Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more
Download
Standard view
Full view
of .
Look up keyword
Like this
0Activity
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Dionysios Farasiotis - Marii Initiati Ai Indiei Si Parintele Paisie

Dionysios Farasiotis - Marii Initiati Ai Indiei Si Parintele Paisie

Ratings: (0)|Views: 1 |Likes:
Published by Mara Timofte

More info:

Published by: Mara Timofte on Apr 22, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/22/2013

pdf

text

original

 
MARII INITIATI AI INDIEI SI PARINTELE PAISIECUVÂNT CĂTRE CITITOR
Mă socotesc pe mine însumi fericit pentru faptul de a fi cunoscut de-alungul vietii oameni de seamă, precum bătrânul Paisie. Ei m-au ajutat foartemult în drumul meu. Mi-au dăruit experiente minunate si au răspuns în acestfel dificilelor întrebări cu care m-am luptat vreme de multi ani: De ce existălumea? Există Dumnezeu? Cum trebuie să trăiesc? Cine sunt? In ce constăfirea mea? Voi înceta să exist după moarte?... Trăiam si mă miscăm cufundat într-o taină. Lumea, viata, mi se revelauca o uriasă taină... Dar cea mai intimă taină a mea eram eu însumi. Sinelemeu... acest necunoscut. îmi era pur si simplu cu neputintă să trăiesc fără adobândi răspunsuri la asemenea întrebări. în jurul meu, în societate, oameniimanifestau un acut dezinteres pentru acest tip de probleme. Viata societătiise conformează unui program având la bază o serie de valori „economice“.Viata indivizilor se subordonează aceluiasi program. Viata mea era asadarinevitabil programată. Altii se gândiseră pentru mine, înaintea mea. Voiobtine diploma de licentă, îmi voi satisface stagiul militar, îmi voi procura unserviciu bun, mă voi căsători, voi avea copii, voi pleca în câteva excursii sivacante, voi iesi la pensie, voi muri... Proiectul era astfel finalizat... Dar caresă fie rostul adevărat al tuturor acestor etape? în fond, care este sensul,scopul vietii?Stereotipiile fiecărei zile sunt consternante: dis-de-dimineată pornimgrăbit spre locul de muncă, unde petrecem opt ore de lucru - care de obiceinu ne furnizează nici o satisfactie si ne absorb toată energia -apoi casă,ncare, putin somn de du-amiază, ncezeala televizorului, fotbal,scenete umoristice, nelipsitele stiri menite să ne spună ce ar trebui să neintereseze si ce părere ar trebui să avem despre diverse chestiuni absolutsecundare, apoi somnul... si iarăsi de la capăt. Din când în când mai întâlnimsi câte un prieten, mergem împreună la o tavernă, spunem un banc... Cineare mintea sau cutezanta de a pune car în discutie si problemeserioase?... Trece si această zi „fără nici o durere“ si „în mod plăcut“, si astfelse scurge întreaga noastră viată. Acesta este tabloul activitătilor omuluioccidental contemporan.Asa ceva n-am putut tolera. exaspera ndul într-un chipasemănător se va consuma si viata mea, fără să înteleg ce mi ce întâmplă.Sufeream cumplit... întregul cancer al societătii, uriasa multime inertă siobedientă, mă obligau să mă conformez si să-mi ignor întrebările, să renuntla strădania de a afla răspunsuri. Mă simteam precum Sisif, prizonier al unuiefort zadarnic... încercam din sputeri rezist, dar succes. apropiam de prăbusire. Exact atunci l-am cunoscut pe bătrânul Paisie. Atunciau venit minunatele experiente, darurile duhovnicesti. Se spulbera astfelnestiinta, si aflam răspunsurile îndelung căutate.Am petrecut ani de zile bucuros si fericit în „singurătatea“ mea. Purtam în suflet aceste daruri duhovnicesti. Din când în când le scoteam dinvistieriainimii, minunam si bucuram de ele... Ce-mi ruiseDumnezeu! încet-încet am început să mă gândesc si la ceilalti oameni...
 
Mă frământam încercând să-mi dau seama dacă ar trebui scoase saunu la iveatoate acestea. Nu dati cele sfinte inilor, nici nu aruncatimărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare si, întorcându-se, să vă sfâsie pe voi, a spus Hristos (Matei 7, 6). Cunosc sensulacestor cuvinte din experienta personală. Cunosc, de asemenea, si împotrivirea oamenilor, căci le-am vorbit unora dintre ei despre toatelucrurile acestea. E primejdios, dobândesti dusmani atunci când vorbestidespre Adevăr. Epoca noastră iubeste mai curând minciuna... Trebuia scriu, vorbesc. Tăcerea ar fi fost vinovată, egoistă. Dealtfel, nu se cuvenea ca toate aceste întâmplări minunate să se piardă înadâncul întunecat al uitării. Ele sunt deosebit de pretioase.De vreme ce omenirea cheltuieste atâta hârtie si cerneală pentru atiri mormane de maculatu(ziare de scandal, reviste pornografice,periodice de modă, jurnale sportive etc.) care distrug mintile omenesti,apreciez că tipărirea acestor rânduri si oferirea lor oamenilor nu este lipsităde valoare.I-am spus-o bătrânului Paisie, întrucât intentiile mele îl priveau si pe el în mod direct, si mi-a dat binecuvântare scriu o carte. Am discutat decâteva ori despre aceasta. O dată m-a rugat chiar să mă opresc din scris, iardupă câteva luni mi-a îngăduit să continui.Scriu de asemenea si pentru mine însumi; spre aducere aminte, spre anu uita mai rziu, spre a întelege mai bine. Precum se pare, aceste întâmplări îmi sunt izvor nesecat de cunoastere. Pe de altă parte, existăoameni cărora le pasă de mine, si as fi vrut să le ofer prieteneste ceea ceam, căci comunicarea este si o necesitate a mea; apoi, îmi doresc ajutorul lorspre a fi evaluate aceste lucruri. Voiesc, în acelasi timp, să am pe drumulvietii însotitori care cunoassi pe care -i cunosc fiintial, înprofunzime.Oare nu există suflete surori, de care să fiu atasat, desi nu le cunoscpersonal? Cine stie dacă nu se vor naste oameni care să aibă aceleasi întrebări si aceleasi nelinisti? Poate că nu-i un ajutor substantial, dar este unindiciu, o mărturie... „Priviti, este cineva care spune că există aceste minuniuriase, că nu sunt mituri, basme, închipuiri“... Le-am trăit, le-am auzit, le-amvăzut cu ochii mei, le-am simtit pe pielea mea. Nu este oare un semn decuraj a continua drumul? Căutati si veti afla (Luca 11, 9). Eu am căutat si amaflat cu adevărat.Nu am avut si nu am nici un fel de calităti deosebite. Am vrut numai săaflu, să stiu: Cine sunt? Unde mă găsesc? Ce se întâmplă cu această lume?Unde voi merge? Ce se întâmplă după moarte? Cum trebuie să trăiesc? Ceeste esential si ce nu este esential?Am dobândit, sau mai precis mi-au fost dăruite toate aceste răspunsurica un dar nepretuit, si astfel pot trăi astăzi mai departe, plin de recunostintăpentru cei care mi-au împărtăsit viată, cunoastere, iubire.Este adevărat că m-am gândit si la copiii mei. Socotesc că aceastăcarte va fi un însemnat dar adus lor.
 
 în sfârsit, mi-as dori ca acest infim obol al meu să fie o pietricică adusăla temelia uriasei mele familii, Adamul lui Dumnezeu, omenirea întreagă. Săprelucreze această pietricică în mintea si sufletul ei, apoi să o iubească sausă o uite.Ceea ce urmează să fac este o dezgolire, o dezvelire de sine; suntbucăti foarte scumpe din sufletul meu. Mă tem să nu fiu rănit din neatentiesau nestiintă. îmi voi lua măsurile mele de precautie, voi păstra o anumitădistantă, dar voi duce lupta comunicării până la sfârsit. Voi face tot ceea cedepinde de mine. Pentru rezultat nu sunt răspunzător numai eu, ci si felul încare se proiectează intentia cititorului.Aceste întâmpri, aceste experiente au adus în mine multetransformări. „Tu te-ai schimbat cel mai mult dintre noi toti“, mi-a spus oprietenă după ce lipsisem doi ani. într-adevăr, fusesem cu totul altfel întrecut. Mai tânăr, cu un alt mod de viată, cu o altă minte, foarte diferit, denerecunoscut în comportament, în înfătisare, în asumarea unor valori. Sitotusi - ce taină! - rămân aceeasi persoană, păstrez acelasi caracter.Nu sunt scriitor profesionist, nici nu am veleităti si pretentii literare.Relatez pur si simplu istoria mea. Nu expun teorii, nu produc idei noi, nici nusondez cuceritoare probabilităti. Nu emit reflectii, nu sustin anumite punctede vedere. Mă limitez la a expune întâmplările pe care le-am trăit. Niste întâmplări care sunt de necrezut pentru omul contemporan obisnuit.Îmi propun să realizez o simplă descriere; valorizarea ei vă revinedumneavoastră. Există anumite părti scrise chiar atunci când s-au petrecutfaptele. M-am străduit să le articulez într-un întreg inteligibil, întâmplărilesunt uluitoare, de vreme ce eu însumi nu le pot pătrunde cu mintea. Maipresus de fire, uimitoare, stranii, izbitoare, aducătoare de cunoastere, eleproduceau adevărate furtuni în fiinta mea. De aceea voi releva si sentimentepersonale, de vreme ce si ele sunt rezultatul acestor întâmplări.Desigur, evenimentele experientei sunt cărămizile cu care individul îsiclădeste edificiul întelegerii, conform schitei preexistente - constând încaracterul omului si viziunea sa asupra lumii - ce functionează în acest cazasemenea patului lui Procust.Omul obisnuit... Acest Procust care urreste aducă totul lamăsurile lui, pentru a nu fi incomodat în „fericita“ sa letargie. Va ironiza, vacalomnia, va denatura, va urî, va combate, va întura tot ceea ce îldepăseste. Nu acceptă să gândească, televizorul l-a făcut să urască ratiunea.Nu admite să se problematizeze, e prea epuizant. Civilizatia contemporană l-a fragilizat considerabil, le vrea pe toate usor. în felul acesta rămâne lasuprafata vietii, încătusat numai în lucrurile materiale.Este mort duhovniceste. „Trăieste“ într-un sens strict biologic, numai cutrupul. Tot interesul lui este centrat doar în aria functiilor fiziologice. Astfeldobândeste o tot mai pronuntată alipire de materie, de lucrurile materiale. Ela dispretuit realitatea cea mai înaltă a fiintei sale, sufletul său vesnic, si s-aatasat exclusiv de trupul său. Astfel a ajuns numai trup si s-a condamnat pesine la o viată lipside demnitate. Omul fiind în cinste n-a priceput;alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte si s-a asemănat lor, spuneScriptura (Ps. 48, 12).

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->