatibilitatea cu dispoziliile art" 8 din Conven{ia europeanl a legii germane prin care se aduceau restricfii la secretul corespondenlei. Curtea European6 a stabilit cd societdlile democratice sunt ameninlate de forme
sofisticate de spionaj gi de terorism, astfel cd statul trebuie s[ fie capabil, pentru a combate efectiv aceste ameninfdri, si procedezelasupravegherea secretd a elementelor subversive care i9i desfbgoard activitatea subjurisdiclia sa. Instanfa europeand admite cI existenla unor dispozilii legale ce conferi competenta supravegherii corespondenlei, trimiterilor pogtale gi a telecomunicaliilor este, in cazuri de exceplie, necesard intr-o societate democraticd in scopul asigurdrii securitblii nafionale gi/sau al prevenirii sdv6rgirii de infracfiuni, Statele nu se bucurd de o putere nelimitatd de a supune persoanele aflate sub jurisdiclia lor unor mdsuri de supraveghere secret6. Acestea nu pot adopta, in numele luptei contra spionajului gi terorismului, orice mdsuri pe care le consider[ necesare. Indiferent de sistemul de supraveghere acceptat, trebuie sd existe garanlii adecvate
r)A
se vedea
CEDO, hotdrdrea din 6 septembrie 1978, in cauza Klass g.a. contra Germaniei,
parag. 46-50, 56-60.
821
368
Dreptul persoanei la respectarea viefii private, a corespondentei gi a domiciliului
gi efective contra abuzurilor. O asemenea apreciere are un caracter relativ, depinzAnd
de toate circumstan{ele cauzei, cum ar fi natura, scopul gi durata posibilei mdsuri, temeiurile cerute pentru a se dispune o asemenea mdsuri, autoritdfile competente sd dispund mlsura, sd o indeplineasc[ gi sd supravegheze aceastd mdsurd gi remediile prevdzute de dreptul intern. Curtea de la Strasbourg a apreciat cd, in aceastd materie, unde abuzul poate aplrea
ugor gi poate avea consecinfe d6undtoare pentru o societate democraticd in ansamblul ei, principiul legalitdlii implicd, inter alia, ca ingerinJa in drepturile persoanelor proveniti din partea autoritI{ilor executive sd fie supus[ unei supravegheri efective, care ar trebui efectuatd de un judecdtor, intrucdt controlul judecdtoresc oferd garan{iile de independenfd, imparfialitate gi ale unei proceduri adecvater). De asemenea, s-a considerat c6, in principiu, persoana supusl mbsurii de supraveghere are dreptul de fi informatI despre aceasti mdsurd odatd cu incetarea ei. Ca exceptie, absenla informdrii persoanei supravegheate despre mdsura ce a fost luatb asupra sa, dupd incetarea supravegherii, nu este, prin ea insigi, incompatibild cu prevederile art. 8 parag, 2 din Conven{ia europeani. in acest sens, Curtea Europeand a ardtat cd: ,,activitatea sau pericolul vizate de o anumitl serie de mf,suri de supraveghere se pot prelungi pe parcursul mai multor ani, chiar decenii dupl suspendarea acelor mdsuri. Notificarea ulterioard adresatd fiecdrui individ care a fost supus mdsurii de supraveghere poate pune in pericol atingerea scopului pe termen lung, vizat inilial de supraveghere. Mai mult decdt atAt, astfel cum a observat, in mod just Curtea Constitulionald Federali german6, o astfel de notificare poate sd conducd la dezvlluirea metodelor de lucru, a domeniilor de operare ale serviciilor secrete gi chiar la identificarea agenlilor lor. Atdta timp cdt ingerinfa rezultatl din prevederea legald contestatd este in principiu justificatl in temeiul art. 8 parag. 2,faptul de a nu informa persoana in canzd la incheierea supravegherii nu poate prin el insugi sd reprezinte o incdlcare a acestui articol, avdnd in vedere cd chiar acest fapt asigurd eficienla ingerinfei." in acelagi sens, in cauza Asocialia pentru integrarea europeani gi drepturile omului gi Ekimdzhiev contra Bulgariei2), s-a arltat cI autoritifile trebuie sd informeze persoana supusi mdsurii de supraveghere, de indatl ce informarea poate fi efectuat[ dupd terminarea supravegherii, ftrd a prejudicia scopul pentru care a fost dispus6. In cauza Lambert contra Franfei3), convorbirile telefonice ale reclamantului au fost inregistrate o lungd perioadd de timp intr-o cauzi in care se desftgura urmdrirea penald cu privire la sdvdrgirea mai multor infracliuni de furt. Curtea de Casajie francezd a considerat c[ reclamantul nu avea locus standi (calitate procesual[) pentru a se pldnge impotriva modului in care monitorizarea liniei telefonice a unui te4 a fost prelungitS.
r) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 2 noiembrie 2006, in cauza Volokhy contra Ucrainei, parag.52; CEDO, hotdrArea din 6 septembrie 1978, in cauza Klass g.a. contra Germaniei, parag.25-26,55. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 28 iunie 2007, in cauza Association for European
Integration and Human Rights 9i Ekimdzhiev contra Bulgariei, parag. 90. 3)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 24 august 1998, in cauza Lambert contra Franfei, parag.35-41.
822
tehnice
369
Curtea de Casafie a mers dincolo de temeiurile invocate de reclamant gi a apreciat cd victima ascultdrii unei linii telefonice care nu este a sa nu poate invoca protectia
dreptului intern aplicabil in aceastd materie gi nici prevederile art. 8 din Convenlia
european6.
Curtea Europeand a apreciat
c[
argumentele Curfii de Casafie franceze pot avea
drept consecinld pronunfarea de decizii prin care un numdr mare de persoane sunt private de protecfia legii, in special acelea care poartd conversafii pe liniile telefonice care nu le aparfin, ceea ce ar lipsi mecanismul de protecfie de substanla sa, Prin urmare, Curtea Europeanb a considerat cd reclamantul nu a dispus de un control efectiv al mlsurii de care se bucurd cetdfenii intr-un stat de drept gi care ar fi putut si restrAngd ingerinfa in cauzd la ceea ce era,,necesar intr-o societate democraticd", constat6nd astfel incdlcarea prevederilor art. 8. $2. Supravegherea
operativl sau prin mijloace tehnice in procesul penal

inregistrarea audio sau video
t
romf,n 2.l.Interceptarea
ririi
gi
369. Defnilii. 370. Autorizarea interceptdrii, inregistrdrii, localizdrii sau urmdunei pers o ane potr ivit art. 9 I -9 I 5 C.pro c. pen. CondiSii. 3 7 I . P rocedur a au torizdrii. 372. Efectuarea Si certificarea inlerceptdrii, inregistrdrii, localizdrii sou urmdririi. 373. Valoarea probatorie. 374. Autorizarea inlerceptdrii, inregistrdrii, Iocalizdrii sau urmdririi unei persoane in cazul ddrii in urmdrire. 375. Cazuri de aplicare. j76. CondiSii. 377. Procedura autorizdrii. 378. inregistrarea Si
interceptarea comunicaliilor in domeniul securitdlii nalionale potrivit Legii nr 5 3 5/2004. 379. Interceptarea comunicasiilor in baza Legii nr. 5 I /1991 privind siguranla nalionald a Romdniei. 380. Jurisprudenla Curlii Constituyionale in privinla Legii nr 5l/199|. 381. Jurisprudenla instonlelor judecdtoreSti cu referire la Legea nr. 51/1991. 382. Jurisprudenla Curlii Europene referitoare Ia Legea nr. 5I/l99L
369. Defini{ii. Degi Secfiunea Vr a Titlului III din Partea generali a Codului de procedurd penald (art. 9lr-9l6C.proc.pen.) se intituleazE,,Interceptdrile gi inregistrdrile audio sau video", aceastd secfiune reglementeazd interceptarea gi inregistrarea convorbirilor sau comuniclrilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare, inregistrdrile efectuate in mediul ambiental, localizarea sau urmdrirea prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere, precum gi inregistrdrile de imagini, in procedura ddrii in urmdrire aceste mijloace de supraveghere sunt prevazute de art. 4934 gi 4935 C.proc.pen.
Tot o procedurd speciald de interceptare gi inregistrare a fost reglementati in dispoziliile art.20-22 din Legea nr. 53512004 privind prevenirea gi combaterea terorismuluil).
')
M, Of. nr. 116l din 8 decembrie2004, cu modificdrile gi completdrile ulterioare. 823
369
Dreptul persoanei la tespectarea viefii private, a corespondentei 9i a domiciliului
Prin interceptarer) se inlelege interven{ia organelor autorizate in orice fel de convorbiri sau comunicalii telefonice sau in orice mijloc electronic de comunicare, care implicd ideea confidenlialitdlii intre cei care o efectueaz6.
Prin inregistrare2) se inlelege imprimarea pe band6 magneticd sau pe orice alt suport
a unor convorbiri sau
comuniciri.
Agadar, inregistrarea convorbirilor sau comunicdrilor presupune in mod necesar interceptarea acestora, fdrl ca reciproca s6 fie valabil[. Localizarea sau urmlrirea prin GPS3I ori prin alte mijloace electronice de supraveghere presupune folosirea de cdtre autoritdlile judiciare a unui dispozitiv care determinl locul unde se afld persoana sau obiectul la care este atagat. Potrivit art. 27 dinLegeanr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea gi sanctionarea faptelor de corupfiea), respectiv art. 15 din Legea w.3912003 privind prevenirea gi combaterea criminalitdfii organizates), procurorul poate dispune, pe o durath de cel mult 30 de zile: punerea sub supraveghere a conturilor bancare gi a conturilor asimilate acestora, punerea sub supraveghere a sistemelor de comunicafii, punerea sub supraveghere sau accesul la sisteme informalionale. Degi legiuitorul nu definegte termenul de punere sub supraveghere, apreciem ci aceastd rndsurd presupune desfdgurarea aceloragi activiteli ca in cazul interceptirii sau
inregistrdrii comunicafiilor.
Aceste misuri se pot dispune cdnd sunt indicii temeinice cu privire la s[vdrgirea infracfiunilor previzute la art.7 din Legea nr.3912003, a unor infracfiuni prevdzute de Legea nr.7812000, in scopul strdngerii de probe sau al identificdrii frptuitorilor. in toate aceste cazui,legea menfioneazd cd se aplicd in mod corespunz[tor dispozifiile art. 9lr-9ls C.proc.pen, pentru ipotezele reglementate in cod. De asemenea, potrivit art.23 din Legea nr. 14312000 privind prevenirea gi cornbaterea traficului gi consumului ilicit de droguri6), cAnd sunt indicii temeinice cd o persoand care pregdtegte comiterea unei infrac{iuni dintre cele prevdzute in aceastd lege sau care a comis o asemenea infracfiune folosegte sisteme de telecomunicalii sau informatice, organul de urmdrire penal[ poate, cu autorizarea procurorului, si aibi
rlA se vedea Gr. Theodoru, op. cit., p. 397. 2)lbidem. r)GPS (Global Positioning System) este un sistem de localizare global6, devenit operafional incepAnd cu anul 1993, prin intermediul semnalelor transmise prin cei 24 de satelifi cdtre receptoare electronice. Acestea oferd posibilitatea determinirii cu precizie a loca{iei, cu indicarea longitudinii, latitudinii sau a altitudinii. Din anul 2000 sistemul WAAS (Wide-Area Augmentation System) a dezvoltat gi imbunEtd{it precizia localizirii GPS, putdnd fi astfel oferite informalii cu o precizie de cdtiva metri. Cea mai mare acuratele in privinla localizdrii se poate obline prin folosirea tehnicilor GPS diferenfial (DGPS). 4) M. Of. nr. 219 din I 8 mai 2000, cu modificdrile gi completdrile ulterioare. t M. Of. nr. 50 din 29 ianuarie 2003, cu modificirile gi completdrile ulterioare. o M. Of. nr.362 din 3 august 2000, cu modificirile gi complet6rile ulterioare.
824
Supravegherea operativ6 sau prin mijloace
tehnice
369
acces pe o perioade determinat6 la aceste sisteme 9i s[ le supravegheze, dispozitiile 9l r-915 C.proc.pen. aplicdndu-se in mod corespunzetorr).
Potrivit art.16 din Ordonanfa de urgenfd a Guvernuluinr.4312002 privind Direc{ia Na{ionald Anticorupfie (DNA) qi art. l6 din Legea nr. 508/2004 privind infiinlarea, organizarea gi funcfionarea in cadrul Ministerului Public a Direcliei de lnvestigare a Infracliunilor de Criminalitate Organizatd gi Terorism (DIICOT), cAnd sunt indicii temeinice cu privire la savdrgirea uneia dintre infrac;iunile attibuite prin lege in competenta DNA sau a DIICOT, in scopul str6ngerii de probe sau al identificdrii fhptuitorului, poate fi dispusd punerea sub supraveghere, interceptarea sau inregistrarea comunica{iilor in condiliile Codului de procedura penald ori ale legilor speciale. Mdsura poate fi dispusi de judecdtor, potrivit dispozifiilor art. 9lr-916 C.proc.pen., care se aplicd in mod corespunzdtor. in scopul eficientizdrii mijloacelor de tuptd impotr-iva infrac{ionatitdfii, precum gi al
8 din Conventia europeand ca urrnare a lipsei de temei apreciem legal, cd de lege ferenda ingerinfele in dreptul la viafi privati trebuie sa aibd o reglementare unitari in Codul de proceduri penald, prin introducerea obligativitalii autorizdrii de cdtre judecdtor in toate aceste cazuri, precu:n gi prin reglementarea detaliatd a cazurilor gi a procedurilor de supraveghere tehrrici snu operativZ. Pentru aceste considerente este absolut necesarb inldtrrrarea celor doud proceduri sensibil asemdndtoare prev5.zute in art. 91r-915 C.proc.pen., respcctiv art. 4934 gi 493s C.proc.pen., care se aplic[ in dreptui procesual penal romin in toirre cazurile in care existd o ingerin{d in dreprul garantat de art. din Convcnlia europcani, fErh a line seama de particularitdlile fiecdrei mdsuri sau de necesitatea protejarii unor aspecte particulare ale dreptului la viafd privatd. De lege ferenda ar trebui reglementatd detaliat procedura ce trebuie unuatd, pentru dispunerea fiecdrei mdsuri de supraveghere operativd sau tehnicd, in scopul de a conferi obazdlegaldprevizibilA 9i accesibilS ingerinlei gi pentm a justifica necesitatea
evitdrii incdlcbrii dispozifiilor art.
9i propo4ionalitatea acesteia.
Cu titlu de exemplu, apreciern cd s-ar impune reglementarea: supravegherii, interceptbrii gi inregistrdrii convorbirilor sau comunic[rilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare (de pildd, interceptarea fluxuiui de comunicdri referitor la sisteme informatice sau prin internet), a ascuitArii qi inregistririi discu(iilor
purtate intr-o locuinla cu ajutorul mijloacelor tehnice, a supravegherii video sau prin fotografiere (fotografierea, utilizarea altor mijloace tehnice speciale in scop dc: observare), ascultarea gi inregistrarea discufiilor private purtate in af'ara locuinfelor, monitorizarea apelurilor telefonice (comunicarea de cdtre operatorii serviciilor de telefonie a listelor convorbirilor telefonice), localizarea unui teielbn mc'bil activ pornit, localizarea sau urmdrirea prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere.
I) Pentru o analizd a acestor
prevederi legale, a se vedea L.-C. Lascu, Aut<l'izarea accesului
la sistemele de telecomunicalii sau informatice, in Dreptul nr. ir'2003, p. 182-186. Autoarea aratd cdprin nofiunea de,,accesare" se in(elege pdtrunderea in sisternele de comunicalii sau cele
informatice, iar prin notiunea de ,,supraveghere" se infelege opera'yiunca de a observa qi de a avea sub control informaliile care se transmit prin sistemele de comunicafii sau cele informatice.
iJ
825
370
Dreptul persoanei la respectarea vie{ii private, a corespondenfei 9i a domiciliului
Aga cum am arbtat mai sus, apreciem cd in aceeagi secliune se impune reglementarea de legeferenda ainterceptdrii, ridicdrii sau percheziliondrii corespondenlei sau a altor trimiteri pogtale (inclusiv folosirea razelor X).
370. Autorizarea interceptirii, inregistrlrii, localizlrii sau urmtrririi unei persoane potrivit art. 91r-91s C.proc.pen. Condifii. Pentru a se putea dispune interceptarea gi inregistrarea convorbirilor sau comunic[rilor efectuate prin telefon ori prin orice mijloc electronic de comunicare, a inregistrdrilor in mediul ambiental, a localizirii sau urmdririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere sau inregistrarea de imagini trebuie indeplinite urmitoarele condilii: a) sd existe date ori indicii temeinice privind pregdtirea sau sdvdrSirea unei infracliuni pentru care urmdrirea penald se efectueazd din oficiu Si care sunt determinate in art. 9ll alin. (2) C.proc.pen. Prin urmare, trebuie sd existe date gi indicii temeinice care sI conducd la refinerea unei suspiciuni rezonabile cu privire la pregdtirea unei infracfiuni sau la sdvdrgirea
acesteia.
Legiuitorul romdn a precizat in reglementarea condi{iilor necesare pentru a se autoriza o ingerinld in dreptul la viafd privatd numai infracliunile pentru care se poate permite ingerinfa, fhrd a se preocupa de persoana care trebuie sd suporte intruziunea. De lege lata ori de cAte ori existd suspiciunea rezonabild cu privire la pregitirea unei infracfiuni sau sdvArgirea acesteia, este posibild autorizarea unei ingerinle in viala privatb a oricdrei persoane, indiferent dac[ este implicatl sau nu intr-o proceduri penal6. in privinla autorizdrii ingerinlei in cazul existenfei unei suspiciuni cu privire la pregdtirea unei infracfiuni, legiuitorul romdn a dat eficienfd principiilor anchetei proactive, ce cunosc o largd aplicare 9i in alte sisteme de drept (de exemplu, sistemul procedural penal italian sau cel belgian'r) gi care nu sunt incompatibile cu drepturile garantate de art. 6 sau art. 8 din Convenfia europeand. in acelagi sens, art. 4 din Recomandarea (2005)10 a Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei privind ,,tehnicile speciale de ancheti"2) prevede cd: ,,tehnicile speciale nu trebuie utllizate dec6t dacd existd motive serioase de a crede cd o infracfiune gravd a fost sdvdrgitd ori este pregdtitd sau tn curs de pregdtire, de una sau mai multe persoane anume identificate, ori de o persoand sau un grup de persoane care nu a fost
inci identificat."
lr in doctrind (a se vedea 8. Pesquie,The Belgian System, in M. Delmas-Marty, J.R. Spencer, European Criminal Procedures, Cambridge University Press,2002, p. 103-106) s-a arltat cd, spre deosebire de ancheta reactivd, ce presupune administrarea de probe cu privire la sdvdrgirea de cdtre o persoand a unei infraclivni, ancheta pro-activd sebazeazd pe o suspiciune rezonabild ci o infrac{iune va fi comisd sau ci a fost comis6, dar nu este inci descoperitd. 2) Disponibili pe site-ul www.coe.int. in sensul Recomanddrii (2005)10 prin noliunea de ,,tehnici speciale de anchetd" se inteleg tehnicile aplicate de autoritafile competente in cadrul anchetelor penale, vizdnd depistarea sau anchetarea unor infracliuni grave gi a unor suspecli in vederea strdngerii de informalii, de aga manieri incdt persoanele in cauzd sE nu aibd cunogtinJ6
de acest lucru.
826
tehnice
370
Referitor la datele ce trebuie sd existe in leg[turd cu sdvar$irea unei infractiuni, legiuitorul nu face nicio referire cuprivire la formele infracfiunii. Cu toatd imperfec{iunea reglementdrii, opindm c[, in raport de necesitatea asigur[rii proporlionalititii ingerintei cu scopul urmdrit, autorizarea trebuie permisi numai in cazurile in care existii o suspiciune rezonabild ci o persoand a sdvdrgit o infracfiune, o tentativd pedepsibild la o infrac{iune sau acte preparatorii asimilate tentativei pedepsibile, fiind consacrat, de aceastd dat6, caracterul reactiv al anchetei, ce presupune efectuarea investigaliilor
dupd sbvArgirea infracf iunii.
Considerdm cd accentul unei viitoare reglementdri ar trebui sd cad[ nu numai pe infrac{iunile pentru care se poate autoriza ingerinfa, ci gi asupra persoanelor care
urmeazd sd o suporte.
in privinla altor persoane decdt suspectul, ingerinfa ar trebui sd fie permisS numai in cazuri Ei condilii strict determinate: de pildd, in cazul in care din actele 9i lucrdrile
dosarului rezultd o suspiciune rezonabild ctr acestea primesc sau transmit comunicdri
prin orice mijloc de la suspect sau destinate suspectului sau cd suspectul folosegte telefonul, sistemul informatic sau orice alt mijloc de comunicare al acestei persoane. Autorizarea ingerinfei in drepful la viald privatd nu este posibild dec6t in cazul infracliunilor in care urm[rirea penald se efectueazd din oficiu. Pe l6ngd condifia oficialitdfii urmdririi penale legiuitorul a prevdzut in art. 91r alin. (2) C,proc.pen. cd ingerinla poate fi autorizatd,,,,in cazul infrac{iunilor contra siguranfei nafionale prevdzute de Codul penal gi de alte legi speciale, precum gi in cazul infracfiunilor de trafic de stupefiante, trafic de arme, trafic de persoane, acte de terorism, spllare a banilor, falsificare de monede sau alte valori, in cazul infractiunilor
prevf,zute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea gi sancfionarea faptelor
de coruplie, cu modificdrile gi completdrile ulterioare, in cazul unor alte infracliuni grave ori al infracliunilor care se sdvdrgesc prin mijloace de comunicare electronicd". Pot fi apreciate infrac{iuni graver): cele contra viefii persoanei (de pildd, omorul calificat sau omorul deosebit de grav), infractiunile contra patrimoniului (de exemplu, l) Spre exemplu, potrivit art. 2 lit. b) din Legea nr.
391 2003
prin infracyiune gravd
se
inlelege infrac;iunea care face parte din una dintre urmdtoarele categorii: l. omor, omor calificat, omor deosebit de grav; 2. lipsire de libertate in mod ilegal; 3. sclavie; 4. gantaj; 5. infracfiuni contra patrimoniului, care au produs consecinfe deosebit de grave; 6. infracfiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor gi muniliilor, materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive; 7. falsificare de monede sau de alte valori; 8. divulgarea secretului economic, concurenta neloiald, nerespectarea dispozi!iilor privind operalii de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispoziliilor privind importul de degeuri gi reziduuri; 9. proxenetismul; 10. infracliuni privind jocurile de noroc; 11. infracliuni privind traficul de droguri sau precursori; 12. infractiuni privind traficul de persoane 9i infrac{iuni in legitura cu traficul de persoane; 13. traficul de migranfi; 14. spdlarea banilor; 15, infracfiuni de corup{ie, infrac{iunile asimilate acestora, precum gi infrac}iunile in leg6turi directd cu infractiunile de corupfie; 16. contrabanda; 17. bancruta frauduloasd; 18. infrac{iuni sivdrgite prin intermediul sistemelor gi relelelor informatice sau de comunicalii; 19. traficul de fesuturi sau organe umane; 20. orice altd infracliune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii, al cdrei minim special este de cel pufin 5 ani.
827
370
Dreptul persoanei la respectarea vietii private, a corespondenfei gi a domiciliului
t6lhdrii comiso de bande criminale organizate), infrac{iunile contra libertdlii persoanei (lipsirea de libertate sau gantajul). Astfel, legiuitorul a reglementat principiul propo(ionalitdfii mdsurii cu restrdngerea dreptului la viald privatd, ca urrnare a interceptdrii, inregistr[rii, localizdrii sau urm[ririi, prin raportare la particularitdlile cauzei, importanla informafiilor sau a probelor ce urmeazd a fi oblinute sau gravitatea infracfiunii. in acelagi sens, art. 5 din Recomandarea (2005) l0 a Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei prevede cd in vederea garant[rii principiului proporfionalit5tii, la mornentul in care se dispune utilizarea ,,tehnicilor speciale", aceastd utilizare trebuie evaluatd in func1ie de gravitatea infracfiunilor gi lindnd cont de caracterul intrusiv al tehnicii utilizate. in mod excepfional, legiuitorul a prevdzut posibilitatea ca procurorul, la cererea motivatd a persoanei vdtdmate, sI poat[ solicita judecltorului autorizarea interceptini gi inregistrdrii convorbirilor ori comunicdrilor efectuate de aceasta prin telefon sau orice mijloc electronic de comunicare, indiferent de natura infracfiunii ce formeazb obiectul cercetdrii. Opindm cd reglementarea acestei excepfii este cu totul nejustificatd, fiind de naturd a permite ingerinla in dreptul la viafd privatb indiferent de natura infrac{iunii, de gravitatea acesteia, in temeiul unei simple cereri motivate a persoanei vdtimate. Se deschide astfel o cale organelor de urmdrire penali de a putea obline autorizarea ingerinfei in cazul oricdrei infracfiuni, folosirrdu-se de paravanul cererii persoanei vdtdmate, ceea ce ar duce la incdlcarea principiului propo(ionalitdlii mdsurii cu scopul urmdrit. Legiuitorui nu condilioneazd insd autorizarea ingerin{ei de inceperea urmdririi penale in cauz6, rndsura putdnd fi dispusd gi in faza actelor premergtrtoarer), fald de particularitdlile luptei impotriva corupfiei, crimei organizate sau a traficului de persoane sau droguri indiferent dacf, a fost sdvdr$itb o infracliune sau dacd se pregdtegte
sdvArgirea acesteia.
b) inlerceptarea, inregistrarea, localizarea sau urmdrirea sd fie necesare pentru stabilireq sihtaliei de fapl ori identiJicarea sau localizarea parlicipanlilor sd nu poatd fiJdculd prin alte mijloace ori cercelarea sdfe mult intdrziatd. Legiuitorul a reglementat principiul subsidiaritalii, reliefind caracterul de excepfie al ingerinfei in dreptul la viafd privatd, intnrcdt nu este adecvat ca o parte insemnatd a probafiunii ce se efectueazd intr-o cauzd si constea in interceptdri sau inregistrdri de comunicalii, convorbiri sau imagini.
Judecdtorul competent sd dispund mdsura trebuie sd aibd in vedere ci interceptarea inregistrarea, localizarea sau urmdrirea pot fi dispuse numai dactr alte procedee probatorii sau mijloace de probd, a cdror administrare nu presupune o ingerinfd at6t de gravd
in viafa privatl a frptuitorului, invinuitului sau inculpatului, nu sunt de naturd
sd
r)inacelagisensGr. Theodoru,op.cit.,p.3gg,carearaticd:,,intrucdtinregistrdrileaudiovideo pot fi autorizate atunci cdnd sunt date despre pregdtirea unei infractiuni grave gi pentru
identificarea sau localizarea infractorilor, ceea ce implicd gi o muncd de informare, in lipsa unui
text prohibitiv, aceste inregistrdri pot fi efectuate gi ca act premergdtor, dac6 sunt autorizate potrivit legii".
828
Supravegherea operativd sau prin mijloace tehnice
371
contribuie eficient la prevenirea sau descoperirea unei infracfiuni, la stabilirea situafiei de fapt, identificarea sau localizarea participanfilor ori la desthgurareii cu ceieritate a urmbririi penale. Agadar, alte mijloace mai pulin intruzive ar trebui sf, fie utilizate, dacd sunt apte sd conducd la aceleagi rezultate gi daci folosirea acestora nu ridicd obstacole semnificative de ordin practic.
gi inregistrdlii convorbirilor mijloc electronic de comunicare, a inregistrdrilor in mediul ambiental, a localizdrii sau urmf,ririi prin G PS ori prin alte
sau comunicdrilor efectuate prin telefon ori prin orice
371. Procedura
autorizlrii. Autorizarea intercept6rii
mijloace electronice de supraveghere sau a inregistrdrii de imagini se dispune de cdtre judecdtor (pregedintele instanlei cdreia i-ar reveni competen{a s6judece cauza in primd instanfd sau al instanlei corespunzdtoare in grad acesteia, in a cirei circumscriplie se afld sediul parchetului din care face parte procurorul sau, in lipsa pregedintelui, de judecdtorul desemnat de acesta) la cererea procurorului. Cererea trebuie fonnulatd de procurorul care efectueazd sau supravegheazd unrr6rirea penalS, sau de procurorul care ar fi competent sd sr.rpravegheze sau sd efectueze urmdrirea penal6, in cazul in care se solicitl dispunelea mf,surii ir fazit actelor premergAtoare inceperii urmdririi penale. Degi legea nu prevedc expres, credern cd procurorul are obligafia rnotivdrii cererii, astfel incit sE rezulte existenla temeiuriior de fapt gi de drept pentru a se dispune autorizarea ingerinlei. in situalia in care sunt indeplinite condiliile descrise mai sns, jr.rdechtorul poate dispune autorizarea pe o duratd de maximurn 30 de zile. Autorizarea se dispune in camera de consiliu prin incheiere moiivati care trebuie sd cuprinda: indicarea mdsurii care se dispune; rnrjlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; datele gi indiciile temeinice din care rezultd suspiciunea rezonabild cu privire la pregbtirea unei infrac{iuni sau la sdvArgirea acesteia, motivarea caracterului propor{ional gi subsidiar al mlsurii; perioada pentru care sunt auh;rizate interceptarea
gi inregistrarea.
Deopotriv[, credem cI este necesard gi indicarea unitelii de parchet sau a organului de urmdrire penald care urmeazf, sa pund in aplicare mdsura. Ca excepfie, in caz de urgen[6, cdnd intdrzierea oblinerii din partea judecdtomlui ar aduce grave prejudicii activitAlii de urmdrire penald, procurorui poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanfd motivatd, interceptarea gi inregistrarea convorbirilor sau comunicdrilor, efectuarea inregistrdrilor in mediul ambiental, localizarea sau urmirirea prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere sau inregistrarea de
imagini, pe o durat[ de cel mult 48 de ore. Considerlm cd gi in aceast[ situa{ie trebuie satisfrcute condiliile prev6zute de art. 91f -912 C.proc.pen. pentru a se dispune autorizarea in mod provizoriu a ingerinlei. Dupd cele 48 de ore procurorul dispune de un termen maxirnal de incd 48 de ore in care trebuie si prezinte ordonanla, impreuni cu suportul pe care sunt fixate interceptdrile, inregistr5rile, localizdrile sau urmlririle efectuate gi un proces-verbal de redare rezumativd a convorbirilor sau a imaginilor, judecdtorului de la instanla cireia i-ar reveni competenfa sd judece cauza in primtr instanfa sau de la instan{a corespunzdtoare
829
371
Dreptul persoanei la respectarea viefii private, a corespondenlei gi a domiciliului
in grad acesteia in a cdrei circumscripfie se afld sediul parchetului din care face parte procurorul, in vederea confirmdrii. Totodat[, procurorul poate solicita prelungirea autorizdrii. Judecdtorul se pronunld asupra legalitdlii gi temeiniciei ordonantei in cel mult24 de ore, prin incheiere motivatd dispusd in camera de consiliu. in cazul in care ordonanfa este confirmatd, iar procurorul a solicitat prelungirea autoriz6rii, judecdtorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptirii, inregistrdrii localizdrii sau urmiririi. Potrivit art. 912 alin. (3) ipoteza finald C.proc.pen.:
,,dacd judecdtorul nu confirmd ordonanla procurorului, va dispune incetarea de indatd a intercept[rilor gi inregishdrilor, iar cele efectuate vor fi gterse sau, dupi caz, distruse
de cdtre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal care se comunicd in copie instanfei," Opindm cd dispozifia legal5 trebuie nuan{atd, intrucdt dupd expirarea termenului de 48 de ore procurorul nu mai poate efectua interceptdri sau inregistrdri decdt dacd in acest interval ordonanfa sa a fost confirmati de judecdtor, iar acesta a dispus prelungirea autorizarii. Dispozilia cu privire la incetarea de indatd a interceptdrilor gi a inregistrdrilor (mutatis mutandis a localizdrilor sau urmdririlor) este, agadar, aplicabild numai in cazul in care instanla se pronunld asupra confirmirii ordonanfei in termenul inilial de
48 de ore.
Potrivit art.91'alin. (4) C.proc.pen., autoriza{ia poate fi reinnoitd, inainte sau dupd expirarea celei anterioare, in aceleagi condi{ii, pentru motive justificate, fiecare prelungire neputAnd depbgi 30 de zile. Dispozilia legald este contradictorie, utilizdnd inilial noliunea de reinnoire, care acoperb gi situalia expirdrii vechii autorizalii fEr[ sd fi fost prelungitd, pentru ca in final sd se refere numai la durata maximald a prelungirii. in esen16, legiuitorul a infeles sd reglementeze, in cazul in care existd motive justificate, posibilitatea prelungirii autoriza!iei iniliale sau a emiterii unei noi autoriza!ii (reinnoirii) dupd expirarea celei anterioare gi care nu a mai fost prelungiti, pe o duratd maximal[ de 30 de zile. in ambele cazuri durata totalS a interceptdrilor gi inregistrdrilor autorizate sau a localizdrii sau urmdririi, cu privire la aceeagi persoand gi la aceeagi faptd, nu poate
dep69i 120 de zile.
Prin ,,motive justificate" infelegem menlinerea temeiurilor inifiale ce au fost avute in vedere la dispunerea autorizdrii, dar gi necesitatea ob{inerii de noi informatii sau a tuturor informafiilor necesare ori a egecului inregistrat in incercarea de a obfine unele informafii. Procurorul trebuie sd ofere instantei o explicalie rezonabild cu privire la necesitatea prelungirii autorizirii. Potrivit art. 916 alin. (2) C,proc.pen., pdrfile sau orice alte persoane pot efectua inresau convorbirilor purtate de acestea cu terfii, ftrd autorizare din partea instanlei, indiferent de natura infracfiunii sau de existenfa sau inexistenla unui proces penal. Apreciem c[ prin aceastd reglementare generalS, ce conferd posibilitatea pd4ilor sau oricdror alte persoane sd efectueze inregistrbri ale comunicaliilor sau convorbirilor
gistr[ri ale comunicafiilor
fdrd a fi reglementate cazurile, condiliile sau durata in care pot fi efectuate, se permite
830
Supravegherea operativ6 sau prin mijloace tehnice
371
o ingerinfd arbitrard in dreptul la viald privat6, persoanele inregistrate fiind lipsite de protecfia minimd cerutd de preeminen]a dreptului intr-o societate democraticd. Astfel, este incdlcat art. 8 din Convenfia europeani prin nerespectarea de citre statul rom6n a
obligafiei pozitive de a apdra acest dreptr).

') in sens contrar, Curtea Constitufionalb a relinut c[: ,,ratiunea reglementdrii in confinutul art. 9 I 6 alin. (2) din Codul de procedurd penald a posibilitalii ca inregistrdrile prezentate de pd(i sd poatd <constitui mijloace de probd, dacl nu sunt interzise de lege> este aceea ca oricine care are o probd ce poate servi afldrii adev6rului sd o poat6 ptezenta, dispozifiile respective fiind aplicabile in cazul surprinderii in mod spontan a unor fapte sau intAmpldri ce sunt inregistrate prin mijloace audio sau video. Folosirea unor astfel de inregistrdri ca mijloc de probd intr-un proces penal este in concordan{i cu prevederile art. 53 din Constitulie, care recunosc legitimitatea unor restrdngeri ale exerciliului unor drepturi sau libertdli, inclusiv ale exerciliului dreptului la respectarea gi ocrotirea de c6tre autoritetile publice a vielii intime, familiale gi private - invocat in motivarea exceptiei -, dacd acestea se fac prin lege gi in vederea apardrii unor valori sociale importante, precum desftgurarea instrucliei penale sau prevenirea faptelor penale.
Mai mult, legislalia procesual-penal6 prevede suficiente garanfii in vederea inldturdrii unor eventuale abuzuri, dispoziliile art.916 alin. (2) din Codul de procedurd penald aplicdndu-se numai in cazul sdv6rgirii unei infracfiuni, cAnd, in vederea aflErii adevSrului, inregistr6rile pot fi supuse expertizei tehnice - art. 916 alin. (l)-, pdrfile avAnd posibilitatea contesterii lor potrivit prevederilor art. 64,67 gi 68 din Codul de procedurd penal6. Se constatd, de asemenea, cd dispoziliile legale criticate nu incalcd nici prevederile actelor internationale aplicabile in materie. Astfel, Convenfia pentru apdrarea drepturilor omului gi a libert6filor fundamentale admite, prin prevederile art. 8 parag, 2, amestecul unei autoritdli publice in exercitarea dreptului la respectarea viefii private gi familiale a persoanei, a domiciliului sdu gi a corespondenJei sale, <in misura in care acest amestec este prevdzut de lege gi dacd constifuie o m6sur6 care, intr-o societate democratic6, este necesard pentru securitatea nafional6, siguran!a public6, bundstarea economici a l6rii, apdrarea ordinii gi prevenirea faptelor penale [...]>. Culegerea de informafii gi date cu privire la pregdtirea sdv6rgirii unor infracfiuni sau la derularea acliunilor cu caracter infraclional serealizeazl, fbrd indoiald, in scopul <desftguririi instrucfiei penale> (chiar dacl se face anterior momentului inceperii urmdririi penale) gi constituie unul dintre cele mai eficiente mijloace de <prevenire a faptelor penale>. Articolul l2 din Declaralia Universald a Drepturilor Omului, adoptatd 9i promulgat6 de Adunarea generald a O.N.U. prin Rezolu{ia nr.2l7 A (III) din l0 decembrie 1948, prevede ci <Nimeni nu va fi obiectul unor imixtiuni arbitrare in viafa sa particularE, in familia sa, in domiciliul sdu ori in corespondenfE, nici al unor atingeri ale onoarei sau reputatiei sale. Orice persoand are dreptul la protectia legii impotriva unor astfel de imixtiuni sau atingeri>. Acelagi document internafional prevede insd la pct. 2 al art.29, cd <<in exercitarea drepturilor gi libertdfilor sale, fiecare persoand este supusd numai ingrddirilor stabilite de lege in scopul exclusiv al asigurdrii recunoagterii gi respectului drepturilor gi libertdtilor celorlalli gi in vederea satisfacerii cerinfelor juste ale moralei, ordinii publice 9i bun6stdrii generale, intr-o societate democratic6>. in examinarea excep{iei de neconstitu{ionalitate, trebuie avutd in vedere, de asemenea, gi jurisprudenfa Curtii Europene a Drepturilor Omului care, in cauza P.G. 9i J.H. contra Regatului Unit, 200 I , a apreciat c6, in cazul in care <inregistr6rile nu au constituit singura probd impotriva acuzatului, iar acesta a avut posibilitatea sd conteste atdt autenticitatea, cdt gi folosirea ei>, nu s-a adus atingere dreptului la un proces echitabil." (a se vedea Plenul Curlii Constitulionale,Decizia nr.59312006, M. Of. nr. 856 din 19 octombrie 2006). 83r
372
Drephrl persoanei la respectarea viefii private, a corespondenlei gi a domiciliului
Considerim ca pA4ilor trebuie s[ li se ofere posibilitatea de a face inregistrlri in cazurile in care sunt in ,,legitim6 ?pf,rare"r). ins6, in nicio situalie nu ar trebui admise inregistrdrile in care o persoand provoacl sdvdrgirea unei infracfiuni in scopul obfinerii
de probe.
Prin urmare, inregistririle efectuate de cdtre pdrfi sau alte persoane nu reprezintd in sine o incdlcare a art, B, dar impun reglementarea strictii a cazurilor gi condiliilor in
fi folosite ca mijloace de probd. Judecdtorii care au incuviinfat efectuarea interceptirii gVsau inregistrdrii convorbirilor sau comunicatiilor, a localiz[rii sau urm[ririi prin mijloace tehnice, precum gi cei ce au conlirmat ordonan{a procurorului prin care s-a dispus, in cazuri de urgenfd, mdsura de supruveghere tehnic[, sau cei care au prelungit autorizaliade interceptare gi/ sau inregistrare. localizare ori urmirire nu satisfac cerin{ele de imparfialitate obiectivd 9i srrbiectivl prevdzute de art. 6 parag. I din Convenfia europeani, pentru a participa lajudecarea ca:uzei. Respectarea principiului separdrii funcfiilor judiciare presupune ca, in cadrul procesului penal, judecEtorui ce exercitd activitSli judiciare specifice functiei de instruclie in cursul fazei de urmdrire penald s6 nu poatd participa la judecarea aceleiagi cauze. Or, acegtijudecitori exercitdnd funcfii de instrucfie nu satisfac cerinlele imparfialitnlii obiective pentm a participa la judecarea cauzei (funcfia de judecatd), cumuldnd cele doud flinc{ii judiciare. Pe de altd parte, dezbaterea,inbaza art. 64 alin. (2) gi art. 68 C.proc.pen., excluderii probelor nelegal sau neloial administrate ar fi lipsitd de utilitate, in condiliile in care interceptarea, inregistrarea,localizarea sau urm6rirea a fost dispusd sau prelungitd de acelagi judechtor ce urmeazl a judeca cauza. in aceste condi{ii este justificatd temerea rezonabild a inculpatului trimis in judecat6 (a cdrui acuzatie este intemeiatl pe probele autorizate de cittrejudecitor) cuprivire la lipsade impa4ialitate subiectivdajudecdtorului, existdnd aparenta cl solulionarea cauzei poate fi influenlati de convingerile personale ale magistratului ce a autorizat ingerinfa in dreptul sdu la viafl privatd.
care acestea pot
372. Efectuarea gi certificarea interceptirii, inregistrtrrii, localizlrii sau urmtrProcurorul procedeazd personal la efectuarea interceptirii, inregistririi, localizdrii sau urm[ririi prevdzute in art. 9lr-915 C.proc.pen. sau poate dispune ca acestea sd fie efectuate de organul de cercetare penal6. Persoanele care sunt chemate sd dea concurs tehnic la intcrceptbri gi inregistrdri sunt obligate s6 pfstreze secretul operaliunii
ririi.
efectuate,
De lege .ferenda ar trebui reglementatd posibilitatea ca, in situafii de urgenld,

dacd mijloacele tehnice delinute de procuror sau de organele de cercetare penald sunt insuficiente sau nu corespund scopului urm[rit, instanfa sd poatd dispune efectuarea
') Notriunea de legitirn4 apdrare utilizatd in acest context n.uvizeazd cauza de inldturare a caracterului penal al faptei prevdzutA de art. 44 C.pen., ci cazul in care o persoani este ameninfati sau pusd in fata unei situalii infracfionaie a cdrei victimE este 9i folosegte inregistrarea imaginii sau comunicirii pentru a releva aceaste infracliune.
832
Supravegherea operativf, sau prin mijloace
tehnice
373
interceptdrii, inregistririi, localizdrii sau urmeririi prin utilizarea rniiloacelor tehnice ale unor autorittrti publice sau ale unor persoane de drept privat. Procurorul are obligafia de a dispune incetarea imediat5 a ingerin{ei inainte de expirarea duratei autorizaliei dacd nu mai existtr motivele care au justificat-o, infonndnd despre aceasta instanla care a emis autorizafia, Convorbirile sau comunic6rile interceptate gi inregistrate, inregistr6rile in mediu ambiental, informafiile obfinute prin localizarea sau urmdrirea prin GPS ori prin alte mij loace electronice de supraveghere, care privesc fapta ce formeazd obiectul cercetirii sau contribuie la identificarea ori localizareaparticipanfilor, sunt redate integral intr-un proces-verbalr) de cdtre procuror sau de lucrEtorul din cadrul poliliei judiciare delegat de procuror. Convorbirile sau comunicdrile care nu privesc fapta ce fomreazd obiectul cercet6rii sau nu contribuie la identificarea ori localizarea participanfilor se arhiveazd la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea con{idenflalitbtii, $i pot fi transmise judecdtorului sau completului investit cu solufionareacauzei,la solicitarea
acestuia2).
in cazul in care convorbirile sau corespondenlele sunt purtate in alti limbd clecdt cea romdnd, redarea in procesul-verbal trebuie efectuatl numai in limba romdnd prin
intermediul unui interpret, care are obligafia pdstrdrii confidenfialitdtii informaliilor
traduse. Procesul-verbal este certificatpentru autenticitate de chtre procuror3), Imaginile inregistrate trebuie sd fie prezentate in dosar, certificate pentru conformitate de cdtre
procuror. 373. Valoarea probatorie. Interceptdrile, inregistrdrile, localiz.f,rile sau urmiririle reglementate de art. 9lt-915C.proc.pen. nu sunt mijloace de probd, ci procedee probatoriia) prin care sunt obfinute date, informafii, imagini ce sunt redate ulterior in procesele-verbale sau pe plangd foto, certificate de procuror.
r)
in procesul-verbal intocmit se men{ioneaz[: autoriza{ia dat5 pentru efectuarea intercept?irilor,
inregistrdrilor, localizirilor sau a urm[ririlor, numErul ori numerele posturilor telefonice sau
alte date de identificare a legdturilor intre care s-au purtat convorbirile ori conrunic6rile, numele persoanelor care le-au purtat, daci sunt cunoscute, data gi ora fiecdrei convorbiri ori comunicdri in parte gi num6rul de ordine al suportului pe care se face imprimarea. Daci sivArgirea unor infractiuni are loc prin convorbiri sau comunicdri care confin secrete de stat, consemnarea se face in procese-verbale separate, iar dispoziliile art. 97 alin. (3) C.proc.pen. se aplici in mod corespunzetor. 2) La solufionarea definitivd acauzei, acestea vorfi gterse sau, dupd caz, distruse de cdtre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal. rl Potrivit art. 913 alin. (3) C.proc.pen.: ,,La procesul-verbal se atageazd, in plic sigilat, o copie a suportului care confine inregistrarea convorbirii" Suportul original se pdstreazd la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, gi va fi pus la dispozifia instan{ei, la solicitarea acesteia. Dupi sesizarea instanfei, copia suportului care con{ine inregistrarea convorbirii gi copii de pe procesele-verbale se pdstreazA la grefa instanfei, in locuri speciale, in plic sigilat, la dispozilia exclusivd a judecdtorului sau completului investit cu solulionarea cauzei." a) in acelaqi sens Gr. Theodoru,op. cit., p.402.
833
373
Dreptul persoanei la respectarea vietii private, a corespondenlei gi a domiciliului
Procesele-verbale sau plangele foto reprezintd in fapt mijlocul de probd ce poate fi folosit pentru stabilirea situafiei de fapt gi aflarea adevdrului in cauzd, in mdsura in care se coroboreazd cu alte mijloace de prob6 administrate in spefa respectivd. Legiuitorul romdn a reglementat posibilitatea efectudrii unei expertize tehnice a inregistrbrilor, mdsurd ce poate fi dispusd in cursul urmdririi penale de procuror, din
oficiu sau la cererea p6rlilor, iar in cursul judecalii de instan!6 din oficiu, la cererea
procurorului sau a pdrfilor. Astfel, ori de cdte ori existi dubii in legdturd cu caracterul real al inregistrarilor, cu fidelitatea acestora, c6nd se contesti faptul cd imaginea sau vocea inregistratd este a persoanei indicate de anchetatori etc., existd posibilitatea de a supune aceste inregistrdri expertizei ce poate fi efectuatd intr-o institulie public[ sau privatd, nesubordonatd organelor de urmdrire penald care au efectuat inregistrarea. Mdsura are o aplicabilitate limitat[ in faza de urmdrire penali, intrucdt numai la momentul prezentdrii materialului de urmdrire penal6r) procurorul este obligat sd prezinte invinuitului sau inculpatului procesele-verbale in care sunt descrise convorbirile sau comunicdrile inregistrate gi sd asigure, la cerere, ascultarea sau vizualizarea acestora. Astfel, procurorul poate evita sd aducd la cunogtinfa invinuitului sau inculpatului aceste inregistrdri pdnd la momentul final al urm[ririi penale. Degi dispoziliile art, 913 alin. (3) C.proc.pen. fac referire numai la prezentarea proceselor-verbale in care sunt reproduse convorbirile inregistrate gi la posibilitatea ascultdrii acestora, apreciem ci obligafia procurorului constS in a prezenta invinuitului sau inculpatului intreg materialul de urmdrire penald gi, prin uffnare, gi proceseleverbale in care sunt redate comunicdrile inregistrate sau procesele-verbale in care sunt redate informaliile obfinute ca urmare a localizdrii sau urm[ririi prin GPS sau alte mijloace electronice de supraveghere. De asemenea, trebuie prezentate gi plangele in care sunt redate imaginile inregistrate. in conformitate cu dispozifiile art. 252 C.proc.pen., invinuitul sau inculpatul poate solicita organului de urmdrire penali efectuarea unei expertize tehnice, pe care acesta o poate incuviinfa sau respinge prin ordonanli motivat6.
I) Potrivit art. 913 alin. (5), (6) qi (7) C.proc.pen: ,,Dacd in cauzd s-a dispus o solufie de netrimitere in judecatd, procurorul este obligat sd ingtiinleze despre aceasta persoana ale cdrei convorbiri sau comuniclri au fost interceptate 9i inregistrate. Suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate se arhiveazd la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidenlialitifii, 9i se pdstreazd pAnd la implinirea termenului de prescriplie a rdspunderii penale pentru fapta ce a format obiectul cauzei,cAnd se distrug, incheindu-se procesverbal in acest sens. Dupd arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate poate fi consultat sau copiat in cazul reludrii cercetArilor sau in conditiile prevdzute in art. 912 alin. (5) gi numai de cdtre procurorul care efectueazd sau supravegheazd urmdrirea penald, iar in alte cazuri numai cu autorizarea judecdtorului, Dacd in cauzd instanfa a pronunfat o hotdrire de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal, rdmasd definitivd, suportul original gi copia acestuia se arhiveaz6 odatd cu dosarul cauzeila sediul instantei, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidenfialit6!ii. Dupd arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate poate fi consultat sau copiat numai in condiliile prevdzute in afi. 912 alin. (5), cu incuviintarea prealabilS a pregedintelui instan(ei".
834
Supravegherea operativl sau prin mijloace
tehnice
373
Credem cd, in vederea asigurdrii efective a acestui drept gi in faza de urmdrire penald, este necesard incunogtinlarea persoanelor ale c5ror convorbiri sau comuniclri au fost inregistrate sau in privinla cirora s-au oblinut informalii prin urmdrirea sau localizarea prin GPS sau alte mijloace electronice de supraveghere, despre misura dispusd qi despre posibilitatea accesului la aceste materiale, dupf, incetarea ingerinfei, cu excepfia situaliei in care aceastd mdsurd ar periclita buna desfbgurare a urmdririi penale sau via{a ori siguranla pA4ilor vdtdmate, a martorilor, a investigatorilor sub acoperire sau a membrilor familiilor acestora.
tnvinuitul sau inculpatul mai are posibilitatea de a studia probele oblinute ca urrnare a interceptdrii, inregistrdrii, localizdrii sau urmdririi gi cu ocazia dezbaterii in fafa judec6torului a necesitdlii lubrii, revocdrii, inlocuirii sau incetlrii unei mdsuri preventive. in vederea asigurarii secretului profesional'), inregistrarea convorbirilor dintre avocat gi partea pe care o reprezintd sau o asistd in proces nu poate fi folositd ca mijloc de probd, decdt dac[ din cuprinsul acesteia rezulti date sau informafii concludente 9i
r) Conform art. 8 alin. (l)-(3), (9) 9i (10) din Statutul profesiei de avocat, secretul profesional este de ordine public6. Avocatul este dator sd pdstreze secretul profesional privitor la orice aspect al cauzei care i-a fost incredinfatd. Avocatul nu poate fi obligat in nicio circumstanld gi de c6tre nicio persoand sd divulge secretul profesional. Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional nici de cdtre clientul sdu gi nici de cdtre o alti autoritate sau persoani. Se excepteazd insd cazurile in care avocatul este urmirit penal, disciplinar sau atunci cAnd existd o contesta{ie in privinfa onorariilor convenite, exclusiv pentru necesit6!i stricte privind apdrarea sa.
Obligafia de a pdstra secretul profesional este absolutd 9i nelimitatd in timp. Obliga{ia se intinde asupra tuturor activitetilor avocatului, ale asociatilor sdi, ale avocalilor colaboratori, ale avocalilor salarizafi din cadrul formei de exercitare a profesiei, inclusiv asupra raporturilor cu alli avocali. Obligafia de a pdstra secretul profesional revine gi persoanelor cu care avocatul
conlucreaz6 in exercitarea profesiei, precum gi salariatilor sdi. Avocatul este dator s5 le aducd la cunogtinfd aceasta obligalie. Obligalia de a pdstra secretul profesional revine tuturor organelor profesiei de avocat gi salaria{ilor acestora cu privire la informafiile cunoscute in exercitarea funcfiilor gi atribuliilor ce le revin. Orice comunicare sau corespondenJd profesionald intre avocali, intre avocat gi client, intre avocat gi organele profesiei, indiferent de forma in care a
fost ficutI, este confidenliald. in relaliile cu avocalii inscrigi intr-un barou dintr-un stat membru al U.E., avocatul este obligat sd respecte dispoziliile speciale prevdzute de Codul deontologic al avocaJilor din U.E. in relaliile cu un avocat inscris intr-un barou din afara U.E., avocatul trebuie sd se asigure, inainte de a schimba informalii confidenliale, cd in tara in care igi exercitd profesia confratele striin existd norrne ce permit asigurarea confidentialitilii corespondenfei gi, in caz contrar, sa incheie un acord de confidenfialitate sau s5-1 intrebe pe clientul sdu dacd acceptd, in scris, riscul unui schimb de informalii neconfidenliale. Corespondenfa gi informa{iile transmise intre avocafi sau dintre avocat gi client, indiferent de tipul de suport, nu pot fi in niciun caz aduse ca probe in justigie gi nici nu pot fi lipsite de caracterul confidenlial. Pentru o analizd a altor dispozitii din legi speciale ce reglementeazd o ingerinfd in comunicaliile efectuate in relafia avocat-client, a se vedea C.-L. Popescu,Yiolarea sistematicd prin legi speciale a privilegiului confidentialitdtii in raporturile dintre client gi avocat, in Noua Revisti de Drepturile Omului nr. 312006, p, 3-21. 835
373
Dreptui persoanei la respectarea vielii private, a corespondenfei gi a domiciliului
utile privitoare la preg6tirea sau sbvargirea de cdtre avocat a unei infracfiuni dintre cele prevdzlute in an. 9lr alin. (l) 9i (2) C.proc.pen. Aceasti dispozifie trebuie interpretati in sensul c6, pe de o parte, nu se poate dispune ab inilio inregistrarea convorbirilor dintre avocat gi parlea pe care o reprezintd, iar, pe de altd parte, in cazul in care in mod accidental au fost inregistrate aceste convorbiri (spre exemplu, in sifualia in care nu s-a putut stabili in funcfie de numerele de telefon utilizate c[ este vorba de o convorbire avocat-client), acestea nu pot fi redate in cadrul unui proces-verbal, pentl'rJ a fi folosite ca mijloc de prob6, impunAndu-se distrugerea
lor imediati.
Ivl5sura reglementatd de art. 9I ' alin. (6) C.proc.pen. se aplicd gi in cazul proces.
inregistririi
comunicdrilor sau imaginilor avocatului cu partea pe care o reprezintd sau o asistf, in

De legeferenrla considerdm cd nu ar trebui permisd in niciun cazutilizareaca mijloc de probd a inregistrArii oomunica{iilor purlate intre avocat gi clientul sdu, aceastd mlsurd nefiind necesarE intr-o societate democratic[ 9i propo4ionali cu scopul urm[ritr). Socotim cI nu pot fi fcrlosite ca probe inregistrbrile convorbirilor sau comunicdrilor unor persoane ce au car obiect fapte de care au luat cunogtin{[ in exerci]iul profesiei lor, dacd aceste persoane nu au avut incuviinfarea persoanei sau a unitilii fa{a de care erau obligate sd pdstreze secietul sd dea declarafii in calitate de martori in procesul penal asupra acestor fapte, potrivit art.79 alin. (1) C.proc.pen. Convorbirilc, camunic6rile sau irnaginile inregistrate legal pot fi folosite atdt in cauza in care au fost autorizate de cdtre instan!6, cAt gi in altd ca:uzd penald, dacd din cuprinsul acestora rezultd date sau informalii concludente gi utile privitoare la pregitirea sau s[vArqirea unei alte infracliuni dintre cele prevdzute la art. 9lr alin. (l) qi (2) C.proc.pen. De lege Jerencfus ar trebui prev[zutd expres posibilitatea utilizdrii acestora, cAt gi a informaliilor obfinute ca urnare a localizlrii sau urm[ririi prin GPS sau prin alte mijloace de supraveghere 9i pentru identificarea locului unde se afld o persoand urmdritd pentru una din infracliunile prevdzute la art. 9lr alin. (1) 9i (2) C.proc.pen. inregistrdrile efectuate de pd(i sau de alte persoane nu pot constitui mijloace de proba in procesul penal, intrucAt, aga cum am ardtat rnai sus, modul lor de reglementare actual contravine prevederilor art. 8 din Convenlia europeand. Cu atit mai ruult, apreciem c6 nu pot fi folosite in cadrul procesului penal inregistrdrile neautorizate, efectuate de plrli prin utilizarea mijloacelor tehnice puse la dispozilie de anchetatori sau prin utilizarea mijloacelor tehnice proprii, dar la sugestia, sub coordonarea sau supravegherea anchetatorilor.
Ca repere de dlept comparat, in Suedia qi in Republica Ceh6, inregistrarea comunicaliilor dintre suspect Ei avocatul lui este strict interzisd. in Luxemburg, inregistrarea unor astfel de comurricalii nu se poate dispune ab initio, iar in sifualia in care aceasta are loc ca urmare a mdsurilor de supraveghere luate cu privire la comunica{iile unor terli, inregistrarea trebuie distrusd, cu exceplia cazului in care avocatul este suspectat de sdvArgirea unei infractiuni. in
r)
Franfa, jurisprudenla a admis ca se poate dispune interceptarea conversaliilor dintre inculpat qi avocatul lui, dacE avocatul este suspectat de a fi participat la faptele imputate clientului sdu.
836
tehnice
374-375
in toate aceste ultime cazuri existd in fapt o ingerinfl din partea organelor de urmdrire penald in dreptul la vial6 privatd al persoanei, care nu este incuviinjatl de
judecltor, fiind incblcate dispoziliile generale prevdzute de art. 9lt C.proc.pen. in schimb, dacl existi o autorizalie din partea judecdtorului de inregistrare
a
comunicdrilor sau conversafiilor, tehnica de inregistrare poate fi amplasatd pe corpul sau in imbrEcdmintea p64ii v6t6mate, a martorului sau a oricirei alte persoane, sau
fi folosit[ de cdtre aceasta, deoarece in respectiva sinraiie nu ne afldm in ipoteza prevdzutd de art. 916 alin. (2) C.proc.pen., ci in situalia unei inregistrdri autorizate, ce a fost efectuate in conditiile art. 9lr gi urm. C.proc.pen.
poate
374. Autorizarea intercepttrrii,

persoane
inregistrlrii, localizirii sau urmiririi
unei
in cazul dlrii in urmirire. Interceptarea 9i inregistrarea convorbirilor sau comunic[rilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, a inregistrdrilor in mediul ambiental ori a localizirii sau urmdririi prin GPS sau prin alte mijloace electronice de supraveghere se pot efectua gi in procedura ddrii in urmirire. Darea in urmlrire este o procedurd speciald aplicabilb in vederea identificarii, cdutirii, localiz6rii sau prinderii unei persoane in scopul aducerii acesteia in fafa organelorjudiciare ori punerii in executare a anumitor hotdrdri judecdtoregti.
375. Cazuri de aplicare. Potrivit art.493t alin. (2) 9i (4) C.proc.peu., procedura ddrii in urmdrire se dispune prin ordin de lnspectoratul General al Poliliei Romine in urm[toarele trei cazuri: a) cdnd se conslald imposibilitatea punerii in execulare a unui mandal de arestqre preventivd, a unui mandat de executare a unei pedepse privative de libertate (tnchisoarea squ detenliunea pe viald), a mdsurii interndrii rnedicele sau a mdsurii expulzdrii, intrucdt persoanafald de care s-a luat una dintre acesle mdsuri rru afosl gdsild. Aceast[ procedurd igi gisegte aplicabilitate in privinfa persoanelor care nu sunt g6site intrucdt se sustrag executdrii mandatului de arestare, de executare a pedepsei, a mdsurii internbrii medicale sau a mdsurii expulzirii. Degi legiuitorul are in vedere, in prima ipotezd, numai mandatul de arestare preventiv[ emis in lipsd, apreciem ci procedura se poate aplica gi in cazul punerii in executare a mandatului european de arestare. Constatarea imposibilitdtii gdsirii persoanei este in competenta organului de poli(ie ce trebuia sI execute mdsura. Simpla lipsd a persoanei de Ia domiciliu coroboratd cu efectuarea unor verific[ri sumare din care rezultd ce aceasta nu este decedatS, nu este iegitd din fard sau incarceratd nu reprezint6 demersuri suficiente pentru a justifica
aceastd constatare.
b) cdnd persoana a evadat din slarea legald de re1inere sau delinere ori a fugit dinlr-un centru de reeducare sau din unitatea in care executa mdsura interndrii
medicale. Este necesar ca persoana datE in urmdrire
si fie in stare legald de refinere, arest preventiv, in cursul executdrii unei pedepse privative de libertate sau a unei mdsuri educative intr-un centru de reeducare sau a mdsurii de siguranli a intern[rii medicale, dispusl printr-o hotirdre judecbtoreascd. Degi legea nu prer,'ede expres, considerdm
837
376-377
educativ
instanfd.
Dreptul persoanei la respectarea viefii private, a corespondenfei 9i a domiciliului
c[ procedura poate fi aplicatd gi in cazul evad[rii minorului dintr-un institut medicalin care a fost intemat in vederea execut[rii mdsurii educative dispusd de
c) in vederea depistdrii unei persoane urmdrite internalional despre cqre existd date cd se afld in Romdnia.
376. Condifii. Pentru a se dispune interceptarea gi inregistrarea convorbirilor sau comunicdrilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, a inregistrdrilor in mediu ambiental ori a localizirii sau urmiririi prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere, trebuie indeplinite urmdtoarele condifii: - sd existe un ordin de dare in urmdrire legal emis cu privire la una din persoanele prevdzute in art. 493t alin. (2) C.proc.pen.; - interceptarea, inregistrarea,localizarea sau urrnlrirea sd fie necesare pentru identificarea, cdutarea, localizarea sau prinderea persoanei date in urmdrire, deoarece nu pot fi fbcute prin alte mijloace ori ar fi mult intdrziate.
377. Procedura autorizlrii. Interceptarea gi inregistrarea convorbirilor sau comunicdrilor efectuate prin telefon sau prin orice mijloc electronic de comunicare, a inregistrdrilor in mediu ambiental ori a localizdrii sau urmdririi prin GPS ori prin
alte mijloace electronice de supraveghere se dispune la propunerea procurorului care supravegheazd, activitatea organelor de poli{ie ce efectueazd urmdrirea persoanei date in urmdrire, respectiv: procurorul anume desemnat din cadrul parchetului de pe ldngd curtea de apel in a cdrei circumscriplie se afld sediul instanfei competente care a solufionat in fond propunerea de arestare preventivd; procurorul anume desemnat din cadrul structurii competente a Parchetului de pe ldngd inalta Curte de Casafie gi Justifie care efectueazd sau a efectuat urmdrirea penald in cauzd,, cdnd mandatul de arestare preventivd a fost emis intr-o cauzd de competenfa acestei structuri (de exemplu, procurorul anume desemnat din cadrul DNA
sau DIICOT);
- procurorul anume desemnat din cadrul parchetului de pe ldngd curtea de apel in a cdrei circumscripfie se afld sediul instantei de executare ori al altei instanle competente potrivit legii speciale (in celelalte cazurl). Pregedintele instanfei de executare competente sau judecdtorul desemnat de acesta poate dispune prin incheiere datd in camera de consiliu autorizarea interceptdrii gi inregistririi pe duratd de maximum 30 de zile, in cazul in care constatd intrunite condiliile mai sus-men(ionate. Incheierea trebuie sd cuprindd: motivele care justificd mdsura; persoana, mijlocul de comunicare sau locul supus supravegherii; perioada pentru care sunt autorizate interceptarea gi inregistrarea. Mdsura poate fi prelungitd/reinnoitd inainte sau dup[ expirarea celei anterioare,
in aceleagi condifii, pentru motive temeinic justificate, pe o duratd maximd de 30 de zile. Durata totali a intercept6rilor 9i inregistrdrilor autorizate, cu privire la aceeagi persoand, nu poate depigi 120 de zilein aceeaqi cauzd.
838
377
Ca exceptie, in caz de urgenf6, cdnd intArzierea obtinerii autorizdrii ar aduce grave prejudicii activitilii de urmdrire a persoanei cdutate, procurorul poate dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanfd motivat5, interceptarea gi inregistrarea convorbirilor sau
comunicdrilor, pe o durat[ de cel mult 48 de ore. Procedurar) ce trebuie urmatd in acest caz este identicd cu cea prevdzutd, in art.912 alin. (2) gi (3) C.proc.pen., comentariile efectuate mai sus in aceastd privinfd fiind pe deplin aplicabile gi in acest caz. Procurorul procedeazd personal la efectuarea interceptdrilor gi inregistrdrilor sau
poate dispune ca acestea si fie efectuate de organul de cercetare penald. Procurorul dispune incetarea imediatd a interceptdrilor gi inregistrdrilor inainte de expirarea duratei autorizafiei, dacd nu mai existd motivele care le-au justificat, informdnd despre aceasta instanfa care a emis autorizalia.
Convorbirile sau comunic[rile interceptate gi inregistrate care contribuie la identificarea2),localizarea sau prinderea persoanei date in urmirire sunt certificate, conform art. 913 alin. (1) gi (2) C.proc.pen., de procurorul care supravegheazd activitatea organelor de polilie care efectueazd urmdrirea persoanei date in urmdrire. Dup[ prinderea persoanei urmdrite, procesele-verbale de redare, impreuni cu suportul pe care acestea sunt fixate, se transmit judecdtorului care a emis autorizafia gi se arhiveazd la sediul instanfei, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confiden{ialitdfii. Dupd arhivare, suportul pe care sunt imprimate convorbirile inregistrate poate fi consultat numai cu incuviinlarea prealabild a pregedintelui instanlei. In cazul in care din convorbirile sau comunicdrile interceptate gi inregistrate, certificate conform art. 913 alin. (l) gi (2) C.proc.pen., rezulti date sau informatii concludente gi utile privitoare la preg[tirea sau sdvdrgirea unei infracliuni, acestea sunt transmise de indatb parchetului competent, impreund cu suportul original, gi pot fi folosite ca mijloace de probi.
l)Conform art.493a alin. (7) C.proc.pen.: ,,in termen de 48 de ore de la expirarea acestui termen previzut in alin. (6), procurorul trebuie si prezinte ordonanfa, impreund cu suportul pe
care sunt fixate interceptdrile gi inregistrdrile efectuate gi un proces-verbal de redare rezumativd
convorbirilor, judecdtorului, in vederea confirmdrii. Judecdtorul se pronun!6 asupra legalit6jii gi temeiniciei ordonanlei in cel mult 24 de ore, prin incheiere motivatd datd in camera de consiliu. in cazul in care ordonanfa este confirmatd, iar procurorul a solicitat prelungirea
a
autorizdrii, judecdtorul va dispune autorizarea pe mai departe a interceptdrii gi inregistrdrii, in
condiliile alin. (4). Daci judecltorul nu confirmd ordonan{a procurorului, va dispune incetarea de indatd a interceptarilor gi inregistr[rilor, iar cele efectuate vor fi gterse sau, dupi caz, distruse de cdtre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal care se comunicd in copie
judecdtorului."
Potrivit art.493a alin. (8) C.proc.pen.: ,,Convorbirile sau comunicdrile interceptate gi inregistrate care nu contribuie la identific area,localizarea sau prinderea persoanei date in urmf,rire se arhiveazl la sediul parchetului, in locuri speciale, in plic sigilat, cu asigurarea confidenlialitdfii, 9i pot fi transmise pentru consultare procurorului care efectueazd sau supravegheazd urmdrirea penald ori judecitorului sau completului investit cu soluiionarea cauzei, la solicitarea acestora. Dupd prinderea persoanei urmdrite, acestea vor fi gterse sau, dupi caz, distruse de cdtre procuror, incheindu-se in acest sens un proces-verbal."
839
2)
_i-8
Dreptul persoanei la respectarea viefii private, a corespondenfei 9i a domiciliului
378. inregistrarea gi interceptarea comunicafiilor in domeniul securittrfii nafionale potrivit Legii nr. 535/2004. in temeiul art. 20 din Legea nr. 53512004 organele de stat cu atribujii in domeniul securitdlii nalionale r) pot propune procurorului sd solicite autorizarea interceptirii gi inregistrlrii comunicaliilor,incazul in care existd o suspiciune rezonabild cu privire la existenfa unor ameninfiri la adresa securitdlii nalionale a RomAniei, prevlzute de art.3 din Legeanr.51/1991 sau aunor fapte de
terorism.
Spre deosebire de Codul de procedurd penald care se referd la convorbiri Si comu-
nicdri, Legea nr. 53512004 face referire la nofiunea mai largl de comunicalii care privegte atdt convorbirile sau comunicdrile efectuate prin telefon sau prin orice alt mijloc electronic, cdt gi pe cele efectuate in mediu ambiental sau prin intermediul serviciilor pogtale. Astfel, !egiuitorul inldtur[ posibilitatea serviciilor de informalii de a solicita autorizarea judiciari a ingerinlei in via{a privatd a unei persoane in scopul inregistririi de imagini (tbtografi ere, filmare)2).
') Potrivit art. 6 din Legea nr. 5l/1991, aceste organe sunt urmEtoarele: Serviciul Romdn de Informalii, Serviciul de Informa{ii Externe, Serviciul de Protecfie gi Paz6, precum Ei structurile specializate ale Ministerului Ap[rdrii Nafionale, Ministerului Internelor gi Reformei Administrative gi Ministeruiui Justiliei. Conform arl. 9 din Legea nr.l4ll992pivind organizarea gi funcfionarea Serviciului Rom6n de Informalii (M. Oi. nr.33 din 3 martie 1992),,in vederea stabilirii existentei ameninfdrilor la adresa siguranlei ralionale, cadre anume desemnate din Serviciul Romdn de Informatii pot efectua, cu respecterea legii. verificiri prin: (...) fixarea unor momente operative prin fotografiere, filmare ori prin alte rnijloace tehnice". Prin raporlarea la domeniul de aplicarea al art. 20 din Legea nr. 535/2004 apreciem ca activitA$le prevdzute de art. 9 din Legea nr.l4ll992 se pot efectua numai in spalii publice in cazul in care existd o suspiciune rezonabilE cd o persoand este implicat[ in opera{iuni de naturd a leza securitatea nafionald. Sunt satisfEcute, astfel, exigenfele art. 8, interpretat in lumina jurisprudenlei Curfii Europene care a subliniat cd: ,,Existd un anumit numdr de elemente relevante ce pot fi luate in considerare pentru a se stabili dacd viata privatl a unei persoane este afectatd prin mlsurile luate cu privire la aceasta in timpul in care se afl6 in afara domiciliului sau a spaliilor sale private, Avdnd in vedere cd in anumite cazuri indivizii desfhgoard in mod congtient sau in mod inten{ionat activitdfi care pot fi inregistrate sau pot fi flcute publice, constituie un factor semnificativ (degi nu neapdrat decisiv) agteptlrile pe care un individ le poate avea in mod rezonabil cu privire la respectarea vietii sale private. O persoand care merge pe strad[ va fi inevitabil vizutd de orice alt te4 care se afl6 in spaliul public. Monitorizarea prin mijloace tehnice a scenei publice are un caracter similar. in schimb, poate fi pusd in discufie protecfia viefii private prin crearea unui sistenr de inregistrarea sistematicd sau pennanentd a imaginilor provenite din domeniul public." (a se vedea: CEDO, hotdrdrea din 25 septembrie 2001, in cauza P.G. 9i J.H. contra Marii Britanii, parag.57; CEDO, hotdrdrea din 20 decembrie 2005, in cauza Wisse contra Franlei, parag.25). dstfel, instanta europeani a distins supravegherea actelor unei persoane in locuri publice efectuati ca mdsurb de securitate, de inregistrdrile acestor acte care sunt utilizate in alte scopuri decAt cele carc ar fi pufut fi prevezute de persoana in cauzd, pentru a se stabili, in domeniul misurilor secrete de supraveghere sau de interceptare a comunicaliilor de cdtre autorite$, sfera intimd a vie{ii private garantatA de art. 8 din Conveo{ia european[ (a se vedea: CEDO, hotf,rArea din 17 iulie 2003, in cauza Perry contra Marii Britanii, parag.4l-42; CEDO, hot6rdrea din 28 ianuarie 2003, in cauza Peck contra Marii Britanii, parag.59-62;CEDO, hotdrArea din 20 decembrie 2005, tn cauza Wisse contra Franfei, parag.26).
2)
840
378
Scopul acestor mdsuri de supraveghere tehnici este acela de a strdnge informa{ii, ingerinfa in dreptul la viali privatd fiind justificatd de necesitatea apdrlrii securit5lii nalionale (art. 53 din Constitufie). Astfel, aceastd mbsurd diferd, sub aspectul scopului legitim urmdrit prin ingerinfa in dreptul garantat de Constitulie gi de Conven{ia europeand, de cele prevdzute la art.91r C.proc.pen. care urmiresc buna,,desfdgurare a instrucliei penale", precum gi de cele stipulate de art. 4934 C.proc.pen., 9i anume ,,apdrarea ordinii publice". Propunerea se inainteazd procurorului general al Parchetului de pe l6ngd inalta Curte de Casafie gi Justilie gi este examinatd sub aspectul temeiniciei 9i legalitdlii de procurori anume desemnafi de acesta. Dacd se apreciazd cd propunerea este nejustificatd, procurorul o respinge prin rezolufie motivatl, comunicdnd aceasta de indatd organului care a formulat-o. Dacd in termen de 24 de ore de la inregistrarea cererii se apreciazd cd propunerea este intemeiat[ gi sunt intrunite toate condifiile prevdzute de lege, procurorul general al Parchehrlui de pe ldngb inalta Curte de Casalie gi Justilie sau inlocuitorul de drept al acestuia solicit[ in scris pregedintelui inaltei Curli de Casafie 9i Justilie autorizarea activitetilor propuse. Solicitarea procurorului trebuie sd cuprindd: date sau indicii din care sd rezulte existenfa unei ameninldri la adresa securitdlii nafionale pentru acdrei descoperire, prevenire sau contracarare se impune emiterea autorizdrii; categoriile de activitdli pentru a cdror efectuare este necesard autorizarea; identitatea persoanei ale cdrei comunicalii trebuie interceptate, dacd este cunoscutS, sau a persoanei care deline informafiile; descrierea generald, daci gi cind este posibil, a locului unde urmeazd a fi efectuate activitdfile autorizate; durata de valabilitate a autorizdrii. Solicitarea este examinatd in camera de consiliu de judecdtori anume desemnali de pregedintele inaltei Cu(i de Casafie gi Justifie, care o pot admite sau respinge motivat, prin incheiere. in cazul in care solicitarea este respinsd, aceasta se restituie procurorului, impreund cu un exemplar al incheierii. DacI apreciazl cd solicitarea este intemeiati, odati cu incheierea de admitere judecltorul emite mandatul prin care autorizeazd efectuarea activitililor propuse. Autorizalia este emisi pe o duratb de maximum 6 luni, putdnd fi prelungitl in cazuri intemeiate, de judecitori anume desemnafi de pregedintele inaltei Curfi de Casafie gi Justifie, fiecare prelungire neput6nd depdgi 3 luni. Legiuitorul nu a stabilit gi un termen maxim in care pot fi autorizate interceptdrile
qi inregistrdrile.
Apreciem cd o astfel de reglementare poate fi considerati cd incalci prevederile art. 8 din Convenlia europeand, prin legitimarea unei ingerinte din partea autoritdlilor in dreptul la viald privatd pe o perioadd de timp nelimitatS. inregistrarea comunicaliilor se intrerupe cdnd temeiurile care au justificat-o au incetat. Articolul22 din Legeanr. 53512004permite organelor de stat specializate cu atribufii in domeniul securit6lii nafionale sd poatd intercepta gi inregistra comunicafiile unei persoane, fhrd autorizarea judecdtorului, in situalii excep{ionale care impun inldturarea
841
379
unor pericole iminente pentru securitatea nafionali. Autorizalia trebuie solicitati in maximum 48 de ore de la inceperea interceptdrilor. Dacd judecdtorul apreciazd, cI nu se
mai impune continuarea activitefilor de interceptare sau de inregistrare dispune de indatd incetarea acestora.
a
comunicafiilor
Peldngdinterceptareagiinregistrareacomunicafiilor,art.20dinLegeanr.53512004, mai permite autorizarea unei mdsuri complementare acesteia, respectiv instalarea de obiecte, intrelinerea Si ridicarea acestora din locurile unde au fost depuse, ce este necesard pentru inregistrarea comunicafiilor purtate in mediu ambiental. In cazul in care discufiile au loc intr-un loc public, procurorul trebuie sd solicite atdt autorizarea interceptdrii comunicaliilor, c6t gi a instaldrii de obiecte. Dacd disculiile sunt purtate intr-un spafiu privat, ce intrd in sfera nofiunii de ,,domiciliu" in sens european, solicitarea de autorizare trebuie sdvizeze: interceptarea gi inregistrarea comunica{iilor, accesul intr-un loc Ai instalarea de obiecte. Activitatea desfbguratd de organe specializate ale statului cu atribufii in domeniul securitalii nalionale are, in principiu, un caracter administrativ, urmdrind strdngerea de informafii. in plus, art. 66 alin. (2) din Legea nr. 30412004 impune serviciilor gi organelor specializate in culegerea, prelucrarea gi arhivarea informaliilor obligafia de a pune, de indatd, la dispozilia parchetului competent, la sediul acestuia, toate datele gi toate informatiile, neprelucrate, definute in legdtura cu sdvdrgirea infracfiunilorr). Potrivit art. 916 alin. (2) C.proc.pen. aceste inregistrdri pot fi folosite ca mijloace de prob6 in procesul penal. Aceastd dispozi{ie ce imbind caracterul administrativ (nelimitat in timp) al interceptdrilor cu cel judiciar2) este susceptibila de a suscita dezbateri referitoare la compatibilitatea sa cu exigenfele art. 8 din Convenlia europeand, datoritd absenfei unei reglementdri detaliate in acest domeniu a garantiilor referitoare la: transmiterea integrald a inregistr[rilor, limita de timp pentru efectuarea acestora, persoanele ce pot fi inregistrate, imprejurdrile in care pot fi distruse,
3T9.Interceptarea comunicafiilorin baza Legii nr. 5lll99l privind siguranfa nafionali a RomAniei3). Analiza conformitd{ii Legii nr. 5lll99l cu prevederile art. 8 din Convenfia europeani a suscitat o vie dezbatere in viafa juridicd, asupra
acestor aspecte pronunfdndu-se atdt Curtea Constitulionald a RomAniei gi instan{ele de
judecat[, cdt gi Curtea Europeand.

') Tot astfel, art. 14 alin. (3) qi (a) din O.U.G. 4312002 (M. Of. nr. 244 din I 1 aprilie 2002, cu modificdrile gi completdrile ulterioare) prevede c6: ,,(3) Serviciile Ei organele specializate in culegerea gi prelucrarea informaliilor au obligatia de a pune la dispozitie D.N.A., de indat6, datele gi informa{iile de}inute in legdturd cu sdvdrgirea infracliunilor privitoare la corup{ie; (4) Serviciile gi organele specializate in culegerea gi prelucrarea informaliilor, la cererea procurorului gef al D.N.A. sau a procurorului anume desemnat de acesta, ii vor pune la dispozilie datele qi informaliile prevdzute la alin. (3), neprelucrate." in acelagi sens sunt 9i dispoziJiile art. 13 alin. (3) 9i (a) din Legea nr. 508/2004 (M. Of. nr. 1089 din 23 noiembrie 2004, cu modificdrile gi completirile ulterioare), potrivit cdrora informaliile trebuie puse la dispozifia D.I.I.C.O.T. 2) Spre exemplu, in Franta transcrierile interceptdrilor administrative nu pot fi folosite intr-o procedurd judiciard, in schimb informaJiile pe care dcestea le conlin sunt integrate sub forma unui proces-verbal de informare. r) M. Of. nr. 163 din 7 august 1991.
842
Supravegherea operativi sau prin mijloace
tehnice
380
380. Jurisprudenfa
Decizia nr.
7
Curfii Constitufionale in privinfa Legii nr.
51/1991. in
6612006D Curtea Constitulional6 a analizat excepfia de neconstitulionalitate
adispoziliilorart. 10, art. alin. (l) lit. d), art.13 9i art. l5 dinLegeanr.5ll19912), precum gi ale art. 24 alin. (a) din Legea nr. 182120023\ privind protecfia informa{iilor clasificate.
r)
2)
ll
Articolul
Plenul Cu(ii Constitufionale, decizianr.76612006 (M. Of. nr.25 din l6 ianuarie 2007). 10 din Legea nr. 5 l/1991 : ,,Activitatea de informafii pentru realizarea siguranlei
nafionale are caracter secret de stat. Informaliile din acest domeniu nu pot fi comunicate decdt in condiliile prezentei legi." Articolul 11 alin. (l) lit. d) din Legea nr. 5lll99l:,,Informafii din domeniul siguran{ei nalionale pot fi comunicate: [...] d) organelor de urmdrire penalS, cAnd informajiile privesc sdvdrgirea unei infrac{iuni." Articolul l3 din Legea nr. 51/1991: ,,Situafiile previzute de art. 3 constituie temei legal pentru a se solicita procurorului, in cazuri justificate, cu respectarea prevederilor Codului de procedurd penald, autorizarea efectuirii unor acte, in scopul culegerii de informafii, constAnd in: interceptarea comunicafiilor, cdutarea unor informalii, documente sau inscrisuri pentru a cdror oblinere este necesar accesul intr-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ridicarea gi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informafiilor pe care acestea le con(in, cdt gi inregistrarea, copierea sau oblinerea de extrase prin orice procedee; instalarea de obiecte,
intretinerea gi ridicarea acestora din locurile in care au fost depuse. Cererea de autorizare se formuleaz6 in scris gi trebuie sd cuprindd: date sau indicii din care si rezulte existenla uneia din ameninlirile la adresa siguranlei nalionale prevdzute de art. 3 pentru a cdrei prevenire, descoperire sau contracarare este necesard emiterea mandatului; categoriile de activiteti pentru a cdror desfigurare trebuie emis mandatul; identitatea persoanei ale cirei comunicalii trebuie interceptate, dac6 este cunoscutS, sau a persoanei care define informaliile, documentele ori obiectele ce trebuie ob!inute; descrierea general6, dacd gi cdnd este posibil, a locului unde urmeazi a fi executate activitelile autorizate; durata de valabilitate a mandatului solicitat. Actul de attorizare se emite la cererea organelor cu atribufii in domeniul siguranlei nafionale, de c,itre procurori anume desemnafi de procurorul general al Romdniei. In cazul in care procurorul constati cd cererea estejustificatd, emite un mandat care trebuie sd confind: aprobarea pentru categoriile de comunicalii care pot fi interceptate, categoriile de informafii, documente sau obiecte care pot fi ob{inute; identitatea persoanei, dacd este cunoscutd, ale cirei comunicatii trebuie interceptate ori care se afl6 in posesia datelor informafiilor, documentelor sau obiectelor ce trebuie objinute; organul imputemicit cu executarea; descrierea generali a locului in care urmeazd afi executat mandatul; durata de valabilitate a mandatului.
Durata de valabilitate a mandatului nu poate depdgi 6 luni. in cazuri intemeiate, procurorul general poate prelungi, la cerere, durata mandatului, ftrd a se putea depdgi, de fiecare datd, 3 luni. Orice cetdfean care se considerd vStdmat in mod nejustificat prin activitdfile care fac obiectul mandatului prevdzut in alin. (1)-(a) se poate adresa cu plAngere procurorului anume desemnat, ierarhic superior procurorului care a emis mandatul."
Articolul 15 din Legea nr. 51/1991: ,,in situaliile care impun inldturarea unor pericole iminente pentru siguranla nalionalb, se pot intreprinde activitelle menfionate in art. 13, chiar ftri autorizarea prevdzutd de lege, aceasta urmAnd a fi solicitatd de indatE ce existE posibilitatea, dar nu mai tArziu de 48 de ore." 3) M. Of. nr.248 din 12 aprilie 2002, cu modificdrile ulterioare. Conform art.24 alin. (4) din Legea nr. 18212002:,,Informatiile clasificate potrivit art. l5 lit. f) pot fi declasificate prin hot6rdre a Guvemului, la solicitarea motivatd a emitentului".
843
380
Dreptul persoanei la respectarea vietii private, a corespondenfei 9i a domiciliului
in privinla constitufionalitStii dispozitiilor art. l0 9i art. ll din Legea nr. 5lll991 Curtea Constitulionald a fEcut trimitere la considerentele Deciziei nr. 3712004tt in care a ardtat unnitoarele: ,,I. in ceea ce privegte pretinsa neconstitu{ionalitate a dispoziliilor art. l0 gi art. I I din Legea nr. 5 l/1991 falI de prevederile constitulionale ale art. 18 alin. (l) gi ale art.24, Curtea constat6 cd informafiile calificate de art. l0 din Legea nr. 5l/1991 ca avAnd caracter de secret de stat, informafii care in virtutea acestui caracter nu pot fi comunicate decdt persoanelor strict gi limitativ prevEzute de
art. I I din acelagi act normativ, aparfin domeniului siguranfei nafionale (dupd revizuirea Constituliei sintagma de <siguran{d nalionalb a fost inlocuiti cu cea de <securitate na!ional6>). Interesul aplrlrii securitdlii nalionalejustificl restrdngerea unor drepturi, prin limitarea impusd de legiuitor, restrdngerea fiind in concordanld cu dispozifiile constitulionale ale art. 53 alin. (l), potrivit clrora <Exerciliul unor drepturi sau al unor libertdfi poate fi restrdns numai prin lege 9i numai dacd se impune, dupd caz, pentru: apdrarea securitdlii nalionale, a ordinii, a sdnitdfii ori a moralei publice, a drepturilor gi a libertd{ilor cetdfenilor; desfSgurarea instrucfiei penale; prevenirea consecin{elor unei calamitili naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav>. Aceastii restrdngere este in consens 9i cu dispoziliile art. 31 alin, (3) din Constitufie, conform cdrora <Dreptul la informafie nu trebuie sd prejudicieze mtrsurile de protec{ie a tinerilor
sau securitatea nafionald>. in cauza de fafd informafiile care au stat la baza actului administrativ prin care strdinul este declarat indezirabil pe teritoriul statului unde acesta a desfrgurat activitAfi care, potrivit art. 3 lit. i) din Legea nr. 5lll99l, constituie ameninldri la adresa siguranfei nafionale, au caracter de secret de stat, ceea ce justificd, avdnd in vedere considerentele expuse mai sus, faptul cd nu pot fi divulgate strbinului sau instanfei de
judecati, drepturile invocate de autorul excepliei exercit6ndu-se in limitele admise

de lege.
II. Referitor la sus{inerea autorului exceptiei, in sensul cd dispoziliile art. l0 gi art.ll dinLegeanr.5lll99l incalcdprevedereaconstitulionalSdinart. l6alin, (2),care
c[ aceastd sustinere canz6, intrucdt situalia strdinilor declara{i indezirabili in scopul apdrdrii securitalii nalionale este diferitd de aceea a celorlalJi cetdfeni strdini, ceea ce poate determina legiuitorul sd stabileascd drepturi diferite pentru aceste doui categorii
stabilegte cd ,,Nimeni nu este mai presus de lege", Curtea retine
nu este relevantd
in
de cetdfeni strdini.
IlLCurteamaiconstat[cddispoziliileart. l09iart.
ll
dinLegeanr.5l/1991 nu
contravin nici prevederilor constitufionale ale art. 52 alin. (l ) sau ale art. I I gi art. 20 raportate la dispoziliile art. 6 gi art. l3 din Convenfia pentru apirarea drepturilor omului gi a libertdfilor fundamentale, intrucAt textele criticate nu opresc p[rfile interesate de a apela la instanfele judecitoregti, de a fi apdrate 9i de a se prevala de toate garanliile procesuale care conditioneazd un proces echitabil gi dreptul la un recurs efectiv, o dovadd in acest sens fiind chiar acfiunea in contencios administrativ formulati de autorul excepliei de neconstitulionalitate."
r)
Plenul Curfii Constitufionale, Decizia nr.37/2004 (M. Of. nr. 183 din 3 martie 2004).
844
tehnice
380
Cu privire la constitulionalitatea art. 13 9i art. 15 din Legea nr. 5ll1991 gi art.24 alin. (4) din Legea nr. 18212002, Curtea Constitulionald a reJinut urmdtoarele:
,,in examinarea excepliei este necesar sd se ia in considerare prevederile art. 3 I alin. (3) din Constitu{ie, in conformitate cu care dreptul la informalie nu trebuie si prejudicieze securitatea nafionald, gi prevederile art. 53 alin. (1) din Legea fundamentald, care stabilesc cd exerciliul unor drepturi sau al unor libertSli poate fi restr6ns dacl se impune, intre altele, pentru apdrarea securitIlii nafionale. In raport cu aceste prevederi din Constitulie Curtea constatd cd nu pot fi primite sus{inerile autorilor excepfieir) gi nici opinia instan]ei de judecat52) gi punctul de vedere Autorii excepfiei de neconstitutionalitate au ar6tat cd: ,,prin dispozi{iile legale criticate sunt incilcate prevederile constitutionale ale art. I alin. (4), referitoare la principiul separatiei puterilor in stat, art. 16, referitoare la ,,egalitatea in drepturi", art. 21, referitoare la ,,accesul liber lajustilie", art. 24, referitoare la,,dreptul la apdrare", art. 26, referitoare la,,viafa intimd, familiald gi privat6", art.28, referitoare la,,secretul corespondentei", art. 53, referitoare la,,restrdngerea exerciliului unor drepturi sau al unor libert[!i", art. 124 alin. (2), referitoare la unicitatea, impa(ialitatea gi egalitateajustitiei, art. 126 alin. (l), referitoare la instanfelejudecdtoreqti prin care sercalizeazd justilia, gi art. 154 alin. (l), referitoare la men{inerea in vigoare a actelor normative care nu contravin Constitufiei." in acest sens se refine c6,,perioada de interceptare a convorbirilor lor telefonice a fost plasatd intre anii 2001 - 2004,intrdnd sub inciden{a unor nonne procesual penale diferite. in exercitarea dreptului lor la apdrare, inculpafii au solicitat instanlei de judecati in apel sE se pronunfe asupra legalit6{ii interceptdrii convorbirilor gi sd dispun6 efectuarea unei expertize tehnice. Acest lucru nu a fost insd posibil, deoarece prevederile Legii nr. 5lll99l 9i ale Legii nr. 18212002 impiedic6 instanfa de judecati sd declasifice autorizafia emis6 de procuror, aceasta intrdnd, potrivit art. l7 lit. f) 9i g) din Legea nr. 18212002, in categoria informaliilor secret de stat cu nivelul de secretizare strict secret." Autorii excepfiei mai aratl cd prin ,,dispozi{iile legale contestate se incalci gi principiul separafiei puterilor in stat, atat timp cdt puterea execudvi poate ingrddi chiar 9i judecdtorului accesul la informa{ii necesare gi utile infdptuiriijusti{iei gi poate refuza declasificarea anumitor documente care, in opinia inculpafilor, au fost in mod abuziv cartate ca documente clasificate secret de stat." 2) Instanfa dejudecatd a sustinut cd excepfia de neconstitufionalitate este intemeiath pentru urmdtoarele considerente: ,,Pdn6 la modificarea Codului de procedurd penald prin Legea nr.28112003 inregistririle audio sau video se efectuau - potrivit art. 91r din acest cod in baza unei autoriz6ri motivate a unui procuror anume desemnat de prim-procurorul Parchetului de pe l6ngd Curtea de Apel, in timp ce interceptarea comunicatiilor in situaliile ce constituie arneninfdri la adresa sigurantei nafionale a Romdniei se efectua inbaza unui mandat emis de procuror in condiliile art. l3 din Legea nr. 5l/1991privind siguranla nalionald a Romdniei. Conform art. l0 din Legea nr. 51/1991, activitatea de informa{ii pentru realizarea siguranfei nalionale are insd
caracter de secret de stat, iar accesul la astfel de informalii este permis numai anumitor persoane, dupi o proceduri de verificare a acestora de c6tre Oficiul Registrului Na{ional al Informaliilor Secrete de Stat (O.R.N.I.S.S.),
r)
Rezulti, agadar, ci, in timp ce autorizafiile emise de procuror in condi;iile Codului de procedurl penald erau depuse la dosarul catzei, fiind accesibile instan{ei dejudecatd qi pd4ilor, mandatele emise de procuror in baza Legii nr. 5l/1991 au caracter de secret de stat, ceea ce face
845
380
al Guvernuluir), in sensul admiterii excepliei. De altfel, in ce privegte punctul de vedere practic imposibild cenzurarea lor de cdtre instanJa de judecatd, nefiind accesibile nici acesteia
9i
nici p64ilor.
Pentru aceste considerente, art. l0 din Legea nr. 5lll991 incalcd art. 16 alin. (1) 9i (2) 9i art. 124 alin. (2) din Constitulie, existAnd o inegalitate in privinla evaluarii inregistrdrilor audio intre persoanele cercetate pentru infracJiuni ce atrag inciden{a Codului de procedurd penalS gi persoanele cercetate in condiliile Legii nr. 5111991. Aceast6 diferen{iere are implicatii in ce privegte drephrl la apdrare gi la un proces echitabil al p6(ilor in procesul penal, intrucdt poate
conduce la o conduita abuzivd a autoritAtilor statului, materializatd prin interceptarea unor convorbiri telefonice, urmatd de folosirea acestora ca mijloace de probd, fErd a exista un mandat emis potrivit legii, situalie ce nu poate fi verificatd gi, deci, cenzuratd de instanla investitd cu
I alin. (l) lit. d) din Legea nr. 5ll199l impiedicd accesul instanfei la informafiile valorificate de organul de urmdrire penald ca mijloace de probd." In legdturd cu art. 13 din Legea nr. 5ll1991, instanfa refine cd,,in pofida modificirilor aduse Codului de procedurd penald, textul legal criticat permite 9i in prezent ca, in cazul unor ameninfdri la adresa siguran{ei nafionale a Romdniei, interceptarea comunicaliilor s6 se facd in baza unui mandat emis de procuror, ceea ce este de naturi a aduce atingere art.26 gi art. 28 din
Constitutie." Referitor la art. l5 din Legea nr. 5111991, care permite in anumite situalii gi pentru o perioadd limitatd sd se procedeze la interceptarea comunicaliilor frrd attorizzrea prevdzutd de lege, se apreciazb cd,,prin aceaste dispozilie legald se eludeazd cadrul legal prevdzut de Codul de procedurd penal6 in privinfa interceptirilor gi inregistrdrilor audio Ei video, inclusiv a garan!iilor oferite in aceast6 materie." in privinla dispoz(iilor aft. 24 alin. (a) din Legea nr. 18212002 instanJa consideri cd ,,se incalcd prevederile constitulionale ale art. I alin. (4), arf.2l alin. (3) qi art. 24, in misura in care declasificarea vizeazd informalii ce sunt necesare ca mijloace de probd ori ca acte procedurale intr-un proces penal. in condiliile in care atAt iniJiativa, cdt gi decizia finald in ce privegte declasificarea aparlin unor institulii din afara puterii judecdtoreqti, se limiteazl dreptul la un proces echitabil gi dreptul laapdrare, cu consecinfe directe gi asupra inflptuirii actului dejustifie, ce constifuie esen!a gi menirea puterii judecdtoreqti."
Guvemul a considerat ci excepfia de neconstitulionalitate este intemeiati pentru urmdtoarele considerente: ,,Prevederile art. 10, art. alin. (1) lit. d) din Legea nr. 51/1991 Si ale art.24 alin. (4) din Legea nr. 18212002 sunt contrare art. 2l alin. (3) 9i art. 24, art. 16 alin. (l) 9i art. I alin. (4) din Constitufie, precum gi art. 6 din Convenlia pentru apdrarea drepturilor omului 9i a libertdlilor fundamentale, intruc6t limiteazd ori restrdng sistematic accesul instan{elor de judecatd gi al p64ilor interesate la mandatul emis de procuror, ca urrnare a clasificirii acestuia ca document secret de stat.
r)
solutionarea cauzei. in acelagi sens, art. I
ll
Procedura de interceptare a comunicafiilor prevdzutd de art. 13 din Legea nr. 51/1991 contravine art.26 gi art. 28 din Constitufie, deoarece, din perspectiva interpretdrii acestor drepturi fundamentale prin prisma jurisprudenfei CEDO, conline o serie de garanlii esenfiale de naturd sd limiteze la nivel minim amploarea ingerin{ei autoritdlilor publice in sfera vielii private a indivizilor. Astfel, durata de valabilitate a mandatului este deosebit de lungd (6 luni) 9i poate fi prelungitd pe un termen nedefinit ,,in cazuri excepfionale", legea neprevdzdnd nici in ce condilii sunt notificate persoanele care au ficut obiectul interceptirilor. Totodatd, legea nu conline dispozilii referitoare Ia certificarea inregistrdrilor oblinute prin mdsuri de supraveghere,
846
tehnice
380
al Guvernului, Curtea Constitulionald observa cd sunt evidenfiate imperfecliuni gi omisiuni de reglementare, a cdror remediere nu intrd in competenfa Cu(ii. Curtea nu poate re{ine existen}a unei discriminari in aplicarea legii rezultdnd din faptul cd in cazul autorilor excepliei de neconstitufionalitate au fost obfinute probe prin interceptarea unor convorbiri telefonice in condiliile Legii nr. 5ll199l privind siguranla nationald a Rominiei, in timp ce in alte cazuri interceptarea convorbirilor
telefonice in scopul oblinerii de probe judiciare are loc pebaza prevederilor Codului de procedurd penal6. Justificarea diferenlei de reglementare a mijloacelor de oblinere a probelor reziddin obiectul special al Legii nr.5111991gi nu incalcd in niciun fel prevederile Constiruliei. Probele administrate - indiferent de procedura legald urmatd - vor fi evaluate uniform de instanfa dejudecatd, cu respectarea contradictorialitAtii 9i a tuturor celorlalte garanfii previzute de Codul de procedurd penal6. Faptul cd o probd a fost obfinuta de organul de urmdrire penalS in condiliile prevdzute de Legea nr. 51/1991 nu il impiedicl pejudecdtor sA constate, cdnd este cazul, cd aceastd probd este neconcludentS, intrucdt nu corespunde realitilii sau nu face dovada faptului ori a imprejurdrii in legdlurd cu care a fost administrat5. Nu existd o ierarhie a probelor in funclie de procedura legalS dupl care au fost administrate, astfel cl judecitorul are obligafia sd examineze gi sI aprecieze toate probele cu aceeagi misurd gi dupa aceleagi criterii. in aceeagi ordine de idei, Curtea reline c[ examinarea excepfiei in lumina Convenliei pentru apdrarea drepturilor omului gi a libertdfilor fundamentale nu este de naturd sd conducd la altd concluzie, deoarece convenlia nu trateazl regimul probelor, admisibilitatea acestora fiind reglementati de dreptul intern. Nu poate fi refinut[ nici obiecfia c[ instanla dejudecata nu are acces la cunoagterea mandatului de interceptare a convorbirilor telefonice emis de procuror, Legea nr. 18212002 privind proteclia informaJiilor clasificate prevdzdnd procedura de urmat in acest scop. Eventualele dificultali care pot apf,rea in aceastd privinfa lin de aplicarea legii, gi nu de constitulionalitatea ei, iar rezolvarea nu intrd in competenfa Curlii Constitulionale. in orice caz, accesul dificil la mandatul de interceptare a convorbirilor telefonice emis in scopul 9i dupd regulile cuprinse in Legea nr.51/1991 privind
modul in care sunt consemnate in procesele-verbale de inregistrare gi nicio procedurd prin care si fie separate inregistrarile ce conlin elemente pertinente pentru apdrarea siguran{ei nationale de acele inregistrdri ce nu au acest caracter. De asemenea, nu se prevede nici care este regimul informa{iilor ob!inute intAmplEtor cu privire la te(e persoane care nu au Idcut obiectul mandatului de interceptare, nici nu sunt stabilite limite referitoare la vechimea informaJiilor definute de serviciile secrete gi la durata de p[strare a acestora. in sfdrgit, art. 13 din Legea nr. 5lll99l nu prevede in ce condilii informaJiile obfinute ca urnare a interceptdrilor autorizate potrivit textului criticat pot fi utilizate ca mijloace de probd in procese penale, nu reglementeazd posibilitatea persoanelor interesate de a avea acces la textul interceptdrilor sau de a solicita motivat consultarea integralitelii inregistrdrilor atunci cdnd considerente ce fin de apirarea siguran{ei naJionale au fdcut ca ele sd nu fie consemnate in procesele-verbale gi nu oferd posibilitatea solicitarii unei expertize referitoare la suportul
inregistrarii."
847
381
pi4ilor
Dreptul persoanei Ia respectarea viefii private, a corespondenlei gi a domiciliului
citate mai sus, Curtea refine ci nu se poate cere legiuitorului sd admitd accesul nerestric{ionat la conlinutul unor mandate de interceptare a convorbirilor telefonice emise in scopul combaterii faptelor de ameninfare la adresa siguranfei nafionale prevdzute de art. 3 din Legea nr.51ll99l, ftrI riscul de a prejudicia grav securitatea nationali. Nu se poate refine nici neconstitulionalitatea prevederilor legale atacate care atribuie procurorului competenla de a emite mandate de interceptare a convorbirilor telefonice in condi{iile Legii nr. 5lll99l,intrucAt acestea sunt dispozitii de procedurd, pe care legiuitorul este liber sd le adopte in baza arl. 126 alin. (2) din Constitulie, iar, pe de altd parte, nicio altd normd constitulionald nu impiedicd stabilirea unei asemenea competenle in sarcina procurorului, care, potrivit art. l3l gi art. 132 din
Legea fundamentald, este magistrat independent, reprezentAnd interesele generale ale societ6lii 9i desfrgurdndu-9i activitateapebaza principiilor impa(ialit5[ii 9i legalitafi.
siguranta na(ionalS a Romdniei nu poate fi apreciat ca o impiedicare a instanfei gi a de a cunoagte, dezbate gi evalua insegi probele administrate, care sunt depuse de cdtre organul de urmdrire penalS la dosar. Vdzdnd prevederile art. 3l alin. (3) 9i ale art. 53 alin. (1) din Constitulia Romdniei,
Nu se poate refine neconstitu;ionalitatea art. 15 din Legea nr.5ll1991,
care
prevede vn caz exceplional de efectuare de interceptiri ale convorbirilor telefonice fdrd autorizalie pe o perioad6 de 48 de ore, reglementarea avdnd suport in dispoziliile art. 53 din Constitufie. in sfhrgit, Curtea constati cb prin prevederile art.24 alin. (a) din Legea nr. 18212002 nu se incalcd principiul separafiei puterilor in stat, deoarece declasificarea informaliilor secrete de stat este, prin natura sa, o activitate administrativd, de resortul Guvemului, gi nu o activitate judiciard." 381. Jurisprudenfa instanfelor judecitoregti cu referire la Legea nr. 5l/1991. Curtea de Apel Bucuregti, in fafa cdreia a fost invocat6 excepfia de neconstitulionalitate menfionatl mai sus, a apreciat, dupd pronuntarea hot[rdrii Cu(ii Constitulionale, cd Legea nr. 5lll99l nu poate fi calificatd ca ,,lege previzibild" in sensul art. 8 parag. 2 din Convenfia europeandr), Astfel, instanfa auzat de prerogativa interpretdrii gi aplicdrii in cauzd, in mod direct, a Convenfiei europene gi a jurisprudenlei Cur{ii Europene. Vom prezenta in continuare, in mod detaliat, situalia de fapt din cauz6 gi argumentele pertinente aduse de judec[torii acestei spele in suslinerea neconvenfionalitefii Legii
nr.5l/1991.
a) Situalia de fapt. in faza de urm[rire penald au fost inregistrate convorbirile telefonice purtate intre o parte dintre inculpafi, precum gi intre acegtia gi alte persoane, la dosarul de urmirire penali existAnd mai multe transcrieri ale acestora. Transcrierile erau precedate de un proces-verbal de certificare spre autenticitate, intocmit de procuror, din care rezulti ci interceptarea a fost efectuatd pe baza unor
A se vedea C.A, Bucuregti, secfia a II-a penald gi pentru cauze cu minori gi de farnilie, decizia penal6 nr. 5312007 , nepublicattr.
848
r)
Supravegherea operativE sau prin mijloace
tehnice
381
mandate emise atdt in anul 2003, cdt qi in anul 2004 de cdtre procuror, in condiliile art. l3 din Legeanr. 5l/1991, frrd ins[ ca la dosar sd se fi atagat gi aceste mandate.
instanfe, inculpalii au contestat legalitatea acestor inregistr5ri, intrucdt la dosar nu existau autorizafiile inbaza cdrora s-ar fi procedat la interceptarea convorbirilor telefonice. Instanla a opinat cd interceptarea convorbirilor telefonice s-a f6cut in mod legal, judecdtorul intemeindu-gi hotdrdrea pe consultarea ex proprii sensibus a autorizafiei de interceptare a mai multor posturi de telefonie mobiltr, sens in care a intocmit un referat, flrd a permite pdrfilor accesul la aceste autorizafii, intrucdt aveau regimul informafiilor clasificate. in faga instanfei de apel o parte dintre apelanfii inculpafi au solicitat depunerea la dosar a autorizafiilor inbaza cdrora s-ar fi interceptat convorbirile telefonice, precum gi efectuarea unei expertize tehnice a inregistrdrilor. Instanla a admis cererile formulate de inculpali gi a dispus ata$area la dosar a autorizafiilor, precum gi efectuarea unei expertize tehnice privind suporturile originale pe care se aflau irnegistrdrile, precum gi vocile inregistrate. Parchetul a comunicat cI autorizaliile de interceptare a convorbirilor telefonice solicitate de instanld sunt clasificate in clasa,,secrete de stat", nivel de secretizare ,,strict secret", intrucdt gi datele, respectiv informafiile care au stat la baza solicitarii emiterii acestor autorizafii au fost protejate de institulia care le-a strdns gi gestionat (Ministerul Intemelor gi Reformei Administrative - Direcfia Generald de Informafii gi Protecfie Internl) cu aceeagi clas[ 9i nivel. S-a mai ardtat cd informafiile secrete de stat pot fi declasificate prin hotdrdre a Guvernului, in condiliile art.24 alin. (4) din Legea nr. 18212002, dar numai la solicitarea motivatii a emitentului. in ceea ce privegte expertiza, Ministerul Internelor gi Reformei Administrative, Direcfia Generali de Informafii 9i Protecfie Intemd a comunicat instanlei de apel cE gi echipamentele tehnice originale intrebuinfate la efectuarea inregistrdrilor fac parte dintr-un sistem complex de interceptare gi sunt clasificate secrete de stat, nivelul ,,strict secret", motiv pentru care aceste echipamente nu pot fi puse la dispozilia expertului. S-a mai aretat cd accesul in localiile unde sunt amplasate aceste echipamente se face numai in condifiile art.33 din H.G. nr.58512002 pentru aprobarea standardelor nafionale de proteclie a informafiilor clasificate in Romdnia, intrucit sunt sectoare care prezinti importanfd deosebita pentru protecfia informafiilor secrete de stat din Ministerul Internelor gi Reformei Administrative. Guvemul Romdniei a comunicat cd nici Parchetul de pe lAngd inalta Curte de Casafie gi Justilie gi nici vreo altd autoritate publicl nu au solicitat declasificarea mandatelor de interceptare din aceastd cauzd. b) Considerentele Curlii de Apel BucureSti. Ca urmare a pronunldrii deciziei instanlei de control constitufional, judecata in apel a fost reluati dup5 suspendare, Curtea de Apel Bucuregti analizAnd compatibilitatea Legii nr. 5l/1991 prin raportare la art. 8 din Convenlia europeand: ,,Curtea refine cd mai inainte de a aprecia asupra valorii unei probe, instanfa trebuie s[ cenzureze sub aspectul legalitdlii mijloacele de probd prin care se constatd
849
3-
In fafa primei
381
Dreptul persoanei la respectarea vie{ii private, a corespondentei gi a domiciliului
elementele de fapt ce pot servi ca probe, intrucdt potrivit art. 64 alin. (2) C.proc.pen. mijloacele de probd obfinute in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul penal. in acest context, Curtea constatb cd inregistrdrile convorbirilor telefonice purtate intre inculpali ori intre acegtia gi alte persoane, fbcute inbaza Legii nr. 5 1 / I 99 I , reprezintd mijloace de probi oblinute in mod ilegal 9i urmeazd a fi inldturate, in condiliile in care la dosarul cauzei nu existd autorizafiile (mandatele) inbaza cirora aceste convorbiri au fost inregistrate. Legea nr. 5lll99l privind siguranfa nafional[ a Romdniei, una dintre pulinele legi in vigoare care nu a suferit nicio modificare (in ciuda intervalului de timp care s-a scurs de la adoptarea ei, a importan{ei relaliilor sociale pe care trebuie sd le disciplineze gi, nu in ultimul rdnd, a modificdrilor ce au survenit in Constitu{ia Romdniei) reprezintd o ingerinld in exerciliul dreptului la corespondentd,, prevdzut gi protejat de art. 8 parag. I din Conventia european5, ftr6, ca aceastd ingerinfd sI satisfacd condi{iile impuse de art. 8 parag.2. Aceastd lege prevede dreptul procurorului, adicd al unei persoane din afara puterii judecdtoregti, de a emite o autorizatie (mandat) inbaza cdreia comunicaliile orichrei persoane pot fi interceptate gi inregistrate de organele cu atribufii in domeniul siguranlei nalionale, in cazul in care aceste din urmi organe apreciazd. cd existd o ameninlare la adresa siguranfei nationale a Romdniei, dintre cele enumerate expres gi limitativ in art. 3 din lege, Potrivit art. l0 din aceeagi lege, activitatea de informafii pentru realizareasiguranfei nalionale are caracter de secret de stat. Accesul la informaliile clasificate secret de stat se face in condiliile impuse de legislafia in materia protecliei informaliilor clasificate, in principal deLegeanr.78212002, gi este in esenld un acces autorizat, neputAndu-se face decdt de persoane care de{in un certificat de securitate, document care presupune o verificare prealabil[ cu privire la onestitatea gi profesionalismul lor, gi acrediteazd respectivele persoane de a avea acces gi a lucra cu informafii clasificate [art. 7 9i art. 15 lit. k) din Legea nr. 18212002]. Toate aceste dispozilii legale au servit ca justificare Parchetului pentru refuzul de a depune la dosarul cauzei autorizaliile (mandatele) emise in bazaLegii nr. 5711991, considerdnd cI aceste autorizalii reprezintd secrete de stat. Pe de alti parte, o parte importantd a acuzafiilor aduse inculpalilor in prezenta cauz[ sunt sus]inute in tot sau in parte, ca gi mijloace de probd, de inregistrdrile unor convorbiri telefonice pe care acegtia le-ar fi purtat, intre ei sau cu alte persoane. Cu alte cuvinte, se solicitd instanlei de judecatd s5 valorifice nigte mijloace de probd pe care insd nu le poate cenzura sub aspectul legalitdlii administrdrii lor, in lipsa autorizafiilor (mandatelor) care au stat la baza inregistrdrii convorbirilor telefonice. In acest context, Curtea apreciazd cd legisla(ia romdnd in materia siguranlei najionale a Romdniei contravine Convenfiei europene in ce privegte respectarea secretului corespondentei reglementat de art. 8 parag. nefiind de nqturd a oferi garanlii suficiente impotriva oricdrei ingerinle arbitrare a puterii publice tn exercitarea aceslui drept (s.n,). Ea permite statului, prin reprezentantul sdu (parchetul) ca, deliberat, sub pretextul existenfei unei ameninfdri la adresa siguranlei nationale, sd inregistreze
l,
850
381
comunicafiile unei persoane, pe care apoi sd le foloseascd impotriva sa, intr-un proces penal ce va avea ca obiect exclusiv sbvdrgirea unor infracliuni de drept comun, fbrd ca vreo instanJd de judecatd sd poatd cenzrra legalitatea administrdrii unor asemenea mijloace de probd. Interceptarea convorbirilor telefonice reprezint[ o ingerin![ in exerciliul dreptului la via!6 privatd gi de aceea legislafia care o prevede gi o permite trebuie sd cuprinda garanfii adecvate gi suficiente pentru eliminarea oricSrui abuzin materie ce ar putea fi sdvdrgit de autoriteti, indiferent de justificarea acestei misuri de supraveghere secretd (apirarea siguranfei nationale, a ordinii publice, combaterea terorismului etc.). Orice ingerinld in exercitarea drepturilor prevbzute de art. 8 parag. I din Conven{ia europeani trebuie mai inainte de toate si fie prevlzutd de lege, care trebuie sd indeplineascd doud cerinfe: sd fie accesibild tuturor (adicd sd existe un minim de publicitate in privinla ei) gi sd fie previzibild (adic[ sd fie suficient de clard, precisd pentru a permite individului s[-i infeleagd sensul gi sd-gi regleze conduita in funclie de prevederile ei). Din aceasta perspectivd, Legea nr. 5ll199l nu este o lege previzibild, ldsdnd loc de interpretari gi abuzuri. Astfel, potrivit art. I I alin. (1) lit. d), informaJiile din domeniul siguran{ei nafionale pot fi comunicate organelor de urm[rire penal6, cdnd informaliile privesc sdvdrgirea unei infracfiuni. Dupd cum se poate observa, legea nu face nicio distincfie in ce privegte natura infracfiunii, dacd aceasta este una contra siguranfei statului sau una de drept comun, ceea ce ar insemna cd, dacd. din activitatea de informa{ii pentru realizarea siguranfei na{ionale rezultd probe sau indicii privind sdvArgirea unei infracfiuni de drept comun, asemenea informafii ar putea fi valorificate de cdtre organul de urmdrire penal6. Problema care se ridicd este insi in legdturd cu informaliile rezultate din interceptarea comunicafiilor, atunci cdnd aceasta a avut ca baz6legal6, autorizaJia emisd de procuror in temeiul Legii nr. 5lll99l, autorizalie care presupune preexistenla unei ameninfdri la adresa siguranfei nalionale a Romdniei, dintre cele enumerate in art. 3 din lege. Legislafia Rom6niei reglementeaz6 dou[ sisteme diferite de autorizare a interceptdrilor comunicafiilor: cel prevdzut de Codul de procedurl penald gi cel prevdzut de Legea nr. 51/1991. La rAndul sdu, primul sistem a cunoscut modificdri de-a lungul timpului: dacd inilial autorizarea interceptArilor era atributul procurorului, ulterior (incepdnd cu I ianuarie 2004) aceastd activitate este datd in competenJa judecdtorului, pundndu-se in acord dispozifiile Codului de procedurd penald cu practica Curlii Europene, care a statuat cd este de dorit ca mlsurile de supraveghere in secret a cet[lenilor (cum este gi cazul inregistrdrii comunicafiilor) sd fie supuse controlului incredinlat unui judecdtor, intr-un domeniu in care abuzurile sunt, potenfial, atdt de ugoare (catza Klass contra Germaniei, hotdrdrea din 6 septembrie 1978). Cu alte cuvinte, pdni la 1 ianuarie 2004, indiferent de sistemul la care ne raportdm, interceptarea comunicaliilor era posibilS in baza unei autorizafii date de procuror. De la aceastd datd insd, autorizarea interceptdrilor este atributul judecdtorului, dacd aceasta este solicitatd inbaza Codului de procedur[ penald (art. 91 I gi urm. C.proc.pen.),
851
381
(art. l3).
Dreptul persoanei la respectarea viefii private, a coresponden{ei gi a domiciliului
respectiv atributul procurorului, dacd aceasta este emisi in condiliile Legii nr.
5lll99l
Potrivit celor expuse anterior, Legea nr.5l/1991 nu a fost modificati explicit niciodat[, iar dispoziliile procedurale din cuprinsul art. 13 nu fac nicio trimitere la
Codul de procedurd penal6. Prin urmare, chiar daci pe cale de interpretare se poate ajunge la concluzia cd, odatd cu modificdrile aduse Codului de procedurd penal6, 9i dispoziliile Legii nr. 5ll1991 au fost modificate implicit in ce privegte procedura 9i, mai ales, organul care poate emite autorizalii de interceptare a comunicaliilor (neexistdnd nicio rafiune pentru a se face distincfie intre acestea, in funcfie de actul normativ la care se raporteazd), aceastd solufie rdmdne controversatI, cate vreme ,,legea scrisd" nu a fost modificatd explicit. Aceastd ambiguitate legislativi permite in continuare Parchetului sd considere cd gi dupl 1 ianuarie 2004 procurorul poate emite autorizafii (mandate) de interceptare a comunicaliilor, fiind o dovadd a faptului cd Legea nr. 5l11991 nu satisface cerinfa previzibilitdfii, irnpusd de art. 8 parag. 2 din Convenlia europeand. Pe de alti parte, aceastd ambiguitate lasd loc de abuzuri in ce privegte interceptarea cornunicafiilor, putdndu-se ajunge la probarea unor infracliuni de drept comun prin folosirea inregistrdrilor unor convorbiri telefonice, interceptateinbazaunei autorizalii (mandat) date de procuror, ce a fost intemeiatd pe existenfa unei ameninfdri la adresa
sigurantei nalionale a Rom6niei.
Cu alte cuvinte, legislafia romdnd in materia siguranfei nafionale poate servi ca ,justificare" pentru probarea unor infracliuni de drept comun in alte condifii decAt cele riguros prevlzute de Codul de procedurd penald, care poate fi astfel ocolit, evitdndu-se
controlul judecdtoresc asupra unor mdsuri de o gravitate deosebitd, ce aduc atingere unui drept fundamental al omului, respectarea secretului corespondenfei. Controlul judecltoresc este exclus at6t in ce privegte autorizarea inregistrdrilor comunicatiilor unei persoane (care este datd inc[ in competenla procurorului, adicd al unui agent al puterii executive, care nu oferi garanfii de independen{i gi impa4ialitate), cdt gi in posibilitatea cenzurdrii ulterioare a acestor inregistrdri, din punctul de vedere al legalitnlii administrdrii acestui mijloc de probb 9i al veridicitdlii celor refinute in transcrieril e inregistrdrilor depuse la do sar. Acest control judecStoresc nu trebuie sa se rezume la verificarea existenfei tuturor autoriza{iilor, in materialitatea lor, ci trebuie sd aibd in vedere gi condiliile in care acestea au fost emise gi prelungite. Astfel, in ce privegte emiterea trebuie verificat in primul rdnd dacd a existat gi care a fost acea ameninlare la adresa siguranfei nafionale care a impus interceptarea comunica{iilor, dintre cele strict enumerate in art. 3 din Legea nr.5lll99l . O asemenea verificare este absolut necesard, pentm cl numai astfel se poate stabili dacd emiterea autoriza[iei in condiliile Legii nr. 5lll99l s-a fEcut sau nu abuziv, pentru a se ocoli prevederile mult mai stricte ale Codului de procedurd penald. Apoi, trebuie verificat dacd emiterea acestor autorizafii s-a f6cut cu respectarea celorlalte condilii impuse de lege. 852
Supravegherea operativb sau prin rnijloace
tehnice
381
Revenind la situalia din prezenta cauzd, este de observat cd instanfa de judecatd nu a autorizat interceptarea comunicaliilor in condiliile Legii nr. 5 1/199 I gi nici nu a avut acces direct gi nemijlocit la actele care au stat la baza acestor interceptiri, considerate
a
fi
secrete de stat.
Or, valorificarea unor fapte sau imprejurdri, reiegite din munca de informalii pentru realizarea siguranlei nafionale, pentru probarea unor infracliuni de drept comun nu se poate face prin pdstrarea caracterului de secret de stat al acestor informafii, impundnduse desecretizarea lor.
Mai mult decdt atdt, Curtea nu poate infelege gi accepta faptul cd pe de o parte autorizaliile (mandatele) sunt secret de stat, dar pe de altd parte informaliile obfinute inbaza lor (inregistrdrile convorbirilor telefonice) nu au acest caracter, aflAndu-se la dosar fbri a se parcurge in prealabil vreo procedurd de desecretizare. Desecretizarea este insd un proces indelungat gi anevoios, in care instanta de judecatd nu are nicio atribufie (nici mdcar aceea de a solicita demararea procedurii de
desecretizare).
Cu alte cuvinte, rdmdne la aprecierea exclusivd a puterii executive (Parchet, S.R.L, M.LR.A, Guvern), singura care poate decide asupra desecretizdrii, dacd o instan!6 judecdtoreascd poate avea acces la acte care pun in discu{ie legalitatea unei probe administrate intr-un proces penal, cum sunt autorizaliile (mandatele) de interceptare a comunicaliilor persoanei cercetate, Aceastd sinralie nu reprezinti doar o incdlcare a secretului coresponden{ei, ci gi a dreptului la un proces echitabil, garantat de art. 6 din Convenfia european[ (...). Al5turi de judecltor, gi pd(ile din proces trebuie sI aibd acces la aceste autorizafii, ca o concretizare a dreptului lor la apdrare. Este de esenla procesului penal in faza de judecatd dezbaterea in contradictoriu a oricdrei chestiuni de care depinde justa solulionare a cauzei. Desigur, instanla este cea care va decide, insd aceasta nu exclude accesul pd4ilor la actele dosarului, pentru cd in lipsa unui asemenea acces se aduce atingere insugi dreptului la apdrare. Mai mult decdt atdt, accesul la autoriza[iainbaza cdreia s-au interceptat convorbiri telefonice reprezintl doar o parte a cenzurdrii acestui mijloc de prob6, intrucAt pdr,tile pot contesta chiar confinutul inregistrdrilor, respectiv faptul cd vocile sunt sau nu ale lor, cd inregistrdrile reflectd convorbiri reale etc., ceea ce poate impune efectuarea unei expertize tehnice a acestora. Or, aga cum s-a int6mplat gi in prezenta cauz6, efectuarea unei asemenea expertize nu este posibild, pentm cd gi echipamentele care trebuie expertizate sunt incluse in categoria secretelor de stat, ceea ce pune in disculie accesul unui expert independent la aceste echipamente. in concluzie, indiferent dacd autorizaliile (mandatele) de interceptare a comunicafiilor igi pdstreazd caracterul de secret de stat sau vorfi desecretizate, accesul instanfei de judecati la aceste autorizalii depinde in exclusivitate de puterea executivS, care intervine astfel in desfEgurarea unui proces penal, situalie inadmisibild gi incompatibild cu statul de drept gi principiul separdrii puterilor in stat.
853
382
Dreptul persoanei la respectarea viefii private, a corespondenlei gi a domiciliului
intr-o asemenea ipotez6, in condiliile in care la dosar nu existd autorizaliile (mandatele) menlionate in procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, Curtea se g[segte in imposibilitatea de a cenzura legalitatea administrdrii acestor mijloace de probd pe care urmeazi a le inlitura din ansamblul probatoriului ce va fi avut in vedere
la solu{ionar ea ca:uzei. in acest sens, Curtea apreciazd cd referatul intocmit de prima instanfd nu poate fi avut in vedere sub aspectul verificdrii administrdrii acestor mijloace de probd in condifii de deplind legalitate gi nu {ine locul autorizaliilor care, potrivit celor expuse anterior, trebuie sd se afle la dosar (...). in aceste condilii, optiunea Parchetului pentru sistemul semiocult de inregistrare a convorbirilor telefonice prevdzut de Legea nr. 5lll99l, perseverarea in emiterea de autorizafii chiar gi dupi data de I ianuarie 2004, refiizul de a efectua orice demers concret pentru desecretizarea autorizaliilor reprezint6 tot at6tea argumente pentru a considera cd inregistrarea convorbirilor telefonice s-a fdcut fErd respectarea cadrului legal in vigoare." in cadrul analizei efectuate cu privire la legalitatea administr[rii mijloacelor de probd, instan{a a aplicat sancliunea excluderii din cadrul proba{iunii a proceselorverbale de transcriere a convorbirilor telefonice, apreciind cI mijlocul de probd era
oblinut in mod nelegal. Constatdrile instanfei privind caracterul neconvenfional al
Legii nr. 5lll99l au produs efecte numai in cadrul procesului penal in care au fost
constate (inler parte litigantes),constituind insd un reper jurisprudenlial prin temeinicia
argumentelor.
in acord cu jurispruden{a Curfii Europene invocatd de judecdtorii cur{ii de apel, considerdm cd instanla nu trebuia sd dispund excluderea automatd a mijloacelor de prob[ administrate cu incdlcarea art. 8 din Convenfia europeand, ci era necesar sd analizeze, in continuare, dacd incdlcarea are caracter substanlial gi semnificativ gi dac[ aceasta, in imprejurdrile concrete ale cauzei, face ca men]inerea mijlocului de probl astfel administrat sd aducd atingere caracterului echitabil al procesului penal in ansamblu. Opindm cd instanla de apel trebuia sd evalueze necesitatea aplicdrii sancliunii excluderii prin raportare la gravitatea incdlcdrii drepturilor inculpalilor, in procesul de administrare a probatoriului, la impactul pe care caracterul nelegal al probei il putea avea cu privire la credibilitatea mijlocului de prob6, precum gi la importanfa pe care mijlocul de probd o prezenta in susfinerea acuzdrii.
382. Jurisprudenfa Curfii Europene referitoare la Legea nr. 51/1991. La scurt timp dupd pronunfarea hotdrdrii sus-menfionate de cdtre Curtea de Apel Bucuregti, Curtea Europeand a constatat incblcarea prevederilor art. 8 prin dispunerea de cdtre procuror a mdsurii interceptdrii convorbirilor telefonice in temeiul Legii nr. 5lll99l, incauza Dumitru Popescu contra Romdniei (nr. 2)r), apreciind cd reclamantul nu a beneficiat de gradul minim de protecfie contra arbitrarului impus de principiul preeminenfei dreptului intr-o societate democratici.
A se vedea CEDO, hotdrdreadin26 aprilie 2007, in cauza Dumitru Popescu contra RomAniei (nr. 2), parag. 68-86. 854
r)
tehnice
382
CurteaEuropeandaanalizat cinci aspecte in legdturd cu interceptarea comunicatiilor dispus[ in temeiul Legii nr. 5lll99l, respectiv: a) lipsa de independenfe a autoritefilor competente a autoriza ingerinfa; b) lipsa oricdrui control a priori al autorizafiilor emise de cdtre procuror; c) absenfa oricdrui control a posteriori al temeiniciei mdsurii interceptdrii de cdtre o autoritate independentd gi imparfiald; d) lipsa garanfiilor privind protejarea caracterului intact gi complet al inregistrdrilor gi modalitatea de distrugere a acestora; e) lipsa caracterului independent al autorit[]ii care avea competenla de a atesta realitatea 9i fidelitatea inregistrdrilor, a) Lipsa de independenld a autoritdlilor compelente de a autoriza ingerinla. Curtea Europeand a relinut cd in cazul ameninfirii cu privire la siguranla nalionald comunicafiile telefonice pot fi interceptate potrivit art. 13 din Legea nr. 5l/1991 de organele speciale din cadrul Serviciului Romdn de Informalii pe o duratd de 6 luni, inbaza simplei autorizdri a procurorului. Astfel, era la latitudinea procurorului ca pe baza cererli serviciilor speciale sd prelungeascl durata mdsurii ascultdrii pe termene de trei luni, fbr6 nicio limitl temporald impusa de lege. ln acest mod, m[suri care aduc atingere dreptului la viala privatd, erau ldsate la dispozilia procurorilor care, in calitate de magistrafi ai Ministerului Public, nu satisfac cerinfa de independenJd fatd
de executiv.
b) Lipsa oricdrui control a priori al aulorizaliilor emise de cdtre procuror. Judecdtorii de la Strasbourg au constatat c[ ordonanla procurorului nu putea fi atacatd in fafa unui organ jurisdiclional independent gi imparlial, singura posibilitate prevdzuti de lege fiind plAngerea adresatd procurorului ierarhic superior. Agadar, autorizafia procurorului prin care se dispunea interceptarea convorbirilor telefonice nu era la acea datd susceptibild a fi supusl vreunui control a priori din partea unui judec[tor sau a unei alte autoritdfi independente, fie cd era vorba de un control din oficiu sau la cererea celui interesat. De asemenea, persoanele ale cdror convorbiri erau interceptate nu erau niciun moment informate cu privire la aceastd mdsurd, iar legea nu prevedea nicio posibilitate de a introduce un recurs in fala unui tribunal. c) Absenla oricdrui control a posteriori al temeiniciei mdsurii interceptdrii, de cdlre o autoritate independentd Si imparliald. Curtea Europeand a re{inut cd o persoan[ ale cirei convorbiri au fost ascultate gi care a fost trimisd in judecati, findndu-se seama de fapte relevate prin acest mijloc de prob6, nu putea s[ beneficieze nici de un control a posteriori al temeiniciei interceptdrilor din partea unei autorit6li judiciare independente gi imparfiale. Articolele 9l'-915 din Codul de procedurdpenalS nu obligau nici serviciile secrete gi nici procurorul sI depund la dosarul de urmdrire penali inaintat instanfei de judecatd competente documentalia in temeiul cdreia au solicitat gi, respectiv, autorizat interceptarea. Or, aceste lacune ale legii au avut drept consecinfd imposibilitatea instanfei sesizate cu judecarea cauzei de a verifica temeinicia autoriza{iei emise de cdtre parchet. Astfel, instanlele au trebuit sd se limiteze la controlul respectdrii condiliilor de formd ale proceselor-verbale gi a transcrierii convorbirilor interceptate. in opinia Curfii Europene, simpla posibilitate pe care o avea un particular de a sesiza comisiile de apdrare gi ordine publicd ale celor doud Camere ale Parlamentului nu suplinea absenla oric[rui control a priori sau q posteriori al interceptdrilor de
855
382
Dreptul persoanei la respectarea vielii private, a corespondenlei gi a domiciliului
cdtre o autoritate judiciard independentd gi imparlialn. Controlul din partea puterii legislative avea caracter teoretic, fiind lipsit de orice efect practic, in mdsura in care o persoand ale cirei convorbiri au fost ascultate nu trebuia sd cunoascd existenta acestor mdsuri secrete. in plus, legea nu prevedea nicio sancliune sau m6surf, pe care comisiile parlamentare erau competente sd o dispund in cazul constatbrii incdlcdrii legii de cdtre
autoritilile care au realizat sau autorizat interceptdrile. d) Lipsa garanliilor privind protejarea caracterului inlact Si complet al inregislrdrilor Si modalitatea de dislrugere q acestora. Curtea European[ a constatat ci legea nu il obliga pe procuror sdprecizeze in autorizalie numerele de telefon puse sub ascultare gi nici nu prevedea garanfii pentru protejarea caracterului intact gi complet al inregistrdrilor. in spetd, parchetul a depus la dosarul cauzeitranscrieri fragmentare ale conversafiilor telefonice ale reclamantului, aspect care nu este in sine incompatibil cu
prevederile art. 8. Curtea Europeand a admis cd in anumite imprejurdri ar fi excesiv, din punct de vedere practic, sI fie transcrise gi depuse la dosarul de urmdrire penali toate convorbirile interceptate de la un post telefonic. Acest lucru ar putea fi contrar altor drepturi, spre exemplu, dreptul la respectarea viefii private a altor persoane care nu au efectuat convorbiri de la postul telefonic pus sub ascultare, De asemenea, instanla europeand a constatat cI legea nu conline dispozilii cu privire la imprejur6rile in care informaliile obfinute din ascultarea telefoanelor puteau fi distruse. e) Lipsa caracterului independent al autoritdlii care avea compelenla de a atesta realitqteq Si fabilitatea inregistrdrilor. Curtea Europeand a refinut, din motivarea hotdrArii judecdtoregti, cb singura autoritate nafionald care putea atesta realitatea gi fiabilitatea inregistr[rilor, prin efectuarea unei comparafii de voce, era S.R.I., adicd aceeagi autoritate care era insdrcinatd cu interceptarea mijloacelor de comunicare, cu transcrierea 9i certificarea autenticit[lii $i, prin urmare, a cdrei independenld 9i imparlialitate putea fi pusb la indoiald. Exista in spe{d un obstacol de fapt capabil de a impiedica - la fel ca gi un obstacol de drept - , persoanele care ar fi dorit sd reclame eventualele abuzuri ale autoritAtilor. in aceasti privinff,, Curtea Europeand a considerat cd din momentul in care existd un dubiu cu privire la realitatea sau fiabilitatea unei inregistrdri, partea trebuie sd aibi posibilitatea clari gi efectivd de a supune aceste inregistrdri expertizei intr-un centru public sau privat independent de cel care a efectuat ascultlrile. Pe ldngl constatarea incdlcdrii art. 8 din Convenlia Europeand, Curtea de la Strasbourg a mai refinut cd procedura previzutd in art. l3 din Legea nr. 5ll1991 este
Cu(ii Constitulionale, care a invocat caracterul special al Legii nr.5l/1991 pentru a justifica aplicarea acesteia la fapte posterioare intrdrii in vigoare a noilor proceduri privind interceptarea convorbirilor
telefonice, prevdzute in Legile nr.28112003 gi nr. 356/2006. Apreciem cd aceasta nu poate avea aplicabilitate decdt in privinta autorizafiilor emise de procuror in temeiul Legii nr. 5l ll99l inainte de I ianuarie 2004, cdnd au intrat
incd in vigoare, fapt confirmat gi de decizia
in vigoare dispozi{iile Legii nr.

audio-video. 8s6
28112003
in materia interceptirilor gi inregistrdrilor
tehnice
I ianuarie
383 2004, au intrat
Cu toate acestea, trebuie avut in vedere c6, incep6nd cu
in vigoare dispoziliile Legii nr. 28112003 in materia interceptdrilor gi inregistrdrilor audiovideo, devenind astfel aplicabile gi prevederile art. X din aceastd lege potrivit c6rora: ,,Ori de cAte ori alte legi prevdd dispozilii referitoare la dispunerea de cdtre procuror (. . ) a interceptdrii gi inregistririi convorbirilor se aplicd, in mod corespunzdtor, dispoziliile prev6zute in art. I din prezenta lege". Degi textul legal face referire la aplicabilitatea legii noi numai cu referire la cazurile in care prin alte legi speciale era prevdzutd competenla procurorului de a dispune interceptarea gi inregistrarea convorbirilor, apreciem ci acesta se aplicd gi in cazul dispunerii de cdtre procuror a intercept?irii comunicdrilorr). Legiuitorul a intenfionat prin aceasti modificare legislativi sd asigure existenfa unui control judiciar, independent gi imparfial, al ingerinfei in dreptul la viafd privatd al persoanei, realizatlr prin interceptarea convorbirilor sau comunicdrilor acesteia. Prin urmare, odat[ cu intrarea in vigoarea a Legii nr.28l/2003, in materia interceptdrii gi inregistrdrii convorbirilor au devenit aplicabile numai dispoziliile art. 9lr9l6C.proc.pen. care prevedeau cd interceptdrile gi inregistririle pe bandl magneticd sau pe orice alt tip de suport ale unor convorbiri sau comunicdri se efectueazd, cl autorizarea motivatd a judecltorului. Ca excepfie, procurorul putea dispune, cu titlu provizoriu, prin ordonanlb motivati, interceptarea gi inregistrarea pe bandd magneticd sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor sau comunicdrilor in caz de urgen!5, cdnd intdrzierea obfinerii autorizdrii de la instanfd ar fi adus grave prejudicii activitatii de unnirire penalS, fiind ulterior necesard confirmarea in 24 de ore a mdsurii de cdtre
.
judecdtor.
Astfel 9i in cazurile prevlzute de art. l3 din Legea nr. 5ll1991 autorizarea de cdtre judecdtor a interceptlrilor sau inregistrArilor pe bandd magneticd sau pe orice alt tip de suport a convorbirilor sau comuniclrilor a devenit obligatorie incepdnd cu data de
ianuarie 20042).
2.2. Supravegherea
operativi
383. Aspecte generale.
383. Aspecte generale. Articolul 14 alin. (3) Si (a) din Ordonanfa de urgenfd a Guvemului nr. 4312002 9i art. l3 alin. (3) 9i (4) din Legea nr. 50812004 obligd serviciile gi organele specializate in culegerea gi prelucrarea informaliilor sd pund de indatd la dispozilia DNA sau DIICOT toate datele 9i informafiile definute in legdturd cu sdvdrgirea infracfiunilor ce intrl in competenfa materiald a acestor unitali de parchet.
r) Pentru o analizd criticd a dispoziliilor art. X din Legea nr. 281/2003, a se vedea A. Hdrdstdseanu, Interceptarea qi inregistrarea convorbirilor sau a comunicdrilor, in R,D.P. nr.212004, p.3. 2) in acela$i sens, a se vedea: N. Yolonciu, A. Barbu, Codul de proceduri penald comentat,
op. cit., p. 137; D. LupaScu, Unele observatii privind interceptErile gi inregistririle audio-video, in Dreptul nr. 212005, p. 169-17l .
857
383
Dreptul persoanei la respectarea vietii private, a corespondenlei gi a domiciliului
La cererea procurorului-gef al DNA sau al DIICOT sau a procurorului anume desemnat de acesta, serviciile gi organele mai sus-menfionate trebuie si pund la dispozilie toate datele gi informafiile, neprelucrate, privitoare la aceste infracfiuni. Deopotrivd, orice structurd de parchet poate obJine de la serviciile gi organele specializate in culegerea gi prelucrarea informafiilorr) date sau informafii despre activitatea unei persoane suspectate de s6vdrgirea unei infracfiuni. Pe de o parte, deoarece informa{iile astfel obfinute sunt clasificate, este in competenta ofilerilor de polilie ce efectueazd acte de urmdrire penal[ inbaza delegdrii dispuse de procuror sd efectueze declasificarea acestora. Dup[ declasificare, organul de cercetare penald intocmegte un proces-verbal in care sunt redate imprejurdrile de fapt ce rezultd in urma operaliunii de supraveghere operativ6 (monitorizare). In practicd se apreciazd cd procesul-verbal constituie mijlocul de probd cu privire la faptele gi imprejur6rile pe care organul de cercetare penal5 le atesti cd au rezultat din activitatea de supraveghere operativd (monitorizare) desfEguratd de agenlii sau ofilerii
operativi.
Pe de altd parte, existd posibilitatea ca organele de cercetare penald ale polilieijudiciare delegate de procuror sf, efectueze activitdli de supraveghere operativd, consemndnd in procesul-verbal faptele gi imprejurdrile constatate. Doctrina2) este unanimd in a admite cd procesul-verbal trebuie sd cuprind[ fapte gi imprejurari constatate ex propriis sensibus de clhe persoana care il intocmegte, constituind mijloc de probd numai pentru aceste constatdri personale. Astfel. in prima ipotezd, in care organele de cercetare penald ale poliliei judiciare declasifici gi redau intr-un proces-verbal faptele gi imprejurdrile constatate de cf,tre ofilerii sau agenlii operativi, procesul-verbal nu constituie mijloc de probd in sensul art.90 C.proc.pen., intrucdt nu cuprinde constat[ri personale ale celui care il intocmegte. In cea de-a doua ipotez[, procesul-verbal intocmit de organele de cercetare penald ale poliliei judiciare delegate de procuror constituie mijloc de probd. Activitatea de supraveghere operativd poate insd conduce la ingerinfe in dreptul la via![ privatd al unei persoane prin redarea in procesul-verbal a activitetilor cotidiene desfbgurate de aceasta, persoanele cu care s-a intdlnit, locurile in care s-a aflat etc. Analizdnd cadrul legal existent in RomAnia, apreciem cb activitatea de supraveghere operativd (monitorizare) reprezintd o ingerinfb care nu este prevdzut[ de o lege in
r)
De exemplu, Direclia General5 de Informalii gi Proteclie Internd din cadrul M.I.R.A.
acltoneazd, pentru culegerea, procesarea, stocarea gi valorificarea
informafiilor privind:
monitorizarea gruplrilor criminale implicate in sivArgirea de infracfiuni grave, cu moduri de operare deosebite, ce se manifesti ca fenomene gi necesiti investigafii complexe, de lungd durata (trafic de droguri, asasinate la comand6, fapte de corup{ie, contrabandd, migraJie ilegali, trafic de persoane, monedd falsd, trafic de capitaluri, criminalitate financiarE, criminalitate informaticd); monitorizarea operaliunilor cu produse gi tehnologii strategice, cu dublS utilizare, supuse controlului destinatiei finale. Direcfia este structuratd in Diviziune de contrainformalii gi securitate, Diviziune de informalii, Diviziunea de investigalii strategice, Diviziunea tehnicoaplicativd. Informaliile sunt disponibile pe site-ul www.dgipi.ro. 2)A se vedea: Gr. Theodoru, op. cit., p.382: L Neagu,Drept procesual penal. Partea generald, op. cit., p,396. 858
Supravegherea operativA sau prin mijloace
tehnice
384
sensul art. 8 din Convenfia europeand. Astfel, nu existd o prevedere legald in care sd fie definite categoriile de persoane care pot fi supuse supravegherii operative, natura infracliunilor pentru care putea fi dispus[ mdsura, o limitd in timp cu privire la durata m[surii, procedura de intocmire a proceselor-verbale de redare a activitefli de
monitorizare. cdrilor arbitrare ale drepturilor garantate de art. 8 parag. 2.3. Tehnici speciale de cercetare in materia
384, Consemarea imediatd a datelor informalice
tr af
cu
Prin urmare, dreptul romdn nu conferd in aceastd materie o protecfie impotriva incil1 din Convenlia europeand.
criminalitlfii informatice
ori a datelor referitoare la
I info
rm a I i o nal.
3 8
5. P e rc
h ez iI i
a info
rm at i c d.
384. Conservarea imediatl a datelor informatice ori a datelor referitoare la traficul informafional. Mdsura conservdrii presupune pdstrarea datelor deja existente,
ob{inute prin intermediul unui sistem informatic Ai care sunt inregistrate pe un anumit suport, in scopul evitdrii alterdrii, degraddrii sau gtergerii acestora. Potrivit art.54 din Legea nr. 16112003 (ce transpune in dreptul romdn dispoziliile
art. 16 din Convenlia Consiliului Europei privind criminalitatea informaticd) conservarea se poate dispune dacd sunt indeplinite urmdtoarele condi{ii: l) s6 existe o suspiciune rezonabill cu privire la preg[tirea sau s6vdrgirea unei infractiuni prin intermediul sistemelor informatice; il) mdsura s5 fie necesarb in scopul strdngerii de probe sau al identificdrii fdptuitorilor; iii) si existe pericolul distrugerii sau alterlrii datelor informatice ori a datelor referitoare la traficul informalional. Mdsura conservdrii imediate se poate dispune in cursul urmdririi penale de procuror, prin ordonanld motivatd, la cererea organului de cercetare penald sau din oficiu, iar in cursuljudecijii, de instanli prin incheiere, pe o duratd ce nu poate dep69i 90 de zile.
Legiuitorul a prevdzut posibilitatea prelungirii o singurd
datd,
a mdsurii, pe
perioadd de maximum 30 de zile. Mdsura nu este decdt intr-o micd mdsuri intruzivd in via{a privat[ a persoanei, intrucdt presupune numai conservarea datelor, nu gi cercetarea acestora. Necesitatea unei reacfii rapide a autoritdtilor in vederea prevenirii modificbrii, alteririi sau gtergerii acestor date justificd opfiunea legiuitorului romdn de a stabili competenta procurorului pentru luarea acestei mdsuri in cursul urmdririi penale. Scopul instituliei este acela de a permite procurorului ca incd de la primele acte de cercetare sd poatd dispune mdsura conservdrii datelor informatice ori a datelor referitoare la traficul informational, dacd sunt indeplinite condiliile art, 54 din Legea nr. 16112003, inainte de a fi oblinutd autorizafia de perchezilie a sistemului informatic. Pe cale de consecinfd, apreciem ca inadecvatd opliunea legiuitorului de a permite dispunerea acestei mlsuri numai dupd inceperea urm[ririi penale (ceea ce face practic imposibili conservarea in cazul in care existd o suspiciune cu privirea la pregdtirea sdv6rgirii unei infracfiuni prin intermediul sistemelor informatice) sau de a acorda aceastd competenfd instanfei, investitd cujudecarea unei cauze.
859
385
Dreptul persoanei la respectarea vie{ii private, a corespondenlei gi a domiciliului
Ordonanla procurorului sau incheierea instanfei se transmite, de indatd, oric[rui fumizor de servicii sau oricdrei persoane in posesia clreia se afla datele informatice ori a datelor referitoare la traficul informalional, care au obligalia de a le conserva imediat,
in condifii de confi denfialitater).
Exist[ astfel o dubld obliga{ie, pe de o parte, de a pdstra datele in condifii de siguranfi 9i, pe de altd parte, de a pdstra confidenfialitatea ludrii mdsurii conservdrii cu privire la aceste date, ce contribuie la garantarea respectirii vielii private a persoanei vizate de o asemenea mdsurd sau a altor persoane care ar fi putut fi mentionate sau identificate in aceste date2). De asemenea, este prevdzutl gi obligalia procurorului de informare a persoanelor ale ciror date au fost conservate cu privire la mdsura dispus[, pdnd la terminarea urmdririi penale ce se efectueazi impotriva lor. in cadrul cooperdrii intemationale, autoritl|le strdine competente pot solicita conservarea imediatd a datelor informatice ori a datelor referitoare la traficul informa(ional, existente intr-un sistem informatic de pe teritoriul Romdniei, cu privire la care autoritatea strdind urmeazd sd fonnuleze o cerere de asistenlI judiciard internalionald in materie penal5. in acest caz, conservarea imediatd se dispune pe o perioadl de minimum 60 de zile gi este valabil[ pdnd la luarea unei decizii de cltre autoritetile romdne competente cu privire la cererea de asistenl[ judiciarl intemalionald in materie penald.
385. Perchezifia informatictr. Necesitatea protej[rii vie{ii private a persoanei a condus la impunerea unor garan{ii suplimentare in cazul percheziliei informatice. Astfel, prin art. 56 alin. (4) din Legea nr. 16112003 legiuitorul stabilegte in cazul percheziliei informatice aplicabilitatea aceloragi garanfii ca gi in situalia percheziliei
domiciliare. Prin urmare. perchezilia informaticl poate fi dispusd numai de judecitor, prin incheiere motivatd, in cursul urmdririi penale, la cererea procurorului, sau in cursul judecdfii. Perchezifia se poate dispune de judecitorulde la instanta competentd sesizat la cererea (referatul) procurorului. Considerdm cA cererea procurorului trebuie sd fie motivat[ in fapt gi in drept, fiind necesar sd cuprindS: dovada existen{ei unei urmdriri penale legal incepute in cauzd, indicarea sistemului informatic, a unor pe4i din acesta, ori a suportului de stocare a datelor informatice cu privire la care se solicitl efectuarea percheziliei, indicarea datelor informatice ce se bdnuiegte a se gtrsi in acestea3). La cererea de incuviinfare
r) Conform art. 54 alin. (5) din Legea n r. 16112003:,,in cazul in care datele referitoare la traficul informalional se afl6 in posesia mai multor furnizori de servicii, furnizorul de servicii prevdzut la alin. (4) are obligalia de a pune, de indat6, la dispozitia organului de urmdrire penald sau a instanlei informaliile necesare identifichrii celorlalli furnizori de servicii, in vederea cunoagterii tuturor elementelor din lanful de comunicare folosit." 2) A se vedea Raportul explicativ la Convenfia Consiliului Europei privind criminalitatea informaticE, parag. 63. r)Considerdm cd fafd de stadiul legislaliei rominegti, mesajele e-mail (deschise sau nedeschise) nu pot fi considerate date informatice existente intr-un sistem informatic, fiind necesar pentru cercetarea lor oblinerea unei autoriza(ii in condiliile art. 9lr -915 C.proc.pen.
860
Ingerinfe in dreptul la respectarea
domiciliului
386
a perchezitiei informatice, procurorul trebuie sd atageze 9i intregul dosar de urmdrire penall. Dacd judecdtorul apreciazd cd existi motive rezonabile pentru a se crede cd in sistemul informatic (integral sau intr-o parte a acestuia) ori pe suportul de stocare a datelor informatice pentru care se solicitd efectuarea percheziliei se gisesc date informatice in leg[tur5 cu infracfiunea pentru care a fost inceputl urmdrirea penald, va adrnite cererea parchetului, prin incheiere, gi va dispune efectuarea percheziliei. in caz contrarjudecdtorul va respinge cererea de incuviinfare a percheziliei. in situalia in care ct ocazia punerii in executare a mandatului de perchezilie informaticd se constat[ cd datele informatice cdutate sunt cuprinse intr-un alt sistem informatic sau suport de stocare a datelor informatice 9i sunt accesibile din sistemul sau suportul inilial, se poate solicita, de indati, autorizarea efectulrii percheziliei in vederea cercetdrii tuturor sistemelor informatice sau suporturilor de stocare a datelor informatice cSutate.
Secfiunea a 4-a.Ingerinfe in dreptul la respectarea domiciliului

$1. Standardul european de protec{ie
386. Noliuni.
386. Nofiuni. Curtea Europeand a analizzt ingerinfa in dreptul la respectarea domiciliului in cazul percheziliilor efectuate Ia domiciliul persoanei fizice,la sediile profesionale sau de afaceri ale acesteia, la sediile cabinetelor de avocaturd. in majoritatea cauzelor s-a constatat cd degi legislalia intemd a statelor reglementeazd in mod accesibil gi previzibil institutia percheziliei gi ci mdsura urm[rea in cazul concret un scop legitim, cu toate acestea in anumite imprejurdri nu exista o proporfionalitate a
misurii cu scopul urmdrit. in cazul percheziliilor, Curtea Europeand a apreciatr) ci statele contractante pot considera ci este necesar sd recurgd la astfel de mdsuri in scopul oblinerii de probe, insd este in competen{a instan{ei europene de a aprecia dacl motivele avute in vedere pentru a justifica aceste mdsuri au fost relevante gi suficiente gi dacl principiul proporlionalitdfii a fost respectat. Astfel, instan{a europeand verificd mai intdi dacd legislatia relevantl gi practica prevdd garanfii adecvate gi suficiente impotriva abuzurilor, iar apoi analizeazd circumstanfele concrete ale cauzei pentru a determina dacd ingerinfa a fost proporfional[
cu scopul urmdrit2).
l) A se vedea CEDO, decizia din contra Marii Britanii. 2) A se vedea CEDO, hotirdrea din parag. 45-47.
ll
octombrie 2005, in cauza Kent Pharmaceuticals g.a.

1997,
l6 decembrie
in cauza Camezind contra Elvefiei,

861
386
Dreptul persoanei la respectarea vielii private, a corespondenlei gi a domiciliului
Printre criteriile') luate in considerare de Curtea de la Strasbourg in privinfa,,testului propor,tionalitelii" se numdr[: gravitatea infracfiunii in legaturd cu care perchezilia a fost efectuat[; modalitatea sau circumstanlele in care a fost emis ordinul de perchezifie, avdnd in special in vedere existenla altor probe, la momentul efectudrii percheziliei, cu privire la sdvdrgirea infracliunii; confinutul gi scopul ordinului de efectuare a perchezifiei, av6nd in vedere in special natura locului perchezilionat; m[surile luate pentru a reduce impactul percheziliei la un nivel rezonabil gi posibilele repercusiuni asupra reputa{iei persoanei afectate de perchezilie. Astfel, Curtea Europeand a refinut c[ p6trunderea din eroare inbaza unui mandat de perchezilie in locuinla unor persoane care nu aveau nicio legdturd cu infractiunea pentru care se desfdgura urmdrirea penald, aspect ce ar fi putut fi verificat cu minime diligenfe (precaulii rezonabile 9i disponibile) din partea organelor de polilie, constituie o incdlcare a art. 8, nefiind satisfEcuti cerinla de proporlionalitate a mdsurii cu scopul
urmdrit2). in cauza Varga contra Romdniei3), instanla de contencios european a refinut cd aprecierea caracterului necesar al ingerinfei, in vederea oferirii unor garanfii adecvate
gi suficiente contra abuzurilor, necesiti o atenlie deosebitd in cazul in care dreptul

intern permite efectuarea percheziliei domiciliare de cdtre organele de urmdrire penald,
in absenla unui mandatjudiciar. in acest context, protecfia persoanei contra acfiunilor

arbitrare ale puterii publice impune un cadru legal gi o limitare dintre cele mai stricte ale acestor puteri. Instanfa europeand a ardtat cd intr-un domeniu ca lupta impotriva traficului de influenfi, autoriteile pot aprecia cd este necesar sd se recurgd la efectuarea de perchezilii pentru descoperirea de probe privind sdvdrgirea infracfiunii, in vederea urmdririi penale a autorilor, dar cd este, totodati, necesar ca legislalia gi practica in domeniu sd ofere garanlii adecvate gi suficiente contra abuzurilor.
in
spe1d,
la data realizdriipercheziliilor, legiuitorul
lSsa
in competenf
procurorului
dispunerea efectudrii acestui procedeu probatoriu. Curtea Europeand a apreciat c[, 9i in absenta unui mandat judiciar prealabil (perchezilia efectuatd in cauzdnefiind supusd unui control judiciar a priori), reclamanta nu a beneficiat de nicio cale legald efectivd pentru a obfine controlul a posteriori al legalit5lii sau temeiniciei percheziliei de cdtre
un
judec[tor. in consecinfd, s-a constat incilcarea dispoziliilor art, 8 din Convenlia europeand, in condiliile in care perchezilia a fost efectuati de cdtre un procuror, in absen{a vreunui
r)
A se vedea: CEDO, hotdrarea din 30 martie 1989, in cauza Chapell contra Marii Britanii, parag. 60; CEDO, hot6r6rea din 16 decembrie 1997, in cauza Camezind contra Elveliei, parag. 46; CEDO, hotdr6rea din 25 februarie 1993, in cauza Funke contra Franfei, parag. 57; CEDO, hotdr6rea din 28 aprilie 2005, in cauza Buck contra Germaniei, parag. 45; CEDO, decizia din I I octombrie 2005, in cauza Kent Pharmaceuticals $.a. contra Marii Britanii. 2)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 18 iulie 2006, in cauza Keegan contra Marii Britanii, parag.29-36. 3)A se vedea CEDO, hotdrdrea din I aprilie 2008, in catzaYarga contra RomAniei, parug.70-74.
862
Ingerinle in dreptul la respectarea domiciliului
386
mandat gi a martorilor asistenfi, nefiind, astfel, respectate garanliile minimale prevdzute de lege, precum gi in absenta unui control din partea autorit[tilorjudiciare. in cauza Van Rosen contra Belgieir), Curtea de la Strasbourg a constatat cd, degi perchezifiile efectuate la domiciliul reclamantului, precum gi la sediile sale profesionale, au fost insolite de anumite garanlii procedurale, au fost prevdzute de lege gi au urmirit
un scop legitim, existd o incdlcare a dreptului garantat de art. 8, intrucdt mandatele de perchezifie au fost redactate in termeni largi (in scopul cdutdrii gi ridic[rii tuturor obiectelor sau documentelor utile instruc{iei, fbr[ nicio limitare, frrd a face men{iuni cu privire la instruclia in cauzd gi cu referire la obiectele ce pot fi ridicate, oferind astfel
largi puteri anchetatorilor). De asemenea, s-a constatat cd reclamantul a fost absent de la desfigurarea percheziliilor gi cd nu a fost intocmiti nicio listd (inventar) a bunurilor ridicate, fiind imposibil de solicitat ulterior restituirea acestora. Potrivit instanfei europene, un mandat de perchezilie trebuie sd fie inso{it de anumite limite, pentru cd ingerinfa pe care acesta o autorizeazd in dreptul la respectarea domiciliului garantat de art. 8 nu poate fi nelimitatd gi, prin urrnare, disproporlionatd. Agadar, mandatul de perchezilie trebuie sd contind dispozilii minimale care sd permitd un control asupra respectirii cdmpului de investigalii determinat de cdtre agenlii care il execut6. Prin urmare, Curtea Europeand a apreciat cI nu s-a pdstrat un just echilibru in cauzd, gi cd mdsura dispusd nu este proporfional[ cu scopul urmdrit, avdnd in vedere interesul
existent intr-o societate democraticd de a se asigura respectarea domiciliului. intr-o alt[ cauzd, Curtea Europeani a decis cd efectuarea unei perchezifii la domiciliul gi la sediul profesional al reclamantului, in absenla unei autorizalii emise in condiliile legii, reprezintl o ingerin!5 in dreptul garantat de art. 82). in cauza Niemietz contra Germaniei3) a fost analizatd ingerinfa in dreptul la domiciliu, prin efectuarea unei perchezilii la sediul unui cabinet de avocaturd in cadrul unei urmdriri penale deschise impotriva unei te4e persoane pentru ultragierea unui magishat. Astfel, s-a refinut cI nu existd niciun motiv pentru a nu include in nofiunea de viafd privatd activitelile profesionale sau de afaceri. in cazul persoanelor care desfrgoard o profesie liberali, munca acestora poate face parte din viata lor intr-o asemenea misurd inc6t este imposibil de distins in ce calitate aclioneazd la un moment dat. in general, a interpreta nofiunile de domiciliu sau de viafd privati ca incluzdnd anumite activitafi sau locafii profesionale sau de afaceri este conform scopului art. 8 de a proteja persoana impotriva ingerinfelor arbitrare ale autoritdlilor. Instanta europeand a constatat cd mdsura dispusd de autoritAile gerrnane, degi era prev[zutd de lege gi urmdrea un scop legitim, era disproporlionatd fafd de scopul urmdrit,
l)A se vedea CEDO, hotdr6rea din 9 decembrie2004, in cauza Van Rosen contra Belgiei, parag.42-57; in acelagi sens, a se vedea CEDO, hotErdrea din 25 februarie 2003, in cauza Roemen gi Schmit contra Luxemburgului, parag.70-72. 2) A se vedea CEDO, hotdrdrea din l3 noiembrie 2003, in cauza Elci g.a, contra Turciei, parag. 698-700. 3) A se vedea CEDO, hotirirea din l6 decembrie 2002, in cauza Niemietz contra Germaniei,
parag.27-37. 863
386
Dreptul persoanei la respectarea vielii private, a coresponden{ei 9i a domiciliului
Mandattrl de perchezilie era redactat in termeni largi, prevdzdnd cdutarea gi ridicarea unor documente, fbrd vreo limitare in vederea relevdrii identitelii autorului scrisorii ofensatoare. Modalitatea de desfrgurare a percheziliei, datl fiind natura inscrisurilor
examinate (4 clasoare confindnd date ale unor clienfi, 6 dosare individuale), a condus la incllcarea secretului profesional intr-o mlsurd dispropo4ionatl fafd de scopul urmdrit. In plus, o astfel de incdlcare a secretului profesional poate avea repercusiuni asupra bunei adminishiri a justiliei 9i deci asupra drepturilor garantate de art. 6 din Convenfia
europeand.
in cauza Petri Sallinen contra Finlandeir), Curtea de la Strasbourg a opinat c[ perchezilia efectuatl la sediul unui avocat, in urma cireia au fost ridicate inscrisuri gi hard disk-ul calculatorului, ce conlineau date privind viata privati a cliengilor, nu poate fi considerati ca fiind prevdzutd de lege in absenla unor reglementdri care sd specifice, cu un anumit grad de precizie, condiSile in care documentele confidenliale pot fi obiect al clutdrii gi ridicdrii in procedura percheziliei. O asemenea carenf[ este de naturd sd lipseascf, pe reclarnant de minimul grad de protecfie la care este indreptdlit potrivit principiului statului de drept intr-o societate democraticd. Tot in materia percheziliei efecfuate la sediul unui avocat2), Curtea Europeantr a constatat incdlcarea art. 8 in condiliile in care avocatul nu era acuzat sau suspectat de sdvdrgirea unei infracfiuni, iar documentele ridicate aveau legdturd cu infracfiunile de care erau acuzali clienfii sdi in dosarul in care fusese dispusd perchezilia. De asemenea, mandatul de perchezilie era redactat in termeni extrem de largi, referindu-se, frr6 a opera distinclii, Ia orice obiect sau document relevant pentru cauza penald gi, fbrd a face vreo referire la ancheta in curs, Ia scopul pentru care se dispusese mdsura sau la temeiurile pentru care s-a considerat cd perchezilionarea biroului avocatului va permite sf, se descopere probe cu privire la o infracfiune. in privinfa modalitdlii in care a fost desfigurati perchezifia, Curtea Europeand a constatat cd tennenii excesiv de largi ai mandatului au clat organelor de polifie puteri nelimitate pentru a determina ce document era relevant pentnr urm[rirea penald, gi au permis acestora si ridice acte in legdturd cu activitatea economici a doui companii private, agenda personali a reclamantului, hard disk-ul calculatorului, procuri date de clienfi pentru a fi reprezentali in cadrul unor
procese civile.
Prin urmare, instan{a europeanl a apreciat cd atingerea adusd secretului profesional prin efectuarea percheziliei a fost dispropo(ionatd fat[ de scopul urmdrit, neputdnd fi considerati cd era necesard intr-o societate democratic[.
r) A se vedea CEDO, hotdr6rea din 27 septembrie 2005, in cauza Petri Sallinen contra Finlandei, parag. 80-94. 2) A se vedea CEDO, hotirirea din 7 iunie 2007, in cauza Smirnov contra Rusiei, parag.46-49.
864
domiciliului
387
$2. Perchezifia
domiciliarl in procesul penal romen
387, Sfera de aplicare. 388. Aspecte procedurale.
Inviolabilitatea domiciliului a fost prevdzutd de legiuitorul romdn ca principiu constitufional (art.27 din Constitulie) 9i detaliatd in Codul de procedurd penalS prin reglemeniarea cazurilor, condifiilor 9i procedurilor in temeiul cirora poate fi efectuat[
perchezilia. 387. Sfera de aplicare. Potrivit art. 100 C.proc.pen., efectuarea perchezifiei domiciliare se poate dispune cind persoana clreia i s-a cerut s5 predea vreun obiect sau vreun inscris tdgdduiegte existenla sau detinerea acestora, precum gi ori de cdte ori exist[ indicii temeinice cl efectuarea unei perchezilii este necesard pentru descoperirea gi strdngerea probelor. Degi formularea legiuitorului este destul de larg6, perchezifia se poate dispune numai dac6, astfel, pot fi ridicate sau conservate probe cu privire la slv6rgirea infracfiunii pentru care a fost inceputi urmiLrirea penal[. in plus, dispo zi1nleart.4933 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. permit efectuareapercheziliei
in scopul identificdrii, cdutdrii, localizdrii gi prinderii persoanelor date in urmbrire. Legiuitorul constitufional permite pltrunderea in locuinfa unei persoane fbrd consim!5mdntul acesteia gi in urmdtoarele situalii: executarea unui mandat de arestare sau a unei hotir6ri judecdtoregti; inldturarea unei primejdii privind viafa, integritatea fizicd sau bunurile unei persoane; apdrarea securitd{ii nafionale sau a ordinii publice; prevenirea rdspAndirii unei epidemii. Apreciem cf, nu se pot efectua acte specifice
perchezifiei de cdtre organele de urmdrire penali care, pdtrunzdnd in locuinfa unei persoane in scopurile enumerate mai sus, constatd existenla unor obiecte sau inscrisuri ce au leglturd cu urmirirea penal6, ingerinfa in dreptul la dorniciliu reglementath de Constitulie fiind de stricti interpretare. a) Noliunea de locuinfd. Degi Codul de proceduri penald utllizeazd noliunea de perchezifie domiciliard, aceasta nu se dispune numai cu privire la domiciliul invinuitului sau inculpatului, ci se poate incuviinla gi pentru o regedin{I, locuinlI secundard, casd de vacanli, camerb de hotel a persoanei acuzate sau a altei persoane, la sediul unei societb{i comerciale, sediul unei autoritdli publice, cdnd exist[ o suspiciune rezonabild cd in aceste locuri s-ar gdsi bunuri sau inscrisuri care au legdturd cu urmdrirea penal6. b) Cabinelele de avocaturd. Potrivit art.33 din Legea nr.5ll1995, republicatd, ,,perchezifionarea avocatului, a domiciliului ori a cabinetului sau ridicarea de inscrisuri gi bunuri nu poate fi frcutd decdt de procuror, inbaza unui mandat emis in condiliile legii (emis de judecdtorul de la instan{a competentd - n.n.)". in vederea asigur6rii
secretului profesional, actele gi lucririle cu caracter profesional aflate asupra avocatului sau in cabinetul sdu sunt inviolabiler).
l)Potrivit art.2l5 din Statutul profesiei de avocat:,,(l) Sediul profesional gi celelalte spalii in care avocatul igi desfEgoarb activitatea profesionalS trebuie si asigure pestrarea secretului profesional. (2) Secretul profesional vizeazd toate informaliile gi datele de orice tip, in orice fonni 9i pe orice suport, fumizate avocatului de c6tre client in scopul acordirii asistenteijuridice gi in legdturd cu care clientul a solicitat pistrarea confidenlialitdlii, precum Ei orice documente
865
388
Dreptul persoanei la respectarea vielii private, a coresponden{ei 9i a domiciliului
388. Aspecte procedurale. Potrivit art. 100 alin. (3) C.proc.pen. perchezilia domiciliari poate fi dispusi numai de judecdtor, prin incheiere motivatd, in cursul urmdririi penale, la cererea procurorului, sau in cursul judecdlii. in vederea protecliei domiciliului, legiuitorul rom6n a apreciat c6 nu se impune reglementarea posibilitdtii dispunerii percheziliei in faza actelor premergdtoare, cdnd organele de urmlrire penald sesizate in vreunul din modurile prevdzute de arL. 221 C.proc.pen. efectueazd anumite acte sau desftgoard anumite activitdti pentru a aprecia dacd se impune inceperea urmdririi penaler).
Dupdincepereaurmdririipenale,procurorulpoate solicitajudecdtorului incuviinfarea percheziliei domiciliare. Legiuitorul nu impune in art. 100 alin. (6) C.proc.pen. ca urmlrirea penal[ sd fie inceputd in personam, fiind astfel posibild incuviinlarea unei perchezilii domiciliare gi in cazul in care urmdrirea penald este inceputd in rem, in scopul strAngerii probelor necesare cu privire la existenla infracliunii gi identificarea fEptuitorilor. Perchezi{ia se poate dispune de judecdtorul de la instanfa competentd sesizat prin cererea (referatul) procurorului, care trebuie sd fie motivatd in fapt gi in drept, fiind necesar sd cuprindd: menfiunea cu privire la inceperea urmdririi penale gi indicarea infracliunii pentru care aceasta se efectueazd; indicarea locului unde se solicitd efectuarea percheziliei; indicarea probelor (directe sau indirecte) sau a datelor, informafiilor din care rezultd suspiciunea rezonabild cd a fost slvdrgitd o infracfiune gi cd in loca{ia in care se solicitd efectuarea percheziliei existd probe cu privire la comiterea acesteia sau unne ale infrac{iunii; motivarea caracterului necesar al mdsurii descoperirii gi strdngerii de probe necesare afldrii adevirului in cauz6. Degi nu existd o prevedere legald expresd2) cu privire la necesitatea inaint[rii de cdtre procuror a dosarului de urmdrire penald odatb cu cererea de incuviin{are a efectudri
redactate de avocat, care contin sau se fundamenteazd pe informaliile sau datele fumizate de client in scopul acorddrii asistenlei juridice gi a cdror confidenfialitate a fost solicitati de client. (3) in
scopul asigurdrii secretului profesional, avocatul pdstreaz6 lucrdrile numai la sediul profesional sau in spaliile avizate in acest sens de consiliul baroului. Sediul profesional poate fi situat gi in locuinta avocatului. (4) Actele gi lucrdrile cu caracter profesional sunt inviolabile. Pentru asigurarea secretului profesional, avocatul are obligafia sd se opund la perchezitionarea domiciliului, a sediului profesional principal, secundar gi al biroului de lucru, precum gi la perchezilia colporal6, cu privire la actele sau lucrdrile cu caracter profesional aflate in locurile sus-men{ionate sau asupra sa. (5) Avocatul este obligat sd se opund gi la ridicarea inscrisurilor gi bunurilor constdnd din acte gi lucrdri cu caracter profesional dacd nu sunt indeplinite condiliile art. 33 din lege. Avocatul are obligalia ca, de indat6, sd incunogtin{eze despre cele int6mplate pe decanul baroului." r) injurisprudenfd s-a ardtat cI ridicarea de obiecte conlinind droguri (o pung6 ce con{inea canabis), descoperite de cdtre lucrdtorii de polilie intr-o locuinli in urma unei sesizEri pentru tulburarea linigtii publice, inainte de inceperea urmEririi penale, este legald, fiind efectuatd cu respectarea dispoziliilor art.2l3 C.proc.pen., gi nu constituie perchezilie domiciliard in sensul art. 100 C.proc.pen. (a se vedea I.C.C.J., secfia penald, decizianr.574812004, disponibild pe
site-ul www.scj.ro).
2)
arestarea
O asemenea prevedere expresd existd in arr. 146 alin. (2) C.proc.pen. ce reglementeazd invinuitului in cursul urmdririi penale: ,,Dosarul, impreund cu propunerea de luare a
866
IngerinJe in dreptul la respectarea
domiciliului
388
perchezitiei, considerlm cd in vederea analizdrii de cdtre judecdtor a legalitdlii sau proporlionalitdlii solicitirii este necesarl atagarea intregului dosar de urm[rire penald. in cursul urmdririi penale, competenfa materiald de a dispune perchezilia aparline judec[torului de la instanfa cdreia i-ar reveni competenla si judece cauza in primd instanfi sau de la instanta corespunzdtoare in grad acesteia in a cdrei circumscriptie se afld sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaz[ sau supravegheaz6, urm[rirea penald. in cursul judecdlii, competenla materiald de a dispune perchezilia aparline judecdtorului ce face parte din completul la care a fost repartizatd aleatoriu cauza. Instanla poate dispune perchezi{ia din oficiu, la cererea procurorului sau a vreunei pbrti'). Aplicarea acestei ipoteze in practic[ este aproape inexistentd, motiv pentru care ne vom axa analiza numai pe procedura incuviin{drii gi efectuirii percheziliei infaza de
urmdrire penald. Cererea de perchezilie se judecd in camera de consiliu, participarea obligatorie a procurorului.
ftrd
citarea pdrfilor, cu
(4) C.proc.pen,, Curtea Constitulional6 a apreciat ci,,aceste dispozitii legale reglementeazd posibilitatea dispunerii percheziliei domiciliare in cursul primeifaze a procesului penal, gi anume infazade urmdrire penald. Aceasta se dispune, in acord cu prevederile constitulionale ale art. 27 alin. (3), de cdtre judecitor, in condiliile giin formele prev[zute de Codul de procedurd penal[". Totodatd, Curtea Constitufionalf, a constatat2) cd,,nu poate fi primitd critica de neconstitufionalitate, deoarece prevederile art. 129 din Constitulie circumscriu legii in spe!6 Codului de procedur[ penald condiliile in care se pot exercita cdile de atac impotriva hot[rdrilorjudecdtoregti. Or, dispoziliile art. 100 alin. (4)
Examindnd excep{ia de neconstitufionalitate
a dispoziliilor art. 100 alin.
mdsurii arestdrii preventive intocmitd de procurorul care efectueazd sau supravegheazd urmdrirea penal[, se prezintd pregedintelui ori judecltorului delegat de acesta de la instanla cdreia i-ar reveni competenla sA judece cauza in fond sau de la instanta corespunzdtoare in grad acesteia in a cirei circumscriptie se afl6 locul de definere, locul unde s-a constatat sdv6rgirea faptei prevdzute de legea penald ori sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueaz6 sau supravegheazl urmirirea"; in art. l49r alin. (2) C.proc.pen. ce reglementeaz6 arestarea inculpatului in cursul urmdririi penale se prevede cd: ,,Dosarul, impreund cu propunerea de luare a mdsurii arestdrii preventive, intocmitd de procurorul care supravegheazi sau efectueazd
urmdrirea penald se prezintd pregedintelui ori judec[torului delegat de acesta"; in art. 159 alin. (l) C.proc.pen. ce reglementeazl prelungirea arestdrii preventive in cursul urmdririi penale se menfioneazS c6: ,,Dosarul cauzei va fi depus la instanld, impreund cu propunerea de prelungire a arest6rii preventive, intocmitd de procurorul care efectueazd sau supravegheazd urmirirea penali, cu cel pu{in 5 zile inainte de expirarea duratei arestirii preventive gi va putea fi consultat
de
apirdtor". r)Potrivitart. l02C.proc.pen.,instanlapoateprocedalaefectuareaperchezilieicuocaziaunei cercetdri locale. in celelalte cazuri, dispozitia instanlei dejudecatd de a se efectua o perchezilie se comunici procurorului, in vederea efectuirii acesteia. 2)A se vedea: Plenul Curlii Constitufionale, Decizianr.42812004 (M. Of. nr. 187 din l3 decembrie 2004); Plenul Curlii Constitufionale, Decizianr.87512006 (M. Of. nr, 187 din 32 din l7 ianuarie2007).
86',7
388
Dreptul persoanei la respectarea viefii private, a corespondenfei gi a domiciliului
din Codul de procedurd penald se constituie in norme de procedurS, care pot fi stabilite exclusiv de legiuitor, in virtutea dispoziliilor art.126 alin. (2) din Legea fundamental6, potrivit cdrora competenta instanlelor judecdtoregti gi procedura de judecati sunt previzute numai prin lege. Perchezilia constituie un procedeu de descoperire a mijloacelor materiale de probd, incuviin{area percheziliei nereprezentdnd un proces, ci o mlsurd procesuald luatii pentru strdngerea probelor necesare afldrii adevdrului. Lipsa citirii pe4ilor la incuviinlarea mdsurii nu incalc[ drepturile constitulionale ale acestora, perchezilia efectudndu-se in prezen{a persoanelor de la care se ridicd obiecte sau inscrisuri ori in prezen[a unui reprezentant al acestora. De asemenea, dispoziliile art. 100 alin. (4) C.proc.pen. nu conlin norne contrare dreptului pd4ilor la apdrare gi la un proces echitabil, acestea putdnd formula, atdt in timpul urmdririi penale, cat $i in timpuljudecetii, toate apSrdrile pe care le considerl necesare". Judecdtorul admite cererea parchetului, prin incheiere, 9i dispune efectuarea percheziliei, daci considerd cd existl motive rezonabile pentru a se bdnui cd in imobilul in care se soliciti efectuarea perchezifiei se gdsesc probe in legdturd cu infracfiunea pentru care a fost inceputi urmdrirea penald, vreun obiect sau vreun inscris a cdrui existenfd sau definere este tiglduith de invinuit, bunuri oblinute sau primite ca urmare a comiterii infracfiunii, urme ale infracfiunii, gi cererea procurorului este propo(ionald cu scopul urmirit (spre exemplu, aceste probe nu ar putea fi obfinute decdt cu mare dificultate prin alte mijloace). in caz contrar judecdtorul va respinge cererea de incuviinlare a percheziliei.
incheiereajudecdtorului prin care este admisd cererea de efectuare
a
perchezifiei poate
fi supusi criticii pentru motive de nelegalitate cu ocazia judecdrii cauzei in fond. incheiereaprin care se respinge cerera de incuviinlare a perchezifiei este definitivi. Considerdm ci o noud cerere de perchezilie formulatd pentru aceleagi motive gi in privinla aceloragi locuri este inadmisibili, dupd respingerea primei cereri. Dacd insd
dupd judecarea primei cereri apar fapte sau imprejurdri noi, procurorul poate formula o noud cerere de incuviinlare a efectudrii percheziliei. Fafi de specificitatea gi natura cererii apreciem cd pronunlarea trebuie sd aib[ loc
tot in camera de consiliu, cerin{a publicitdlii rezultatului deliberdrii nefiind incidentd in aceastl materie. Minuta se consemneazd in registrul de evidenli a sesizdrilor privind autorizarea efectudrii percheziliilor date de judecdtor in cursul urmdririi penale, care nu este
destinat publicitAUi'). Avdnd in vedere cE incuviinfarea percheziliei este dispusd de un judecdtor independent gi imparlial, fiind astfel asigurat controlul judiciar a priori,legiuitorul nu a reglementat nicio cale de atac irnpotriva incheierii judecdtorului, controlul de legalitate fiind incorporat.
r) Registrul de evidenjl a sesiz6rilor privind autorizarea efectuerii perchezitiilor date de judecdtor in cursul urmdririi penale este prevtrzut in art. 83 alin. (1) pct. 8 din Regulamentul
de ordine interioard al instanfelor judecitoregti, adoptat prin Hotirdrea C.S.M. nr.38712005 (M. Of. nr. 958 din 28 mai 2005, cu modificirile gi completirile ulterioare). 868
domiciliului
388
de
Potrivit art. 100 alin. (4') C.proc.pen., in baza incheierii judecdtorul emite
indatd autorizalia de perchezilie, care trebuie sd cuprindd: denumirea instan{ei, data, ora gi locul emiterii, numele, prenumele gi calitatea persoanei care a emis autorizafia de perchezifie, perioada pentru care s-a emis autoriza{ia, locul unde urmeazi a se efectua perchezilia, numele persoanei la domiciliul sau regedinfa c6reia se efectueazd perchezilia, numele invinuitului sau inculpatului'). Constatdm c5, degi scopul percheziliei este de a descoperi in locuinJd obiecte sau inscrisuri a cdror existenfi sau definere este tlgiduiti ori descoperirea gi strdngerea probelor necesare urmiririi penale, legiuitorul nu prevede ca menfiuni obligatorii ale incheierii prin care se dispune perchezilia sau ale autorizafiei de perchezilie activitdile pe care organele de urm[rire penalS le pot efectua gi in considerarea cdrora s-a dispus
mesura.
Apreciem ci ingerinla in dreptul la respectarea domiciliului nu poate fi nelimitatd, intrucdt o astfel de mdsurl ar fi disproporlionatd fa![ de scopul urm[rit. Prin urmare, autoriza{ia de perchezilie trebuie sd con{ind dispozilii minimale concrete cu privire la obiectivele ce trebuie urmdrite cu ocazia efectudrii percheziliei (de exemplu, indicarea obiectelor ce trebuie c6utate, a spafiilor sau bunurilor care trebuie perchezifionate), care sI permitb un control asupra respectirii dispozifiei judecdtorului2). Chiar daci nu existd nicio menfiune expresd in autorizafia de perchezilie, legiuitorul a prevdzut obligalia ridiclrii obiectelor sau inscrisurilor a cdror circulalie sau delinere
este interzisS.
Autorizafia de perchezilie poate fi folositd numai o singurd datd, organul de urmbrire penali av6nd, agadar, obligalia de a mobiliza resursele umane gi materiale necesare. Dac6, ulterior, este necesard efectuarea unei noi perchezilii in aceeagi loc,
trebuie solicitati o noud autorizafie, chiar 9i pentru perioada pentru care se dispusese
autorizafia anterioard.
Opinim cI judecdtorii care au incuviinfat efectuarea percheziliei domiciliare nu satisfac cerinfele de impa(ialitate obiectivi gi subiectiv[ prevdzute de art, 6 parag. I din Conven{ia europeand, pentru a participa lajudecarea ca:uzei. Respectarea principiului separdrii funcfiilorjudiciare presupune ca in cadrul procesului penal judecdtorul ce exercitd activitali judiciare specifice funcfiei de instrucfie infaza de urmdrire penald si nu poatd participa la judecarea aceleiaEi cauze. Astfel, judecltorii care au emis autorizafia de perchezilie (exercitAnd func1ii de instrucfie) nu satisfac cerinlele impa4ialitblii obiective pentru a participa la judecarea cauzei (func{ia de judecatd). Pe de altl parte, dezbaterea potrivit art. 64 alin. (2) C.proc.pen. a excluderii probelor nelegal sau neloial administrate ar fi lipsitd de utilitate, in condiliile in care autorizafia de perchezilie a fost dispusd de acelagijudecdtor ce urmeazd sdjudece cauza. in aceste
r) Pentru exemple practice ale unor asemenea incheieri, a se vedea ABA/CEELI, indrumar metodologic pentru judecdtori gi procurori. Procedura percheziliei gi procedura arestdrii preventive, disponibil pe site-ul www.csml909.ro. 2) Potrivit art. 105 alin. (2) C.proc.pen. organul judiciar este obligat si se limiteze la ridicarea numai a obiectelor Ei inscrisurilor care au legdturl cu fapta sivirgitd.
869
388
Dreptul persoanei la respectarea vie{ii private, a corespondentei gi a domiciliului
conditii este justificati temerea rezonabila a inculpatului trimis in judecatd (a c6rui acuzalie este intemeiata pe probele obfinute in urma autorizdrii emise de judecdtor) cu privire la lipsa de imparlialitate subiectivd a judecdtorului, existAnd aparenla cd
solufionarea cauzei poate fi influenlatd de convingerile personale ale magistratului ce a autorizat ingerinla in dreptul sdu la domiciliu. Perchezilia dispusi in cursul urmdririi penale se efectueazl de procuror sau de organul de cercetare penald, insofit, dupd caz, de lucrdtori operativi. Legiuitorul aprevdzut anumite garanlii aplicabile pe parcursul desfbguririi procedurii perchezifiei, in vederea satisfacerii cerinlei proporlionalit[fii ingerinlei cu scopul
urmirit.
Organul judiciar care urmeazd a efectua perchezifia trebuie sd se legitimeze gi sd prezinte autorizatia emisd de judecdtor. in jurispruden!1 s-a ardtat c6, nu se poate retine comportamentul abuziv al organelor de urmdrire penali aflate in posesia autoriza{iei de perchezifie, care au procedat la spargerea ugii de acces a locuinfei unde urma si fie efectuatd perchezilia, in condiliile in care, degi gi-au declinat calitatea oficia16, inculpata arefuzat sd le permitd accesul in imobilrl. Perchezifia domiciliard nu poate fi efectuatd in timpul nopfii. Organele de urmdrire penal5 pot pdtrunde in domiciliul unei persoane in vederea efectudrii percheziliei intre orele 600-2000, iar in celelalte ore numai in caz de infracliune flagrantd sau cAnd perchezifia urmeazd sd se efectueze intr-un local public. Perchezilia care este inceputd intre orele 600-2000poate fi continuatd 9i in timpul nopfii. La efectuarea perchezifiei domiciliare trebuie si participe persoana de la care se ridic[ obiecte ori inscrisuri sau la care se efectueazdperchezitia, iar in lipsa acesteia, in prezenla unui reprezentant, a unui membru al familiei sau a unui vecin, avdnd capacitate de exercitiu. Tot astfel, este necesari prezenla a doi martori asistenfi. In cazul in care persoana la care se face perchezi{ia este relinutd ori arestatd, este obligatorie prezenla
acesteia la perchezilie.
Legiuitorul prevede cd in cazul in care aceasta nu poate fi adus6, perchezilia domise face in prezenta unui reprezentant ori a unui membru de familie, iar in lipsa acestora, a unui vecin, avdnd capacitate de exerciliu. Prin expresia,,nu poate fi adus6" legiuitorul a permis organelor de urm[rire penald sd poatd justifica, in orice mod, (lipsd de personal, mijloc de transport, combustibil etc.) imposibilitatea aducerii persoanei private de libertate la perchezitie. De lege ferendq ar trebui reglementate expres situaliile in care o persoand arestatd nu este adusi la perchezilia domiciliard care se efectueazd in locuinla sa, situalii care trebuie sd corespund[ numai unui eveniment de forli majord. in vederea respectdrii dreptului la viald privat6, organul judiciar trebuie si ia mdsuri ca faptele gi imprejurdrile din viafa personald a celui la care se efectueazd perchezilia gi care nu au legdturd, cu cauza s[ nu devind publice. in aceste condilii este discutabild practica organelor de urmdrire penald care cu ocaziamediatizdrii unui caz oferd presei imagini filmate in locuinlele unde se desfEgoard perchezilia.
ciliari
r)
se vedea LC.C,J., secfia pena16, decizia nr.203112003,
disponibili pe site-ul www.scj.ro.
870
domicitiului
389
Obiectele sau inscrisurile descoperite se prezintd persoanei de la care sunt ridicate fi recunoscute gi a fi insemnate de cdtre acestea spre neschimbare, dupd care se eticheteazd gi se sigileazd. Despre efectuarea perchezifiei gi ridicarea de obiecte gi inscrisuri se intocmegte un proces-verbal. Obiectele ori inscrisurile ridicate care constituie mijloace de probd sunt, dupd caz, ata$ate la dosar sau pdstrate in alt mod. Cele care nu sunt ata$ate la dosar pot fi fotografiate, iar fotografiile se atageazd la dosar. in acest cazfotografille sevizeazd gi se atageazd la dosar. Obiectele gi inscrisurile ridicate in urma percheziliei gi care nu au 1eg6turd cu cauza, cu excepfia celor supuse confiscdrii, se restituie persoanei cdreia ii aparlin.
gi celor care asistd, pentru a
$3.
gi combaterii
Ingerinfe in dreptul la respectarea domiciliului in vederea prevenirii terorismului
389. Prevederi in dreptul intern.
389. Prevederi in dreptul intern. Potrivit art.20 din Legea nr. 53512004 privind prevenirea gi combaterea terorismuluir), in cazul in care se constatl existen{a unor amenintdri la adresa securitSlii na{ionale a Romdniei, prevdzute la art. 3 din Legea nr. 5 I / I 99 1 privind siguranta nalionald a Romdniei, inclusiv fapte de terorism, serviciile de informafii pot propune procurorului2) sd solicite judec[torilor special desemna{i din cadrul inaltei Curli de Casafie gi Justifie, autorizarea efectudrii unor activit[li tn scopul culegerii de informayil, constAnd in: l) cdutarea unor documente sau inscrisuri pentru a ceror obflnere este necesar accesul intr-un loc, la un obiect sau deschiderea unui obiect; ii) ridicarea gi repunerea la loc a unui obiect sau document, examinarea lui, extragerea informaliilor pe care acesta le confine, cdt gi inregistrarea, copierea sau oblinerea de extrase prin orice procedee. Astfel, se poate obJine autorizarea pentru efectuarea urmitoarelor activitdfilor ce reprezintd ingerin{e in dreptul la viafd privatd: accesul intr-un loc (domiciliu in sens european), ridicarea inscrisurilor relevante din locurile in care se gdsesc, examinarea lor, oblinerea informafiei (calificatd de legiuitor ca extragere). Activitatea autorizatd se finalizeazd cu plasarea inscrisului in pozilia inilialn din care a fost ridicat, intrucdt fafd de caracterul clasificat secret de stat al acestei activitdti3) este in sarcina serviciilor de informatii sd asigure aplicarea tufuror mdsurilor necesare pentru evitarea diwlgdrii opera{iunilor intreprinse in scopul prevenirii gi contracaririi amenin{irilor la adresa securit5lii nalionale. Ingerinfa in dreptul la respectarea domiciliului (gi eventual la coresponden{d scrisd), la care se poate ajunge pe aceasti cale, satisface exigenlele art. 8 parag. 2 din Convenlia
r) 2)
M. Of. nr. I161 din 8 decembrie2004, cu modificdrile gi completdrile ulterioare. Conform art. 20 alin. (2) din Legea nr. 53512004 propunerea se inainteazd procurorului
general al Parchetului de pe ldngd inalta Curte de Casalie gi Justilie gi este examinat6 sub aspectul temeiniciei gi legalitdlii de procurori anume desemnali de acesta. 3) Potrivit art. l7lit. f) 9i g) din Legea nr. 18212002 intreaga activitate de informalii pentru realizarea securitAlii naf ionale are carac ter clasifi cat.
871
389
Dreptul persoanei la respeciarea vietii private, a corespondenfei 9i a domiciliului
europeane, fiind prevEzuti de lege gi necesard pentru atingerea scopului legitim urmlrit (ap[rarea securitdlii nafionale). in plus, legiuitorul a prevdzut gi controlul judiciar al indeplinirii acestor cerinfe, activitdtile de strdngere a informafiilor desfbgurAndu-se in
condigiile prevdzute in autorizafia judec[torului. in principiu, aceasti activitate desfbguratd de organe specializate ale statului are un caracter administrativ, neputAnd fi asimilati perchezi{iei, de care se deosebegte prin urmdtoarele aspecte: y' accesul gi activitdlile subsecvente prevdzute de art. 20 din Legea nr. 53512004 (denumit in continuare ,,accesul") sunt activitbli specifice pentru rcalizarea securitlfii nafionale ce au ca scop culegerea de informafii; perchezifia') este un procedeu probatoriu ce constd in cercetarea domiciliului unei persoane pentru gisirea gi ridicarea unor obiecte sau inscrisuri cunoscute de organul judiciar, dar nepredate de posesorul acestora de bundvoie, precum gi in vederea eventualei descoperiri a unor alte mijloace de probd necesare solufionirii cauzei penale; ,,accesul" nu este un act de urm6rire penald2); perchezilia este procedeu probatoriu folosit in cadrul procesului penal in vederea ciutirii gi ridic[rii mijloacelor de prob6; iiy' ,,accesul" se poate dispune atunci cdnd se refine o suspiciune rezonabild cu privire la existenfa unor ameninldri la adresa securitilii nalionale a Romdniei, indiferent dacd acestea fac sau nu obiectul unei anchete desftgurate de organele de urmdrire penald; perchezifia poate fi dispusd numai dupd inceperea unndririi penale; iv) competenfa autorizdrii ,,accesului" aparfine judecitorilor inaltei Curli de Casalie gi Justilie; perchezilia este in competenla judecltorului de la instanta cdreia i-ar reveni competenta sd judece cauzain primd instanfd sau de la instanfa corespunz[toare in grad acesteia in a cdrei circumscripfie se afl6 sediul parchetului din care face parte procurorul care efectueazd sau supravegheazd urmdrirea penald; v,) ,,accesul", ca parte component[ a activitd{ii de informalii pentru realizarea securitl1ii nafionale, se realizeazd in secret, deci in lipsa celui ce igi desfEgoari viafa privat[ in respectiva locafie; perchezilia se desfbgoard in prezenfa persoanei la care se efectueazl, iar in lipsa acesteia in prezenfa unui reprezentant, a unui membru de familie sau a unui vecin avAnd capacitate de exercifiu, fiind totodatd necesarl gi prezenfa unor martori asistenli. in cazul in care organele statului cu atribufii in domeniul securitdlii nafionale descoperd informa{ii ce prezintd importanfd pentru stabilirea existenlei unei infracfiuni sau pentru identificarea participanfilor la aceasta, le revine obligalia3) de a pune la
if
l) A se vedea C. Bulai,Mijloacele materiale de probd, in V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stdnoiu, Explicafii teoretice ale Codului de procedurS penalS rom6n. Partea Generali, vol. I, op. cit., p.231 . 2)inacestsens,conformart. l3dinLegeanr.l4llgg2,organeleS.R.Lnupotintreprindeacte
de cercetare penalS. Tot astfel, potrivit punctului B. iii) din liniile directoare ale Recomandlrii Adundrii Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1402 (1999) privind controlul serviciilor de securitate intern6 in ldrile membre ale Consiliului Europei, serviciilor de informa(ii nu trebuie sd li se acorde competenla efectudrii de acte de urmirire penal6. 3) Conform art, 66 alin, (2) din Legea nr. 30412004 serviciile gi organele specializate in culegerea, prelucrarea gi arhivarea informafiilor au obligalia de a pune, de indatS, la dispozifia
parchetului comPetent, la sediul acestuia, toate datele gi toate informafiile, neprelucrate, definute in legdtura cu sdvdrgirea infrac{iunilor.
872
Alte ingerinle in dreptul la viafi
privati
390
dispozifia organelor de urmirire penald toate informaliile ce pot constitui probe in procesul penal, in condifiile art. 90 alin. (2) C.proc.pen.
Secfiunea a 5-a. Alte ingerinfe in dreptul la via{tr privatii

3
90. Jurisprudenla instanlei europene.
390. Jurisprudenfa instanfei europene. Curtea Europeand a mai relinut 9i alte ingerin(e in viafa privati, in cursul procesului penal, in special cu referire la dreptul la imagine al persoanei, publicitatea unor p6(i din convorbirile telefonice private ale reclamantului, care nu aveau legSfurdcucauzapenald in care era implicat, ori la durata nejustificat de lungd a mdsurii restrictive de drepturi. Astfel, in cauza Sciacca contra Italieir) fotografiile ftcute reclamantei (care era inculpatb intr-un proces penal pentru sdvdrgirea infracliunii de evaziune fiscali, iar nu o persoanl publicd sau un politician) de organele de polilie pentru dosarul de urmdrire penall au fost puse la dispozilia presei. Curtea Europeand aardtat cd nofiunea de viafi privatd include elementele cu privire la dreptul persoanei la imagine, printre care se afl6 gi publicarea unei fotografii. in aceastd privinfd existd o zon[ de interacliune a persoanei cu al{ii, chiar gi in public, care poate sd cadd sub incidenla sferei de aplicare a garantirii dreptului la via(d privatS. SituaJia reclamantei, care era o persoanf, obignuit5, ldrgegte zona de interac(iune ce poate sd cad6 sub incidenfa sferei de aplicare a garantdrii dreptului la via[6 privat6, iar faptul cd aceasta era subiectul unei proceduri penale nu poate reduce scopul acestei protectii. Prin urmare, instanta europeanb a constatat cdprin publicarea fotografiei reclamantei s-a produs o ingerinf5 in dreptul Ia via!6 privatd al acesteia, ce nu era prevdzutd de nicio nomrl legald care sd satisfacd cerintele unei ,,legi", fiind incdlcat astfel art. 8 din
c[ nici in dreptul romdn nu existd o prevedere legalE care sd permit[ posibilitatea publicdrii fotografiilor unei persoane realizate de organele de urmdrire penalI pentru scopul anchetei. In cauza Perry contra Marii Britanii2) organele de polilie, confruntate cu lipsa reclamantului (acuzat de sdvArgirea mai multor infracliuni de tdlhdrie asupra goferilor de taxi) de la activit6{ile desfbgurate in vederea identificdrii autorilor acestor infracliuni, au dispus filmarea acestuia, in secret, intr-un spafiul public, cu o carner[ care a fost reglatd special sd ofere imagini cu acesta. Imaginile astfel obtinute au fost utilizate in activitatea de identificare a persoanelor suspecte de a fi participat la aceste infracfiuni, martorii participanfi indicdndu-lpe reclamant ca autor al infracliunilor de tdlhirie.
A se vedea CEDO, hot[rArea din I I ianuarie 2005, in cauza Sciacca contra Italiei, parag.28-31. 2) A se vedea CEDO, hot6rdrea din 17 iulie 2003, in cauza Perry contra Marii Britanii,
parag.3649.
873
r)
Convenfia europeand. Remarcdm, in acest context,
390
Dreptul persoanei la respectarea vietii private, a corespondenfei 9i a domiciliului
Curtea Europeand a ardtat cd utilizarea normald a camerelor de securitate, indiferent ci acestea sunt amplasate pe strad[ sau in alte locuri publice, ca centrele comerciale, secfiile de polifie, unde servesc unui scop legitim gi previzibil, nu incalcd prevederile art. 8 parag. din Convenlia europeand. insd, in spefd, polilia a reglat camera de securitate in aga fel incdt sd poat6 obline o imagine clard a reclamantului gi a inclus aceste imagini intr-un montaj al unui film pe care l-a prezentat martorilor in scopul de a constata dacd acegtia il identificd pe reclamant ca autor al infrac{iunilor de tdlh[rie. Curtea de la Strasbourg a apreciat cd existd o ingerinfd in dreptul garantat de art.8, intruc6t nu exista niciun indiciu cd reclamantul s-ar fi putut a$tepta sh fie filmat pentru utilizarea imaginilor in procedura de identificare, chiar dac6 acesta gtia sau nu de existenJa camerei de securitate. De asemenea, fald de stadiul legislaliei britanice, Curtea European[ a constatat cd ingerinfa nu era prevdzutd de lege. in caura Craxi contra Italieir) convorbirile reclamantului au fost inregistrate cu autorizarea judecitorului, dupd trimiterea sa in judecatd, iar procurorul a depus la grefa instanlei procesele-verbale de transcriere a acestora. Cu ocazia dezbaterii cererii procurorului de incuviinfare a utilizitrii acestor inregistrdri ca mijloace de probd, reprezentantul parchetului a lecturat pasaje din acestea in gedinfa publicd de judecati. Ulterior, p6(i din confinutul acestor inregistrdri, au fost publicate in pres5, fErd a se
stabili modul in care acestea au ajuns in posesia ziarigtilor. Curtea Europeand aanalizat cauza cu referire la dispoziliile art. 8 din Convenlia
europeand sub urmdtoarele doud aspecte: a) publicarea de cltre pres6 a unor pasaje ale convorbirilor telefonice efectuate de cdtre reclamant; b) citirea in gedinla de judecatl a interceptdrilor. a) Instanfa europeani a ardtat cd libertatea de exprimare constituie unul din funda-
mentele esenliale ale societ6jii democratice gi garanfiile acordate presei prezintd o
anumit[ importanfd. in
ceeu ce privegte relatarea de cdhe presd a
informaliilor privind
procesele penale aflate pe rol, este de subliniat cd existi o recunoa$tere generald a faptului cd instanlele judecltoregti nu sunt izolate de restul societdlii. in timp ce instanlele judec5toregti sunt forumul care decide cu privire la vinovdtia sau nevinovdlia unei persoane in cazul unei acuzafii penale, aceasta nu inseamnd cd nu pot exista disculii anterioare sau simultane asupra subiectelor privind procesele penale gi in afarajudecdfii, in publicafii specializate, in pres[, in general, ori la nivelul publicului larg. Relatarea, incluzdnd gi comentariile cu privire la procesul penal, contribuie la publicitatea acestuia gi este conformd cu cerinfa prevdzutd de art. 6 parag. I din Convenfia europeand. Nu numai cd presa are sarcina de a difuza astfel de informa{ii gi idei, dar gi publicul are la rdndul sdu dreptul de a le primi, cu atdt mai mult in cazurile
in care
este vorba de o persoand publicd.
Cu toate acestea, persoanele publice au dreptul de a se bucura de garanliile art. 8 din Convenfia europeand in aceeagi misurd ca gi orice altd persoand. in special, interesul public pentru primirea de informalii vizeazd doar fapte in legdturd cu acuzaliile aduse
se vedea CEDO, hotirirea din 17 iulie 2003, in cauza Craxi parag.57-84.
r)A
nr.2 contra Italiei,
874
Alte ingerinle in dreptul la via{6
privatd
390
in materie penal6. Aceste aspecte trebuie avute in vedere de ziarigti in momentul in care relateazS informa{ii despre un proces penal in curs, iar presa trebuie sd se ablind de la publicarea unor informalii care ar prejudicia, intentionat sau nu, dreptul la respectarea vielii private gi a corespondentei acuzatului. Curtea Europeand a constatat cd, in cauz6, fragmentele din conversaliile publicate erau de naturd privatd, privind relalia reclamantului gi a so{iei sale cu avocatul, cu fogtii colegi sau cu susfin6tori politici. in opinia Curlii de la Strasbourg, publicarea de cdtre presS a acestor informafii nu a corespuns unei nevoi sociale imperioase. Fa([ de scopul principal al art. 8, acela de a proteja persoana impotriva ingerintelor arbitrarii ale autoritefilor, statul nu are doar obligalia de a se abline de la o astfel de ingerinfd, ci gi obligafii pozitive, inerente respectdrii efective a viefii private. in acest context, trebuie sd existe garanlii adecvate care s[ prevind orice astfel de dezvaluire a aspectelor de naturl privat6, care nu sunt conforme garanfiilor prevdzute in art. 8 din Conventia europeand. In spefd, Curtea Europeand a apreciat cd odatd ce procesele-verbale ce confineau transcrieri ale convorbirilor telefonice au fost trecute in responsabilitatea registraturii instanfei, autorit[file au incdlcat obligalia de a oferi o custodie sigurd acestor documente in scopul de a garanta dreptul reclamantului la respectarea vie{ii private. De asemenea, in cauz[ nu a avut loc o anchetd efectivl in scopul de a se descoperi imprejurdrile in care jurnaligtii au avut acces la procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice ale reclamantului gi de a sancliona persoana responsabild. Autoritefile nu au putut oferi o explica{ie plauzibild despre modul in care informa{iile privind via(a
privatd a reclamantului au ajuns la cunogtin{a opiniei publice.
Prin urmare, Curtea Europeand a constatat cd statul italian nu gi-a indeplinit obliga{ia pozitivd de a garanta drephrl reclamantului la respectarea viefii private. b) in gedinld publicd procurorul a citit pasaje din interceptIrile convorbirilor telefonice, ca fiind parte din materialul pe care il solicitase sd fie admis ca prob6, apreciind cb acestea ar putea dovedi cd reclamantul incerca si se ascundd gi sd prejudicieze reputalia unor magistra{i 9i politicieni. Instanla europeand a considerat cdpotrivit dreptului intern instanla avea competen{a
de a se pronunta asupra aspectelor care sunt pertinente din cuprinsul proceselor-verbale
de redare a convorbirilor telefonice intr-o dezbatere contradictorie, cu participarea

procurorului gi a ap[rdrii, inainte ca procurorul sd dea citire acestora in gedinfd public6. Astfel, instanla putea selecta interceptdrile care aveau legdturd cu procesul penal gi inlItura pe acelea a cdror dezvdluire ar fi putut constitui o ingerinfb inutil[ in dreptul garantat de art. 8 din Conven{ia europeand, Agadar, Curtea Europeand a constatat incdlcarea dreptului la viatd privatd garantat de art. 8 gi prin citirea in gedinfd publicl de cdtre procuror a unor pasaje din aceste interceptlri, inainte ca instanta sd se fi pronuntat asupra pertinenfei gi concluden{ei
acestora. in cauza Zmarzlak contra Poloniei r), Curtea de la Strasbourg a constatat incdlcarea
drepfului la viald privat[ prin impunerea unei mdsuri de supraveghere pe o perioadd

r)
se vedea CEDO, hotdrdrea din 15 ianuarie 2008, in cauza Zmarzlak contra Poloniei,
parag.44-52. 875
391
ale cauzei.
Limitdri ale libertd{ii de circulafie
extrem de lungd de timp, in condiliile in care autorit5lile nu au demonstrat de o manier[ convingdtoare cd aceastd mIsurd era necesard fafb de particularitdtile concrete
ln spe16, procurorul dispusese inlocuirea arest[rii preventive a reclamantului cu o mdsurd de supraveghere, ce presupunea respectarea de cdtre acesta a unor obligafii pentru a fi asigurat[ participarea sa la procesul penal in care eta acuzat de sdvirgirea unei infrac{iuni de fals. Pe o perioadd de peste l2 ani, reclamantul a trebuit sd se prezinte periodic la secfia de polilie din localitatea de regedinfS, insircinati cu supravegherea, ceea ce a fbcut extrem de dificil contactul cu familia sa aflatd in striinltate. Instan{a europeand a apreciat ci, odatd cu trecerea timpului, ingerinfa in dreptul la viala privatd a reclamantului nu a mai satisfbcut cerinla proporfionalitdfii cu scopul urm[rit" in condifiile in care pe o perioadd de peste 6 ani nu fusese efectuat niciun act de urmdrire penald care sd necesite prezenla acestuia, infracfiunea de care eta acuzat nu prezenta o gravitate deosebitd, reclamantul nu gi-a schimbat adresa de domiciliu, nu avea antecedente penale, se bucura de o bun[ reputalie gi avea un loc stabil de muncd. Astfel, s-a considerat c[ revenea autoritdlilor poloneze obligafia de a veghea ca mdsurile prin care sunt aduse limitlri drepturilor gi libertdlilor persoanei sd nu pund sub semnul intrebdrii justul echilibru ce trebuie sd existe intre interesele reclamantului gi interesul general, adicl buna aclministrare a justiliei. in acest cadru autoritilile sunt linute sd verifice nu numai condiliile pentru luarea misurii restrictive de drepturi, dar gi menfinerea acestora, in scopul evitdrii oricdrui abuz gi inlSturdrii arbitrariului.
VII Limit[ri ale libertltii de circulatie

Capitolul
Sectiunea 1. Consideratii introductive
391. Generalitdli.
391. Generalitlfi. Articolul2parag.l gi 2 din Protocolul nr. 4la Convenfia european[ garanteazd dreptul oricdrei persoane sd circule in mod liber, sf,-gi aleagd in mod liber regedin{a sau sd pdr[seascb orice {ard (inclusiv pe a sa)r). Astfel, este reglementat6, in primul rdnd, libertatea oriclrei persoane (atdt a cetd{enilor statului, cat $i a str[inilor sau apatrizilor), ce se afld legal pe teritoriul unui stat, de a circula in interiorul acestuia (suprafafa terestrd, apele interioare, mat'ea teritorialI, spaliul aerian):). in acest sens art. 45 din Carti g aranleazdoricdrui cetdtean U.E. dreptul de liberd circulafie 9i de qedere, pe teritoriul Statelor Membre. De acest drept pot beneficia qi resortisan{ii unor [Eri terfe care se afld in mod legal pe teritoriul Statelor Membre I-I.E. 2) A se vedea Mourgeon, Article 2 (Protocole no. 4), in
r)
L.-E. Pettiti, E. Decaux, -/. P.-H. Imbert, La Convention europdenne des droits de I'homme, Commentaire article par article, op. cit., p. 1045-1047.
876
Restrdngeri ale libertd{ii de circulalie in jurisprudenta instantelor
europene
391
in al doilea rdnd, este reglementatd libertatea oricdrei persoane de alegere a domiciliului, infeles in sensul de locuintl principal[ gi stabild a unei persoane. ln al treilea rdnd, Conven(ia europeand garanleazdlibertatea oricdrei persoane de
a
un stat, de a circula intre doud sau mai multe state dispuse sd il prirneascd. Drepturile 9i libertdlile apdrate prin art. 2 din Protocolul nr. 4 sunt distincte de cele protejate prin art. 5 din Convenlia europeand. in acest sens, Curtea Europeand a ardtatt) c6, proclamdnd ,,dreptul la libertate", parag. I al art. 5 vizeazl libertatea fizicd a persoanei, avdnd ca scop si asigure ca nicio persoanl sd nu fie privatl in mod arbitrar de aceasti libertate. Astfel, art. 5 parag. I nu privegte simplele restriclii ale libertdfii de circulalie care intrl in sfera de protecfie a art.2 al Protocolul nr. 4. Distinc{ia intre reshic{iile la libertatea de migcare gi privarea de libertate este una de grad sau de intensitate gi nu una de naturd sau de esenl6. in acord cu prevederile Convenfiei europene, art. 25 din Constitu{ia Romdniei a garantat libera circulafie prevdzdnd cd: ,,(l) Dreptul la liberd circulalie, in lard gi in strdindtate, este garantat. Legea stabilegte condifiile exercitdrii acestui drept. (2) Fiecdrui cetdfean ii este asigurat dreptul de a-gi stabili domiciliul sau regedinla in orice localitate din fard, de a emigra, precum gi de a reveni in !ar6." Astfel, este garantat dreptul persoanei la liberd circulafie pe teritoriul Romdniei, cdt gi dreptul persoanei la liberi circulalie in afara teritoriului stafului rom6n. De asemenea, art. 5 alin. (1) C.proc.pen. a prevdzut cd in tot cursul procesului penal este garantatd libertatea persoanei. Legiuitorul romdn a afirmat, ca valoare de principiu a procesului penal, at6t garantarea libertdfii fizice a persoanei, cdt gi garantarea libertdfii de circulafie pe parcursul intregului proces penal.
pirisi
Secfiunea a2-^. Restrflngeri ale
libertlfii de circulafie jurisprudenfa in instanfelor europene
392. Limitarea sdfie prevdzutd de lege. 393. Limitarea sd urmdreascd un scop legitim. 394. Limilarea sd constituie o mdsurd necesard intr-o socielate democraticd Si proporlionald cu scopul urmdrit.
Potrivit art.2 parug.3 9i 4 al Protocolului nr. 4 9i jurisprudenlei Cur{ii Europene2), libertatea de circulafie a persoanei poate fi restrAnsd cu respectarea urmdtoarelor condilii:
l) A se vedea CEDO, hotirdrea din 6 noiembrie 1980, in ca.uza Guzzardi contra Italiei, parag.92-93. 2) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 3l octombrie 2006, in cauza Fcildes gi Frildesn6 Hajlik contraUngariei, parag. 32; CEDO, hotiirArea din 13 octombrie 2005, in cauza Fedorov gi Fedorova contra Rusiei, parag. 35-47; CEDO, hotirdrea din 22 noiembrie 2005, in cauza Antonenkov contra Ucrainei, parag. 52-67; CEDO, hotdrdrea din I iulie 2004,in cauza Vito Sante Santoro contra ltaliei, parag.42-46; CEDO, hotirdrea din 22mai200l,in cauza Baumann contra Frantei, parag.60-67.
877
392-394
Limitiri
ale libertdlii de circulatie
392. Limitarea str fie prevlzuti de lege. Prin ,,lege" se infelege temeiul legal din dreptul intem, indiferent dacd acesta este prevdzut intr-o lege sau in alt act normativ sau in jurisprudentS, cu condifia de a fi satisfrcute cerinfele de accesibilitate gi de previzibilitate. Pentru ca legea sd indeplineascd condi{ia de previzibilitate, trebuie sd precizeze cu destuld claritate intinderea 9i modalitdlile exerciterii puterii de apreciere a autoritdlilor in domeniul analizat, findnd cont de scopul legitim urmlrit, pentru a oferi individului o protec{ie adecvati impotriva arbitrarului') Astfel, este ,,lege" in sens european numai o normd suficient de precisi care permite unei persoane s6-gi corecteze conduita; aceaste persoand trebuie sd aibd capacitatea de a prevedea, in mod rezonabil fafd de imprejurdrile cauzei, consecinfele ce decurg dintr-o anumitd acfiune. a -. In cauza Sissanis contra Romdniei, Curtea European[ a apreciat cd existd o incdlprevederilor a care art. 2 din Protocolul nr. 4, intrucdt dreptul intem nu indicd cu destuld claritate intinderea gi modalit5{ile exercitlrii puterii de apreciere a autorit[Ulor in domeniul misurii obligirii de a nu pdrdsi fara, astfel ci in perioada 2 septembrie 1998-10 iunie 2004 (datd la care autoritdtile au ridicat mdsura preventivd), atingerea adusd liberei circulafii a reclamantului nu era ,,prevdzut[ de lege"z);
393. Limitarea sI urmlreascl un scop legitim, respectiv, garantarea securitSlii na{ionale, siguranfa publicd, menlinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, proteclia s[ndtdfii sau a moralei, protejarea drepturilor gi libertdfilor altora, sau interesul public intr-o societate democraticd;
394. Limitarea si constituie o mtrsuri necesar[ intr-o societate democratici gi proporfionali cu scopul urmbrit3). O mdsurd de restr6ngere a libertdfii de circulalie
este necesard intr-o societate democratic[ dacd implicd o nevoie sociald imperioasd. Statele se bucurd de o anumitd marjd de apreciere pentru a judeca existenta unei asemenea nevoi, dar aceasta este dublati de un control european purtAnd atdt asupra legii, cdt gi asupra deciziilor de aplicare a legii, chiar gi atunci cdnd ele provin de la o jurisdiclie independentS.
Astfel,
in
catza Fdldes gi Foldesn6 Hajlik contra Ungarieia) reclamanlii s-au
plAns de retragerea pagapoartelor lor pe o perioadd extrem de lungd (peste 10 ani) pe parcursul procesului penal in care erau acuzali de bancrutd frauduloasd, ca urrnare a ludrii misurii obliglrii de a nu p[risi fara de c6tre autoritetile ungare pdnd la finalizarea procesului penal, in scopul asigurdrii prezenfei acestora la toate procedurile desfEgurate in cauzd. Curtea Europeand aardtat cd menfinerea in mod automat a mdsurii restrictive
r)A
2)
se vedea
CEDO, hot6r6rea din 24 martie 1988, in cauza Olsson contra Suediei (nr.
l),
parag.160.
A in
din 25 ianuarie 2007,in catza Sissanis contra Romdniei,
parag.68-72.
r) acelagi sens, a se vedea C.E.J., catza C 36-75, Rutili contra Ministerului de Interne,
parag.32.
a)A se vedea CEDO, hotbrdrea din 3l octombrie 2006, in cauza Fcildes qi Ftildesnd Hajlik contra Ungari ei, pang. 32-36.
878
Restrdngeri ale libertdtii de circulafie injurisprudenla instanJelor
europene
394
cu privire la libertatea de migcare pe o durate indelungatd poate fi disproporlionatd fa!6 de scopurile urmbrite, aduc6nd atingere drepturilor persoanelor. Autoritatile nu au dreptul s[ menJin[ pe o perioadd foarte lunga de timp restricfiile la libertatea de migcare a persoanei, frrd o evaluare periodicd a motivelor ce au determinat luarea mdsurii. O asemenea m6surd nu a avut loc in cauz[, ceea ce inseamnd cd interdicfia de a clldtori impusd a fost in realitate o mdsurl automat[ cu o duratd nedefinitd, ce nu este proporlionald cu scopul urmirit, fiind astfel inc6lcate prevederile art.2 parag.2 al Protocolului nr. 4 cu privire la dreptul persoanei de a pdrdsi [ara. Tot cu privire la re{inerea pagaportului de cdtre autoritali s-a pronunlat Curtea Europeanb in cauza Baumann contra Franteir). in speg6, reclamantul, cetd{ean gernan, se afla pe teritoriul Germaniei in momentul in care autoritd{ile franceze au efectuat o perchezitie in Franla in camera de hotel ocupatd de un prieten al s6u. Cu aceastd ocazie, autoritdtile franceze au gisit gi au ridicat pagaportul reclamantului, degi in Franla nu era declangata urmdrirea penald impotriva acestuia din urmd. Reclamantul s-a considerat vf,tdmat prin nerestituirea pagaporlului ridicat in aceastd imprejurare. Curtea Europeand a subliniat cd art. 2 al Protocolului nr. 4 interzice orice mdsurl susceptibili de a aduce atingere libertdtii de circulafie sau de a-i restrAnge exercitarea, atunci c6nd nu se rdspunde exigentei unei mdsuri care poate fi considerat[ necesar6 intr-o societate democraticd in urmdrirea unui scop legitim prevSzut de parag. 3 al acestui articol.
Curtea Europeand a considerat cd mdsura prin care o persoand este deposedatd de un act de identificare, spre exemplu de pagaport, se analizeazd, ca o ingerin![ in dreptul la liberd circulatie. Reclamantul nu a putut sd utilizeze acest act care i-ar fi permis atdt sd pf,rdseascb teritoriul unui stat, cdt gi sd cilitoreasci in orice alt stat al U.E. sau in afara acesteia. Curtea de la Strasbourg a constatat in cauzd cd, degi mdsura reJinerii pagaportului era prevdzutd de lege, ea nu satisfbcea cerin{a de a fi necesard intr-o societate democraticd gi proporlional6 cu scopurile restrdngerii atdta timp cdt reclamantul nu fbcea obiectul niciunei urmdriri penale in Franfa, fiind ter! fafd de procesul penal in cadrul cdruia i-a fost refinut pagaportul. Faptul cd durata restricliei la libertatea de circulatie nu a fost indelungatd nu este de naturi sd inldture existenfa unei incdlcdri a art.2 al Protocolului nr. 4. Potrivit acestui articol, numai motivele ce se inscriu in cadrul scopurilor vizate de parag. 3 constituie temeiul legal al adoptdrii de cdtre autoritdlile competente teritorial a unei mdsuri de restrdngere a libertefii de circulalie a persoanei, chiar gi cu caracter temporar. intr-o altd cauzd2),Curtea Europeand aanalizatcaracterul propor{ional al ingerinfei in libertatea de migcare a unei persoane intervenitd prin luarea mdsurii obligdrii celor doi reclamanli de a nu pdrdsi localitatea de regedinld pe perioada procesului penal (pe perioade de gase ani gi, respectiv, patru ani gijum6tate). Instanla europeand a constatat
se vedea CEDO, hot[rdrea din22 mai 2001, in cauza Baumann contra Franfei, parag.60-67. 2) A se vedea CEDO, hotirArea din I 3 octombrie 2005, in catza Fedorov gi Fedorova contra Rusiei, parag.4l-47.
r)A
879
394
Limitiri
ale libertafii de circulalie
cd reclamanfii erau inculpafi intr-un proces penal, iar in aceastii materie nu existd un impediment pentru stat sd poatd aplica diverse misuri preventive restrictive de libertate in privinfa acuzatului, in scopul de a asigura desfbgurarea eficientd a procesului penal. In opinia Curfii Europene, o obliga]ie de a nu pdrdsi localitatea unde o persoand igi are regedinfa este o mdsurd intruzivd minimd privind restricliile libertdtii unei persoane. in scopul de a decide dacda existat o proporfionalitate intre interesul general al desfigurdrii procedurilor gi interesul personal al reclamantului de a se bucura de libertatea de migcare, Curtea Europeanl a analizat dacd reclamanlii gi-au manifestat dorinla
sE pdrdseascd localitatea gi, in acest caz, dacd aceastd permisiune le-a fost refuzat[ de autoritdli. Curtea Europeand a constatat cd reclamanfii au dovedit ch au solicitat doar de doui ori permisiunea de a pdrisi localitatea gi de fiecare dati aceasta le-a fost acordat[. Fata de circumstanlele cauzei, Curtea Europeand a apreciat cd durata totald a aplicdrii m[surii preventive a fost insuficientE pentru a se constata caracterul disproporlionat al acesteia, nefiind incdlcate prevederile arl. 2 parag.2 al Protocolului
nr. 4 la Convenfia europeani. in acelagi sens 9i inbaza aceluiagi argument s-a pronunlat Curtea European5 gi in cauza Antonenkov g.a. contra Ucraineir). S-a constatat cd mhsura obligdrii de a nu pirisi localitatea de regedinfd dispusd de instan{a de judecatd ca urrnare a liberlrii pe cauliune a reclamanfilor, ce a durat 5 ani gi 3 luni, nu a incdlcat prevederile art. 2 parag.2 al Protocolului nr. 4, in sensul lipsei proporfionalitE{ii intre interesul general
al desfigurlrii procedurilor gi interesul personal al reclamantului de a se bucura de

libertatea de migcare, reclamanlilor fiindu-le incuviinfate de cdtre instanfi toate solicit6rile de pSrdsire temporard a localit6lii de domiciliu. in Labita contra Italiei2), Curtea Europeand a analizat compatibilitatea cu "auza prevederile art. 2 parag.2 al Protocolului nr. 4 a mdsurilor preventive de supraveghere speciald din partea poliliei (interdicfia de a circula intre orele 20 gi 6, interdicfia de a
pirdsi localitatea de domiciliu
sau tara menlionate pe cartea de identitate) luate fafd de pronunfase reclamant, degi instanla o hotdrdre de achitare a acestuia pentru acuzafiile de apartenenf5 la Mafia. in cauzd, instan{ele italiene au respins cererile reclamantului de a fi ridicate aceste m[suri de supraveghere. in acest sens, s-a ardtat c?i faptele stabilite ca fiind insuficiente pentru a se pronunta o condamnare pot fi coroborate eventual cu alte elemente de fapt eare ar putea constitui indicii suficiente pentru demonstrarea caracterului periculos al unui achitat, cum ar fi declarafiile unui martor c[ reclamantul avea contacte cu clanul mafiei 9i cd nu a dovedit nicio schimbare reald a modului sdu de viafd. Curtea Europeand a constatat, pe de o parte, cd mbsurile de supraveghere stricte
au constituit o ingerinfd in drepturile previzute de art. 2 al Protocolului nr. 4, cd aceastii ingerinfd a fost prevdzut6 de lege gi cd a urmirit un scop legitim: menlinerea ordinii publice gi prevenirea faptelor penale. Pe de altf, parte, a constatat cd mdsurile de supraveghere nu pot fi considerate ca necesare intr-o societate democratici fatd de
r)
se vedea
CEDO, hotlrdrea din 22 noiembrie 2005, in cauza Antonenkov contra Ucrainei,
parag. 52-67.
2)
A se vedea CEDO, hotdrdrea din 6 aprilie 2000, in cauza Labita contra Italiei, parag. 193-197.
880
Restrdngeri ale libert6fii de circula{ie in dreptul
romAn
395
faptul cd reclamantul nu are antecedente penale, a fost achitat pentru apartenenld la Mafia, intmc6t nicio dovadd concretb nu a fost adusd in sprijinul acuzaliei in cadrul anchetei preliminare gi a procesului, iar simplul tapt cd sofia sa a fost sora unui conducdtor al mafiei (intre timp decedat) nu poate justifica o mdsurd atdt de severd pentru reclamant, in absenfa oricdrui alt mijloc de probd cu privire la riscul real ca acesta s6 mai comitd infractiuni.
Secfiunea a 3-a. RestrAngeri ale libertd{ii de circula,tie
in dreptul romen
$1. Obligarea de a nu ptrrIsi localitatea sau fara j95. NoSiune. 396. Condilii. 397. Obligalii impuse invinuitului sau inculpatului.
398. Luarea, prclungirea, revocarea, inlocuirca, incelarea mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau lara in cursul urmdririi penale. 399. Luarea, revocarea, fnlocuirea mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localilatea sau lara fn cursul judecdlii.
395. Nofiune. Obligarea de a nu pdrdsi localitatea sau lara este mdsura preventivd ce consti in indatorirea invinuitului sau inculpatului, acuzat de sdvdrgirea unei infracfiuni, de a nu pdrdsi localitatea in care locuiegte sau !ara, frrb incuviin{area organului care a dispus aceastd mdsur6.
Prin,,localitatea in care locuiegte" invinuinrl sau inculpatul infelegem atdt localitatea
in care acesta iqi are domiciliul sau regedin(a legalS, cAt 9i cea in care locuiegte efectiv, chiar gi fErI forme legaler), important fiind locul unde poate fi gdsit invinuitul sau inculpatul cdruia ii este limitatd libertatea de migcare in vederea bunei desfdgurdri a
procesului penal.
Prin ,,|ar6o' se infelege ,,teritoriul !drii", potrivit sensului oferit acestei noliuni de art.142 C.pen., adich intinderea de plmdnt gi apele cuprinse intre frontiere, cu subsolul gi spaliul aerian, precum gi marea teritorialb cu solul, subsolul gi spaliul aerian ale
acesteia.
Potrivit arl. 40lit. a) din Legea nr. 24812005 privind regimul liberei circulafii a cetS{enilor romdni in str[indtate2), exercitarea de cdtre o persoan[ a dreptului la liberd circulafie in strdin[tate se suspendd c6nd este invinuiti sau inculpatd intr-o cauzd penald gi a fcrst dispusd instituirea unei m[suri preventive in condiliile Codului de procedurd penall.
Analizdnd constitufionalitatea dispozifiilor art. 145 9i art. 145r C.proc.pen., Curtea Constitulionald a statuat3) c6 mdsura preventivd a obligdrii de a nu pdrdsi localitatea l) in sens contrar, a se vedea Gh. Radu, Mdsurile preventive in procesul penal romdn,
op. cit, p.
2) 3)
ll7.
gi completdrile ulterioare.
M. Of. nr. 682 din 29 iulie 2005, cu modificdrile

A
se
vedea: Plenul Cu4ii Constirulionale, Decizia nr" 442/2006 (M. Of. nr. 531 din 20 iunie 2006); Plenul Cu(ii Constitufionale, Decizianr. 16812002 (M. Of. nr.542 din 24 iulie 2002).
88r
395
Limitdri ale libertelii de circulalie
sau lara reprezinti o resffangere a exerciliului dreptului la libera circulalie, in deplind concordan{d cu prevederile art. 53 din Constitulie. Aceasti mdsurd se impune pentru desfbgurarea in bune condilii a instrucfiei penale, iar legea reglementeazb cazttrile Si condiliile in care ea este aplicabild, in acord cu dispoziliile art. 25 alin. (l) teza a doua din Constitulie, fdrd a aduce atingere existen{ei dreptului. De asemenea, Curtea Constitulionald a relinut cd instituirea de cbtre legiuitor, numai pentru faza urmaririi penale, a unei durate maxime de 30 de zile in care invinuitul sau inculpatul este supus mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau tara nu poate conduce la concluzia cd in acest mod s-ar crea o discriminare nejustificati a persoanelor aflate in faza judecdlii, fa!6 de care instanla poate dispune luarea mdsurii preventive pe intreaga duratd a desfEgurdrii procesului. Aceastd imprejurare este justificatd de necesitatea solu{iondrii cu celeritate a procesului penal 9i pentru evitarea obstrucfiondrii cercetdrii judecdtoregti. CatA vreme situaliile in care se afl5 aceste persoane nu sunt similare, tratamentul juridic nu poate fi decdt diferenfiat. Totodati, Curtea ConstitulionalS a refinut cI dispoziliile art. 145 gi art. l45r C.proc. pen. nu contravin prevederilor art.23 din Constitulie. Restrdngerea, in condiliile legii, a exerciliului dreptului la liberd circulafie nu are semnificaJia incdlc5rii libertetii individuale a persoanei, intrucAt in conformitate cu prevederile art. 139 alin. (2) C.proc.pen. existd oricAnd posibilitatea revocdrii mdsurii obligdrii de a nu pdrisi localitatea sau fara, din oficiu sau la cerere, atunci cAnd a fost luatd cu incdlcarea prevederilor legale ori nu mai existd temei pentru mentinerea acestei m[suri preventive. Pe de alti parte, incheierea datd in primd instanJb gi in apel prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau menlinerea unei m[suri preventive, cum este gi cea a obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau !ara, poate fi atacatd, separat cu recurs, in situalia in care se apreciazd, de cltre partea interesati, cd aceastd mdsurd a fost dispusd in mod nelegal. Curtea Constitulional[ a apreciatr) cd nu poate fi relinutd nici incdlcarea art. 2l
alin. (3) din Constitufie, republicatd, nefiind nesocotit dreptul pA4ilor la un proces echitabil gi nici dreptul la solulionarea cauzei intr-un termen rezonabil. Dispozitiile
art. l45t C.proc.pen.2) sunt conforme gi cu prevederile art. 6 din Convenfia europeand, care presupune dreptul oricdrei persoane la judecarea in mod echitabil, in mod public
instituiti
gi intr-un termen rezonabil a cauzei sale de cdtre o instantl independentd gi impa(ial6, de lege, gi care va hotdri, in materie penal6, asupra temeiniciei oricdrei acuza[ii
indreptate impotriva sa. Totodatd, prevederile legale criticate nu cuprind reguli prin
care sd se afecteze efectuarea actelor de procedur5, desfbgurarea normald a procesului, frr[ intreruperi gi amdndri de naturd sd intdrzie stabilirea pe cale judiciard a situafiei
drepturilor subiective ale pdrlilor gi fdrd a impiedica existenla mai multor grade jurisdiclie.
r)
de
se vedea Curtea
Constitufionald, Decizia nr.35212004 (M. Of. nr.942 din l4 octombrie
2004).
2)Considerim cI aprecierea Curfii Constitulionale are aplicabilitate gi in cazul obligaJiei de a nu pdrdsi localitatea, intrucat dispoziliile art. l45r C.proc.pen. fac trimitere la obiectul reglementat de art. 145 C.proc.pen. 882
Restrdngeri ale libertS{ii de circulalie in dreptul
romdn
396
Curtea Constitulionald a constatat cI dispozitiile art. l45r C.proc.pen. sunt in concordanfi gi cu prevederile constitulionale confinute in art. 126 alin. (2) din Constitufie,
potrivit cdrora ,,competenfa instanfelor judecdtoregti gi procedura de judecatd sunt previzute numai prin lege". in acest sens, legiuitorul poate institui, in considerarea unor situalii deosebite, reguli speciale de procedurd, cum sunt gi cele referitoare la mlsura obligdrii de a nu pdrdsi Jara, precum gi modalitSli diferite de exercitare a drepturilor
procesuale,
396. Condifii. Pentru a se dispune mdsura preventivd a oblig[rii de a nu p[rbsi localitatea sau tara, trebuie indeplinite urmdtoarele condilii: a) Sd existe probe directe gi indicii temeinice (probe indirecte), in sensul art. 68' C.proc.pen., din care sd rezulte presupunerea rezonabild cd invinuitul sau inculpatul a sivdrgit o infracliune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii sau a detenfiunii pe viafS; Probele sau indiciile temeinice pot conduce la relinerea unei suspiciuni rezonabile in sensul existenlei unor date, informalii care s[ convingd un observator obiectiv gi imparfial cd este posibil ca o persoand sd fi sdvirgit o faptd prevdzutd de legea penal6. Nu este necesar ca pedeapsa inchisorii si fie singura pedeapsS prev5zutd de lege pentru infracliunea de care este suspectat invinuitul sau inculpatul [astfel cum prevede art. 136 alin. (6) C.proc.pen., numai pentru mdsura preventivd a arestdrii], mdsura obligdrii de a nu p[risi localitatea sau tara putAnd fi dispusd gi in cazul in care legea prevede pedeapsa inchisorii alternativ cu pedeapsa amenzii penale; b) ascultarea invinuitului sau inculpatului in prezenla apdrdtorului inainte de dispunerea mdsurii;
Ascultarea trebuie sd. vizeze nu numai situalia de fapt, ci gi orice alte aspecte ce prezinti importanld la analiza condiliilor necesare pentru luarea mdsurii restrictive de
libertate.
Chiar daci asistenJa juridicd nu este obligatorie in cursul urmSriri penale sau al judec[1ii, la luarea mdsurii obliglrii de a nu pdrdsi localitatea sau tara este obligatorie ascultarea invinuitului sau inculpatului in prezenfa ap[rdtorului ales sau desemnat din oficiu. Absenla apirdtorului de la ascultare atrage nulitatea mdsurii restrictive de libertate, prin vitdmarea gravi a dreptului la apdrare al invinuitului sau inculpatului ce nu poate fi inldturata in alt mod. Aceeagi sancfiune o atrage gi lipsa ascultdrii invinuitului sau inculpatului care nu
poate astfel sd-gi exercite dreptul la apdrare prin propria persoand, cu exceplia situaliilor in care acesta invocd dreptul shu de a pdstra tdcerea; c) mdsura preventivd sd fie necesarl pentru interesul bunei desfbgurdri a procesului
penal; Mdsura preventiv[ trebuie sd fie necesari pentru evitarea sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urm[rire sau judecati, ori desfXgurarea cu celeritatea a procedurilor etc.; d) obligarea de a nu pdrisi localitatea sau lara s[ fie proporfionald cu scopul urmdrit prin dispunerea mlsurii preventive;
883
397
Limitari ale libertafii de circulafie
Aceastd condilie decurge din cea a necesitdlii gi presupune, in scopul garantdrii libertdfii de circulafie a persoanei gi evit6rii arbitrarului, existenla unei propor!ionalitdfi, a unui just echilibru, intre restricfia libertdlii de circulafie gi scopul urmirit prin dispunerea misurii preventive (asigurarea bunei desfiguriri a procesului penal, impiedicarea sustragerii invinuitului sau inculpatului de la urmdrirea penald sau de la judecatd, menlinerea ordinii publice gi prevenirea faptelor penale), prin raportare la circumstan{ele fiecirei cauze in parte, spre exemplu, la gravitatea infracfiunii de care este suspectat invinuitul sau inculpatul [nu existb un just echilibru intre restricfia libertdlii gi gravitatea extrem de redusi a infracfiunii sivdrgite, de exemplu, art. 180 alin. (l) C.pen.], situalia personald sau profesionald a invinuitului sau inculpatului etc. Analiza propo(ionalite$i poate si conducd, de asemenea, la alegerea uneia dintre aceste doud mdsuri preventive, apreciindu-se, spre exemplu, cd, fal6 de criteriile exemplificative ardtate mai sus, asigurarea unui just echilibru poate fi realizatd numai prin restrAngerea drephrlui de a pdrdsi teritoriul [6rii, gi nu prin obligarea de a nu p6rdsi localitatea. intrucAt aceastd mdsur[ de libertate nu constd intr-o privare de libertate, ci numai intr-o restrdngere a libertilii de migcare a invinuitului sau inculpatului, legiuitorul nu a mai stipulat necesitatea indeplinirii gi a altor condilii, cum ar fi, de pildl, cele previzute
de art. 148 alin.
(l)
C.proc.penr).
397. Obligafii impuse
invinuitului sau inculpatului.
a nu pdrdsi localitatea sau !ara, judecdtorul, instanla sau procurorul trebuie sd impun[ invinuitului sau inculpaflrlui sI respecte
A. Obligayii. Pe durata mdsurii obligirii de
urmdtoarele obligalii: ,,a) sd se prezinte la organul de urm[rire penall sau, dupd caz, la instanla de judecatd ori de cdte ori este chemat; b) sd se prezinte la organul de poli{ie desemnat cu supravegherea de organuljudiciar care a dispus mdsura, conform programului de supraveghere intocmit de organul de polilie sau ori de cite ori este chemat; c) sI nu igi schimbe locuinfa fErd incuviinfarea organului judiciar care a dispus
mdsura;
d) sd nu de{ind, sd nu foloseascd gi sd nu poarte nicio categorie de arme" [art. 145 alin. (l r) C.proc.pen.l. Pe ltng[ aceste obligalii, judecitorul, instanfa sau procurorul are facultatea de a dispune motivat ca invinuitul sau inculpatul si respecte una sau mai multe dintre urmdtoarele obligafii: ,,a) s[ poarte permanent un sistem electronic de supraveghere; b) sd nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice alte
locuri stabilite; c) sd nu se apropie de persoana vdtdmati, membrii familiei acesteia, persoana impreunl cu care a comis fapta, martori, expe(i ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, gi si nu comunice cu acestea direct sau indirect;
r)
in sensul necesitdlii refinerii
se vedea Gh. Radu,
9i a unor cazuri previzute de art. 148 alin. (l) C.proc.pen., a Mdsurile preventive in procesul penal romAn, op. cit., p. l3l-134.
884
RestrAngeri ale libertdfii de circulafie in dreptul
romdn
397
d) si nu conduce niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite; e) sd nu se afle in locuinfa persoanei vdtdmate; f) sd nu exercite profesia, meseria sau sd nu desfigoare activitatea in exercitarea cireia a sdvdrgit fapta" [art. 145 alin. (12) C.proc.pen.]. Enumerarea obligafiilor este limitativd, iar in vederea respectdrii principiului legalitdlii procesului penal, judecdtorul, instanfa sau procurorul nu poate impune persoanei supuse acestei misuri preventive alte obligalii. Obligafiile impuse ex lege gi cele lisate la latitudinea organului judiciar pot fi clasificate in dou6 mari categorii: r) obligalii de ,,a face": cele prevdzute de art. 145 alin. (l ') lit, a), b) C.proc.pen. gi art. 145 alin, ( I 2) lit. a) C.proc.pen, iy' obligafii de,,a nu face": cele previzute de art. 145 alin. (lr) lit. c), d) C.proc.pen, gi art. 145 alin. (12) lit. b)-0 C.proc.pen. Cdteva consideralii se impun in legdturd cu unele din aceste obliga{ii. Interdiclia de a nu se apropia de persoana vdt[mat6, membrii familiei acesteia, persoana impreund cu care a comis fapta, martori, expe(i ori alte persoane, stabilite de organul judiciar, gi de a nu comunica cu acestea direct sau indirect, are ca scop impiedicarea invinuitului sau inculpatului de a face presiuni asupra acestor persoane, de a lua legdtura cu eventuali complici etc.
Controlul indeplinirii acestei obligalii este dificil de realizat insd existS riscul denun{drii invinuitului sau inculparului de martori sau victime, cazin care se poate pune in disculie privarea de libertate a acestuia. Interdic{ia de a conduce vreun vehicul sau anumite vehicule stabilite urmiregte sd prevind sivdrgirea unor noi infracliuni legate de conducerea unui/unor vehicule sau
facilitate prin intrebuinfarea acestora, de pildd: in cazul persoanelor acuzate de sdvdrgirea infracliunii de ucidere din culpd, conducerea sub influenla bduturilor alcoolice. Av6nd in vedere caracterul facultativ al interdicliei, organul judiciar trebuie sd !in[ cont, la analiza necesitdfii impunerii unei asemenea obligalii, de specificul activititii
desftgurate de invinuit sau inculpat inainte de sdvirgirea infracliunii de care este acuzat, pentru a se evita anumite consecinte grave pentru acuzatul ldsat in libertate, cum ar fi pierderea locului de muncd in cazul goferilor profesionigti. Interdicfia de a exercita profesia, meseria sau de a desfrgura activitatea in exercitarea cdreia a slvdrgit fapta poate fi dispusb numai dacd existl o legdturd intre activitatea profesionald interzisi gi infracliunea pentru care invinuitul/inculpatul este urmdrit sau judecat, precum gi o suspiciune rezonabilI cu privire la existenfa riscului de comitere a unor alte fapte penale prin continuarea exercit[rii profesiei/meseriei ori a desfrqurdrii activitSlii. Aceasti interdicfie este de strictd interpretare, neputdnd fi extinsd la interzicerea dreptului de a ocupa o func{ie ce implicd exercitiul autoritefii de stat. Obligafia de a purta permanent un sistern electronic de supraveghere permite, indiferent de sistemul de supraveghere folosit (activ, semi-activ sau pasivr)), oblinerea
r) Pentru o analizd detaliatd a modalitltii de supraveghere prin intermediul mijloacelor electronice, a se vedea: Ch. Lazerges, L'dlectronique au service de la politique criminelle: du placement sous surveillance electronique statique (PSE) au placement sous surveillance
885
397
de
Limitdri ale libertdlii de circulalie
informafii, prin intermediul sistemelor G.P.S. gi G.S.M.,(sau in viitorprin intermediul sistemului european Galileo), cu privire la locurile in care s-a aflat sau se afld persoana supusd acestei obligalii, in vederea supravegherii sale. Astfel, este controlatd gi respectarea urrndtoarelor obliga{ii impuse invinuitului sau inculpatului: sd nu igi schimbe locuinla frrd incuviin{area organului judiciar care a dispus mdsura; sd nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau in orice alte locuri stabilite; sd nu se afle in locuinla persoanei vdtimate; sd nu se apropie de persoana vdtimatd, membrii familiei acesteia, persoana impreund cu care a comis fapta, martori, experli ori alte persoane, stabilite de organul judiciar.
Datoritd caracterului extrem de intrusiv in viafa privatd gi de familie al acestei obligalii, analiza necesitdlii 9i proporlionalitdlii ingerin{ei in dreptul garantat de art. 8 din Conventia europeand, precum gi in dreptul la libertatea de migcare cu scopul
urmdrit, gi anume asigurarea bunei desfdgurdri a procesului penal, trebuie efectuatd cu mare atenfie de cdtre organul judiciar ce dispune mdsura. De lege ferenda, apreciem cd este necesar ca aceasti obligalie si poatd fi impusd numai dacd existd consimldmdntul prealabil expres gi valabil exprimat al invinuitului sau inculpatului, dat in prezenfa avocatului sdu ales sau din oficiu. Ordonanla procurorului sau incheierea judecdtorului sau a instanlei de judecatd trebuie sd prevadf, in mod expres obligafiile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie sf, le respecte gi avertismentul cd, in caz de incdlcare cu rea-credintS a mdsurii sau a obligafiilor care ii revin, se poate lua fald de acesta mdsura arestdrii preventive. Copia ordonanlei procurorului sau, dupdcaz, a incheierii judecdtorului ori a instanlei de judecatd se comunicd, in aceeagi zi, invinuitului sau inculpatului, secliei de polilie in a cdrei razd, teritoiald locuiegte acesta, jandarmeriei, poliliei comunitare, organelor competente sd elibereze pagaportul, organelor de frontieri, precum gi altor institulii, in vederea asigurdrii respect[rii obligaliilor care ii revin. Organele in drept vor refuza eliberarea pagaporhrlui sau, dupd caz,ridicd provizoriu pagaportul pe durata mdsurii. in acelagi sens, potrivit art. 4l Si art. 42 din Legea nr.24812005, autoritdlile care au dispus mdsura preventivd au obligafia de a o comunica Direcfiei Generale de Pagapoarte, Inspectoratului General al Poliliei RomAne gi Inspectoratului General al Poliliei de Frontierl. Suspendarea exercitdrii dreptului la liberd circula{ie in strdindtate inceteazd de drept la data la care nu mai subzistd mdsura. Potrivit art. 6 I alin. ( 1 ) din Legea nr.24812005, cartea de identitate valabilS constituie documentul pebaza cIruia cetdlenii romani pot cdl[tori in statele membre ale U.E. Prin urmare, de lege ferenda, se impune reglementarea obligafiei invinuitului sau inculpatului de a depune cartea de identitate la organul de urmdrire penal[ sau la instanla care a dispus mdsura preventiv6, precum gi a organelor competente de a emite un document provizoriu prin care sd se ateste identitatea acestuia pe perioada mdsurii preventive.
dlectronique mobile (PSEM), Relue de science criminelle et de droit pdnal compard nr. 112006,
p. 183-196, precum Si Raportul Fenecl, disponibil pe site-ul wwwjustice.gouv.fr.

886
Restrdngeri ale libertafii de circulajie in dreptul
romdn
397
Impunerea acestor obliga{ii, al[turi de restricJia la libertatea de migcare, are ca scop sd asigure buna desfEgurare a procesului penal, sa impiedice sustragerea invinuitului sau inculpatului de la urmdrirea penald, de la judecatd, menfinerea ordinii publice gi prevenirea faptelor penale. B. Modifcarea obligaliilor impuse inilial.Dacdpe durata obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara intervin motive care justificd fie impunerea unor noi obliga{ii, fie inlocuirea
sauincetareacelorexistente,prevdzutedeart. l45alin.(1'?)C.proc.pen.,organuljudiciar competent poate dispune aceasta prin ordonanld sau incheiere motivatd. Astfel, organului judiciar ii este acordatd competenfa de a face o individualizare dinamicd a mdsurii restrictive de libertate, fiind posibil ca, in funclie de apari{ia unor noi temeiuri, respectiv de schimbarea ori incetarea altora, sa fie addugate noi obligafii, in primul caz, ori si se inlocuiascd sau sd inceteze obligafiile existente, in cel de-al
doilear).
in cursul urm[ririi penale modificarea obligaJiilor impuse inilial poate fi efectuatd

de procuror, prin ordonanfd. impotriva acestui act procesual invinuitul sau inculpatul poate sd formuleze pldngere, in temeiul art.27 5-218 C.proc.pen., la procurorul ierarhic superior celui care a dispus misura.
cursul judecdfii modificarea obligafiilor poate fi dispusl numai de instanla competentd sdjudece carrza, prin incheiere care nu este supusd niciunei cdi de atac. Ordonan{a procurorului sau incheierea instanjei de judecatd trebuie sd prevadd in mod expres toate obligafiile (atdt pe cele vechi obligatorii c6t gi pe cele nou introduse) pe care invinuitul sau inculpatul trebuie sd le respecte gi avertismentul ci, in caz de inc[lcare cu rea-credinjd a m[surii sau a obligaliilor care ii revin, se poate lua fala de acesta mdsura arestdri i preventive. C. incuviinyarea pdrdsirii temporare a localitdlii sau a fdrii. Obliga{ia impusi invinuitului sau inculpatului de a nu pdrdsi localitatea sau tara poate fi ridicatd temporar, in condilii strict determinate, de cdtre organul judiciar care a dispus mdsura, in cazul in care circumstanle excepfionale impun depdgirea acestor limite teritoriale, dar nu pun sub semnul intrebdrii temeiurile mdsurii preventive. Aceste excepfii temporare pot fi stabilite fie prin actul procesual prin care se dispune mdsura, fie printr-un act procesual (incheiere sau ordonanJd) al organuluijudiciar ce a dispus mlsura, la sesizarea invinuitului sau a inculpatului, gi chiar a procurorului. Astfel, in cursul urmdririi penale incuviinfarea poate fi dispusd de procuror, prin ordonanfd, sau de judecdtor, prin incheiere (in cazul in care acesta a dispus mdsura preventivd), iar in cursuljudecdlii de citre instanfa dejudecatd, prin incheiere. incheierea prin care judecdtorul sau instanla incuviinleazd pdrdsirea temporard a localitdlii sau a f[rii este definitivd. Considerdm cd, de principiu, in cursul urmdririi penale, durata acestei incuviinldri nu poate depdgi durata insdgi a mdsurii preventive, o astfel de excep{ie neechivaldnd cu suspendarea sau intreruperea mbsurii preventive.2) in lipsa unei dispozilii legale
in
A se vedea Gh. Radu, Misurile preventive in procesul penal romdn, op. cit., p. 126. in acest sens, a se vedea Al. luculeanu, O noud mdsurd preventivd, obligarea de a nu pdrdsi !ara, in Dreptul nr.312004,p.24.
2)
r)
887
398
Limit6ri ale libertdfii de circulafie
exprese in acest sens, nu este posibild interpretarea gi aplicarea prin analogie a altor institulii de drept procesual penal in domeniul mdsurilor preventive. in cazul in care se constatd ci este necesarl acordarea unei astfel de incuviinfiri pe o perioadl mai mare de 30 de zile, apreciem cd organul judiciar trebuie sd analizeze simultan, din oficiu, gi subzisten{a temeiurilor mdsurii preventive, prin raportare la cerin{ele necesitdlii 9i proporfionalitalii masurii cu scopul urmdrit de aceasta. 398. Luarea, prelungirea, revocarea, inlocuirea, incetarea mlsurii obligtrrii de a nu ptrrtrsi localitatea sau fara in cursul urmlririi penale. A. Luarea mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau lara in cursul urmdririi penale. a) Luarea mdsurii de cdtre procuror. in cursul urmiririi penale, mdsura obligdrii de a nu pirdsi localitatea sau fara poate fi luatd de c[tre procuror prin ordonanfd sau de judecdtor prin incheiere, pe o durati de maximum 30 de zile (termen substanlial), dacd sunt satisfrcute condiliile prevSzute de art. 145 C.proc.pen. sau l45r C.proc.pen. De asemenea, legiuitorul permite procurorului sd dispund aceastd mdsurd preventivl gi prin rechizitoriu larl.267 alin. (l) ipoteza finald C.proc.pen.l, dar aceastd solufie este rar intalnitd in practicl (pentru acest motiv ne vom referi in continuare numai la ordonanfa procurorului, respectiv incheierea judecdtorului ca acte procesuale prin care se dispune mtrsura preventivl). in aceeagi cauz6, prin aceeagi ordonanlE sau incheiere, procurorul sau judecdtorul nu poate dispune luarea fafd de aceeagi persoand atdt a mdsurii obligirii de a nu pdrisi fara, cdt gi a mdsurii oblig[rii de a nu pdrlsi localitatea, intrucAt, potrivit ar1. 136
C.proc.pen., doar o singurd mlsurd preventivd dintre cele prevdzute la lit. a)-d) ale articolului invocat mai sus poate fi luat6. in cazul in care dupd luarea mdsurii restrictive de libertate cu privire la invinuit, procurorul pune in migcare ac[iunea penald, nu este necesard luarea unei noi mdsuri cu privire la aceeagi persoand care acum are calitatea de inculpat, legiuitorul nereglementdnd proceduri diferite in funcfie de calitatea acuzatului (invinuit sau inculpat) pentru dispunerea mdsurii oblig[rii de a nu pdrdsi localitatea sau fara. Procurorul poate dispune in continuare, inainte de expirarea termenului pentru care a fost luatd mdsura fal6 de invinuit, prelungirea obligdrii de a
alin.
(l)
nu pdrdsi localitatea sau tara
faji de inculpat. Potrivit art. 1402 C.proc.pen., impotriva ordonan{ei procurorului prin care se dispune luarea misurii oblig6rii de a nu plrdsi localitatea sau fara, invinuitul sau
inculpatul poate face plAngere in termen de 3 zile de la luarea mdsurii, care se depune la instanfa ctrreia i-ar reveni competenta sd judece cauza in prirnd instanpr). in aceastd materie existl, a$adar, o reglementare special[ a ciii de atac impotriva ordonanfei procurorului, ceea presupune numai un control al judecitorului, gi face inaplicabile dispoziliile generale prevdzute de art. 278 C,proc.pen., nefiind admisibild formularea unei pldngeri la procurorul ierarhic superior celui care a dispus mdsura.
I) Pentru identitate de ra{iune apreciem cd gi impotriva dispoziliei din rechizitoriu prin care preventivi restrictivi de libertate se poate formula pldngere in conditiile art. 1402
se ia mlsura
C.proc.pen.
888
Restrdngeri ale libertn{ii de circulalie in dreptul
romdn
398
Instanfa, astfel sesizatd, va face demersuri ca procurorul sd inainteze dosarul de urmdrire penall in termen de24 de ore de la primirea pldngerii, acesta din urmd avdnd obliga{ia de a se conforma dispoziliei instanfei. Instanfa solufioneazd pldngerea, in camera de consiliu, cu citarea invinuitului sau inculpatului gi participarea procurorului, in termen de trei zile (termen procedural) de la primirea acesteia. Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu este obligatorie. Totugi, in cazul in care acesta se prezintd, apreciem cd instanla trebuie sd ii acorde cuvdntul in vederea respectlrii dreptului la ap6rare prin propria persoand. Neprezentarea invinuitului sau inculpatului la judecatd nu impiedicd solufionarea pldngerii, acesta putdnd fi reprezentat prin avocat. Asistenla juridicl nu este obligatorie dec6t in cazul in care invinuitul sau inculpatul este minor sau c6nd instanfa apreciazd c[ el nu igi poate face singur apdrare [art. 171 alin. (2) C.proc.pen.]. in cazul in care invinuitul sau inculpatul este asistat sau reprezentat de un avocat ales sau din oficiu, acesta din urmd are dreptul de a beneficia de timpul gi inlesnirile necesare pregdtirii apdririi (de exernplu, dreptul de consulta dosarul, de a nota date din acesta etc.). Pldngerea invinuitului sau inculpatului impotriva ordonantei procurorului prin care s-a dispus luarea mdsurii preventive nu este suspensivi de executare. Instan{a, solufiondnd pldngerea formulatd, poate dispune prin incheiere: admiterea pldngerii gi revocarea misurii obliglrii de a nu pbrdsi localitatea sau fara cdnd constatd c[ mbsura preventivd este ilegal6, fiind dispus[ cu inc[lcarea dispoziliilor art. 145 C.proc.pen. sau art. l45r C.proc.pen. ori nu este necesard sau proporfionald fafl de scopurile urmirite; - admiterea plAngerii 9i inliturarea ca nelegale sau nejustificate a unora dintre obligaJiile stabilite prin ordonanla procurorului. Spre exemplu, in cazul impunerii unor obligafii care nu sunt prevdzute strict gi limitativ in art. 145 alin. (l') li (l') C.proc.pen' sau pentru lipsa caracterului necesar sau proporlional al obligafiei impuse potrivit art. 145 alin. (12) C.proc.pen. 9i scopul urmdrit prin aceasta; respingerea pldngerii ca nefondatd dacd ordonanla procurorului este legald, temeinicd 9i necesar[ pentru buna desfbgurare a procesului penal; respingerea plAngerii ca tardivd dacd este formulatd cu depdgirea termenului de trei zile de la luarea mdsurii sau ca inadmisibild dacd este formulati de o altd persoani decdt invinuitul sau inculpatul 9i care nu avea drept special de reprezentare
al acestora. intocmirea minutei in doud exemplare originale este obligatorie, potrivit art. 309 alin. (2) C.proc.pen. in aceasti privinld, inalta Curte de Casalie 9i Justifie a ardtatt) cd minuta constituie o garan{ie cd la redactarea incheierii nu se va omite, adf,uga sau schimba ceva privind solulia gi, de aceea, in special in cazul incheierilor care pot fi atacate separat cu recurs, cum sunt cele mai multe dintre incheierile prin care judecdtorul sau
r)
se vedea
I.C.C.J., Secliile Unite, decizia nr. XVII/2005 (M. Of. nr. I l9 din 8 februarie 889
2006).
398
Limiteri ale libertdfii de circulatie
instanfa se pronunld asupra mdsurilor preventive, se impune ca rezultatul deliberdrii
si
fie consemnat intr-o minut6. in lipsa minutei nu ar putea fi realizat controlul judiciar asupra rezultahrlui deliberdrii sau asupra acestor incheieri, cu privire la modul in care au fost respectate dispoziliile relative la compunerea completului de judecatd, ceea ce atrage sancliunea nulitAlii absolute prevdzutd in art. 197 alin. (2) C.proc.pen. Potrivit art. 1403 alin. (1) C.proc.pen., impotriva incheierii prin care judecdtorul
obliglrii de a nu pdrasi localitatea sau fara, procurorul poate formula recurs in termen de 24 de ore de la pronuntare. Incheierea prin care judecdtorul respinge pldngerea invinuitului sau inculpatului sau prin care, admif6nd pldngerea, modificd numai lista obligafiilor impuse de procuror, este definitiv6, nefiind supusd niciunei cdi de atac. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea mdsurii preventive este suspensiv de executare. Dosarul se inainteazd instanlei de recurs in termen de 24 de ore de la declararea cdii de atac. Judecata in recurs se face in gedin{a publicd, iar participarea procurorului
este obligatorie. Instan{a de recurs poate dispune prin incheiere:
dispune, in timpul urmdririi penale, revocarea mdsurii
- respingerea recursului ca tardiv,

atacatd,;
inadmisibil sau nefondat, menfinAnd hotdrdrea
- admiterea recursului declarat de procuror, casarea incheierii atacate gi respingerea pldngerii formulate ca nefondat5, tardivi sau inadmisibi16. b) Luarea mdsurii de cdtre judecdtor. in cazul respingerii propunerii de arestare preventivd a invinuitului sau inculpatului, dacd sunt intrunite condifiile prevdzute de art. 145 sau art. l45r C.proc.pen., judecdtorul poate dispune, prin aceeagi incheiere, luarea mdsurii obligdrii de a nu pdrlsi localitatea sau pe aceea a obligdrii de a nu p[rdsi fara. intocmirea minutei in doui exemplare originale este obligatorie, sub sanc{iunea
nulitalii absolute. impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronunfare, pentru procuror gi invinuilii sau inculpafii prezenli, gi de la comunicare, pentru cei lipsd.
Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea mdsurii preventive nu este suspensiv de executare. Dosarul se inainteaz[ instan{ei de recurs in termen de 24 de ore de la declararea cdii de atac. Judecata in recurs se face in gedin![ publicd, cu citarea invinuitului sau inculpatului, iar participarea procurorului este obligatorie. Instanfa de recurs poate dispune prin incheiere: - respingerea recursului ca tardiv, inadmisibil sau nefondat, menfindnd hotardrea
atacatd;
- admiterea recursului declarat de procuror, casarea incheierii atacate gi arestarea preventivd a invinuitului sau inculpatului; - admiterea recursului declarat de invinuit sau inculpat, casarea incheierii atacate gi revocarea mdsurii oblig6rii de a nu pdrdsi localitatea sau lara sau inl[turarea ca nelegale sau nejustificate a unora dintre obligafiile stabilite prin ordonan{a procurorului.
890
Restrdngeri ale libertetii de circulafie in dreptul
romAn
398
De asemenea, potrivit art. 139 alin. (1) C.proc.pen., in cursul urmdririi penale judecitorul poate dispune inlocuirea m[surii arestdrii invinuitului sau inculpatului cu mdsura obligdrii de a nu p[rdsi localitatea sau lara dacd s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea mdsurii arestdrii preventive gi sunt intrunite condiliile previzute de art. 145 sau art. l45r C.proc.pen. Judecarea cererii de inlocuire se face in gedin{6 publicl, legiuitorul nepreviz6nd pentru acest caz judecarea in camera de consiliu. impotriva incheierii se poate face recurs in termen de 24 de ore de la pronunfare, pentru procuror gi invinuifii sau
inculpa{ii prezen{i, gi de la comunicare, pentru cei lipsd.
B. Prelungirea mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau lara ln cursul urmdririi penale.Mdsuraobliglrii de a nu pdrlsi localitatea sau lara poate fi prelungit[, motivat, in cursul urmSririi penale, dacd temeiurile avute in vedere la luarea acesteia se menlin, iar prelungirea este necesard pentru buna desfbqurare a procesului penal. Prelungirea se dispune inainte de expirarea m[surii de procurorul care efectueazd sau supravegheazb urmdrirea penald, chiar dacd mdsura a fost luat[ de instanfd. Fiecare prelungire nu poate s[ depdgeascd 30 de zile. Apreciem c[ prelungirea mdsurii restrictive de libertate nu este condilionatd de
existenla unei sesizlri prealabile a procurorului de cdtre organele de cercetare penald, procurorul care efectueaz[ sau supravegheazd urmbrirea penald putdnd dispune din oficiu aceastd mdsurd. Chiar dacd ascultarea nu este obligatorie, apreciem cd pentru analiza in concret a necesitd{ii gi proporlionalitd}ii mdsurii cu scopul urm[rit, procurorul trebuie sd dispun[ citarea invinuitului sau inculpafului inainte de expirarea termenului, pentru ca acesta sd-gi prezinte propriile apdrdri cu privire la necesitatea prelungirii restricliei de libertate. Spre deosebire, la condiliile prevdzute de lege pentru luarea mdsurii, legiuitorul nu a mai reglementat garanlia asistenfei juridice obligatorii in procedura prelungirii mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau {ara. Durata maximd a mdsurii obligdrii de a nu p[rdsi localitatea sau lara in cursul urmdririi penale este de un an. in mod exceplional, cdnd pedeapsa prevdzutd de lege este deten{iunea pe viald sau inchisoarea de l0 ani ori mai mare, durata maximd a obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara este de 2 ani. Potrivit art. l4l rC.pen. ,,prin pedeapsa prevdzutd de lege se infelege pedeapsa prevdzutd in textul de lege care incrimineazh fapta sdvdrgitd in forma consumatd, fbrd
luarea in considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepsei".
Daci procurorul dispune retinerea invinuitului sau inculpatului inainte de expirarea misurii oblig[rii de a nu pdrdsi localitatea sau lara gi formuleazd propunere de arestare preventivd care este respinsi in mod definitiv, apreciem c5 nu va mai putea dispune o noud prelungire a mdsurii preventive a obligdrii de a nu p[rdsi localitatea sau tara, chiar dacd durata acesteia nu a expirat. Prin luarea mdsurii refinerii, procurorul a inlocuit o mdsur6 preventivd cu o alti mlsurd preventiv[, intrucAt, potrivit art. 736 alin. (1) C.proc.pen., impotriva invinuitului sau inculpatului se poate lua numai o singurd mdsuri preventivd dintre cele prevdztte la literele a)-d) ale acestui articol. in aceste condifii, nu mai putem vorbi de existenfa unei mlsuri a obligirii de a nu pdrdsi
891
398
Limititri ale libertifii
de circulalie
localitatea sau {ara gi, prin urrnare, nu este admisibild in atare imprejurdri o prelungire a unei misuri preventive care nu mai existii. impotriva ordonanfei procurorului prin care se dispune prelungirea mdsurii obligArii de a nu p6r6si localitatea sau fara, invinuitul sau inculpatul poate face plAngere in termen de 3 zile de la data dispunerii prelungirii mEsurii preventive, ce se depune la instanfa cdreia i-ar reveni competenfa sd judece catzain primd instanfd. Pldngerea invinuitului sau inculpatului impotriva ordonanlei procurorului, prin care s-a dispus prelungirea mdsurii preventive, nu este suspensivd de executare. Apreciem cd, de lege ferenda, pentru a se evita orice neclaritate in interpretarea art. 1402 C.proc.pen., trebuie reglementatd in mod expres in dispozifiile acestui articol gi plAngerea inapotriva ordonanfei procurorului prin care se dispune prelungirea mdsurii obligdrii de a nu pErdsi localitatea sau !ara, in scopul renunfbrii la norma de trimitere prev5zutd in art. 145 alin. (2) C.proc.pen. Instanfa trebuie sh efectueze demersuri ca procurorul sd inainteze dosarul de urm5rire penald in termen de 24 de ore de la primirea pldngerii, acesta din urm6 avdnd obligafia de a se conforma dispoziliei instanfei. Instanfa solufioneaz[ pldngerea, in camera de consiliu, cu citarea invinuitului sau inculpatului gi participarea obligatorie a procurorului, in termen de 3 zile (termen procedural) de la primirea acesteia. Ascultarea invinuitului sau inculpatului nu este obligatorie. Totugi, in cazul in care acesta se prezintE apreciem cd instanla trebuie sI ii acorde gi acestuia cuvdntul in vederea respect[rii dreprului la apdrare prin propria persoand. Neprezentarea invinuituiui sau inculpatului la judecat[ nu impiedicd solufionarea pldngerii, aces&i put6nd fi reprezentat prin avocat. Asistenla juridicd nu este obligatorie decdt in cazul in care invinuitul sau inculpatul este minor, sau cdnd instanla apreciazd, cd acesta nu igi poate face singur apdrarea [art. 171 alin. (2) C.proc.pen.]. in cazul in care invinuitul sau inculpatul este asistat sau reprezentat de un avocat ales sau din oficiu, acesta din urmd are dreptul de a beneficia de timpul gi inlesnirile necesare pregltirii apdrlrii (de exemplu, dreptul de consulta dosarul, de a nota date din acesta etc.). Instanla, solufiondnd pldngerea formulatd, poate dispune prin incheiere; admiterea pldngerii gi revocarea mlsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau cdnd constati cd mdsura preventivd este ilegalE, fiind prelungitd cu incdlcarea {ara dispoziliilor art.145 sau art. l45r C.proc.pen. sau nu este justificatAfaldde scopurile
urm[rite;
- admiterea pldngerii qi inliturarea ca nelegale sau nejustificate a unora dintre obligafiile stabilite prin ordonan(a procurorului ; - respingerea plAngerii ca nefondatd dacl ordonanta procurorului este legal5,
temeinici gi necesard fafi de exigenJele urmdririi penale; - respingerea pldngerii ca tardivd dacd este formulatd cu dep5girea termenului de trei zile de la prelungirea mdsurii sau ca inadmisibilS dacd este formulatd de o alti persoani decdt invinuitul sau inculpatul, care nu avea drept de reprezentare al
acestora.
892
Restrdngeri ale libertdtii de circulafie in dreptul
rom6n
398
Potrivit art. 1403 C.proc.pen., impotriva incheierii prin care judecdtorul dispune, in timpul urmdririi penale, revocarea mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau lara,
procurorul poate formula recurs in termen de 24 de ore de la pronunfare. incheierea prin care judecdtorul respinge plAngerea invinuitului sau inculpatului nu este supusd niciunei cdi de atac. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea mdsurii preventive este suspensiv de executare. Judecata in recurs se face in gedinld public6, iar participarea procurorului este obligatorie. Instanta de recurs poate dispune prin incheiere: - respingerea recursului ca tardiv sau nefondat, menlinAnd hotirdrea atacat6; - admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi respingerea pldngerii ca neintemeiatii. C. Revocarea mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau lara tn cursul urmdririi penale. Revocarea misurii obligdrii de a nu pdrisi localitatea sau fara luati de procuror se poate dispune de citre acesta sau de cdtre instan![, la cerere sau din oficiu,
cdnd temeiurile care au determinat luarea mdsurii nu mai exist6, nu mai justificd
menfinerea sau prelungirea mdsurii. in cazul in care mlsura este luatd de cdtre judecdtor sau de cdtre instan!5 [potrivit art. 332 alin. (3) C.proc.pen. in cazul in care se dispune restituirea cauzei pentru refacerea urmiririi penale], opinim cd procurorul trebuie sd sesizeze judecdtorul pentru a dispune revocarea mlsurii obligirii de a nu pdrdsi localitatea sau !ara, neputdnd dispune el insugi revocarea mlsurii preventive, chiar dacd a dispus prelungirea acesteia
intre timp in cursul urmiririi penale.

Aceasta este singura concluzie care se poate desprinde din interpretarea sistematici 9i teleologici a dispozitiilor art. 139 alin. (3') gi (32) C.proc.pen., potrivit cdrora: ,,Cdnd mdsura preventivd a fost luat6, in cursul urmlririi penale, de procuror sau de instanfl, procurorul, dac6 apreciazb cd informa{iile primite de la organul de cercetare penald justific[ inlocuirea sau revocarea m[surii, dispune aceasta ori, dupd caz, sesizeazd instanla. Procurorul este obligat sd sesizeze gi din oficiu instanfa, pentru inlocuirea sau revocarea misurii preventive luate de cetre aceasta, cdnd constat[ el insugi c5 nu mai existd temeiul care a justificat luarea mdsurii." incheierea instanlei prin care se dispune revocarea mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara este supusd recursului in termen de 24 de ore de la pronunfare, pentru procuror gi invinuilii sau inculpalii prezenti, gi de la comunicare, pentru cei lipsd. incheierea prin care judecitorul respinge cererea de revocare a mdsurii preventive nu este supusd niciunei cdi de atac. Recursul declarat impohiva incheierii prin care s-a dispus revocarea mlsurii preventive este suspensiv de executare. Judecata in recurs se face in gedinli public6, cu citarea invinuitului sau inculpatului gi participarea obligatorie a procurorului. Instanla de recurs poate dispune prin incheiere:
893
398
-
Limiteri ale libertdlii de circulafie
respingerea recursului ca tardiv sau nefondat, menfindnd hotdrdrea atacatd; admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi menfinerea obligafiei de a nu pdrdsi localitatea sau fara.
D. inlocuirea mdsurii obtigdrii de a nu pdrdsi localitatea sau lara in cursul urmdririi penale. Judecdtorul sau procurorul, dupd caz, pot dispune inlocuirea mdsurii
obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara cu obligarea de a nu pdrdsi lara sau, respectiv, localitatea. in cazul in care mdsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea a fost drspus6 de cdtre judecdtor, apreciem cd inlocuirea acesteia cu mdsura obligdrii de a nu pdrisi tara nu poate fi dispusd de cdtre procuror, competenfa exclusivd aparlindnd organului jurisdicfional. Tot o cerere de inlocuire a mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea este gi cea prin care invinuitul sau inculpatul solicitd inlocuirea localit[1ii pe care nu trebuie sd o pdrdseascb cu o altd localitate, chiar daca prin aceasta nu se ajunge la inlocuirea unei mdsurii preventive cu o altd mdsurd mai ugoar6. in acest caz,in fapt, se invocd o modificare a temeiurilor avute inilial in vedere la luarea sau prelungirea mdsurii obligdrii de a nu p[rdsi localitatea, ce fac ca vechea mdsurd sd nu mai fie necesard sau proporlionalI cu scopul urmirit, cerinfe ce pot fi realizate numai prin schimbarea localitdlii ale cdrei limite teritoriale nu vor putea fi depdgite. De asemenea, judecitorul sau procurorul poate inlocui mdsura obliglrii de a nu pdrisi localitatea sau tara cu re{inerea, in cazul in care s-au schimbat temeiurile avute
in vedere la luarea mdsurii. in fine, judecdtorul poate inlocui mdsura oblig6rii de a nu pdr[si localitatea
cu arestarea preventivd.
sau tara
a) inlocuirea mdsurii obtigdrii de a nu pdrdsi localilatea cu mdsura obligdrii de a pdrdsi lara. incazul in care procurorul constatd, din oficiu sau la sesizarea organelor de cercetare penalI ori ca urmare a formuldrii unei cereri de cdtre invinuit sau inculpat, ci temeiurile mdsurii obligbrii de a nu pdrisi localitatea s-au schimbat, fiind necesard luarea fald de invinuit sau inculpat a mlsurii obligdrii de a nu pdrdsi fara, dispune prin ordonan![ motivatf, in acest sens (sau poate, dupd caz, sesizajudecdtorul care a dispus mdsura pentru a analiza dac[ se impune inlocujrea acesteia). Legiuitorul a reglementat in art. 1402 C.proc.pen., respectiv art. 145 alin. (2) C.proc.pen. raportat la art. 1402 C.proc.pen. gi art. 145'C.proc.pen. raportat la art. 145 alin. (2) C.proc.pen. gi la art. 1402 C.proc.pen., numai pldngerea formulatd de invinuit sau inculpat impotriva ordonantei procurorului prin care s-a luat sau s-a prelungit mlsura obligarii de a nu pdrdsi localitatea sau fara. De lege lata, invinuitul sau inculpatul pot formula plAngere potrivit art. 275-278 C.proc.pen. impotriva ordonanfei procurorului prin care se dispune inlocuirea masurii obligdrii de a nu pirdsi localitatea cu obligarea de a nu pdrdsi lara numai in fafa procurorului ierarhic superior procurorului care a dispus mdsura. Considerdm cd, de lege ferenda, trebuie reglementatl expres gi pldngerea in fala instanlei impotriva ordonanlei procurorului prin care dispune inlocuirea misurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea cu obligarea de a nu pdrdsi fara. Degi aparent mai favorabild, aceastd mdsurd poate permite procurorului sd impund una sau mai multe
nu
894
Restrdngeri ale libertafii de circulalie in dreptul
romdn
398
obligafii invinuitului sau inculpatului care nu erau prevdzute anterior, ceea ce necesitd posibilitatea de acces la instanfd a acestor persoane, pentru ca unjudecf,tor independent gi impa(ial sA se pronunJe cu privire la mdsurile restrictive de libertate impuse de procuror. incheierea judecdtorului prin care se dispune inlocuirea mdsurji oblignrii de a nu pdrdsi localitatea cu obligarea de a nu pdrdsi lara este supusd recursului in termen de 24 de ore de la pronunlare pentru procuror gi invinuilii sau inculpafii prezenfi, gi de la comunicare, pentru cei 1ips6. incheierea prin care judecdtorul respinge inlocuirea mdsurii preventive nu este supusd niciunei cdi de atac.
Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus inlocuirea mdsurii preventive este suspensiv de executare. Judecata in recurs se face in gedinld publicd, cu citarea invinuitului sau inculpatului, iar participarea procuromlui este obligatorie. Instanfa de recurs poate dispune prin incheiere: - respingerea recursului ca tardiv sau nefondat, menlindnd hotdr6rea atacatd; - admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi menlinerea obliga(iei de a nu
pdrdsi localitatea.
b) inlocuirea mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi lara cu mdsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea. Considerentele de mai sus se aplicd, mulatis mutandis, gi in cazul
inlocuirii m[surii obligdrii de a nu pdrisi fara cu mdsura obligdrii de a nu pdrdsi

localitatea. O precizare se impune totugi: in aceastd ipotezd fiind inlocuiti o misurd restrictivd de libertate mai ugoar6 cu una mai grea, procurorul constatf,, din oficiu sau la sesizarea organelor de cercetare penald, cd temeiurile mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi {ara s-au schimbat, fiind necesari luarea fald de invinuit sau inculpat a misurii obligdrii de a nu pdrisi localitatea. c) inlocuirea mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi lara sau localitatea cu mdsurq refinerii. in cazul in care procurorul dispune - in privin{a unei persoane fafd de care era luatd mdsura obligdrii de a nu pdrlsi localitatea sau lara - luarea misurii retinerii, opereazd in fapt o inlocuire a unei mdsuri preventive cu o altd mdsurd preventiv[, ce are ca temei tot satisfacerea cerin{elor prevdzute de art. 143 C.proc.pen., intrucdt fafa de o persoand se poate lua numai o singurd mlsurd preventivd dintre cele prevdzute de art. 136 alin. (1) lit. a)-d) C.proc.pen. Prin urmare, in acest caz, apreciem cd procurorul trebuie sd emita o ordonanti prin care sa dispund inlocuirea mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara cu mdsura re{inerii, iar nu sd dispunb prin ordonanfd luarea mdsurii re{inerii. impotriva ordonanlei procurorului prin care se dispune inlocuirea mdsurii obligbrii de a nu plrdsi localitatea cu rejinerea, invinuitul sau inculpatul poate formula pldngere, potrivit art.275-278 C.proc.pen., numai in fala procurorului ierarhic superior procurorului care a dispus mdsura. d) inlocuirea mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi Tara sau localitatea cu mdsura arestdrii preventive. in cazul incdlcdrii cu rea-credin![ a m5surii aplicate sau a obligaliilor ori in
89s
398
Limitiri
ale libertdfii de circulafie
cazul in care s-au schimbat temeiurile, mdsura oblig[rii de a nu plrdsi localitatea sau tara poate fi inlocuittr cu rnAsura arestdrii preventive, in condiliile prevdzute de lege. Legiuitorul este inconsecvent cu terminologia in aceast2i materie, apreciind aceastd condilie fie ca temei pentru inlocuirea unei m[suri restrictive de libertate cu o mdsurd privativd de libertatea, fie ca temei pentru luarea misurii privative de libertate. Potrivit art. 145 alin. (22) C.proc.pen., ,,in cuprinsul ordonanlei sau incheierii sunt menfionate expres obligaliile pe care invinuitul sau inculpatul trebuie sI le respecte 9i se atrage atenlia acestuia cd,, in caz de incdlcare cu rea-credin{i a mdsurii sau a obiigaliilor care ii revin, se va lua (s.n.) fale de acesta misura arestArii preventive." Potrivit art. 145 alin. (3) C.proc.pen., ,,in caz de incllcare cu rea-credinftr a mdsurii aplicate sau a obligafiilor, rndsura obliglrii de a nu pdrdsi localitatea va fi inlocuitd (s.n.) cu mdsura arestirii preventive, in condiliile prev[zute de lege."
in fine, potrivit art. 148 alin. (1) lit. ar) C.proc,pen., ,,mdsura arestdrii preventive a inculpatului poate.fi luatd (s.n.) ciacd sunt intrunite condifiile prevdzute in art. 143 9i existd vreunui dintre urmdtoarele cazuri: (...) at) inculpatul a inc[lcat, cu rea-credin!5,
mdsura obligaril de a mr pdrdsi localitatea sau fara ori obligafiile care acestor mdsuri."
ii revin pe durata
Astfel, pentru situafia in care invinuitul sau inculpatul incalcd cu rea-credinfd mdsura obligdrii de a nu pirdsi localitatea sau lara sau obligafiile impuse, art. 145 alin, (22) C.proc.pen, pare a reglementa un caz de tnlocuire obligatorie a rndsurii
restrictive de libertate cu arestarea preventivd. in aceastd logicd legislativd, juclecdtorul sesizat nu ar avea facultatea de a dispune luarea mdsurii arestlrii preventive - cum rezultd din formularea art. 148 alin. (l) lit. ar) C.proc.pen. - ci, constatdnd indeplinirea condiliilor prevdzute de art. 143 C.proc.pen.
gi incdlcarea cu rea-credin(d a rndsurii obligdrii de a nu p5rdsi localitatea sau lara ori a obligaliilor irnpuse, ar fi obligat sd dispund inlocuirea mdsurii preventive a obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau lara cu arestarea preventivd,
Solulia aleas6 de legiuitorul romdn contravine insi exigenlelor europene in materia de libcrtate, jurisprudenfa dezvoltatd de Curtea Europeantr resp ingdruJ de plano posibilitatea existenfei unor cazuri abstracte de arestare obligatorie. Ori de cdte ori se dezbate privarea de libertate a unei persoane, judecdtorul trebuie sd aibb posibilitatea ca, prin raportare la circumstanfele concrete ale cauzei qi la persoana invinuitului sau inculpatului, sd analizeze necesitatea gi proporlionalitatea mdsurii. Mai mult, in cazurile in care mdsura obligdrii de a nu pdr6si localitatea sau lara a fost dispusd intrucdt exista o suspiciune rezonabiltr cu privire la sdvdrgirea unei infracliuni pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii alternativ cu pedeapsa
privdrii
amnezii, incdlcarea cu rea-credinfd a mrsurii sau a obligaliilor impuse nu poate duce
in niciun caz la arestarea preventivb a invinuitului sau inculpatului fa!6 de prevederile imperative ale art. 136 alin. (6) C.proc,pen. ce in fapt, reprezinte o formA particularl de manifestare a principiului propo(ionalitdlii masurii privative de libertate cu gravitatea pedepsei previizute de lege pentru infracfiunea de care este suspectat invinuitul sau inculpatul.
896
Restr6ngeri ale libertitii de circulafie in dreptul
romdn
398
Propunerea procurorului de a se inlocui rnlsura obligdrii de a uu pFrisi localitatea sau lara cu arestarea preventivi a invinuitului sau inculpatului se judecd in gedingd publicE, cu participarea obligatorie a procurorului. invinuitul sau inculpatul trebuie citat, iar dreptul la apdrare al acestuia hebuie asigurat fie prin desemnarea unui avocat
din oficiu, fie prin asigurarea participarii la judecata cauzei a avocatului sdu ales. tncheierea instanfei prin care se dispune inlocuirea obligdrii de a nu ptr[si localitatea sau lara cu arestarea preventivd este supusd recursului in termen de 24 de ore de la pronunfare pentru procuror gi invinuifii sau inculpalii prezenfi, gi de la comunicare,
pentru cei lipsd.
incheierea prin care judecdtorul respinge propunerea parchehrlui de inlocuire a m[surii oblig[rii de a nu pdrlsi localitatea sau tara cu arestarea preventivd nu este
supus6 niciunei cdi de atac.
Recursul declarat impohiva incheierii prin care s-a dispus inlocuirea mdsurii preventive este suspensiv de executare. Judecata in recurs se face in gedinfa public6, cu citarea invinuitului sau inculpatului, iar participarea procurorului este obligatorie Instanfa de recurs poate dispune prin incheiere: - respingerea recursului ca tardiv sau nefondat, mentindnd hot[rArea atacatd; - admiterea recursului, casarea incheierii atacate 9i respingerea propunerii parchetului de a se dispune inlocuirea oblignrii de a nu p[rdsi localitatea sau fara cu arestarea preventiv6. E. incetarea mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau lara in cursul urmdririi penale. Potrivit art. 140 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., mdsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau tara inceteazd de drept fie la data expirlrii termenului pentru care a fost luatd m[sura sau a celui stabilit cu prilejul ultimei prelungiri, fie la implinirea termenelor maxime de I an, respectiv 2 ani (cdnd pedeapsa prevdarti de lege pentru infracfiunea de care este acuzat invinuitul sau inculpatul este detenfiunea pe viafd sau inchisoarea de l0 ani ori mai mare). De asemenea, art. 140 alin. (l) lit. b) C.proc.pen. prevede cf, misura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau fara inceteazd de drept gi in cazul in care s-a dispus scoaterea de sub urmdrire sau incetarea urmdrii penale.
Aceastd ultimd dispozifie legald este in contradicfie cu prevederile art. 267 alin, (2) C.proc.pen., potrivit cdrora procurorul dispune revocarea mlsurii obligdrii de a nu plr[si localitatea sau lara in cazul in care dispune, prin rezolulie (fa{a de invinuit) sau ordonanfd (fa{A de inculpat), scoaterea de sub urm[rire penald sau incetarea urmd-
ririi
penale.
Apreciem ci solulia legislativd prevdnttd de art. 140 alin. (l ) lit. b) C.proc.pen. este eronat6. in cazul dispunerii scoaterii de sub urmdrire sau incetdrii urmlrii penale nu ne afl6m in fala unui caz deincetare de drept a mbsurilor preventive, ci in ipoteza revocdrii lor obligatorii'), intrucdt temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea mdsurilor
l)
in acela$i sens a se vedea
i{
Volonciu, A. fuculeanu,Codul de procedur6 penali comentat,
Ed. Hamangiu, 2007, p. 134.
897
398
Limitdri ale libertdlii de circulalie
preventive nu mai existd odat[ ce a fost constatat un impediment la exercitarea acliunii penale prevdzut de art. l0 C.proc.pen. Tot revocarea mdsurii obligdrii de a nu p[rdsi localitatea sau !ara, gi nu incetarea de dreptr), trebuie sd se dispun[ gi in cazul in care procurorul continud efectuarea urmiririi penale, la cererea invinuitului sau inculpatului, dupd constatarea incidenfei in cauzd, a amnistiei, prescripfiei rdspunderii penale, a retragerii plAngerii prealabile de cdtre partea/persoana vdtdmatd, precum gi in cazul existen{ei unei cauze de nepedepsire [de exemplu: desistarea activdprevdzttti de art. 30 C.pen.; denunlarea infrac{iunii de dare de mita de cdtre mituitor inainte de sesizarea organelor de urmf,rire penal5, art. 255 alin. (3) C.pen.; retragerea mdrturiei mincinoase, in condifiile art.260 alin. (2) C.pen., de cdtre autorul acesteia; autodenunfarea, mai inainte de a fi inceputd urmarirea penalf,, participdrii la o asociaJie sau inlelegere in vederea comiterii uneia dintre infracliunile prevdzute la art.2-10 din Legea nr. 14312000 privind prevenirea 9i combaterea traficului gi consumului ilicit de droguri2), ce permite identificarea gi tragerea la rdspundere penali a celorlalli participanli. $i in aceste cazuri, temeiurile care au determinat luarea sau prelungirea mdsurii restrictive de drepturi nu mai existd odatd ce a fost constatat un impediment la exercitarea acliunii penale previzut de art. l0 C.proc.pen. De legeferenda,ar trebui prevdzut in mod expres in cadrul art. 139 C.proc.pen. caracterul obligatoriu al revocdrii misurilor preventive, in cazul in care s-a dispus scoaterea de sub urmdrire sau incetarea urmdrii penale. Constatarea incetdrii de drept a misurii poate fi efectuat[, la cerere sau din oficiu, de procuror sau de judecdtor. Cererea adresatd judecdtorului se solufioneazd in gedin{d publicd cu participarea obligatorie a procurorului. invinuitul sau inculpatul trebuie citat, iar dreptul la apdrare al acestuia trebuie asigurat fie prin desemnarea unui avocat din oficiu, fie prin asigurarea
particip[rii lajudecata cauzei a avocatului sdu ales. incheierea prin care judecdtorul constatd incetatd de drept mdsura obligirii de a nu pdrdsi localitatea sau tara este supus[ recursului in termen de 24 de ore de la pronunfare, pentru procuror 9i invinuilii sau inculpalii prezen\i, gi de la comunicare,
pentru cei lipsd. incheierea prin care judecdtorul respinge cererca de constatare a incetdrii de drept a mdsurii preventive nu este supusd niciunei cdi de atac. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a constatat incetatd de drept mdsura obligarii de a nu pdrdsi localitatea sau tara nu este suspensiv de executare. Judecata in recurs se face in gedinfd publicd, cu citarea invinuitului sau inculpatului, iar participarea procurorului este obligatorie, Instanla de recurs poate dispune prin incheiere: - respingerea recursului ca tardiv sau nefondat, menlindnd hotirArea atacatd; admiterea recursului, casarea incheierii atacate 9i respingerea cererii de a se constata incetarea de drept a mdsurii preventive.
in sensul existen{ei unei cauze de incetare de drept a mdsurii preventive, a se vedea Gh. Radu, Mdsurile preventive in procesul penal romAn, op. cit., p. 159. 2) M. Of. nr.362 din 3 august 2000, cu modificlrile gi completlrile ulterioare.
898
r)
RestrAngeri ale libertdlii de circulafie in dreptul
rom6n
399
399. Luarea, revocarea, inlocuirea misurii obligirii de a nu pIrIsi localitatea sau tara in cursul judecifii. in cursul judecdlii in primul grad de jurisdiclie, instanta legal sesizat[, din oficiu sau la cererea procurorului, poate lua fafd de inculpat, prin incheiere, mdsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau tara, dacd, sunt satisfEcute condiliile prevdzute la pct. l.l. Normele procedural penale nu stipuleazd insd posibilitatea prelungirii sau menf inerii de citre prima instanld a mdsurilor restrictive de libertate luate in cursul urmdrii penale. in consecinld, dupd sesizarea, prin rechizitoriu, prima instanfa nu poate dispune, in lipsa unei prevederi legale, prelungirea sau men{inerea misurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau tara luat[ in cursul urmdririi penale. in acest caz,inbazaart. 136 alin. (4) C.proc.pen. raportat la art. 145 C.proc.pen. sau art. 145' C.proc.pen., instanla trebuie sd dispund luarea mdsurii obligirii de a nu pirisi localitatea sau farar). in acest sens, inalta Curte de Casafie gi Justilie aardtat2\, in recurs in interesul legii, ca: ,,dispoziliile art.145 9i l45rdin Codul de procedurd penald se interpreteazd in sensul cd: mdsurile preventive referitoare la obligarea de a nu parisi localitatea sau fara dispuse sau prelungite fie de procuror, fie dejudecdtor, in cursul urmdririi penale, dupd sesizarea instanfei prin rechizitoriu, nu pot fi prelungite sau menfinute de cdtre instanla de judecat5, urmdnd a fi discutatd luarea acestora, dacd sunt intrunite condiliile prevdzute in art. 143 alin. (l) din Codul de procedurd penald." in cazul in care mdsura restrictivi de libertate a fost luat6 de procuror prin rechizitoriu in temeiul art.267 alin. (1) ipoteza finald C.proc.pen., apreciem cd instanta sesizatd nu poate analiza luarea, in cursul judecalii, a mdsurii oblignrii de a nu pdrdsi localitatea sau lara inainte de a solufiona cererea inculpatului de verificare a legalitalii luarii acestei mdsuri de c6tre procuror. De lege ferenda, se impune reglementarea obligaliei instanfei ca imediat dupa momentul sesizdrii gi inainte de expirarea ultimei prelungiri a mdsurii obligdrii de a nu pdrlsi localitatea sau tara sd verifice, din oficiu, legalitatea gi temeinicia mdsurii preventive. in urma acestei verificdri, instanla ar putea sd dispuna revocarea, inlocuirea sau menfinerea mdsurii preventive. Daci mdsura restrictivd de libertate nu a fost dispusd nici in cursul urmdririi penale gi nici pe durata judecdlii in primul grad de jurisdicfie, prima instanfa poate dispune, prin sentinfa de condamnare, sau instanla de apel, prin decizie (in cazul in care se dispune condamnarea pentru prima datd in apel sau se menfine hotdrArea de condamnare pronunfati de prima instanld) luarea mdsurii obligarii de a nu par[si localitatea sau !ara, potrivit art. 350 alin. (l) C.proc.pen., respectiv art. 384 C.proc.pen.
Mdsura obligdrii de a nu pdrdsi localitatea sau Jara luat6 in cursul judecdlii dtreazd, pind la rdmdnerea definitiv[ a hotErArii judecdtoregti (dacd prin aceasta s-a dispus condamnarea) ori p6nb la revocarea sau inlocuirea acesteia cu o altd mdsurd
preventivd.
r)
2)
in acest sens I.C.C.J., Completul de 9 judecdtori, decizia nr. 5812007,nepublicata.
se vedea I.C.C.J,, Secfiile Unite, decizia nr.
LXXVI
(76)12007, disponibild pe site-ul
www.scj.ro. 899
399
Limitdri ale libert[{ii de circula{ie
Inculpafii au posibilitatea de a solicita instanfei, pe parcursul judecdlii cauze|

permisiunea pdrdsirii temporare a localitdlii sau a ldrii, revocarea sau inlocuirea mdsurii preventive.
Consider[m cd cererea inculpatului prin care nu se solicitd inlocuirea mdsurii preventive cu o alt[ mdsurd mai ugoard, ci numai inlocuirea localitdlii pe care inculpatul nu trebuie sd o plrdseascS, trebuie calificatd tot ca o cerere de inlocuire a mdsurii obligdrii de a nu pdrdsi localitatea. in acest caz, in fapt, se invocd o modificare a temeiurilor avute in vedere la luarea mdsurii, ce fac ca vechea mdsurd s[ nu mai fie necesard sau propor,tionald cu scopul urm[rit, cerinfe ce pot fi realizate numai prin schimbarea localitdlii ale cdrei limite teritoriale nu vor putea fi depdgite. Astfel, chiar dacd mdsura preventivS nu are o duratl maxim6, cainfaza de urmirire penald, apreciem c[ prin garanfiile oferite inculpatului de a obfine incuviinlarea pdrdsirii temporare a localitdfii sau a tdrii, de a solicita prin cereri de revocare sau de inlocuire verificarea subzistenlei temeiurilor ce au fost avute in vedere la luarea mdsurii sau caracterul justificat al acesteia fat[ de stadiul procedurilor, sunt satisftcute cerinfele art.2 parcg.3 gi 4 al Frotocolului nr. 4 la Convenfia europeand, intrucAt ingerinta este previzuti de lege, urmdregte un scop legitim (buna desfbgurare a procesului penal, menfinerea ordinii publice gi prevenirea faptelor penale), reprezentdnd o mdsurd necesard intr-o societate democraticd gi proporlionald cu scopul urmdrit. Permisiunea pdrdsirii temporare a localitSlii sau a ldrii poate fi dispusd pentru motive justificate, instan{a avdnd obligalia de a stabili expres o perioadb de timp pentru care nu se mai aplicd restrdngerea libertlfii de circulafie, precum gi obligagia acestuia de a reveni in acest interval in localitate sau in !ar6. Pot fi motive justificate: necesitatea deplasirii intr-o altd localitate sau intr-o altd lard pentru a unna un tratament medical
care nu poate fi efectuat in unitdlile spitalicegti de pe raza localitdlii de domiciliu sau de pe teritoriul Romdniei gi fdrd de care viala sau sdnltatea ii este pusd in mod grav in
pericol, decesul so[ului sau al unei rude apropiate, alt caz social grav existent in familia inculpatului ce presupune pdrdsirea temporard a localitilii de domiciliu sau a fdrii. Incilcarea cu rea-credin{6 a obligafiei de a reveni in localitatea de domiciliu sau in fard poate conduce la inlocuirea obligaliei de a nu pdrdsi localitatea sau lara cu mdsura arestdrii preventive, dacd sunt satisfEcute exigenfele de necesitate gi proporfionalitate a mdsurii privative de libertate cu scopul urm6rit. Cererea de revocare sau inlocuire a misurii preventive adresatd instanlei sejudeca in gedinla publicd, de cdtre completul investit sd judece cauza, cu participarea obligatorie a procurorului. Inculpatul trebuie citat, iar dreptul la ap[rare al acestuia trebuie asigurat fie prin desemnarea unui avocat din oficiu, fie prin asigurarea participirii la judecata cererii a avocatului sdu ales. Potrivit art. l4l c.proc.pen., incheierea pronunfatd in prima instanfd, prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea mdsurii preventive, poate fi atacatd, separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, in termen de24 de ore de la pronunfare, pentru cei
prezenfi, gi de la comunicare, pentru cei lipsd. incheierea prin care prima instanld respinge cererea de revocare sau de inlocuire a mdsurii preventive nu este supusd niciunei cii de atac. 900
RestrAngeri ale libertifii de circulafie in dreptul
romdn
400
Per a conlrario, incheierea instanfei prin care se respinge propunerea parchetului de mSsura obligdrii de a nu p[rlsi localitatea sau fara este supus[ recursului. in lipsa prevederi unei speciale, acest recurs poate fi formulat in l0 zile de la pronunfare. Recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus luarea rndsurii preventive nu este suspensiv de executare. Per a contrario, recursul declarat impotriva incheierii prin care s-a dispus revocarea sau inlocuirea mdsurii preventive este suspensiv de executare. Judecata in recurs se face in gedinld publicd, cu citarea inculpatului, iar participarea
a se lua
procurorului este obligatorie.

Instanla de recurs poate dispune prin incheiere: - respingerea recursului ca tardiv sau nefondat, menfindnd hotdrArea atacatd; - admiterea recursului, casarea incheierii atacate gi respingerea propunerii parchetului de luare a mdsurii preventive sau respingerea cererii de revocare sau de iniocuire a mbsurii preventive, De asemenea, instanfa de judecatl trebuie sb dispuna revocarea m6surii obligdrii de a nu pdrisi localitatea sau fara, in cazul in care dispune achitarea inculpatului sau incetarea procesului penal, intrucAt temeiurile care au deierminat luarea mdsurilor preventive nu mai existd odatd ce a fost constatat un impediment la exercitarea acfiunii penale prevdzut de art. l0 C.proc.pen. Tot astfel, in cazul in care instanla dispune restitujrea cauzei la procuror pentru refacereaurmdririipenale (art.332 C.proc.pen.), desfiinfarea cu trirnitere sprerejudecare [art. 379 alin. (l) pct. 2lit. b) C.proc.pen.], casarea cu trimitere spre rejudecare [art. 385'5 alin. (1) pct. 2 lit. c) C.proc.pen.], poate revoca sau inlocui mdsura restrictivd de libertate. $2. Restrflngeri ale
libertlfii
de
liberirii provizorii
sub control
judiciar
circulafie ca urmare a dispunerii mdsurii sau pe caufiune
400. Interdiclia de a depdsi limitele teritorialefixate.
400. Interdicfia de a dep5gi limitele teritoriale fixate. Potrivit art. 1602 alin, (3) lit. a) gialin. (3r) lit. b) C.proc,pen.9i art. l60a alin. (2) C.proc.pen., pe timpulliberdrii provizorii invinuitul sau inculpatul este obligat sd nu depdgeasc[ limita teritoriall fixatd, decdt in condiliile stabilite de instanfi, sau poate fi obligat sd nu se deplaseze in anumite locuri stabilite de cdtre instanld. Interdicfia de a depdgi limitele teritoriale stabilite de instanfi permite organului judiciar sd limiteze persoanei ce a beneficiat de liberarea provizorie dreptul de a pdrdsi teritoriului ![rii, a unui anumit judef sau a unei localit6fi. Ca excepfie, instan{a poate incuviinfa pentru situafii speciale depdpirea limitelor teritoriale fixate. In esen{d, aceastd obligalie impune celui liberat aceleagi restricfii ca gi mdsurile
preventive de a nu parbsi localitatea sau tara, iar dispozifiile art. 145 alin. (2') C.proc.pen. se aplicd in mod corespunz[tor. Interdicfia de a pdrdsi localitatea sau teritoriul nalional nu contravine art. 2 parag.2 gi 3 al Protocolului adilional nr, 4, intrucdt punerea in libertate provizorie,
901
401
Limitdri ale libertalii de circulafie
conform art. 5 parag.3 din Convenlia europeanS, poate privind restringerea libert5fii de migcare.
fi
subordonatd garanliilor
Interdicfia de a se afla in anumite locuri poate avea, in consecinfd, ca scop protejarea sen[tAtii inculpatului (de pildd, interdiclia impusd unui consumator de droguri de a se afla in anumite cartiere unde vdnzarea drogurilor este de notorietate sau evitarea prezenfei acestuia in locurile in care este presupus cd a fost sdvArgitd fapta pentru care este urmdrit sau judecat) sau a ordinii publice. in situalia in care invinuitul sau inculpatul incalcl cu rea-credinfd obligatiile care ii revin, se poate lua faJd de acesta mlsura arestf,rii preventive, dacd sunt satisfEcute exigen{ele de necesitate gi proporfionalitate a mdsurii privative de libertate cu scopul urmdrit.
$3. Restrf,ngeri ale
sau
libertifii de circulafie intreruperii executlrii pedepsei

401. Obligalie ex lege.
ca urmare a dispunerii
amAnlrii
401. Obliga[ie ex lege. Potrivit art. 453' alin. (l) lit. a) $i alin. (2) lit. b) C.proc.pen. gi art. 455 C.proc.pen., pe durata amdndrii sau intreruperii executdrii pedepsei, condamnatul este obligat ex lege sd nu dep5geascd limita teritorial5 fixate decit in condiliile stabilite de instan{6 sau poate fi obligat sd nu se deplaseze in anumite
locuri stabilite de cdtre instanf[. Astfel, prin hotir6rea prin care se dispune amdnarea sau intreruperea executirii pedepsei instanla trebuie sd stabileasc[ limita teritoriali pe care condamnatul nu o poate depdgi, care poate fi, spre exemplu, o localitate sau numai o parte a acesteia, unul sau mai multe judele, fara. Mdsura restrictiv[ a libertdfii de migcare poate fi inc[ gi mai drastic[, de pild5, in cazul in care amdnarea sau intreruperea executdrii se dispune pe temeiul prevdzut de art. 453 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., respectiv art. 455 C.proc,pen. raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C,proc.pen., instanfa poate impune condamnatului obliga{ia de a nu dep6gi incinta spitalului in care efectueazd tratamentul medical. Interdicfia de a nu se deplasa in anumite locuri poate avea ca scop protejarea san6tAfii condamnatului sau a ordinii publice, Hotirdrea judec6toreascd prin care se dispune am6narea sau intreruperea executdrii pedepsei trebuie sd stabileascd gi condiliile in care aceste limite teritoriale pot fi
depdgite.
in cazul in care condamnatul incalcd cu rea-credinld obligafiile impuse, instanfa dispune revocarea amdn[rii sau intreruperii executdrii pedepsei gi punerea in executare a pedepsei privative de libertate. Sentinfa primei instan{e prin care se dispune asupra amdndrii sau intreruperii executdrii pedepsei poate fi atacatd cu recurs de cdtre procuror sau de persoana condamnatd, in termen de l0 zile de la pronuntare, pentru procuror 9i pentru cei prezenfi, gi de la comunicare, pentru cei lipsd. Instanfa de recurs poate dispune:
902
RestrAngeri ale
libertilii
de circulalie
in dreptul romiin
402
a) admiterea recursului, casarea sentintei atacate 9i respingerea cererii de amdnarea
sau intrerupere a executerii pedepsei sau inldturarea ca nelegale sau nejustificate a unora dintre obligaliile stabilite de prima instanfi; b) respingerea recursului ca nefondat, dacd hotardrea primei instanle este legald gi
temeinici;
c) respingerea recursului ca tardiv, dacd este formulat cu dep5girea termenului prevdzut de lege, sau ca inadmisibil, dacl este formulat de o altd persoan6 decAt
condamnatul gi care nu avea un drept special de reprezentare al acestuia. $4. RestrAngerea libertl{ii de circula{ie a persoanei condamnate definitiv pedeapsa la inchisorii sau detenfiunii pe via{[
402. Ordinul de interzicere a pdrdsirii ldrii.
402. Ordinul de interzicere a
pirisirii fnrii. Potrivit art. 420 alin. (2) C.proc.pen.,
in cazul in care cel condamnat se afl6 in stare de libertate, odat[ cu emiterea mandatului de executarer) a pedepsei inchisorii sau a pedepsei detenliunii pe viaf[, judecltorul delegat emite gi un ordin prin care interzice condamnatului sd pdrdseascd !ara2). Pentru aducerea la indeplinire a ordinului de interzicere a pdrdsirii ldrii se trimite de indata cdte un exemplar organului competent sb elibereze pagaportul gi Inspectoratului General al Poliliei de Frontierd, ce au obligalia de a lua mdsurile prevdzute de lege in ziua primirii ordinului. Pe baza ordinului de interzicere a pdrdsirii {drii, organele in drept refuzd celui condamnat eliberarea pagaportului sau, dupd caz, procedeazd la ridicarea acestuia gi iau mdsuri pentru darea condamnatului in consemn la punctele de trecere a frontierei. Ordinul emis de judecator nu este supus niciunei cdi de atac, fiind valabil pdnd la data incarcerdrii condamnatului gi urmdregte restrdngerea libert5lii de circulalie a persoanei condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii cu executare in regim de detenfie sau a
Potrivit art.420 alin. (l) C.proc.pen.: ,,Pedeapsa inchisorii gi pedeapsa detenliunii pe via[6 pun in executare prin emiterea mandatului de executare. Mandatul de executare se emite de judecdtorul delegat al instanfei de executare in ziua rdm6nerii definitive a hotdririi la instanla de fond sau, dupd caz,inziua primirii extrasului prevdzut in art. 418 alin. (3), se intocmegte in trei exemplare gi cuprinde: denumirea instanlei de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevdzute in art. 70, numdrul gi data hotirdrii care se execut6 gi denumirea instantei care a pronunlat-o, pedeapsa pronuntatd qi textul de lege aplicat, timpul re{inerii gi arestdrii preventive care s-a dedus din durata pedepsei, menliunea dacd cel condamnat este recidivist, ordinul de arestare gi de de{inere, semndtura judecdtorului delegat, precum gi
r)
se
gtampila instanfei de executare". 2) Ordinul se intocmegte in trei exemplare gi cuprinde: denumirea instan{ei de executare, data emiterii, datele privitoare la persoana condamnatului prevdzute in art. 70 C.proc.pen., pedeapsa pronunlatd impotriva acestuia, num6rul gi data hotdr6rii de condamnare, denumirea instan[ei care a pronuntat-o, numdrul mandatului de executare a pedepsei emis pe numele condamnatului, dispozilia de interzicere a pdrdsirii fdrii, semndtura judecdtorului delegat, precum $i $tampila instanlei de executare.
903
403
Limit6ri ale libertdlii de circulafie
detenliunii pe viaf6, in scopul evitdrii sustragerii acesteia de la executarea pedepsei prin p[risirea teritoriului 1arii, fiind astfel proporfionald cu scopul urmdrit. $5. Restrflngerea dreptului Ia circulafie in temeiul art. 5 din Ordonanfa de urgenfi a Guvernului nr. ll2l200l privind sancfionarea unor fapte sivflrgite in afara teritoriului {drii de cetlfeni romflni sau de persoane fdri cetlfenie domiciliate in Romflnia
403. Refuzul eliberdrii paSaportului sau suspendarea dreptului de folosire a
acestuia.
403. Refuzul elibertrrii pagaportului sau suspendarea dreptului de folosire a acestuia. Potrivit art. 5 din Ordonanfa de urgenfi a Guvemului nr. I l2l2A0lD, cetlfeanului romdn condamnat in temeiul dispoziliilor art. l-32\ i se refuzd eliberarea
pagaportului sau, dupd caz, i se suspendd dreptul de folosire a acestuia pe o perioadd de 5 ani. inalta Curte de Casafie gi Justilie, pronunfdndu-se in recurs in interesul legii, a decis c[3): ,,in cazul hotlrdrii de condamnare pronunfate in temeiul art. l-3 din Ordonanfa de urgenfd a Guvemului nr. ll2l200l , m[surile prevdzute in art. 5 din acelagi act normativ sunt aduse la indeplinire de cdtre Direcfia Generald de Pagapoarte, Inspectoratul
General al Polifiei de Frontieri gi Serviciul public comunitar pentru eliberarea 9i evidenfa pagapoartelor cirora le revine aceastd atribufie specificd, pebaza comunicdrii de cdtre instanlI a dispozitiwlui hotdrdrii de condamnare."
M. Of. nr. 549 din 3 septembrie 2001, aprobatb cu modificdri prin Legea nr.25212002 (M. Of. nr. 307 din 9 mai 2002). 2) Potrivit art. I din O.U.G. nr. ll2l200l:,,(l) Inharea sau iegirea dintr-un stat strdin prin trecerea ilegalE a frontierei acestuia, sivdrgitd de c6tre un cetd{ean romdn sau de o persoand fird cetdtenie domiciliati pe teritoriul Romdniei, constituie infracliune gi se pedepsegte cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani. (2) Dace fapta prevdzutd la alin. (1) a fost sdvdrgitd in scopul sustragerii de la executarea unei pedepse, pedeapsa este inchisoarea de la 6 luni la 3 ani. (3) Tentativa se
pedepsegte."
l)
Potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 11212001:,,(l) Fapta cetdleanului romdn sau a persoanei fbra cetdlenie domiciliat6 pe teritoriul Romdniei, care racoleaz6, indrumd sau ciliuzegte una ori mai multe persoane in scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat strdin sau care organizeazd una ori mai multe dintre aceste activitef ilegale, constituie infracliune 9i se pedepsegte cu inchisoare dela2IaT ani. (2) Cu aceeagi pedeapsi se sanc{ioneazd gi racolarea uneia sau mai multor persoane in scopul trecerii frauduloase a frontierei unui stat strdin sau organizarea unei asemenea activitif, sdvArgitd pe teritoriul Romdniei de alte persoane decdt cele prevdzute la alin. (l). (3) Tentativa se pedepsegte." Potrivit art. 3 din O.LJ.G. nr. 11212001'.,,Inilierea sau constituirea unei asocieri in scopul sdvdrgirii infracliunii previzute la art. 2 ori aderarea sau sprijinirea sub orice fonni a unei astfel
de asocieri se pedepsegte cu inchisoare de la 3 la l0 ani." 3) A se vedea I.C.C,J,, Secfiile Unite, decizia nr. XXXll2006 (M. Of. nr. 732 din 30 octombrie
2007).
904
Restrdngeri ale libertd{ii de circulalie in dreptul rom6n
403
in motivarea acestei decizii, instanfa supremd a ardtat ci: ,,in raport cu acest confinut lipsit de echivoc al reglementdrii ce i s-a dat textului menfionat, rezultd voinla neindoielnicd a legiuitorului ca at6t mdsura refuzului eliberdrii pagaportului,
c6t 9i aceea a suspenddrii dreptului de folosire a acestuia pe o perioad[ de 5 ani sd fie aduse la indeplinire numai de organele specializate avAnd in competenld eliberarea sau suspendarea unor astfel de acte, respectiv de Direcfia GeneralS de Pagapoarte, Inspectoratul General al Polifiei de Frontierd gi de Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea gi Evidenfa Pagapoartelor. Or, fafd de aceasti reglementare imperativd, impusd de starea de pericol implicit pe care il prezintl persoana care a sdvdrgit oricare dintre infracliunile previzute in art. l-3 din Ordonan{a de urgen!6 a Guvemuluinr. ll2l200l, este necesar ca restriclia drepturilor la care se referd art. 5 din aceeagi ordonanfd sd fie realizatd necondilionat de cdtre organele cu atribu{ii in domeniu, numai pe baza comunicdrii copiei de pe dispozitivul hotlrdrii prin care s-a dispus condamnarea. O atare interpretare este impusd gi de rafiuni practice, determinate de posibilitatea a de se omite s[ se prevadd in dispozitivul hotdrdrii de condamnare pentru vreuna
dintre infracfiunile prevdzute in art. 1-3 din Ordonanfa de urgenfd a Guvernului
ll2l200l menliunea referitoare la aplicarea art. 5 din aceeagi ordonanfd." S-a apreciat astfel ca legald gi temeinicd solufia instanfelor care au considerat cd in cazul indeplinirii condiliei impuse de legiuitor, gi anume ca inculpatul sd fie condamnat pentru una din infracfiunile prevdzute de art. l-3, interzicerea drepturilor la care face referire art. 5 din actul normativ va opera automat, ope legis. Aceastd dispozilie are naturajuridicd a unei pedepse accesorii speciale ce presupune o privare de drepturi, ca accesoriu al pedepsei principale.
nr.
Astfel, art. 5 din Ordonanta de urgenfd a Guvemului nr. 11212001 impune o restricfie globald a libertitii de circulalie a tuturor persoanelor condamnate pentru sdvdrgirea infrac{iunilor prev[zute de art. l-3 din Ordonanfa de urgenfd a Guvernului
ll2l200l, avdnd natura unei pedepse accesorii. Considerdm c6 o astfel de restriclie generalI a unui drept consacrat de citre Conven]ia europeand, automati gi nediferenliatS, independentd de gravitatea infracJiunii comise gi de situagia personald a persoanei condamnate nu este compatibilb cu art.2 parag.2 al Protocolului nr. 4, reprezent6nd o mdsur6 restrictivd a libertdfii de circulalie ce nu este propo4ionald cu scopul urmdrit. De legeferenda, se impune modificarea prevederilor art. 5 din Ordonan{a de urgenfd a Guvemului nr.ll2l200l, in sensul cd refuzul eliberirii pagaportului sau, dupd caz, suspendarea dreptului de folosire a acesfuia pe o perioadd de 5 ani se poate dispune de instanla de judecatd, in mod expres, findndu-se seama de urm[toarele criterii: natura gi gravitatea infracfiunii sdvdrgite, imprejurarile cauzei, scopurile urmdrite prin sdvdrgirea infracfiunii, persoana infractorului (avAndu-se in vedere vArsta, profesia, cetSfenia).
nr.
905
404
Dreptul la doud grade de jurisdic{ie in materie penalb
Capitolul VIII Dreptul la doul grade de jurisdic{ie in materie penali

Secfiunea 1. Principii consacrate in jurispruden{a europeani
404. Conlinutul dreptului. 405. Obiectul supus reexamindrii. 406. Respectarea
principiului egalitdlii armelor 407. Excepqii de la principiul dublului grad

jurisdiclie.
de
404. Confinutul dreptului. Articolul 2 parag. I al Protocolului 7 consacr6 dreptul persoanei declarate vinovatl de o infracfiune de cdtre un tribunal sd ceard examinarea ,,declaraliei de vinovifie" sau a condamndrii de citre o instan!6 superioar[. in acelagi sens, art. 14 parag.5 din Pact prevede cd: ,,Orice persoand declaratd vinovati de o infracfiune are dreptul de a obfine examinarea de cltre o jurisdiclie superioard, in conformitate cu legea, a declaririi vinovaliei qi r) a condamndrii sale." Carta nu cuprinde nicio referinfd la dreptul la doud grade dejurisdiclie.
in
doctrin[2), s-a ardtat cd acest text acoperd omisiunea art.
6 din
Convenjia
europeand care nu prevede aceast[ garanfie, impundnd un dublu grad de jurisdiclie in materie penald, domeniu care, datoritd consecinfelor grave pe care o condamnare penald le poate produce, necesitd o abordare mai prudent6 cu scopul de a reduce la maximum posibilitatea intervenirii unor erori judiciare. Cu alte cuvinte, in cazul in care se formuleazd o acuzatie in materie penald impotriva unei persoane ce conduce la condamnarea acesteia de cdtre o instantd (,,tribunal") pentru o infrac{iune, Convenfia europeand garanteazd acesteia dreptul de acces la o instan{6 superioard care sd se pronunle cu privire la existenfa infrac(iunii (,,declara{iei de vinovdlie"), la individualizareapedepsei sau la alte dispozi{ii ale hotlrArii
de condamnare.
Noliunea de infracfiune penald prevbzutd de art.2 parag. I al Protocolului 7 corespunde notiunii de ,,acuzalie in materie penalS" stipulatd de art. 6 parag. 13). De asemenea, nofiunea de ,,tribunal" are acelagi con{inut ca cea prevdzutdla arI. 6 parag. la). Pe ldngi ipoteza pronunfdrii unei hot[rAri de condamnare, Convenfia europeand prevede necesitatea existenlei unui dublu grad de jurisdic{ie gi atunci cAnd un tribunal
l) in doctrin6 (C. Flinlerman, The right to a review by a higher tribunal, in P. van Dijk, Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.973), s-a ardtat cd fatd de natura cazurilor in care se aplicd procedura guilty plea,utilizarea in textul Pactului a conjuncliei ql este mai adecvat6, fa!6 de conjun c[ia sau folositi in textul Convenliei europene. 2) A se vedea R. Chiri1d, Convenlia europeani a drepturilor omului, comentarii 9i explicalii, vol. II, Ed. C.H. Beck, Bucuregti, 2007, p. 424-425. 3) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 6 septembrie 2005, in cauza Gurepka contra Ucrainei, parag. 55; CEDO, hotirdrea din 3l iulie 2007,in cauzaZaicevs contra Letoniei, parag. 53. a) A se vedea Raportul explicativ la Protocolul nr. 7 la Conven{ia europeand pun ctele 17 -21 , accesibil la adresa http://conventions.coe.inVtreaty/FR/Reports/Html/1 I 7.htm.
F.
Van
906
Principii consacrate injurispruden(a
europeanS
404
pronun!6 o hotdrdre ce conJine o ,,declarafie de vinovdlie". Astfel, Curtea Europeand a apreciatr) cd hotdrdrea prin care instanfa respinge pldngerea formulatd impotriva ordonantei procurorului prin care s-a dispus scoaterea de sub urmirire penald pentru
motivul cb fapta nu prezintd pericolul social al unei infracfiuni [art. l0 alin. (l) lit. br) C.proc.pen.] confirmd legalitatea ordonanlei procurorului gi reitereazd, de fapt, constatarea parchetului conform cdreia reclamantul s-a fEcut vinovat de sdvdrgirea cu vinovdlie a unei fapte prevbzute de legea penal[ (nedeclararea valutei de]inute in contul sdu in straindtate). in concluzie, instanla europeand a apreciat cd obiectul unei astfel de hotdrdri judecdtoregti poate sd treac[ drept o ,,declaralie de vinovdlie", in
I al art. 2 al Protocolului nr. 7. Garanlia prevdzutd de art.2 parag. I al Protocolului 7 trebuie s[ fie efectivd, cel deal doilea grad de jurisdicfie trebuind sd satisfac[ exigenfele de imparlialitate obiectivd gi subiectivd ale tribunalului2). De asemenea, pentru a fi efectiv, remediul procesual trebuie sd fie independent
sensul parag.
de orice putere discretionard a autoriteilor gi trebuie sd fie direct accesibil celor

interesati3).
Curtea European[ a considerat cd legislafia armeand, ce acorda posibilitatea exercitdrii remediului procesual pregedintelui instan{ei superioare - din oficiu sau la cererea reclamantului -, nu prevedea nicio procedurd clard sau un termen de exercitare gi nici nu avea o aplicare constantd in practicS. Prin urmare, instanla europeand a apreciat cd sunt incdlcate prevederile art. 2 al Protocolului 7, intmcdt dreptul intem armean nu dddea dreptului unei persoane la o cale de atac (apel) clard gi accesibild.a) Instanfa superioari poate avea competenfa sd, analizeze atdt problemele de fapt, cdt qi pe cele de drept, sau numai pe acestea din urmis). Nu este necesar ca persoana condamnatd sd ceard atdt examinarea ,,declarafiei de vinov6lie", cdt gi a cuantumului pedepsei. in cazul in care o persoani a recunoscut sdvdrgirea infracfiunii de care este acuzatd, aceasta poate solicita instanlei superioare doar reindividualizarea pedepsei. Aceastd garanlie nu se aplicd in cazul in care instanla dispune prin hotardre asupra mdsurilor preventive, asupra expulzdrii sau extrdddrii, sau cAnd prin hotdrdre nu se dispune condamnarea unei persoane sau stabilirea vinov[fiei acesteia6).
r)A
2)
din 30 noiembrie 2006, in cauza Grecu contra Romdniei,
parag.8l
A se vedea R. Koering-Joulin, Article 2 (Protocole no. 7), in L.-E. Pettiti, E. Decaux, P.-H. Imbert, La Convention europeenne des droits de I'homme. Commentaire article par article, op. cit., p. 1088. 3) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 6 septembrre 2005,in cauza Gurepka contra Ucrainei, parag. 59; CEDO, decizia din 4 mai 1999, in cauza Kucherenko contra Ucrainei. a) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 15 noimbrie 2007 , in catza Galstyan contra Armeniei,
parag.126. 5)A se vedea Raportul explicativ la Protocolul nr. 7 la ConvenJia europeand, pct. 19. 6)A se vedea C. Flinterman, The right to a review by a higher tribunal, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A, Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.972. 907
405-407
Dreptul la doui grade de jurisdiclie in materie penald
405. Obiectul supus reexamintrrii. Avdnd in vedere varietatea reglementdrilor naJionale cu privire la obiectul supus examindrii in fala instanfei superioare (fie numai probleme de drept, fie atdt analiza situa{iei de fapt, cAt gi a aspectelor de drept), dispozifia convenlionald a l6sat in sarcina legislafiei inteme a fiecdrui stat posibilitatea de a reglementa prin lege limitele examenului ce urmeaz[ a fi efectuat de instanlele superioare. Este obligatoriu insd ca aceste limitiri sd nu lipseascd de efecte juridice analiza inf6ptuitd de cdtre cea de-a doua jurisdicfier). Agadar, aceste limitdri trebuie sd fie prev[zute de lege, sd urm6reasc6 un scop legitim gi sE nu fie de naturd sd atingl in substanla sa dreptul la examinarea cauzei de o instanfd superioard2).
406. Respectarea principiului egalitifii armelor. Curtea European6 a apreciat3) cd restrAngerile stipulate in legislalia internd in privinfa dreptului la recurs (examinare) in fala unei alte instanle trebuie, prin analogie cu dreptul de acces la o instanf6 garantat de art.6 parag. l, si urmdreascl un scop legitim 9i sd nu aduc6 atingere esenfei dreptului. Pentru a fi efectiv, un remediu procesual trebuie si fie independent de orice acfiune discrelionard a autoritililor gi trebuie s[ fie direct accesibil persoanei la care se refer6. Astfel, Curtea Europeanh a constatat o incdlcare a dispoziliilor art.2 al Protocolului nr. 7, prin reglementarea in legislalia ucraineand numai a dreptului procurorului de a ataca o hotdrdre prin care instanla supremi dispusese arestul la domiciliul al reclamanhrlui, fIr[ ca acesta din urmd sd aib6 deschisd o asemenea cale de atac.
407. Excepfii de la principiul dublului grad de jurisdicfie. Potrivit art. 2 parag. 2 al Protocolului nr. 7, dreptul la doul grade de jurisdic{ie in materie penali poate fi restrAns in urmltoarele cazuri: l. in cazul infracliunilor minore, apreciate astfel de legisla{ia intemd a statului; in raportul explicativ la Protocolul nr, 7 s-a ardtat c5 un criteriu important pentru a hotdri cd o infracfiune are caracter minor este analiza sanc{iunii prev[zute de lege, respectiv existenla sau inexistenfa pedepsei cu inchisoarea pentru acea infracfiunea). Curtea Europeand a apreciat c[ dac6 legea prevede pentru infracfiune o sancfiune de maximum l5 zile de inchisoare, aceasta este suficient de severd pentru ca infracfiunea sd nu fie consideratS avdnd caracter minot'); 2. cdnd cel interesat a fost judecat in prima instanfi de cdtre cea mai inaltl jurisdicgie a statului, potrivit dispoziliilor interne ce reglementeazd competenta personald;
r) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 3l martie 2005, in cauza Mariani contra Fran{ei, parag. 43; CEDO, hotdr6rea din 13 februarie 2001, incauza Krombach contra Franfei, parag. 96. 2) A se vedea: CEDO, deaizia din 27 august 2002,in cauza Didier contra Franfei, parag. 3; CEDO, hotirdrea din 13 februarie 2001, in cauza Krombach contra Franlei, parag, 96; CEDO, decizia din27 aprtlie 2000, in cauza Hasser contra Elvefiei,parag.2. r) A se vedea CEDO, hotdrdrea din 6 septembrie 2005, in cauza Gurepka contra Ucrainei,
parag.59-62.
a)
5)
se vedea se vedea
Raportul explicativ la Protocolul nr. 7 la Convenfia europeand, pct. 21. CEDO, hotdrdrea din l5 noiembne2007, in cauza Galstyan contra Armeniei,
parag. 124.
908
Reglementarea dublului sau triplului grad de
jurisdiclie
408
3. cdnd cel interesat a fost declarat vinovat gi condamnat ca urmare a unui recurs declarat impotriva achitirii sale.
Secfiunea Reglementarea dublului sau triplului grad ^2-^. jurisdicfie in dreptul procesual penal roman de
408. Controluljudiciar in cdile de atac. 409. Triplul grad dejurisdiclie. Excepfii.
408. Controlut
judiciar in clile de atac. CIile de atac sunt mijloacele prevdzute
de lege prin care Ministerul Public Ai/sau persoanele indrituite promoveazd un control judecdtoresc, in cadrul cdruia se verificd hotlrdrile judecdtoregti penale, in vederea desfiinfbrii acelor hotdrAri care cuprind erori de fapt gi de drept gi inlocuirea lor cu
hotdrdri conforme cu legea gi adevdrulr). Gradele de jurisdiclie reprezint[ fazele (treptele) pe care le parcurge judecata unei cauze penale, intrucdt numai o altd instan{6 poate sd descopere gregelile unei judec6[i, instanla ce a judecat fiind dezinvestitd (functus fficio suo; iudex poslea quam semel senlentiam dixit, postea iudex esse desinil)2\. Numdrul gradelor de jurisdiclie depinde de numdrul cdilor ordinare de atac prevdzute de lege, care se pot exercita impotriva unei hotlr6ri nedefi nitive3). Controlul judecnfii constituie pentru instanla a cdrei hotdrdre unneazd a fi supus[ controlului un stimulent de a judeca cu cAt mai mare grijd gi o.frdnd contra arbitrarului
V. Dongoroz invedera'): ,,(...) cdile de atac apar ca nigte remedii procedurale in contra gregelilor ce eventual s-ar putea ivi datoritd pd(ilor sau
tt Gr. Theodoru, Teoria gi practica recursului penal, edi{ia a 2-a revdzl:rtd,, Ed. Hamangiu, 2007, p. l-2. in continuare, profesorul Gr. Theodoru aratb c6:,,in literatura de specialitate se consider6 c[ o hotdrdre judecdtoreascd poate fi nelegald gi netemeinicd din cauza a douS vicii fundamentale: pronunfarea ei ca rezultat al nesocotirii regulilor de procedurd penald, care asigurd aflarea adevdrului qi garanteazd drepturile pE{ilor, de naturd a pune la indoiali corectitudinea solufiei adoptate (vitium in procedendo); solu{ionarea gregitd a cauzei (vitium in iudicando),fiepin stabilirea gregiti a situaliei defapt(enor infacto), care a condus la condamnarea unui nevinovat sau la achitarea unui infractor, fie prin aplicarea gregiti a normelor de drept substan{ial - penal sau civil - ori omiterea aplicirii lor (error in iure), care a condus la o solutie neconformd cu legea". 2) A se vedea Tr. Pop, Drept procesual penal, Partea specialtr, vol. IV, op. cit., p. 340. r) A se vedea: N. Volonciu, Considera{ii privind sistemul gradelor de jurisdicfie in procesul penal romdrr, R.D.P. nr. 2/1995, p. 48-58; Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, op.
gi abuzuluia). in acest sens, profesorul
cit.,p.232-235. a)A se vedea Tr. Pop, Drept procesual penal, Partea speciald, vol. IV, op, cit., p. 338. st V. Dongoroz, Curs de procedurd penal6, litografiat, Bucuregti, 1943,p.316. Comentdnd in mod critic aceastd opinie, profesorul Gr. Theodoru a ardtat cd : ,,Formula adoptati de mulli
procedurigti credem cd este discutabild. intr-adevdr, prezum{ia implici tragerea unei concluzii dintr-o repetare constante a aceleiagi imprejurdri in condifii date - quod plerumque ft -, ftrd a exclude 9i situatiile contrare. Practica ne arate un procent scdzut al hot6rdrilor desfiintate la instan{ele de control, pentru neregularitatea gi netemeinicia lor; ca unnare, este nepotrivit sd 909
409
Dreptul la doud grade de jurisdiclie in materie penal6
judecdtorilor, in impdrlirea dreptd{ii; cdile de atac implicd deci o prezumfie de gregealS, pentru judec ata a|acat6, gi o prezumfie de indreptare, pentru judecata ce va urma." in literatura de specialitate s-a ardtatr) ce ,,pe l6ngd posibilitatea ivirii gregelilor gi injustifiilor in judecSlile precedente gi necesitatea corectdrii gi repardrii acestora, prin judec6li subsecvente, mai este necesard judecata in cdile de atac Ai pentru motivul ci nu toate elementele, probele se cunosc totdeauna la prima judecatd, ci se descoperd mai tArziu gi astfel trebuie oferitl posibilitatea ca acestea sI poatd fi valorificate la o noui judecatd, fiindcd descoperirea adevdrului este obiectivul procesului penal; mai existd apoi gi considera{iunea, c6 adeseori pdrfile numai dupd pronun{area primei judecdfi igi dau seama de neglijenlele lor in privinla proba{iunii, sau in aprecierea importanfei unor fapte sau chestiuni, 9i cunoscjust sarcinile ce le au in proces, gi de aceea li se ofer6 posibilitatea, ca prin cdile de atac sd provoace o noul judecat[, 9i cu acea ocazie sd-gi adune toate probele gi sd-gi concentreze fo(ele pentru redresarea situaliei lor in proces." Agadar, controlul exercitat in al doilea sau al treilea grad dejurisdicfie reprezint62): a) tn mijloc de prevenire a incdlc[rii legii gi a erorilor judiciare (gtiindu-se controlafi, judecdtorii vor incerca sd procedeze conform legii gi sd dea solufii corecte); b) un mijloc distructiv, de inldturare a hot[rdrilor nelegale gi netemeinice (datoritd existen]ei unor vicii de proceduri, erori de fapt sau de drept), prin desfiinfarea, casarea sau anularea acestora; c) un mijloc reparalor, un remediu procesual, prin care se asigur[ solu{ionarea justd a cauzelor penale (desfiinJarea, casarea sau anularea unei hotlrdri judecdtoregti lasI, de reguld, cauza penali in curs de desldgurare, deoarece trebuie inlocuitd hotdrdrea desfiinlatd cu o altd hotdrdrejudecbtoreascd).
409. Triplul grad de jurisdicfie. Excepfii. Ca regul5 generald, Codul de procedurd penald reglementeazd triplul grad de jurisdicfie in materie penald, persoana trimisd in judecatd prin rechizitoriul procurorului sub acuza[ia de a fi sbvdrgit o infracfiune avind posibilitatea de a beneficia atdt de o judecatd in primd instanfd, cdt gi in cdile ordinare de atac: apelul gi recursul. Ca excepfie, anumite cauze pot fi judecate numai in dou6 grade de jurisdicfie. Astfel, potrivit art. 361 alin. (l) C.proc.pen., nu pot fi atacate cu apel: a) sentinlele privind infracfiunile pentru care punerea in migcare a acfiunii penale se face la pldngerea prealabilb a persoanei vdtdmate, indiferent de pedeapsa prevdzuti de lege sau de instanfa care le-a pronunfat;
pentru instituirea controlului, de la prezum{ia - ceea ce se intdmpld cel nelegali gi neintemeiati; s-ar da, astfel, o apreciere apriorici negativd activitdtii de judecata, ceea ce ar determina sciderea prestigiului de care trebuie s6 se bucure justi{ia. Dupd pdrerea noastrd ar trebui sd se afirme doar cd existd <posibilitatea> ca o hotdrdre si nu fie legali 9i temeinicl, ceea ce ar a$eza erorile de fapt 9i de drept in limite de excepfie. De aceea, c6ile de atac sunt considerate ca remedii procesuale, in sensul cd prin ele se pot indrepta eventualele erori cuprinse in hotirArile judecdtoregti." (Gr. Theodoru. Teoria gi practica recursului penal, op. cit., p. l-2). t\ Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea specialS, vol. IV, op. cit., p. 339. 2)A se vedea Gr. Theodoru, Teoria gi practica recursului penal, op. cit., p. 5.
se afirme
se pleacS,
cI
mai des
cd hotdrdrea atacatd este
910
Reglementarea dublului sau triplului grad de jurisdicfie
409
b) sentinlele pronuntate de tribunalele militare privind infracliunile contra ordinii gi disciplinei militare, sancfionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 anlt); c) sentin{ele pronuntate de cur,tile de apel gi Curtea Militar[ de Apel; d) sentinlele pronun{ate de Secfia penald a inaltei Curli de Casalie gi Justilie;
e) sentintele de dezinvestire2);
f) sentinfele pronuntate in materia executdrii hotdrdrilor penale, precum gi cele privind reabilitarea.
in ceea ce privegte calea de atac cepoate fi exercitatd in materia procedurilorjudiciare privind cererile de reabilitare, inalta Curte de Casalie gi Justilie s-a pronunfat in recurs in interesul legii considerdnd cd dispoziliile art. 501 din Codul de proceduri penald se interpreteazd in sensul c6: hotarArile pronunfate in materia reabilitdrii anterior intrdrii in vigoare a Legii nr.35612006 sunt supuse at6t apelului, cdt gi recursului, iar cele pronunlate dupd intrarea in vigoare a Legii nr. 35612006 sunt supuse numai cdii ordinare de atac a recursului, in condiliile art, 385r alin. (1) lit. f) C.proc.pen3).
Infractiunile contra ordinii gi disciplinei militare, sanclionate de lege cu pedeapsa inchisorii de cel mult 2 ani sunt: absenla nejustificata [art.33l alin. (l) C.pen.], cdlcarea de consemn [art.333 alin. (1) C.pen.], insubordonarea [art.334 alin. (l) C.pen.], Iovirea superiorului [art. 335 alin. (1) C.pen.], lovirea inferiorului [art. 336 alin. (l) C.pen.]. 2) Sunt sentinle de dezinvestire cele prin care se restituie cauzalaprocuror. 3) A se vedea I.C.C.J., Secfiile Unite, decizia nr. XXXIV/2007, disponibili pe site-ul www. scj.ro. in motivarea acestei solu{ii inalta Curte de Casalie 9i Justilie a refinut c6: ,,Potrivit art. 361 alin. (l) lit. 0 din Codul de procedurd penal6, literd introdusd prin art. I pct. 168 din Legea nr. 35612006, intratd in vigoare la 7 septembrie 2006, nu pot fi atacate cu apel <sentinfele pronuntate in materia execut6rii hotdrdrilor penale, precum gi cele privind reabilitarea>. Pe de altd parte, prin art. 501 din Codul de procedur[ penald se prevede cd <hotir6rile prin care instanla rezolvd cererea de reabilitare este supusd apelului, iar hotdrdrea pronunfatd de
instanla de apel este supusd recursului>. Fa15 de aceastA inadverten(6 gi de nereglementarea, in Codul de proceduri penal6, a modului de aplicare in timp a dispoziliilor legale cu caracter procedural, se impune ca problema de interpretare a legii ce s-a ivit sd fie examinatd in raport cu prevederile referitoare la situaliile tranzitorii cuprinse in Legea nr, 3ll1968 pentru punerea in aplicare a acestui cod. in adevdr, potrivit art. 3 din legea menlionatd, <regulile de competenld din noul Cod de procedurd penald se aplicd gi cauzelor in care procesul penal a fost pornit inainte de intrarea in vigoare a acestui cod, afari de cazul cAnd a intervenit o hotdrdre in primi instan!il. in acest fe1, reglementdndu-se competenta in raport cu principiul activit6{ii legii procedurale penale, ceea ce inseamnd riguroasa ei aplicare din momentul intrdrii in vigoare pdnd la data abrogdrii, modificdrii sau inlocuirii cu o altd dispozilie, in conformitate cu regula tempus regil actum, a fost instituitd totodatd excepJia determinatl de existenla unei hotdrdri pronunfate in primd instan(d.
r)
Ca urmare, prin voinla legiuitorului a fost reglementat un caz de lltraactivitate a legii

procedurale vechi, impus de nevoia ca procesul si continue potrivit prevederilor ce erau aplicabile in momentul judecdlii gi pronunlirii hotdr6rii in primd instanld, iar nu in raport cu noile dispozifii procedurale, intrate in vigoare ulterior. Aceastd ultraactivitate a legii procedurale penale este, de altfel, in deplind concordan(d cu reglementarea in art. 4 din Legea nr. 3ll1968 a dispoziliilor aplicabile in cdile de atac, sens in 911
409
Dreptul la doud grade de jurisdic{ie in materie penald
Tot astfel, hotdrdrea judec6torului pronunfat6 potrivit art. 278t alin, (8) lit, a) gi b) C.proc.pen. care confine o ,,declaralie de vinovdfie" (de exemplu, constatarea cd
f'apta prevdzutd de legea penald gi sdv6rgitd cu vinovdJie nu constituie insd infrac{iune,
intrucdt
ii
lipsegte trdsdtura esenfiald a pericolului social; sau
in cazul in
care
se
stabilegte existenta infracliunii, dar 9i prescriplia rdspunderii penale) poate fi atacatd numai cu recurs de procuror, de persoana care a fbcut pldngerea, de persoana fafd de care s-a dispus neinceperea urmdririi penale, scoaterea de sub urmdrire penald sau incetarea urmdririi penale, precum gi de orice altd persoand ale cdrei interese legitime
sunt vdtlmate.
in toate aceste cauze, pe4ile sau procurorul au deschisi numai calea de atac a recursului. Acesta nu este insd limitat la cele 2l de cantri de casare prevdzute in art. 385e alin. (l) C.proc.pen., instanla fiind obligatd ca, in afara temeiurilor invocate gi a cererilor formulate de recurent, sb examineze intreaga cauzd sub toate aspectele. Nu existd niciun cazin care procesul penal romdn se desfrgoard in fa{a unui singur grad de jurisdicfie, nefiind posibilb pronun{area in prim[ 9i ultimd instanfd a unei hotdr6ri de condamnare sau care s[ cuprindd o ,,declarafie de vinov[!ie". in activitatea sa jurisdicfionald, Curtea Constitulionald a examinat de-a lungul timpului dacd liberul acces la justi{ie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situafii deosebite sau dacd el implicb existenla unor proceduri unice chiar gi pentru situalii deosebite, inclusiv in ceea ce privegte exercitarea cdilor de atac. De asemenea, au fost analizate condifiile in care existenfa unor particularitdfi procedurale, in special referitoare la exercitarea cdilor de atac, este in concordanld cu principiul egalitnfii cet[fenilor in fafa legii 9i a autoritdfilor publice, prevdzut la art. l6 alin. (l) din Constitufie. Curtea Constitulional[ a statuat cd liberul acces la justitie presupune gi accesul la mijloacele procedurale prin care se infiptuiegte justifia. Instituirea regulilor de desfbgurare a procesului in fata instanfelorjudecdtoregti este de competen(a exclusivd a legiuitorului. Aceastd solulie decurge din dispoziliile constitulionale ale art. 125 alin. (3), potrivit cdrora ,,competenfa gi procedura de judecatd sunt stabilite de lege",
care se prevede cd <hotdrdrile sunt supuse cdilor de atac prevdzute de legea in vigoare la data
pronunldrii lon.
Or, din moment ce o atare dispozifie nu se poate referi doar la insdgi existen{a ciii de atac, ci mai ales la modalitatea exercit6rii, desfbgurdrii gi solufiondrii sale, cu referire la termene, titulari, condilii de exercitare, motive, competenfd gi procedura ce trebuie urmatd in cursul judecilii, reiese c6, in materia reabilitdrii, hot5rdrile pronuntate pdn6 la data de 7 septembrie 2006, cdnd a intrat in vigoare Legea nr. 35612006, prin care a fost introdusd reglementarea de la lit. f) la alin. (l) al art.36l din Codul de procedurd penal6, rau supuse cdilor de atac prevlzute in art. 501 din Codul de procedurd penald.
Ultrior intrerii in vigoare a acestei completdri aduse alin, (l) al art. 361 din Codul de procedurS penal[, prin introducerea reglementdrii de la lit. f), potrivit cEreia sentinfele privind reabilitarea nu pot fi atacate cu apel, aceste hotErdri nu mai sunt supuse decdt cdii ordinare de atac a recursului, in condiliile reglernentate explicit in dispozilia art. 385r alin. (1) lit. f) din Codul de procedurd penali, introdus[ prin art. I pct. 183 din Legea nr.35612006."
9t2
Reglementarea dublului sau triplului grad de
jurisdiclie
409
precum gi din cele ale art. 128, in conformitate cu care,,irnpotriva hotlrArilor judecdtoregti, pd4ile interesate 9i Ministerul Public pot exercita c[ile de atac, in condiliile Curtea Constitufionald reline cd semnificafia art. 2l alin. (2) din Constitugie, potrivit cdruia accesul la justifie nu poate fi ingridit prin lege, este aceea cb nicio categorie sau grup social nu poate fi exclus de la exercifiul drepturilor procesuale pe care le-a instinrit. Legiuitorul poate ins6 sd prevadd, in considerarea unor situagii deosebite, reguli speciale de proceduri, precum gi modalitdfi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incdt accesul liber lajustilie nu inseamnd accesul, in toate cazurile, la toate stmcturile judecltoregti gi la toate cdile de atac2). Nu contravine principiului egalitalii ceElenilor in fa{a legilor gi a autoritdlilor publice, consacrat de art. l6 alin. (1) din Constitufie, ,,instituirea unor reguli speciale, inclusiv in ceea ce privegte cdile de atac, at6ta timp cdt ele asigurd egalitatea juridici a cet[]enilor in utilizarea lor, Principiul egalitalii nu inseamnd uniformitate, aga incdt, dacd la situafii egale trebuie sd corespundi un tratament egal, la situalii diferite
tratamentul nu poate fi decAt diferit"rl.
legii"tl.
Analizdnd constitufionalitatea dispoziliilor art. 361 alin. (l) lit. c) C.proc.pen., Curtea Constitugionali constati cI ,,dispoziliile legale criticate nu incalcd dreptul la un proces echilabil, reglementat de art. 2l alin. (3) din Constitufie, precum gi de art. 6 din Conven{ia pentru apdrarea drepturilor omului gi a libert6lilor fundamentale, intrucdt nu inldturd posibilitatea inculpalilor de a beneficia de drepturile gi garanfiile procesuale instituite prin lege, in cadrul unui proces public, judecat de cdtre o instanlS independentii, imparliald gi stabiliti prin lege, intr-un termen rezonabil, precum gi faptul cd aceste prevederi asigurd dreptul la dou[ grade de jurisdiclie (judecata in primd instanf[ gi judecata in recurs) in materie penal6, reglementat de art.2 din Protocolul nr. 7 la Convenfia pentru apirarea drepturilor omului gi a liberti{ilor fundamentale"a).
u Plenul Cu4ii Constitulionale, Decizia nr. l/1994 (M. Of. nr. 69 din l6 martie 1994). Precizam cd in Constitu{ia revizuith textul art. 125 alin, (3) se regisegte cu unele complet[ri in art. 126 alin. (2), astfel: ,,Competen[a instanfelor judecitoregti gi procedura de judecat6 sunt prevarrute numai prin lege"; tot astfel, art. 128 a devenit art.129 cu acelaqi conlinut. 2) in acest sens, Curtea Constituqionali, Decizia nr.9211996 (M. Of. nr.297 din 20 noiembrie l ee6). r) Curtea Constitulionall,Decizianr. 16/1999 (M. Of. nr. 136 din I aprilie 1999). ar Ibidem. in acelaqi sens, a se vedea Curtea ConstitufionalS, Decizia nr.7311996 (M. Of. nr.255 din22 octombrie 1996), in care, in analizarea elementelor dreptului la un proces echitabil prin raportare la sistemul cdilor de atac, s-a ardtat cd: ,,Articolul 6 pct. i din Convenlia pentru apdrarea drepturilor onrului gi a libert6lilor fundamentale consacri dreptul persoanei la un proces echitabil. in sensul practicii instanlei europene, conceptul de <proces echitabilD nu implici in mod necesar existenfa mai multor grade de jurisdiclie, a unor cdi de atac ale hotlririlor judecdtoregti, nici, pe cale de consecinfi, posibilitatea exercit[rii acestor cdi de atac - inclusiv a celor extraordinare - de ctrtre toate plr{ile din proces. Articolul l0 din Declara}ia Universali a Drepturilor Omului, privitor la dreptul oricdrei persoane de <a fi audiatl in mod echitabil gi public de cdtre un tribunal independent gi impa(ial>, nu are nicio legdturd cu problema de constitulionalitate in discufie. Articolul 14 pct. I din Pactul intemafional cu privire la drepturile
913
409
Dreptul la dou6 grade de jurisdiclie in materie penald
in cuprinsul jurisprudenlei menfionate, Curtea Constitulionali a mai re{inut cA,,art. 361 alin. (1) lit. c) C.proc.pen. nu contravine prevederilor art.l24 alin. (2) din Legea fundamentald, intruc6t stabilirea de cdtre legiuitor, in temeiul prerogativelor conferite acestuia de dispoziliile art. 126 alin. (2) din Constitu{ie, a unor reguli procedurale privind competenla curfilor de apel gi a sentinfelor ce pot fi atacate cu apel nu este de naturd sd aduc[ atingere principiului constitulional ce consacr[ unicitatea, egalitatea gi imparlialitatea justifiei, cdtd vreme aceste reguli se aplicd in mod egal tuturor persoanelor aflate in situalii identice sau similare. De asemenea, nu poate fi re{inutI critica art. 361 alin. (l) lit. c) C.proc.pen. in raport de normele constitufionale privind folosirea cdilor de atac, textul de lege criticat fiind chiar o concretizare a prevederilor art. 129 din Legea fundamentald, care stabilesc cu privire la cdile de atac cd acestea pot fi
exercitate,,in condiliile legii"(...)".
in analiza constitufionalitdlii dispozifiilor art. 29 pct.1 lit. a), art.36l alin. (1) lit. d) $i ale art. 385' alin. (l) lit. d) C.proc.pen., Curtea Constitulionald a arf,tat cdt): ,,dispozilia afi.29 pct. I lit. a) din Codul de procedurd penalS este consecjnfa prevederii
constitulionale a art. 69 (Imunitatea parlamentard) alin. (1) teza ultimd, potrivit cdreia
<Competenfa de judecatd (a deputa{ilor sau senatorilor - n.n.) aparline Curlii Supreme de Justilie> [in Constitulia revizuitd art. 69 teza ultimd a devenit art.72 alin. (2) teza ultimS, avdnd urmdtorul confinut <Competenfa de judecatd aparline inaltei Cu(i de Casalie gi Justifie> n.n.]. Aceastd competenld ratione personae, determinatd de necesitatea asigurlrii independenfei deputalilor 9i senatorilor, este justificatd gi de garanliile pe care le prezint6, in acelagi sens, suprema instanld de judecatd, inclusiv sub
aspectul realizdrii dreptului la un proces echitabil, cu respectarea tuturor garanliilor

procesuale.
Deopotrivd, dispoziliile art.361alin. (1) lit. d) 9i ale art,385r alin. (l) lit, d) din Codul de proceduri penalS, care prevdd cd impotriva sentinlelor Curfii Supreme de Justilie nu poate fi exercitat[ dec6t calea de atac a recursului, sunt in deplin acord cu prevederile art.l25 alin. (3) gi ale art. 128 din Constitufie, care incredinfeazd legiuitorului dreptul de a stabili competen{a gi procedura de judecatd, inclusiv cdile de atac gi condiliile exercitlrii acestora. Aceleagi dispozilii sunt in concordanlb cu prevederile Conventiei pentru apdrarea drepturilor omului gi a libertdlilor fundamentale, care, in art.2 al Protocolului nr. 7 adilional la conven(ie, prevede dreptul la un dublu grad dejurisdicfie in materie penal6, ceea ce se regdsegte gi in dispoziliile legale criticate, sub acest aspect." civile gi politice, consacrdnd egalitatea (tuturor oamenilou in fala instanJelor gi dreptul la un proces echitabil, nu pune astfel in disculie necesitatea garantdrii pentru toate pd4ile dintr-un proces a dreptului de a exercita toate cdile extraordinare de atac ale hot[rdrilorjudecitoregti". A se vedea, in acelagi sens, Curtea Constitufionald,Decizianr. 17612002 (M. Of. nr. 542 din 24 iulie 2002);Ctttea Constitufionall,,Decizianr.26712004 (M. Of. nr. 621 din 8 iulie 2004). r) Curtea Constitu{ionald, Decizia nr. 6612003 (M. Of. nr. 200 din 27 martie 2003). in acelagi sens, s-a pronunfat Curtea Constitulionald gi cu privire la constitulionalitatea dispoziliilor
art. 385r alin. (1) lit. c) C.proc.pen., in Decizianr.33l1999 (M. Of. nr. 199 din 7 mai 1999), sau cu privire la constitulionalitatea dispoziliilor art. 361 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., in Decizia t.25912005 (M. Of. nr.497 din 13 iunie 2005).
914
Standarde europene in materia dreptului la despdgubiri
410
Indiferent de numdrul gradelor de jurisdicfie reglementate de legiuitorul romAn pentru exercitarea cdilor de atac trebuie sd fie indeplinite anumite conditiil): a) sd existe obiectul clii de atac, respectiv hothr6rea judecdtoreascd, indiferent dacd prin aceasta a fost sau nu solufionat fondul cauzei; b) legea sd prevadd in mod expres posibilitatea folosirii unei anumite cdi de atac; c) persoana clreia legea ii recunoagte in mod abstract acest drept sd aibd un interes direct de a se folosi de calea de atac. Existd acest interes numai dacd se contureaz[ posibilitatea ca dispozifia din hotdrdrea judecdtoreasc[, ce provoacd nemulgumirea celui ce exerciti calea de atac,lezeazd un drept subiectiv sau un alt interes juridic al acestuia (in cazul Ministerului Public raportarea se face la interesul general ca legea sd fie interpretata gi aplicatd legal gi temeinic); d) si fie respectate termenele gi condiliile prevdzute de lege.
Capitolul IX Dreptul la despigubiri in caz de privare nelegali de libertate sau in caz de eroare judiciarl
Secfiunea 1. Standarde europene in materia dreptului la desplgubiri
410. Dreplul persoanei de a ob1ine o reparalie penlru perioada in care afost lipsitd de libertate. 4IL Dreptul la despdgubiri in cqz de eroarejudiciard.
Articolul 5 parag. 5 din Convenlia europeand gi art. 3 din Protocolul nr. 7 reglementeazd dreptul persoanei de a obline despdgubiri de la stat pentru cd a fost privatd de libertate in condilii care contravin art. 5 parag. l-4 sau pentru condamnarea pe nedrept. De asemenea , art.9 parag.5 din Pact prevede cI orice persoand care a fost victima unei arestdri sau detenfiuni ilegale are drept la o despdgubire. Carta prevede, in art. 6, cd dreptul la libertate gi siguranfd al persoanei este garantat, ceea ce presupune cd, fald de prevederile art. 52 parag. 3, sensul gi scopul protec{iei oferite este acelagi cu cel din Conven{ia europeand. Pe cale de consecinfd, constatdm c[ in Cartd dreptul la desplgubire este garantat in condiliile prevdzute de art. 5 parag. 5 din Convenfia europeand,
410. Dreptul persoanei de a obfine o reparafie pentru perioada in care a fost lipsiti de libertate. Convenfia europeanl garanteazd. persoanelor private de libertate dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin luarea mdsurilor preventive cu incilcarea dispoziliilor art. 5 parag. l-4 sau a dreptului intern.
nagte
De exemplu, dreptul la desp6gubiri in temeiul textului Convenfiei europene se in cazul unei incdlcdri a dreptului de a fi adus de indatd in fata unui magistrat independent gi imparlial care sd se pronunte asupra stdrii de arest, in cazul depdgirii
t) V. Papadopol, C.
Turianu, Apelul Penal, Casa de Editurd 9i Presd,,$ansa" S.R.L., Bucuregti, 915
1994,p. l8-19, precum gi referinlele bibliografice ale autorilor.
410
Dreptul la despdgubiri in caz de privare nelegalS de libertate sau in caz de eroarejudiciard
termenului rezonabil al arestdrii preventive, in cazul incdlcirii dreptului de a fi informat, in termenul cel mai scurt gi intr-o limbd pe care o in{elege, asupra motivelor arest[rii sale gi asupra oricirei acuzalii aduse impotriva sa sau in cazul incf,lcdrii dreptului de a beneficia de un recurs efectiv in fala unei instanfe care si analizezelegalitatea deten{iei. Dreptul la reparafie este garantat chiar dacd privarea de libertate este legald potrivit legii inteme, dar nu satisface exigenfele art. 5 parag. l-4 din Convenfia europeandr). Dispoziliile art, 5 parag. 5 din Convenlia europeanl sunt respectate dacd persoana in cauzi poate cere o repara{ie pentru privarea sa de libertate in condilii contrare art.5 parag. l-42). Rezultl cd existenfa dreptului la repara{ie este condilionatd de caracterul nelegal al privdrii de libertate. Dacd privarea de libertate a fost legald, dar nejustificatd, art. 5 parag. 5 nu igi gdsegte aplicabilitatea. Astfel, o persoand care a fost privatd de libertate in mod legal, dar ulterior a fost achitath, nu are dreptul la despdgubiri in temeiul Convenliei europene. Tot astfel, chiar gi o persoand care a fost condamnatd la o pedeapsd extrem de severd are dreptul la despdgubiri dacd privarea sa de libertate din timpul procesului nu a fost legald3), Dreptul de a obfine o reparafie trebuie s[ fie concret, cert gi efectiva), gi poate viza
repararea prejudiciului moral sau materials).
incdlcarea art. 5 parag. l-4 trebuie sd fi fost constatatii de o autoritate nafionalS sau de cdtre Curtea Europeand. De asemenea, este necesard epuizarea cdilor de recurs inteme, ce presupune ca persoana privatd de libertate sd fi avut deschisd calea unui ac{iuni eficace, suficiente gi accesibile, prin care si fi putut remedia situafia litigioasd6r. Garantarea acestui drept nu interzice statelor sd condilioneze acordarea despigubirii de probarea de cdtre cel interesat a existenfei unui prejudiciu material sau moral care trebuie reparatT), precum gi a legdturii de cauzalitate intre acest prejudiciu 9i privarea de libertate cu incdlcarea dispozi{iilor art. 5 parag. 1-4 din Convenfia european6s).
r) A se vedea CEDO, hotirdrea din 1l iulie 2006, in cauza Harkmann contra Estoniei, parag. 50. 2) A se vedea: CEDO, hotlrdrea din 3 iunie 2003, in cauza Pantea contra RomAniei, parag.262; CEDO, hotdrArea din 25 octombrie 2005, in cauza Fedotov contra Rusiei, parag. 84; CEDO, hotirirea din 29 mai 1997,in cauza Tsirlis Ei Kouloumpas contra Greciei, parag. 5; CEDO, hot6rdrea din 24 martie 2005, in cauza Stoichkov contra Bulgarei, parag.72. 3) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p.497. a) A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 26 noiembrie 1997, in cauza Sakik g.a. contra Turciei, parag. 60; CEDO, hotirdrea din 3 iunie 2003, in cauzaPantea contra Romdniei, parag.270. 5)A se vedea CEDO, hotirArea din 16 iulie 1971, in cauza Ringeisen contra Austriei,
parag.23-26.
6) A se vedea: CEDO, hot6r6rea din l9 mai 2004,in cauza R.L. gi M.J.D. contra Franfei, parag. 134-136; CEDO, hotirArea din 28 octombrie 1998, in cauza Asenov contra Bulgariei, parag.85. 7)A se vedea C. Birsan, op. cit., vol. I, p.384.
8)
se vedea CEDO, hot6rdrea din 7
mai 1974, in
cauza Neumeister contra Austriei,
parag.40.
916
Standarde europene in materia dreprului la
desptrgubiri
4ll
Spre deosebire de prevederile art. 41 din Convenfia europeand, ce conf-erd Curfii de la Strasbourg competenfa de a se pronunta cu privire la obligarea statelor de a pl6ti o satisfacfie echitabild, art.5 parag.5 garanteazd, un drept independent vizavi de autoritalile nafionale, a cdrui incblcare poate constitui obiectul unei pldngeri
separate gi poate conduce, in subsidiar, la aplicarea dispoziliilor art. European5r),
4l
de c[he Curtea
411. Dreptul la despigubiriin cazde eroare judiciari. Articolul 3 din Protocolul nr. 7 garanteazb acordarea de despdgubiri persoanei condamnate printr-o hotErdre definitivl in privinfa cdreia se descoperd fapte noi sau sunt relevate noi aspecte in privinfa faptelor vechi, care demonstreazi nevinovilia acesteia, ce conduc la anularea condamndrii sau la acordarea gralierii. Nedescoperirea in timp util a faptelor necunoscute instanfei la momentul judecdrii cauzei nu trebuie sd fie imputabila persoanei
condamnate. Pentru a fi aplicabile dispoziliile art. 3 din Protocolul nr. 7 sunt necesare intrunirea urmitoarelor conditii2): a) exislenla unei condamndri la o pedeapsd penald, pentru sdvdrSirea unei infracfiuni, aplicatd printr-o hotdrdre definitivd; Astfel, trebuie sd fie vorba numai de o hotdrdre de condamnare la o pedeapsS penald (indiferent de gradul dejurisdiclie in care este dispusd) pentru sdvdrgirea unei infrac{iuni, dispozifia conven}ionald nefiind aplicabild in cazul in care s-a dispus o solu{ie de neurmirire penald sau de achitare. Hotir6rea trebuie sd fie definitivd, adicd sd se bucure de autoritate de lucru judecat (res iudicata), fie prin epuizarea cdilor ordinare de atac, fie prin neexercitarea acestora; b) anularea hotdrdrii sau gralierea sdfie consecinla descoperirii unuifapt nou sau a relevdrii unor noi aspecte in privinla faptelor vechi (fapte recent descoperite), care sd demonstreze de o manieri evident[ ci persoana condamnatd era nevinovatd; Referirea la graliere al6turi de anulare este explicabil6 prin existenla unor sisteme de drept in care ,,grafierea" apare ca un ,,recurs" preferabil unei proceduri judiciare ce conduce la revizuirea condamndrii. in doctrin63), s-a ardtat cI aceastd prevedere a Convenliei europene care permite acordarea de despdgubiri numai dacd se demonstreazd de o manierd evidentd cd persoana condamnatd era nevinovatE, ar trebui revizuitii in sensul extinderii aplicdrii acesteia 9i pentru cazurlle in care faptele, imprejurdrile sau probele noi creeazd un dubiu (in dubio pro reo) cu privire la vinovIlia unei persoane care este achitati;
A se vedea E. Bleichrodt, Right to Liberty and security of person, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Conr.ention on Human Rights, op. cit., p. 508. 2) A se vedea: .R. Koering-Joulin, Article 3 (Protocole no. 7), in L.-8. Pettiti, E. Decaux, P.-H. Imbert, La Convention europdenne des droits de I'homme. Commentaire article par article, op. cit., p. l09l-1092; C. Birsan, op. cit., vol. I, p. I 151-l 152. r) A se vedea S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, op. cit., p. 378.
917
r)
412
Dreptul la desplgubiri in caz de privare nelegald de libertate sau in caz de eroarejudiciard
c) descoperirea faptelor noi squ relevarea unor aspecte noi in privinfa faptelor vechi (fapte recent descoperite) sd nu fie imputabild, in tot sau in parte, persoanei
condamnate. in cazul in care nedescoperirea faptelor noi sau recent descoperite este imputabili persoanei condamnate, chiar daci in cauzd se constatd nevinov[{ia, aceasta nu beneficiazd de dreptul la despdgubiri ca urmare a erorii judiciare.
Secfiunea Reglementarea nafionall in materia reparirii ^2-^. pagubei in cazul condamnlrii pe nedrept sau al privlrii ori restringerii de libertate in mod nelegal
412. Repararea pagubei tn cazul privdrii ori restrdngerii de libertate in mod nelegal sau nejuslificat. 4 I 3. Acordarea de despdgubiri in cazul condamndrii pe nedrept. 414. Felul, intinderea reparaliei Si acliunea pentru repararea pagubei. 415. Ac|iunea in regres a slatului tmpotriva magistralilor.
AtdtConstituliaRomdniei,inart.52alin.(3)'),catgiCoduldeprocedurlpenall,in
art.504-507, previd posibilitatea de a intenta o acliune civild in desp[gubiri impotriva statului romen in cazul privdrii ori restrAngerii de libertate in mod nelegal sau al
condamndrii pe nedrept.
412. Repararea pagubei in cazul privlrii ori restrfrngerii de libertate in mod nelegal sau nejustificat. Potrivit art. 504 alin. (2)-(4) C.proc,pen., persoana privat[ de libertate sau a cdrei libertate a fost restrdnsa are dreptul la repararea prejudiciului material sau moral cavzatdacd sunt intrunite cumulativ urmdtoarele condilii: a) privarea sau restrdngerea libertd\ii a avul un caracter nelegal sau nejustificat; Este necesar ca m[sura preventivd in cauzd (refinerea, arestarea preventivd a invinuitului sau inculpatului sau obligarea de a nu pdrdsi localitatea sau {ara) sau mdsura de siguranfd a intemdrii provizorii sd fi fost dispusd cu incdlcarea dispoziliilor legale prevdzute fie de codul de procedurd penald, fie de conventia europeand. in acelagi mod, in cazul revocdrii grafierii individuale trebuie sI se fi incilcat Convenfia europeand sau Legea nr. 54612002 privind grafierea sau procedura acorddrii grafierii2). $i in situalia in care privarea de libertate a fost legal[, dar nejustificati, se poate angaja rdspunderea statului, intrucdt numai caracterul nejustificat al mdsurii poate fi stabilit prin insdgi hotdrdrea judecdtoreascb de achitare sau de incetare a procesului penal [art. 504 alin. (3) C.proc.pen.]. Astfel, legiuitorul romdn conferd persoanei private de libertate o protecfie mai mare decAt standardul Convenfiei europene, garantdnd acesteia dreptul la despdgubiri atdt in caz de privare nelegald de libertate, cAt gi in caz
lt Potrivit art.52 alin. (3) din Constitufie,,,statul rispunde patrimonial pentru prejudiciile cavzate prin erorilejudiciare. Rdspunderea statului este stabilit6 in condiliile legii gi nu inleture rispunderea magistrafilor care gi-au exercitat func1ia cu rea-credin{i sau gravd neglijen!6". a M. Of. nr.755 din 16 octombrie2002. 918
Reglementarea national6 in materia repardrii pagubei
412
de privare nejustifcatd de libertate, degi aceastl ipotezl nu rezultl in mod evident gi coerent din textul art. 504 C.proc.pen. Nu se poate aprecia cd o persoanl a fost privatd de libertate in mod nelegal sau nejustificat in temeiul unei hotdrAri judecdtoregti definitive de condamnare, desfiinfatd ulterior in cdile extraordinare de atac, in condiliile in care acesta a executat o pedeapsd
privativi de libertate, rezultati in urma cumulului juridic al pedepselor aplicate pentru infracliuni concurente, iar numai pentru o parte din aceste infracfiuni s-a constatat
ulterior nevinovSlia persoanei condamnate. b) caracterul nelegal sau nejustifcat sdfifost stabilil prin act al procurorului squ hotdrdre defnitivd a instanfei; Actele procurorului enumerate laart.504 alin. (3) gi (4) C.proc.pen. sunt: ordonanla procurorului de revocare a mdsurii privative sau restrictive de libertate (relinerea, obligarea de a nu pdrasi localitatea sau {ara), ordonanta procurorului de scoatere de sub urmirire penald sau de incetare a urmdririi penale dispusd in temeiul art. I I pct. I lit. c) C.proc.pen. raportat la art. l0 alin. (1) lit. g) (amnistie sau prescrip{ie) sau j) (autoritate de lucru judecat) C.proc.pen. Tot astfel, art, 504 alin, (3) 9i (4) C.proc.pen. indica hotdrdrea instanlei de revocare a mdsurii privative sau restrictive de libertate (arestare preventivb a invinuitului sau inculpatului, obligarea de a nu pirdsi localitatea sau tara) sau hotdrdrea definitivb de achitare ori de incetare a procesului penal pe temeiul art. l1 pct. 2 lit. b) C.proc.pen. raportat la art. 10 alin. (l) lit. g) (amnistie sau prescripfie) sau j) (autoritate de lucru judecat) C.proc.pen. Considerdm cd aceastd ultimd prevedere este contradictorie intrucdt, degi art. 504
alin. (3) C.proc.pen. face referire numai la caracterul nelegal al privdrii sau restrdngerii libertdfii, precizeazd ca mijloc de stabilire a ,,nelegalitdlii" hot6rdrea judecdtoreasc[ definitivi de achitare sau de incetare a procesului penal, care nu constati, in fapt, ilegalitatea, ci caracterul nejustificat al privdrii sau al restricliei de drepturi. Pe de alta parte, dispozifia legald este gi deficitard. Pot exista hotdrdrijudecdtoregti care sI constate cazuri de privare nelegald de libertate in sensul art. 5 parag. I din Convenlia european[ gi in alte situalii, cum ar fi: dispunerea mdsurii de siguran!5 a intemirii provizorii cu incdlcarea dispozifiilor art. 762 C.proc.pen. sau in cazul reincarcerdrii unei persoane grafiate individual dupd ce decretul de grafiere care a produs efecte a fost revocat in condilii nelegale sau in cazul constatdrii incethrii de drept a mdsurii preventive ori restrictive de libertate cu dispozilia de punere de indatd in libertate a persoanei private de libertate sau al constatdrii caracterului nelegal al privirii de libertate in ceea ce privegte perioada cuprinsl intre momentul rdmdnerii definitive a hotdrArii de revocare a arestdrii preventive gi data punerii efective in libertate a acuzalului sau constarea pe calea contestaliei la executare a deducerii gregite a prevenliei (dispusd, de exemplu, intr-o cerere de contopire ori in hotlrdrea judecdtoreascd prin care a fost recunoscutd o hotdr6re definitivd de condamnare pronun{atd de o instanfd strdind), ce a condus la privarea de libertate a persoanei condamnate peste durata pedepsei ce i-a fost aplicatd.
9t9
413
Dreptul la despagubiri in caz de privare nelegald de libertate sau in caz de eroarejudiciari
Apreciem cd in aceste condifii constatarea caracterului nelegal al mdsurii privative sau restrictive de libertate poate fi efectuatd prin orice hotdrdre judecdtoreascd, fiind satisfEcuti condilia legald pentru existenla dreptului la desp[gubiri. De lege ferenda, se impune reglementarea posibilitdlii constatdrii caracterului nelegal al privdrii de libertate at6t prin ordonanfa procurorului de revocare a mdsurii privative sau restrictive de libertate, de scoatere de sub urmirire penald sau de incetare a urmdririi penale, cdt gi prin orice hotbr6re a instanfei de judecatd. c) persoana privatd de libertate sau a cdrei libertale a fost restrdnsd sd nu f contribuit la dispunerea in mod nelegal a mdsurii vdldmdtoare; Potrivit art. 96 alin. (5) din Legea nr. 30312004 privind statutul judecdtorilor qi procurorilor, republicatdr), nu este indreptifitd la repararea pagubei petsoana care, in cursul procesului, a contribuit in orice mod la s5vdrgirea erorii judiciare de cdtre judecitor sau procuror. Reglementarea acestei condilii reprezintd o aplicabilitate a principiuluinemo auditur propiam turpitudinem allegans (nimdnui nu ii este permis si se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obline protecfiajudiciard a unui drept), ce inldturl dreptul la despdgubiri al persoanei care a contribuit in orice mod la privarea sau restrdngerea de
libertate in mod nelegal.
413. Acordarea de despigubiri
in cazul condamnirii pe nedrept. Potrivit
art. 504 alin. (1) C.proc.pen., persoana care a fost condamnatd definitiv are dreptul la repararea de cltre stat a pagubei suferite, dacd in urma rejudecdrii cauzei s-a pronuntat o hot[rdre definitiva de achitare. Pentru acordarea de despdgubiri in cazul persoanei condamnate pe nedrept trebuie indeplinite in mod cumulativ urmdtoarele condilii: a) existenla unei hotdrdri defnitive de condamnare; Hotdrdrea judecdtoreascd in cauzd trebuie sd fie definitivd, potrivit dispoziliilor arl. 416-417 C.proc.pen.2), sd se bucure de autoritate de lucru judecat. Prin aceastd
'
data pronuntdrii, cAnd hotlirArea nu este supusd apelului gi nici recursului; 2. la data expirdrii termenului de apel: a) cAnd nu s-a declarat apel in termen; b) cdnd apelul declarat a fost retras iniuntrul termenului; 3. la data retragerii apelului, dac6 aceasta s-a produs dupd expirarea termenului de apel; 4. la data expirdrii termenului de recurs in cazul hotdrdrilor nesupuse apelului sau daci apelul a fost respins: a) cdnd nu s-a declarat recurs in termen; b) cAnd recursul declarat a fost retras iniuntrul termenului; 5. la data retragerii recursului declarat impotriva hotdrArilor menfionate la pct, 4, daci aceasta s-a produs dupd expirarea termenului de recurs; 6. la data pronunldrii hotdrdrii prin care s-a respins recursul declarat impotriva hotdrArilor menlionate la pct. 4". Potrivit art. 416tC. proc.pen., hotdrArile instantei de apel rdmdn definitive: ,,I . la data expirdrii termenului de recurs: a) c6nd apelul a fost admis f6ri trimitere pentru rejudecare gi nu s-a declarat recurs in termen; b) cdnd recursul declarat impotriva hotdrArii mentionate la lit. a) a fost retras inluntrul termenului; 2.la data retragerii recursului declarat impotriva hotdririi menfionate la lit. a), dacA aceasta s-a produs dupd expirarea termenului de recurs; 3. la data pronunlarii hotdrarii prin care s-a respins recursul declarat impotriva hotlrArii mentionate la lit. a)".
') M. Of. nr. 826 din l3 septembrie 2005, cu modificdrile gi complet6rile ulterioare. 2)Potrivit art.416 C.proc.pen., hotiririle primei instanfe rdmAn definitive: ,,1. la
920
Reglementarea nafionall in materia repardrii pagubei
4t3
hoterare trebuie s[ se stabileascd existenla infractiunii, slvdrgirea acesteia cu vinov5{ie de citre o persoand fizicd sau juridicl gi sb se dispuntr condamnarea acesteia fie la pedeapsa inchisorii, fie la pedeapsa amenzii in cazul persoanelor fizice sau la pedeapsa amenzii in cazul persoanelor juridice. Nu prezinta importantS, sub acest aspect, dacd pedeapsa inchisorii a fost dispusd cu executarea in regim de detentie sau s-a dispus suspendarea cohditionatd a executlrii
pedepsei sau suspendarea sub supraveghere a executirii pedepsei sau executarea acesteia la locul de muncd. De asemenea, apreciem ci nu prezintd importanfd pentru existenla dreptului dacd pedeapsa inchisorii a fost pusd in executare sau nu. in opinia noastr6, condamnarea unei persoane la pedeapsa inchisorii o include pe aceasta in categoria de persoani care a suferit o pedeapsd in sensul Convenfiei europene. b) hotdrdrea de condamnare defnilivd afost desfinlatd sau anulatd; Fala de actuala reglementare a ciilor extraordinare de atac, hotdrdrea de condamnare
definitivd poate fi anulatd fie pe calea contestaliei in anulare, cind instanfa constatl existenla weunuia dintre cazurile prevdzute de art. 386 C.proc.pen.r), fie pe calea revizuirii, c6nd sunt incidente vreunul din cazurile previzute de arI.394 C.proc.pen.2) in plus, avdnd in vedere prevederile art. 522t C.proc.pen., poate interveni anularea unei hotirdri definitive de condamnare gi in cazul rejudecirii persoanelor condamnate in lipsd3), in aceastd materie fiind aplicabile dispoziliile art. 405-408 C.proc.pen. care
permit instan{ei ca, in cazul in care cererea de rejudecare este intemeiatd, sd dispund
Potrivit art. 417 C.proc.pen.,,,hotdrdrea instanfei de recurs rdmdne definitiv6 la data pronunfirii acesteia cAnd: a) recursul a fost admis gi procesul a luat sffirgit in fata instanlei de recurs, fErd rejudecare; b) cauza a fost rejudecati de c6tre instanfa de recurs, dupd admiterea recursului; c) cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, in cazul respingerii recursului". r) Potrivit art. 386 C.proc.pen., ,,impotriva hotErdrilor penale definitive se poate face contestatie in anulare in urmdtoarele cazuri: a) cdnd procedura de citare a pe4ii pentru termenul la care s-ajudecat cauza de cdtre instanfa de recurs nu a fost indeplinitd conform legii; b) cdnd partea dovedegte c[ la termenul la care s-ajudecat cauza de cdtre instanfa de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta gi de a incunogtinfa instanla despre aceasti impiedicare; c) cind instan{a de recurs nu s-a pronunfat asupra unei cauze de incetare a procesului penal dintre cele prevdzute in art. I 0 alin. (1) lit. f)-ir), cu privire la care existau probe in dosar; d) cdnd impotriva unei persoane s-au pronunfat doui hot6rAri definitive pentru aceeagi faptd; e) cdnd, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de c[tre instan[a de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 385ra alin. (l) ori art. 38516 atin. (l)". 2) Potrivit art.394 alin. (l) C.proc.pen., ,,revizuirea poate fi cenrtb cAnd: a) s-au descoperit fapte sau imprejurdri ce nu au fost cunoscute de instan{d Ia solufionarea cauzei; b) un martor, un expert sau un interpret a sdvdrgit infrac{iunea de mlrturie mincinoasd in cauza a cdrei revizuire se cere; c) un inscris care a servit ca temei al hotirArii a cdrei revizuire se cere a fost declarat fals; d) un membru al completului de judecatE, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penalS a comis o infractiune in legdturi cu cauza a c6rei revizuire se cere; e) cdnd doud sau mai multe hotdrari judecitoregti definitive nu se pot concilia". r) Pentru o analizd detaliatd a instituliei, a se vedea V. PaSca, Rejudecarea cauzei dupd extr6darea condamnatului, in Dreptul nr. 2/2007, p. 1 68-17 7 .
921
413
Dreptul la despigubiri in caz de privare nelegalE de libertate sau in caz de eroare judiciard
anularea hotirArii de condamnare gi rejudecdnd sd dispund o solufie de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal. Pot exista situalii in care prin pronunlarea unor hotdrdri de condamnare, acestea trec in puterea lucrului judecat, degi sunt dispuse in cazuri in care nu sunt intrunite elementele constitutive ale infracfiunilor sau pentru o faptd care nu este prevdzutd de legea penald (litigiu pur civil sau comercial) sau pentru un inculpat in privinja cdruia existd o cauzdde inldturare a rdspunderii penale. Existd, de asemenea, situalii in care instanfa a pronunlat o hotdrdre de condamnare pentru o altd faptd decdt cea pentru care condamnatul a fost trimis in judecati sau o hotdrdre de condamnare la o pedeapsf, cu executare, degi aceasta fusese anterior grafiata. in toate aceste cazuri, nu se poate remedia eroareajudiciard nici pe calea revizuirii, neexist6nd fapte sau imprejur[ri noi necunoscute instanfei la momentul judecarii cauzei, gi nici pe cale contestafiei in anulare. De aceea, considerdm cd, de legeferenda, cel pulin in scopul protejbrii intereselor persoanelor ce pot fi victimele unei erori judiciare, ar trebui reintrodusd calea extraordinard de atac a recursului in anulare (sau in casafie) in favoarea persoanei condamnate definitiv in privin{a cdreia se constatb existenla unei erorijudiciare. c) in urma rejudecdrii s-a pronunlat o hotdrdre de qchitare defnilivd; Dreptul la despagubiri ianagtere numai in cazul in care dupd anularea sau desfiinfarea hot[rdrii de condamnare definitiv[, instanlele pronunld in urma rejudecirii o hotdrdre de achitare definitivd, intemeiatd pe oricare din cazurile prevdzute de art. l0 alin. (l) lit. a)-e) C.proc.pen. Apreciem cd reglementarea nafionala, degi oferd o sferd mai largd de protec{ie a drepturilor persoanelor condamnate pe nedrept decAt Convenlia european[, ar trebui sd prevadd gi in alte cazuri posibilitatea exercitdrii ac{iunii in regres impotriva statului de cdtre persoanele condamnate pe nedrept. Pentru aceste motive, se impune reglementarea expresd in Codul de procedurd penald a dreptului persoanei achitate definitiv, care a suferit un prejudiciu material sau moral pe parcursul desfhgurdrii procedurilor (pierderea locului de muncd, sclderea valorii ac[iunilor definute la societatea comercialI de{inutd de acesta, gtirbirea reputaliei profesionale), de a formula o acliune in repararea pagubeir). Pe de alti parte, o persoani condamnatd definitiv la pedeapsa inchisorii sau la pedeapsa amenzii penale in privinla cdreia exista, la momentul pronunfdrii hotdrdrii definitive, utr caz de impiedicare a exercit[rii ac(iunii penale dintre cele prevdzute de art. 10 alin. (1) lit. f), g), i') C.proc.pen. (lipsa plAngerii prealabile, lipsa sesizdrii
organului competent, intervenlia prescrip(iei rdspunderii penale pdnd la momentul judecdrii definitive, existenta unei cauze de nepedepsire, amnistia) poate obline desfiin{area sau anularea hotdrArii de condamnare definitive, fie pe calea contestafiei in anulare intemeiatd pe dispozifiile art.386 alin. (1) lit. c) C.proc.pen., fie pe calea revizuirii intemeiatb pe dispoziliile art. 394 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., dar datoritd pronunfdrii dup[ rejudecare a unei solu{ii de incetare a procesului penal, potrivit
r)
in acelati
sens, a se vedeaL. Herghelegiu,Reparareapagubei
in cazul erorilorjudiciare,
in R.D.P. nr.312006, p. 88-89.

922
Reglementarea nalionald in materia repardrii pagubei
414
art. 11 pct. 2 lit, b) C,proc,pen. nu are deschisd posibilitatea acfiunii in reparalii pentru prejudiciul cauzat, Considerdm ci nu existd nicio rafiune suficientd pentru a reglementa in art. 504 alin. (4) C.proc.pen. existenfa dreptului la repararea pagubei suferite numai in cazul persoanei private de libertate dupd ce a intervenit prescripfia, amnistia sau dezincriminarea faptei, fErd a reglementa acest drept 9i in cazul in care o persoand a fost condamnatS, fErd s6 fi fost privatd de libertate, dup[ ce a intervenit prescripfia, amnistia
sau fapta a fost dezincriminat[. Existen{a unei condamndri pe nedrept in dosarele in care exista la momentul judecdrii o cauzd ce inldtura r6spunderea penald creeazd prejudicii materiale sau morale persoanei condamnate, indiferent de modalitatea de executare a pedepsei dispuse de cdtre instanfd, intrucdt legiuitorul a previzut anumite situalii in care tragerea la rdspundere penald nu mai poate avea loc.
$i in aceste cazui, in care avem de a face cu o gravd neglijenfi in exercitarea actului de justilie, s-ar impune reglementarea dreptului la desplgubire al persoanelor prejudiciate impotriva statului. d) persoana condamnqld de nedrept nu a contribuit la comiterea erorii judiciare. Reamintim cd potrivit art. 96 alin. (5) din Legea nr. 30312004, nu este indreptdlita la repararea pagubei persoana care, in cursul procesului, a contribuit in orice mod la sdvdrgirea erorii judiciare de c6tre judecdtor sau procuror. Reglementarea acestei condilii reprezintd o aplicabilitate a principiului nemo auditur propiam lurpitudinem allegans, ce inl6turd dreptul la despagubiri al persoanei care a contribuit in orice mod la comiterea erorii judiciare.
414. Felul, intinderea reparafiei gi acfiunea pentru repararea pagubei. in cazul constatdrii existenfei unei condamndri pe nedrept sau a privdrii ori restrdngerii de libertate in mod nelegal sau nejustificat, persoana prejudiciata are dreptul sd solicite repararea prejudiciului material sau moral de cdtre statul rom6n, reprezentat prin Ministerul de Finanfe, pe calea unei acliuni civile in r[spundere delictuald. In jurisprudenfd s-a ardtat cd,,dispoziliile art. 998-999 C.civ. privind rlspunderea civili delictuald nu pot constitui temei pentru antrenarea rdspunderii statului pentru erorile judiciare. Reglementarea legal6, ce stabilegte in ce constau erorile judiciare pentru care poate fi angajatl rlspunderea statului este art. 504 C.proc.pen. raportat la art.52 alin. (3) din Constitufia Romdniei, care statueazb cd statul r[spunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorilejudiciare. Rdspunderea statului este o rdspundere directi,limitatdinsd doar laprejudiciile cauzateprin erorijudiciare sdvdrgite inprocesele penale. De asemenea, dispoziliile art.504 alin. (1) C.proc.pen. nu constituie o aplicare a principiilor consacrate de art. 998-999 C.civ., aceast[ interpretare putdnd conduce la ideea ci staful, prin Ministerul Finanfelor Publice, are o rdspundere nelimitatd gi necondilionatd, situafie in care normele legale care reglementeazd rdspunderea statului in alte domenii nu se mai justificd din moment ce principiile consacrate de art. 998-999 C.civ. sunt general aplicabile"r). l) A se vedea LC.C.J., secfia civild 9i de proprietate intelectual6, decizia nr. 42212006 disponibili pe site-ul www.csj.ro. 923
414
Dreptul la despigubiri in caz de privare nelegali de libertate sau in caz de eroarejudiciari
Din formularea dispozifiilor art. 504 alin. (l) 9i (2) C.proc.pen. rezultd cd legiuitorul prezumd existenfa unui prejudiciu, precum gi legdtura de cauzalitate dintre condamnarea pe nedrept sau privarea ori restrdngerea de libertate in mod nelegal sau nejustificat gi
prejudiciul cauzatl.,,persoana care a fost condamnati definitiv are dreptul la repararea de citre stat a pagubei suferite" sau ,,are dreptul la repararea pagubei 9i persoana care, in cursul procesului penal, a fost privatii de libertate ori cdreia i s-a restrdns libertatea in mod nelegal." a. In privinla prejudiciului material trebuie avut in vedere cd se repard atdt prejudiciul
efectiv (damnunt entergens), cdt gi beneficiul nerealizat(lucrum cessans). Reparalia poate consta fie in plata unei sume de bani, fie in constituirea unei rente viagere, findndu-se seama de condiliile celui indreptltit la repararea pagubei gi de natura daunei produse, fie in obligafia ca, pe cheltuiala statului, cel privat de libertate sau a cirui libertate a fost restrdnsd si fie incredinfat unui institut de asistenfd sociald
gi medicali.
La stabilirea intinderii reparafiei se tine seama de durata privdrii de libertate sau a restrdngerii de libertate suportate, precum gi de consecinlele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate sau a cdrui libertate a fost restrdnsl. Persoanelor indreptllite la repararea pagubei, care inainte de privarea de libertate erau incadrate in muncd, li se calculeaza la vechimea in muncd stabilitd potrivit legii gi timpul cdt au fost private de libertate. Calitate procesuald activ[ in actiunea in repararea pagubei intemeiatd pe dispozifiile art. 504 C.proc.pen. are persoana condamnatd pe nedrept sau privatd de libertate sau a cdrei libertate a fost restrdnsd in mod nelegal. Dupd moartea acesteia, acfiunea poate fi continuatd sau pornitd de c[tre persoanele care se aflau in intretinerea sa la momentul decesului, care dobdndesc astfel calitate procesuald activd. Calitate procesuald pasivl in acliunea in repararea pagubei are numai statul rom6n, reprezentat prin Ministerul Finan{elor Publice (actualmente Ministerul Economiei gi Finanfelor ca unnare a modificdrii structurii gi componentei Guvemului, prin Hotlrdrea Parlamentului nr. 1912007 r)), potrivit art. 96 alin. (6) din Legea nr. 303/2004. Persoana vdtimatd nu poate chema in judecatd alituri de stat gi pe magistratul sau magistrafii care au pronunlat hotdrdrile judecitoregti prin care s-a dispus condamnarea pe nedrept sau privarea sau restrdngerea libertdlii in mod nelegal. In acest sens, Cuftea Constitulionald2, aardtat c6:,,reglementarea art.96 alin. (6) din Legea nr.30312004, departe de a constitui o ingrddire a accesului liber la justifie, potrivit clreia persoana vlt6matd se poate indrepta cu acfiune numai impotriva statului, iar nu impotriva magistratului care a comis eroareajudiciar6, oferd posibilitdli mai largi in valorificarea unui eventual drept la despdgubire. Astfel, condilionarea recunoagterii dreptului la desplgubire exclusiv de sdv6rgirea erorii judiciare are drept consecintd u$urarea sarcinii proba{iunii, fafd de ipoteza in care, aldturi de eroarea judiciard, ar trebui doveditd gi reaua-credinfd sau grava neglijenfd a magistratului, exigenfe
r)
2)
M. Of. nr.23l din 3 aprilie 2007.

Curtea Constihrfionald, Decizia nr. 633/2005 (M. Of. nr. I 138 din 15 decembrie 2005).
924
Reglementarea nafionald in materia repardrii
pagubei
415
constitutionale pentru angajarea rispunderii acestuia din urmL Mai mult, conferirea calitSlii de debitor al obligatiei de dezddunare in exclusivitate statului este de naturd sd inllture riscul creditorului de a nu-gi putea valorifica creanfa, fiind de principiu ci
statul este intotdeauna solvabil. Obiectul acliunii reglementate prin textul dedus controlului nu il constituie tragerea la rispundere a magistratului pentru eroareajudiciard cauzatoare de prejudiciu, ci exclusiv repararea acestuia. Or, fa{d de obiectul astfel precizat al acfiunii in despdgubire, judecdtorul are calitatea de ter,t." Acfiunea poate fi introdusd intr-un termen de prescripfie de l8 luni, calculat de la data rdmAnerii definitive a ordonanlei procurorului de revocare a mdsurii privative sau restrictive de libertate, a ordonanfei procurorului de scoatere de sub urmdrire penald sau de incetare a urmdririi penale pentru cauza prevdzuta in art. l0 alin. (l) lit. g), amnistie sau prescrip{ie, ori lit. j), autoritate de lucrujudecat, a hotdrdrii instanlei de revocare a mdsurii privative sau restrictive de libertate sau a hotdrArii instanlei de achitare, de incetare a procesului penal penhu cauzaprevdztttd in art. l0 alin. (l) lit. g), amnistie sau prescriplie, sau lit. j), autoritate de lucrujudecat. AvAnd in vedere cd ordonanfele procurorului de scoatere de sub urmdrire penald sau de incetare a urmdririi penale pot fi atacate cu pldngere in fafa instanlei de cdtre persoana vdtlmatd sau de orice persoand interesatd in condiliile art.278t C.proc.pen., considerhm cd prin nofiunea de ,,data rdmdnerii definitive a ordonanfelor procurorului" trebuie avutd in vedere fie data expirdrii termenului de 20 de zile in care se poate
formula pldngere la procurorul ierarhic superior in temeiul art. 278 C.proc.pen sau la judecltor inbaza art.278I C.proc,pen., fie data rdmdnerii definitive a hotdrdrilor judecdtoregti prin care a fost respinsd pldngerea formulatl impotriva soluliilor de netrimitere in judecat[. Apreciem cdfa!d, de varietatea situaliilor in care poate interveni o privare de libertate in sensul art. 5 parag. I din Conventia europeand, termenul de prescripfie incepe sd curgd nu numai de la data r5mdnerii definitive a hotdrdrii instanlei de revocare a mdsurii privative sau restrictive de libertate sau a hotdrArii instan{ei de achitare, de incetare a procesului penal pentru cauzaprevdzutd in art. l0 alin. (l) lit. g), amnistie sau prescripfie, sau lit. j), autoritate de lucru judecat, ci de la data rdmdnerii definitive a hotdr6rilor judecdtoregti prin care se constatd o privare nelegald de libertate sau o restrdngere nelegalI a liberte$i. Competen{a materialS de a solu}iona cauza in primd instanli aparline tribunalului in a cdrui circumscripfie domiciliazd persoana prejudiciata. Actiunea in repararea prejudiciului este scutitd de taxa judiciar[ de timbru.
415. Acfiunea
in
regres a statului impotriva magistrafilorr). Articolul 96
alin. (7) din Legea nr.303120A4 privind statutul judec[torilor 9i procurorilor, precun 9i art. 507 C.proc.pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 356/2006, au
r) A se vedea Raportul seminarului ,,R.dspunderea disciplinard a magistra{ilor gi noliunile de rea-credin;d 9i gravd neglijenfd in administrarea justifiei, potrivit art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004", Bucuregti, 21 februarie 2007, disponibil pe site-ul www.csml909.ro.
925
415
Dreptul la despdgubiri in caz de privare nelegald de libertate sau in caz de eroarejudiciari
reglementat obligafia statului de a recupera pe calea unei acliuni civile in rispundere delictuald contravaloarea reparaJiei acordate persoanei care a suferit din cauza unei erori judiciare. Dupd ce prejudiciul a fost acoperit in temeiul unei hotdrAri irevocabile, statul romdn are obligalia de formula o acfiune in despdgubiri impotriva judecdtorului sau procurorului care, cu rea-credin![ sau gravd neglijen!d, a sdvArgit eroareajudiciard cauzatoare de prej udicii tr. Sunt reglementate, astfel, condi{iile rdspunderii magistratului fa{d de stat, in limitele despdgubirii la care acesta din urmf, a fost obligat fafi de victima erorii judiciare. Statul trebuie sd dovedeasc[ in cadrul acfiunii in regres cd a achitat daunele la care a fost obligat in temeiul unei hotdrAri irevocabile persoanei condamnate pe nedrept sau private de libertate in mod nelegal gi cd magistratul a produs cu rea-credin{a sau gravd neglijenfd eroarea judic iard cauzatoare de prejudicii. AvAnd in vedere conota{iile penale ale faptei unui magistrat care cu rea-credin{d (intenfie direct62)) sau gravd neglijenld (culpdrr; dispune condamnarea unei persoane pe nedrept sau privarea sau restr6ngerea libertllii acesteia in mod nelegal, considerim cd existen(a relei-credinfe sau a culpei grave nu poate fi stabilitd de cdtre instanfa civila, putdnd fi demonstratd numai printr-o hotdrAre penald definitivi, prin care a fost stabilit[ vinovbfia magistratului, sau, in cazul in care acest lucru nu este posibil, printr-o ordonan{[ a procurorului, dacd prin aceasta s-a dispus asupra fondului cauzei. Instan(a civild nu se poate pronunfa asupra acfiunii in regres fdrd, aincdlcaprezumlia de nevinovdlie a magistratului, in lipsa ordonanlei procurorului sau a hotdr6rii definitive a instantei penale prin care sd fi fost constatate existenta faptei penale gi vinovafia
acestuia.
') Ac{iunea in regres a statului impotriva magistralilor este reglementatd gi in alte sisteme de drept (spre exemplu, Germania sau Spania), dar nu cu titlu de obliga{ie, ci cu titlu de facultate a statului gi numai in cazul in care prejudiciul este produs de magistrali prin comiterea faptelor ilicite cu intenlie. in schimb in alte sisteme de drept (de exemplu, Olanda), rispunderea statului nu este insolitA gi de posibilitatea exercitdrii acliunii in regres. in Franla, statul obligat la despdgubiri poate exercita acliunea in regres irnpotriva magistralilor pentru ,,gre$eala grava" a serviciului public al justi{iei sau ,,negarea justiliei", cu condilia ca magistratul sd fi comis o ,,gregeald personald"
legati de serviciul public al justiliei, 2) in acest sens, in literatura de specialitate s-a arltat cd reaua-credinld reprezintl, o
distorsionare congtientd a dreptului, prin aplicarea gregit6 a legii in mod voit, in scopul producerii unei vdtdmdri. Astfel, s-a apreciat cd reaua-credinfi presupune atdt intenlia de a manipula legea in mod congtient, cAt gi voinfa de a cauza o vdtdmare a intereselor uneia din p64ile implicate in proces (a se vedea T. Manea, Reaua-credin{d gi grava neglijenfi - forme ale vinovdfiei care atrag rdspunderea disciplinard ajudecdtorilor gi procurorilor, Justilia in actualitate nr. 112007,p.67). r) Potrivit T. Manea, grava neglijenii presupune existenla culpei lata, in a cdrei apreciere etalonul il constituie ,,magistratul diligent", care aclioneazb cu grijd fa{d de interesul public de infEptuire ajustiJiei 9i de ap6rare a intereselorgenerale ale societ5lii, care igi subordoneazl comportarea sa exigenfelor ce decurg din indatoririle profesionale gi normele deontologice pe care trebuie sd le respecte. Autoarea apreciazl ci in sfera noliunii de culpa lata,trebuie incluse numai acele gregeli care au un caracter evident, neindoielnic ai cdrora le lipsegte oricejustificare, fiind in vEditd contradiclie cu dispozifiile legale (Ibidem).
926
Reglementarea nafional6 in materia repardrii pagubei
415
Agadar, este necesard, mai intdi, pronunlarea unei hotdrAri penale definitive de condamnare a magistratului sau emiterea unei ordonanfe de cdtre procuror prin care sI fi constatat existenfa faptei (eroriijudiciare sau a privdrii sau restricfiei de libertate in mod nelegal) 9i vinovdlia magistratului, chiar dacd s-a dispus o solulie de scoatere de sub urmdrire penald sau de incetare a urmdririi penale sau pentru sdvdrgirea uneia dintre urmdtoarele infrac{iuni: abuz in serviciu contra intereselor persoanei (art. 246 C.pen.), abuz in serviciu prin ingrddirea unor drepturi (art.247 C.pen.), neglijenld in serviciu (art. 249 C, pen.), arestare nelegal[ sau cercetare abuzivd (art. 266 C.pen.), represiune nedreaptd (art. 268 C.pen.), pentru a putea sesiza ulterior instanla civild invocdnd existenla relei-credinfe sau a gravei neglijenle a magistratului. Ca excep{ie, apreciem cd gi o hotdrdre de achitare a magistratului intemeiatd pe dispozitiile art. 10 alin. (1) lit. br) C.proc.pen. sau de incetare a procesului penal ca urnare a intervenirii prescripfiei rdspunderii penale - art. l0 alin. (1) lit. g) C.proc.pen. - poate fi invocatd in procesul civil, intrucdt atestb cu autoritate de lucru judecat s[vArgirea faptei gi forma de vinovdfie. Opinbm cd numai constatarea prealabild a faptei penale a magistratului, nu gi a celei ce ar putea atrage rdspunderea disciplinard, poate indreptdli statul la exercitarea acfiunii in regres intemeiatd pe rdspunderea civild a magistratului. Fafd de natura faptei ilicite - condamnarea unei persoane pe nedrept ori privarea, respectiv restrdngerea libertetii acesteia in mod nelegal - gi de forma de vinovdfie cu care trebuie sdvdrgitd - rea-credin{i (intenfie directd) sau gravd neglijenld (culpd) - nu s-ar putea reline in sarcina magistratului niciuna dintre abaterile disciplinare prevdzute de art. 99 din Legea nr.30312004r). Chiar gi in ipoteza prevdzutd de art. 99 lit. h) din Legea nr. 30312004, abaterea disciplinar[ (exercitarea funcfiei, inclusiv nerespectarea
l) Conform art. 99 din Legea nr. 303/2004 constituie abateri disciplinare:
,,a) incdlcarea prevederilor legale referitoare la declaraliile de avere, declarafiile de

interese, incompatibilitdfi 9i interdiclii privind judecdtorii qi procurorii; b) intervenliile pentru solufionarea unor cereri, pretinderea sau acceptarea rezolvdrii intereselor personale sau ale membrilor familiei ori ale altor persoane, altfel decdt in limita cadrului legal reglementat pentru to{i cetdlenii, precum gi imixtiunea in activitatea altui judecdtor sau procuror; c) desfbgurarea de activitbti publice cu caracter politic sau manifestarea convingerilor politice in exercitarea atribufiilor de serviciu; d) nerespectarea secretului deliberdrii sau a confidentialitalii lucrdrilor care au acest caracter; e) nerespectarea in mod repetat gi din motive imputabile a dispoziliilor legale privitoare la solulionarea cu celeritate a cauzelor; f) refuzul nejustificat de a primi la dosar cererile, concluziile, memoriile sau actele depuse de pdrfile din proces; g) refuzul nejustificat de a iirdeplini o indatorire de serviciu; h) exercitarea funcfiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedurd, cu rea-credinld sau din gravd neglijenld, dacl fapta nu constituie infracliune; i) efectuarea cu int6rziere a lucrdrilor, din motive imputabile; j) absenlele nemotivate de la serviciu, in mod repetat; k) atitudinea nedemnd in timpul exercitdrii atribuliilor de serviciu fala de colegi, avocali, expe(i, martori saujustiliabili; l) neindeplinirea obligafiei privind transferarea normei de baz6, la instanla sau parchetul la care funclioneazd; m) nerespectarea dispoziliilor privind distribuirea aleatorie a cauzelor; n) participarea directd sau prin persoane interpuse la jocurile de tip piramidal, jocuri de noroc sau sisteme de investilii pentru care nu este asiguratl transparenla fondurilor in condifiile legii".
927
415
Ne bis in idem
normelor de procedure, cu rea-credinfd sau din grave neglijen{6) poate fi refinutd numai dacl fapta nu constituie infracliune. Or, aga cum am aritat anterior, apreciem ctr fa!6 de exigenfele art. 504 C.proc.pen. comportamentul ilicit al magistratului nu poate fi decdt de naturd penal6. in rnateria priv[rii sau restrdngerii libertIfii opindm ci acfiunea in regres se poate exercita numai atunci cdnd mlsurile preventive au fost dispuse in mod nelegal, intmcdt doar in aceste ipoteze se poate refine reaua-credinfd sau grava neglijen{d a
magistratului.
cazul in care statul a pldtit desp6gubiri persoanei prejudiciate prin luarea mdsurii privative sau restrictive de drepturi in mod nejustificat, acliunea in regres nu va putea fi exercitati impotriva magistratului, intruc6t mdsura preventivd a fost dispusd in mod legal, cu respectarea dispoziliilor procedurale interne gi a exigenlelor Convenfiei europene, chiar dacd ulterior s-a dispus achitarea sau incetarea procesului penal. Astfel, in acest caz nu s-ar mai putea reline reaua-credinfd sau grava neglijenld
a magistratului.
in
Termenul de prescripfie a dreptului la acfiune este de un an gi curge de la data rimdnerii definitive a ordonan{ei sau a hotdr6rii penale prin care s-a constatat existenfa faptei ilicite gi a relei-credinfe sau a gravei neglijenfe a magistratului ce a determinat
angajarea rbspunderii statului.
Capitolul X Ne bis in idem

Secfiunea 1. Nofiune, confinut
416. Condilii de aplicare. 417. Limitare teritoriald Si cooperare judiciard in
materie penald.
Articolul 4 al Protocolului nr. 7 la Convenfia european[ 9i art. 50 din Cart6r)

reglementeazd in materie penal5 dreptul persoanei de a nu fi urmdritd penal, judecati sau condamnatd din nou pentru aceeagi faptd (ne bis in idem)2). Scopul acestor articole
r)
Pentru o analizd de drept comparat a reglementdrii principiului ne bis in idem, a se vedea
B. Emmerson, A. Ashworth, A. Macdonald, Human Rights and Criminal Justice, op. cit.,
p.424-426. 2) in acela$i sens, art. 14parag.7 din Pact prevede cd: ,J.{imeni nu poate fi urmdrit sau pedepsit pricina din unei infracfiuni pentru care a fost deja achitat sau condamnat printr-o hotirdre definitiv6 in conformitate cu legea 9i cu procedura penal[ a fiecerei feri". Tot astfel, art. 20 din Statutul C.P.I., prevede c6: ,,(l) Cu excepfia dispozi{iilor contrare ale prezentului statut, nimeni nu poate fi judecat de C.P.I. pentru actele constitutive de crime pentru care a fost deja condanrnat sau anchetat de aceasta. (2) Nimeni nu poate fi judecat de c6tre o alte
928
Nofiune,
conlinut
416
este de a interzice reluarea procedurilor penale ce au fost inchise printr-o hotdrdre judecitoreascd defi nitivd' ).
416. Condifii de aplicare. Acest drept este aplicabil ori de cdte ori autoritdlile competente formuleazd din nou impotriva unei persoane o acuza[ie in materie penald, in sensul art.6 parag. I din Conven{ia europeani, dupd pronunfarea unei hot6rdri definitive de achitare sau condamnare in acelagi stat, hotdrdre care se bucurd de autoritate de lucrujudecat cu privire la aceasti fapt6. Pentru aplicarea dreptului de a nu fi urmdrit penal, judecat sau pedepsit de dou[ ori pentru aceeagi faptd trebuie satisfEcute, potrivit art.4 al Protocolului nr. 7 gi art. 50 din Cart5, urmdtoarele condifii : a) sd existe o hotlrdre de condamnare la o pedeapsd penald sau de achitare a unei persoane impotriva cdreia a fost formulatd o acuzalie in materie penal[; gradul de
jurisdicfie in care hotlr6rea in
cauzd este dispus[ este indiferent;
b) hotdrdrea de condamnare sau de achitare s[ fie definitivd conform legii 9i procedurii penale ale statului respectiv. Prin urmare, hotdrdrea trebuie si se bucure de autoritate de lucru judecat(res iudicata), fie prin epuizarea cdilor ordinare de atac, fie prin neexercitarea acestora2); c) autoritIlile judiciare competente sd formuleze din nou aceeagi actza\ie, privind aceleagi fapte cu caracter penal, impotriva aceleiagi persoane. Nu prezintd importanfa in aceast6 a doua procedurd dacd faptele au aceeagi incadrarejuridicd sau o altd incadrare
juridicd.
Articolul4 al Protocolului nr. 7 nu se limiteazd numai la dreptul de a nu fi condamnat de doud ori pentru aceeagi fapt5, ci se referi gi la dreptul de a nu fi urmdrit penal sau judecat de doud ori pentru aceeagi f'upt6'r. Astfel, art. 4 al Protocolului nr. 7 confine 3 garan{ii distincte gi prevede cd nicio persoand nu va fi y' urm6ritl penal, ii) judecatd, lir) pedepsiti pentru aceeagi infracfiunea).
instanJi pentru o infracliune ce intrd in competenta C.P.I pentru care a fost deja condamnat sau achitat de cdtre C.P.L (3) Oricine a fost judecat de cetre o altd instanfe pentru un comportament cizdnd de asemenea sub prevederile art. 6 (genocid), 7 (crime impotriva umaniGilii) sau 8 (crime de rdzboi) nu poate fi judecat de c[tre C.P.I decdt dac6 procedura in fafa altor instan{e: a) avea ca scop sl sustraga persoanele in cauzd responsabilitdfii penale pentru crime ce lin de competenla C.P.I; sau b) nu a fost condusd in mod independent sau imparfial, cu respectarea garan{iilor prevdzute de dreptul internafional, ci intr-un mod care, in circumstanfele date, era incompatibil cu intentia de a ac{iona persoana in justitie". r) A se vedea CEDO, hottrr6rea din 23 octombrie 1995, in cauza Gradinger contra Austriei, parag. 53. r) Punctele 22 gi 29 din Raportul explicativ la Protocolul nr. 7 la Conventia europeand, accesibil pe http://conventions.coe.inVtreaty/FR/Reports/Html/l 1 7.htm, r)A se vedea: CEDO, hot6rdrea din 29 mai 2001, in cauzaFranz Fischer contra Austriei, parag. 29; CEDO, decizia din 3 decembrie 2002, in cauza Zigarella contra Italiei; CEDO, hotdrdrea din 7 iunie 2007 , in cauza Sergey Zolotukhin contra Rusiei, parag. 34 (cauza a fost transmisd Marii Camere). a) A se vedea: CEDO, hotirdrea din 20 iulie 2004,in cauza Nikitin contra Rusiei, parag. 36; CEDO, hotirArea din 7 iunie 2007, in cauza Sergey Zolotukhin contra Rusiei, parag.34.
929
416
Ne bis in idem
Jurisprudenla Curlii Europene este intr-o anumitd mdsurd contradictorie in aceastd materie. Astfel, in catza Gradinger contra Austrieir), Curtea Europeand a constatat o incdlcare aart.4 al Protocolului nr. 7, intrucAt reclamantului i s-a aplicat sancfiunea amenzii administrative pentru conducerea sub influenfa b6uturilor alcoolice prevdzutd de codul rutier, in condiliile in care fusese anterior condamnat pentru infracliunea de ucidere din culpd (fard a se refine circumstanfa agravantd a conducerii in stare de ebrietate) prevdzutd de codul penal. Curtea Europeand a relinut cI prevederile in cauzd se distingeau nu numai prin denumirea lor, dar gi prin obiectul 9i natura lor. Infracliunea sanclionat5 de Codul rutier austriac nu reprezenta decdt un aspect al celei prevdzute de Codul penal austriac, astfel cd cele doud hotdrdri de condamnare s-au intemeiat pe acelagi comportament infraclional. in doctrind2), s-a ardtat cd, prin :utilizarea criteriului ,,aceluiagi comportament infraclional", Curtea Europeand pare a sugera cd fostul acuzat beneficiazd de o larg[ proteclie in temeiul art.4 al Protocolului nr. 7, deoarece in sistemele de drept nafionale unul gi acelagi set de fapte poate imbrdca forma unor diferite infrac{iuni Ulterior, spre deosebire de hot[rArea sus-menfionat[3), Curtea Europeani nu a constatat o incdlcare a prevederilor art. 4 al Protocolului nr. 7 in cauza Oliveira contra Elve{iei, limitand scopul protecliei convenfionalea). in spe1d, reclamanta, care provocase un accident de circulafie ce a avut ca urrnare rdnirea unei persoane, a fost condamnatd inilial pentru conducerea vehiculului frrd a adapta vtteza la condiliile de trafic, iar ulterior pentru vdtdmdrile corporale cauzate prin neglijentd, dispun6ndu-se executarea pedepsei celei mai grele. Curtea Europeani a ardtat cI in spefd este vorba de un caz tipic de existenfd a concursului ideal de infracJiuni, ce se caracterizeazdprin aceea cd un fapt penal unic se divide in doua infracliuni distincte, iar pedeapsa cea mai grea absoarbe pedeapsa mai ugoar6. in aceastd situalie nu exist[ nicio imprejurare care si contravind prevederilor art.4 al Protocolului nr.7 , care interzic judecarea de doud ori pentru aceeagi infracfiune, intrucAt in cazul concursului ideal de infracliuni acelagi fapt penal se analizeazi, ca doui infracjiuni distincte.
I)A se vedea CEDO, hotdr6rea din 23 octombrie 1995, in cauza Gradinger contra Austriei, parag. 54-55. 2) A se vedea E. Bleichrodt, Ne bis in idem,in P. wn Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p. 98 I . r) Pentru o analizd. comparatd a celor doud cazuri gi a condifiilor de aplicare a art. 4 al Protocolului nr. 7, a se vedea: 1L Mock,Une clarification bienvenue de la portde du principe <ne bis in idem> au sens de 1' article 4 du Protocole no. 7, Relue trimestrielle des droits de l'homme nr.3911999,p. 623-636; S. Trechsel, Human Rights in criminal proceedings, Oxford University Press, 2006, p.394-396; I. Dennis, Rethinking double jeopardy: Justice and Finality in criminal process, Criminal Law Review (2000), p. 933; A. James, N. Taylor, C. Walker, The reform of double jeopardy, Web Journal of Current Legal Issues, 5 (2000), precum gi opinia dizidenta a judecdtorului Repik in cauza Oliveira contra Elve!iei. a)A se vedea: CEDO, hotdrdrea din 30 iulie 1998, in cauza Oliveira contra ElveJiei, parag. 25-29; CEDO, decizia din 14 septembrie 1999, in catza Ponsetti gi Chesnel contra Franfei.
930
Notiune, con{inut
416
Curtea European[ a apreciat cd, degi ar fi fost preferabil ca cele doud infracfiuni ce formeazd concursul ideal sd fi fost sanclionate in cadrul aceleagi proceduri, prevederile art. 4 al Protocolului nr. 7 nu interzic ca instan{e distincte sd analizeze infracfiuni diferite ce provin din aceeagi faptd penald. in cauza Franz Fischer contra Austrieir), instanfa de la Stasbourg a constatat ci textul art. 4 al Protocolului nr. 7 nu se referd la,,aceeagi infrac{iune", ci mai degrab[ la judecata gi pedepsirea din nou pentru o infracliune pentru care reclamantul fusese in mod definitiv achitat sau condamnat. Simplul fapt cd un act constituie mai multe infracliuni nu contravine art. 4 al Protocolului nr. 7, dar Curtea Europeani nu se limiteazd la constatarea cd un reclamant a fost pe baza unui singur act judecat sau pedepsit pentru mai infracliuni diferite. Astfel, in cazul in care mai multe infracliuni provin dintr-un singur act, iar urmlrirea penal6, pentru cel pu{in una dintre ele, se desfbgoard ulterior pronunldrii unei hotdrdri judecitoreqti definitive pentru alta sau altele, Curtea European[ analizeazd, dacd aceste infracfiuni au aceleagi elemente constitutive (esenfiale). Relindnd criteriul analizei ,,elementelor constitutive (esenliale) ale infrac{iunii", Curtea Europeand a invederat ci aceasta a fost diferen{a dintre cele refinute in cauza Gradinger contra Austriei raportat la cauza Oliveira contra Elvefiei. Instanfa europeand a ardtat cdin cauza Gradinger elementele constitutive ale infrac!iunii de conducere sub influenla bduturilor alcoolice prevdzute de codul rutier nu erau diferite de acelea ce constituiau o formi agravatd a infracfiunii de ucidere din culpd prevdzute de codul penal (respectiv conducerea unui vehicul avdnd in sdnge o imbibafie alcoolicd de peste 0,8 grame pe litru). in schimb, in cauza Oliveira s-a apreciat ci o asemenea suprapunerea a elementelor constitutive ale infracliunilor nu era evidentd. Astfel, se constatd cd prin referirea la criteriul ,,elementelor constitutive (esenfiale) ale infracliunii", Curtea Europeand a renun{at la criteriului ,,aceluiagi comportament
infracfional" consacrat in cauza Gradinger contra Austriei2). intr-o altd cauzd3), reclamantul a ardtat cd in prima procedurd a fost achitat pentru
delinere ilegald de arme, dar a fost condamnat pentru aceeagi infrac{iune intr-o procedurd ulterioard, Curtea Europeand a relevat ca degi incadrarea juridicd a acuzafiilor aduse reclamantului in cele doud proceduri poate pdrea similard, aceasta nu insearnnd cd este vorba de aceeagi infractiune sau cd acuzalia se bazeazd, pe aceeagi situafie de fapt. Constatdnd cd a doua procedur6 deschisd impotriva reclamantului se referea la alte fapte decdt cele vizate de prima procedurd, degi aveau aceea$i incadrare juridica, Curtea Europeand a ajuns la concluzia cd in cauzd nu existd o incdlcare a dispoziliilor art.4 al Protocolului nr. 7.
I)A
din 29 mai 2001, in cauzaFranz Fischer contra Austriei,
parag.25-27.
2) A se vedea E. Bleichrodt, Ne bis in idem, in P. van Dijk, F. Van Hoof, A Van Rijn, L. Zwaak, Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.982. 3) A se vedea CEDO, hotlrdrea din 5 octombrie2006,in cauza Marcello Viola contra Italiei,
parag. 84-90.
931
417
Ne bis in idem
417. Limitare teritorialtr $i cooperare judiciari in materie penali. Potrivit art. 4 al Protocolului nr. 7, dreptul de a nu fijudecat sau pedepsit de doui ori pentru aceeagi faptd are o aplicabilitate limitatd la teritoriul statului ale c6rui autoritdli au pronunlat hotdrdrea definitivd de condamnare sau achitare, intrucdt dispozilia convenlionald se referd la procedurile desfbgurate in fafa,jurisdicfiilor aceluiagi stat". Astfel, prevederile Conven{iei europene nu garanteazi respectarea principiului ne bis in idem in cazul in care o persoani a fost sau va fi judecatd sau condamnatd de citre instanfe din state diferite, iar nu din acelagi statr). Spre deosebire de art. 4 al Protocolului nr. 7, Carta garanteazd aplicabilitatea principiului ne bis in idem in toate cazurile in care o persoand a fost sau va fi judecatd sau condamnat[ de cdtre instanfe judecdtoregti din state membre ale U.E. in raportul explicativ privind Protocolul nr.72), s-a ardtat ci aplicarea pe plan internafional a acestui principiu este reglementatl in urmdtoarele texte: Convenlia europeand de extrldare incheiatd la Paris la 13 decembrie 1957 gi protocoalele sale adilionale, incheiate la Strasbourg la I 5 octombrie 197 5 gi la I 7 martie I 978, Convenlia europeand privind valoarea intemalionald a hotdrdrilor judecdtoregti represive, adoptatd la Haga la 28 mai 1970, gi Convenlia europeand asupra transferdrii persoanelor condamnate, adoptatl la Strasbourg la 2l martie 1983. in ceea ce privegte aplicarea principiul ui ne bis in idem in cadrul cooper[rii judiciare in materie penald, C.E.J. a dezvoltat o jurispruden{d diferitd de cea a Cu(ii Europene, prin interpretarea largd a no{iunilor prevlzute de art. 54 din Convenfia de aplicare a Acordului Schengen (in continuare C.A.S.), potrivit c[ruia o persoan[ care a fost definitiv judecatd de cdtre un stat parte nu poate fi urmiritd, pentru aceleagi fapte de citre o altb parte contractantd, cu condilia ca in cazul unei condamndri pedeapsa sd fi fost deja executatS, sd fie in curs de executare sau sd nu mai poatd fi executati conform legislaliei statului in care a fost pronunlatb hot[rdrea, in cauza Goztrtok gi Brugge3), C.E.J. a interpretat no{iunea de ,judecat definitiv" apreciind cd principiul ne bis in idem, consacrat de art. 54 din C.A.S., se aplicd gi in
r)A
p. 8.
se vedea
CEDO, decizia din 28 iunie 2001, in cauza Amrollahi contra Danemarcei,
2) Punctul 27 din Raportul explicativ la Protocolul nr. 7 la Convenfia europeand, accesibil pe http://conventions.coe.int/treaty/FR./Reports/Html/ I I 7.htm. 3) A se vedea C.E.J., hotirdrea din I I februarie 2003, in cauzele reunite C- I 87/01 gi C- 3 85/01, Gozutok gi Brugge, parag. 25-48. Reclamantul Gozutok, in a c6rui cafenea fusese descoperiti o cantitate insemnatl de droguri, pentru care nu avea autoriza{ie de comercializare, a incheiat, potrivit legii procedural penale olandeze, o infelegere cu organele de urmdrire penali olandeze, fiind obligat la plata unei amenzi, Plata acestei sume de bani a fost efectuatd de reclamant prin virament bancar din contul sdu din Germania. Ulterior, procurorii germanii, sesizaJi de banci cu privire la efectuarea unei tranzacfii suspecte, au inceput urmdrirea penalI impotriva reclamantului pentru efectuarea unor tranzaclii in legdturd cu traficul de stupefiante, fiind condamnat la pedeapsa inchisorii de I an 9i 5 luni. Tot astfel, reclamantul Brugge era acuzat, in fata instanlelor belgiene, de vdt[marea corporalS a unei persoane; in acelagi timp, pentru aceastd faptd ministerul public din Bonn, cu acordul reclamanfului, a solufionat amiabil conflictul penal, aplicdndu-i acestuia o amend[ penal6.
932
Nofiune, con{inut
417
privinlaprocedurilor de incetare a acliunii penale,prin care Ministerul Public dintr-un Stat membru pune capdt,fird intervenlia instanlei, procedurii penale angajatd in acest stat, dupi ce persoana urmbriti penal a indeplinit anumite obligalii gi, mai ales, a achitat o anumitd sumd fixatd de Ministerul Public. in motivarea acestei hotirdri, C.E.J. a refinut cd principiul ne bis in idem,fie c[ este aplicat in procedurile de incetare a acliunii publice care compoftd sau nu interven{ia unei instanle, fie cf, este aplicat la hotdrdri judecdtoregti, implic[ in mod necesar o incredere mutuald a statelor membre in sistemele de justi{ie penalS ale celorlal(i gi cd fiecare dintre acestea acceptd aplicarea dreptului penal in vigoare in celelalte state membre, degi aplicarea dreptului s6u nalional ar conduce la o solufie diferitd. C.E.J. a ardtat cd:,,aplicarea de cbtre un stat membru a principiului ne bis in ident la procedurile de incetare a acliunii publice care au avut loc in alt stat membru, fErd intervenfia unei instanfe nu ar putea fi subordonatd condifiei ca ordinea juridicd a primului stat sd nu necesite nici aceasta o astfel de intervenfie a instanlei. (.,.) Or, art.54 al C.A.S., care are drept scop sd evite ca o persoanE, prin faptul exercitdrii dreptului sdu de liberd circulalie, sd fie urmlritd pentru aceleagi fapte pe teritoriul mai multor state membre, nu poate sd contribuie in mod util la realizarea completb a acestui obiectiv decdt daci acest text se aplicd de asemenea actelor prin care pune capdt in mod definitiv urmlririi penale intr-un stat membru, degi astfel de decizii sunt adoptate fbrd intervenfia unei instanle judecdtoregti gi nu imbracd forma unei hotlrdri judecdtoregti. Pe de altb parte, ordinele juridice na{ionale care prevdd posibilitatea unei cdi de atac in procedurile de incetare a acliunii publice, precum cele in spe{[, nu prevdd aceasta decdt in anumite situalii sau pentru anumite infracfiuni limitativ prevdzute sau determinate care, care reguld generali, nu figureazb printre cele mai grave gi nu sunt pasibile decdt de sancfiuni care nu deptrgesc un anumit grad
de severitate. in aceste condilii, limitarea aplicirii art. 54 al C.A.S. doar la deciziile prin care se inceteazd acfiunea penal6, adoptate de o instanf6 sau care imbracd forma unei hotdrdri
judecdtoregti, ar avea drept rezultat ca de principiul ne bis in idem prevdztt de aceastd dispozifie gi, prin uffnare, de dreptul la liberd cirtulalie, pe care C.A.S. doregte sd-l faclliteze, sd nu beneficieze dec6t urmirilii vinovali de sdvdrgirea unor infracfiuni pentru care, in temeiul gravitdfii sau a sanc{iunilor de care sunt pasibile, fecurgerea la modul de solufionare simplificatd a anumitor dosare penale, precum procedura de incetare a acfiunii publice, nu este posibild." C.E.J. a apreciat cd in ceea ce privegte denumirea art. 54 C.A.S., trebuie reamintit cd, avdnd in vedere obiectul gi finalitatea acestui text, utilizarea termenilor ,judecat definitiv" nu se opune la interpretarea acestuia in sensul cI este susceptibil, de asemenea, sd se aplice la procedurile de incetare a ac{iunii publice care nu comportd intervenfia unei instante judecdtoregti. in al doilea rind, art. 55-58 C.A.S. nu impun ca art. 54 C.A.S. sI fie aplicabil doar hotdr6rilor judecdtoregti sau procedurilor de incetare a acfiunii publice, ce comporti interven{ia unei instanfe judecStoregti.
933
417
Ne bi.s in idem
Ulterior, in cauza Miraglial), C.E.J. a adus precizdri suplimentare, ardtdnd cd principiul ne bis in idem nu se aplicd cu privire la actele autoritd{ilor judiciare ale unui stat membru prin care se pronunfd inchiderea dosarului, dupd ce Ministerul Public a decis si nu continue acfiunea publicd pentru singurul motiv cd procedurile penale au fost angajate intr-un alt stat membru impotriva aceleiagi persoane gi pentru aceleagi fapte, 9i aceasta in absenla oricdrei aprecieri asupra fondului. Astfel, actul Ministerului Public de a nu continua urmdrirea penald pentru motilul invederat mai sus nu a fost considerat ci poate constitui o hotdrdre prin care sd fie ,judecat[ definitiv" o persoand in sensul art. 54 C.A.S. C.E.J. a ardtat cd aceastd interpretare a art. 54 C.A.S. se impune cu atdt mai mult cu c6t este singura care face sd prevaleze obiectul2) gi finalitatea acestei dispozilii cu privire la aspectele de proceduri, care sunt in definitiv diferite in statele membre in cauzd gi sd garanteze o aplicare utild a acestui articol. Or, aplicarea acestui articol in cazul unei decizii de inchidere a procedurii penale, precum cea in spef[, ar avea ca efect sd facd mai dificild sau chiar sd impiedice orice posibilitate concretf, de sanc{iune in statele membre vizate de comportamentul ilicit reprogat urm[ritului. Tot astfel, s-a relinut de cdtre instanfa de la Luxembourg c5 decizia de inchidere a procedurii penale a fost adoptatd de autoritifile judiciare ale unui stat membru in
absenla oricdrei aprecieri a comportamentului ilicit de care era acuzat reclamantul. Pe de altd parte, deschiderea unei proceduri penale in alt stat membru pentru aceleagi fapte ar fi compromisf, atunci cdnd tocmai angajarea unor astfel de proceduri a statlabaza renun(drii la ac{iunea publicd de c[tre ministerul public al primului stat membru. O astfel de consecinld ar contrazice in mod evident insdgi finalitatea dispoziliilor Titlului
VI al T.U.E.
De asemenea, C.E.J. a apreciat3) cd principiul ne bis in idem se aplica cu privire la hotdrdrea unei instanle dintr-un stat contractant, pronunlatd ca urmare a exercitirii ac{iunii penale, prin care acuzatul este ,,achitat" definitiv ca urrnare a implinirii expirdrii termenului de prescripfie al infracJiunii pentru care a fost trimis in judecata. Principiul ne bis in idemnu se aplici decdt persoanelor care au fost definitivjudecate de cdtre un
stat membru.
se vedea C,E.J., hotdrdrea din l0 martie 2005, in cauza C-469103, Miraglia, parag. 30-35. impotriva reclamatei a fost inceputi urmirire penald at6t in Olanda, cdt gi in Italia pentru faptul de a fi transportat din Olanda in Italia o cantitate de peste 20 kg de heroin6. Procurorii olandezi au decis sd nu pund in migcarea acliunea penal6 impotriva reclamantei pentru motilr:l c6, impotriva acesteia se desfbgura in paralel o anchet6 gi in Italia, aplic6nd ,,cu titlu preventiv" principiul re
r)A
bis in idem.
Articolul 54 C.A.S. are ca obiectiv sd evite ca o persoand, prin faptul exercitdrii dreptului s6u de liberd circulafie, sd fie urmdritd pentru aceleagi fapte pe teritoriul mai multor state membre.
3) A se vedea C.E.J., hotSrdrea din 28 septembrie 2006, in cauza C-467104, Gasparini, parag. 22-37. Reclamantul fusese acuzat de c6tre autoritAlile judiciare spaniole de sdv6rgirea infracliunii de contrabandd cu produse din ulei, importate din Tunisia, respectiv Turcia, care fuseserd livrate in portul Setubal (Portugalia) 9i apoi transportate in Malaga (Spania). Pentru aceste infracfiuni reclamantul fusese achitat de c[tre instanfele pofiugheze pe motivul interven{iei
2)
prescriptiei faptelor.
934
Nofiune. continut
417
Analiza principiului ne bis in idem prin raportare la nofiunea de ,,aceleagi fapte" a fost efectuatd de C.E.J. in cauza Van Stratenr), Astfel, C.E,J. a ardtat cL art. 54 C.A.S. trebuie interpretat in sensul in care criteriul pertinent pentru aplicarea acestui articol il constituie identitatea faptelor materiale, infelese ca existenla unui ansamblu de fapte indisolubil legate intre ele, independent de calificarea lorjuridic[ sau de interesuljuridic protejat. in ceea ce privegte infractiunile privind stupefiantele, nu este necesar ca in cele douf, state membre vizate cantite[ile de droguri sau persoanele despre care se pretinde ci au participat sd fie aceleagi. Faptele incriminate care constau in exportul Ei importul aceloragi stupefiante gi urmarite in diferite state membre trebuie, in principiu, considerate ca,,aceleagi fapte" in sensul art. 54, aprecierea definitivd in aceast[ privinla aparlinAnd instanfelor nafionale competente.2) in plus, C.E.J. a considerat cd principiul ne bis in idem trebuie aplicat la hotarArile autoritdtilor judiciare ale unui stat membru prin care urmdritul este achitat definitiv pentru insuficienfd de probe. in motivarea acestei aprecieri, C.E.J. a ardtat cd propozilia principald din textul art. 54 C.A.S. nu face nicio referire la con{inutul hotdrdrii definitive. Acest articol nu vizeazd.ipoteza condamndrii decdt in propozilia subordonatd, enunfdnd cd, in acest caz, interdiclia urmdririi penale este supusd unei condigii specifice. Dacd regula general5 enunlatd in propozilia principald nu ar fi aplicabild decAt hotdrdrilor de condamnare, ar fi fost superflul,precizarea cd regula speciala este aplicabildin caz de condamnare. Or, a nu aplica acest articol la o hotdrAre definitivd de achitare pentru insuficienla probelor ar avea ca efect sd pund in pericol exerciliul dreptului la liberd circulalie. in plus, deschiderea unei proceduri penale in alt stat membru pentru aceleagi fapte ar compromite, in cazul unei achitdri definitive pentru insuficienJa de probe, principiile securitalii juridice gi al increderii legitime. De fapt, urmlritul ar trebui sd se teamd de noi urmdriri penale in al stat contractant, deqi aceleagi fapte au fEcut obiectul unei hotdrAri definitive.
r)A se vedea C.E.J., hotdrirea din 28 septembrie 2006, in cauza C-150i05, van Straten, parag.40-60. in cauzd, instanfele olandeze au dispus, la data de 23 iunie 1983, achitarea reclamantului pentru acuzalia de a fi introdus in Olanda cantitatea de 5500 grame heroinS, in jurul datei de 26 martie 1983, apreciind c6 aceste fapte nu au fost stabilite de o manierd convingdtoare gi legal6. in schimb, s-a dispus condamnarea reclamantului la pedeapsa de 20 luni de inchisoare pentru definerea unei cantiEli de aproximativ 1000 grame heroinE pe teritoriul Olandei in perioada 27 martie-30 martie 1983 9i definerea, l6rd drept, de arme de foc ai munilie pe teritoriu Olandei.
a fost urmdrit penal, impreunl cu alte persoane, pentru acuzafiile de a de 5 kg heroind, in jurul datei de 27 martie 1983, 9i de a fi introdus, in mai multe rdnduri, aceasth cantitate de heroind in Olanda. Prin hotdr6rea Tribunalului din Milano, din 22 noiembrie 1999, reclamantul a fost condamnat la l0 ani de inchisoare gi la plata unei amenzi
in ltalia, reclamantul
fi detinut o cantitate
in cuantum de 50 milioane lire italiene.
in acelagi sens, a se vedea: C.E.J., hotdrdrea din 9 martie 2006, in cauza C-436104, van Esbroeck; parag.25-42; C.E.J., hot6rdrea din l8 iulie 2007, in cauza C-367105, Kraaijenbrink,
parag.23-36. 935
2)
417
Ne bis in idem
a
Tot astfel, in cauzaKraaijenbrinkr), C.E.J.
ardtatcdart.s4 C.A.S. trebuie interpretat
in sensul cd: fapte diferite care constan, in special, pe de o parte, in detenfia, intr-un
stat membru, a unor sume de bani care proveneau din traficul de stupefiante gi, pe de alt2i parte, de a schimba, in birouri de schimb valutar, situate in alt stat membru, sume de bani provenind, de asemenea, dinff-un astfel de trafic nu trebuie considerate ca fiind ,,aceleagi fapte", pentru simplul motiv c5 instan{a na{ional6 competentd constat[ cd faptele respective sunt legate prin aceeagi intenfie infraclional[. Este de competen(a respectivei instanfe nafionale sd aprecieze dacl gradul de identitate gi de conexiune intre toate circumstantele factuale, care trebuie comparate, permite sd se constate cd este vorba de ,,aceleagi fapte". in ceea ce privegte aplicarea ratione temporis a principiului ne bis in idem, C.E.J. a ardta() cd principiul trebuie s6 fie aplicat la o proceduri penali angajati intr-un stat membru pentru fapte care au fbcut deja obiectul unei condamn[ri a urmf,ritului in alt stat membru, degi respectiva conventie nu era incd in vigoare in acest ultim stat in momentul pronunldrii respectivei condamnlri, in mdsura in care aceasta era in vigoare in statele membre in cauzi in momentul aprecierii condiliilor de aplicare a principiului ne bis in idem de cdtre instan{a sesizatd de o a doua procedurd. in catza Kretzinget'), C.E.J., ftcdnd trimitere la jurispruden{a anterioard privind interpretarea notiunii ,,acelea$i fapte", aardtat cd faptele constdnd in luarea in posesie de tutun strlin de contrabandd intr-un stat membru gi importul, gi posesia aceluiagi
tutun in alt stat membru, caracteizate prin imprejurarea cd acuzatul a fost urmdrit penal in ambele state membre, avea de la inceput intenfia de a transporta tutunul, dupd prima luare in posesie, citre o destinafie final5, prin traversarea mai multor state membre, constituie comportamente susceptibile de a releva nofiunea de ,,aceleagi
se vedea C.E.J., hotirArea din l8 iulie 2007,incavaC-367l0s,Knaijenbrink. Reclamanta fost ini{ial condamnatb de instantele olandeze, pentru ascunderea sumelor de bani provenite din traficul de stupefiante, comise in repetate rAnduri in perioada octombrie 1994-mai I 995 in Olanda. Ulterior, instanfele belgiene au dispus condamnarea reclamantei pentru efectuarea in Belgia a unor operafiuni de spllare a banilor ob{inu1i din traficul de stupefiante realizat in Olanda. 2) A se vedea C.E.J., hotdrdrea din 9 martie 2006, in cauzaC-436/04, van Esbroeck, parag. l8-24. Reclamantul, cetlfean belgian, a fost condamnat in anul 2000 la o pedeapsd de 5 ani inchisoare de cdtre instanfele norvegiene pentru introducerea in aceastE lard a unor cantiteli de stupefiante. Dupd executarea unei pdrfi din pedeaps[, reclamantul a fost liberat conditionat gi expulzat in Belgia. Aici, autoritiifile belgiene au inceput urmirirea penald impotriva sa pentru scoaterea din [ar6 in mod ilegal a stupefiantelor, fiind condamnat in primh instanfi la o pedeapsi de un an inchisoare. r) A se vedea C.E.J., hotdrdrea din 18 iulie 2007,in cauzaC-288l05,Kretzinger, parag.36-64. Reclamantul a fost condamnat de cdtre instanfele italiene pentru contrabandd gi neplata taxelor vamale. in fapt, s-a refinut cd reclamantul a transportat cu un camion, in mai 1999 gi aprilie 2000, figdri de contrabandd (provenite din {arile ce nu erau membre U.E.) din Grecia (unde fuseserd, de asemenea, introduse ilegal) in Marea Britanie, tranzitand Italia gi Germania. CunoscAnd aceste hotdrdri de condamnare pronunfate de instanfele italiene, judecitorii germani au dispus condamnarea re clamanfului pentru sustragerea de la plata drepturilor vamale de import, provenite din importul de mdrfuri de contrabandd in Grecia. a
l)A
936
Nofiune, confinut
4t7
fapte" in sensul art. 54 sus-men{ionat. Aprecierea definitivd in aceastl privinfd apartine instanfelor nafionale competente (pct. l). De asemenea, C.E.J. a apreciat c6, in sensul aft. 54 C.A.S., sancfiunea pronunfatd de cltre o instanfi a unui stat membru ,,a fost executati" sau ,,este in prezent in curs de executare" atunci cdnd acuzatul a fost, in conformitate cu dreptul respectivului stat membru, condamnat la o pedeapsd cu inchisoarea a ctrrei executare a fost suspendatd
(pct.2).
in aceasQi privin16, instanfa de la Luxembourg a constat cd o pedeapsd cu inchisoarea cu suspendare constituie o sancfiune in sensul art.54 C.A.S., in mlsura in care
este pedepsit comportamentul ilicit al unei persoane. Respectiva pedeapsd trebuie consideratd ca fiind ,,in prezent in curs de executare", din momentul in care condamnarea a devenit executorie 9i pe perioada de probd. Ulterior, odati ce perioada de probi s-a incheiat, pedeapsa trebuie consideratd cd,,a fost executat[" in sensul textului mentionat mai sus. Tot astfel, C.E.J. a ardtat cd, in sensul art. 54 C.A.S., nu se poate considera cl sancfiunea pronunlattr de cdtre o instanftr a unui stat membru ,,a fost executatI" sau ,,este in prezent in curs de executare" atunci cdnd urmdritul a fost pentru scurt timp refinut gi/sau arestat preventiv gi cdnd, in conformitate cu dreptul statului unde a fost condamnat, aceastE privare de libertate trebuie imputatd din executarea ulterioari a pedepsei cu inchisoarea (pct. 3). C.E.J. a invederat c6, aga cum rezultd din denumirea marginald a art. 54 C.A.S., acesta nu se aplici inainte ca persoana in cauzd,,sd fiejudecatl definitiv", iar in cursul unei proceduri judiciare, refinerea gi arestarea preventivd se situeazi inaintea judecifii definitive. Degi art. 54 C.A.S. nu se aplicd la astfel de perioade de privare de libertate, acestea vor trebui luate in considerare, in temeiul dreptului nafional, la executarea ulterioard a unei eventuale pedepse cu inchisoarea. Aceastii interpretare se coroboreazd cu faptul ci finalitatea arest[rii provizorii este foarte diferiti de aceea a condiliei de executare prevdzute la art. 54 C.A.S. De fapt, dac[ finalitatea primei este, mai degrab6, preventivd, finalitatea celei de a doua este de evita ca o persoanl care a fost definitiv judecatii intr-un prim stat membru sE nu mai poatd fi urmiritii pentnr aceleagi fapte gi rimdne astfel, in final, nepedepsitd atunci cdnd primul stat de condamnare nu a asigurat punerea in executare a pedepsei aplicate. in fine, C.E.J. a mai refinut gi faptul c6 un stat membru, in care o persoanI a f6cut obiectul unei hotdr6ri judecdtoregti definitive de condamnare in dreptul intern, poate sI emitii un mandat european de arestare menit sd ducd la arestarea acestei persoane in vederea executdrii respectivei hotlrdri in temeiul Deciziei-cadru 2002l584lJAl a Consiliului U.E. privind mandatul european de arestare, nu poate sd aibd incidenftr asupra interpretiirii nofiunii de ,,executare" in sensul art.54 C,A.S. (pct. 4). In motivarea acestei concluzii, C.E.J. a aritat cd interpretarea art. 54 C.A.S., in afara existenfei unei condamndri definitive pentru aceleagi fapte, impune in mod explicit sd fie indeplinitd gi condilia de executare. Aceastd condifie nu trebuie, prin defini1ie, sd fie indeplinitd, ahrnci cdnd, astfel cum e cazul in spef6, un eventual mandat de arestare european este emis dupd pronunlarea hotirdrii de condamnare intr-un prim
937
418
Ne bis in idem
stat membru, tocmai in scopul de asigura executarea pedepsei cu inchisoarea care nu a fost inca executatd in sensul art. 54 C.A.S. Aceastd constatare este confirmat[ de decizia-cadru ins6gi, care, la art. 3 pct. 2,
sd refuze executarea unui mandat de arestare european atunci cdnd rezultd din informaJiile puse la dispozilie de cdtre autoritatea judiciard de executare cd persoana cdutatd a ftcut obiectul unei hotdrdri judecdtoregti definitive pentru aceleagi fapte intr-un stat membru gi c5, in caz de condamnare, condilia de executare este indeplinitd. in plus, C.E.J. a ardtat cd acest rezultat se coroboreazd cu faptul cd interpretarea art. 54 C.A,S. nu trebuie sd depind[ de dispozifiile deciziei-cadru; in caz contrar, s-ar ldsa loc unei insecuritdli juridice care ar rezulta, pe de o parte, din faptul cd statele membre legate de decizia-cadru nu sunt toate linute de C.A.S. care, in plus, se aplicd anumitor state te4e gi, pe de altd parte, din imprejurarea cd sfera de aplicare a mandatului de arestare european este limitatd, ceea ce nu este cazul pentru art. 54 C.A,S. care este valabil pentru toate infracfiunile pedepsite de statele care au aderat la
oblig[ statul membru solicitat
aceastd convenfie.
Astfel, instanfa europeand
considerat cd posibilitatea ca o pedeapsd cu inchisoarea
definitivd sd fie executatd in statul de condamnare ca unnare a preddrii, de citre un alt stat, a unei persoane condamnate, nu poate sd afecteze interpretarea noliunii de ,,executare" in sensul art. 54 C.A.S. $2. Consacrarea
materie penald.
in dreptul romfln
418. Generalitdli. 419. Condilii. 420. Efecte. 421. Cooperarea judiciard in
418. Generalitifi. Legiuitorul romdn a reglementat dreptul de a nu fi judecat sau pedepsit de doud ori pentru aceeagi faptd,(ne bis in idem), prevdzdnd autoritatea de lucru judecat a unei hotdrdri penale definitive drept cauzi ce impiedici punerea in migcare sau exercitarea acfiunii penale. Prin autoritate de lucru judecat se inlelege puterea sau fo(a acordatd de lege hotdrdrii judecdtoregti definitive, de a fi executatd 9i de a impiedica o noud urmdrire penlru acelagi faptt) (exceptio rei iudicatae). In virtutea autoritdfii de lucrujudecat, hotdrdrea penald definitivd este consideratd
ci exprim[ adevdrul (res iudicata pro veritale habelur),

irefragabile a legii2r.
l)
prin efectul unei prezumlii
se vedea Tr. Pop, Drept procesual penal. Partea speciald, vol. IV, Tipografia Nafionald, 1948, p. 555. TotodatI, profesorul Tr. Pop citeazd 9i definifia date autoritetii de lucru judecat de ciltre V. Manzini (Trattato di diritto processuale penale italiano, vol. IV, Torino, 1932, p. 436-437), potrivit cdreia lucrul judecat este esenfa hotir6rii definitive; iar autoritatea lucrului judecaf este for{a care dd hot6r6rii definitive eficien}d coercitivd, adicd executorie (actio iudicati) 9i eficienli prohibitivd (exceptio rei iudicata). 2)A se vedea,B. Bouloc, Procddure pdnale, Dalloz, 21" 6dition, 2007,p.969.
Cluj,
938
Nofiune, conJinut
419
Fundamentul acestui principiu il constituie necesitatea de a asigura securitatea juridicd prin evitarea contrarietdtii intre hotdrdrile pronunfate de instanfele penale 9i
cele pronunlate de instanfele civile').
Lucrul judecat conduce la doud efecte in materie penald2); un efect pozitiv: hotir6rea ce a dobAndit autoritatea lucrului judecat poate fi pusd in executare spre realizarea efectivd a dispozifiilor sale, gi un efect negativ: hotdrdrea ce se bucurd de
autoritate de lucrujudecat creeazd un obstacol la redeschiderea procedurilor (exceptio rei iudicatae). Excepfia autoritdtii de lucru judecat este o excepfie de ordine publicd ce poate fi invocati in orice stadiu al procedurii gi de orice parte procesuald interesatd ca impediment la punerea in migcare sau exercitarea acliunii penale.s) 419. Condifii. La nivel nafional, existd autoritate de lucru judecat dacd sunt satisftcute in mod cumulativ urmdtoarele condifii4): a) Existd o hotdrdre judecdtoreascd definitivd de condamnare, de achitare sau de incetare a procesului penal.
Hot[rdrile pronuntate in procesul penal rdmdn definitive in cazurile gi condiliile prevdzute de art. 416, art. 4l6t gi art. 417 C.proc.pen. Nu are importan![ dacd hot[rdrea penald a r[mas definitivd in fafa primei instante sau in cdile de atac, prin epuizarea c6ilor ordinare de atac sau prin neexercitarea acestora. Hotbr6rea definitivd reflectd adevdrul (res iudicata pro veritate habetur) cu privire la fapta gi persoana judecatd, in privin{a cdreia s-a dispus o solufie de achitare, de condamnare sau de incetare a procesului penal. in doctrin6s), s-a ardtat cd in situalia in care hotirdrea de achitare este motivatd in rem (de exemplu, fapta nu existS, fapta nu e prevdzutd de legea penalS) aceasta produce efecte fald de toati lumea (facit ius erga omnes); dacd hotdrdrea de achitare este motivatd in personara (de exemplu, inculpatul este iresponsabil, sau a aclionat fbrd vinovdlie ori fapta nu a fost sdvirgitd de c[tre inculpatul trimis in judecati), atunci produce efecte numai fald de inculpatul judecat. Hotbrdrile de condamnare produc intotdeauna efecte erga omnes in ceea ce il privegte pe inculpat. in cazul in care incetarea procesului penal s-a dispus in temeiul art. l0 alin. (1) lit. f; C.proc.pen., intrucdt lipsea pldngerea prealabild a persoanei vdtdmate, autorizarea
A se vedea: S. Guinchard, J. Buisson, Procddure p6nale, Litec, 4' edition, 2008, p. I I 88; J. Pradel, Procddure pdnale, Edition Cujas, 10'ddition, 2000, p. 802. 2) L Tanoviceanu,Tratat de drept gi procedurd penal6, vol. V, ed. a2-a, Tipografia Curierul
Judiciar, Bucuregti, 1927, p. 704. r)inacestsens,asevedea: B.Bouloc,Procddurep6nale,op.
l)
cit.,p.g72;J.Pradel,Procddure
pdnale, op. cit., p. 803; R. Merle, A. Vitu, Trait6 de Droit criminel. Proc6dure p6nale, vol. II, Ed. Cujas, 7" 6dition, 1997,p. 1044. a) A se vedea: N. Volonciu, Tratat de procedurd penald. Partea generald, vol. I, Ed. Paideia, BucureEti, p.247 -249; Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, Ed. Hamangiu, Bucuregti, 2007,p.829-834; A.$t. Tulbure, Autoritatea lucrului judecat in procesul penal romdn, in R.D.p.
nr. 411999, p.29-31. s) L Tanoviceanu,Tratat de drept gi procedurd penalE, vol. V, op, cit.,p.707.
939
4t9
Ne bis in idem
sau sesizarea organului competent ori altd conditie prevAzutd de lege necesare pentru punerea in migcare a acliunii penale, indeplinirea ulterioarb a acestei condifii poate avea ca efect punerea in migcare din nou a actiunii penale dacd nu au intervenit intre timp alte impedimente prevdzute de art. l0 C.proc.pen. Ca reguli generalS, numai o hotbrdre judecdtoreascb se bucuri de autoritate de
lucru judecat.
fi
Rezolulia procurorului prin care se dispune neinceperea urmlririi penale poate infirmatl pentru motive de nelegalitate sau de netemeinicie de procurorul ierarhic
superior, care poate dispune inceperea urmlririi penale. Chiar procurorul care a dispus neinceperea urmdririi penale poate infirma rezolufia gi dispune inceperea urmdririi penale, dacd ulterior constatd cd nu a existat sau cd a dispdrut imprejurarea pe care se intemeia propunerea de a nu se incepe urmlrirea
penald.
Procurorul este obligat sd dispund inceperea urmdrii penale in cazul in care judecEtorul, potrivit art.278t alin. (8) lit. b) 9i art.273 alin. (l') C.proc.pen., a admis pl6ngerea impotriva rezolufiei de neincepere a urmiririi penale gi a trimis cauza procurorului in vederea inceperii urmtrririi penale. Dispoziliile instanlei sunt obligatorii pentru organul de urmdrire penal6, sub aspectul faptelor gi imprejuririlor ce urmeazd a fi constatate 9i a mijloacelor de probd indicate in hotdr6re. Nici ordonanfa sau rezolu{ia procurorului prin care se dispune scoaterea de sub urmdrire penald sau incetarea urm[ririi penale nu se bucuri de autoritate de lucru judecat. Urmdrirea penali poate fi redeschisd dacd ulterior se constatd ci nu a existat in
fapt cazul care a determinat luarea acestor misuri sau c[ a dispdrut imprejurarea pe care se intemeia incetarea sau scoaterea de sub urmdrire. Redeschiderea urmdririi penale are loc, de asemenea, dacd, in conformitate cu art. 278t alin. (8) lit. b) C.proc.pen. gi art.273 alin. (lr) C.proc.pen., judecdtorul a admis pldngerea impotriva ordonanfei sau, dupd caz, a rezoluliei procurorului de scoatere de sub urm[rire penald sau de incetare a urmdririi penale ori de clasare gi a trimis cauza procurorului in vederea redeschiderii
urmdririi penale.
In acest sens s-a pronunfat Curtea Europeand in decizia de admisibilitate in cauza Horciag contra Rom6nieir), in care inilial a fost inceputd urmdrirea penald contra reclamantului, dispusd mdsura arestdrii preventive pentru s[v6rgirea infracfiunii de omor, pentru ca apoi, avdndu-se in vedere concluziile expertizei medico-legale psihiatrice, si se dispunb scoaterea de sub urmdrire penald gi m[sura de siguranl[ a intemdrii provizorii, constat6ndu-se iresponsabilitatea acestuia. Ulterior, pe baza unor noi expertizdri medico-legale efectuate de Institutul Nafional de Medicind Legald,,,Mina Minovici", constat6ndu-se cd la momentul sdvdrgirii infracfiunii discemdmdntul nu fusese abolit
gi doar alterat de boala de care suferea reclamantul, s-a dispus redeschiderea urmdririi penale. Reclamantul a fost trimis in judecati gi condamnat definitiv. Curtea Europeand a constatat cd hotdr6rea prin care s-a confirmat internarea psihiatricd provizorie nu poate fi asimilatd unei achitdri in sensul art.4 al Protocolului nr. 7,
r)
se vedea
CEDO, decizia din l5 martie 2005, in cauza Horciag contra Rominiei.
940
Nofiune, confinut
419
intrucdt aceasti mlsurd cu caracter preventiv nu a implicat examinarea sau constatarea vinovdfiei reclamantului. in privinla ordonantei de scoatere de sub urmirire penal6, Curtea Europeani a apreciat cd aceasta nu se bucurd de autoritatea lucruluijudecat, putdnd fi infirmatd de procurorul ierarhic superior. Prin urmare, Curtea Europeanl a apreciat cd in absenla unei hotirdri definitive care si inchidd irevocabil urmirirea penal6, reluarea acesteia nu reprezintii decdt continuarea urmdririi initiale, astfel cd nu se poate refine ci reclamantul a fost urmdrit penal de doui ori, pentru aceeagi infracliune, pentru care fusese deja achitat printr-o hotirdre definitivi, contrar prevederilor art. 4 al Protocolului nr. 7. Ca excepfie, apreciem c[ se bucur[ de autoritate de lucru judecat gi rezolufiile sau ordonanfele procurorului de neurmdrire sau de netrimitere in judecatii, precum
gi dispozifiile de netrimitere in judecati din rechizitoriu dac6: y' sunt dispuse pentru motive de drept (spre exemplu, pe temeiul prevdzut de art. l0 alin. (l) lit. e)
C.proc.pen. cdnd sunt intrunite condiliile legitimei apdrdri, pe temeiul prevdzut de art. l0 alin. (l) lit. g) C.proc.pen. constatdndu-se intervenfia amnistiei sau prescripliei rispunderii penale) gi ir,) sunt confirmate de cdtre judecdtor printr-o hotdrdre definitivd de respingere ca neintemeiatd a pldngerii formulate impotriva acestora in temeiul art.2781 alin. (l) C.proc.pen. Prin aceastd hotdrdre, judecdtorul, ce exerciti in acest caz funcfia de instrucfie, efectueazd un control de legalitate gi temeinicie a actelor procurorului, confirmdnd existenfa unui impediment de drept pentru punerea in migcare sau exercitarea acfiunii penale. Astfel, actul procurorului de neurmdrire sau de netrimitere, menfinut de cdtre judecdtor, dobindegte autoritate de lucru judecat, intrucdt dispoziliile sale privind motivele de drept au caracterul unei adevdrate ,judec6fi"r). b) Existenfa identitnlii de persoani intre aceea in privinfa cdreia s-a pronuntat o hotirdre definitiv62l de condamnare, de achitare sau de incetare a procesului penal 9i persoana in privinla cdreia se intenfioneazl inceperea urmlririi penale, punerea in migcarea a acfiunii penale, trimiterea in judecatd sau pronunlarea unei noi hotlrdri judecitoregti. Nu are importanftr dacd este diferitd forma de participalie penald refinutd (autorat, complicitate, instigare) sau dacd s-a modificat calitatea personald care a fost refinut6 in hotlrdrea de condamnare. Agadar, orice alt terf (persoand fizicd sau juridicd) poate fi urmdrit penal pentru fapta pentru care s-a pronunfat deja o hotdrdre penalS definitivd de condamnare, de achitare sau de incetare a procesului penal a unei alte persoane, nefiind incident
criteriul identit2itii de persoanS.

in acelagi sens, a se vedeaN. Volonciu, A. luculeanu,Codul de procedurd penali comentat. Urmtrrirea penal6, Ed. Hamangiu ,2007 , p. 164. 2) Vom face in continuare referire numai la hotdrArea judecitoreascd definitivi, avdnd in vedere caracterul strict gi limitat ca aplicare al excep(iei privind rezolufiile sau ordonanfele procurorului de neurmdrire sau de netrimitere in judecatii, precum gi a dispozifiilor de netrimitere in judecat6 din rechizitoriu.
l)
94r
419
Ne bis in idem
c) Existenla identitdlii intre fapta mqterialdt) pentru care s-a pronunlat o hotardre definitivd gi fapta materiald de care este acuzatd din nou aceeagi persoand (identitate
de obiect).
Schimbarea incadrdrii juridice. Ceea ce intereseazd sub aspectul identitdlii de obiect este fapta material[, iar nu incadrareajuridicl dat[ acesteia. Chiar dacd hotdrdrea definitivd a fost pronunlatd pentru o incadrarejuridicd greqitd, nu se poate dispune inceperea urmdririi penale pentru aceeagi faptd, dar refindndu-se o altd incadrare juridic5, chiar dacd aceasta din urmd este cea corectd.
Infracliuni continuate sau complexe. in cazul infracliunilor continuate sau complexe intrd in autoritatea de lucru judecat numai actele materiale sau acfiunile, respec-
tiv inactiunile
definitive.
prev6zute de legea penald avute
in vedere la pronunfarea hotdrdrii
Astfel, nu se poate opune autoritatea de lucru judecat pentru actele materiale descoperite ulterior pronunlirii hotdrdrii de condamnare definitive, care fac parte din infracliunea continuatd (exist6nd unitate de subiect activ, de rezolulie infraclionald gi de incadrarejuridici) gi care nu au fost avute in vedere la pronunfarea hotdrdrii. in cazul infracfiunilor complexe, acfiunile sau inac{iunile care constituie prin ele insele fapte prevdzute de legea penald gi care fac parte fie ca element constitutiv, fie ca circumstanld agravanti a infracfiunii complexe, nu trebuie sd fi fost avute in vedere la pronunlarea hotdrdrii definitive pentru a putea constitui obiectul unei alte urmdriri
sau
judecdfi.
Spre exemplu, condamnarea dispusd pentru uciderea unei persoane, pe drumurile publice, de cdtre un conducdtor auto avdnd in sdnge o imbibatie alcoolicd ce dep[gegte limita legald, prevdzutd de art. 178 alin. (3) teza I C.pen., impiedicd, pentru existenla autoritefii de lucru judecat, urm[rirea sau judecata aceleiagi persoane pentru fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de cdtre o persoand avdnd in sAnge o imbibalie alcoolicd ce dep6;e9te limita legald prevdzutd in art. 87 alin. (l) din Ordonan{a de urgenld a Guvernului nr. 19 5 120022).
A se vedea: B. Bouloc, Procddure p6nale, op. cit., p.977; J. Pradel, Procddure pdnale, op. cit., p. 806-209; R. Merle, A. Vitu, Traitd de Droit criminel, Proc6dure pdnale, vol. II, op. cit., p. I 050- I 05 l; S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p. I I 85- 1 I 87. 2)Prin decizia nr.ll2007 (disponibil6pe site-ul www.scj. ro) pronunlate in recurs in interesul legii, I.C.C.J., Secfiile Unite a decis cd:
,,1. Faptele de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai de cdtre o persoani avAnd in s6nge o imbibafie alcoolici ce depigegte limita legald 9i de ucidere din culpl cu aceastd ocazie, a unei persoane, constituie o singurd infractiune, complexd, de ucidere din culpd prevdzutd in art. 178 alin. (3) teza I din Codul penal, in care este absorbitd infracliunea prevdzuti in art. 87 alin. ( 1) din Ordonanfa de urgenfd a Guvernului nr . 19512002 privind circula{ia pe drumurile publice, republicatd.
2. Uciderea unei persoane in aceleagi o imbibalie alcoolicd sub
l)
imprejuriri, comisd de citre un conducdtor auto avdnd limita legald, dar care se afl6 in stare de ebrietate constatatA clinic sau
prin orice alt mijloc de prob6, constituie infracliunea unicd de ucidere din culpd, prevdzutd de
art. 178 alin. (3) tezaall-a din Codul penal.
942
Notiune, confinut
419
Infracliuni progresive. In cazul infracliunilor progresive, dacd rezultatul mai grav produce dupi rdmdnerea definitivd a hotdrdrii de condamnare sau de achitare pentru o infracfiune mai ugoard, apreciem ce nu se poate incepe o noud urmdrire penald pentru o infracfiune mai grea. Un exemplu in acest sens este cazul unei persoane condamnate printr-o hotdrdre cu autoritate de lucru judecat pentru s6vdrgirea in concurs ideal at6t a infracfiunii de omor simplu prevdzut de art. 174 C. pen., omor calificat prevdzut de art. 175 C. pen. sau omor deosebit de grav prevdzut de art. 176 alin. (1), cu exceplia lit. b) C.pen., comisd asupra unei singure persoane, cdt gi pentru tentativd de omor, dupdcaz, simplu, calificat sau deosebit de grav, pentru celelalte persoane vdtdmater). Dacd in aceastd hotdrdre se refine cd acliunea violent[, care a fost indreptatd in aceeagi imprejurare impotriva mai multor persoane cu intenlia de a le suprima viafa, a avut ca rezultat moartea unei singure victime gi rdnirea celorlalte, nu s-ar putea incepe urmdrirea penald, ulterior pronun{drii
se 3. Uciderea unei persoane in aceleagi imprejurdri, comisd de cdtre un conducdtor auto av6nd o imbibaJie alcoolicd sub limita legald, dar cdruia nu i s-a stabilit prin alt mijloc de probd starea
de ebrietate, constituie infracfiunea unici de ucidere din culpd, prevdzutd de art. 178 alin. (2)
din Codul penal". I.C.C.J., Secliile Unite, decizia nr.Y12006 (M. Of. nr.492 din 7 iunie 2006). acestei decizii, inalta Curtea de Casalie gi Justifie a atdlat cd: ,,intr-adevdr, prin art. 176 alin. (l) lit. b) din Codul penal se prevede cd omorul sdvdrgit (asupra a dou6 sau mai multor persoane> constituie infracliune de omor deosebit de grav. Din aceastd prevedere a legii rezultd c6, pentru existenfa infrac{iunii de omor deosebit de grav in forma menfionatd, este necesar ca actiunea, comisi cu intenlia de a ucide, sd fie indreptati impotriva a doud sau mai multe persoane gi sI aibd ca rezultat decesul a cel pufin doud dintre ele. in ipoteza in care acfiunea indreptat6 impotriva mai multor persoane, cu intentia directd sau indirectd de a ucide, are ca rezultat moartea unei singure victime, nu se poate refine existenJa agravantei determinate de pluralitatea de victime la care se refer6 art. 176 alin. (l) lit. b) din Codul penal. A considera altfel ar insemna sd fie depSgitd voinla legiuitorului, exprimatd explicit in cadrul reglementdrii date prin acest text de lege, potrivit cdreia actele de violenfd indreptate in aceeagi imprejurare impotriva unei pluralitSli de victime sunt susceptibile de a fi considerate sdvdrEite in condiliile unei atari agravante numai dacd au avut ca rezultat producerea morfii a cel pulin
se vedea
r)
in motivarea
doud persoane. Aga fiind, in cazul in care a decedat numai una dintre cele doud persoane asupra c6rora s-au exercitat actele de violenld cu scopul de a ucide, fapta nu va putea fi incadratd in infractiunea de omor deosebit de grav prevdzutd inart.176 alin. (l) lit. b) din Codul penal, ci intr-o singuri infracliune consumatd de omor, prevdzutd in arI. 174, respectiv de omor calificat, prevdzutd in art. 175, ori de omor deosebit de grav, prevdzutd in art. 176 alin. (l), cu exceplia lit. b), din Codul penal, precum gi in tentativd la una dintre aceste infracfiuni, deoarece intr-un asemenea caz unitatea infrac{ionalS legal6 nu poate subzista. Prin urmare, cdtd vreme actele de violenfd comise in aceeagi imprejurare, in scopul de a ucide, nu au produs decesul ambelor victime, fapta nu poate fi incadratd in infracfiunea de omor deosebit de grav previzutd in art. 17 6 alln. ( 1 ) lit. b) din Codul penal, dupd cum o astfel de faptd nu ar putea fi incadratd in tentativd la aceastd infracliune decdt in cazul cAnd nu s-a produs decesul nici uneia dintre cele doud victime vizate de agresor."
943
420
Ne bis in idem
hotdrdrii definitive, pentru sivdrgirea infracliunii de omor deosebit de grav prevdzutd de art. 176 alin. (1) lit. b) C.pen., dacd a intervenit gi decesul altor persoane. Refinerea formei mai grave a infractiunii sau a altei incadrdri juridice este posibild numai dacd momentul epuizdrii infracfiunii progresive se situeazi inainte de pronuntarea unei hotiirdri definitive.
420. Efecte. A. in penal. Existenla autoritefi de lucru judecat produce diferite efecte juridice in penal in funcfie de momentul gi condiliile constatirii. Potrivit art. 228 alin. (l) C.proc.pen., ,,organul de urmirire penald, sesizat in vreunul din modurile prevdzute in art.221 C.proc.pen. dispune prin rezolufie inceperea urmdririi penale, cdnd din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergdtoare efectuate nu rezultd vreunul din cazurile de impiedicare a punerii in migcare a actiunii penale prevdzute in art. 10, cu exceplia celui de la lit. br)".
in cazul in care cu ocazia efectudrii actelor de cercetare prealabil[, dupd descoperirea unor date suficiente cu privire la sivdrgirea unei infrac{iuni gi cu privire la autorul lit. j) acesteia, se constatii existenfa impedimentului prevdzut de art. l0 alin. C.proc.pen., (autoritatea de lucru judecat), organele de urmdrire penald au obligafia de
(l)
a dispune neinceperea
urmdririi penale.
Dacd existenla autoritelii de lucru judecat este descoperit6 pe parcursul urmdririi penale, procurorul prin ordonanfd sau rezolufie motivatir) trebuie sd dispun[ incetarea pct. (1) lit. c) C.proc.pen. raportat la art, l0 alin, (l) urmdririi penale, potrivit art. j) lit. C.proc.pen. Potrivit art. 243 C.proc.pen., dacd descoperirea impedimentului prevdzut de art. I 0 alin. ( I ) lit. j) C.proc.pen. este fbcutd intr-o cauzdin care existd un invinuit sau inculpat arestat, procurorul trebuie s[ se pronunle asupra incetdrii urmdririi penale in aceeagi zi in care a primit propunerea de incetare de la organul de cercetare penald. Dacd procurorul dispune incetarea urmdririi penale constat6nd indeplinite in cauzd cele trei condilii prevdzute mai sus, trebuie sd solicite de indat[ instanfei revocarea mlsurii arestdrii preventive, intocmind in acest sens un referat in care este necesar sd indice cazul de incetare a urm6ririi penale constatat. in termen de 24 de ore de la primirea de la procuror a dosarului, instan(a dispune, prin incheiere, revocarea mdsurii arestdrii preventive gi punerea de indatd in libertate a invinuitului sau inculpatului. in acest caz instanfa nu poate aprecia cu privire la temeinicia sau legalitate a rezolufiei sau ordonanfei procurorului de a dispune incetarea urmdririi penale, fiind obligati sd dispunb revocarea mdsurii arestdrii preventive. in opinia noastrd, dispozilia legald ridic6 mari probleme sub aspectul temeiului de drept al priv[rii de libertate a persoanei impotriva c6reia nu mai este formulatd nicio acuzafie penal6, in perioada cuprinsl intre momentul dispunerii soluliei incetdrii procesului penal de cdtre procuror gi cea a punerii sale efective in libertate. In acest interval de timp, persoana care nu mai are calitate de invinuit sau inculpat,
ll
penale prin ordonanfd, dispunAnd
') Potrivit art.243 alin. (2) C.proc.pen.; ,,Procurorul se pronunfE asupra incetirii urmdririi potrivit art. I I pct. I lit. c). in cazul in care nu s-a pus in migcare acfiunea pena16, incetarea urmdririi penale se pronun{6 prin rezolufie motivati."
944
Noliune,
confinut
420
ca urrnare a dispunerii de cdtre procuror a solufiei de netrimitere in judecati, datoritd constatdrii existenlei unui impediment la exercitarea acfiunii penale, este privatd de
parag.
liberate in lipsa vreunui temei de drept intem, fiind astfel incilcate exigen{ele art. 5 I din Convenfia european[. in ceea ce privegte rezoluliile sau ordonanfele procurorului de neurmdrire sau de netrimitere in judecatd, precum 9i dispoziliile de netrimitere in judecati din rechizitoriu care sunt dispuse pentru motive de drept gi sunt confirmate de citre judecdtor prinh-o hotdrdre definitivd de respingere ca neintemeiatd a plAngerii formulate impotriva acestoraintemeiulart.2TSt alin. (l) C.proc.pen., apreciemcdurmdrireapenaldnumai poate fi inceput2i sau redeschis6 ulterior, dispoziliile art.278t alin. (l l) C.proc.pen. nefiind aplicabile. Potrivit acestui din urmd text de lege, inceperea sau redeschiderea urmlririi penale se poate dispune in cazul cdnd s-au descoperit fapte sau imprejurdri noi ce nu
au fost cunoscute de organul de urmlrire penald [nofiune ce are aceea$i semnificalie ca gi cea folositi de legiuitor in art.394 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., adicd numai cu privire la soluliile de neurmdrire sau netrimitere dispuse pentru motive de fapt]. Dacl dupi trimiterea in judecatd a unei persoane se constatd, fie in primd instanfd, fie in cdile de atac, existen{a autoritelii de lucrujudecat, instanla este obligat[ sd dis-
pund incetarea procesului penal, potrivit art. I I alin. raportat la art. l0 alin. (l) lit. j) C.proc.pen.
(l)
pct. 2 lit. b) C.proc.pen.
Daci in cauzd a existat laturd civil6, instanfa va llsa nesolufionatd acliunea civila.
Instanla are obligafia ca prin hotdrdre sd se pronunfe gi asupra mdsurilor preventive
in sensul dispunerii revoclrii masurii obligdrii inculpatului de a nu pdr[si localitatea ori fara sau a revocdrii arestarii preventive 9i a dispunerii punerii de indatd in libertate a inculpahrlui arestat preventiv, hotirdrea fiind executorie sub acest aspect. Instanla
dispune gi restituirea caufiunii cdnd in cursul urmdririi penale sau al judecdfii inculpatul a fost liberat provizoriu pe cauliune. Partea expozitivd a hot6rdrii instanfei trebuie sd cuprindd, printre altele, indicarea hotdrdrii penale definitive pronunfate carevizeazd aceeagi persoand, precum gi aceeagi faptd cu cele care formeazd obiectul dosarului. De asemenea, pe calea contestatiei in anulare se poate solicita anularea ultimei hot5rAri pronunfate cu incilcarea autoritdfii de lucru judecat a primei hotdrdri judec6toregti
definitive.
in cazul formulbrii unei cereri de contopire a pedepselor aplicate prin hotdrdri definitive, in temeiul art. 449 C.proc.pen,, instanfa nu poate modifica dispozifiile acestor hotir6ri cu privire la fapta materiald gi la persoana pentru care a fost exercitati acfiunea penald, ce se bucurd de res iudicala, competenla sa fiind limitate numai la sfera pedepselor (nu s-ar putea considera cd infracfiunile retinute prin hotdrdrea definitivd ca fiind in concurs, reprezintd de fapt acte materiale ale unei infracfiunii continuater)), B. in civil. Potrivit art. 22 alin. (2) C.proc.pen., hotdrArea definitivd a instanfei penale are autoritate de lucru judecat in fafa instanfei civile care judecl ac{iunea civil6, cu privire la existenfa faptei, a persoanei care a slvArgiro gi a vinovdfiei acesteia.
r)
se vedea /y'.
Volonciu, R. MoroSanu, Codul de procedurd penall comentat, Ed. Hamangiu,
2007, p. 133.
945
420
Ne bis in idem
Prin urmare, numai o hotirAre judecitoreascd definitivd penalI poate fi invocatd cu autoritate de lucrujudecat in fala instan(ei civile. Rezoluliile sau ordonanlele prin care procurorul dispune o solufie de neurmdrire sau de netrimitere in judecatd, chiar menfinute de judecdtor in urma respingerii plingerii formulate impotriva acestora in temeiul art. 278t alin. (1) C.proc.pen., nu pot fi invocate in fafa instantei civile cu privire la constatdrile vizdnd existenfa unei fapte ilicite, autorul faptei ilicite sau forma de vinovdfie. Autoritatea de lucru judecat privegte numai dispozifiile judecdtorului cu privire la existenfa faptei, a persoanei care a sdv6rgit-o gi a vinovSliei acesteia din latura penald a cauzei; dispoziliile din latura civild au in fala instanlei civile, care judecd o altd cauzd.ce are legdturi cu activitatea infracfionald, aceeagi valoare ca orice altd hotdr6re
civi15.
Judec[torul civil, sesizat cu o ac{iune av6nd ca obiect formularea unei pretenlii ce are o legdturd directdr) sau mediat62) cu sdvdrgirea unei fapte ilicite in privin{a careia instanla penald a pronunlat o hotdrdre definitivS, va fi tinut numai de constat[rile acesteia cu privire la existenfa faptei, a persoanei care a sdvArgifo 9i a vinovdfiei acesteia. in ceea ce privegte existenla faptei, au autoritate de lucru judecat in fala judecitorului civil gi elementele civile ale infrac{iunii cu privire la care s-a pronunlat judecdtorul penal (de exemplu, existenfa unui contract)3). Orice altd constatare a judecdtorului penal (spre exemplu, constatarea cd prejudiciul a fost integral recuperat prin restifuirea lucrului sustras, retinerea gi a culpei concurente a victimei in cazul unui accident rutier, care nu inldturd rdspunderea penald a inculpatului etc.), nu se impune judecdtorului civil, care poate aprecia in mod suveran cu privire la oricare alt aspect al cauzei. in cazul pronunlirii unei hotdriri de condamnare a inculpatului pentru sdvdrgirea unei infracfiuni, judecdtorul civil este linut de constatarea judecdtorului penal cu privire la existenfa faptei ilicite, a vinovdfiei gi, in anumite situafii, chiar cu privire la existenta prejudiciului (in cazul infracfiunilor la care producerea unui prejudiciu reprezinti un element constitutiv sau un element circumstantial agravant al acesteia) sau a leg6turii de cauzalitate intre fapta ilicitd 9i prejudiciul produs. Spre exemplu, in cauzele in care temeiul direct al pretenfiilor este infractiunea (de pildd, ipoteza in care parteavltdmatd alege sd exercite acliune in faJa instanfei civile), judecdtorul civil va putea aprecia dacdin cauzd fapta ilicitd a pdrdtului sdvdrgitb cu vinovd{ie a produs un prejudiciu sau va determina care este cuantumul prejudiciului, avAnd in vedere retinerea de cdtre judecdtorul penal a circumstan{ei atenuante legale a provocdrii, ce atrage suportarea de cdtre victima infracliunii a prejudiciului proporfional culpei sale.
infracliunii cAnd acfiunea civilS se exercit6 in fafa instanfei civile dupi r6mdnerea definitivi a hotdrdrii penale. 2) De pildd, existd o legdturi mediatd cu sdv6rgirea infrac[iunii in cazul exercitarii acfiunii in regres de cltre comitenful obligat ca parte responsabili civilmente si repare prejudiciul creat
de prepusul sdu (inculpahrl). r) A se vedea S. Guinchard, J. Buisson, Procddure p6nale, op. cit., r) Spre exemplu, existd o legdturd directd cu sdvdrgirea
p. I 190.
946
NoJiune, continut
420
in cazul in care legdtura cu infrac{iunea este mediatd, cum ar fi ac{iunea in revocarea donaliei pentru ingratitudiner), in care se invocd motivul prevdzut de art. 831 alin. (l) pct. I C.civ. (donatorul a atentat la viala donatarului), hotdrArea penald definitivd prin care a fost dispus[ condamnarea inculpatului (donatar) pentru sdvdrgirea infrac(iunii de omor (simplu, calificat sau deosebit de grav, in formi consumati sau numai in stadiu de tentativd), are autoritate de lucru judecat in fafa instanfei civile cu privire la existenfa acfiunii donatarului care a urmdrit cu intenlie suprimarea vielii donatorului. Tot astfel, in cazul contestdrii in cadrul unei petilii de ereditate a nedemnitl1ii succesorale2), re{inute in temeiul art. 655 alin. ( I ) pct. I C.civ. (este nedemn condamnatul pentru cd a omor6t sau a incercat sf,-l omoare pe de cujus), se poate invoca in fafa instanfei civile autoritatea de lucru judecat a hotdrArii instanfei penale de condamnare a mogtenitorului nedemn pentru sivdrqirea in calitate de autor, complice, instigator a unei tentative sau a unei infracfiuni consumate de omor (simplu, calificat sau deosebit
de grav)3).
in cazul acfiunii in revendicare a bunului mobil (sau a unei acliuni posesoriia)), exercitate in temeiul art. 1909 alin. (2) C.civ. de proprietarul bunului impotriva posesorului de bun6-credin{d a bunului dobdndit de la autorul infracfiunii de furt (simplu sau calificat) sau de tdlhdrie5), reclamatul poate invoca in fafa judecdtorului civil autoritatea de lucru judecat a hotlrdrii penale definitive prin care s-a relinut slvdrgirea de cdtre p6rdt (inculpat in procesul penal) a infracfiunii de furt sau tdlhdrie. in cazul pronunldrii unei hotlrAri de achitare a inculpatului pentru motivul prevdzut de art. l0 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., constatArile judecatorului penal cu privire la inexistenfa faptei in materialitate ei sunt obligatorii pentru judecitorul civil, care nu va putea refine existenla unei fapte materiale ce are caracter ilicit. Achitarea inculpatului datoritd s[vdrgirii faptei in stare de legitimd apdrarc va putea fi invocat?i in fala instanlei civile, care nu va mai putea refine existenla unei fapte ilicite
ca temei al rdspunderii delictuale6r.
r) Pentru o analizd detaliatb a acfiunii de revocare a donatiei pentru ingratitudine, a se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetli-Bdldnescu, Al Bdicoianu, Tratat de drept civil rom6n, vol. III, Ed. All Beck, 1998, p. 496-499; Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte speciale, Ed. Actami, 1996,
p. l3l-133,
2)A se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetli-Bdldnescu, Al Bdicoianu,Tratat de drept civil romAn, vol. IIII, op. cit., p.228-229; Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, Ed. Actami, 1999,p.69-70. 3)A se vedea: Fr. Deak,Tratatde drept succesoral, op. cit., p. 68-69; M. Cantacuzino,Elemente de drept civil, Ed. All Beck, 1998, p. 2l l. a) A se vedea V. Sloica, Drept civil. Drepturi reale principale, vol. I, Ed. Humanitas, 2004,
p. 190.
Pentru o analizL detaliatd a dispoziliilor art. 1909 alin. (2) 9i art. l9l0 C.civ., a se vedea: C. Hamangiu, I. Roselti-Bdldnescu, Al Bdicoianu,Tratat de drept civil romAn, vol. II, Ed. All Beck, 1998, p.80-83; L. Pop, Dreptul de proprietate gi dezmembrdmintele sale, Ed. Lumina Lex, 2001, p.263-265; V. Stoica, Drept civil. Drepturi reale principale, vol. II, Ed. Humanitas, 2006, p. 560-571. 6) in acest sens, a se vedea C. Stdtescu, C. Birsan, Drept civil. Teoria generald a obligafiilor, Ed. All Beck, 1997, p.175.
5)
947
421
Ne bis in idem
ins6, dispunerea unei achitdri pentru neintrunirea elementelor constitutive ale infracliunii sub aspectul laturii subiective (spre exemplu, lipsa intenliei), nu impiedicd instanla civili sd constate culpa civill (imprudenfd sau neglijen!6) pentru a re{ine existenfa vinov5liei in cadrul unei acliuni in rdspundere civild delictuali. in acest sens, in doctrindr), s-a ardtat cd sfera vinovifiei civile este mai largi decit sfera vinoviliei penale. Prin urmare, autoritatea de lucrujudecat a hotdrdrii penale se intinde numai pdnd la sfera vinovdliei penale. Dacd, dincolo de aceas0i sfer6, se poate
reline o vinovdlie civilS, nu se va putea invoca autoritatea de lucru judecat a hotdrdrii penale, deoarece obiectul procesului penal l-a constituit stabilirea vinovEliei penale gi nu a vinovdfiei in general.
421. Cooperarea judiciartr in materie penaltr. Principiul ne bis in idemisi g[seqte aplicabilitate gi in domeniul cooperSrii internationale in materie Penal62). Articolul l0 din Legea nr. 3A2120041\ privind cooperarea judiciarE intemafionald in materie penald reglementeazd principiul ne bis in idem, potrivit cIruia nu este admisibild cooperarea judiciard intemalionald dacd in Romdnia sau in orice alt stat s-a desfbgurat un proces penal pentru aceeagi fapti gi daci printr-o hotirdre definitivd s-a dispus achitarea sau incetarea procesului penal sau pedeapsa aplicatd in cauzd, printr-o hotdr6re definitivd de condamnare, a fost executati sau a format obiectul unei gratieri sau amnistii, in totalitatea ei ori asupra pdrfii neexecutate.
r)
se
vedea: C. Stdtescu, C. Birsan, Drept civil. Teoria generald a obligatiilor, op. cit, 1997,
p.204; T.R. Popescu, P. Anca, Teoria generalE a obliga{iilor, Ed. $tiintificd, Bucuregti, 1968, p.287.
Romdnia a ratificat o serie de instrumente internafionale adoptate sub egida Consiliului Europei aplicabile in materia cooperirii intemationale in materie penal6, spre exemplu: Convenfia europeand de asisten{d judiciari in materie penal6, adoptatl la Strasbourg la 20 aprilie I 959, gi Protocolul adifional la Convenlia europeand de asistenfdjudiciar6 in materie penal6, Strasbourg, l7 martie 1978, ratificatd prin Legea nr.23611998, modificatd prin O.U.G. nr.90/1999, aprobat[ prin Legea nr. 21112000 (M. Of. nr. 618 din 30 noiembrie 2000); Cel de-al doilea Protocol adilional la Convenfia europeand de asistentdjudiciarb in materie penal6, adoptat la Strasbourg la 8 noiembrie 2001, ratificat prin Legea nr.36812004 (M. Of. nr. 913 din 7 octombrie 2004); Convenfia europeani de extridare, incheiat6 la Paris la l3 decembrie 1957,9i a protocoalelor sale adilionale, incheiate la Strasbourg la 15 octombrie 1975 gi la 17 martie 1978, ratificate prin Legea nr. 8011997 (M. Of. nr. 89 din 14 mai 1997); Convenfia europeani privind transferul de proceduri in materie penall, Strasbourg, 15 mai l972,ratificati prin O.G. nr.7711999, aprobatl prin Legea nr. 3412000 (M, Of. nr, 158 din l7 aprilie 2000); Convenfia europeand privind valoarea intemationald a hotirdrilor represive, adoptat[ la Haga la 28 mai 1970, ratificatn prin O.G. nr.90/1999 (M. Of. nr. 421 din 3l august 1999). Dupd aderarea Romdniei la U.E. in raporturile cu statele membre ale acesteia se aplici Convenfia U.E. de asistenfd judiciard in materie penald din 29 mai 2000 sau Decizia-cadru nr. 20021584/JAI din l3 iunie 2002 a Consiliului U.E. privind mandatul de arestare european gi procedurile de predare inhe statele membre ale U.E. r) M. Of. nr. 594 din I iulie 2004; modificati prin Legea nr. 22412006 (M. Of. nr. 534 din 2l iunie 2006). 948
2)
Exceplii de la principiul ne bis in idem
422
De asemenea, potrivit aft. ll4t din Legea nr. 3021200{ o persoanE in privinfa cdreia s-a pronunlat o hotdrdre definitivd pe teritoriul unui stat membru al spaliului Schengen nu poate fi urmdritd sau judecatd pentru aceleagi fapte dacd, in caz de condamnare,
hotdrdrea a fost executatd, este in curs de executare sau nu mai poate fi executatb potrivit legii statului care a pronunfat condamnarear), fiind preluate astfel dispoziliile
art. 54 C.A.S.
Prin urmare, apreciem
ci
noliunile de ,,hotdrdre definitivd", ,,aceleagi fapte",
,,hotdrirea executatd" vor trebui interpretate potrivit jurisprudenfei dezvoltate de C.E.J. in cauzele van Straten, Gozutok gi Brugge, Gasparini, Van Esbroeck, Miraglia,
Kretzinger, gi Kraijenbrink.
Astfel, in caztl in care se constat6 identitatea faptelor materiale (infelese ca existen[a unui ansamblu de fapte indisolubil legate intre ele, independent de calificarea lor juridicl sau de interesul juridic protejat), inhe cele pentru care a fost pronuntat[ o hotdrdre definitivd pe teritoriul unui stat membru Schengen (inclusiv actul procurorului dintr-un Stat membru prin care este, frri intervenfia instanlei, incetatd procedura penald angajatd in acest stat) gi cele pentru care o persoand este cercetatl infazaactelor premergdtoare, urmdritd penal sau trimisi in judecatd in Romdnia, prin aplicarea principiilor personalitlfii legii penale (art. 4 C.pen.), realitetii (art. 5 C.pen.) sau universalit5lii (art. 6 C.pen.), procurorul urmeazd a dispune neinceperea urmdririi penale sau incetarea urmdririi penale, iar instanfa dejudecatl va dispune incetarea procesului penal constatdnd cd existd autoritate de lucrujudecat.
Secfiunea
^2-^.
Excepfii de la principiul ze bis in idern

422. Noliuni.
422. Nofiuni. Articolul 4 parag.2 al Protocolului nr. 7 permite statelor s[ reglementeze in dreptul intem posibilitatea redeschiderii procesului dacd fapte noi ori recent descoperite sau un viciu fundamental in cadrul procedurii precedente sunt de naturd si
afecteze hotdrdrea pronunlati. Nofiunea de ,,fapte noi ori recent descoperite" include toate mijloacele de probi cu privire la faptele preexistente. in plus, acest articol nu exclude redeschiderea procedurii sau orice altd modificare a hotirdrii in favoarea persoanei condamnate2).
Cu toate acestea, dispoziliile principiului ne bis in idem nu se aplicd dacd: a) faptele vizate s-au sdvdrgit in tot sau in parte pe teritoriul Romdniei. in acest caz, excepfia nu se aplicd dacl faptele s-au s6vdrgit in parte pe teritoriul statului membru unde s-a pronunfat hotlrdrea; b) faptele vizate de hotdrdrea strdinE constituie o infracfiune contra siguranfei statului sau impotriva altor interese esentiale ale Romdniei; c) faptele vizate de hot6rdrea striind au fost slvdrgite de un funcfionar romdn prin incdlcarea obligatiilor sale de serviciu.
de
r)
hotirirea strdind
Excepfiile mentionate mai sus nu se aplicd atunci c6nd, pentru aceleagi fapte, statul membru interesat a cerut preluarea urm6ririi penale sau a acordat extrddarea persoanei in cauzd. 2)A se redea Raportul explicativ la Protocolul nr.7 la Conventia europeand, pct. 31.
949
422
Ne bis in idem
in doctrindr), s-a ardtat cd faptele noi pot justifica redeschiderea urmiririi sau a procesului dacl acestea nu puteau fi cunoscute la data primei proceduri. De asemenea, redeschiderea procesului in cazul constatdrii unor erori de drept (substanfial sau de procedurd) satisface exigenfele art.4 parag.2 al Protocolului nr. 72). Curtea European63) a ardtat cd art. 4 al Protocolului nr. 7 a stabilit o distinclie netd intre redeschiderea urmdririi sau a procesului, interzise in primul paragraf, gi redeschiderea procesului in considerarea unor circumstanfe exceplionale,ipotezd, prevdzut5 de al doilea paragraf. Articolul 4 parag.2 al Protocolului nr. 7 vizeazd expres eventualitatea ca unjustiliabil sd fie din nou acuzat de sdvdrgirea infracfiunilor pentru care a fost urmdrit anterior, dacd potrivit dreptului intern al statului procedura este redeschisd datorit[ aparitiei unor fapte noi sau a descoperirii unui viciu fundamental in procedura
anterioari. Dreptul garantat de art. 4 din Protocolul nr. 7 este un drept absolut, nefiind permisd nicio derogare de la acesta in temeiul art. l5 din Convenfia europeand (in caz de rdzboi sau de alt pericol public ce ameninld viala nafiunii). $2. Excepfii de la
principiul ne bis in idem in dreptul romen
in dreptul romdn, analiza situa{iilor reglementate \n art.2 parag.2 al Protocolului nr.'7 are aplicabilitate in materia cdilor extraordinare de atac: revizuirea, contestafia in anulare sau rejudecarea cauzei dupd extrddarea condamnatuluijudecat in lipsd. Cdile extraordinare de atac sunt remedii procesuale reglementate strict de legiuitor in scopul inldturArii unor grave erori de fapt sau de drept pe care le confin hotdririle judecdtoregti definitive sau in vederea protejdrii dreptului la apdrare sau la
contradictorialitate a procedurilor, aducdnd astfel atingere autoritdlii de lucrujudecat'). Pe de altd parte, anumite situatii nu reprezintd decdt excepfii aparente de la acest principiu: extinderea acfiunii penale pentru alte acte materiale in cazul infracfiunilor continuate, complexe sau de obicei; modificarea pedepsei in cazul descoperirii de acte materiale noi ce intrd in confinutul aceleiagi infracliuni; redeschiderea urmdririi penale, dupd respingerea pldngerii formulate inbaza art.278t C.proc.pen.
r) A se vedea S. Trechsel, op. cit., p. 401. 2)A se vedea CEDO, hotdrdrea din 20 iulie 2004,incauza Nikitin contra Rusiei, parag.46. 3) Ibidem, parag.45.
a)
se vedea:
I. Neagu, Drept procesual penal. Tratat. Partea speciald., Ed. Globar Lex,2007,
p. 331-333; Gr. Theodoru, op. cit,, p. 837-843.
950
Excep{ii de la principiul ne bis in
idem
423
2.1. Revizuirear)
423. Noliune. 424. Hotdrdri supuse revizuirii. 425. Cazuri de revizuire.

42
6. Aspecte
procedurale.
423. Nofiune. Revizuirea este calea extraordinard de atac prin folosirea cdreia se pot
inlitura erorile judiciare cu privire la faptele retinute printr-o hot6r6re judecdtoreascd definitivd sau viol[rile cu caracter continuu ale drepturilor garantate de Conven{ia
europeand, constatate printr-o hotdrdre de condamnare a statului romdn de cdtre Curtea
European[. Aga cum ardta V. Manzini, cu toatd autoritatea de lucru judecat este necesar a se institui un remediu pentru a repara cele mai grave gi mai manifeste erori de judecatd; interesul lucrului judecat nu poate prevala asupra interesului de a face sd triumfe justul substanlial asupra justului formal2). Fiind o cale extraordinard de atac, revizuirea poate privi exclusiv hotdrArile determinate de art. 393 C.proc.pen. gi numai pentru cazurile prevlzute in art. 394 C.proc.pen., gi respectiv art. 408r C.proc.pen., singurele apte a provoca o reexaminare
in fapt acatzei penale.

AnalizAnd constitufionalitatea art. 394 C,proc,pen. raportat la prevederile art. l6 alin. (l) gi ale art. 2l alin. (l) din Constitulie, referitoare la egalitatea cetdjenilor in fala legii, respectiv la accesul liber la justi{ie, Curtea Constitufionald a re{inut3) cd ,,revizuirea constituie o cale extraordinard de atac, reglementatl de legiuitor in temeiul prerogativelor acordate acestuia de prevederileart.126 alin. (2) din Constitutie, republicatd, potrivit cdrora <Competenla instanlelor judecdtoregti gi procedura de judecatl sunt prevdzute numai prin lege>. Aceste dispozi;ii constitulionale conferi legiuitorului competenfa exclusivd de a stabili procedura dejudecatd gi il indrituiesc pe acesta ca, in considerarea unor situafii deosebite, s[ stabileascd reguli speciale de procedure, precum gi modalitd{i de exercitare a drepturilor procesuale, aga cum este gi cazul reglementdrii exprese gi limitative a cazurilor in care poate fi promovatd revizuirea, realizatd prin dispoziliile art. 394 din Codul de procedur[ penald. Prin aceste dispozilii de lege nu se aduce atingere principiului constitufional al egalitdlii in drepturi, intrucdt acestea nu consacrd privilegii sau discrimindri, asigurdnd egalitatea juridicd a cetdfenilor
instituliei revizuirii, a se vedea: V. Dongoroz, Revizuirea, in Explicalii teoretice ale Codului de procedurd penald romAn. Partea speciali, vol. II, Ed. Academiei, Bucuregti, 1976, p.256-278; L Neagu, Tratat. Partea speciald, op. cit., p. 349-375; Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 857-880', N. Volonciu, Tratat de proceduri penali. Partea speciali, vol. II, Ed. Paideia, p. 337-362i N. Volonciu, A. Vldsceanu, Codul de proceduri penala comentat, Ed. Hamangiu,200'l , p, 154-211; G. Bodoroncea, Revizuirea, in,,Ghid de bune practici in materie penali", Ed. Universul Juridic, 2007,p.286-312. 2) Pasajul a fost preluat inTr. Pop,Drept procesual penal. Partea specialb, vol. IV, Tipografia
V. Dongoroz 9.a, r) Pentru analiza detaliat6 a
Na{ionald, Cluj, 1948, p. 507. 3) A se vedea Plenul Curfii Constitulionale,Decizianr.324/2006 (M. Of. nr.392 din 8 mai
2006). 951
424
alin. alin.
Ne bis in idem
16
in utilizarea c[ii de atac a revizuirii, in deplind concordanp cu dispozifiile art.
din Constitutie, republicatii. De altfel, prevederile constitutionale ale art. l6 vizeazl egalitatea in drepturi intre cetiiteni in ceea ce privegte recunoa$terea in favoarea acestora a unor drepturi gi libertefi fundamentale, iar nu gi identitatea de tratament juridic asupra aplicdrii acestor misuri, indiferent de natura lor".
De asemenea, Curtea Constitutionald a apreciat ci: ,,dispoziliile art. 394 din Codul de proceduri penalI nu ingrddesc liberul acces la justilie, intnrc6t acesta semnifici faptul cd orice persoand poate sesiza instanfele judec6toregti in cazul in care considerd c6 drepturile, libertAfile sau interesele sale legitime au fost incdlcate, iar nu faptul cd acest acces nu poate fi supus niciunei condiliondri, competenfa de a stabili regulile de desfdgurare a procesului in fala instanfelor judecdtoregti (in spefd, a cazurilor in care poate fi promovatd revizuirea) revenindu-i, aga cum s-a ar6tat, legiuitorului. Prevederile legale, reglementdnd o cale de atac extraordinard impotriva hotiirdrilor judec6toregti, nu ingr[desc, ci permit liberul acces la justifie." Potrivit art. l0 alin. (2) din Legea nr. 30212004, este admisibild cooperarea internafional6 in materie penald chiar in cazul aplicabilitdlii principiului ne bis in idem, dacd asistenla este solicitatd in scopul revizuirii hot[rArii definitive, pentru unul din motivele care justificd promovarea uneia din ciile extraordinare de atac prevdzute de Codul de procedurl penalI al RomAniei 424. Ho|'Jlflrri supuse revizuirii. Potrivit art. 393 C.proc.pen., sunt supuse revizuirii hotdrdrile judecdtoregti definitive prin care se solufioneazd conflictul de drept substanlial penal sau latura civild provenit[ din infracliune. Nu are importanfa dac6 hotdrArile au rdmas definitive la prima instanfi sau dupd exercitarea cdilor ordinare de atac. Referitor la latura penal6, sunt hotdrdri prin care se solufioneazd conflictul de drept penal substantial cele prin care instanfa dejudecatd pronunf[ o solufie de condamnare, de achitare sau de incetare a procesului penalt). Sub aspectul laturii civile sunt supuse revizuirii hotdrdrile in care s-a pronuntat o solufie de admitere sau respingere (ca nefondat[, sau inadmisibiltr) a acfiunii civile exercitati in cadrul procesului penal. Nu sunt hotdrdri care confin o rezolvare a fondului cauzei: incheierile prin care se solufioneazi o cerere de ablinere ori de recuzare, hotiirdrile judecdtoregti definitive pronunfate in temeiul art.278talin. (8) lit. a) 9i b) C.proc.pen., privind pldngerile formulate impotriva solufiilor de neurmdrire sau de netrimitere in judecatl dispuse de procurof), hot[rdrile pronunlate in legdtur6 cufazade executare apedepsei, hotdrdrile
(l) (l)
r)in acest sens, inalta Curtea de Casafie gi Justilie a aretat cd: ,,pot fi atacate cu revizuire numai hotirdrile definitive prin care s-a solulionat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau incetarea procesului penal. Cererea de revizuire indreptatii impotriva altei hotiir6ri definitive este inadmisibild." (a se vedea I.C.C.J., Completul de 9 judecitori, deciziapenald nr. 42/2005, disponibil6 pe site-ul www.scj.ro).
A se vedea I.C.C.J., Secfiile Unite, decizia nr. XVIU 2007, disponibila pe site-ul www.scj.ro,
952
2)
Excepfii de la principiul ne bis in
idem
4Zs
pronunlate in materia conffictelor de competenfE, hotdrdrile de dezinvestire, hotdrdrile pronunfate in clile extraordinare de atac (care nu implicd o rezolvare a fondului). Revizuirea poate viza una sau mai multe infracfiuni sau persoane pentru care a fost
pronunfat?i hotdrdrea judecdtoreasci defi nitiv6.
425. Cazuri de revizuire. Potrivit art. 394 C.proc.pen. gi art. 408r C.proc.pen., revizuirea poate fi cerutd cdnd: a) S-au descoperit fapte sau imprejurdri ce nu au fost cunoscule de instanyd la solulionarea cauzei. in doctrin6r), s-a arltat in mod constant cd legiuitorul cere si fie descoperite fapte sau imprejurdri (fapte probatorii) noi, necunoscute de cdtre instanf[ la datajudecdrii cauzei care si ducd, singure sau prin coroborarea cu alte probe, la o solufie diametral opusd celei pronuntate in cauz6. Prin descoperirea de probe noi infelegem descoperirea de elemente de fapt (fapte sau imprejurdri) noi care seryesc la constatarea existenfei sau inexistenfei unei infracfiuni, la identificarea persoanei carc a sivdrgit-o gi la cunoagterea imprejurlrilor necesare pentru justa solufionare aca'uzei, ce sd prezinte intr-o noui lumini aspectele cunoscute anterior. Elementele de fapt noi pot fi descoperite, de pildd, prin noi mijloace de probtr (inclusiv cele introduse nou in legisla{ia procesual penald sau inaccesibile din punct de vedere tehnic la momentul judeclrii cauzei), prin folosirea unor mijloace tehnice noi pentru analiza mostrelor prelevate sau care au fost prelevate ulterior de la locul sdv6rgirii infracliunii sau de la victima infracfiunii etc. Agadar, probele trebuie sd fie noi, iar nu mijloacele de probd prin care se administreaztr probe deja cunoscute2). Nu se poate ajunge, astfel, pe cale revizuirii la reinterpretarea probatoriului administrat in cauzd sau la suplimentarea probafiunii, pe aspecte de fapt avute in vedere de instanfa sau instanfele ce aujudecat cauza3). Poate fi consideratd o prob[ noud, spre exemplu, descoperirea faptului cd victima unei infracliuni de omor este in via!6, faptul cd o persoand ce a fost audiati ca martor gi a cdrei declarafie a contribuit la condamnarea inculpatului era lipsitd de discern6mdnt, situalia de fapt rezultatd in urma unei expertize ADN, ce nu putuse fi administrat[ anterior, desfiinlarea in ctrile extraordinare de atac a hotirdrii definitive civile, comerciale sau administrative pe a c[rei solufie se intemeiase, cu titlu de chestiune preliminard, hot6rdrea penali definitivd etc.
Cererea de revizuire indreptatii impotriva unei hotdrdri judectrtoregti definitive pronunFte in temeiul art. 278t alin. (8) lit. a) 9i b) C.proc.peD. este inadmisibili. f ) A se vedea: V. Dongoroz, Revizuirea, op. cit., p. 260-261; Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, op, cit., p. 859; N. Volonciu, A. WdSceanu, Codul de proceduri penali comentat, op. cit., p. 157; N. Volonciu, Tratat de procedurd penal6. Partea speciald, vol. II, op. cit,, p. 343-345.
2)
se vedea
N. Volonciu, Tratat de proceduri
penal6, Partea speciald, vol.
II, op. cit.,
p. 343.
3) A se vedea C.A. Bucuregti, secfia a II-a penal6, decizia nr.212003,Practicd judiciard penalS 2003 -2004, Ed. Brilliance, 2006, p. 428-429.
953
425
Ne bis in idem
Apreciem cd de lege ferenda acest din urmi exemplu ar trebui reglementat drept caz distinct de revizuire. in jurisprudenfi, s-a ardtatr) cd: ,,faptele gi imprejurlrile la care se raporteaz[ textul art.394 alin. (l) lit, a) C,proc.pen. se referd la cele care au legdturd cu fapta penald dedusd judecdfii, gi nu cu acte procesuale ale procurorului, fie el chiar din Serviciul de Inspecfie din Seclia de indrumare gi Control a Parchetului de pe lAngi inalta Curte de Casalie 9i JustiJie. Simpla ordonanld a procurorului (prin care s-a dispus redeschiderea urm[ririi penale, cu privire la alte persoane pentru aceeagi infracfiune n.n.) nu constifuie caz derevizvire, deoarece inbaza ei nu se poate dovedi netemeinicia hot[rdrii de condamnare a petentului. Dacd dupd redeschiderea urmdririi penale se va ajunge la trimiterea in judecatd gi condamnarea unor alte persoane gdsite exclusiv vinovate pentru faptele care au constituit obiectul acfiunii penale indreptate impotriva revizuientului condamnat definitiv, abia atunci acesta ar fi indreptd{it la o cale de atac extraordinar6." Considerlm ca restrictivd gi nejustificatd condifia ca faptele noi sd nu fi fost cunoscute doar de cdtre instan![. Astfel, ar putea exista posibilitatea unui comportament abuziv al organelor de urmdrire penald care ar putea pdstra ascunse anumite fapte probatorii in scopul de a avea posibilitatea de a redeschide procedura pe calea revizuirii in cazul in care nu au avut succes in prima incercare de a obline condamnarea2). Dacd persoana condamnatd cunoagte la data judeclrii cauzei sale faptele sau impre-
jurdrile necunoscute instanfei care pot conduce la pronun{area unei hotdr6ri de achitare sau de incetare a procesului penal, le poate valorifica pe calea revizuirii intemeiate pe art.394 alin. (1) lit. a) C,proc,pen., fErd sd poat6 obline ulterior repararea de cdtre stat a prejudiciului pentru condamnarea pe nedrept in cursul procesului. De lege ferenda, se impune reglementarea ca probele noi sd nu fi fost cunoscute de
cdtre instan{d sau de cdtre procuror la datajudecdrii cauzei gi ca aceastd necunoagtere si nu fie total sau parlial imputabilS inculpatului. In mod constant, in doctrind gi jurisprudenfd s-a apreciat cd, potrivit art. 394 alin. (2) C.proc.pen., cazul prevdzut in art.394 alin. (l) lit. a) C.proc.pen. constituie motiv de revizuire, dacd pe baza faptelor sau imprejurdrilor noi se poate dovedi netemeinicia hotdrdrii de achitare, de incetare a procesului penal ori de condamnare, ceea ce presupune pronuntarea unei solulii diametral opuse celei care a fost dispusd prin hotdrdrea a cdrei revizuire se cere.
r) A se vedea LC.C.J., seclia penal6, decizia penald nr. 305512006, disponibila pe site-ul www.scj.ro. Contrar opiniei exprimate de inalta Curte de Casafie gi Justilie, apreciem cd in ipoteza in care dupd redeschiderea urmdririi penale gi judecata definitivd se dispune condamnarea unor alte persoane gisite exclusiv vinovate pentru faptele care au constituit obiectul acfiunii penale indreptate impotriva revizuientului, este incident cazul de revizuire prev dztt de art. 394 alin. ( I ) Iit. e) C.proc.pen., iar nu cel prevdzut de art. 394 alin. (l) lit. a) C.proc.pen. 2) in acelagi sens, a se vedea S. Trechsel, Human Rights in.ii-inut proceedings, op. cit.,
p.401.
9s4
Excepfii de la principiul ne bis in idem
425
Apreciem cd necesitatea pronunlSrii unei solufii diametral opuse nu poate fi absolutizatd, altfel fiind dep69it6 voinJa legiuitorului care solicitd numai dovedirea netemeiniciei hotardrii judecltoregti sub toate aspectele, prin intermediul probelor noi. Astfel, considerdm c5, in cazul infracliunilor complexe gi continuate, se poate solicita revizuirea unei hotdrdri gi in situalia in care cel care a formulat cererea nu urmdregte ab initio pronuntarea unei hotdrdri diametral opuse, ci numai dovedirea netemeiniciei hotirdrii judecltoregti definitive ca urnare a comiterii unor erori judiciare cu privire la una sau mai multe dintre acliunile sau inacJiunile infracfionale refinute. 4..^ In cazul infracliunii complexe, avem de a face cu conlinuturile unor infracfiuni distincte, care au, fiecare in parte, cdte un text incriminator propriu, dar care, prin efectul absorb{iei, se imbin[ gi se leag[ intre ele in aga mdsurd incAt infrac]iunea absorbitd se integreazd in infrac{iunea absorbantdr). Ceea ce caracterizeazd infracliunea complexd este cf, ea cuprinde in confinutul sdu simplu sau calificat, acliunea sau inac{iunea caracteristicd unei alte fapte prevdzute de legea penald, incriminatd separat2). Agadar, apreciem cd descoperirea unor fapte sau imprejurdri noi din care sd rezulte o situalie de fapt diametral opusd cu privire la acliunea sau inacliunea absorbitd trebuie avuti in vedere pe calea revizuirii in scopul inliturdrii eroriijudiciare. in aceastd ipotezd, instanla de judecat[, in temeiul art.394 alin. ( I ) lit. a) C.proc.pen., poate admite revizuirea gi, schimbAnd incadrarea juridicd, poate dispune condamnarea petentului numai pentru forma simpld a infrac{iunii (in ipoteza infracfiunii complexe in al cdrei conlinut infracliunea absorbitd constituie o varianti agravatd) sau pentru o altd infracJiune (in ipoteza infracfiunii complexe tip). Tot astfel, persoana condamnat[ pentru sdvArgirea unei infrac]iuni in formb continuatd poate solicita revizuirea hotdrdrii de condamnare in cazul in care au fost descoperite fapte sau imprejur[ri noi ce dovedesc existenfa unei erori judiciare cu privire la unul sau mai multe acte (acfiuni sau inacliuni) re{inute ca fEcAnd parte din infracliunea unicd pentru care a fost condamnatS. in cadrul infracfiunii continuate, pluralitatea ac{iunilor sau inacliunilor reprezint6 o pluralitate de procese execulionale, fiecare cu semnificalie penald proprie, separate in timp gi unificate datoritl unui factor subiectiv comun3). Chiar fbrd a solicita pronunfarea unei solufii diametral opuse celei dispuse pentru unitatea legald de infracliune (rezultatul global, sumd a rezultatelor individuale produse prin fiecare ac{iune-inac}iunea)), revizuientul poate invoca, in fapt, necesitatea relinerii unei solulii diametral opuse pentru unul sau mai multe acte de executare pentru care s-a re{inut prin hotbrdrea de condamnare cd prezintd con{inut infracfionals).
D. Pavel, Formele unitdtii infraclionale in dreptul penal rom6n, gi Editurd Presd,,$ansa" Casa de S.R.L., Bucuregti, 1992, p. 188. 2)Ibidem.
se vedea V. Papadopol,
3)
I)
ar
Ibidem, p. I19. Ibidem, p. 112.
O condilie esenlial6 pentru re{inerea infrac{iunii continuate este ca fiecare acliune sau inac{iune ce intr6 in unitatea legald sLrealizeze conJinutuljuridic al aceleiagi infracfiuni (unitatea de califi care juridicn).
955
5)
425
Ne bis in idem
in aceastd situatie, instanfa de judecatE, in temeiul art.394 alin. (1) lit. a) C. proc.pen., poate admite revizuirea gi dispune condamnarea petentului numai cu privire la unele dintre actele de executare ce intrd in confinutul infracfiunii continuate, stabilind cu autoritate de lucru judecat adevdrul in catz6. In cazul in care faptele sau imprejuririle noi conduc la concluzia c[ petentul revizuient a participat numai la un act de executare dintre cele refinute in unitatea legald de infracfiune, prin admiterea revizuirii instanta de judecatd va trebui sI dispund schimbarea incadrdriijuridice a infracfiunii, inldturarea dispoziliilor art. 4l alin. (2) C.pen. 9i condamnarea numai pentru singura acfiune sau inacfiune refinut6 ca infracfiune. Agadar, imperatir,'ul aflIrii adev[rului 9i inlSturdrii erorilorjudiciare de fapt, impune analiza faptelor gi imprejuririlor noi cu privire la infrac{iunea absorbitd in infracfiunea complexd, sau la fiecare act de executare ce intrd in confinutul infracliunii continuate, chiar dacd incauzd nu se ajunge la pronun{are unei solufii diametral opuse celei care a fost dispusd prin hotdrdrea a cdrei revizuire se cere. De asemenea, descoperirea de probe noi din care sd rezulte netemeinicia refinerii unei forme de vinovdiie prin hotbrdrea de condamnare, in locul alteia care ar avea tot implicalii infracfionale ar putea impune redeschiderea procesului penal in temeiul art. 394 alin. (l) lit. a) C.proc.pen. Spre exemplu, se poate reline netemeinicia unei hotdrdri judecitoregti de condamnare a unei persoane pentru sbvdrgirea infracfiunii de ucidere din culpd, in cazul in care ulterior sunt descoperite probe noi (inclusiv prin mijloace tehnice noi), necunoscute instantei la momentul judeclrii cauzei, din care rentltdcdautorul infracliunii a acfionat cu inten{ia suprimlrii viefii victimei. in aceast[ ipotezd, prima hothrdre judecdtoreasc[ este vddit netemeinicd gi, chiar fbrd a se ajunge la o solufie diametral opusd, apreciem c6 revizuirea este admisibild in temeiul art.394 alin. (l) lit. a) C. proc.pen., pentru a se obtine condamnarea pentru infrac{iunea de omor (simplu, calificat sau deosebit de grav). De legeferenda, apreciem c6, pentru garantarea efectivl a securitdfii juridice prin intermediul principiului ne bis in idem, redeschiderea procesului penal prin invocarea acestui caz de revizuire ar trebui sd poatd fi invocati numai in favoarea revizuientului. b) Un marlor, un expert sau un interprel a sdvdrSil infracliunea de mdrlurie mincinoasd in calza a cdrei revizuire se cere. Astfel, este necesar ca m[rturia mincinoasd si fie sdvdrgiti de un rnartor, un expert sau un interpret in cauza a c[rei revizuire se cere, care sd fi dus la pronunlarea unei
hotirAri nelegale sau netemeinicer),

r) in acest sens, a se vedea I.C.C.J., sectia penal6, decizia penali nr. 276912003, B.J.C.D. 2003, Ed. All Beck, 2005, p. 756-757, in care instanla a refinut cd: ,,in spele, este adevArat cd trei martori au fost condamnaJi pentru sdvdrgirea intiacfiunii de mdrturie mincinoasd in cauza a
c6rei revizuire se cere, dar mdrturiile lor s-au referit la imprejurdrile in care revizuientul a sdvdrgit ilrfracfiunea de evadare, iar nu la existen{a acestei infracliuni. Cererea de revizuire putea fi admisd pentru cazul de revizuire invocat numai dacd prin sdvArgirea infracliunii de mdrturie mincinoasl s-ar fi ajuns la condamnarea gregitd a revizuientului, deci la solulia contrard celei care trebuia adoptatd, ceea ce in spefi nu este cazul."
956
Exceptii de la principiul ne bis in
idem
425
Este astfel necesar ca declarafia mincinoasi si fi avut o contribuJie determinanti la pronuntarea hot[rdrii a cdrei revizuire se cere. in acest sens, inalta Curtea de Casatie gi Justilie a ardtatcd dispunerea condamnlrii unora dintre martori pentru sdvdrgirea infracfiunii de mSrturie mincinoasd in cauza a c6rei revizuire se cere nu constituie motiv de revizuire, prevdzut in art. 394 alin. (l) lit. b) C.proc.pen., dacd declaraliile acestor martori nu au servit lapronunfarea hotdrdrii, fiind inldturate de c6he instanle'). M[rturia mincinoasd trebuie dovediti prin hotdrdre judecdtoreasc[ definitivi de condamnare, de achitare (spre exemplu, pentru ci fapta nu prezint[ pericol social) sau de incetare a procesului penal, prin ordonanfa procurorului de scoatere de sub urmdrire penald sau de incetare a urmdririi penale, daci prin acestea s-a dispus asupra fondului cauzei, constatAndu-se caracterul mincinos al mdrturiei. in mod intemeiat, s-a aritat in doctrind2) cd, de lege ferenda, acest caz de revizuire ar trebui sd prevadd situaliile in care un martor, un expert sau un interpret a sdvdrgit fapta prevdzut[ de art. 260 C.pen. in cauza a cdrei revizuire se cere. Aceast[ formulare ar cuprinde gi situalia in care se constatd lipsa vinovSfiei sau a pericolului social al
infracfiunii.
Cdnd instanfa sau procurorul nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, datorite existenfei unui impediment la punerea in migcare sau exercitarea acfiunii penale (de exemplu, prescripfia, decesul), existenfa mdrturiei mincinoase se poate constata in procedura de revizuire. inacestsens, inaltaCurte de Casalie gi Justilie3)aconstatatcdpersoanacondamnatului a depus copia rezolufiei de neincepere a urmdririi penale emisd de procuror prin care s-a confirmat propunerea de a nu se incepe urm[rirea penali impotriva martorilor pentru sdvdrgirea infracliunii de mdrturie mincinoasd, intrucdt s-a prescris rdspunderea lor penald. in aceste condifii, instanfa supremd a apreciat c[, potrivit art.395 alin. (2) C.proc.pen., din moment ce dovedirea cazului de revizuire previzut in art.394 alin. (l) lit. b) C.proc.pen. nu se putea realiza prin hotirdre judecdtoreascd sau prin ordonanla procurorului, existenfa cazului de revizuire invocat trebuia sd se constate in procedura de revizuire, in consecinfi de instanla investiti cu solulionarea cererii de revizuire. Considerdm cd,de legeferenda, in vederea garantdrii efective a securitiliijuridice prin intermediul principiului ne bis in idem, ar trebui ca posibilitatea redeschiderii l) A se vedea I.C.C.J., secfia penal6, decizia penald nr. 5377/2006, disponibili pe site-ul www.scj.ro. in cauze, inalta Curtea de Casalie gi Justifie a refinut c6: cei doi martori nu au declarat nimic concludent in niciuna din fazele procesului penal in leg6tur6 cu fapta de luare de mit6 pentru care inculpatul a fost trimis in judecatii; solufia pronunfatd nu a avut la baz6 declarafiile martorilor condamnafi pentnr m6rturie mincinoasi, ci lipsa probelor privind pretinderea gi primirea de la elevi a unei sume de bani. Astfel, s-a concluzionat cE instanfele de apel 9i de recurs au avut cunogtinfd de revenirile martorilor asupra declarafiilor f6cute in faza cercetiiriijudecdtoregti gi ci au 9i analizat aceste declarafii, care nu au fost avute in vedere la pronuntarea hotirdrii de achitare. 2)A se vedea Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 862. r) A se vedea I.C,C.J., secfia penal6, decizia penald nr. 589612004, B.J.C.D. 2004, Ed. All Beck,2005, p. 886-887. 957
42s
Ne bis in idem
procesului penal prin invocarea acestui cazde revizuire se opereze numai in favoarea revizuientului, cu exceplia situaliilor in care se dovedegte implicarea sa in sdvArgirea infracliunii de mdrturie mincinoasd de cdtre martor, expert sau interpret. De asemenea, pronunfarea (in ceea ce privegte persoana acvzatl de sdvdrgireaunei infracfiuni) unei hotdrdri definitive de achitare sau de incetare a procesului penal sau chiar de condamnare, dar pentru o incadrare juridicd mai ugoar[, intemeiatd pe una sau mai multe declaralii mincinoase ale martorului, expertului sau interpretului nu ar trebui s[ ofere posibilitatea parchetului sd oblind rejudecarea cauzei, principiul ne Dls in idem avdnd intdietate fald de principiul afl[rii adevIrului. Numai dacd se dovedegte ci inculpatul, prin acfiunile sau manoperele desfbgurate, a alut o legdturd cu declarafia mincinoasd (de exemplu, a oferit sume de bani sau alte avantaje martorului, expertului sau interpretului ori a exercitat acte de violenfd, ameninfdri asupra acestora etc.), ar trebui permisd revizuirea cauzei. c) Un inscris care a servit ca temei al hotdrdrii a cdrei revizuire se cere a fost declarat fals. Este necesar ca un inscris autentic sau sub semndturd privatl care a fost declarat fals sd fi servit ca temei al hotdrdrii a cdrei revizuire se cere gi, astfel, sb fi dus la pronuntarea unei hotdrAri nelegale sau netemeinice. Deopotriv[, trebuie ca inscrisul falsificat sd fi avut o contribufie determinantd la pronunfarea hotdrdrii a cdrei revizuire se cere, formAnd in acest mod opinia instanfei de judecatd. in cazul in care instanfa nu a refinut in analiza situa{iei de fapt datele rezultate din inscrisul falsificat, pe care l-a inldturat, nu vor putea fi invocate ca temei de revizuire dispoziliile art.394 alin. (l) lit. c) C.proc.pen. in doctrind s-a ardtatr), in mod intemeiat, cd inscrisurile false pldsmuite de subiecfii oficiali ai organelorjudiciare penale in cursul desfrgurdrii procesului penal fac obiectul cazului de revizuire prevdzut de art.394 alin. (l) lit. d) C.proc.pen. Caracterul fals al inscrisului trebuie dovedit in aceleagi condi{ii ca gi in cazul mdrturiei mincinoase, prin hotdrdre judecltoreascd definitivb de condamnare, de achitare sau de incetare a procesului penal, prin ordonanfa procurorului de scoatere de sub urmdrire penald sau de incetare a urmdririi penale, dac[ prin acestea s-a dispus asupra
fondului. in situalia in care instanfa sau procuroml nu pot sau nu au putut examina fondul cauzei, datoriti existenlei unui impediment la punerea in migcare sau la exercitarea ac{iunii penale (spre exemplu, prescripfia, decesul), existen}a falsului in inscrisuri poate fi constatatd in procedura de revizuire. $i in acest caz, apreciem cd de lege ferenda, in vederea garantdrii efective a principiului res iudicata, ar trebui ca posibilitatea redeschiderii procesului penal prin invocarea acestui caz de revizuire sd opereze numai in favoarea revizuientului, cu exceplia situafiilor in care se dovedegte implicarea sa in falsificarea inscrisului.
r)A
958
se vedea V.
Dongoroz, Revizuirea, op. cit., p.262.
425
d) Un membru al completului de judecald, procurorul ori persoana care a efectuat acle de cercelare penald a comis o infracliune in legdturd cu cauza a cdrei revizuire
se cere.
Este necesar ca instanfa sau organele de urmdrire penalA sd fi sdvdrgit, in exercitarea sau in legdturd cu exercitarea atribufiilor judiciare, o infracfiune in legdtur[ cu cavza a cdrei revizuire se cere, care si fi condus la pronunfarea unei hotdrdri nelegale sau
netemeinicer).
Dovedirea faptelor penale trebuie f[cut[ in aceleagi condilii ca la cazurile de la lit. b) gi respectiv c) ale art. 394 alin. (l) C.proc.pen. [a se vedea literele b) 9i c) de mai sus]. Agadar, formularea unei pldngeri penale impotriva membrilor completelor de judecatd care au judecat cauza sau impotriva organelor de urmdrire penald ce au efectuat acte in cauzd, urmatd chiar de inceperea urmlririi penale impotriva acestora, nu e de naturd sd fundamenteze o cerere de revizuire potrivit art.394 alin. (l) lit. d) C.proc.pen. e) Cdnd doud sau mai multe hotdrdri judecdtoreSti definilive nu se pot concilia. Este necesar in acest caz sd existe doud hotirdri penale definitive, prin care instanlele sd fi soluJionat conflictul de drept substanfial penal sau latura civild provenit[ din infracliune, iar dispozitivele acestora sd fie inconciliabile, in sensul de a se exclude
unul pe altul.
in doctrin62) s-a ardtat cd inconciliabilitatea este posibild: i) atunci cdnd hotdrdrile

definitive privesc pe diferili participanfi la sdv6rgirea unei infracfiuni, care nefiind deodatl cunosculi au fost urmdrili gi judecafi separat (de exemplu, printr-o hotdrdre judecdtoreascd unii participanfi au fosta condamnali pentru sdvArgirea infractiunii, in vreme ce alfii judecali ulterior au fost achitali, considerAndu-se ci fapta nu existb); ii) in cazul in care prin dou6 hotdrdri definitive pentru aceeagi infracliune, care a fost comisd de un singur fbptuitor, sunt condamnate doui persoane diferite, una fiind in mod cert nevinovatd; iii) in cazul infracfiunilor conexe corelative, cdnd existenfa unei
infracliuni presupune preexistenfa altei infrac{iuni (de exemplu, printr-o hotirdre judecdtoreascd se constat[ c[ infracfiunea corelativd de condilionare existi, iar prin alta se
dispune in mod contrar). Toate hotlrdrile care nu se pot concilia sunt supuse revizuirii. intr-o cauz[ recentd3), inalta Curte de Casafie gi Justilie a analizat detaliat dispoziliile art. 394 alin. (l) lit. e) C.proc.pen., refindnd cd pentru existenla acestui caz de revizuire: ,,trebuie indeplinite cumulativ doud condilii: s[ existe doui sau mai multe hotirdri definitive gi hot[rdrile s[ nu se poatA concilia. Cu privire la prima condilie, aceasta se consider[ realizatd numai dacd este vorba de doud sau mai multe hotdrdri penale definitive care conlin o rezolvare a fondului cauzei. Pe cale de consecint[, nu pot forma obiectul unei cereri de revizuire, pentru caz de inconciliabilitate, o hotdrAre de desesizare prin restituirea cauzei procurorului gi o hotdrdre care a rezolvat fondul cavzei. Cdt privegte cea de-a doua condilie, starea de inconciliabilitate poate exista
Ibidem, p.263. A se vedea I.C.C.J., sectia penal6, decizia penalS nr. 4012007, disponibild pe site-ul www.scj.ro.
3)
2)
'r lbidem.
959
425
in urmitoarele ipoteze: hot[rdrile se refere la
Ne bis in idem
aceeagi faptd gi la fdptuitori diferili, hotdrdrile se referd la acelagi f6ptuitor 9i la fapte diferite sau hotlrArile se referl la fapte 9i fdptuitori diferili. in cauza de fa[I, se constatii ci nu sunt indeplinite condiliile expuse anterior. Astfel, prin decizia penalI pronunfat[ de Curtea de Apel Bragov s-a dispus admiterea apelurilor declarate de inculpati gi de pdrfile civile, desfiinfarea sentinfei gi restituirea cauzei la Parchetul de pe l6ngd Tribunalul Bragov, intrucdt din administrarea probelor 9i din dezbateri a rezultat cd urmdrirea penali nu este completE. AceastE hotlrdre nu a rezolvat fondul cavzei, fiind o hottrrdre de desesizare care nu poate forma - a$a cum s-a arStat - obiectul unei cereri de revizuire intemeiate pe dispoziliile art. 394 alin. (t) lit. e) C.proc.pen. Pe cale de consecinp, cum in spefd nu au fost pronunfate doud hotlrdri judecdtoregti definitive care sd rezolve fondul unei cauze - nefiind astfel indeplinite cele doui condilii cerute de legea procesual penall cererea de revizuire a fost respinsd ca nefondat6". Tot astfel, instanfa supremd a ardtatr) cd in cazul in care condamnatul invoc6, in motivarea cererii de revizuire, imprejurarea cd pentru sdvdrgirea infractiunii pentru care a fost condamnat definitiv au fost trimise ulterior in judecatl alte persoane, cererea trebuie solulionatb in raport cu prevederile art. 394 alin. (1) Iit. e) C.proc.pen, care se referd la situalia cdnd doud sau mai multe hotdrdri judec[toregti definitive nu se pot concilia, iar nu in raport cu prevederile art. 394 alin. (1) lit. a) C.proc.pen., care se referd la fapte sau imprejurdri ce nu au fost cunoscute de instanfi la solulionarea cauzei. in acest sens, instanfele dejudecatd au obligalia sd solicite dosarele menfionate de revizuient pentru a examina dacd existS ori nu doud hot[rdri cu privire la aceeagi faptd, ce nu se pot concilia. f) Potrivit art. 408t C.proc.pen., este posibild revizuirea hotdrdrilor defnitive pronunlale in cauzele in care Curlea Europeand a conslatat o incdlcare a unui drept prevdzut de Convenlia europeand, dacd consecinlele grave ale acestei incdlcdri continud sd se producd Si nu potfi remediate decdt prin revizuirea hotdrdrii pronunlate2). Instanfa judeci cererea de revizuire in limitele cazului prev6zut in art. 394 C.proc.pen. invocat in cerere gi care a format obiectul actelor de cercetare efectuate de procuror. Un alt caz de revizuire nu poate fi invocat in fafa instantei; agadar, nu se poate dispune trimiterea cauzei la procuror pentru completarea cercetdrilor prealabile cu privire la un caz de revizuire neinvocat in cererea scrisi adresatd procurorului3). Dificultali practice apar in cazurile in care una dintre p64i dore$te revizuirea numai a solufiei definitive pronuntate de instanEa penal5 in privin{a acfiunii civile exercitate in cadrul procesului penal (spre exemplu, in cazul in care dispozitivul hot[rArii este contradictoriu in privinfa modului de solufionare a acfiunii civile sau in cazul in care instanla s-a pronunfat extra, minus ori plus petita sau in ipoteza in care inculpatul
se vedea I.C.C.J., secfia penal6, decizia penald nr. 2041/2002, disponibili pe site-ul www.scJ.ro.
2) Pentru analiza acestui caz de revizuire, a se vedea secfiunea privind Redeschiderea procedurilor inteme ca unnare a condamndrii statului rom6n de cdtre CEDO. 3)A se vedea I.C.C.J., sectia penali, decizia penali nr. 102212005, disponibili pe site-ul
r)A
w*'w.scj.ro.
960
Exceplii de la principiul ne bis in
idem
426
a fost obligat sd restituie un lucru determinat, ce nu mai exist6). in aceste situalii, cazurile de revizuire prevlzute de art. 394 C.proc.pen. gi art. 408' C.proc.pen. nu sunt de natur[ a inlitura gravele erori de fapt cu privire Ia solufionarea acliunii civile. De aceea, apreci em cd de lege ferenda, in privinfa cererilor de revizuire ce vizeazd numai latura civild a hotdrdrii penale ar trebuie sd poatd fi invocate cazurile de revizuire reglementate de Codul de procedurd civild.
426. Aspecte procedurale. a) Persoanele cqre pot cere revizuirea. Potrivit art. 396 C.proc.pen., pot exercita calea extraordinarb de atac a revizuirii: r) pe$le (inculpatul, partea vdtdmatd, partea civild 9i partea responsabili civilmente) din cavza a cdrei revizuire se cere, in limitele calitefi lor procesuale. Argumentele') relinute de Curtea Constitufional[ pentru a justifica posibilitatea pi4ii civile de a ataca cu apel gi latura penala a cauzei nu pot fi aplicate prin analogie in privinla cdii extraordinare de atac a revizvirii pentru ajustifica posibilitatea formuldrii de partea civild a unei cereri de revizuire a lahrrii penalez), Fa!6 de natura de cale extraordinard de atac a revizuirii ce se exerciti nutnai in cazuriie strict gi limitativ prevdzute de lege gi de persoanele anume stipulate de legiuitor, in limitele stricte ale calitdlii procesuale pe care au avut-o in cauz5, nu se poate aprecia cd existd vreo discriminare gi nicio incdlcare a dreptului la apdrare sau a accesului liber la justilie, dispozi{iile art. 6 din Convenfia europeand sau arl. 21 alin. (1) 9i (2), respectiv art. 24 alin. (l) din Constitufie nefiind aplicabile in materia cdilor extraordinare de atac; ii) soful gi rudele apropiate ale persoanei condamnate, chiar gi duptr moartea acesteia, atdt cu privire la latura penald, cdt gi cu privire la latura civil6; iii) procurorul din oficiu. Apreciem cI procurorul va putea solicita revizuirea numai a laturii penale a
Prin Decizia nr.48212004, Plenul Cu4ii Constitulionale (M. Of. nr. 1200 din 15 decembrie 2004) a apreciat cd: ,,1. existl o inegalitate de tratament in ceea ce privegte accesul la cdile ordinare de atac, intre partea civild gi partea civilmente responsabild, pe de o parte, gi inculpat, pe de altd parte, inegalitate nejustificatd, in condifiile in care toli acegti participanfi la procesul penal au aceeagi calitate, de pdrli, iar restrdngerea dreptului pe4ii civile 9i al pdrjii civilmente responsabile de a face apel in ce privegte latura penaltr le priveazd pe acestea de posibilitatea de a-gi apdra inleresele lor legitime specifice, in vreme ce inculpatul igi poate apdra nest6njenit propriile sale interese. Existi o inegalitateflagrantd Si nejustifcatd intre statutul pdrlii civile Si al pdrSii civilmente responsabile, care nu pot ataca hotdrArea instantei decdt in ce privegte latura civild, gi statutul <oricdror altor persoane ale cdror interese legitime au fost vdtdmate printr-o mdsurdsauprintr-unactalinstanleiD, persoanecare,potrivit arl.362 alin. (l) lit. f)C.proc.pen., pot face apel atit in ce privegte latura penali, cat gi in ce privegte latura civil6. 2. limitarea dreptului unor p6rfi ale unuia gi aceluiagi proces penal de a exercita c6ile legale de atac constifuie o restrdngere a accesului liber la juslilie. 3. in situalia in care partea vdtdmat6 gi partea civili sunt impiedicate sd exercite cdile ordinare de alac, acestea nu-Si pot valorifica Si apdra drepturile in fala instanfei de apel sau de recurs, intrucit ori cauza nu va ajunge in fafa acestor instanfe, ori, in eventualitatea apelului sau a recursului declarat de inculpat, nu se poate inrdutdfi situalia acestuia". 2) in sens contrar, a se vedea N. Volonciu, A. VldSceanu,Codul de procedurd penald comentat, op, cit., p. 173.
r)
961
426
Ne bis in idem
catrzei,fbrd a putea solicita revizuirea gi a laturii civile, fald de principiul disponibilitdlii ce caracterizeazd exercitarea acliunii civile. Ca exceplie, in cazurile prevlzute de art. 17 C.proc.pen., in care acliunea civild se poate exercita din oficiu, procurorul poate solicita revizuirea gi a laturii civile a procesului penal. b) Instanla competentd. Competenfa judecirii cererii de revizuire aparfine instanlei care a judecat cauza in prima instanf5, chiar dac[, la momentul introducerii cererii, datorit[ modificdrii dispoziliilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenta de a judeca fondul cauzei in primi instanpr). in vederea respectlrii exigenfelor de independenld gi imparfialitate a instan{ei, apreciem cb in cazul in care judecata in primd instanfb a fost efectuatd de cdtre o instanJl militard, in cauzele in care au fost trimigi at6t civili, cat $i militari, competenla judecdrii cererii de revizuire apar{ine instan;ei civile egale in grad cu instanfa militard care a judecat cauza in prima instanfd. Cdnd temeiul cererii de revizuire constd in existenta unor hotdrAri ce nu se pot concilia, competenfa se determind potrivit dispozifiilor art. 35 C.proc.pen. Apreciem ca nefericitd opfiunea legiuitorului romdn din 1969, care aprevdzut posibilitatea ca o cale extraordinard de atac de retractare, exercitatd impotriva unei hotardri judecdtoregti definitive, sd fie depusd la parchetul de pe l6ngd instanla competentd sd
') A se vedea I.C.C.J., Secfiile Unite, decizia nr. XX)O 2006 (M. Of. nr. 725 din26 octombrie 2007), disponibild pe site-ul www.scj.ro. in motivarea acestei decizii, inalta Curte de Casafie Ei Justilie a ardtat ci in raport de prevederile art.397 gi art. 401 C.proc.pen. care, ,,avdnd caracter procedural, sunt de strictd interpretare 9i de imediati aplicare, se impune, deci, sd se considere cd numai instanfa care a judecat cauza in primd instanfl este competentd s6 solufioneze cererea de revizuire, chiar dacd la data introducerii cererii, datorit5 modificdrilor de ordin legislativ intervenite, acea instanld nu mai are competenfa de a judeca fondul cauzei in priml instan!6. Aceastl interpretare se impune gi in raport de natura juridicd a c[ii de atac a revizuirii, care este o cale de atac de retractare, aparfinAnd, din punct de vedere al competenfei, aceleiagi instanfe care ajudecat fondul cauzei.
(...) O alt6 interpretare a dispozifiilor legale referitoare la competenfa de solufionare a cererii de revizuire ar contraveni principiului activitdfii legii procedurale in vigoare la momentul efectudrii actului, respectiv a celei aplicabile la data pronunfdrii hotdrdrii impotriva clreia este indreptatl calea extraordinard de atac a revizuirii, precum Ei caracterului acfiunii de revizuire de
a
fi o cale de atac de retractare. (...) in lipsa unei dispozilii contrare, instanla competentA sd solulioneze cererea de revizuire este determinatd de reglementarea in vigoare la data pronunldrii hotlrdrii atacate pe aceastd cale,
iar nu de aceea existentd in momentul introducerii cererii de revizuire. A considera altfel ar insemna sd fie schimbat[ natura juridicd de cale de atac de retractare a cererii de revizuire, menitd sd asigure exercitarea autocontrolului de cdtre insigi instanga care
s-a pronunfat asupra fondului procesului, ceea ce ar fi inadmisibil. Evident, in cazul in care instanfa care a solutionat fondul cauzei a fost intre timp desfiinfatd, un asemenea mod de a proceda nu ar mai fi posibil. De aceea, numai intr-o astfel de situa;ie, chiar dacd actualul Cod de procedurd penald gi legea de punere a sa in aplicare nu conlin nicio dispozilie
in aceastd privinfd,
se impune sd fie determinatA competenla de solufionare a cererii de revizuire potrivit normelor de competenfd in vigoare in momentul introducerii cererii, in sensul precedentelor reglementdri cuprinse in art. 576 alin. (2) din Codul de procedur[ penald anterior."
962
Excepfii de la principiul ne bis in idem
426
judece cererea de revizuire. Mai mult, legiuitorul a prevdzut posibilitatea ca prima verificare a temeiurilor revizuirii gi a conlinutului cererii si cadd in competenla procurorului, ddnd acestuia posibilitatea de a chema persoana care a fbcut cererea de revizuire in vederea completdrii sau precizdrii acesteia. De lege ferenda, cererea de revizuire ar trebui sE fie adresati direct instanfei de
judecatd competente, a cirei hotdr6re definitivi este atacat6. c) Procedura de judecatd. Dupd sesizarear) instantei competente de cdtre procuror prin inaintarea concluziilor intocmite in urma efectu[rii actelor de cercetare, presedintele instanfei fixeazd termen de judecati pentru examinarea cererii de revizuire, dispun6nd citarea pa(ilor interesate. C6nd persoana in favoarea sau defavoarea cdreia s-a cerut revizuirea se afla in stare de definere, chiar intr-o altd caluz6, pregedintele dispune incunogtinJarea acestei persoane despre termen. Prezenla persoanei private de libertate in fata instanfei gi asistenfa juridicd sunt obligatorii sub sancfiunea nulitdtii absolute. Din interpretareaart,4T alin. (l) C.proc.pen. rezulti ci judecdtorul care a judecat cauzain primd instanfd nu va putea participa la judecarea cdii extraordinare de atac a revizuirii declarate impotriva propriei hotbrdri, intrucdt nu se poate refine impa(ialitatea
sa obiectivd sau subiectiv62).
Judecata cererii de revizuire presupune doud etape3): un
filtru de admisibilitate in
') in cazul in care cererea de revizuire este depusd de petent direct la instanta competentd, inbazaart.397 gi urm. C.proc,pen., trebuie sd dispund scoaterea cauzei de pe rol gi inaintarea cererii de revizuire la parchet in vederea efectuirii actelor de cercetarea obligatorii, intrucdt actul de sesizare il constituie concluziile procurorului. in acest sens, instan{a supremd a arEtat din confinutul art.397 alin. (1) C.proc.pen. gi art. 399 alin. (5) C.proc.pen. rezultd cd,,actul
aceasta,
de sesizare a instanlei competente ajudeca revizuirea este actul procesual in care sunt consemnate concluziile procurorului cu privire la temeinicia cererii de revizuire, c6t gi motivarea concluziilor
sale. Odatd cu acest act, procurorul este obligat sd inainteze instanfei competente intregul material existent - cererea revizuientului, cercetirile efectuate de el, dosarul de fond. lncauzd,, cererea a fost adresatd direct tribunalului gi nu a fost trimistr parchetului de pe ldng6 aceastS instanF pentru
cercetlri gi a inainta instan{ei intregul material, impreund cu concluziile procurorului. Aga fiind, 9i cum potrivit afi. 197 alin. (2) C.proc.pen. dispoziliile relative la sesizarea instanfei sunt prevdzute sub sancfiunea nulit6lii absolute, hotdrdrea a fost casatd gi s-a dispus trimiterea dosarului la parchetului in vederea aducerii la indeplinire a prevederilor art. 399 C.proc.pen." (a se vedea C.S.J., secfia penald, decizia nr.223612002, disponibild in B.J. - Baz6 de date). 2) in sens contrar, a se vedea G. Bodoroncea, Revizuirea, op. cit., p.291. 3) in aceastd privinfd Curtea Constitulionald a ardtat cd ,,revizuirea, ca mijloc procesual prin care sunt atacate hotdr6rile penale definitive care confin grave erori de fapt, presupune o procedur6 complexd, bazatd pe mai multe etape; o primd etapd se desfEgoard in fala procurorului, iar cea de a doua, cuprinz6nd doud stadii - admiterea in principiu gi rejudecarea dup6 admiterea in principiu - are loc in fafa instanlei de judecat6. Articolul 403, ale cdrui alin. (l) 9i (3) sunt invocate ca fiind neconstitutionale, reglementeazd modul in care instanla de judecatd verificd regularitatea cererii de revizuire gi indeplinirea condiliilor legale de folosire a acestei cdi de atac. Fiind o activitate procesuald de statuare privind exercitarea unui drept procesual, prin urmare o judecati, soluJionarea const6, dupd caz, in admiterea in principiu, prin incheiere, sau respingerea, prin sentinfd. Articolul 406, care reglementeazi soluliile pronunlate de instanfd
a efectua
963
426
principiu
a cererii de revizuire gi rejudecarea
Ne bis in idem
dupi admiterea in principiu. Prima etapd presupune o proceduri contradictorie in care instanla pune in discufia petentului revizuient gi a procurorului condiliile ce fin de admisibilitatea in principiu a cererii, respectiv: daci sunt invocate motive de revizuire cu respectarea prevederilor art. 394 C.proc.pen.r), daci hotdrdrea atacatd este o hotdrdre definitivd prin care a fost solutionat fondul cauzei, dacl cererea de revizuire a fost introdusd in termenul
prevdzut de art. 398 alin. (2) C.proc.pen. gi de cdtre o persoand prevSzuti de art. 396 alin. (l) 9i (2) C.proc.pen. in limitele calitdfii lor procedurale, dacd motivele gi probele in baza clrora este formulatd cererea nu au mai ftcut obiectul unei cereri de revizuire anterioare, respinsd defi nitiv. Instan{a, ascultdnd concluziile procurorului gi ale pirfilor, examineazd dacd cererea de revizuire este formulatd cu respectarea condiliilor invederate mai sus. Instanfa poate verifica oricare dintre probele pe care se intemeiaz6 cererea sau poate, c6nd este necesar, sd administreze probe noi. Persoanele prevbzute in art. 394 alin. (l) lit. b) gi d) C.proc.pen. nu pot fi ascultate ca martori in cauza supusi revizuirii. in baza celor constatate, instanta poate dispune prin incheiere admiterea in principiu a cererii de revizuire sau, prin sentinti, respingerea acesteia. incheierile prin care se dispune admiterea in principiu pot fi atacate numai odatd cu fondul. Sentinla prin care s-a respins cererea de revizuire este supusd aceloragi cdi de atac ca gi hotdrdrile la care se referd revizuirea. Astfel, daci hotdrdrea a cdrei revizuire se cere putea fi atacatd cu apel, atunci gi sentinfa prin care se respinge cererea de revizuire in faza analizei admisibilithfii in principiu este supus6, de asemenea, apelului. in acest caz, hotdrdrea ce s-ar pronunta in apel este susceptibild de recurs.
dupd rejudecare, prevede in alin. (4) cd instanfa respinge cererea de revizuire in cazul in care o considerd neintemeiatS.
Existen{a a dou6 momente procesuale in judecarea cererilor de revizuire este o solufie tradilionald nu numai pentru procesul penal romdn, dar gi pentru procesul penal francez 9i se aplicd in mod egal, {Xri privilegii sau discrimindri, tuturor persoanelor care sunt in aceeagi situalie. Procedura admiterii in principiu nu este de naturI a incilca egalitatea cetlfenilor in faga legii, consacratd de art, I 6 alin. ( I ) din Constitulie, aceasta presupundnd, astfel cum in mod constant a statuat Curtea Constitufional6, instituirea unui tratament egal pentru situalii care, in funcfie de scopul urmdrit, nu sunt diferite. De asemenea, prevederile legale criticate nu incalc6 nici dispozifiile art. 6 parag. I din Convenfia pentru apdrarea drepturilor omului 9i a libert6tilor fundamentale. Admiterea in principiu a cererii de revizuire este de naturd a deschide sau nu o a doua etapd a revizuirii rejudecarea in care, conform art. 405 C.proc.pen., se aplicd regulile privind judecarea in primd instanfd, cu respectarea principiilor impuse de convenfie." - a se vedea Plenul Curfii Constitu{ionale, Decizia nr.97/2003 (M. Of. nr.227 din 4 aprilie 2003). r) in acest caz trebuie si se analizeze dacd motivele sau probele invocate, in mod evident, nu duc la stabilirea incidenfei unor cazuri de revizuire. in aceast6privinf6 inalta Curtea de Casafie gi Justifie a ardtat, in recurs in interesul legii, c5: ,,Cererea de revizuire care se intemeiazd pe alte motive decAt cazurile previzute de art. 394 din Codul de proceduri penal6, este inadmisibil5." (a se vedea I.c.c.J., Secliile unite, decizia nr. LX / 2007, disponibild pe site-ul www.scj.ro).
964
426
Dac6 hotdrdrea a cdrei revizuire se cere putea

este supusd numai recursului.
fi
atacatd cu recurs, atunci gi sentinfa
prin care se respinge cererea de revizuire in faza analizei admisibilitdlii in principiu
A doua etapd prcsupune rejudecarea, dupd admiterea in principiu, a cauzei, in vederea aprecierii temeiniciei motivelor de revizuire invocate, pentru a fi inldturate erorile in iudicando. incheierea prin care se dispune admiterea in principiu nu are ca efect desfiinlarea de drept a hotdrdrii definitive supusd revizuirii. insd, odatd cu admiterea in principiu a cererii de revizuire instan{a poate suspenda motivat, in tot sau in parte, executarea
hotdr6rii supuse revizuirii. in cazul admiterii in principiu a cererii de revizuire pentru existenfa unor hotdrdri ce nu se pot concilia, cauzele in care aceste hotdrAri au fost pronuntate se reunesc in
vederea rejudecdrii,
Apreciem cd, odatl cu admiterea in principiu a cererii de revizuire, chiar dacd hotdr6rea definitivd a c6rei revizuire se cere nu este anulatd, se poate vorbi din nou despre existenfa unei acuzalii in materie penal[ fafd de gravitatea consecin{elor ce ar putea fi suportate de persoana care a fost acuzatd in primul ciclu procesual de sdvdrgirea unei infracfiuni gi care este subiect in cadrul procedurii revizuirii, De exemplu, in cazul in care, dupl admiterea in principiu, fafd de o persoand achitatd definitiv sau faf[ de care s-a incetat procesul penal in primul ciclu procesual ar putea fi luatd o mdsurd preventivd dintre cele prevdzute de art. 136 C.proc.pen., putem considera cd ne afl6m in fafa unei proceduri in care sunt incidente garanfiile prevdzute
de art. 6 din Convenfia europeand.
Rejudecarea cauzei dupd admiterea in principiu se face potrivit regulilor de procedurd privind judecarea in primd instanld, putdnd fi readministrate probele care au fost efectuate in cursul primei judecali sau cu ocazia adrniterii in principiu a cererii de
revizuire.
Readministrarea probelor sau administrarea de probe noi trebuie sd se efectueze cu respectarea garanfiilor prevSzute de art. 6 din Convenlia european5, intrucdt inbaza acestora instanfa poate constala cd cererea de revizuire este intemeiatS, poate anula hotdrdrea in mdsura in care a fost admis6 revizuirea gi pronunfa o nou[ hotdrdre potrivit dispoziliilor de la judecata in primi instanfS.
d) Solulii dupd rejudecare. Dupd rejudecarea cauzei instan{a poate pronunfa, prin sentinfd, una dintre urmf,toarele solulii: i) respingerea cererii de revizuire ca neintemeiat?i, constatdnd cdfald de motivele invocate gi de probele administrate nu se poate refine existenfa unei erori judiciare; il) admiterea cererii, anularea hotdrdrii in mdsura in care a fost admisd revizuirea sau hotdrdrile care nu se pot concilia gi pronun{area unei noi hotdrdri asupra fondului cauzei. Astfel, instanfa poate dispune achitarea persoanei condamnate pe nedrept gi repunerea ei in situalia anterioarS, hotdr6rea avdnd ca efect gtergerea retroactivi a conse-
cin{eior condamndrii. Astfel, instan[a poate dispune restituirea amenzii pldtite gi a averii confiscate, precum gi a cheltuielilor judiciare pe care cel in favoarea cdruia
s-a admis revizuirea nu era finut sd le suporte, iar pentru cei condamna{i la pedeapsa
96s
427
Ne bis in idem
inchisorii cu executarea la locul de munc6, restituirea cotei fbcute venit la bugetul de stat 9i calcularea ca vechime gi continuitate in muncd a duratei pedepsei executate. Tot astfel, condamnarea utmeazd a fi radiatd din figa de cazier. Persoana condamnatd sau, dupd moartea acesteia, persoanele care se aflau in inhe{inerea sa la momentul decesului, au dreptul la repararea prejudiciului material sau moral cauzat prin eroare judiciard in condifiile art. 504 alin. (l) C.proc.pen, Cu toate acestea, nu poate beneficia de acest drept acela care a contribuit in orice mod la comiterea erorii judiciare (nemo auditur propiam turpitudinem allegans). Spre exemplu, persoana care in absenfa oricdrei constrAngeri a recunoscut infracliunea pentru care a fost condamnatb, indiferent de motivul avut in vedere (inducerea in eroare a autoritefilor judiciare, sustragerea de la urm[rire penalS a adevdrafului
autor), nu poate beneficia de dreptul la despdgubiri. Admitand revizuirea, instanfa mai poate menfine hotdr6rea anterioar[ de condamnare, schimba incadrarea juridicd gi dispune condamnarea pentru o noud infrac{iune, anula hotdrArile in mbsura in care nu se conciliazd, etc. Cu ocazia rejudec[rii dupd admiterea in principiu, instanla trebuie sd facd, dacd este cazul, aplicarea efectului extensiv al cdii de atac, dacd constatd cd temeiul de revizuire inbaza ciruia a fost admisl cererea produce efecte gi cu privire la alte p6r,ti care nu au formulat cerere de revizuire. in toate cazurile, efectul extensiv al revizuirii este limitat de principiul non reformatio in peius. Sentinfa prin care instanfa se pronunf6 dupd parcurgerea celei de-a doua faze este supusd aceloragi cdi de atac, ca 9i hotdrdrile la care se referd revizuirea. Astfel, dacd hotdrdrea a cdrei revizuire se cere putea fi atacatd cu apel, atunci gi sentinla prin care instanla se pronunfd dupd rejudecare este supusa, de asemenea, apelului. in acest caz, hotlrdrea ce s-ar pronunta in apel este susceptibild de a fi atacatii cu recurs.
2.2. Contestafia
in anularer)
427. Noliune. 428. Hotdrdri supuse contestaliei in anulare. 429. Cazurile de contestalie in anulare. 430. Aspecte procedurale.
427. Nofiune. Contestafia in anulare este calea extraordinard de atac ce poate fi exercitatd impotriva hotdrArilor judecdtoregti definitive pronunfate in materie penald, in cazurile strict gi limitativ prev6zute de lege, prin intermediul cdreia sunt inldturate
vicii sau nulitafi privind actele de procedurd existente. Contestafia in anulare este2): l,) o cale de atac de anulare, prin exercitarea acesteia urmdrindu-se anularea actelor de procedurd efectuate cu incilcare Iegii (error in
l) Pentru analiza detaliatd a instituliei contestatiei in anulare, a se vedea: V. Dongoroz, Contestalia in anulare, in V. Dongoroz q.a, Explicafii teoretice ale Codului de procedurd penalS romAn. Partea speciali, vol. II, Ed, Academiei, Bucuregti, 1976, p. 247-256; L Neagu, Tratat. Partea specialE, op. cit., p.334-349; Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 844-855; /{. Volonciu,Tratat de procedurd penald. Partea speciald, vol. II, op. cit., p. 322-336; N. Volonciu, A. Vldsceanu, Codul de procedurl penald comentat, op. cit., p. I l3-153. 2)Asevedea: N.Volonciu,Tratatdeprocedurlpenal6,Parteaspeciali,vol. Il,op.cit.,p.323; Gr. Theodoru, L. Moldovan, Drept procesual peoal, E.D.P., Bucuregti, 1979, p.302.
966
Exceptii de la principiul ne bis in idem
428
gi
procedendo) gi, pe cale de consecinf[, desfiin]area hotdrdrii penale definitive
repunerea cauzei in aceeagi etapd ajudecdfii in care aceasta se afla inainte de rdmdnerea definitivi a hotdrdrii; ii) o cale de atac de retrqctare, intrucdt competenla de a anula hot5rdrea apar{ine chiar instanlei care a pronunlat-o, fiind expresia unui autocontrol judecdtorescr). Curtea Constitulional6, analizdnd excepfia de neconstitufionalitate ridicat6 in privinla art. 386 C.proc.pen. (cazurile de contestafie in anulare), art.387 C.proc.pen. (cererea de contestafie), art. 390 C.proc,pen. (suspendarea executdrii), art. 391 C.proc.pen. (admiterea in principiu) gi arI.392 C.proc.pen. (procedura de judecare a contestafiei in anulare) a arltat urmltoarele2): ,,Potrivit art. 126 alin. (2) din Constitu{ie, competenfa instanfelorjudecdtoregti gi procedura dejudecatd sunt prevdzute prin lege. Dispoziliile referitoare la cazurile de contestalie in anulare, cererea de contestafie, suspendarea judecElii, admiterea in principiu gi procedura de judecat6 reglementate de Codul de procedurd penald nu aduc atingere prevederilor constitufionale ale art.126 alin. (3), dat fiind cd nu confin nicio dispozilie care sd confere instanfei competente sd solulioneze
contestalia
in anulare rolul de a se substitui inaltei Cu(i de Casalie gi Justifie in
exercitarea atribufiei referitoare la interpretarea gi aplicarea unitard a legii. De altfel, intreaga procedurd referitoare la desfdgurarea gi solufionarea unui proces ce are ca obiect o contestafie in anulare este supusd normelor 9i principiilor prevdzute atdt de Legea fundamentald, cAt 9i de Declara{ia Universalb a Drepturilor Omului ori de pactele 9i celelalte tratate la care Romdnia este parte. Aga fiind, nu poate fi primit[ nici critica potrivit cdreia textele legale supuse controlului instan{ei de contencios constitu{ional ar aduce atingere prevederilor art.20 din Legea fundamentald". 428. HotirAri supuse contestafiei in anulare. Sunt supuse contestafiei in anulare hotdrdrile penale definitive pronunfate de instanfele de recurs atunci cdnd sunt invocate cazurile prevdzute de art. 386 lit. a), b), c) 9i e) C.proc.pen. Apreciem cd, datd fiind natura sa de cale extraordinard de atac prin care sunt inleturate erorile de procedurd (error in procedendo), hotlr6rile instanfei de recurs sunt supuse contestafiei in anulare pentru cazrrile prevdzute de art. 386 lit. a), b), e) C.proc.pen., indiferent dacd prin acestea a fost rezolvat fondul cauzei (conflictul de drept substanfial penal sau latura civil6 provenitd din infracfiune) sau orice alt aspect al procesului penal (spre exemplu, pldngerile formulate in temeiul art. 218t C.proc.pen. impotriva solufiilor de neurmdrire sau de netrimitere in judecat[, hotdrdrile pronunfate infazade executare, hotdrdrile prin care se dispune restituirea caluzei laparchet, luarea, prelungirea sau mentinerea stdrii de arest)3).
l) 2)
se vedea V.
Dongoroz, ContestaJia in anulare, op. cit.,p.241 . se vedea Plenul Curlii Constitu{ionale, Decizia nr. 835/2006 (M. Of. nr. 46 din
22 ianuaie 2007).
in sens contrar a se vedea I.C.C.J., sec(ia penald, deciziapenal6 nr. 388/2006, disponibila pe site-ul www.scj.ro, in care se aratd cd formularea unei contesta{ii in anulare impotriva deciziei
de respingere a recursului declarat contra incheierii prin care s-a dispus menfinerea arestdrii preventive, formulatii in temeiul art. 386 lit. a) C.proc.pen., este inadmisibild, intruc6t pe calea contestatiei in anulare poate fi desfiinfatd numai o hotdrdre penald definitivd prin care a fost solulionat fondul cauzei.
r)
967
429
Ne bis in idem
Pentru cazril previzut de art. 386 lit. c) C.proc.pen., apreciem ce pot fi supuse contestafiei in anulare numai hotdrdrile prin care instanfa de recurs s-a pronunfat asupra fondului cauzei. Contestatorul sau procurorul ce invocl acest caz solicitii in fapt desfiinfarea unei hotdrdri definitive care a judecat fondul pricinii, f6rd a se pronunfa asupra unei cauze de incetare a procesului penal, deci asupra unei solufii ce privegte
fondul catlzei.
in acest sens, inalta Curte de Casafie gi Justilie a ardtatr) cd formularea unei contestafii in anulare impotriva deciziei prin care a fost respins recursul contra incheierii prin care s-a dispus menfinerea arestiirii preventive este inadmisibild, intrucdt pe calea contestatiei in anulare, in cazul prevdzut in art. 386 lit. c) C.proc.pen., poate fi desfiinlatd o hotdrdre penald definitivd prin care a fost solufionat fondul cauzei. Tot astfel, s-a refinut cd formularea unei contestafii in anulare intemeiate pe prevederile art. 386 lit. c) C.proc.pen. impotriva deciziei pronunlate de c[tre instanfa de recurs cu privire la executarea mandatului european de arestare este inadmisibild, intrucdt pe calea contesta{iei in anulare prevdzuti in art. 386 lit. c) C.proc.pen. pot fi atacate numai hotdrdrile penale definitive prin care se rezolvd acfiunea penald, iar hot6rdrea privind executarea mandatului european de arestare are ca obiect exclusiv predarea persoanei solicitate, iar nu rezolvarea acfiunii penale2). in ceea ce prive$te cazul prevlzut de art. 386 lit. d) C.proc.pen., este supusd contestaliei in anulare numai ultima hotdrdre penald definitivd (indiferent dac6 aceasta a r[mas definitivi in fafa primei instanfe, in apel sau in recurs) prin care instanfa s-a pronunfat asupra fondului cauzei, intrucdt se invocd existenla autoritiilii de lucru judecat a primei hotir6ri.
429. Cazurile de contestafie in anulare. Potrivit art. 386 C.proc.pen., impotriva hotbrdrilor penale definitive se poate face contestafie in anulare in urmdtoarele cazuri: a) Cdnd procedura de citare a pdrlii pentru termenul la care s-a judecal cauza de cdtre instanla de recurs nu afosl indeplinild conform legii.Deci, este necesar ca procedura de citare a pA4ii (recurent sau intimat) la judecarea recursului sI nu fi fost indepliniti deloc sau sd fi fost viciatd3), fiind incdlcate astfel dispozifiile art. 385" alin. (l) gi (2) C.proc.pen., potrivit clrora judecarea recursului se face cu citarea pdrfilor, prezenta inculpatului aflat in stare de definere fiind obligatorie. De asemenea, aceste vicii, care atrag nulitatea relativd, nu trebuie sd fi fost acoperite
prin prezenfa p64ii nelegal citatS, personal sau reprezentattr de un avocat ales sau din oficiu, la judecarea recursului. Numai partea nelegal citatd care a lipsit de la judecarea recursului poate s[ invoce acest caz de contestafie in anulare, nefiind posibil ca altd parte, legal citati sau prezentii lajudecarea recursului, sd exercite calea extraordinard de atac pentru acest motiv.
r)A
2)A
3)
se vedea I.C.C.J., secfia penal6, decizia penald
nr.
66312005, disponibila pe site-ul
www.scj.ro.
se vedea LC.C.J., secfia penald, decizia penaltr nr. 3408/2007, disponibill pe site-ul
www,scj.ro.
Spre exemplu, citarea inculpatului la o alti adres6 decAt cea indicatd in declaralia de recurs (C.A. Tg. Mureg, secfia penal6, decizia nr.760120O5, disponibili pe site-ul wwwjust.ro).
968
Excep;ii de la principiul ne bis in
idem
429
Prin exercitarea contestatiei in anulare pentru acest motiv este inliturati incdlcarea, cu ocazia judecdlii in recurs, a dreptului la un proces echitabil al pd4ii in privin{a garanfiilor dreptului la apdrare, a dreptului de a participa personal la dezbateri, a incilclrii principiilor contradictorialitSlii gi al egalitdtii armelor, a dreptului de a propune probe. b\ Cdnd partea dovedeSle cd la termenul la care s-ajudecal cauza de cdlre instanla de recurs a fost in imposibilitate de a se prezenta Si de a tncunoStinla instanla despre aceasld impiedicare. Pentru a putea fi invocat acest caz de contestalie in anulare trebuie capartea (recurent sau intimat) legal citatd sd fi lipsit de lajudecarea recursului datoritd imposibilitIfii obiective (caz fortuit sau forf6 majord) de a se prezenta. Este necesar, de asemenea, caparlea s[ nu fi putut ingtiinfa instanfa prin niciun mijloc de comunicare (telefon, fax, pogti electronicd) despre aceastd impiedicare. Cele doui condifii cumulative prevdzute de art. 386 lit. b) C.proc.pen. trebuie dovedite separat de c6tre petentul contestatorr). Imposibilitatea de a se prezenta trebuie sd priveasci judecata in recurs, iar nu pe cea din alte faze procesuale, car poate fi invocatl prin intermediul cdilor ordinare
de atac.2) in jurisprudenfi, s-a ardtatr) cd lipsa inculpatului, aflat in stare de arest in strdindtate, la termenul la care au avut loc dezbaterile 9i pronunfarea hotdrArii de cltre instanta
de recurs, poate fi invocatd pe calea contesta{iei in anulare intemeiatd pe dispoziliile art. 386 lit. b) C.proc.pen., intrucdt inculpatul s-a aflat in imposibilitate de a se prezenta gi de a incunogtinfa instan{a despre aceastd impiedicare. Reglementarea acestui cazde contestalie in anulare are ca scop garantarea dreptului la un proces echitabil al persoanei ce s-a aflat in situafia de a nu se prezenta lajudecarea recursului datoritl unor imprejurdri exceplionale.
c) Cdnd instanla de recurs nu s-a pronunlat asupra unei cauze de incetare

a procesului penal dintre cele prevdzute in art. I0 alin. (1) lit. fl-it), cu privire la care existau probe tn dosar. Acest caz de contestalie in anulare a fost reglementat in scopul inlIturdrii erorilor de judecatd din recurs, in cazul in care instanla de recurs ar fi trebuit sI dispund la cererea pdrfii sau din oficiu incetarea procesului penal, intrucdt la dosarul cauzei existau probe cu privire la existenla unui caz prevdzut de art. l0 alin. (1 )
lit. 0-i') C.proc.pen.a)

l) A se vedea N. Volonciu, Tratat de proceduri penal6. Partea speciald, vol. II, op. cit.,
p. 328. Dongoroz, Contestafia in anulare, op. cit., p.248. se vedea I.C.C.J., secfia penaltr, decizia penald nr. 708612005, disponibilI pe site-ul www.scJ.ro. a) Potrivit art. l0 alin. (l) lit. D-ir) C,proc.pen., acfiunea penalS nu poate fi pusd in migcare, iar cdnd a fost pusd in migcare nu mai poate fi exercitati dacd: ,,f) lipsegte pldngerea prealabil6 a persoanei viitimate, autorizarea sau sesizarea organului competent ori altd condifie prevdzuti de lege, necesard pentru punerea in migcare a acfiunii penale; g) a intervenit amnistia, prescripfia ori decesul f6pfuitorului sau, dupd caz, radierea persoanei juridice atunci cdnd are calitatea de ftiptuitor; h) a fost retrasd pldngerea prealabild ori pI4ile s-au impEcat, in cazul infracfiunilor
2)
se vedea V.
r)
61
969
429
Ne bis in idem
Totugi, caz:ulprevdzut de art. 386 lit. c) C.proc.pen. nu va putea fi invocat pentru justifica a omisiunea instanlei de recurs de a se pronunla asupra altei cauze de impiedicare a exercitdrii acfiunii penale, cum ar fi existenfa unui caz de achitare dintre cele prevlzute de art. l0 alin. (l) lit. a)-e) C.proc.pen. invocate de inculpat in apirarea sa. d) Cdnd tmpotriva unei persoane s-au pronunlat doud hotdrdri defnitive pentru aceeasifaptd. Trebuie s6 existe, agadar, doud sau mai multe hotdrdri definitive in care aceeagi persoanl a fostjudecatd pentru aceeagi faptd materiali (identitate de persoand gi de obiect). intruc6t dupd pronunlarea unei hotlrdri definitive, in procesul/ele penal/e ulterior/oare exista un impediment la punerea in migcare gi la exercitarea acliunii penale, contestafia in anulare urmdregte anularea ultimei/lor hotdrdri pronunfate cu incdlcarea autoritefii de lucru judecat a primei hotdrAri definitive. ln principiu, prin notiunea de hotdrire definitivd se inlelege numai hotdr6rea judecdtoreascd definitivd. Ca exceptie, in cazul in care existd identitate de persoand gi de obiect, intre o hot6rdre definitivd pronuntatl pe teritoriul unui stat membru Schengen, inleleas[ in sensul
jurisprudenfei C.E.J., gi o hotdrdre pronuntatd ulterior in Romdnia, prin aplicarea principiilor personalitblii legii penale (art. 4 C.pen.), realitdlii (art. 5 C.pen.) sau universalitdlii (art. 6 C.pen.), contestafia in anulare intemeiatd pe dispoziliile art. 386 lit. c) C.proc.pen este admisibil[, chiar dacb prima ,,hotdr6re definitiv5" este un act al
procurorului dintr-un Stat membru Schengen, prin care se dispune incetarea procedurii penale angajat[ in acest stat, chiar giJdrd intervenlia inslanfei. in acest caz, contestatorul in privinfa cdruia procurorul dintr-un Stat membru Schengen a decis sb inchidd ancheta penal[ frrd a dispune trimiterea in judecatd va putea solicita anularea hotdr6rii judecdtoregti definitive ulterioare, pronunlatd de cdtre instanJele romdne pentru aceeagi faptE materialS, ca urmare a incdlcdrii de cdtre acestea din urmd a autorititii de lucru judecat a unei ,,hotlrdri definitive" anterioare. e) C6nd, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de cdtre instanla de recurs, inculpatul prezenl nu afost ascuhat, iar ascultarea acesluia esle obligalorie potrivit art. 385ta alin. (lt) C.proc.pen.t) ori art. 385t6 alin. (l) C.proc.pen.2)PrinLegea
pentru care retragerea pl6ngerii sau impicarea pdrlilor inldturb rispunderea penald; i) s-a dispus inlocuirea rispunderii penale; ir) existd o catzd de nepedepsire prevdzutA de lege". r) Potrivit art. 3 85 ra alin. ( I r) C.proc.pen,, ,,Cu ocazia judeclrii recursului, instanfa este obligatd si procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispozitiilor cuprinse in Partea speciald, Titlul II, Capitolul II, atunci cdnd acesta nu a fost ascultat la instanfele de fond gi apel, precum gi atunci cAnd aceste instanfe nu au pronunlat impotriva inculpatului o hotdrdre de condamnare". 2) Potrivit art. 38516 alin. (l) C.proc.pen., ,,Cdnd instan{a de recurs caseazl hotiir6rea gi refine cauza spre rejudecare potrivit art. 385'5 pct. 2 lit. d), se pronunfi prin decizie gi asupra probelor ce urmeazd a fi administrate, fixAnd termen pentru rejudecare. La termenul fixat pentru rejudecare, instanfa este obligati sE procedeze la ascultarea inculpatului prezent, potrivit dispoziliilor cuprinse in Partea special6, Titlul II, Capitolul II, atunci cdnd acesta nu a fost ascultat la instantele de fond gi apel, precum gi atunci c6nd aceste instanfe nu au pronunlat impotriva inculpatului o hotirdre de condamnare".
970
idem
430
nr.35612006r), ca urmare a condamnerii Romdniei de cbtre Curtea European62) pentru inctrlcarea prevederilor art. 6 parag. I din Convenfia europeani, a fost introdusd in Codul de procedurd penald romdn obligativitatea audierii in recurs a inculpatului atunci cdnd acesta nu a fost ascultat la instanJele de fond gi de apel, precum gi atunci cdnd aceste instanle nu au pronunlat impotriva inculpatului o hotdrdre de condamnare. Curtea European[ a apreciat ci in situaliile in care o instanfi de controljudiciar este competent6 sdanalizeze atdt situatia de fapt, cdt gi chestiunile de drept gi sd studieze in ansamblu problema vinov6fiei, ea nu poate, din motive ce fin de echitatea procedurii, sd trangeze asupra chestiunilor respective f6rd o apreciere nemijlocit6 a declaraliilor persoanei care susfine ci nu a comis actul considerat ca infracfiune. Prin urmare, Curtea Europeand a constatat cd instanfa romdni s-a pronuntat cu privire la temeinicia acuzaliei gi l-a condamnat pe reclamant ftrd ca acesta sd fi fost audiat gi fbrd a i se permite sd aduc[ probe in apdrare, apreciind cd audierea era necesari avdnd in vedere mai ales faptul cd a dispus pentru prima dati condamnarea. Fafi de principiile apliclrii legii procesual penale in timp, considerdm cd poate fi exercitatd contestalia in anulare pentru acest motiv numai impotriva hotdrdrilor judecdtoregti ale instanlelor de recurs rdmase definitive dupd data inhdrii in vigoare a Legii nr.35612006 (6 septembrie 2006). in cazul in care o contesta{ie in anulare este respinsd printr-o hotdr6re definitivd, introducerea unei noi contestafii bazate pe acelagi motiv este inadmisibild. 430. Aspecte procedurale.
a) Cererea de conlestalie tn anulare. Contestafia in anulare poate fi formulatd, personal sau prin reprezentant legals) sau convenfional cu procurl specialda), de c[tre pe4ile ce au avut calitatea de recurent sau intimat, in cazurile prevdzute de art. 386 lit. a)-c) C.proc.pen., de inculpatul cdruia i-a fost incdlcat principiul ne bis in idem, in cazul prevdzut de art. 386 lit. d) C.proc.pen., sau de inculpatul al c6rui drept la un proces echitabil a fost inc[lcat prin neascultarea sa de cdtre instanla de recurs, cAnd ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art. 38514 alin. (1 r) C.proc.pen. ori art. 385t6 alin. (l) C.proc.pen. De asemenea, procurorul poate formula contestafie in anulare in cazurile previzute de art. 386lit. c) 9i d) C.proc.pen. In cererea de contestafie in anulare pentru motivele prevdzute in art. 386 lit. a)-c) gi e) C.proc.pen. trebuie sd se arate toate cazurile de contesta[ie pe care le poate invoca contestatorul gi toate motivele aduse in sprijinul acestora.
l) M. Of. nr.677 din 7 august 2006. 2)A se vedea: CEDO, hotirdrea din 27 iunie 2000, in cauza Constantinescu contra RomAniei, parag. 45-61 (M. Of. nr.279 din 30 mai 2001); CEDO, hotirdrea din I decembrie 2005, in cauza Iligescu gi Chiforec contra Romdniei, parag.38-42. r) inalta Curte de Casafie gi Justitie a ardtat c6: ,,intrucdt prevederile art.362 C.proc.pen, constituie sediul materiei in ceea ce privegte titularii cdilor de atac, contesta{ia in anulare declarattr de tatiil condamnatului major, care nu are calitatea de reprezentant al acesfuia, este inadmisibilE." (I.C.C,J., sectia penalS, deciziapenald nr. 208712005, disponibild pe site-ul www.scj,ro). a) A se vedea V. Dongoroz, Contestafia in anulare, op. cit., p. 250.
97t
430
Ne bis in idem
in doctrin6'), s-a ardtat, in mod intemeiat, cd nu este permis: ,,a se face contestafii in anulare succesive impotriva aceleiagi hotdrdri definitive, invoc6ndu-se alte cazuri sau alte motive, fiindc[ este exclus ca contestatorul sd nu cunoasci, in momentul introducerii contestatiei, existen{a acestor cazuri gi motive, aga cd le poate invoca deodatii, gi fiindcd contestafiile succesive ar releva intenlia de a tergiversa gi ar provoca o d[unitoare prelungire a procesului penal". Contestafia in anulare pentru motivele ardtate in art. 386 lit. a)-c) gi e) C.proc.pen. poate fi introdus62): r) in termen de cel mult l0 zile (termen maximal) calculat de la data inceperii executirii dispoziliilor penale sau civile ale hotdrdrii judecdtoregti definitive (de pildd, executarea pedepsei principale, a mlsurilor de siguranfI, a amenzii judiciare sau a chelhrielilor judiciare, a despdgubirilor civile) de cdtre persoana impotriva c[reia se face executarea potrivit capitolului II din titlul al III-lea din Partea speciald a Codului de procedurd penald; lr,) in termen de 30 de zile de la data pronun!5rii hotbrdrii a clrei anulare se cere, de cdtre procuror in cazul prevdzut la art. 386 lit. c) C.proc.pen, de partea vdtdmatd sau partea civild, sau de orice alt[ parte intr-un litigiu de naturb penald finalizat cu o hottrrdre ce nu este susceptibili de a fi pustr in executare3). Contestafia in anulare prin care se invocd incilcarea principiului ne bis in idem poate fi formulatd oricdnd. b) Instanla competentd. Competenfa judecdrii contestafiei in anulare intemeiatd pe cazurile prev6zute in art. 386 lit. a)-c) 9i e) C.proc.pen. apa(ine instanfei de recurs care
a pronunlat hotErdrea a cdrei anulare se cere.
Contestalia in anulare intemeiatd pe cazul previzut in art. 386 lit. d) C.proc.pen. se introduce la instanfa la care a rdmas definitivd ultima hot?ir6re, prin care a fost incdlcat
principiul ne bis in idem.

c) Procedura
de drept efectele
de
judecatd. Formularea cererii de contestafie in anulare nu suspendd
hotlrdrii definitive. Totugi, instanla sesizati, la cerere sau din oficiu, poate suspendaa), prin incheiere, executarea hotdrdrii a cirei anulare se cere, cu ascultarea obli gatorie a concluziilor procurorului.
in cazul in care executarea pedepsei era inceputd, suspendarea echivaleaz[ cu o

intrerupere a executbrii pedepsei, iar dacd hotdrdrea nu fusese pusd in executare suspendarea echivaleazi cu o amdnare a executlrii pedepseis).
f)Ibidem, p.251.
2)
Pentru o analizd detaliatd, a se vedea: V. Dongoroz, Contesta{ia in anulare, op. cit.,
p.251;
N. Volonciu, A. VldSceanu, Codul de procedurd penald comentat, op. cit., p. 130-136.

1338/2005,disponibildpesite-ulwww. scj.ro, in care instanfa suprem[ a decis ci o ,,contestalie in anulare formulat[ pentru motivele prevezute in art. 386 lit. a)-c) C.proc.pen. impotriva deciziei pronuntate de instanla de recurs cu privire la soluliile procurorului de netrimitere in judecatd este inadmisibild, dacd nu a fost introdusd in termenul de 30 de zile de la data pronunfdrii acesteia, prevdzut in art. 388 alin. (l) C.proc.pen., deoarece o astfel de decizie nu confine dispozifii care sd fie puse in executare". a)Pentru o analizd detaliat[, a se vedea Gh. Mateul, Contesta]ia in anulare. Suspendarea executiirii, in R.D.P. nr. 2/2002, p. 121 -128. 5) A se vedea V. Dongoroz, Contestalia in anulare, op. cit., p. 252. 3)AsevedeaLC.C.J.,sec{iapenalS,deciziapenaldnr.
972
idem
430
Astfel, se poate dispune suspendarea hotirdrii penale definitive pronuntate de instanfele de recurs atunci cdnd sunt invocate cantrile prevdzute de art. 386 lit. a), b), c) gi e) C.proc.pen., respectiv ultimei hotdrdri penale definitive prin care instanfa s-a pronunfat asupra fondului caluzei, dac6 temeiul contestafiei il reprezintd prevederile art. 386 lit. d) C.proc.pen. Judecata contestatiei in anulare, intemeiat[ pe cazurile prev[zute de art. 386 lit. a), b), c) gi e) C.proc.pen., presupune o priml etapd necontradictorie: admisibilitalea tn pr inc ipiu (iud ic ium res c indes ). in aceastii faz6, instanta analizeazdr): dacd sunt invocate motive de contesta{ie in anulare dintre cele prevIzute de art. 386 lit. a), b), c) gi e) C.proc.pen., dacd sunt depuse dovezi in sprijinul contestaliei sau dacd in contestalie sunt invocate dovezi care existd la dosaP, dacd hotdrdreaatacatd este o hotdrdre definitivd pronunfatd de o instanfd de recurs, dacd cererea a fost introdusd in termenul prevdzut de art. 388 C.proc.pen.3) gi de c[tre o persoand prevdzutdde art. 387 C,proc.pen., dacd motivele gi probele inbaza cdrora este formulat[ cererea nu au mai f6cut obiectul unei contesta{ii in anulare anterioare. Dacd instanla apreciazd cd sunt intrunite toate condiliile enumerate mai sus, admite principiu, prin incheiere, contesta(ia in anulare. in caz contrar, instanfa dejudecatd, in prin decizie, va respinge contesta{ia in anulare ca inadmisibild. in lipsa unei prevederi exprese, judecarea admisibilitdlii in principiu se desfbgoard in gedinfd publicd. Apreciem cd, de lege ferenda, aceasttr caren{i a legiuitorului ar trebui s6 fie inldturatd, prin reglementarea judecdrii acestei prime etape, ce constituie numai un filtru de admisibilitate, in camera de consiliu. Atdt incheierea prin care se admite in principiu contestafia in anulare, cdt gi decizia prin care se respinge contestafia ca inadmisibild sunt definitive, fiind dispuse de c6tre o instanfd de recurs. in cazul in care contestalia in anulare este intemeiatd pe dispozifiile art. 386 lit. d) C.proc.pen. ori dup6 admiterea in principiu a contestafiei in anulare intemeiat?i
acest sens inalta Curte de Casafie 9i Justilie a apreciat c6: ,,Potrivit art. 391 alin. (2) C.proc.pen., admisibilitatea in principiu a contestatiei in anulare este condi{ionatd de indeplinirea cumulativi a cerinfelor privind respectarea termenului de exercitare prevdzut de lege, invocarea de motive care se sprijind pe cazurile prevSzute in art. 386 C.proc.pen., precum gi invocarea de dovezi in sprijinul ciii extraordinare de atac exercitate, iar examinarea temeiniciei contesta{iei in anulare nu poate avea loc decdt ulterior procedurii admisibilitdlii in principiu. Prin urmare, dacl motivele invocate de contestator nu se incadreazd in cazurile prevdzute in art. 386 C.proc. pen., nefiind indepliniti una dintre cerinfele de a c6ror indeplinire cumulativ6 este conditionatd admiterea in principiu, contestafia in anulare va fi respinsi ca inadmisibild." (I.C.C.J., Secliile Unite, decizia penal6 nr. 10812006, disponibilS pe site-ul www.scj.ro). 2)A se vedea V. Dongoroz, Contesta{ia in anulare, op. cit., p. 253. 3) inalta Curte de Casafie 9i Justifie a ardtat c6: ,,Instanta respinge contestafia in anulare intemeiat6 pe prevederile art. 386 lit. a)-c) 9i e) C.proc.pen. ca inadmisibili in principiu, daci a fost introdus6 de cdhe persoana impotriva cdreia se face executarea mai t6rziu de l0 zile de la inceperea executdrii" fl.C.C.J., secfia penal5, decizia penald nr. 6626/2006, disponibilS pe
r)in
site-ul www.scj.ro).
973
430
Ne bis in idem
pe cazurile prevdzute de art. 386 lit. a), b), c) gi e) C.proc.pen., instanfa fixeazd, termenul pentru judecarea lemeiniciei contestaliei in anulare gi dispune citarea pe(ilor interesate. in cazul contestatiei prevdzute in art. 386 lit. d) C.proc.pen., este necesard citarea pdr{ilor interesate in cauza in care s-a/s-au pronunfat ultima/ele hotdrdre/ri. Judecarea contesta{iei in anulare nu poate avea loc decdt in prezenla pA4ii (contestator sau intimat), cdnd aceasta se afld in stare de delinere. d) Solulii dupd rejudecare: - Admiterea contestaliei in anulqre. La termenul fixat pentru judecarea contestatiei in anulare, instanta, ascultdnd pdrfile gi concluziile procurorului, dacd gbsegte contestafia intemeiati, desfiin{eazdpin decizie definitivd hotdrdrea a cdrei anulare se cere gi
procedeaz6 fie de indat6, fie acorddnd un termen, dupd caz, la rejudecarea recursului, putdnd pronunfa una dintre solufiile prevdzute de art. 38515 C.proc.pen., sau la rejudecareacauzei dup[ casare, cind decizia atacatd a fost pronun{atd de instanla de recurs dupd rejudecare dupS casare cu refinere. Desfiinfarea, in situafia in care in cauzd existii o pluralitate de fapte gi persoane, trebuie sd se limiteze la faptele gi persoanele la care se referd contestafiar). in cazul in care contestafia este admisS pentru cazul prevdzut de art. 386 lit. c) C.proc.pen., instanfa dispune incetarea procesului penal in baza art. I I pct. 2 lit. b) C.proc.pen. raportat la art. l0 alin. (l) lit. D-i') C.proc.pen. Instanla de judecatd trebuie sd vegheze ca prin solufia pe care o va pronunfa la rejudecarea cauzei dupd admiterea contestafiei in anulare sd nu agraveze situalia petentului contestator, in vederea respectdrii principiului non reformatio in peiusz). Dacb contestalia este admisd pentru incilcarea res iudicala, instanla desfiinfeazd ultima hotdrAre sau acea parte din ultima/ele hotdrdre/ri cu privire la care existd autoritate de lucru judecat, pronunldnd fie o sentin{d (dac6 hotdr6rea desfiintatb a rdmas definitivd la prima instanfd), fie o decizie (dacd hotdrdrea desfiinfati a rdmas definitivd in apel sau in recurs). impotriva sentinfei se poate exercita apel sau, dupd caz, recurs, iar impotriva deciziei din apel se poate exercita recurs. Dacd ultima hotdrdre este pronuntatd de o instantd de recurs atunci decizia pronunfatd in contestafie in anulare este definitiv63),
r)
Respingerea contestaliei in anulare.
in situa{ia in care motivele
invocate in
susfinerea contestaliei nu sunt intemeiate sau nu au putut fi probate, instanfa dejudecatd va respinge contestafia in anulare ca neintemeiatda). Dacd pe parcursul procedurii a fost Dongoroz, Contestafia in anulare, op. cit., p.254. Gr. Theodoru, Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 855. r) in aceastd privinfd Curtea ConstitufionalE a re{inut cd dispoziliile art.392 alin. (4) C.proc. pen. satisfac exigenfele constitulionale, intrucAt semnificafia art. 2l din Constitufie, potrivit cdruia accesul liber lajusti(ie nu poate fi ingrddit, este aceea cI nicio categorie sau grup social nu poate fi exclus de la exerciliul drepturilor procesuale prevdzute de lege. Legiuitorul poate institui, in considerarea unor situalii deosebite, reguli speciale de proceduri, astfel incdt accesul liber la justilie nu inseamnd accesul la toate strucrurile judecdtoregti gi la toate cdile de atac - a se vedea Plenul Cu(ii Constitulionale,Decizianr.52512004 (M. Of. nr. 89 din 26 ianuarie 2005). a) in acest sens, a se vedea V. Dongoroz, Contestafia in anulare, op. cit., p. 253.
se vedea V. se vedea
2)
974
Excep{ii de la principiul ne bis in idem
431
a
dispus[ mdsura suspenderii executSrii, instanfa are obligalia de cA executarea hotdrdrii supuse revizuirii urmeazl a fi reluat6. 2.3. Rejudecarea cauzei
men{iona in dispozitiv
dupl extridarea condamnatului judecat in lipslr)
431. Domeniul de aplicare. 432. Aspecte procedurale.
431. Domeniul de aplicare. O altd exceplie de la autoritatea de lucru judecat a hotdrdrii penale o constituie posibilitatea redeschiderii procedurii, in cazti in care o persoand a fost judecatd gi condamnatd in lipsl, in vederea garantlrii drepturilor
prevdzute de art. 6 din Convenfia european[, Potrivit art.522t C.proc.pen,, persoana extrddatd, care a fost judecatI gi condamnati definitiv in lipsi de cdtre instan{ele romdne poate cere rejudecarea cauzei sale. In acest sens, art. 69 din Legea nr. 30212004 prevede cd statul romdn are obligafia de a da asigur[ri, chiar prin cererea de extr6dare, cu privire la rejudecarea cauzei in pr ezenla persoanei extrddate2). Ca urmare aaderdrli Romdniei la U.E., in relafiile cu statele membre3), dispoziliile Titlului III din Legea nr. 30212004 care transpun in dreptul intem Decizia-cadru a Consiliului U.E. nr. 2002l584lJAI din l3 iunie 2002 privind mandatul european de arestare gi procedurile de predare intre statele membre ale U.E.a) au inlocuit dispozi{iile cu privire la extridare. Decizia-cadru a Consiliului U.E. nr. 2002l584lJAI din l3 iunie 2002 are ca scop sI fie eliminat5, intre statele membre, procedura formal6 de extrddare pentru persoanele care incearcd sd se sustragd justifiei dupd ce au fEcut obiectul unei condamndri definitive gi sd fie accelerate procedurile de extrddare privind persoanele bdnuite cd ar fi l) Pentru o analizd detaliat[ a instituliei, a se vedea V. PaSca, Rejudecarea cauzei dup6 extrddarea condamnatului, in Dreptul nr. 212007, p. 169 -17 7 . 2) Articolul 34 din Legea nr. 30212004 stipuleaz[ pentru cazurile in care statul romAn este stat solicitat (procedura extrdddrii pasive) c6: ,,(l) in cazul in care se solicitd extrddarea unei persoane in vederea executdrii unei pedepse pronunlate printr-o hotdrdre dati in lipsi impotriva
sa, statul romAn poate refuza extr6darea in acest scop, dac6 apreciazdcdprocedura dejudecatd a nesocotit dreptul la apirare recunoscut oric6rei persoane invinuite de sdvdrgirea unei infracfiuni. Totugi, extridarea se va acorda dacd statul solicitant di asigurdri apreciate ca suficiente pentru a garanta persoanei a cdrei extrddare este cerutd dreptul la o noud proceduri de judecati care s6 ii salvgardeze drepturile la apdrare. Hotdrdrea de extridare indreptd{egte statul solicitant fie sd treacd la o noudjudecatd in cauz6, in prezenla condamnatului, dacd acesta nu se impotrivegte, fie sh il urmdreascd pe extrddat, in caz contrar. (2) Cdnd statul romdn comunici persoanei a cdrei
extrldare este cerutd hotdrdrea dat6 in lips6 impotriva sa, statul solicitant nu va considera aceast6 comunicare ca o notificare care atrage efecte fafd de procedura penalS in acest stat". 3) Sunt exceptate totugi statele membre pe teritoriul c6rora se afl6 persoana urm6ritd care au formulat declara{ii in sensul neaplic6rii Deciziei-cadru a Consiliului U.E. din l3 iunie 2002 privind mandatul european de arestare gi procedurile de predare intre statele membre ale U.E. pentru fapte sdvdrgite inainte de o anumitd datd. a) Decizia-cadru este disponibild pe site-ul wwwjust.ro.
975
431
Ne bis in idenr
sdvdrgit o infracfiune. Obiectivul stabilit pentru U.E., 9i anume de a deveni un spaliu de libertate, securitate gi justilie, duce la eliminarea extrdddrii intre statele membre 9i la inlocuirea acesteia cu un sistem de predare intre autoritdfile judiciare. Pe de altd parte, introducerea unui nou sistem simplificat de predare a persoanelor condamnate sau blnuite, cu scopul executlrii sentinfelor de condamnare sau a urmdririlor, in materie penald, permite eliminarea complexitdlii gi a riscurilor de intdrziere inerente procedurilor actuale de extrddare. Relafiile de cooperare clasice care au dominat pdnd in prezent intre statele membre au fost inlocuite cu un sistem de liberd circulafie a deciziilor judiciare in materie penali, at6t a celor anterioare sentinlei de condamnare, cdt gi a celor definitive, intr-un spafiu de libertate, securitate gijustifie. Mandatul european de arestare prevdzut in decizia-cadru constituie prima concretizare, in domeniul dreptului penal, a principiului recunoagterii reciproce pe care Consiliul European l-a calificat drept ,,piatra de temelie" a cooperdrii judiciare. Mandatul european de arestare este o decizie judiciard emisd de un stat membru in vederea arestSrii gi a preddrii de cdtre un alt stat membru a unei persoane cdutate, pentru efectuarea urmlririi penale sau in scopul executdrii unei pedepse sau a unei mdsuri de siguran{d privative de libertate. Statele membre executd orice mandat european de arestare, pe baza principiului recunoagterii reciproce gi in conformitate cu dispoziliile deciziei-cadru. Potrivit art. 5 din decizia-cadru privind garanliile pe care trebuie si le ofere statul membru emitent in cazuri speciale, executarea mandatului european de arestare de cdtre autoritateajudiciarl de executare poate fi condifionatd, prin dispoziliile dreptului statului membru de executare, de existenla posibilitilii rejudecdrii cauzeidupd predarea in vederea executirii pedepsei: ,,mandatul european de arestare a fost emis in scopul executdrii unei pedepse sau a unei mdsuri de siguranfd pronunlate printr-o decizie datd in absenla uneia dintre perli gi in cazul in care persoana in cauzd nu a fost citatd personal 9i nici informati in alt mod despre data gi locul audierii care a dus la decizia datl in absen{d, predarea poate fi supusd condiliei ca autoritatea judiciard emitentd sd dea asigurdri considerate suficiente pentru a g ranta persoanei care face obiectul mandatului european de arestare c6 va avea posibilitatea si solicite o noud procedurl de judecatd in statul membru emitent gi sd fie prezentd la judecatl"r). Prin urmare, dispozifiile art. 522t c.proc.pen. ar trebui aplicate atdt persoanei extridate pe baza convenfiilor multilaterale, tratatelor bilaterale sau pe bazd, de reciprocitate, cdt gi persoanelor predate pebaza mandatului european de arestare (care a inlocuit procedura extrdddrii intre statele membre ale U.E.). Astfel, legiuitorul rom6n a reglementat o nou[ cale extraordinard de atac de retractare, ce poate fi exercitatd numai de persoana condamnatd, dupd extrddarea sau predarea sa inbaza mandatului european de arestare (in continuare ,,persoana extr6dat6").
Pentru o analizd detaliatd a instituliei, a se vedea: F.R. Radu, De la extrddare la mandatul o privire istoricd 9i juridicd, in Dreptul nr. 2/2006,p.197-209; I.-C. Morar, Procedura de emitere a mandatului european de arestare reglementatd de legislatia romAn6, Buletinul curfilor de Apel nr. 112007, p.92-94; c.s. Muntean, Mandatul european de arestare. Un instrument juridic apt sd inlocuiascl extridarea, in C.D.P. nr. l/2007, p.9l-121.
european de arestare.
r)
976
Exceplii de la principiul ne bis in
idem
432
Scopul acestor dispozilii legale a fost garantarea dreptului la un proces echitabil al persoanei condamnate in lipsd prin respectarea principiului contradictorialitdlii, al egalititii armelor, al exercitdrii dreptului la apirare prin propria persoand, a dreptului de a interoga martorii sau p5(ile din procesr). Avdnd in vedere acest scop 9i jurisprudenfa Curfii Europene potrivitcdreiapersoanei
condamnate ce a fostjudecatd in lipsd trebuie s6-i fie garantat dreptul de a obline ulterior ca o instanld sd statueze din nou, dupd ce l-a audiat, asupra temeiniciei acuzatiei in fapt gi in drept, dacl nu reniltd c6 acesta a renuntat, in mod neechivoc, la dreptul s[u de a fi prezent in instanfi gi de a se ap6ra2), considerim cd dispoziliile prevdzute de art, 522t C. proc. pen. sunt contrare prevederilor art, 6 din Convenfia europeand in mdsura
in care conferi posibilitatea redeschiderii procedurii numai persoanelor condamnate,

dupd extrldarea sau predarea acestora inbaza mandatului european de arestare. Degi art, 6 din Conventia europeand recunoagte un drept la redeschiderea procedurii oricdrui acuzat judecat gi condamnat in lips6, dacd aceasta nu este consecinfa renunfirii voluntare a acuzatului la dreptul de a fi prezenl in instan!6 pentru a-gi face apdrdrile, legiuitorul romdn a restrdns, contrar acestor prevederi de la care nu se poate deroga, sfera titularilor ce pot exercita aceastd cale extraordinard de atac prin care se urmdregte redeschiderea proceduri
I
r finalizate in lipsa acuzatului.
Prin urmare, apreciem cd orice persoand ce a fost condamnatd in lipsd are dreptul de a formula o cerere intemeiatd pe dispoziliile art. 5221 C. proc. pen. 9i art. 6 din Convenlia europeand pentru a obline rejudecarea cauzei sale, ulterior instanla sesizat[ urmdnd a dezbate admisibilitatea cererii de redeschidere a procedurii, analizdnd dacd petentul condamnat a renunlat in mod neechivoc, la dreptul de a fi prezente in instan!6
gi de a se apdra.
432. Aspecte procedurale. Calea extraordinard de atac prevdzuti de art.
5221
C. proc. pen este indreptatd impotriva hotirArilor definitive de condarnnare pronunfate in cadrul unei proceduri desfbgurate in fala instanfelor romdne in lipsa persoanei extrddate (fie in primd instan!5, fie in apel, fie in recurs). Competenla materiald aparline instantei care a judecat cauza ?n primd instanfd, chiar dacl, la momentul introducerii cererii, datoritd modificdrii dispozifiilor legii procesual penale, aceasta nu mai avea competenla de a judeca fondul cauzei in priml instanld. in scopul garantdrii dreptului la un proces echitabil 9i al respectdrii principiului prezumliei de nevinov6fie, apreciem cd judecdtorul care a pronunfat o hotdrdre asupra fondului in primul ciclu procesual este incompatibil sd judece cavza, fiind incidente dispoziliile art. 47 alin. (l) C.proc.pen. 9i art. 6 parag. I din Convenfia europeand, acesta nesatisficdnd criteriile unei instanle imparfiale. Aceastd concluzie se impune intrucdt reglementarea instituliei rejudecdrii cauzei, ca urrnare a cererii condamnatului judecat in lipsl, urmiregte ca garanliile mai sus
') in acela$i sens, a se vedea V. PaSca, op. cit., p. 173. A se vedea: CEDO, hotdrArea din l2 februarie 1985, in cauza Collozza contra Italiei, parag. 29; CEDO, hotErdrea din 23 noiembrie 1993, incauzaPoitrimol contra Franfei, parag. 31.
2)
977
433
Ne bis in idem
menfionate s[ fie exercitate de persoana extrddatd ce a fost judecatd in lipsd in fafa unei instanfe independente gi imparfiale'). Dispozitiile art. 522t C.proc.pen. nu prevdd niciun termen pentru exercitarea acestei cdi extraordinare de atac, aceasta putdnd fi exercitatd oricdnd. De legeferenda, ar trebui inldturatd aceastd lacun6 legislativI, in scopul evitlrii oricirei incertitudini cu privire la autoritatea de lucru judecat a hotdrdrii de condamnare2). De asemenea, apreciem cd dispoziliile art.522t C.proc.pen. sunt criticabile deoarece prevdd cd ,,instanfa poate sd rejudece cauza". Fafd de jurisprudenfa Curfii Europene in materia art. 6 parag.3 lit. c), instanfele trebuie sd respingd o cerere de rejudecare formulatb de persoanele care au renunlat, in mod neechivoc, la dreptul de a fi prezente in instantl gi de a se apdra (de exemplu, s-au sustras procedurilor, au fugit din lard in cursul procesului penal etc.), dar au obligafia, iar nu facultatea, de a rejudeca cauzain
celelalte caznri3t.
Rejudecarea presupune reluarea procesului din faza judecdfii in primd instanfi, fiind necesard parcurgerea tuturor fazelor procesului penal. De aceea apreciem cd trimiterea legiuitorului la institulia revizuirii este nefericitd, principiile reglementate in art, 405-408
C.proc.pen. fiind incompatibile cu scopul instituliei.
2.4. Excepfii aparente de la principiul ne bis in idem

433. Extinderea acliunii penale pentru aile acle materiale in cazul
infracliunilor
conlinuate, complexe sau de obicei. 434. Modificarea pedepsei in cazul descoperirii de acte materiale noi ce intrd in conlinutul aceleiasi infracfiuni. 435. Redeschiderea urmdririi penale dupd respingerea pl1ngerii formulale in
baza art. 278t C.proc.pen.
433. Extinderea acfiunii penale pentru alte acte materiale in cazul infracfiunilor continuate,iomplexe sau de obiceia). Potrivit art.335 alin. (l) C.proc.pen., ,,dacd in cursul judecafii se descoperd in sarcina inculpatului date cu privire gi la alte acte materiale care intrd in confinutul infrac{iunii pentru care a fost trimis in judecatl,
instanfa dispune, prin incheiere, extinderea acliunii penale cu privire gi la aceste acte gi procedeazd lajudecarea infracfiunii in intregul ei." Astfel, pot fi descoperite acte materiale care fac parte din confinutul constitutiv al unei infracliuni continuate, complexe sau de obicei pentru care inculpatul a fost trimis in judecatd.
Aceasti extindere echivaleazd cu o sesizare din oficiu a instantei urmatd de investirea cu judecarea actelor nois).
r)
2r
Pentru o analizd detaliatd a institutiei, a se vedea V. PaSca, op. cit., p. 169-177.
lbidem, p.174. ') in sens contrar, ibidem, p. l?3. a)A se vedea: I. Neagu, Tratat. Partea speciald, op. cit., p.209-2ll; Gr, Theodoru,Tratatde drept procesual penal, op. cit., p. 694-696. 5) A se vedea C. Balai, Stadiul extinderilor, in Y. Dongoro.z g.a, Explicalii teoretice ale Codului de procedurd penald romAn. Partea speciald, vol. II, Ed. Academiei, Bucuregti, 1976,
978
idem
434
Dacd referitor la unele din actele care intrd in confinutul infracliunii continuate, complexe (astfel cum sunt reglementate de art. 4l C.pen.) sau a infracliunilor de obicei s-a pronuntat anterior o hotdrAre definitivd, instanfa reune$te catza aflatd in curs de judecatd cu aceea in care s-a dat hot6rdrea definitiv[, pronunfdnd o noud hotirdre de condamnare in raport cu toate actele care intrd in confinutul infracfiunii, gi desfiinfeazl hotdrdrea anterioard. Degi pe aceaste cale (care nu reprezintd o cale extraordinard de atac) se ajunge la desfiinlarea unei hotdrdri definitive, nu este incdlcat principiul autoritdlii de lucru judecat cu privire la actele materiale pentru care instanfa se pronunlase anterior. Instanfa care reunette cauzele, prin hotdrdrea pe care o pronunf6 asupra fondului, va desfiinfa hotdrArea anterioarl definitivd, va reline cu autoritate de lucru judecat faptele stabilite prin aceastd hotirdre gi va pronunfa o nou[ hotirdre in raport cu ansamblul faptelor relinute. Potrivit art. 43 C.pen., pedeapsa ce urmeazd a fi stabilitd pentru infracfiunea s6vArgitd in intregul ei nu poate fi mai ugoard decdt cea pronunpte anterior. Prin urmare, menfinAndu-se efectele hotdrdrii anterioare, ne afldm in fata unei aparente exceptii de la principiul ne bis in idem, chiar gi in situalia desfiinf6rii hotdrdrii definitive anterioare,
434. Modificarea pedepsei in cazul descoperirii de acte materiale noi ce intrl in con{inutul aceleiagi infracfiuni. Potrivit art.449 alin, (l) lit. c) C.proc.pen., pedeapsa pronun{atd poate fi modificatd, dac[ la punerea in executare a hotdrArii sau in cursul
executdrii pedepsei se constate, pebazaunei alte hotdrAri definitive, existen{a unor acte care intri in confinutul aceleiagi infracliunir). Este necesar sd existe cel pufin doud hotirdrijudecdtoregti definitive de condamnare pedeapsa la inchisorii, care sd se bucure de autoritate de lucru judecat 9i care s[ priveascd acte materiale diferite ale aceleiagi infracfiuni. Actele materiale trebuie si fac[, agadar, parte din aceeagi unitate de infracfiuni (infracjiune continuatd sau complexb). Spre deosebire de institulia extinderii acliunii penale, prevdzutd de art. 335 C.proc. pen. care se aplic6, a$a cum am ardtal mai sus, numai in cazul in care actele materiale ce fhc parte din unitate infracfionald sunt descoperite in cursul judecdlii inculpatului pentru o acliune sau inacliune ce intrd in confinutul aceleiagi unitSlii infracfionale, art. 449 alin. (l) lit. c) C.proc.pen, se aplicl numai atunci cAnd pentru actele materiale
p. 185. Apreciem ci toate cele trei tipuri de extinderi reglementate de art. 335-337 contravin
prevederilor art. 6 parag. I in ceea ce privegte exigenfa impa4ialitnlii subiective sau obiective a instanlei ce a dispus misura, in cazul in care acelagijudecltor care a dispus extinderea continui
judecarea cauzei. r) Pentru o analizd. detaliat6 a se vedea: L. Herghelegiu, Modific6ri in executarea pedepsei.
Acte materiale care intrl in confinutul aceleiagi infractiuni in form6 continuati. Cerere de combatere intemeiat6 pe dispozifiile art. 449 lit. c) din Codul de procedurd penal6, in Dreptul nr. 4/2003, p. 166-169; D. LupaScu, Modificarea pedepsei in cazul constaterii concursului de infrac{iuni, recidivei sau a unor acte care intrd in continutul aceleiagi infracliuni, in Dreprul nr.712002, p, 183-187,
9',19
434
Ne bis in idem
ce intre in conlinutul aceleiagi infractiuni unice au fost pronunfate mai multe hotdrdri de condamnare definitive la pedeapsa inchisorii. Instanta competentd sd dispund asupra modificirii pedepsei este instanla de executare a ultimei hotlrdri rdmase definitive, indiferent daci aceasta este ierarhic inferioar[ instanlei de executare a altei hotdrdri definitive in privinla cdreia se soliciti aplicarea
art.449 alin. (l) lit. c) C.proc.pen.'r in cazul in care ultima hotdr6re rdmasd definitivd a fost pronunlati de o instan{d
str6in6, fiind recunoscutd in Romdnia, potrivit Legii nr. 30212004, de cdtre curtea de apel, instanla de executare va fi instanfa competentd material, potrivit legii romAne, si judece cauzain priml instanfd fafd de obiectul acuzaliei penale, iar nu curtea de apel ce a pronunlat sentinfa de recunoagtere a hotiirdrii strdine2). in cazul in care mai multe hotlrdri judecdtoregti de condamnare pronunfate de instante diferite sub aspectul competentei materiale (spre exemplu, o hotdrire pronunJatd de tribunal gi alta dejudecdtorie) au rbmas definitive in aceeagi zi, s-a apreciat c5 este competent[ sd judece cererea de modificare a pedepsei instanfa mai intdi sesizatd3). Instanfa de executare este prima instanfd de judecatd, indiferent dacd hotdrdrea a rdmas definitivd in fala acesteia in cdile de atac. Ca excepfie, pentru hotir6rile pronunlate in primd instanjd de cdtre inalta Curte de Casafie gi Justilie, instanla de executare este Tribunalul Municipiului Bucuregti sau Tribunalul militar teritorial cu sediul in Bucuregti. in cazul cdnd cel condamnat se afli in stare de delinere ori in executarea pedepsei la locul de munc6, competenfa materialS gi teritoriala aparfine instanfei corespunz[toare instanlei de executare a ultimei hotdrdri in a cdrei circumscripfie se afla locul de delinere sau, dupd caz, unitatea unde se executa pedeapsa la momentul sesizdrii din oficiu, al formulirii cererii de citre condamnat sau de cdtre procuror.
r)
A se vedea I.C.C.J., secfia penal6, decizia penali nr. 299512004, disponibild pe site-ul www.scJ.ro. 2) A se vedea I.C.C.J., secfia penald, 6, disponibild pe site-ul www.scj.ro. in sens contrar, a se vedea a penald nr. tjZl/ZOOe, disponibild pe site-ul www.scj.ro. in acest ultim a atdtat c6: ,,1 . Daci cel condamnat se afl6 in stare de definere, cererea de contopire a pedepselor aplicate prin hotiirAri judecdtoregti definitive pentru infracfiuni concurente se solu{ioneaz6, potrivit art. 449 alin. (2) teza a II-a C.proc.pen., de instanfa in a cdrei circumscripJie se afli locul de definere, corespunzatoare instanfei de executare a ultimei hotdrdri, chiar dacd cel condamnat solicitii, pe l6ngd contopirea
decizia LC.C.J., c
pedepselor, ldmurirea dispozitivului hotdrdrii pronuntate de instanfa de executare a ultimei hotdrAri, in temeiul art.461 alin. (l) lit. c) din acelaqi cod. 2. in cazul in care curtea de apel este instanta de executare a ultimei hotdrdri, intrucat a dispus recunoatterea unei hotdrdri strdine de condamnare pentru s6vdrgirea uneia dintre infracliunile
concurente, instanfa competentd si solulioneze cererea de contopire a pedepselor este, conform aft. 449 alin. (2) teza all-a C.proc.pen., curtea de apel in a cdrei circumscripfie se afl6 locul de definere unde condamnatul executl pedeapsa." 3) A se vedeaN. volonciu, R. Morosanu,codul de procedurdpenald comentat, Ed. Hamangiu, 2007, p. 138.
980
idem
435
Transferul persoanei condamnate in alt penitenciar nu poate conduce la modificarea competenlei teritoriale a instanfei sesizate, chiar daci transferul a fost efectuat inainte de primul termen de judecatd. Sesizarea instan{ei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a persoanei condamnate. Judecarea cererii de modificare a pedepsei se face in gedinld publicd cu participarea obligatorie a procurorului gi in prezen[a condamnatului arestat. Asisten]a juridicd este
obligatorie.
in aceastd ipotez6, instanfa va desfiinla hotirArile definitive
gi va pronunfa,
potrivit
art.42 C.pen, o pedeapsb unicd pentru toate actele materiale, refinAnd existenla unitdlii de infracliune. Nici in aceastd situalie, degi sunt desfiinfate cel pulin doud hotirAri judecbtoregti definitive, nu se ajunge la o incdlcare a principiului ne bis in idem, instanfa competentii refindnd existenfa autoritetii de lucru judecat cu privire la fapta 9i persoana condamnatului gi dispunAnd doar modificarea pedepsei aplicate.
urmdririi penale duptr respingerea plAngerii formulate in bazaart.278t C.proc.pen. Potrivit art.278t alin. (l l) C.proc.pen., in situaliaprevdzuld in art.278t alin. (8) lit. a) C.proc.pen., ,,persoana in privinfa clreia judecdtorul, prin
435. Redeschiderea hotdr6re definitivd, a decis cd nu este cazul sd se inceapd ori sd se redeschidd urmdrirea penal6 nu mai poate fi urmdrit[ pentru aceeagi faptd, afard de cazul c6nd s-au descoperit fapte sau imprejurdri noi ce nu au fost cunoscute de organul de urmdrire penald gi nu a intervenit unul dintre cazurile prevdzute in art. 10". Apreciem cd dispoziliil e art.278t C.proc.pen. igi au aplicabilitatea numai in cazurile in care judecitorul (ce exerciti in acest caz funcfia de instrucfie) a respins pldngerea ca nefondatd, menfindnd solu{ia de neurmdrire sau netrimitere in judecati, dispusd de procuror pentru motive defapl, prin rezolutie, ordonanll sau dispozitivul rechizitoriului, nu gi in situalia in care judecdtorul respinge pldngerea ca tardivd sau ca inadmisibild, fbrd a se pronunla asupra temeiniciei sau legalitdfii solufiei procurorului. Astfel, cum am ardtat anterior, rezoluliile sau ordonanlele procurorului de neurmdrire sau de netrimitere in judecatd, precum gi dispoziliile de netrimitere in judecatd din rechizitoriu dispuse pentru motive de drept gi confirmate de c6tre judecdtor printr-o hotdrdre definitivi de respingere ca neintemeiatd a pl6ngerii, formulati impotriva acestora in temeiul art.278t alin. (l) C.proc.pen., se bucurd de autoritate de lucru judecatr). Agadar, nici in aceste cazuri nu este posibil s[ se inceapd ori sd se redeschidd urm5rirea penalS, pentru descoperirea a noi motive de fapt (fapte sau imprejur[ri noi). Dacd insi se descoperd fapte sau imprejurdri noi, necunoscute organului de urmdrire penald la momentul dispunerii pentru motive de fapt a soluliei de neurmdrire sau de netrimitere in judecati, gi nu existl una dintre cauzele de impiedicare a punerii in
in acelagi sens, a se vede a N. Volonciu, A. fuculeanu, Codul de procedurd penald comentat. Urmirirea penald, op. cit., p. 164. Autorii arat[ ci hotdr6rea judecdtoreasc[ pronunfatd in temeiul art. 278t alin. (8) lit. a ) C.proc.pen., rimasi definitivd, conferd rezoluliei sau ordonan1ei de netrimitere in judecatI, in condiliile prevtrzute de art.278t alin. (l l) C.proc.pen., efecte juridice identice cu cele decurgdnd din autoritalea de lucru judecat.
981
r)
435
Ne bis in idem
mi$care a acliunii penale prevdzute de art. l0 C.proc.pen., se poate dispune inceperea sau redeschiderea urmdririi penale. Nofiunea de fapte sau imprejurdri noi are aceeagi semnificafie ca gi cea folositd de legiuitor in art. 394 alin. (l) lit. a) C.proc.pen. analizatd
mai sus.
Faptele sau imprejurdrile noi pot fi descoperite de organele de urmdrire penald sau pot fi aduse la cunogtinla acestora de orice persoand interesatb. Dacd procurorul, analizdnd faptele sau imprejurdrile pretinse a fi noi, refuzd sd inceapd sau sd redeschidd urmdrirea penal[, persoana interesatd nu poate face o noud pldngere la instan|5, intruc6t actul procurorului nu poate fi calificat ca o noud rezolutie de neincepere a urm6ririi penale sau ca o noud rezolulie sau ordonanfl de scoatere de sub urmdrire penald sau de incetare a urmdririi penale.
Faptele sau imprejurlrile noi nu pot fi invocate nici ca motiv de revizuire a hotdrdrilor pronunfate ct ocazia solu{ionlrii plAngerii formulate impotriva solufiilor de netrimitere in judecatd, pohivit art.394lit. a) C.proc.pen., intrucdt conform art. 393 C.proc.pen. sunt supuse revizuirii hotdrdrile judecdtoregti prin care se solulioneazd conflictul de drept substanfial penal sau latura civilS provenitd din infracliune, adicd numai hotirdrile prin care, pe laturb penal6, s-a pronuntat o solufie de condamnare,
achitare sau incetare a procesului penalr). De lege ferenda, se impune reglementarea fie a posibilitdlii formuldrii cererii de revizuire gi cu privire la hotdrdrile prin care se judecl pldngerile impotriva solufiilor de neurmdrire sau de netrimitere in judecatd dispuse de procuror, fie a unei proceduri judiciare speciale prin care judecitorul sd analizeze existenfa probelor noi in vederea
inceperii sau continudrii urm[ririi penale. in aceste ipoteze, judecdtorul, constatAnd faptele gi imprejurdrile noi, poate dispune admiterea cererii, anularea hotirdrii anterioare gi trimiterea cu autoritate de lucru judecat acauzei la procuror in vederea inceperii sau redeschiderii urmdririi penale. S-ar putea evita, astfel, ca mdsura inceperii sau redeschiderii urmdririi penale in cazul existenlei unor fapte sau imprejurdri noi s5 rdmdnd la aprecierea discrefionari a procurorului. in acest context, considerdm cd ne afldm in fa{a unei excepfii aparente de la autoritatea de lucru judecat.
Hotdrdrea instanfei pronunfatd in procedura previzutd de art. 278t C.proc.pen. are autoritate de lucrujudecat in privinfa aspectelor devoluate in fafa acesteia: legalitatea sau temeinicia solu{iei procurorului. Prin urmare, nu putem califica hotdrdrea instanlei ca o ,,hotbrdre definitivb de achitare sau condamnare", in sensul art. 4 al Protocolului 7.
Degi solutiaprocurorului este confirmatdprintr-o hotirdre ajudec[torului, nuputem
considera cd ordonanfa sau rezolulia procurorului de neurmdrire sau de netrimitere in

r) A se vedea I.C.C.J., Completul de 9 judec6tori, decizia penalE nr. 4212005, in inalta Curte de Casatie gi Justifie, Jurisprudenla Secfiei penale pe anul 2005, Ed. Hamangiu, 2006, p. 170; LC.C.J., decizia penali nr. 194312006, disponibild pe site-ul www.scj.ro. Prin decizia nr.XYlIl2007, pronunFte in recurs in interesul legii, I.C.C.J., Secliile Unite, a decis cd: ,,cererea de revizuire indreptatd impotriva unei hotdrdri judec6toregti definitive pronunlatd in temeiul aft.278t alin. (8) lit. a) 9i b) din Codul de procedurtr penali este inadmisibild".
982
Principii
436
jtdecatdpentru motive defapt sebucuri de autoritate deplin[ de lucru judecat. AceasLa beneficiazd de autoritate relativtr (provizorie) de lucru judecat, ce poate fi inldturati prin descoperirea de probe noi.
Capitolul XI procedurilor interne ca urmare a condamnlrii Redeschiderea statului romAn de cltre Curtea Europeantr
Secfiunea 1. Principii
436. Noyiuni.
436. Nofiuni. Articolul46 din Convenlia europeand reglementeazd forla obligatorie
gi executarea hotirdrilor Cu4ii Europene: ,,1. inaltele pdrti contractante se angajeazd sd se conformeze hotdr6rilor definitive ale Cu(ii in litigiile la care sunt pdr[i". Este consacrat astfel caracterul obligatoriu al hotlrdrilor Curfii Europene pentru statele pe4i la Convenfia europeand, supravegherea executdrii hotdr6rii definitive a instanlei europene revenind Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei. in cazul in care Curtea Europeand constatd o incdlcare a Convenliei europene, statul condamnat are, pe de o parte, obligafia de a lua sub controlul Comitetului de Minigtri, mdsuri generale gi/sau individuale in scopul de a face sd inceteze violarea gi de a-i inldtura consecinfele intr-un mod prin care sd se restabileascd, pe cdt posibil, situa]ia anterioarl (principiul restabilirii situaliei anterioare - restitutio in integrum)r), iar, pe de altd parte, trebuie sd ia mdsurile necesare pentru a preveni noi asemenea incdlcdri
ale Convenliei europene2). in acest sens, in doctrinSr) s-a ardtat cd Statul are trei obligalii distincte ca unnare a condamndrii sale de cdtre Curtea Europeand: y' sd pun6 capdt violdrii Convenfiei europene; sd prevind repetarea acesteia; lil) sd despdgubeascE persoanele ale cdror
lf
l) A se vedea: CEDO, hotdrArea din 3 I octombrie 1995, in cauza Papamichalopoulos contra Greciei; CEDO, hotirdrea din l3 iulie 2000, in cauzaScozzai contra Italiei, parag.249; CEDO, hot6rArea din 26 ianuarie 2006, in cauza Lungoci contra Romdniei, parag. 55; CEDO, hotirArea din 8 iulie 2004, in cauza lla$cu l.a. contra Republicii Moldova gi Rusiei, parag.487; E. Lambert, La pratique r6cente de r6paration des violations de la CEDH: plaidoyer pour la p16servation d'un acquis remarquable, Revue trimestrielle des droits de I'homme, 2000, p. 199. 2)A se vedea: L. Zwaak, The Supervisory task of the Committee of Ministers, in P, van Dijk, F. Van Hoof, A. Van Rijn, L, Zwaak,Theory and practice of the European Convention on Human Rights, op. cit., p.295; V. Esposito, La libertd des dtats dans la choix des moyens de mise en ceuvre des arrdts de la Cour europdenne des droits de I'homme, Revue trimestrielle des droits de I'homme nr,5512003, p. 823-849. 3) A se vedea: E. Lambert-Abdelgawad, The execution of Judgments of the European Court of Human Rights, Council of Europe Publishing, Strasbourg, 2002,p.l0; S. Greer, The European Convention on Human Rights. Achievements, Problems and Prospects, op. cit., p. 156.
983
436
Redeschiderea procedurilor interne ca urnare a condamnirii statului romAn
drepturi au fost vdtimate (obligafia juridic6 de a pl6ti celor interesafi sumele eventual
alocate cu titlu de satisfaclie echitabil6). Redeschiderea procedurilor reprezintd un mijloc important de a inlltura efectele unei violSri a Conventiei europene, in cazul in care exist[ deficienfe serioase ale procedurii desfbgurate in fata instanfelor intemer). in literatura de specialitate2), s-a ardtat cd posibilitatea de reexaminare a condamnErilor definitive pronuntate cu incdlcarea Convenliei europene ar trebui sd contribuie la consolidarea autoritdfii hotdrArilor Curfii Europene atAt prin efectul sdu direct care permite, intr-un domeniu limitat, sd se inl[ture consecinlele incdlcdrii in privin{a reclamantului, cdt gi printr-un efect indirect in amonte, acela al unei mai bune prevenlii a unor noi incdlclri. in acest sens, Comitetul de Minigtri a adoptat la l9 ianuarie 2000 Recomandarea nr. R(2000)2 (in continuare Recomandarea) avdnd ca obiect reexaminarea sau redeschiderea anumitor cauze la nivel intern in urma hotdrdrilor Curfii Europene. in primul paragraf al Recomanddrii, Comitetul de Minigtri invitd statele sd se asigure c[ existd la nivel intem posibilittrli adecvate de realizare a principiului restitutio in integrum. Prin cel de-al doilea paragraf, statele sunt incurajate sd-gi analizeze sistemelejuridice nalionale, in scopul de a se asigura cd existd posibilitdfi corespunzdtoare pentru reexaminarea unei cauze, inclusiv prin redeschiderea unei proceduri in situalia in care Curtea Europeand a constatat, printr-o hotdrdre de condamnare a statului p6rdt, o violare a Convenliei europene printr-o hotdrdre judecdtoreascl internls). Recomandarea include doud condifii minimale pentru redeschiderea proceduriia): a) partea vdtimatd sd continue sd sufere consecinfe negative foarte grave in urma hotdr6rii definitive a instanfei nafionale, consecinfe care nu pot fi compensate prin satisfacfia echitabild gi nu pot fi modificate decdt prin reexaminarea sau redeschiderea procedurii (spre exemplu, persoanele aflate in executarea unei pedepse aplicate in cadrul unui proces in care au fost incllcate exigenlele art. 6 privind dreptul la aplrare
r)
se vedea L. Zwaak, The Supervisory task of the Committee of Ministers, op. cit.,
p.302.
2' F. Massias, Le r6examen des decisions d6finitives interyenue en violation de la Convention europdenne des droits de I'homme, Revue de science criminelle et de droit p6nal compar6
nr. l/2001, p. 131. r) in acelagi sens, prin Rezolulia nr. 1226(2000) privind executarea hotirArilor Cu4ii Europene a Drepturilor Omului, Adunarea Parlamentard a Consiliului Europei a invitat statele pdrfi la Convenfia europeani si asigure redresarea situaliei individuale a reclamantului gi sd vegheze ca legislalia lor national6 si prevadi revizuirea proceselor in urma unei hotdrdri a Curtii
Europene. a)Pentru analizadetaliatdacondifiilorprevizute in Recomandare, a vedea: se C.-L. Popescu, Reexaminarea cauzelor la nivel intern, in urma hotlrdrilor Cu(ii Europene a Drepturilor Omului, Juridica nr. 3/2001,p.105- 107; idem, Recursul in anulare in urma unei hotdrAri a Cu4ii Europene a Drepturilor Omului, in Dreptul nr. 1212001, p. 95-98; M. Udroiu, Considera{ii in legiturd cu revizuirea hotdrArilor judecdtoregti romdne in cazul pronunfdrii de cdtre CEDO a unor hotdrdri de condamnare a statului romAn, in Dreptul nr.6/2005,p. 9l-99.
984
Principii
436
sau administrarea probelor). Trebuie sd existe o legdturd de cauzalitate directd inhe violarea dreptului garantat de Convenfia europeani constahte gi suferinfa cavzata reclamantuluir); b) din hotbrdrea Curfii Europene sE rezulte cd: i) decizia intemd atacald este contrard pe fond Conven{iei europene (de pildd, o hotdr6re de condamnare ce contravine prevederilor art. l0 privind libertatea de exprimare a ziarigtilor prin incdlcarea principiului propo(ionalitdfli intre ingerinld gi scopul urmdrit prin aceasta) sau ir) violarea constatati este cauzatA de erori sau vicii de procedurd de o asemenea gravitate incAt existl un dubiu serios asupra rezultatului procedurii interne atacate (de exemplu, incdlcarea principiilor legalitdlii gi loialitiilii in administrarea probelor, ce au fost avute in vedere la pronunlarea unei hotdrdri de condamnare2)). Statele pot deroga de la condiliile sus-menfionate in favoarea pe4ilor vdtimate3). Raportul explicativ la Recomandare prevede cd este ldsati in competenfa jurisdic{iilor nalionale problema ludrii in considerare, cu ocazia redeschiderii procedurii interne, a satisfacliei echitabile acordate prin hotdrArea Curfii Europene. Tot astfel, prin Rezolulia nr. 1226 (2000) privind executarea hotdrdrilor Cur,tii Europene, Adunarea Parlamentard a Consiliului Europei a invitat statele pe4i la Convenfia european[ sI asigure redresarea situaliei individuale a reclamantului 9i s6 vegheze ca legislalia lor nalionald s[ prevadd revizuirea proceselor in urma unei hotiirdri a Cur{ii Europene. De asemenea, trebuie menlionat ci o hotbrdre de condamnare a unui stat poate da na$tere la obligalii mai extinse ale statului in cauzd in comparafie cu obliga]iile ndscute prin aplicarea principiului restilutio in inlegrum. Astfel, in cazul in care incdlcarea Convenfiei europene decurge dintr-o situalie avdnd caracter structural, care afecteazd un numdr mare de persoane, in cadrul executdrii acestor hotdrdri se pot impune misuri generale la nivel nafionala).
r)
A se
yedea L. Zwaak, The Supervisory task of the Committee of Ministers, op. cit.,
p.304.
2)A se vedea Rezolulia Comitetului de Minigtri al Consiliului Europei din 18 ianuarie 1989, privind redeschiderea procedurilor in Spania ca unnare a pronun{drii de cdtre CEDO a hotEririi din 6 decembrie 1988, in cauza Barberd, Messegud et Jabardo contra Spaniei. 3)Notiunea de parte vdtdmatd are in vedere persoana care in calitate de reclamant individual
a
obfinut impotriva statului pArdt o hotirAre de condamnare prin care CEDO a constatat o violare Convenfiei europene. a) in cazul in care violarea Convenfiei europene igi are izvorul imediat in textele legislative incriminate, iar nu in mdsuri individuale de punere in executare a acestora, fhrd a dispune anularea sau abrogarea textelor legale, CEDO las6 statelor posibilitatea de a alege mijloacele ce urmeaz6 a fi utilizate in propria ordinejuridicd pentru a indeplini obligalia ce decurge din art. 46 (a se vedea: CEDO, hotdrdrea din I martie 2006,incauza Sejodvici contra ltaliei, parag. I l9; CEDO, hotirArea din 8 iunie 2006, in cauza Surmeli contra Germaniei, parag. 137; CEDO, hotdrArea din 6 octombrie 2005, in cauza Lukenda contra Sloveniei, parag. 89-98). in cauza Broniowski contra Poloniei (a se vedea CEDO, hotinirea din 22 iunie 2004, in cauza Broniowski contra Poloniei, parag. 188-194), CEDO a apreciat ci in cazul in care inc6lcarea Convenfiei europene decurge dintr-o situalie avAnd caracter structural, care afecteazd un numdr mare de persoane, mdsurile 985
437
Redeschiderea procedurilor inteme ca urrnare a condamnirii stafului romAn
Secfiunea a 2-a. Revizuirea hotiririlor judecitoregti pronunfate in materie penall ca urmare a condamnirii statului romAn de Curtea Europeani
Hotdrdri supuse revizuirii. 438. Condilii deformulare a cererii de revizuire, 439. Titularii Si cuprinsul cererii de revizuire. 440. Termenul de introducere a cererii de revizuire. 441. Judecarea revizuirii. 442. Dreptul de regres al statului.
437.
437.
Hotdriri
supuse revizuirii. Legiuitorul romdn a reglementat
in art. 4081
C.proc.pen. revizuirea hotdrdrilor judecdtoregti pronuntate in materie penald ca unnare a condamndrii statului romdn de Curtea European6r). Sunt supuse revizuirii hotdrdrile judecdtoregti definitive, pronunlate de instanfele romane, indiferent dacd solufioneazl sau nu fondul cauzei, intrucdt scopul revizuirii in acest caz nu este inldturarea gravelor erori de fapt, ci a violdrii drepturilor garantate de
Convenlia europeand2). Astfel, numai hotardrile prin care instanfa, examindnd fondul cauzei, a dispus condamnarea unei persoane pot fi apte sd continue sE producd efecte grave ca uffnare a incdlcdrii exigenlelor convenfionale, nu 9i cele prin care instanfa a dispus achitarea sau
incetarea procesului penal.
Hotdrdrile prin care nu se solulioneazd fondul cauzei pot produce efecte grave indiferent dacl instanfa a dispus o solulie de admitere (spre exemplu, admiterea cererii
generale la nivel nafional se pot impune in cadrul executdrii acestor hotdrAri. Aceastd modalitate de abordare de citre CEDO a problemelor sistematice sau structurale care apar in ordinea juridicd nationald este desemnatd prin expresia ,,procedura hotArerii pilof '. in acest sens, in cadrul misurilor care vizeazL garantarea caracterului efectiv al mecanismului stabilit prin Convenlia europeanS, Comitetul de Minigtri al Consiliului Europei a adoptat la 12mai2004 Rezolufia (2004)3 in privin{a hotlrArilor ce relevi o problemd structurali subinfeleasS. in acest document, Comiterul de Minigtri a subliniat interesul de a ajuta statul sd identifice problemele subintelese gi mlsurile de executare necesare gi a invitat CEDO sE identifice hotdr6rile in care aceasta constatd o violare a Conventiei europene gi prin care se relevd o problemd structuralb gi sursa acesteia. r) in Franla, prin Legea nr. 200-5 I 6 din I 5 iunie 2000 a fost introdusd o noui cale extraordinard de atac: cererea de reexaminare. Potrivit arl,626-l C.proc.pen.fr.: ,,reexaminarea unei decizii penale definitive poate fi ceruti in beneficiul oricdrei persoane recunoscute ca fiind vinovatd de o infracliune, atunci c6nd rezulti dintr-o hot[rdre pronunlatd de Curte cd aceastd condamnare a fost pronuntatl cu inc[lcarea dispoziliilor Conven{iei ori a Protocoalelor adilionale, dacd prin natura gi gravitatea sa, incilcarea constatate antreneazi pentru condamnat consecinte vetdmetoare cdrora satisfaclia echitabild alocatd in temeiul art. 4l din Conven{ie nu le poate pune capdt". A se vedea: F. Massias, Le rdexamen des ddcisions definitives intervenues en violation de la Convention europdenne des droits de I'homme, Revue de science criminelle et de droit pdnal compard nr. ll200l,p. 123 9i urm.;8. Bouloc,Proc{dure pdnale, op. cit., p. 968-969; S. Guinchard, J. Buisson, Procddure pdnale, op. cit., p. l179-1182; C.-L. Popescu, Cererea de reexaminare in procedura penald francezd, in R.D.P. nr. 312001, p. l3l 9i urm. O reglementare similard este gi in art. 359 alin. (l) pct. 6 din Codul de proceduri penald german. 2) Revizuirea intemeiatd pe cazurile prevdzute de art. 394 C.proc.pen. vizeazd numai hotdr6rile care confin o rezolvare a fondului cauzei, intruc6t se referd la erori grave de fapt.
986
Revizuirea hotdrdrilorjudecdtoregti pronuntate in materie
penalS
438
art. 5 parag. I lit.
formulate de parchet gi dispunerea intemdrii medicale, cu incdlcarea prevederilor e din Convenlia europeand) sau de respingere a sesizlrii (de exemplu,
respingerea ca inadmisibild a pldngerii formulate impotriva mbsurii confiscdrii speciale dispusb de procuror prin ordonanfa de scoatere de sub urmirire penal[). 438. Condifii de formulare a cererii de revizuire. Pentru promovarea cdii extraordinare de atac a revizuirii este necesard intrunirea urmdtoarelor condilii: a) Sd existe o hotdrdre de condamnare definitivS a statului romdn pentru incdlcarea Conventiei europene sau a Protocoalelor sale. Nu se poate cere revizuirea unei hotdrdri definitive invocindu-se hotdrAri pronun{ate de Curtea European6 impotriva altor state in cauze similare sau ca unnare a constatirii existentei unei incdlcdri a Convenfiei europene printr-o reglementare din dreptul intem a statului condamnat identicd cu reglementarea romdneascd, chiar dacl cererea pdrfii vdtdmate impotriva statului romdn a fost declaratb admisibild, dar nu a fost judecatd
definitiv.
Este indiferent dacl violarea vizeazd un drept material sau un drept de procedurS, precum gi dacd instanla de la Strasbourg s-a pronunlat doar cu privire la violarea Convenfiei europene sau gi cu privire la ,,satisfac]ia echitabild".
indoctrinlr)s-aar6tat,inmodintemeiat, cddelegeferendqartrebuisdfieprevdzutd
posibilitatea exercit[rii acestei cdi extraordinare de atac Ai inainte de pronunlarea unei hotdrdri de condamnare de cdtre Curtea EuropeanS, dar numai dupd declararea cererii ca admisibild in principiu, in vederea solulionbrii amiabile a litigiului gi evitdrii unei posibile condamndri a statului romdn de instanla europeanl; b) Consecinfele grave ale incdlcirii Convenliei europene continud sb se producd 9i dup6 pronunJarea hot[r0rii Cu(ii Europene, neputdnd fi remediate decAt prin revizuirea hotdrdrii interne. in aceste situa{ii, satisfacfia echitabild nu este in mdsurd de a compensa integral prejudiciul suferit de persoana vdt[matd, fiind necesar[ gi redeschiderea procedurii pentru a repara integral prejudiciul. Spre exemplu, aceste consecinte grave se produc in cazul in care condamnarea unei persoane a fost dispusd de o instanfd ce nu satisfrcea exigenfele de independenld sau impa4ialitate (condamnarea unui civil de cdtre o instan{d militard) sau cu incdlcarea prevederilor art. 6 din Convenfia europeanl privind dreptul la apdrare ori principiile loialit6lii, legalit6lii gi contradictorialit5jii administrdrii probelor etc. Nu se va putea refine cd incdlcarea termenului rezonabil al procesului penal, este de
naturd s[ producd in continuare consecinfe grave; c) Sd existe o legdturd de cauzalitate intre consecinfele grave ale incdlcdrii dreptului garantat de Convenlia europeand gi hotdrdrea penali definitivd pronunlatd de instanla romdnd, a cirei revizuire se cere.
A se vedea C.-L. Popescu, Recursul in anulare in urma unei hotdrdri a Cu4ii Europene a Drepturilor Omului, in Dreptul nr. 1212001, p. 95-98. Chiar daci analiza efectuati de citre autor viza redeschiderea procedurii pe cale recursului in anulare, considerbm cd argumentele i9i pistreazd valabilitatea gi prin raportare la calea extraordinar6 de atac a revizuirii.
987
l)
439-440
Redeschiderea procedurilor inteme ca urmare a condamnirii statului romdn
439. Titularii gi cuprinsul cererii de revizuire. Pot solicita revizuirea: persoana al cdrei drept a fost inc6lcat (parte sau orice persoand interesatd), soful 9i rudele apropiater) ale condamnatului, chiar gi dupd moartea acestuia, precum gi procurorul. CAnd cererea este formulat[ de substitu{i procesuali, instanfa trebuie sd-l intrebe pe condamnat dacd
igi insugegte cererea. Cererea de revizuire trebuie sd cuprindd: numele, prenumele qi domiciliul persoanei vIt[mate, ale substitutului procesual sau numele gi prenumele procurorului, dupd caz, hotdrdrea a cirei revizuire se solicitl, hotiirdrea Cu(ii Europene prin care s-a constalat incdlcarea drepturilor garantate de Convenlia europeand, motivarea existenlei unei violdri a drepturilor garantate de Convenfia european[ care continub sd producb consecin,te grave gi care nu poate fi remediatd decdt prin revizuirea hotdrdrii, semnf,tura
titularului cererii.
440. Termenul de introducere a cererii de revizuire. Termenul de revizuire este de
I an gi se calculeazd de la data rdmdnerii definitive a hotdririi Curfii Europene.
Potrivit art. 44 din Convenfia europeanE, hotdr6rea Marii Camere este definitivd. Hotdr6rea unei Camere devine definitivd: a) cdnd pdrlile declari cd nu vor cere retrimiterea cauzei in fala Marii Camere; sau b) la 3 luni de la data hotdrdrii, dacd retrimiterea in fala Marii Camere nu a fost cerut6, sau c) c6nd Colegiul Marii Camere respinge cererea de retrimitere (in situalia in care cauza nu ridicd o probleml gravd referitoare la interpretarea sau aplicarea Convenliei europene sau o altd probleml gravd cu caracter general). Apreciem c6, de lege ferenda, termenul de un an ar trebui calculat cel mai tirziu de la data publicdrii hotdrdrii Curfii Europene in Monitorul Oficial al RomAniei, Partea I, cdnd existi certitudinea c[ persoana vdtdmati a luat cunogtinli de intregul cuprins al hotdr6rii in limba romdnl gi a apreciat, in consecinti, existenfa unei violiri a drepturilor garantate de Convenlia europeand ce produce in continuare consecinfe grave. Stabilindu-se numai momentul final (ad quem) de la care poate fi formulatd cererea de revizuire, sunt garantate mai bine interesele atdt ale celor care au luat cunogtinfd, de indat.ii, (in versiunea in limba englezi sau francezd) de hottrrdrea definitivd a Cu4ii Europene, cdt gi ale celor care afld con{inutul hotdrArii instanlei europene ulterior sau cel tdrziu la momentul publicdrii in Monitorul Oficial. Acest nou caz de revizuire a fost introdus in dreptul romdn prin Legea nr. 57 61200421 pentru modificarea gi completarea Codului de procedurd penal[, care nu a conlinut nicio dispozilie tranzitorie cu privire la aplicarea in timp a art, 408r C.proc.pen. Prin urmare, numai hotdrdrile judecltoregti rdmase definitive dupd intrarea in vigoare a prevederilor art. 408r C.proc.pen. ar putea fi supuse revizuirii pentru acest temei, legea procesual penal[ nefiind retroactivd in absenfa unor prevederi exprese in cadrul dispoziliilor tranzitorii3).
l) Potrivit art. 149 C.pen., rude apropiate sunt: ascenden{ii gi descendenfii, frafii gi surorile, copiii acestora, precum gi persoanele devenite prin adopfie, potrivit legii, astfel de rude. 2) M. Of. nr. 1223 din 20 decembie2004. r) Revenim astfel asupra unei opinii exprimate in urmd cu mai bine de ani, 3 in care am apreciat cd este admisibili o aplicare retroactivd a prevederilor art. 408' C.proc.pen. (a se
988
Revizuirea hotdrdrilor judecdtoregti pronunlate in materie
penalE
441
Hotirdrile judecdtoregti rimase definitive inainte de intrarea in vigoarea a art.408' C.proc.pen. nu pot fi supuse revizuirii in temeiul art. 408' C.proc.pen., chiar dacd Curtea Europeani a pronuntat o hotlrire de condamnare definitivd a statului romdn pentru incdlcarea Convenfiei europene (inainte sau dupd intrarea in vigoare in dreptul intern a acestei dispozilii legale). Apreciem cd hotdrdrile judecltoregti ce au rbmas definitive inainte de intrarea in vigoare a art. 408' C.proc.pen., in cauzele in care Curtea Europeani a constatat o violare a Conventiei europene, pot fi supuse revizuirii, inbaza art.394 alin. (l) lit. a) C.proc.pen., prin considerarea hotirdrii instan{ei europene drept un fapt nou necunoscut de instanfa de judecat6 la solu{ionarea cauzei, ce conduce la constatarea
netemeiniciei hotdrdrii atacate.
441. Judecarea
revizuirii. Spre deosebire
de celelalte cazuri de revizuire prevdzute
de art.394 C.proc.pen., cererea de revizuire intemeiatd pe dispoziliile art. 408' C.proc. pen. se introduce la inalta Curte de Casalie gi Justifie, care judecd in complet de 9
judecdtori. Nu mai este necesard in cazul acestei cereri efectuarea de acte de cercetare de citre
procuror. Dupd sesizare, instanla poate dispune fie din oficiu, fie la propunerea procurorului sau la cererea perfii suspendarea executdrii hotirdrii atacate. DupI primirea cererii, pregedintele completului dispune citarea pd4ilor gi desemneaz[ un apdrdtor din oficiu pentru cel arestat. Prezenfa procurorului este obligatorie. Persoana arestati este adusd la judecarea cauzei, sub sancliunea nulitSlii absolute a hotlrdrii. Judecata nu mai presupune existenta celor doub faze: admiterea in principiu 9i
rejudecarea.
Instanla examineazd cererea, intr-o singurd etapd, in baza actelor dosarului, findndu-se cont de hot[r6rea Curfii Europene, ascultd concluziile pdrfilor prezente gi
ale procurorului gi se pronun!6 prin decizie definitivl. in urma judecdrii inalta Curte de Casalie gi Justilie poate pronunla una dintre
urm[-
toarele solufii: a) respinge cererea ca inadmisibild cdnd aceasta nu vizeaz\ o hotdrdre definitivi pronunfatd de instanfele romdne sau nu existd o hotirdre definitivd de condamnare a statului romdn de cdtre Curtea Europeand; b) respinge cererea ca tardiv6, cind aceasta a fost formulatd cu depSgirea termenului de un an calculat de la data rdmdnerii definitive a hotdrdrii Curfii Europene; c) respinge cererea ca nefondati, c6nd constati cd nu existd satisfbcuti in cauzd cerinta producerii unor consecinfe grave 9i ulterior pronunfdrii hotdrdrii de condamnare de cdtre Curtea Europeand;
vedea M. Udroiu, Considera{ii in legdturd cu revizuirea hotdr6rilor judecEtoregti rom6ne in cazul pronunf6rii de Curtea Europeand a Drepturilor Omului a unor hotdriri de condamnare, in D. Bogdan, M. Selegean, op. cit., p. 658).
989
442
Redeschiderea procedurilor inteme ca unnare a condamndrii statului romdn
d) admite cererea, desfiinfeaz[ in parte hotdr6rea atacatd sub aspectul dreptului inc[lcat gi, rejudecdndcauza, cu aplicarea dispozifiilorprivitoare lajudecarea cauzelor in recurs, inlSturf, consecinfele incdlcdrii dreptului (spre exemplu, in cazul interzicerii de drept, cu titlu de pedeaps[ accesorie, a drepturilor pdrintegti);
e) admite cererea, desfiinfeazdhotdr6rea 9i, cdnd este necesari administrarea deprobe, dispune rejudecarea de cdtre instanla in fafa crreia s-a produs incdlcarea dreptului. Sunt aplicabile dispoziliile privind efectul extensiv al cdii de atac in cazurile in care
Curtea Europeand a constatat incdlcarea unui drept substan{ial al mai multor persoane, iar numai una dintre acestea a formulat cerere de revizuire, fhrd a putea crea acestora o situalie mai grea. Inl5turarea consecinlelor grave ale violdrii constatate prin hotdrdrea Cur[ii Europene nu presupune ipso facto achitarea revizuientului, in special in situalia in care instanla europeani a constatat incdlcarea unor drepturi procedurale. Rejudecdnd cauza (in primd instanlE, apel sau recurs) dupd desfiinlarea hotdrdrii iniliale prin care s-a incdlcat dreptul garantat de Convenlia europeand, instanfa sesizatd prin decizia inaltei Cu(ii de Casafie 9i Justilie poate sd pronunle o noub hotdrdre de condamnare, achitare sau incetare a procesului penal. inalta curte de casafie gi Justifie (in ipoteza de la punctul d) sau instanfa care rejudecd cauza (in ipoteza de la punctul e), in mdsura admiterii revizuirii gi raportat la solulia dispusd dupi rejudecare, poate dispune mdsuri pentru restabilirea situa{iei anterioare, cum ar fi restituirea amenzii pldtite, a bunurilor confiscate sau a cheltuielilor judiciare pe care cel in favoarea cf,ruia s-a admis revizuirea nu era linut sd le suporte. 442. Dreptul de regres al statului. Potrivit art.50i c.proc.pen., statul romdn are obligafia de a promova acJiunea in regres impotriva magistratului care cu rea-credinfd
sau din gravd neglijenfd a provocat situafia generatoare de daune, ca urmare a
incilcdrii
drepturilor garantate de Conventia europeanSr ). Pentru a fi aplicabild reglementarea acliunii in regres trebuie
toarele condilii:
sd
fie satisfdcute urmd-
a) constatarea de cdtre Curtea Europeand a incdlcirii drepturilor garantate de Conventia europeand printr-o hotdrdre definitiva a statului rom6n pronunlatd;
lijenld (culpE) incalci drepturile ga aplicarea de rele tratamente cu probatoriului, ingrldirea dreptului la apdrare, prin privarea sau restrdngerea libertdfii in
Av6nd di europeand
(intenfie
b) incdlcarea cu rea-credinfi sau din gravd neglijen{d a drepturilor garantate de Convenfia europeand de cdtre magistrat; c) plata prealabild de cdtre statul romdn a daunelor cdtre persoan a vil,dmatd.. e penale ale faptei unui magistrat
990
t66
'rnln1u4sr8uru e aiuafty8eu relur8 e nus eiurperc-rolaJ eiuelsrxe lelelsuoc -s eJc uud eleued rrJgJploq e nes refuuuopJo e elrlrugep rrJeugtupJ Blep l ep a8rnc r$ uu un ep alse eunrice e1 rnlnldarp 1u aridrrcserd ap 1nueuuel 'rnlqurlst3eur erignoun ptlllqels lsoJ e oJuc uud'pnqrugep pleued eJgrEloq o-rluud nES 'rezneo rnlnpuoJ erdnse sndsrp ?-s Elsece urrd pcep 'rn1ruo:ncord e g,rrlrugep giueu -opJo o-JlurJd reurnu EleJlsuouep g puglnd 'g1nrc eiuelsur oJlgc op gllllq?ls g aluod nu a,te;E redpc e nes aiurparc-ra1e: eiuelsrxa pc u?Jeprsuoc '('c1e ecruoJelel JolrJrq -Jonuoc e gle8elau eereldec.Ielur nBS gnrznqs earuuorirzoqcred 'g 'uB oJJluoJ rrirpuoc
znv
pleuad eueleur u1 eleiunuord rlSarolgcepnf .ropgJploq EerrnzrAeU
Lista alfabetictr a hotlrArilor gi deciziilor Curfii Europener) citate

A contra Franfei, hotiirdrea din 23 noiembrie 1993; A contra Marii Britanii, hotir6rea din 23 septembrie 1998; AA g.a. confra Turciei, hotiirdrea din27 iulie 2004; Abdoella contra Olandei, hotirdrea din 25 noiembie 1992; Abdulaziz, Cabales 9i Balkandali contra Marii Britanii, hot[rdrea din 28 mai 1985; Abdurrahman Orak contra Turciei, hotdrarea din 14 februarie 2002; Adam Arslan contra Turciei, hotdrdrea din l9 decembrie 2006; Adamiak contra Poloniei, hotdrdrea din l9 decembrie 2006; Adamson contra Marii Britanii, decizia din26 ianuarie 1999; 10. Adolf contraAustria, hotirdrea din26 martie 1982; I l. Aetrs contra Belgiei, hotdrdrea din 30 iulie 1998; 12. Afacerea,,lingvisticd belgianS", hotdr6rea din 23 iulie 1968; 13. Airey contra lrlandei, hotdrdrea din 9 octombie 1979; 14. Aizsardzibas Klubs contra Letoniei, hotdrdrea din 27 mai 2004; 15. Akay contra Turciei, deciziadin 19 februarie 2002; 16. Akdivar nr 3 contra Turciei, hotdrdrea din 4 aprilie 1998; 17. Akkog contra Turciei, hotdrdrea din l0 octombrie 2000; 18. Aksac contra Turciei, hotirdrea din l5 iulie 2004; 19. Aksoy conha Turciei, hotdrdrea din 18 decembrie 1996; 20. Al-Adsani contra Marii Britanii, hotdr6rea din 21 noiembrie 2001; 21. Albert gi Le Compte contra Belgiei, hotdrdrea din l0 februarie 1983; 22. Ali Hrdrr Polat contra Turciei, hotdrdrea din 5 aprilie 2005; 23. Aliup contra Rom6niei, hotdr6rea din I I iulie 2006; 24. Allan contra Marii Britanii, hotdrdrea din 5 noiembrie 2002; 25. Allenet de Ribemont contra Franfei, hotdrdrea din 10 februarie 1995; 26. A\tay contra Turciei, hotlrdrea din22 mai 2001; 27. Altun contra Turciei, hotdrdrea din I iunie 2004; 28. AM contra Italiei, hotdrirea din 14 decembrie 1999; 29. Ambruszkiewicz contra Poloniei, hotErArea din 4 mai 2006; 30. Amrollahi contra Danemarcei, hot6rdrea din I I iulie 2002; 31. Amuur confra Franfei, hotdrdrea din 25 iunie 1996; 32. Anagnostopoulos contra Greciei, hotdrdrea din 3 aprilie 2003; 33. Anchour contra Franfei, hotiirdrea Marii Camere din 29 martie 2006; 34. Andronicou gi Constantinou contra Ciprului, hot[rArea din 9 octombie 1997;
Men{iondm cd toate hotdr6rile sau deciziile citate sunt accesibile pe site-ul Curfii Europene, www.echr.coe.int. Anexele la prezentul tratat au fost tehnoredactate cu sprijinul lui Cristian Radu Bumbac.
r)
l. 2. 3. 4. 5. 6. 7. 8. 9.
993
Protecfia europeand a drepturilor omului gi procesul penal romdn
35. 36. 37. 38. 39.
Anghelova contra Bulgariei, hotdrArea din 13 iunie 2002; Antonenkov contra Ucrainei, hot[rdrea din22 noiembrie 2005; Apicella contra Italiei, hotdrdrea Marii Camere din29 martie 2006; Aquilina contra Maltei, hotdrArea din29 aprilie 1999;
Artico contra Italiei, hotdrdrea din l3 mai 1980;
Artner contra Austriei, hotdrdrea din 28 august 1992; Arvelakis contra Greciei, hot[r6rea din l2 aprilie 2001; Asch contra Austriei, hotirArea din26 aprilie l99l; Asenov $a contra Bulgariei, hotdrdrea din 28 octombrie 1998; Ashingdane contra Marii Britanii, hotbrdrea din 28 mai 1985; Assenov contra Bulgariei, hotdrdrea din 28 octombrie 1998; Association for European Integration and Human Rights gi Ekimdzhiev contra Bulgariei, hotirdrea din 28 iunie 2007; 47. Autronic contra Elveliei, hotdrdrea din22 mai 1990; 48. Averill contra Marii Britanii, hotbrdrea din 6 iunie 2000; 49. Axen contra Germaniei, hot[rdrea din 8 decembrie 1983; 50. Aydin contra Turciei, hotirdrea din 25 septembrie 1997; 5l. B contra Austriei, hotdrirea din 28 martie 1990; 52. B contra Franfei, hotdrdrea din25 martie 1992; 53. B 9i P contra Marii Britanii, hotlrArea din24 aprilie 2001; 54, Bacchini contra Elvefiei, decizia din 2l iunie 2005; 55. Bader contra Suediei, hotdrdrea din 8 noimbrie 2005; 56. Baghli contra Franlei, hotdrdrea din 30 noiembrie 1999; 57. Balliu contra Albaniei, hotlrdrea din l6 iunie 2005; 58. Baltaci contra Turciei, hotdrArea din l8 iulie 2006; 59. Baranowski contra Poloniei, hotdr6rea din 28 martie 2000; 60. Barbera, Messengue gi Jabardo contra Spaniei, hotdrdrea din 6 decembrie 1988; 61. Barbu Anghelescu contra RomAniei, hotdrdrea din 5 octombrie 2004; 62. Barfod contra Danemarcei, hotdrArea din22 februarie 1989; 63. Barfuss contra Republicii Cehe, hotdrdrea din 31 iulie 2000; 64. Barry contra Irlandei, hotir6rea din 15 decembrie 2005; 65. Barthold contra Germaniei, hot[rdrea din 25 martie 1985; 66. Baskaya gi Ekcuoglu contra Turciei, hotdrdrea din 8 iulie 1999; 67. Bati $.a. contra Turciei, hotirArea din 3 iunie 2004; 68. Baumann contra Franfei, hotdrArea din22 mai 2001; 69. Beckles contra Marii Britanii, hotdrdrea din 8 octombrie 2002; 70. Beldjoudi contra Franfei, hotirdrea din26 martie 1992; 71. Belevitski contra Rusiei, hotdrArea din I martie 2007; 72. Belilos contra Elvefiei, hotirdrea din29 aprilie 1988; 73, Beljanski contra Franfei, hotdrdrea din 7 februarie 2002; 74. Belukha contra Ucrainei, hotirdrea din 9 noiembrie 2006; 75. Benhebba contra Franlei, hotlrdrea din l0 iulie 2003; 76. Benjamin gi wilson contra Marii Britanii, hotdrdrea din26 septembrie 2002; 994
40. 41. 42. 43. 44. 45. 46.
Lista alfabeticd a hotardrilor gi deciziilor Curfii Europene

77
Bensaid contra Marii Britanii, hotdrdrea din 6 februarie 2001;
78. Benthem contra Olandei, hotdrArea din 23 octombrie 1985; 79. Berger contra Franfei, decizia din 3 decembrie 2002; 80. Berktay contra Turciei, hotlrdrea din I martie 2001; 81. Bemard contra Franlei, decizia din 30 septembrie 2003; 82. Bemard contra Franfei, hotdrdrea din 23 aprilie 1998; 83. Bertin-Mourot contra Franfei, hotdr6rea din 2 august 2000; 84. Bezicheri contra Italiei, hotdrdrea din 25 octombrie 1989; 85. Birutis $.a. contra Lituaniei, hotdrdrea din 28 martie 2002; 86. Biserica catolicd din Chania contra Greciei, hotdrArea din l6 decembrie
87
1997;
88. 89. 90. 91. 92. 93. 94. 95. 96. 97. 98. 99.
Boccelari gi Rizza contra Italiei, hotdrdrea din 13 noiembrie 2007; Bocos-Cuesta contra Olandei, hot[rArea din 20 noiembrie 2005; Boddaert contra Belgiei, hotdrdrea din l2 octombrie 19921, Bohmer contra Germaniei, hotdrArea din 3 octombrie 2002; Boicenco contra Republicii Moldova, hotdrArea din I I iulie 2006;
Boldea contra Rom6niei, hotdrdrea din 15 februarie2007; Bonisch contra Austriei, hotf,rdrea din 6 mai 1985; Bordovskiy contra Rusiei, hotirdrea din 8 februarie 2005; Borgers contra Belgiei, hotdrdrea din 30 octombrie 1991; Borisova contra Bulgariei, hotdr6rea din 2l decembrie 2006; Bota contra Romdniei, decizia din 12 octombrie 2004; Bottazzi contra Italiei, hot[rArea din 28 iulie 1999; Bouamar contra Belgiei, hotdrdrea din29 februarie 1988; 100. Boujaidi contra Franfei, hotdrdrea din26 septembrie 1997; 101. Boultif contra Elveliei, hotdrdrea din 2 august 2001; 102. Bozano contra Franfei, hotdrdrea din l8 decembrie 1986; 103. Bragadireanu contra Romdniei, hotirdrea din 6 decembrie2007' 104. Brand contra Olandei, hotdrArea din I I mai 2004; I 05. Brandstetter contra Austriei, hotbrdrea din 28 august l99l ; 106. Branowski contra Poloniei, hotdrdrea din 28 martie 2000; 107. Breannan contra Marii Britanii, hotdrdrea din 16 octombrie 2001; 108. Brecknell contra Marii Britanii, hotdrdrea din27 noiembrie 2007; 109. Brennan contra Marii Britanii, hotdrdrea din 16 octombrie 2001' I10. Bricmont contra Belgiei, hotdrdrea din 7 iulie 1989; 1 I I . Brincat contra Italiei, hotdrdrea din 26 noiembrie I 992; 112. Brogan contra Marii Britanii, hotdrdrea din 29 noiembrie 1998; I 1 3 . Broniowski contra Poloniei, hotdrdrea din 22 iunie 2004; 114. Brozicek contra Italiei, hotdr6rea din l9 decembrie 1989; I15. Brudnicka g.a. contra Poloniei, hotdrdrea din 3 martie 2005; I16. Bubbins contra Marii Britanii, hotdrArea din 17 martie 2005; 117. Buchen contra Cehiei, hotirdrea din26 noiembrie 2002; I 18. Buck contra Germaniei, hotdrArea din 28 aprilie 2005; I19. Buckley contra Marii Britanii, hotdrdrea din 25 septembrie 1996;
99s
Protecfia europeand a drepturilor omului gi procesul penal rom6n
Bulut contra Austriei, hotlrdrea din22 februarie 1996; Bunkate contra Olandei, hotdrdrea din26 mai 1993; Bursuc contra Romdniei, hotdrdrea din l2 octombrie 2004; Buscarini contra San Marino, decizia din 4 mai 2000; Buscemi contra Italiei, hotdrdrea din l6 decembrie 1999; Butkevicius contra Lituaniei, hotlrdrea din26 marlie 2002; C R Contra Marii Britanii, hotdrdrea djn22 noiembrie 1995; 127. Caballero contra Marii Britanii, hotdrArea din 8 februarie 2000;
120. 121. 122. 123. 124. 125. 126. 128. 129. 130. l3 I . 132. 133. 134. 135. 136. 137. 138. 139. 140. 141. Qakici contra Turciei, hotdrdrea din 8 iulie 1999; Calabro contra Italiei, decizja din2l martie 2002; Calleja contra Maltei, hotirdrea din 7 aprilie 2005; Calogero Diana contra Italiei, hot[rdrea din I 5 noiembrie I 996; Calvelli 9i Ciglio contra Italiei, hotdrArea din l7 ianuaie2002; Camezind contra Elveliei, hotdrdrea din 16 decembrie 1997; Campanis contra Greciei, hotdrdrea din l3 iulie 1995; Campbell contra Marii Britanii, hotdrdrea din25 martie 1992; Campbell gi Cosans contra Marii Britanii, hotirdrea din25 februarie 1982; Campbell 9i Fell contra Marii Britanii, hotdrdrea din 28 iunie 1984; Cantoni contra Franlei, hotdrdrea din l5 noiembrie 1996; Capeau contra Belgiei, hotirdrea din l3 ianuarie 2005; Castells contra Spaniei, hotdrdrea din23 aprilie 1992; Castillo Algar contra Spaniei, hotdrdrea din 28 octombrie 1998; 142. Castrave! contra Republicii Moldova, hotdrdrea din l3 martie 2007; 143. Cavallo contra Italiei, hotdrirea din 4 martie 2008; 144. Celejewski contra Poloniei, hotlrdrea din 4 mai 2006; 145. Celniku contra Greciei, hotdrdrea din 5 iulie 2007; 146. Celor 97 de membri ai Congregafiei Glandi a martorilor lui Iehova contra Georgiei, hotlrdrea din 3 mai 2007; 147. Q,etin $a contra Turciei, hotdrdrea din 13 februarie 2003, definitivd la 13 mai 2003; 148. Chahal contra Marii Britanii, hotdrdrea din l5 noiembrie 1996; 149. Chamaiev g.a. contra Georgiei gi Rusiei, hotdrdrea din l2 aprilie 2005; 150. Chapell contra Marii Britanii, hot[rdrea din 30 martie 1989;
l5l.
152. 153. 154. 155. 156. 157. 158. 159. 160. 996
Chapman contra Marii Britanii, hotdrdrea din l8 ianuarie 2001; Chorherr contra Austriei, hotdrdrea din 25 august 1993; Ciraklar contra Turciei, hotdrdrea din 28 octombrie 1998; Cisse contra Franfei, hotirdrea din 9 aprilie 2002; Ciulla contra Italiei, hotirdrea din22 februarie 1989; Clarke contra Marii Britanii, decizia din 25 august 2005; Clinique des Acacias $.a. contra Franlei, hotdrdrea din l3 octombrie 2005; Cobzaru contra Romaniei, hotdrdrea din26 iulie 2007; Coeme contra Belgiei, hotbrdrea din22 iunie 2003; Coeme $.a. contra Belgiei, hotdr6rea din22 iunie 2000;
Lista alfabetici a hotdrdrilor 9i deciziilor Cu(ii Europene
16l.
162. 163. 164. 165. 166. 167. 168. 169. 170.
Colozza contra Italiei, hotdr6rea din l2 februarie 1985; Conka contra Belgiei, hot[rArea din 5 februarie2002; Constantinescu contra Romdniei, hot6rdrea din27 iunie 2000; Contrada contra Italiei, hotdrdrea din24 august 1998; Comelis contra Olandei, decizia din 25 mai 2004; Corneliu Vadim Tudor contra Romdniei, decizia din l5 iunie 2006; Cosado Coca contra Spaniei, hotdrdrea din24 februarie 1994; Cossey contra Marii Britanii, hot6rdrea din27 septembrie 1990; Costello-Roberts contra Marii Britanii, hotirArea din 25 martie 1993; Cotlef contra Romdniei, hot6rdrea din 3 iunie 2003; l7l. Cottin contra Belgiei, hotdr6rea din 2 iunie 2005; 172. CP g.a. contra Franfei, hotdrdrea din I august 2000; 173. Craxi contra Italiei, hoterarea din 5 decembrie2002; 174. Craxi nr 2 contra Italiei, hotirdrea din 17 iulie 2003; 175. Croisant contra Germaniei, hotdrdrea din 25 septembie 1992; 176. Cumpdnd gi Mazire contra Romdniei, hotlr6rea Marii Camere din 17 decembrie
2004; 177. Cuscani contra Marii Britanii, hotlrdrea din24 septembrie 2002; 178. Cyekalla contra Portugaliei, hotdrArea din l0 octombrie 2002; 179, Daktaras contra Lituaniei, hot[rdrea din l0 octombrie 2000; 180. Dalban contra Romdniei, hotirdrea din 28 septembrie 1999; 181, Dallos contra Ungariei, hotdrdrea din I martie 2001 ; 182. Dammann contra Elvetiei, hotdrdrea din 25 aprilie 2006; 183. Darby contra Suediei, hotdrdrea din 23 octombrie 1990; 184. Daud contra Marii Britanii, hotiirdrea din 2l aprilie 1998; 185. Davies contra Marii Britanii, hotdrdrea din l6 iulie 2002; 186. Ddnild contra Romdniei, hotirdrea din 8 martie 2007; 187. De Clerck contra Belgiei, hotdrdrea din 29 septembrie 2007; 188. De Cubber contra Belgiei, hotdrdrea din26 octombrie 1984; 189. De Haes et Gijsels contra Belgiei, hotdrdrea din24 februarie 1997; 190. De Jong, Baljet gi Van den Brink contra Olandei, hot6rdrea din22 mai 1984; l9l. De Salvador Torres contra Spaniei, hotdrdrea din24 octombrie 1996; 192. De Wilde, Ooms gi Versyp contra Belgiei, hotdrirea din l8 iunie l97l; 193. Nielsen contra Danemarcei, hotdrdrea din 28 noiembrie 1988; 194. De Wilde, Ooms 9i Versyp contra Belgiei, hotdrdrea din 18 iunie l97l; 195. Debboubt alias Husseini Ali contra Franfei, hotdrirea din 9 noiembrie 1999; 196. Del Latte contra Olandei, hot[rdrea din 9 noiembrie 2004; 197. Delbec contra Franfei, hotdrArea din l8 iunie 2002; 198. Delcourt contra Belgiei, hotlrdrea din l7 ianuarie 1970; 199. Delta contra Franfei, hotdrdrea din l9 decembrie 1990; 200. Demades contra Turciei, hot[rirea din 3l august2004; 201. Demebukov contra Bulgariei, hotdrdrea din 28 februarie 2008; 202. Demicoli conha Maltei, hotdrArea din 2l februarie 1984;
99'7
Proteclia europeand a drepturilor omului gi procesul penal romdn
203. Denizci contra Turciei, hotlrdrea din 23 mai 2001;
204. Destrehem contra Franfei, hotdrdrea din l8 mai2004; 205. Deweer contra Belgiei, hotirdrea din27 februarie 1980; 206. DG contra Irlandei, hotdrdrea din l6 februarie2002;
20'1. Diamantides contra Greciei, hotdrdrea din 23 octombrie 2003; 208. Didier contra Franlei, decizia din 27 august2002; 209. Diennet contra Franlei, hotirdrea din26 septembrie 1995; 210. Dikme contra Turciei, hotdrdrea din 1l iulie 2000; 2l 1. Dimitrelos contra Greciei, hotdrdrea din 7 aprilie 2005; 212. Djangozov contra Bulgariei, hotdrdrea din 8 iulie 2004; 2 1 3. DN contra Elvefiei, hotlrdrea din 29 martie 200 I ; 214. Dobbertin contra Franfei, hotdrdrea din 25 februarie 1993; 215. Dodov contra Bulgariei, hotdrdrea din l7 ianuarie 2008; 216. Doerga contra Olandei, hotlr6rea din27 aprilie 2004; 217. Dolgova contra Rusiei, hotdrdrea din 2 martie 2006; 218. Dombo Beheer contra Olandei, hotdrdrea din27 octombrie 1993; 219. Dondarini contra San Marino, hot6rdrea din 6 iulie 2004; 220. Doorson contra Olandei, hotdrdrea din26 martie 1996; 221. Dorokhov contra Rusiei, hotdrdrea din 14 februarie 2008; 222. Dougoz contra Greciei, hotlrdrea din 6 martie 2001; 223. Douiyeb contra Olandei, hotdrdrea din 4 august 1999; 224. Dowselt contra Marii Britanii, hotlrdrea din24 iunie 2003; 225. Dragotoniu gi Militaru-Pidhorni contra RomAniei, hotdrdrea din24 mai 2007; 226. Drozd gi Janousek contra Franfei gi Spaniei, hotlrdrea din26 iunie 1992; 227 . Dudek contra Poloniei, hotdrdrea din 20 martie 2001; 228. Dudgeon contra Marii Britanii, hotdr6rea din24 februarie 1983; 229. Dumitru Popescu contra Romdniei (nr.2), hotdrdrea din26 aprilie 2007; 230. Durgov contra Bulgariei, decizia din 2 septembrie 2004; 231. Dybeku contra Albaniei, hotirdrea din l8 decembrie 2007; 232. E contra Norvegiei, hotdrdrea din29 august I990; 233. Ecer gi Zeyrek contra Turciei, hotdrdrea din27 februarie 2001; 234. Eckle contra Germaniei, hotdr6rea din l5 iulie 1982; 235. Edwards contra Marii Britanii, hotdrdrea din l6 decembrie 1992; 236. Edwards gi Lewis contra Marii Britanii, hotbrdrea Marii Camere din 27 octombrie
2004;
237. Egmez contra Ciprului, hotdrdrea din 2l decembrie 2000; 238. Ekbatani contra Suediei, hot[rdrea din26 mai 1988; 239. Ekinci 9i Akalin contra Turciei, hotdrdrea din 30 ianuarie 2007; 240. Elci $.a. contra Turciei, hotdrdrea din l3 noiembrie 2003; 241. Englert contra Germaniei, hotdrdrea din 25 august 1987; 242. Enhorn contra Suediei, hotdrdrea din 25 ianuarie 2005; 243. Epple contra Germaniei, hotlrdrea din24 martie 2005; 244. Er dagoz contra Turciei, hotdrdrea din 22 octombri e I 997 ;
998
Lista alfabetica a hotdrdrilor gi deciziilor Cu(ii Europene
245. Erdem contra Germaniei, hotdrArea din 5 iulie 2001; 246. Erdogan contra Turciei, hotdrirea din 9 iulie 1992; 247. ErdoganYagiz contra Turciei, hotdrArea din 6 martie 2007;
248. Ergi contra Turciei, hotdrdrea din 28 iulie 1998; 249. Ergin contra Turciei, hotdrdrea din 4 mai 2006; 250. Erich Priebke contra Italiei, decizia din 5 aprilie 2001; 251. Erkalo contra Olandei, hotdrdrea din 2 septembrie 1998; 252. Emst contra Belgiei, hotdrdrea din l5 iulie 2003; 253. Eurofinacom contra Frantei, decizia din 7 septembrie 2004;
254. Evans contra Marii Britanii, hotdr6rea Marii Camere din l0 aprilie 2007; 255. Ezeh gi Connors contra Marii Britanii, hotdrdrea din 9 octombrie 2003; 256. Ezelin contra Franfei, hotdrdrea d|n26 aprilie l99l; 25'7. Ezzouhdi contra Franlei, hotdrdrea din l3 februarie 2001; 258. Farbtuhs contra Letoniei, hotdrdrea din 2 decembrie 2004; 259. Fayed contra Franlei, decizia din27 septembrie 2007; 260. Fayed contra Marii Britanii, hotdrdrea din 2l septembrie 1994;
261. Fazrl Ahmet Tamer contra Turciei, hotdrdrea din 5 decembrie 2006;
262. FCB contra Italiei, hotdrdrea din 28 august l99l; 263. Fedorov gi Fedorova contra Rusiei, hotdrdrea din l3 octombrie 2005; 264. Feldbrugge contra Austriei, hotlrdrea din 29 mai 1986; 265. Fenantelli gi Santangelo contra Italiei, hotdrdrea din 7 august 1996; 266. F ey contra Austriei, hotdrdrea din 24 februarie I 993; 267. Frlip contra Romdniei, hotdrdrea din l4 decembrie 2006; 268. Findlay contra Marii Britanii, hotdrdrea din 25 februaie 1997; 269. Finucane contra Marii Britanii, hotdrdrea din I iulie 2003; 270. Fisher contra Austriei, decizia din 6 mai 2003; 271. Fitt contra Marii Britanii, hotdrdrea din 16 februarie 2000; 272. Foldes gi Foldesnd Hajlik contra Ungariei, hotirdrea din 3l octombrie 2006; 273 . Forum Maritime SA contra RomAniei, hotdrArea din 4 octomb rie 2007 ; 274. Foti g.a. contra Italiei, hotdrdrea din l0 decembrie 1982; 275. Foucher contra Franlei, hotSrdrea din 18 martie 1997; 276. Fox, Campbell gi Hartley contra Marii Britanii, hotdrdrea din 30 august 1990;
FR contra Elve{iei, hot[rArea din 28 iunie 2001; 278. Franz Fischer contra Austriei, hotlr6rea din29 mai 2001; 279. Frau contra Italiei, hotdrdrea din l9 februarie 1991; 280. Frerot contra Franfei, hot[rArea din l2 iunie 2007; 281. Fressoz gi Roire contra Franfei, hotf,rdrea din 21 ianuarie 1999; 282. Funke contra Franfei, hotdrdrea din 25 februarie 1993; 283. G contra Franfei, hotdrdrea din27 septembrie 1995; 284. Gabari Moreno contra Spaniei, hotdrArea din 22 iulie 2003; 285. Galstyan contra Armeniei, hotdr6rea din 15 noimbrie 2007; 286, Garaudy contra Franfei, deciziadin24 iunie 2003; 28'7 . Garcia Alva contra Germaniei, hotdrdrea din 13 februarie 2001;
277
999
Protectia europeane a drepturilor omului gi procesul penal rom6n
Garcia Ruiz contra Spaniei, hotiirdrea din 2l ianuarie 1999; Gautrin g.a. contra Franfei, hotdrdrea din 2 mai 1998; GB contra Franlei, hotdrdrea din 20 octombrie 2001; Gebura contra Poloniei, hotdrdrea din 6 martie 2007; 292. Gelfmann confia Franfei, hotirdrea din 14 decembrie 2004; 293. Georgiadis contra Greciei, hotdrdrea din29 mai 19971' 294. Giacomo contra Italiei, hotlrdrea din24 ianuarie 2008; 295. Gikas contra Greciei, hotdrdrea din 6 martie 2008; 296. Gillow contra Marii Britanii, hotiirdrea din24 noiembrie 1986; 297. GiuJia Manzoni contra Italiei, hotdrdrea din I iulie 1997; 298. Gnahore contra Frantei, hotirdrea din 19 septembrie 2000; 299. Goc contra Franlei, hotdrdrea din22 iulie 2002; 300. Gocmen contra Turciei, hotirdrea din 17 octombrie 2006; 301. Goddi contra Italiei, hotdrdrea din 9 aprilie 1984; 302. Goedhart contra Belgiei, hotir6rea din 20 martie 2001; 303. Gokceli contra Turciej, hotirdrea din 4 martie 2003; 304. Golder contra Marii Britanii, hotbrdrea din 21 februarie 1975; 305. Golinelli gi Freymuth contra Franfei, hotdrdrea din22 noiembrie 2005; 306. Goodwin contra Marii Britanii, hotdrdrea din27 martie 1996; 307. Gorodnitchev contra Rusiei, hotdrdrea din24 mai2007; 308. Gorzelik contra Turciei, hotdrdrea din 20 decembrie 2001; 309. Gradinger contra Austriei, hotir6rea din 23 octombrie 1995; 310. Grauzinis contra Poloniei, hotdrdrea din l0 octombrie 2000; 3l l. Grava contra Italiei, hotiirdrea din 20 iulie 2003; 312. Graviano contra Italiei, hotdrdrea din l0 februarie 2005; 313. Grecu contra Romdniei, hotiirdrea din 30 noiembrie 2006; 314. Groppera Radio AG ga contra Elvefiei, hotdrdrea din 28 martie 1990; 3 15. Guillemont contra Franlei, hotdrdrea din 20 decembrie 2005; 316. Guilloury contra Franlei, hotirdrea din22 iunie 2006; 317. Gul contra Turciei, hotdrdrea din l4 decembrie 2000; 318. Giilec contra Turciei, hotdr6rea din27 iulie 1998; 319. Gunduz contra Turciei, hotdrArea din 4 decembrie 2003; 320. Gungor contra Turciei, hotdr6rea din22 martie 2005; 321. Gurepka contra Ucrainei, hotlrdrea din 6 septembrie 2005; 322. Gusinskiy contra Rusiei, hotdrdrea din l9 mai2004; 323. Gufu contra Republicii Moldova, hotdrArea din 7 iunie 2007; 324. Guzzardi contra Italiei, hotlrdrea din 6 noiembrie 1980; 325. H contra Maltei, hotdrdrea din 30 noiembrie 1987; 326. H L contra Marii Britanii, hotlrdrea din 5 octombie2004; 327. Hadjianastassiou contra Greciei, hotdrdrea din l6 decembrie 1992; 328. Halford contra Marii Britanii, hotdrArea din25 iunie 1997; 329. Hammem contra Norvegiei, hotiirdrea din I I februarie 2003; 330. Handyside contra Marii Britanii, hot6rArea din 7 decembrie 1976;
288. 289. 290. 291.
1000
Lista alfabeticd a hottrrdrilor 9i deciziilor Cu(ii Europene
331. Harkmann contra Estoniei, hotdrdrea din I I iulie 2006; 332. Harutyunyan contra Armeniei, hotirdrea din 28 iunie 200?; 333. Hasser contra Elvefiei, decizia din27 aprilie 2000; 334. Hatton g.a. contra Marii Britanii, hotdrArea din 7 august 2003; 335. Hauschildt contra Danemarcei, hotdrerea din24 mai 1989; 336. HB contra Elvefiei, hotiirdrea din 5 aprilie 2001; 337. Headley contra Marii Britanii, decizia din I martie 2005; 338. Heaney gi McGuinness contra lrlandei, hotdrdrea din 2l decembrie 2000; 339. Heglas contra Republicii Cehe, hotiirdrea din I martie 2007; 340. Helle contra Finlandei, hottrrdrea din l9 decembrie 1997; 341. Helmers contra Suediei, hotirdrea din29 octombrie l99l; 342. Herczegfalvy contraAustriei, hotdrdrea din24 septembrie 1992; 343. Hermi contra Italiei, decizia din 6 noiembrie 2003; 344. Hertel contra Elve{iei, hotiirdrea din 25 august 1998;
345. Hertz contra Germaniei, hotirArea din 3 decembrie 2003; $.a. contra Franfei, hot6rdrea din l9 februarie 1998; 347. Hilda Hafsteinsd6ttir contra Islandei, hotdrdrea din 8 iunie 2004; 348. Hiro Balani contra Spaniei, hotdrArea din 9 decembrie 1994; 349. Hirvisaari contra Finlandei, hotdrdrea din27 septembrie 2001; 350. HLR contra Franfei, hotir6rea din29 aprilie 1997; 35 I . Hoffman contra Austriei, hotbrdrea din 23 iunie 2003; 352. Holomiov contra Moldovei, hotdrdrea din 7 noiembrie 2006; 353. Hooze contra Olandei, hotirdrea din22 mai 1998; 354. Huber contra Elvefiei, hotiirArea din 23 octombrie 1990; 355. Hugh Jordan contra Marii Britanii, hotirArea din 4 mai 2001: 356. Hulki Giineg contra Turciei, hotirdrea din l9 iunie 2003: 357. Humen contra Poloniei, hotdrdrea din l5 octombrie 1999: 358. Huohvanainen contra Finlandei, hotdrdrea din l3 marne lr-r,J-: 359. Hurtado contra Elve{iei, hotSrdrea din 28 ianuarie l99i:
346. Higgins
360. Husain contra Italiei, decizia din24 februarie 2005:
36L Huseyin Esen contra Turciei, hotbrdrea din 8 augrr-<r i'-,-6. 362. Hussain contra Romdniei, hotdrdrea din 14 febnrar: I -r: !: 363. Hussun $a contra Italiei, decizia din 12 mai 2006: 364. Hutchison Reid contra Marii Britanii, hotarArea .-:- l,- :ebruarie 2003; 365. Huvig contra Fran{ei, hotdr6rea din 24 aprilie - 9*- . 366. HY gi HUY contra Turciei, hot6rdrea din 6 oc:::-:ne 2005; 367 . I contra Marii Britanii, hotdrdrea din I I iuiie I -,- -. 368. IA contra Franfei, hotdrdrea din23 septen::-= - :>!: 369. Ignaccolo-Zenide contra Romdniei, hora--,=i'3; :::. 15 ianuarie 2000; 370. II contra Bulgariei, decizia din 25 marne l -'-;. 371. IJL, GMR, gi AKR contra Marii Brira:::- -:-i:irea din l9 septembrie lr-r-r372. ikincisoy contra Turciei, hotirdrea C-:1- .--::2004;
- U01
Protecfia europeand a drepturilor omului gi procesul penal romin
373. Ilagcu $,a. contra Republicii Moldova gi a Rusiei, hotirdrea Marii Camere din 8 iulie 2004; 374. llhan contra Turciei, hotdrdrea din 8 iulie 1999; 375. Ilijkov contra Bulgariei, hotirdrea dtn26 iunie 2001; 376. Iligescu gi Chiforec contra Romdniei, hotdrArea din I decembrie 2005; 377. Illich Ramirez Sdnchez contra Franfei, decizia din24 iunie 1996; 378. Incal contra Turciei, hotdr6rea din 9 iunie 1998; 379. Iosub Caras contra Romdniei, hotdrdrea din27 iulie 2006; 380. Iovchev contra Bulgariei, hotdrdrea din 2 februarie 2006; 381. IribarnePerez contra Frantei, hotdrdrea din24 octombrie 1995; 382. Irlanda contra Marii Britanii, hotdrdrea din l8 ianuarie 1978; 383. Isgro contra Italiei, hotdrdrea din l9 februarie l99l; 384. Ismail Ertak contra Turciei, hotdrirea din 9 mai 2000; 385. Issaieva, Youssoupova 9i Bazaieva contra Rusiei, hotdrdrea din 24 februarie 2005; 386. IT contra Rom6niei, decizia din24 noiembrie 2005; 387. Ivanciuc contra Romdniei, decizia din 8 septembrie 2005; 388. Iwanczuk contra Poloniei, hotdrdrea din l5 noiembrie 2001; 389, Jablonski contra Poloniei, hotdrdrea din 2l decembrie 2000; 390. Jakupovic contra Austriei, hot[rdrea din 6 februarie 2003; 391. Jalloh contra Germaniei, hotdrArea Marii Camere din I I iulie 2006; 392. James contra Marii Britanii, hotdr6rea din 21 februarie 1986; 393. Jamil contra Franfei, hot6rdrea din 8 iunie 1995; 394. Jasar contra Fostei Republici Yugoslave a Macedoniei, hotirArea din l5 februarie
2007;
395. Jasinski contra Poloniei, hotirdrea din 20 decembrie 2005; 396. Jasper contra Marii Britanii, hotdrdrea din 16 februarie 2000;
397
JB contra Elvefiei, hotdrdrea din 3 mai 2001
398. Jecius contra Lituaniei, hotdrdrea din 3l iulie 2000; 399. Jersild contra Danemarcei, hotdrdrea din 23 septembrie 1994; 400. Jetzen contra Luxemburgului, hotdrdrea din 4 martie 2008; 401. JJ contra Olandei, hotdrdrea din27 martie 1998; 402. Johansen contra Norvegiei, hotdrirea din 7 august 1996; 403. John contra Greciei, hot[rdrea din l0 mai2007; 404. Johnson contra Marii Britanii, hot6rdrea din24 octombrie 1997' 405. Johnston contra Irlandei, hotdrdrea din l8 decembrie 1986; 406. Jones contra Marii Britanli, decizia din 9 septembrie 2003; 407. Jorgic contra Germaniei, hotdrdrea din l2 iulie 2007; 408. KA 9i AD contra Belgiei, hotlrdrea din l7 februarie 2005; 409. Kadikis contra Letoniei, hotdrdrea din 4 mai 2006; 410. Kafkaris contra Ciprului, hotdrdrea Marii Camere din 12 februarie 2008; 4l I . Kalashnikov contra Rusiei, hotdrdrea din I 8 septembrie 200 I ; 412, Kamasinski contra Austriei, hotdrdrea din 19 decembrie 1989; 413. Kanellopoulou contra Greciei, hotdrdrea din I I octombrie2007'
loo2
Lista alfabeticd a hotdr6rilor 9i deciziilor Cu4ii Europene
414. Kansal contra Marii Britanii, hotErdrea din 27 aprilie 2004; 415. Karahanollu contra Turciei, hotdrdrea din 3 octombrie2006; 4l 6. Kamer contra Austriei, hotdrArea din 24 iulie 2003; 417. Katte Klitsche de la Grange contra ltaliei, hotirdrea din27 octombrie 1994; 418. Kavak contra Turciei, hotdrdrea din 6 iulie 2006; 419. Kawka contra Poloniei, hotdrdrea din 9 ianuarie 2001; 420. Kaya contra Romdniei, hotdrdrea din l2 octombrie 2006; 421. Kaya contra Turciei, hotdrdrea din 19 februarie 1998; 422. Keegan contra Marii Britanii, hotdrdrea din l8 iulie 2006; 423. Kelly contra Marii Britanii, hotirdrea din 4 mai 2001; 424. Kemmache contra FranJei, hotbrArea din 27 noiembrie 1991; 425. Kemmache nr. I gi 2 contra Franlei, hotErdrea din27 noiembrie l99l; 426. Kent Pharmaceuticals ga contra Marii Britanii, decizia din l1 octombrie 2005; 427. Kerojarvi contra Finlandei, hotdrdrea din 19 iulie 1995; 428. Keus contra Olandei, hotArarea din 25 octombrie 1990; 429. K-F contra Germaniei, hotirdrea din27 noiembrie 1997; 430. Khan contra Marii Britanii, hotdrdrea din l2 mai 2000; 431, Khatsiyeva $.a. contra Rusiei, hotlrdrea din l7 ianuarie 2008; 432, Khudobin contra Rusiei, hotdrdrea din26 ianuarie 2007; 433. Klass $.a. contra Germaniei, hotdr6rea din 6 septembrie 1978; 434. Klyakhin contra Rusiei, hotdrdrea din 30 noiembrie 2004; 435. Kmetty contra Ungariei, hotdrdrea din l6 decembrie 2003; 436. Kok contra Olandei, decizia din 4 iulie 2000; 437. Kokkinakis contra Greciei, hotdrdrea din 25 mai 1993; 438. Kolompar contra Belgiei, hotirdrea din24 septembrie 1992; 439. Koniarska contra Marii Britanii, decizia din l2 octombrie 2000; 440. Konig contra Germaniei, hotirdrea din 28 iunie 1978; 441. Kopp contra Elvefiei, hotdrArea din 25 martie 1998; 442. Kostadinov contra Bulgariei, hotdrArea din 7 februarie 2008; 443. Koster contra Olandei, hotirdrea din 28 noiembrie l99l; 444. Kostovski contra Olandei, hotdrirea din 20 noiembrie 1989; 445. Krasimir Iordanov contra Bulgariei, hotdrdrea din l5 februarie2007; 446. Krasniki contra Republicii Cehe, hotdrdrea din 28 februarie 2006; 447, Kremzow contra Austriei, hotdrArea din 2l septembrie 1993; 448. Krombach contra Franfei, hotdrdrea din 13 februarie 2001; 449. Kroon $.a. contra Olandei, hotdrdrea din27 octombrie 1994; 450. Kruslin contra Franlei, hotdrdrea din24 aprilie 1990; 451. Kucherenko contra Ucrainei, decizia din 4 mai 1999; 452. Kucheruk contra Ucrainei, hotirdrea din 6 septembrie 2007; 453. Kudla contra Poloniei, hotdrdrea din26 octombrie 2000; 454. Kukeruk contra Ucrainei, hotdrArea din 6 septembrie200T; 455. Kuopila contra Finlandei, hotdrdrea din 27 aprilie 2000; 456. Kurt contra Turciei, hotdrdrea din 25 mai 1998;
1003
Protecfia europeand a drepturilor omului gi procesul penal romAn
457. 458. 459. 460. 461. 462. 463.
Kutic contra Croatiei, hotirdrea din I martie 2002; Kyprianou contra Ciprului, hotdrdrea din27 ianuarie 2004; Labita contra Italiei, hotirdrea din 6 aprilie 2000; Lafargue contra Rominiei, hotdrdrea din l3 iulie 2006; Lagerblom contra Suediei, hotdrdrea din 14 ianuarie 2003; Lamanna contra Austriei, hotdrdrea din l0 iulie 2001; Lambert contra Franfei, hotirdrea din24 august 1998;
464. Lamy contra Belgiei, hotdrirea din 30 martie 1989; 465. Lanz contra Austriei, hotdrdrea din 31 ianuarie2002; 466. Larissis g.a. contra Greciei, hotirdrea din24 februarie 1998; 467. Laskey, Jaggard gi Brown contra Angliei, hotdrdrea din 19 februarie 1997; 468. Laukkanen gi Manninen contra Finlandei, hotdrdrea din 3 februarie2004; 469. Lavents contra Letoniei, hotir6rea din 28 februarie 2002; 470. Lawless contra Irlandei, hotdrdrea din I iulie 1961; 471. LCB contra Marii Britanii, hotdrdrea din 9 iunie 1998; 472. Leander contra Suediei, hotdrdrea din26 martie 1987; 473. Leger contra Franfei, hotiirdrea din I I aprilie 2006; 474. Lehideux gi Isomi contra Franfei, hotdrdrea din 23 septembrie 1998; 475. Lehtinen contra Finlandei (nr. 2), hotdrdrea din 8 iunie 2006; 476. LeSnik contra Slovaciei, hotdrirea din I I martie 2003; 477 . Letellier contra Frantei, hotdrdrea din 26 iunie 199 I ; 478. Lietzow contra Germaniei, hotSrdrea din l3 februarie 2001; 479. Lingens contra Austriei, hotdrdrea din 8 iulie 1986; 480. Lingvistica belgiand, hotdrdrea din 23 iulie 1968; 481. Lithgow g.a. contra Marii Britanii, hotlrdrea din 8 iulie 1986; 482. LL contra Franfei, hotdrdrea din l0 octombrie 2006; 483. Lobo Machado contra Portugaliei, hotdr6rea din 20 februarie 1996; 484. Loffier contra Austriei, hotdrArea din 4 iunie 2004; 485. Loizidou contra Turciei, hotdrArea din 23 martie 1995; 486. L6pez Ostra contra Spaniei, hotdrdrea din 9 decembrie 1994; 487. Lorse contra Olandei, decizia din 27 ianuarie 2004; 488. Lowry contra Portugaliei, decizia din 6 iulie 1999; 489. Luberti contra Italiei, hotdrdrea din 23 februarie 1984; 490. Luca contra Italiei, hotdrdrea din27 februarie 2001; 491. Ludi contra Elve{iei, hotlrdrea din l5 iunie 1992; 492. Ltedicke, Belkacem gi Koc contra Germaniei, hotirdrea din 28 noiembrie 1978; 493. Lukenda contra Sloveniei, hotdrirea din 6 octombrie 2005; 494. Luluiev contra Rusiei, hotdrArea din 9 noiembrie2006; 495. Lundevall contra Suediei, hotdrdrea din 12 noiembrie 2002; 496. Lungoci contra Romdniei, hot[rdrea din26 ianuarie 2006; 497. Lupga contra Romdniei, hotdrdrea din 8 iunie 2006; 498. Lutz contra Germaniei, hotdrdrea din 25 august 1987; 499. MacGee contra Frantei, hotlrArea din 7 ianuarie 2003;
1004
Lista alfabeticd a hotdrdrilor gi deciziilor Curtii Europene
500. Macovei g.a. contra RomAniei, hotdrdrea din 2l iunie 2007; 501. Magalhaes Pereira contra Portugaliei, hotdrdrea din26 februarie 2002; 502. Magee contra Marii Britanii, hot[rdrea 6 iunie 2000; 503. Mahmut Kaya contra Turciei, hotdrdrea din 28 martie 2000; 504, Majarik contra Sloveniei, hotdrdrea din 8 februarie 2000; 505. Makhfi contra Franfei, hotdrdrea din 19 octombrie 2004; 506. Malhous contra Republicii Cehe, hotdrArea din 12 iulie 2001; 507. Malone contra Marii Britanii, hotdrdrea din 2 august 1984; 508. Mamatkulov gi Abdurasulovic contra Turciei, hotdrdrea din 6 februarie 2003; 509. Mamedova contra Rusiei, hottrrdrea din I iulie 2006; 510. Mancini contra ltaliei, hotdrdrea din 2 august 2001;
I I . Manoussakis contra Greciei, hotdrArea din 26 septembrie 1996; Mansur contra Turciei, hotdrdrea din 8 iunie 1995; Mantovanelli contra Franfei, hotdrArea din l8 martie 1997; Marcello Viola contra Italiei, hotilrArea din 5 octombie 2006; Marckx contra Belgiei, hotdrdrea din l3 iunie 1979; Mariani contra Franfei, hotdr6rea din 3l martie 2005; 517. Marziano contra Italiei, hotdrdrea din 28 noiembrie 2002; 518. Mastromatteo contra Italiei, hot[rdrea din24 octombrie 2002; 519. Maszni contra Rom6niei, hotdrdrea din 2l septembrie 2006; 520. Mathieu contra Franfei, hotirdrea din27 octombrie 2005; 521. Matija5evi6 contra Serbiei, hotirdrea din l9 septembrie 2006; 522. Matskus contra Rusiei, hotiirdrea din 2l februarie 2008; 523. Mattei contra Franfei, hotdrdrea din l9 decembrie 2006; 524. Mattick contra Germaniei, decizia din 3l matie 2005; 525. Mattocia contra Italiei, hotdr6rea din 25 iulie 2000; 526. Matzenetter contra Austriei, hotdrdrea din l0 noiembrie 1969; 527. Mayali contra Franfei, hotdrdrea din 14 iunie 2005; 528. Mayzit contra Rusiei, hotdrArea din 20 ianuarie 2005; 529. MC contra Bulgariei, hotdrdrea din 4 decembrie 2003; 530. McCann $.a. contra Marii Britanii, hotdrdrea din27 septembrie 1995; 531. Mcglinchey gi allii contra Marii Britanii, hotdrdrea din29 aprilie 2003; 532. McKay contra Marii Britanii, hotdrdrea din 3 octornbrie 2006; 533. Medenica contra Elvefiei, hotdrdrea din 14 iunie 2001; 534. Meftah contra Franfei, hotdrdrea din26 aprilie 2001; 535. Megyeri contra Germaniei, hotdrdrea din l2 mai 1992; 536. Mehemi contra Franfei, hotlrdrea din26 septembrie 1997; 537. Melin contra Franfei, hotdrdrea din22 iunie 1993; 538. Melinte contra Romdniei, hotirdrea din 9 noiembrie 2006; 539. Melnik contra Ucrainei, hotirdrea din 28 martie 2006; 540. Menvielle contra Franfei, hotdrArea din l6 ianuarie 2007; 541. Messina contra Italiei, hotdrdrea din 26 februarie 1993; 542. Metelitsa contra Rusiei, hotiir6rea din22 iunie 2006;
5
512. 513. 514. 515. 516.
1005
Protecfia europeand a drepturilor omului 9i procesul penal romdn
543. Milan contra Franfei, hotdrdrea din24 ianuarie 2008; 544. Miller contra Suediei, hotdrdrea din 8 februarie 2005; 545. Minelli contra Elve{iei, hotdrdrea din 25 martie 1983; 546. Miraux contra Franfei, hotdrdrea din26 septembrie 2006; 547. Mircea contra Romdniei, hotdrdrea din27 martie 2007; 548. Mitropolia Basarabiei ga contra Moldovei, hotdrdrea din l3 decembrie 2001; 549. MM contra Olandei, hotdrdrea din 8 aprilie 2003; 550. Modarca contra Republicii Moldova, hotdrArea din l0 mai200'7' 551. Modinos contra Ciprului, hotdrdrea din22 aprilie 1993; 552. Mokrani contra Franfei, hotdrdrea din l5 iulie 2003; 553. Moldovan g.a. contra Romdniei, hotdrArea din l2 iulie 2005; 554. Monnell gi Monis contra Marii Britanii, hotdrdrea din 2 martie 1987; 555. Moreira de Azevedo contra Portugaliei, hotdrdrea din 23 octombrie 1990; 556. Moreno Gomez contra Spaniei, hotdrdrea din l6 noiembrie 2004; 557. Morsink contra Olandei, hotlrdrea din I I mai 2004; 558. Motsnik contra Estoniei, hotdr6rea din29 aprilie 2003; 559. Mouisel contra Franfei, hotdrarea din l4 noiembrie 2002; 560. Moustaquim contra Belgiei, hotdrdrea din 18 februarie 1991; 561. MubilanzilaMayekagiKanikiMitungacontraBelgiei,hotdrAreadinl2octombrie
2006;
562. MullercontraElvefiei, hotdrdrea din24 mai 1988; 563. Muller contra Franlei, hotdrdrea din l7 martie 1997; 564. Murray contra Marii Britanii, hotdrdrea din 28 octombrie 1994; 565. Munay contra Marii Britanii, hot6rArea din 8 februarie 1996; 566. Musa g.a. contra Bulgariei, hotdrdrea din I I ianuade 2007; 567. Muscio contra Italiei, decizia din l3 noiembie2007; 568. Musial contra Poloniei, hotirdrea din 25 martie 1999; 569. Musumeci contra Italiei, hotdr6rea din I I ianuarie 2005; 570. Narinen contra Finlandei, hotdrdrea din I iunie 2004; 571. Nasri contra Franfei, hotdrdrea din l3 iulie 1995; 572. Natchova $.a. contra Bulgariei, hotdrdrea Marii Camere din 6 iulie 2005; 573. Naumenko contra Ucrainei, hot2lrdrea din l0 februarie 2004; 574. N[stase-Silvestru contra Romdniei, hot6rdrea din 4 octombrie2007; 575. NC contra Italiei, hotdrdrea din I I ianuarie 2001; 576. Nestak contra Slovaciei, hotdrdrea din27 februarie 2007; 577. Neumeister contra Austriei, hotlr6rea din27 iunie 1968; 578. Neumeister contra Austriei, hotiirdrea dinT mai 1974; 579. NF contra Italiei, hotdrdrea din 2 august 2001; 580. Niderost-Huber contra Elveliei, hotdrdrea din 18 februarie 1997' 581. Niedbala contra Poloniei, hot[r6rea din 4 iulie 2000; 582. Niemietz contra Germaniei, hotdrdrea din l6 decembrie 1992; 583. Nikitin contra Rusiei, hotdrdrea din 20 iulie 2004; 584. Nikolov contra Bulgariei, hotdrdrea din 30 ianuarie 2003;
1006
Lista alfabetici a hotdrdrilor gi deciziilor Cur{ii Europene
585. 586. 587. 588. 589. 590. 591. 592.
Nikolova contra Bulgariei, hotdrdrea din 30 septembrie 2004; Nikula contra Finlandei, hotdr6rea din2l martie2002;
Ndlkenbockhoff contra Germaniei, hottrrdrea din 25 august 1987; Nordisk Film & Tv A/S contra Danemarcei, decizia din 8 decembrie 2005; Nonis contra Irlandei de Nord, hotdrarea din26 octombrie 1988; Norwood contra Marii Britanli,decizia din 16 noiembrie 2004; Novoseletskiy contra Rusiei, hotdrdrea din22 februarie 2005; Nowicka contra Poloniei, hotdrdrea din 3 decembrie 2002: O'Hara contra Marii Britanii, hotardrea din l6 octombrie 2001; Oberschlick contra Austriei, hotdrArea din 23 mai l99l; Ogalan contra Turciei, decizia din l2 martie 2003; Ogalan confra Turciei, hotdrdrea Marii Camere din l2 mai 2005'
593, 594. 595. 596. 597. Odievre contra Franfei, hotdrdrea din l3 februarie 2003; 598. Olur contra Turciei, hotdrdrea din 20 mai 1999; 599. Oliveira contra Elvefiei, hotdrdrea din 30 iulie 1998; 600. Olsson contra Suediei (nr 1), hotdrdrea din 24 martie 1988; 601. Onen contra Turciei, hot[rArea din l0 februarie 2004; 602. Oneryildiz contra Turciei, hotdrdrea Marii Camere din 30 noiembrie 2004; 603. Orhan contra Turciei, hotdrdrea din l8 iunie 2002; 604. Ors $a contra Turciei, hotdr6rea din 20 iunie 2006; 605. Osman contra Marii Britanii, hotirdrea din 28 octombrie 1998; 606. Osmanoglu contra Turciei, hotdrdrea din24 ianuarie 2008; 607. Ospina Vargas contra ltaliei, hotdrdrea din 14 octombrie 2004; 608, Otto-Preminger contra Austriei, hotdrdrea din 20 septembrie 1994; 609. Oya Ataman contra Turciei, hotdrdrea din 5 decembrie 2006; 610, Ozdemir contra Turciei, hotdrdrea din 6 februarie 2003; 6l l. Ozturk contra Germaniei, hot[rdrea din 2l februarie 1984; 612. Oztiirk contra Turciei, hotdrdrea din 28 septembrie 1999; 613. P4 Radio Hele Norge contra Norvegiei, decizia din 6 mai 2003; 614. Padin Gestoso contra Spaniei, decizia din 8 decembrie 1998; 615. Padovani contra Italiei, hotdrdrea din26 februarie 1993; 616. Pakelli contra Germaniei, hotdrdrea din 25 aprilie 1983; 617. Paladi contra Republicii Moldova, hotlrdrea din l0 iulie 2007; 618. Panchenko contra Rusiei, hotirdrea din 8 februarie 2005; 619. Pandy contra Belgiei, hotlrdrea din 2l septembrie 2006; 620. Panek contra Poloniei, hot[rdrea din 8 ianuarie2004; 621. Pantano contra Italiei, hotdrdrea din 6 noiembrie 2003; 622. Pantea contra Rom6niei, hotdrdrea din 3 iunie 2003; 623. Panteleyenco contra Ucrainei, hotdrdrea din29 iunie 2006; 624. Papamichalopoulos contra Greciei, hotdrEea din 3l octombrie 1995; 625. Papon contra Franfei, decizia din 7 iunie 2001; 626. Partidul comunist unificat din Turcia g.a, contra Turciei, hotdrdrea din 30 ianuarie
I
998;
1007
Protectia europeand a drepturilor omului gi procesul penal romdn
627. PauJ gi Audrey Edwards contra Marii Britanii, hotdrdrea din 14 martie 2002; 628. Pawlak contra Poloniei, hotdrdrea din l5 ianuarie 2008; 629. PB contra Franfei, hotdrdrea din I august 2000; 630. Peck contra Marii Britanii, hotdrdrea din 28 ianuarie 2003; 631. Pedersen gi Baadsgaard contra Danemarcei, hot[rdrea din 19 iunie 2003; 632. Pedersen gi Baadsgard contra Danemarcei, hotirdrea Marii Camere din 17 decembrie 2004;
633. 634. 635. 636.
Pekov contra Bulgariei, hotdrdrea din 30 martie 2006; Pelissier gi Sassi contra Franfei, hotdr6rea din 23 martie 1999; Pellegrini contra Italiei, hotdrdrea din 20 iulie 2001; Peltier contra Franfei, hotdrdrea din2l mai2002; 637. Perez contra Fran{ei, hotdrdrea Marii Camere din 12 februarie 2004; 638. Pema conta Italiei, hotirdrea Marii Camere din 6 mai 2003; 639. Perote Pellon contra Spaniei, hotdrArea din 25 iulie 2002; 640. Perry contra Marii Britanii, hotlrdrea din 17 iulie 2003; 641. Pertty contra Marii Britanii, hotdrdrea din25 aprilie 2002; 642. Pessino contra Franfei, hotIrdrea din l0 octombrie 2006; 643. Petra contra Romdniei, hotdrdrea din 23 septembrie 1998; 644. Petri Sallinen contra Finlandei, hotdrarea din27 septembrie 2005; 645. Pfeifer gi Plankl contra Austriei, hotdrdrea din 25 februarie 1992; 646. PG 9i JH contra Marii Britanii, hotdrdrea din 25 septembrie 2001; 647. Pham Hoang contra Franlei, hotdrdrea din25 septembrie 1992; 648. Philis contra Greciei, hot?irdrea din27 iunie 1997; 649. Pierre-Bloch contra Franfei, hotiirdrea din 2l octombie 1997; 650. Piersack contra Belgiei, hot[rdrea din I octombrie 1982; 651. Pitkanen contra Finlandei, hotdrdrea din 9 martie 2004; 652. Plattform,,Arzte fiir das Leben" contra Austriei, hotdrdrea din 2l iunie 1988; 653. Poitrimol contra Franfei, hotdrArea din 23 noiembrie 1993; 654. Poltoratskiy contra Ucrainei, hotdrdrea din 29 aprilie 2003; 655. Ponsetti gi Chesnel contra Franfei, decizia din 14 septembrie 1999; 656. Popov contra Rusiei, hotdrdrea din 13 iulie 2006; 657. Powell gi Rayner contra Marii Britanii, hotdrdrea din 2l februarie2002; 658. Prado Bugallo contra Spaniei, hotdrdrea din 18 februarie 2003; 659. Prager gi Oberschlick contra Austriei, hotdrdrea din 26 aprilie 1995; 660. Pretto contra Italiei, hotdrdrea din 8 decembrie 1983; 661. Pretto $a contra Austriei, hotdrdrea din 8 decembrie 1983; 662. Pretty contra Marii Britanii, hotdrdrea din29 aprilie 2002; 663. Price contra Marii Britanii, hotlrdrea din 10 iulie 2001; 664. Priebke contra Italiei, decizia din 5 aprilie 2001; 665. Prince Hans-Adam II of Lichtenstein contra Germaniei, hotdrArea din 12 iulie
2001;
666. Prokopovich contra Rusiei, hotbrArea din l8 noiembrie 2004; 667. Pugliese contra ltaliei, hotdrdrea din l9 februarie 1991;
1008
Lista alfabetici a ho0lr6rilor gi deciziilor Curlii Europene
668. Puhk contra Estoniei, hotdrirea din 10 februarie 2004; 669. Puig Panella contra Spaniei, hotdrdrea din 25 aprilie 2006; 670. Pullar contra Marii Britanii, hotiirdrea din l0 iunie 1996; 671. Punzelt contra Republicii Cehe, hotirdrea din 25 aprilie 2000; 672. Pyrak contra Poloniei, hotirdrea din 12 februarie 2008; 673. Quaranta contra Elvetiei, hotlrdrea din24 mai 1991; 674. Quinn contra Franfei, hotdrArea din22 martie 1995; 675. Rachdad contra Fran{ei, hotdrArea din 13 noiembrie 2003; 676. Ramanauskas contra Lituaniei, hotdrdrea din 5 februarie 2008; 677. Ramirez Sanchez contra Franlei, hotdrArea din 4 iulie 2006; 678. Ramirez Sanchez contra Franlei, hotdrdrea Marii Camere din 4 iulie 2006; 679. Ramsahai contra Olandei, hotdrdrea din l5 mai2007; 680. Raninen contra Finlandei, hotiirArea din 16 decembrie 1997; 681. Rapacciuolo contra ltaliei, hotdrdrea din l9 mai 2005; 682. Rasmussen contra Danemarcei, hotiirdrea din 28 noiembrie 1984; 683. Ravnsborg contra Suediei, hotlrdrea din 23 martie 1994; 684. Razaghi contra Suediei, decizia din I I martie 2003; 685. RD contra Poloniei, hotdrdrea din l8 decembrie 2001; 686. Refah Partisi contra Turciei, hotdrdrea Marii Camere din l3 februarie 2003; 687. Reggiani Matinelli contra ltaliei, decizia din l6 iunie 2005; 688. Reinhardt gi Slimane Kaid contra Franfei, hotdrdrea din 25 ianuarie 2000; 689. Reinprecht contra Austriei, hot6rdrea din l5 noiembrie 2005; 690. Remli contraFran{ei, hotiirdrea din26 aprilie 1996; 691. Ribitsch contra Austriei, hotdrdrea din 4 decembrie 1995; 692. Riepan contra Austriei, hotirdrea din 14 noiembrie 2000; 693. Ringeisen contra Austriei, hotdrdrea din 16 iulie 1971; 694. Ringvold contra Norvegiei, hot[r6rea din l l februarie 2003; 695. Rinzivillo contra ltaliei, hotdrArea din 2l decembrie 2000; 696. Rivas contra Franfei, hotdrdrea din I aprilie 2004; 697. Riviere contra Franfei, hotiir6rea din I I iulie 2006; 698. RL 9i MJD contra Frantei, hotdr6rea din 19 mai 2004; 699. Roemen gi Schmit contra Luxemburgului, hotdrdrea din 25 februarie 2003;
700. Rokhlina contra Rusiei, hotErdrea din 7 aprilie 2005; 701. Rotaru contra Romdniei, hot6rdrea din 4 mai 2000; 702. Rouille contra Franfei, hotdrdrea din 6 ianuarie 2004; 703. Rowe gi David contra Marii Britanii, hotdrdrea din l6 februarie 2000; 704. Ruiz Torija contra Spaniei, hotdrdrea din 9 decembie 1994; 705. Ruiz-Mateos contra Spaniei, hotdrdrea din 23 iunie 1993; 706. Rushiti contra Austriei, hotiirdrea din 21 martie 2000; 707. S contra Elvefiei, hotlrdrea din 28 noiembrie l99l; 708. S W contra Marii Britanii, hotirdrea din22 noiembrie 1995;
709. Saadi contra Marii Britanii, hotdrdrea din I I iulie 2006; 710. Sabeur ben Ali contra Maltei, hotdrdrea din29 iunie 2000;
1009
Protecfia europeane a drepturilor omului gi procesul penal romAn
I 1. Sadak contra Turciei, hotdrdrea din 8 aprilie 2004; 712, Sadak $a contra Turciei, hotdrArea din l7 iulie 2001; 713. Saidi contra Franlei, hotdrArea din 20 septembrie 1993; 714. Sainte-Marie contra Frantei, hotdr6rea din 7 decembrie 1992; 715. Sakik $a contra Turciei, hot[rdrea din26 noiembrie 1997; 716, Sakkopoulos contra Greciei, hotbrdrea din 15 ianuarie2004; 717. Salabiaku contra Franfei, hotdrdrea din 7 octombrie 1998; 718. Salaman contra Turciei, hotdrdrea din27 iunie 2000; 719. Salapa contra Poloniei, hotdrdrea din l9 decembrie 2002; 720. Salgueiro da Silva Mouta contra Porhrgaliei, hotdrdrea din 2l decembrie 1999; 721. Salman contra Turciei, hotdrdrea din27 iunie 2000; 722. Samoild gi Cionca contra RomAniei, hotdrdrea din 4 martie 2008; 723. Sannino contra Italiei, hotdrdrea din27 aprilie 2006; 724. Saraiva de Carvalho contra Portugaliei, hotdrdrea din22 aprilie 1994; 725. Sarban contra Republicii Moldova, hotdrdrea din 4 octombrie 2005; 726. Sari contra Turciei gi Danemarcei, hotdrdrea din 8 noiembrie 2001; 727. Saunders contra Marii Britanii, hotdrdrea din l7 decembrie 1996; 728. Scavuzzo-Hager contra Elvefiei, hotdrdrea din 7 februarie 2006; 729. Schenk contra Elve{iei, hotirdrea din l2 iulie 1998; 730. Schiesser contra Italiei, hotdrdrea din 4 decembrie 1979; 731. Schimanek contra Austriei, decizia din I februarie 2000; 732. Schmid contra Germaniei, hotdrdrea din l8 iulie 1994; 733. Schmidt gi Dahlstrdm contra Suediei, hotdrarea din 6 februarie 1976; 734. Schonenberger gi Durmaz contra Elve{iei, hotdrdrea din 20 iunie 1998; 735, Schops contra Austriei, hotdrdrea din l3 februarie 2001; 736. Sciacca contra Italiei, hot[rdrea din I I ianuarie 2005; 737. Scott contra Spaniei, hotdrdrea din l8 decembrie 1996; 738. Scozzari contra Italiei, hotdrdrea din 13 iulie 2000; 739. Segersted-Wiberg g.a. contra Suediei, hotdrdrea din 6 iunie 2006; 740. Seguin contra Franfei, decizia din 7 martie 2000; 741. Sejdovic contra Italiei, hotdrdrea din l0 noiembrie 2004; 742. Sekanina contra Austriei, hotdrdrea din 25 august 1993; 743. Selmouni contra Franfei, hotirdrea din 28 iulie 1999; 744. Sequeira contra Spaniei, decizia din 6 mai 2003; 745. Sergey Zolotukhin contra Rusiei, hotSrdrea din 7 iunie 2007; 746. Serves contra Frantei, hotdrdrea din 20 octombrie 1997; 747. Shamayev $.a. contra Georgiei gi Rusiei, hotirdrea din l2 aprilie 2005; 748. Shanaghan contra Marii Britanii, hotdrArea din 4 mai 2001; 749. Shannon contra Marii Britanii, decizia din 6 aprilie 2004; 750. Shannon contra Marii Britanii, hotlrArea din 4 octombrie 2005; 751. Shcheglyuk contra Rusiei, hotdrdrea din 14 decembrie 2006; 752. Sheffield gi Horsham contra Marii Britanii, hot6rdrea din 30 iulie 1998; 753. Shishkov contra Bulgariei, hotdrdrea din 9 ianuarie 2003;
7
l0l0
Lista alfabeticd a hotdrdrilor gi deciziilor Curlii Europene
754. 755. 756. 757. 758. 759. 760. 761.
SHK contra Bulgariei, hotdrdrea din23 octombrie 2003; Sidiroupoulos $.a. contra Greciei, hotdrdrea din 10 iulie 1998; Sidorova (Adukevich) contra Rusiei, hotdrdrea din 14 februarie 2008; SigurdurA Sigurj6nsson contra Islandei, hotdrdrea din 30 iunie 1993; Sigurthor Arnarrson contra Islandei, hotirdrea din l5 iulie 2003' Siliadin contra Franfei, hotlrdrea din26 iulie 2005; Silver ga contra Marii Britanii, hotdrArea din 25 martie 1983; Sindicatul nafional al polifiei belgiene contra Belgiei, hotlrdrea din27 octombrie
t975;
762. Singh contra Marii Britanii, hotilrdrea din26 februarie 1996; 763. Singh contra Republicii Cehe, hotdrdrea din 25 ianuarie 2005; 764. Sinnarajah contra Elvefiei, decizia din I I mai 1999; 765. Sissanis contra RomAniei, hotdrdrea din 25 ianuarie 2007; 766. Skondrianos contra Greciei, hotdrdrea din 18 decembrie 2003; 767. Smimov contra Rusiei, hotirdrea din 7 iunie 2007; 768. Smimova contra Rusiei, hotdr6rea din 3 octombrie 2002; 769. Smith and Grady contra Marii Britanii, hotdrdrea din27 septembrie 1999; 770. SN contra Suediei, hotdrdrea din 2 iulie 2002; 771. Soc contra Croaliei, hotdrdrea din 9 mai 2003; 772. Sociit.; Colas Est f .a. contra Franlei, hotdrdrea din l6 aprilie 2002; 773. Soering contra Marii Britanii, hotlrArea din 7 iulie 1989; 774. Sokolowski contra Poloniei, hotdrArea din29 martie 2005; 775. Solmaz contra Turciei, hotdrdrea din l2 ianuarie 2007; 776. Sottani contra Italiei, decizia din24 februarie 2005; 777. Soysal contra Turciei, hotdrdrea din 3 mai 2007; 778. Sponong et Ldnnroth contra Suediei, hot[rdrea din23 septembrie 1982; 779. Sramek contra Austriei, hotdrArea din22 octombrie 1984; 780. Stafford contra Marii Britanii, hotdrdrea din 28 mai 2002; 781. Stanford contra Marii Britanii, hotirdrea din 23 februarie 1994:' 782. Stdngu gi Scutelnicu contra Rom6niei, hotdrdrea din 31 ianuarie 2006; 783. Stankiewicz contra Poloniei, hotdrdrea din 6 aprilie 2006; 784. Stankov gi Organizalia Macedoneand Unitd Ilinden contra Bulgariei, hottrrdrea
din 2 octombrie 2001;
785. 786. 787. 788. 789. 790. 791. 792. 793. 794.
Steel ga contra Marii Britanii, hotdrdrea din 23 septembrie 1998; Steel gi Monis contra Marii Britanii, hotdrdrea din 15 februarie 2005; Stepuleac contra Republicii Moldova, hotdrdrea din 6 noiembrie 2007; Stes Colas Est contra Franfei, hotdrdrea din l6 aprilie2002; Stjema contra Finlandei, hotdrArea din 25 noiembrie 1994; Stocke contra Germaniei, hotdrdrea din l2 octombrie 1989; Stogmuller contra Austriei, hotdrdrea din 10 noiembrie 1969; Stoianova gi Nedelcu contra Romdniei, hotirdrea din 4 august 2005; Stoichkov contra Bulgarei, hotdrdrea din24 martie 2005; Storck contra Germaniei, hotdrdrea din l6 iunie 2005;
l0l
Proteclia europeand a drepturilor omului gi procesul penal romtin
795. 796. 797. 798. 799. 800. 801. 802. 803. 804.
Sunday Times contra Marii Britanii, hot6r6rea din 26 aprilie 1979; Suorninen contra Finlandei, hotdrArea din I iulie 2003; Siirek contra Turciei, hotdrArea din 8 iulie 1999; Surmeli contra Germaniei, hotdrdrea din 8 iunie 2006; Surugiu contra Romdniei, hotdr6rea din 20 aprilie 2004, definitivb la l0 noiembrie
2004;
Sutter contra Elve{iei, hot[rdrea din 22 februarie 1984; Svipsta contra Letoniei, hotirdrea din 9 martie 2006; SW contra Marii Britanii, hot6rArea din22 noiembrie 1995; Sylvester contra Austriei, hotlr6rea din24 aprilie 2003; Szucs contra Austriei, hotdrArea din24 noiembrie 1997; 805. Tahsin Acar contra Turciei, hotbrdrea din 8 aprilie 2004; 806. Tais contra Frantei, hotlrArea din I iunie 2006; 807. Tanayar gi Kucukergin contra Turciei, hotdrdrea din l2 decembrie 2006; 808. Tanli contra Turciei, hotdrdrea din l0 aprilie 2002; 809. Tanribilir contra Turciei, hotdrdrea din 16 noiembrie 2000; 810. Tannkulu contra Turciei, hotlrdrea din 8 iulie 1999; 8l l. Tas contra Turciei, hotirdrea din 14 noiembrie 2000; 812. Tatishvili contra Rusiei, hotlrdrea din22 februarie 2007; 813. Taylor-Sabori contra Marji Britanii, hotdrdrea din22 octombrie 2002; 814. Teixeira de Castro contra Portugaliei, hotdrArea din 9 iunie 1998; 815. Tekin contra Turciei, hotlrdrea din 9 iunie 1998; 816. Telfner contra Austriei, hotirdrea din 20 martie 2001; 817. Teren Aksakal contra Turciei, hotdrirea din I I septembrie200T; 818. Thlimmenos contra Greciei, hotirdrea din 6 aprilie 2000; 819. Thomann contra Elvefiei, hotdrdrea din l0 iunie 1996; 820. Thorgeir Thorgeirson contra Islandei, hotdrdrea din 25 iunie 1992; 821. Tierce $.a. contra San Marino, hotdrdrea din 25 iulie 2000; 822. Timurtas contra Turciei, hotdrdrea din l3 iunie 2000; 823. Tolstoy Miloslavsky contra Marii Britanii, hotdrdrea din t3 iulie 1995; 824. Tomasi contra Franlei, hotlrdrea din27 august 1992; 825. Toth contra Austrei, hotdrdrea din 12 decembrie l99l; 826. Toumacheau giJully contra Franfei, hotdrdrea din24 noiembrie 2005; 827. Tre Traktcirer AB contra Suediei, hotdrdrea din 7 iulie 1989; 828. Tripodi contra Italiei, hotdrdrea din22 februarie 1994; 829. Tnaska contra Poloniei, hotdrdrea din I I iulie 2000; 830. Tsirlis gi Kouloumpas contra Greciei, hotbrdrea din29 mai 1997; 831. Tudorache contra RomAniei, hotdrArea din29 septembrie 2005; 832. Twalib contra Greciei, hot[r6rea din 9 iunie 1998; 833. Tyrer contra Marii Britanii, hot[rdrea din 25 aprilie 1978; 834. Tysiac contra Poloniei, hotdrArea din 20 martie 2007; 835. Uner contra Olandei, hotlrdrea Marei Camere din l8 octombrie 2006; 836. Unterpertinger contra Austriei, hotdrArea din24 noiembrie 1986;
t0t2
Lista alfabeticd a hot[rArilor 9i deciziilor Curfii Europene
837. Vachev contra Bulgariei, hotdrdrea din 8 iulie 2004; 838. Valasinas contra Lituaniei, hotdrdrea din24 iulie 2001; 839. Valenzuela Contreras contra Spaniei, hot[rdrea din 30 iulie 1998; 840. Van de Hurk contra Olandei, hot[rdrea din 19 aprilie 1994; 841 . Van der Leer contra Belgiei, hotdrdrea din 2l februarie I 990; 842, Van der Mussele contra Belgiei, hotirArea din 23 noiembrie 1983; 843. Van der Tang contra Spaniei, hotlrdrea din I 3 iulie I 995 ; 844. Van der Ven contra Olandei, hotdr6rea din 4 februarie 2003; 845. Van Droogenbroeck contra Belgiei, hotdrdrea din24 iunie 1982; 846. Van Glabeke contra Frantei, hot6r6rea din 7 martie 2006; 847. Van Mechelen $.a. contra Olandei, hotdrdrea din 23 aprilie 1997; 848. Van Orshoven contra Belgiei, hot[rdrea din 25 iunie 1997; 849. Van Rosen contra Belgiei, hotlrdrea din 9 decembrie2004; 850. Van Vondel contra Olandei, hot[rdrea din 25 octombrie 2007; 851. Vaniane contra Rusiei, hotdrdrea din l5 decembrie 2005; 852. Varbanov contra Bulgariei, hotdrdrea din 5 octombrie 2000; 853. Varga contra Romdniei, hotdrdrea din 1 aprilie 2008; 854. Vasilescu contra Romdniei, hotbrdrea din22 mai 1998; 855. Vasilev ga contra Bulgariei, hotdrdrea din 8 noiembrie2007 856. Vasileva contra Danemarcei, hotdr6rea din 25 septembrie 2003; 857. Vassilios Stravropoulos contra Greciei, hotdrdrea din27 septembrie 2007; 858. Vaturi contra Franfei, hotlrdrea din l3 aprilie 2006; 859. Vaudelle contra Franfei, hotirdrea din 30 ianuarie 2001; 860. Vayic contra Turciei, hotdrArea din 29 septembrie 2006; 861. Vereiniging Weekblad Bluf contra Olandei, hot[r6rea din 9 februarie 1995; 862. Verhoek contra Olandei, decizia din 2'7 ianuarie 2004; 863. Vetter contra Fran{ei, hotirdrea din 3l mai 2005; 864. Vidal contra Belgiei, hotiirArea din22 aprilie 1992; 865. Vilvarajah g.a. contra Marii Britanii, hotdrdrea din 30 octombrie 1991; 866. Vincent contra Franfei, hotirdrea din 24 octombrie 2006;
867. Visser contra Olandei, hotdrdrea din l4 februarie 2002; 868. Vito Sante Santoro contra Italiei, hotdrdrea din I iulie 2004; 869. Vo contra Franfei, hotirdrea Marii Camere din 8 iulie 2004; 870. Vogt contra Germaniei, hotirdrea din26 septembrie 1995; 871. Volokhy contra Ucrainei, hotirdrea din 2 noiembrie 2006; 872. Voskuil contra Olandei, hotdrdrea din22 noiembrie 2007;
873. Vostic contra Austriei, hotlrdrea din l7 octombrie 2002; 874. W contra Elvefiei, hotirdrea din26 ianuarie 1993;
875. Wainwright contra Marii Britanii, hotdrdrea din26 septembrie 2006; 876. Weber contra Elve;iei, hot?irArea din22 mai 1990; 877. Weeks contra Marii Britanii, hotdrdrea din 2 martie 1987; 878. Weh contra Austriei, hot[rArea din 8 aprilie 2004; 879. Weil contra Franfei, hotirdrea din 5 februarie 2004;
l0l3
Protecfia europeand a drepturilor omului gi procesul penal romdn
880. Welch contra Marii Britanii, hotir6rea din 9 februarie 1995; 881. Wemhoff contra Germaniei, hotdrdrea din27 iunie 1968; 882. Wemer contra Austriei, hotdrdrea din24 noiembrie 1997; 883. Wettstein contra Elvefiei, hotdrdrea din 20 decembrie 2000; 884. Wieser and Bicos Beteiligungen Gmbh contra Austriei, hotlrdrea din bde 2007; 885, Wieser contra Austriei, hotdrdrea din22 februarie 2007; 886. William Faulkner contra Marii Britanii, hotdrdrea din 4 iunie 2002; 887. Windisch contra Austriei, hotdrdrea din27 septembrie 1990; 888. Wingrove contra Marii Britanii, hotdrdrea din 25 noiembrie 1996; 889. Winterwerp contra Olandei, hotdrdrea din24 octombrie 1979; 890. Wisse contra Franfei, hotdrdrea din 20 decembrie 2005; 891. Witold Litwa contra Poloniei, hotdrdrea din 4 aprilie 2000; 892. Wloch contra Poloniei, hotirdrea din l9 octombrie 2000; 893. Wood contra Marii Britanii, hotdrdrea din 16 noiembrie 2004; 894. Worm contra Austriei, hotdr6rea din29 august 1977; 895. WP g.a. contra Poloniei, decizia din 2 septembrie 2004; 896. X contra Marii Britanii, hotdrArea din 5 noiembrie 1981; 897. X gi Y contra Olandei, hotdrdrea din26 martie 1985; 898. X, Y Si Z contra Marii Britanii, hot[rdrea din22 aprilie 1997; 899. Y contra Norvegiei, hotdrArea din l1 februarie 2003; 900. Yakovenco contra Ucrainei, hotdr6rea din 25 octombrie 2007; 901. Yalcin contra Turciei, hotbrdrea din l9 februarie 2008; 902. Yankov contra Bulgariei, hot6rdrea din I I decembrie 2003; 903. Yaroslavtsev contra Rusiei, hot[r6rea din 2 decembrie 2004; 904. Yavuz contra Austriei, hotdrdrea din27 mai2004; 905. YB contra Turciei, hotdrArea din 28 octombrie 2004; 906. Z contra Finlandei, hotdrdrea din 25 februaie 1997:' 907. Z contra Poloniei, hotdrdrea din24 ianuarie 2008; 908. Z $.a. contra Marii Britanii, hotdrdrea din 10 mai 2001; 909. Zagariacontra Italiei, hotdr6rea din 27 noiembrie20071' 910. Zaicevs contra Letoniei, hotdrdrea din 3l iulie 2007; 9ll. Zana contra Turciei, hot6rdrea din 25 noiembrie 1997; 912. Zannouti contra Franlei, hotdrdrea din 31 iulie 2000; 913. Zentar contra Franlei, hotdrdrea din 13 aprilie 2006;
l6
octom-
914. Zerwdacki contra Franfei, hotdrArea din27 iulie 2006; 915. Zigarella contra Italiei, decizia din 3 decembrre2002; 916. Zmarzlak contra Poloniei, hotirdrea din l5 ianuarie 2008.
1014
Cuprins
Prefatl
Partea I. Considerafii generale despre protecfia europeani a drepturilor omului gi procesul penal romin
Capitolul I.
Introducere................
Capitolul II. Protecfia europeanl a drepturilor Sectiunea l. Premise istorice..,.....
..................2 .............2 Sec{iunea a 2-a. Declarafia universald a drepturilor omului..... ..........4 Secfiunea a 3-a. Protecfia drepturilor omului in context european ........................7 ......................,,. 8 $ 1. Sistemul convenfional .................. ......................37 $2. Sistemul U.E.............. $3. Cooperarea judiciari gi polilieneascd in materie penal[ in cadrul U.E. ......47 Capitolul III. Procesul penal romfin 56 Partea a II-a. Protecfia europeani a drepturilor omului gi dreptul penal romAn
omului
..............
61
Capitolul I. Introducere Capitolul II. Dreptul la viafi.......
,................. 61
Secfiunea l. .......62 Secliunea a 2-a. Titularii 9i continutul dreptului la ..........66 Secfiunea a 3-a. Pedeapsa cu ........79 justificative...........,........,,... Sectiunea a 4-a. Recurgerea la forfa letal6 in cazuri 82 ......................83 $1. Legitima $2. Recurgerea la forfa letal[ pentru a efectua o arestare legald sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal delinute....................... 93 $3. Recurgerea la forfa letald pentru reprimarea legald a unor tulburdri
Principii..,
.............62
viala...,,... moartea..................
apdrare........
violente sau a unei
insurecfii
..............97
101
Capitolul III. Interzicerea torturii, a pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante...............
Secfiunea
l.
Considera{ii
introductive................
........
l0l
Sec{iunea a 2-a. No{iunile de torturd gi de pedeaps6 sau de tratament inuman sau ....... 104 Secfiunea a 3-a. Obligajii ......, l13 Secfiunea a 4-a. Pedepse inumane ori ......... 116 Secliunea a 5-a. Proba torturii sau a relelor ............,,. l2l
degradant.........,......... substan!ia1e..........,......
Secliunea a
tratamente... 6-a.Expulzarea.............
degradante.................
.......123
VII
ProtecJia europeand a dreptwilor omului gi procesul penal rom6n
Capitolul IV.Interzicerea sclaviei gi a muncii
Secfiunea 1. Interzicerea .........125 Secliunea a2-a.Interzicerea muncii fo4ate sau obligatorii............................... 133 Capitolul V. Principiul legalitifii incriminirii gi pedepsei. Principiul neretroactivitlfii tegii penale ......... 138 Secliunea l. Considerafii generale. Principiul .......... 138 Secfiunea a2-a.Principiul ............, 15l S ecf iunea a 3 - a. Interzic ere a efe ctulu i retro activ al interpretirii jurispruden{iale imprevizibile in malam ................. 161 Secfiunea a 4-a. Principiul neretroactivitnlii legii penale in sistemul U.E. ...,.,. 164 Secfiunea a 5-a. Inaplicabilitatea principiului mitior lex in privinfa normelor procesual ....... 168 Sec{iunea a 6-a. Crimele de ......... 173 Capitolul VI. Dreptul persoanei la respectarea viefii private gi de familie..,,l77 .........177 Secfiunea 1. Consideralii Secfiunea a 2-a. Dreprul la respectarea viefii private gi de familie..................... 183 ............203 Secfiunea a 3-a. Inviolabilitatea ............209 Secfiunea a 4-a. Inviolabilitatea corespondenlei Secfiunea a 5-a. Considera{ii generale asupra limit[rilor dreptului persoanei la respectarea viefii private gi de ................,.... 216 Capitolul VII. Libertatea de gindire, de congtiinf[ gi de religie a persoanei 221 Capitolul VIII. Libertatea de .................234 Secfiunea 1. Introducere .....234 Sec{iunea a 2-a. Conlinutul libertSlii de ....................... 236 Secfiunea a 3-a. Limitiri ale libertdlii de ......................245
sclaviei
for{ate........
..........125
legalit61ii..... neretroactivitagii partem.........
pena1e.......... rdzboi generale
domiciliului. ...........,,... familie
exprimare.. .................. exprimare exprimare $ 1. Ingerinla sd fie prevdzuti de lege $2. Ingerinla sd urmlreascf, un scop legitim.......,. urmdrit........ romdn
.....................246 .......................246 $3. Ingerinfa sd fie necesari intr-o societate democraticd gi proporfionald
cu scopul ...................... 255 Secfiunea a 4-a. Considerafii generale cu privire la incriminareainsultei gi a calomniei in dreptul penal .....................256 Secliunea a 5-a. Libertatea de exprimare prin ...................264 generale l. Principii prin presd. ale libertilii de exprimare Deontologia $
presd....
jurnalisticd
....271 $2. Protecfia surselor de Libertatea presei de exprimare a privire politic.......... cu la domeniul ......275 $3. $4. Libertatea de exprimare a presei cu privire la administrarea justi1iei........ 281 $5. Considerafii speciale referitoare la limitele libertdfii de exprimare prin ...,.,..............288 Capitolul IX. Libertatea de intrunire pagnici gi de asociere...........................295 Secfiunea l. Consideralii ........295
european[.... informare
..,,..............264
presd
Secfiunea Secfiunea
generale a2-a.Libertatea de intrunire....,. a 3-a. Libertatea de asociere.......
...............297
.,............. 300
CapitolulX.Interzicereaorictrreidiscrimintrri...................
VIII
.........310
Cuprins
Partea a III-a. Protec fia europeanl a drepturilor omului gi dreptul procesual penal romA
325
Capitolul I. Obligafii procedurale pozitive

Secfiunea
l. Considerafii
.325
........325
Secfiunea a2-a. Obligalia procedurald prevdzutd de articolul 2 din
Conventia ......326 Secliunea a 3-a. Obligafia procedurald prevdzut6 de articolul 3 din Convenfia ....... 330 Secliunea a 4-a. ,,Ancheta efectiv6" in cadrul procesului penal romdn........,..... 336 Capitolul II. Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale ...337 Secfiunea L Consideralii ......... 337
europeand
europeand
$1.
Nofiuni..
generale
.....................337
$2. Proba tratamentelor interzise prin articolul 3 din Convenfia europeand............340
Secliunea a2-a.Implicafii in procedurile .......341 $1. Rele tratamente infaza administrlrii probatoriului..............,....................341 l.l. Standardul european de ................. 341 1.2. Prevederi relevante in dreptul procesual penal ......345 persoanelor Rele arestate preventiv tratamente aplicate sau aflate $2. in executarea pedepselor privative de ..........,........,.... 356 2. I . Protecfia sInltSfii sau a persoanei in .....,...........,...., 356
penale
protec{ie
romdn
2.2. Condillile generale .....................373 Capitolul III.Interzicerea muncii forfate cu referire la activitatea avocafilor din oficiu care asigurd asistenfa juridici obligatorie sau gratuit[ gi la munca prestati de persoanele private de libertate
libertate.. etate de detenfie
in timpul detenfiei. Sec{iunea l. Activitatea desfEgurat[ de avocatul din

$I
. Jurisprudenfa europeand
.............,..
oficiu..... romin.
$2. Asistenfa juridicd din oficiu in sistemul juridic
381 ....... 382 .................... 3 82 ......,, 383
in timpul deten{iei...... ....,. 385 Capitolul IV. Dreptul la libertate gi la siguranfa persoanei.............................388 Secfiunea l. Nofiunile de libertate, siguranla persoanei gi privare de libertate .... 388 $ l. Nofiunile de libertate, siguranta persoanei gi privare de libenate in jurisprudenfa Curfii Europene ......388 $2. Garantarea libertifii individuale gi a siguranfei persoanei in dreptul romAn ..........391 Secliunea a 2-a. Condiliile gi cazurile in care se poate dispune privarea
Secfiunea a2-a.Munca prestatd de persoanele private de libertate
liciti
de ................. 393 .......... 393 $1. Legalitatea mtrsurii privative de $2. Cazuri de privare de libertate strict gi limitativ prevhzute in art. 5 parag. I lit. a)-f) din Convenfia .........., 396
libertate
libertate
europeand
Proteclia european[ a drepturilor omului gi procesul penal rom6n
2.1. Privarea de libertate in mod legal ca urnare a pronunprii unei hot?irdri de condamnare de cdtre o instanfd .........397 2.2.Privarea de libertate pentru nesupunerea la o hot5rdre pronunfatS, conform legii, de cdtre o instan!6 ori in vederea garantdrii executdrii ..................403 unei obligaliiprevdzute de unor rezonabile 2.3.Privarea de libertate in cazul existenfei suspiciuni .................. 410 cu privire la sdvdrgirea unei infracfiuni ...............441 2.4. Privarea de libertate a unui 2.5. Privarea de libertate a unei persoane susceptibile si transmitd o boald contagioasd, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau .................444 a unui 2.6.Privarea de libertate a unei persoane pentru a o impiedica sd pdtrundd in mod ilegal pe teritoriu sau impotriva cdreia se afl6 in ....,...,,............ 45 I curs o procedurd de expulzare ori de Sec{iunea a 3-a. Dreptul persoanei private de libertate de a fi informatd .....................464 asupra motivelor arestdrii sau Secliunea a 4-a. Dreptul la examinarea legalitd{ii mdsurii privative
competentd.
lege..,.....
................. minor
vagabond..............,,.
extrddare
detenfiei
de
libertate
jurisprudenfi........... provizorie Capitolul VI. Dreptul la un proces echitabil..... Secfiunea 1. Considerafii introductive................ penali"........
......................469 $1. Standardul european de prin procesuale se dispune care $2. Calea de atac impotriva actelor privarea de libertate in dreptul .,................475 ........487 Secfiunea a 5-a. Termenul rezonabil al arestdrii ...................... 487 $ 1. Standardul european de $2. Termenul rezonabil al arestirii preventive in dreptul rom6n gi in .................. 500 Secliunea a 6-a. Liberarea ..............,........510
protecfie proteclie
.......................469
romdn
preventive...
........535
........ 535 Secfiunea a 2-a. Nojiunile de ,,acuzafie in materie penal6" gi ,,contestafie cu privire la drepturi gi obligalii cu caracter civil" in cadrul procesului penal..... 538
$1. Nofiunea de,,acuzalie in materie $2. Nofiunea de ,,contestafie cu privire la drepturi gi obliga{ii
......,,..............538
cu caracter ...................543 Secfiunea a 3-a. Garanfii ale dreptului la un proces echitabil acordate
civi1",......,.,.
victimelor
stabilit de
$
infrac!iuni1or................... romdn..........
..... 560 ......... 569
Secfiunea a 4-a. Dreptul la un tribunal independent gi imparfial,
L Standardul european de protecfie

2.1. Independenla instanfelor gi
1ege.........
$2. Dreptul
a judecdtorilor....... .................578 2.2.lmparlialitatea judecdtorilor .....591 2.3. Garantarea dreptului de acces la un ,,tribunal" in procedura prevdzutd de art.278t C,proc.pen.. ......................618
...................... 569 .................... 578
Cuprins
nevinovdfie............ .....622 procedurilor.............. ........ 638 .....................638 $1. Standardul european Dreptul romdn.......... .....................642 $2. Secfiunea a 7-a. Publicitatea procedurii in fafa instantei....... ......... 648 Secfiunea a 8-a. Publicitatea pronunfdrii hotdrdrilor............... .......654 Secfiunea a9-a. Egalitatea armelor. Reguli generale ..................... 656
Secfiunea a 5-a. Prezumfia de Secliunea a 6-a. Termenul rezonabil al
Secfiunea a 10-a. Contradictorialitatea procesului penal. Reguli generale .....,,.661 Secliunea a ll-a. Privilegiul impotriva autoincrimindrii 9i dreptul acuzatului de a pdstra ................664 .....................664 $ l. Standardul european de
tecerea protecfie $2. Dreptul romdn........,, Secfiunea a l2-a. Motivarea hotdr6rilor

9i cauza
$ l.
.................,.,.669
..................... 681 .............. 695 ..................,,.. 695
Secfiunea a 13-a. Dreptul de a fi informat cu privire la natura
protecfie Dreptul romdn.......,., $2. Secfiunea a l4-a. Dreptul la apdrare....

Standardul european de
$
acuzafiei
..................,.699 .......................707
Standardul european de protecfie in materia dreptului de a dispune de timpul gi de inlesnirile necesare pregdtirii $2. Standardul european de protecfie in materia dreptului de a se apdra singur ori prin intermediul unui avocat ales sau din
l.
aplrdrii........ oficiu
......707 ......711
.....................722 $3. Apdrarea in procesul penal 3. I . Exercitarea dreptului la apdrare de cdtre invinuit sau inculpat prin propria
rom6n
persoand...... oficiu.....
...............722
3.2. Asistarea invinuitului sau inculpatului de un avocat ales sau desemnat din .....................727 Secfiunea a l5-a. Respectarea dreptului la un proces echitabil cu ocazia
administririi probatoriului in cursul procesului

$1. Standardul european de
ploteclie
penal............
.......746 .....................746
1.1. Respectarea principiilor contradictorialitdfii, nemijlocirii gi egalitilii armelor cu ocazia administrdrii ......747 1.2. Principiile legalitalii 9i loialitdlii in administrarea probelor. .................762
probelor.......
.....................772 $2. Dreptul 2.1. Aplicarea principiilor contradictorialit[!ii, nemijlocirii 9i egalitdlii
rom4n.......,,.
armelor in administrarea probelor. .......................772 2.2.Excep\ii de la aplicarea principiilor contradictorialitllii, nemijlocirii gi egalitalii armelor in administrarea probelor. ....777
2.3. Excluderea mijloacelor de probd nelegal sau neloial administrate ....... 789 Secfiunea a l6-a. Dreptul la asistenfi gratuitd din partea unui interpret...........,797
Capitolul VI. Dreptul persoanei la respectarea viefii private,

a corespondenfei gi a
domiciliului................
europeand a dreptului la
............. 803 .................,....803
Secliunea
gi
domiciliu
l. Proteclia
viaf[ privat[, corespondenJd
XI
Proteclia europeanE a drepturilor omului gi procesul penal romdn

$ 1.
Nofiunile de viald private, corespondenla 9i domiciliu ,..,.................,.......
803
$2. Aspecte generale privind posibilitatea ingerinlei in exercitarea
acestui
drept............
Secliunea a 2-a. Ingerinle in dreptul la corespondenfi ...... 808 ..................... 808 $ L Standardul european de $2. Ingerinle in dreptul la coresponden![ scrisd in dreptul romdn................... 813 Secfiunea a 3-a. Supravegherea operativ[ sau prin mijloace tehnice.................817 ......................817 $1. Standardul european de procesul sau prin tehnice in operativl mijloace Supravegherea $2. penal ..................823 .,.......823 2.l.Interceptarea gi inregistrarea audio sau video .......,..857 2.2. Supravegherea 2.3. Tehnici speciale de cercetare in materia criminalitdlii informatice....... 859 Secliunea a 4-a. Ingerinfe in dreptul la respectarea domiciliului ........,.............. 861 ......................861 $1. Standardul european de ................... 865 $2. Perchezifia domiciliarl in procesul penal prevenirii in in dreptul la respectarea domiciliului vederea Ingerin(e $3. gi .....,......,.871 in a 5-a. Alte ingerinle dreptul la viald ...... 873 Secfiunea 876 Capitolul VII. Limitlri ale libertlfii de circulafie ........8'76 Secliunea l. Consideralii Secfiunea a 2-a. RestrAngeri ale libertdfii de circulafie in jurispruden{a instan{elor .......877 Secfiunea a 3-a. Restrdngeri ale tibertAtii de circulafie in dreptul romdn...........881 ............881 $1. Obligarea de a nu pdrbsi localitatea sau $2. Restringeri ale libertdfii de circulafie ca urmare a dispunerii mdsurii liberirii provizorii sub control judiciar sau pe .....901 RestrAngeri ale libertdfii de ca urmare a dispunerii circulalie arnAndrii $3. sau intreruperii executdrii ...,................, 902 $4. Restrdngerea libertdfii de circula{ie a persoanei condamnate definitiv la pedeapsa inchisorii sau detentiunii pe .....903 RestrAngerea dreptului la circulafie in temeiul art. 5 din OrdonanJa $5. de urgenld a Guvernului nr. ll2l200l privind sanc{ionarea unor fapte sdvArgite in afara teritoriului ![rii de cetileni romdni sau de persoane fdrd cetdlenie domiciliate in ..............,..904
proteclie proteclie
scrisd...
..... 805
rom6n
operativd
.........
protecfie
romdn
combateriiterorismului.
privatd.........
europene
tara..............
cautiune......
pedepsei
viafd
Romdnia
Capitolul VIII. Dreptul la doul grade de jurisdic,tie in materie penal5......... 906 Sectiunea l. Principii consacrate in jurisprudenta europeand ............................ 906 Secfiunea a 2-a. Reglementarea dublului sau triplului grad de jurisdiclie in dreptul procesual penal romdn ,...... 909 Capitolul IX. Dreptul la despdgubiri in caz de privare nelegald de libertate sau in caz de eroare judiciari.... ............915
Sectiunea
l.
Standarde europene in materia dreptului la despdgubiri ...............915
XII
Cuprins
Secfiunea a 2-a. Reglementarea na]ionald in materia repardrii pagubei in cazul condamndrii pe nedrept sau al privirii ori restrAngerii de libertate in mod .......... 918 Capitolul X. Ne bis in ..............928 Secfiunea l. Nofiune, ........928 L Standardul european de ...........,......... 928 $ in dreptul Consacrarea ....................938 $2. Secfiunea a2-a.Excepfii de la principiul ne bis in idem.........,..........................949 ...................... 949 $ l. Standardul european de $2. Excepfii de la principiul ne bis in idem in dreptul romdn.,........................ 950 2.1. ................. 951 2.2. Contestalia in ..........,.... 966 2.3. Rejudecarea cauzei dupd extr[darea condamnatului judecat in lips6.... 975 2.4. Excepfii aparente de la principiul ne bis in ....... 978
nelegal......... idem....... con!inut....... protectie romdn........ protecfie
Revi2uirea................. anulare
idem........
Capitolul XI. Redeschiderea procedurilor interne ca urmare a condamntrrii statului romAn de citre Curtea Europeanl
.....983 Secfiunea L Secfiunea a 2-a. Revizuirea hotdrdrilor judecbtoregti pronunfate in materie penali ca unnare a condamndrii statului romdn de Curtea European6............ 986
Principii...
983
Lista alfabeticl, a hotlrOrilor gi deciziilor Cur{ii Europene, citate................993 Bibliografie
selectivi
......... 1015 ..... 1037
Index..........
XIII

CEDO Udroiu Predescu

Uploaded by

Document Information

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

CEDO Udroiu Predescu

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

Partea a III-a Protecfia europeanl a drepturilor omului gi dreptul procesual penal romf,n

Capitolul I Obliga{ii procedurale pozitive

D. Bogdan, Dreptul la via{d, in D. Bogdan, M. Selegean, Drepturi 9i libertd{i fundamentale in

Obligafii procedurale pozitive

Sec{iunea 2-^. Obligafia procedurali previzutl ^ de articolul 2 din Conven{ia europeanl

Anchetd ofciald Si efectivd.

Obligafia procedurald prevdantl, de articolul 2 din Convenfia europeand

Obligafii procedurale pozitive

Orice carenld a anchetei ce poate afecta capacitatea sa de a stabili cauza decesului

iilor responsabi le.

din l7 ianuarie 2008, in

cauza Dodov contra Bulgariei,

Obligalia procedurali previzuti de arlicolul 2 din Convenlia

Obligafii procedurale pozitive

Secfiunea a 3-a. Obliga(ia procedurali prevtrzutl de articolul3 din Convenfia europeani

Interdiclia generald privind tortura Si tratamentele inumane sau degradante.

se vedea CEDO, hotiirArea

din 14 decembrie 2006, in cauza Filip contra Romdniei,

Obliga{ia procedurald ptevdzvtl, de articolul 3 din Convenfia europeani

Obliga{ii procedurale pozitive

Obligafia procedurald prevdzut?i de articolul 3 din Conven{ia europeand

mai intdi de cltre Parchetul de pe ldngl Tribunalul Neam! gi de cdtre Inspectoratul

3I-!,UpUllq,tele tratamente pe reclamant,'a fost

CEDO, hotiirdrea din l2 octombrie 2004, in cauza Bursuc contra Rom6niei.

Obligaf ii procedurale pozitive

se vedea CEDO, hotdrdrea din

2l iunie 2007 , in cauza Macovei

g.a. contra Romdniei,

Obligalia proceduralE prev6zutd de articolul 3 din Conventia europeand

r) A se vedea CEDO, hotdrArea din 26 parag. 10-75.

cauza Cobzaru contra Romdniei,

Obligafii procedurale pozitive

la sectia de polifie, precum gi infid

aSpectele refinute de procuror in'reZolu{ia de

neincepere a urm[ririi penale gi declaraliile unor martori audiali in ca.uzd.

Secfiunea a 4-a.,rAncheta efectivi" in cadrul procesului penal romen

N. Volonciu, A. Vasiliu, Codul

Capitolul II Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

se vedea CEDO, hotararea

din 14 noiembie2002,incauza Mouisel contra Franlei,

fizice sau psihice extrem de grave gi crude, produse intenfionat de un reprezentant al

sau a unei ter,te persoane. Curtea Europeands) a apreciat

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

$2. Proba tratamentelor interzise prin articolul3 din Convenfia europeanl

C.P.T.) de a realiza un examen "tu-entelor medical a! pgryoanelor detinute, proba existenfei

2-a,Implicafii in procedurile penale ^ $1. Rele tratamente infzza administririi probatoriului

corporald. 146. Purtarea cdtuqelor in public.

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

_i1 sgopul o mdsuri nu este motivatd de o necesitatE terapeuticd,

recoltirii de probe. chiar in cazul in care

medical[ constanti. din l1 iulie 2006, in cauza Jalooh contra Germaniei,

se vedea CEDO, hotdrdrea parag. 67-83.

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

Implicalii in procedurile penale

146. Purtarea ctrtugelor

6aapr sine o ste in I

in public. in cauza Erdopan Yapiz contra Turcieir),

in dreptul procesual penal romfln

CEDO, hot6rdrea din 6 martie 2007, in cauza ErdoganYagiz contra Turciei,

Interzicerea relelor tratamente in cadrul procedurilor penale

Implica{ii in procedurile penale

Apreciem cd in aceasti materie nu igi gasegte aplicabilitate sanctiunea procesualS

nulitdlii,legiuitorul reglementdnd prin art. 64 alin. (2) C.proc.pen. institulia excluderii