http://www.iatp.md/filadelfia/
PREFAŢĂ LA NOUA EDIŢIE [1918]
PREFAŢĂ LA NOUA EDIŢIE [1918]
E
xistă două întrebări esenţiale ale vieţii sufleteşti a omului spre care se orientează tot ce vremsă discutăm prin această carte. Prima e dacă există o posibilitate de a considera în aşa fel fiinţaumană, încît această considerare să se dovedească a fi temelie pentru oricare altă considerarecare îl întîmpină pe om prin trăire sau ştiinţă, considerare despre care însă omul are senzaţia cănu s-ar putea sprijini pe sine. Prin îndoială şi judecată critică o asemenea considerare ar ajungeîn domeniul nesiguranţei. Cealaltă întrebare este următoarea: omul, ca fiinţă dotată cu voinţă,are el voie să-şi atribuie libertatea, sau libertatea e o simplă iluzie, care se naşte în el pentru cănu întrevede firele necesităţii de care depinde şi voinţa lui, ca un fenomen al naturii? Nu ourzeală artificială de gînduri dă naştere la această întrebare. Ea apare cu totul firesc în faţasufletului aflat într-o anumită dispoziţie. Şi putem simţi că sufletul ar pierde ceva din ceea ce ar trebui să fie, dacă nu s-ar vedea o dată pus, cu cea mai mare seriozitate posibilă, în faţa celor două posibilităţi: libertate sau necesitate a voinţei. În această lucrare vrem să arătăm că trăirilesufleteşti pe care omul trebuie să le aibă prin intermediul celei de a doua întrebări, depind de punctul de vedere pe care poate să-l adopte faţă de prima. Aici facem încercarea de a dovedi căexistă o concepţie despre fiinţa umană ce poate să ofere un sprijin şi restului cunoaşterii; iar încontinuare vrem să arătăm că prin această concepţie dobîndim o deplină justificare a ideiilibertăţii voinţei, abia atunci cînd mai întîi descoperim acel domeniu sufletesc în care se poatedesfăşura voinţa liberă.Concepţia despre care e vorba aici, referitor la aceste două întrebări e de aşa naturăîncît, odată dobîndită, poate să devină o componentă a vieţii vii sufleteşti. Nu dăm aici unrăspuns teoretic, pe care, odată însuşit, să-l purtăm cu noi numai ca o convingere păstrată dememorie. Pentru modul de reprezentare care stă la baza acestei cărţi, un asemenea răspuns ar fidoar aparent. Nu vom da un asemenea răspuns încheiat, terminat, ci vom indica un domeniu detrăire a sufletului, unde prin însăşi activitatea interioară sufletească, problema îşi va primirăspunsul într-un mod viu, înnoit, ori de cîte ori omul are nevoie de acest lucru. Cine a găsit odată domeniul sufletesc unde se dezvoltă aceste întrebări, aceluia, adevărata considerare aacestui domeniu îi dăruieşte tocmai ceea ce îi trebuie pentru aceste două enigme ale vieţii, pentru ca apoi, cu ajutorul celor dobîndite, să străbată în continuare viaţa plină de enigme - înlărgimile şi în adîncurile ei -, străbatere la care îl determină dorinţa şi destinul. Prin aceasta ni se pare că am arătat o cunoaştere care îşi dovedeşte justificarea şi valabilitatea prin viaţa ei proprie şi prin înrudirea acestei vieţi proprii cu întreaga viaţă sufletească a omului.Aşa gîndeam despre conţinutul acestei cărţi cînd am scris-o, acum douăzeci şi cinci deani. Dacă aş vrea să caracterizez ţelul gîndurilor acestei lucrări, şi azi ar trebui să scriuasemenea propoziţii. În manuscrisul de atunci m-am limitat la a nu spune mai mult decît ceeace e în legătură -
în modul cel mai strîns -
cu cele două întrebări fundamentale caracterizate.Dacă cineva ar fi mirat că în această carte încă nu găseşte nici un indiciu despre domeniul lumiiexperienţelor spirituale, care a fost prezentat de mine în scrieri ulterioare, acela să ia înconsiderare faptul că eu atunci tocmai că nu am voit să dau o relatare a rezultatelor cercetăriispirituale, ci am voit mai întîi să clădesc temelia pe care se pot sprijini asemenea rezultate.Această "Filosofie a libertăţii" nu conţine nici un asemenea rezultat special, tot atît de puţin pecît conţine rezultate speciale ale ştiinţelor naturii; dar acela care caută siguranţă pentruasemenea cunoştinţe, după părerea mea, nu se poate dispensa de ceea ce ea conţine. Ceea ce sespune în carte poate fi acceptabil şi pentru unii oameni care, din pricina anumitor motive pentruei valabile, nu vor să aibă nimic de a face cu datele mele de cercetare obţinute prin ştiinţaspirituală. Aceluia însă care poate considera aceste date ale ştiinţei spirituale drept ceva cătrecare este atras, aceluia îi vor putea fi importante şi cele ce am încercat să arătăm aici. Şianume, următoarele: de a dovedi, cum o considerare nepărtinitoare, care se extinde numai
3
Leave a Comment