Welcome to Scribd, the world's digital library. Read, publish, and share books and documents. See more ➡
Download
Standard view
Full view
of .
Add note
Save to My Library
Sync to mobile
Look up keyword
Like this
0Activity
×
0 of .
Results for:
No results containing your search query
P. 1
Lucrare de Laborator 2

Lucrare de Laborator 2

Ratings: (0)|Views: 77|Likes:
Published by Dragos Chirita

More info:

Published by: Dragos Chirita on Apr 25, 2013
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, DOC, TXT or read online from Scribd
See More
See less

04/25/2013

pdf

text

original

 
Lucare de laborator Nr-2Tema:
“Controlul caliatatii semintei forestiere”
1.Calitatea semielor 2.Formarea probelor pentru controlul calităţii seminţelo3. Însuşirile fizice ale seminţelor.
1. Calitatea seminţelor
Însuşirile esenţiale care formează calitatea seminţelor sunt:
 genetice, fizice şi germinative.
 Numărul şi însuşirile acestora, modul de asociere ca şi intensitatea cu care se manifestă, seînsumează şi dau nota de calitate a seminţelor.
Calitatea genetică
a seminţelor depinde de atenţia acordată alegerii surselor de seminţe şiaplicării metodelor de ameliorare.Pentru rezervaţii se aleg cele mai convenabile forme şi ecotipuridefinite drept provenienţe.În rezervaţii se procedează mai departe, la selecţia pozitivă a fenotipurilor superioare şi marcarea lor ca arbori seminceri.În plantage se recurge la selecţia şi încrucişareaindivizilor superiori, iar prin culturi comparative de descendenţe stabilte valoarea genetiaseminţelor pentru fiecare bază seminologică.Prin urmare calitatea dorită genetică a seminţelor seasigurăcu anticipaţie.Toate eforturile de ameliorare genetică a semniţelor rămân însă fără efect, dacă nuse procedeala controlul producerii şi utilizării lor în cultură. Pentru a stra identitatatea şiomogenitatea lor, seminţele de aceeaşi provenienţă, recoltate dintr-o anumită bază seminologică, sesepară ăncă de la recoltare şi formează un lot de seminţe, pentru care se întocmeşte un certificat de provenienţă. Acest document, care însoţeşte lotul de seminţe conţine principalele caracteristici climato-edafice ale locului de origine şi unele date esenţiale cu privire la vegetaţia forestieră. Odată cunoscută provenienţa, identitatea genetică şi calitatea de ansamblu a seminţelor se apreciază în funţie decaracteristicile locului de origine şi valoarea fenotipică a arboretelor de la care provin.
 Însuşirile fizice
de loturi de seminţe sunt redate de caracteristicile individuale pe care le auseminţele şi componentele străine(impurităţile) ce se pot găsi dispersate în masa de seminţe. Chiar laseminţe de aceeaşi provenienţă, există unele deosebiri individuale în ce priveşte forma, mărimea,greutatea, conţinutul de apă etc. Prin intensitatea de manifestare a lor, intr-un sens sau altul, acestecaracteristici dau nota de calitate a lotului de semniţe. Caracterul mai mult sau mai puţin eterogen allotului, depinde de atenţia cu care s-a executat curăţirea şi sortarea seminţelor. De regulă în masa deseminţe rămân şi copuri străine, care pot fi intr-o proporţie mai mare sau mai mică, şi foarte variate caformă, mărime şi greutate, influienţând calitatea lotului de seminţe.
 Însuşirile germinative
sunt cele mai importante însuşiri biologice ale seminţelor fokosite camaterial de reproducere. O sămânţă se consideră germinabilă dacă în es pot avea loc transformări biochimice şi procese fiziologice care trezească embrionul la viaţă activă şi determine creştereaacestuia în condiţii prielnice degerminare. De asemenea o sămânţă poate fi socotită germinabilă dupăaspectul sănătos, evident viabil al embrionului şi după felul cum acesta reacţionează la anumitetratamente chimice sau fizice. Cu cât proporţia seminţelor capabile să germineze este mai mare, cu atâtlotul de seminţe este de calitate mai bună. Capacitatea de germinaţie a seminţelor se poate determina încondiţii de elaborare şi se exprimă printr-o serie de indicatori de calitate.
2.Formarea probelor pentru controlul calităţii seminţelor
 
Indicii calitativi ai seminţelor, care exprimă însuşirile lor fizice şi germinative se determină prinanalize de laborator, pentru fiecare lot în parte. Valoarea lotului se apreciază pe baza rezultatelor obţinute prin analiza unei părţi (probe) foarte mici în comparaţie cu cantitatea totală de seminţe din lotulrespectiv. Aşa de exemplu pentru determinarea calităţii seminţelor de molid dintr-un lot cu o greutate până la 500kg se ia o probă de 100kg, din care se folosesc pentru stabilirea capacităţii de germinaţie 400seminţe. Exemplul este considerat şi lasă să se înţeleagă atenţia probelor pentru ca acestea să fie cât maireprezentative şi deci să reflecte cât mai fidel caracteristicile principale ale întregului lot de seminţe.Pentru alcătuirea corespuzătoare a probelor a fost elaborată o metodologie specială de lucru.Deţinătorul lotului de seminţe trimite la laboratorul de controlul calităţii o cantitate de seminţe, careconstituie proba medie şi a cărei mărime este precizată de STAS pentru fiecare specie. Pentru a seajunge la proba medie, se formează la început o probă generală, de cel puţin 8 ore mai mare, alcătuitădin cât mai multe probe elementar, luate cu mâna sau cu anumite sonde, din diferite părţi ale lotului.Reunite în proba generală, probele parţiale se amestecă bine şi apoi se aştern într-un strat subţire deformă pătrată. Cu ajutorul unei rigle, pătratul împarte, prin sistemul diagonalelor în patru triunghiuriegale.Seminţele din 2 triunghiuri opuse se înlătură, iar restul se omogeniazează şi se împarte din nou pelinia diagonalelor.Operaţia se repetă până când seminţele dintr-un singur triunghi ajung la cantitatea prevăzută pentru proba medie. Din ultimele două triunghiuri opuse se formează 2 probe medii, din careuna se expediază la laborator, iar a doua ambalată şi sigilată se păstrează în contonuare pentru oeventuală verificare în caz de litigiu. Proba care urmează a fi analizată se introduce intr-o pungă de pânză rezistentă şi apoi se ambalează încutie la placaj. Etichetată şi însoţotă de copii întocmeşte după procesul-verbal de luarea probei şi certificatul de provenienţă, se expediază laboratorului de controlulseminţelor.
3. Însuşirile fizice ale seminţelor.
După operaţia de curăţire – sortare a seminţelor care urmăreşte îndepărtarea împrumuturilor şiomogenizarea seminţelor în lotul de seminţe mai rămân resturi de împurităţi şi seminţe diferenţiate dupămărime, greutate etc.Aceste particularităţi imprimă lotului de seminţe anumite trăsături distinetive, care pot fi analizate şi expediate printr-o serie de indici calitativi.Dintre aceştia puritatea, porozitatea, capacitatea de curgere şi autosortare, hidroscopicitatea şiconductibilitatea termică se referă la masa de seminţe, în timp ce masa şi umiditatea se referă numai laseminţele pure.
 Puritatea, ca indicator de calitate
, exprimă procentual proporţia seminţelor pure din masalotului.Se consideră seminţe pure, totalitatea seminţelor naomal dezvoltate şi întregi, aparţinând specieianalizate. În categoria impurităţilor se încadrează seminţele vătămate mecanic, seminţele altor specii,materiile inerte (resturi de aripioare, frunze, pedunculi, pământ, nisip, etc.,) insecte vii sau moarte.Pentru determinarea purităţii din proba medie primită de laborator se iau 2 probe de lucru (deanaliză). Pentru aceasta, seminţele din proba medie se aştern intr-un strat subţire de formă pătrată iar  prin metoda sferturilor se reduce cantitatea până la obţinerea celor 2 probe de lucru în mărimea prevăzută de STAS. Acestea se cântăresc cu precizie şi apoi din ele se separă seminţele pure deimpurităţi.În continuare se cântăresc seminţele pure. Puritatea (P) se calculează pentru fiecare probă în parte după formula:
P=a/b x 100
în care
a-
este greutatea seminţelor pure (g) şi
b
-este greutatea totală a probei. Dacă diferenţa între cele 2 probe analizate în paralel seîncadrează în anumite limite prevăzute de STAS, se calculează media aritmetică şi astfel se obţinevaloarea % a purităţii pentru lotul de seminţe supus analizei.
 
 Masa a 1000 seminţe
(M
 
1000
) constituie un indicator de calitate standartizat, deosebit deimportant, de care se ţine seama în activitatea practicpă. Cu cât masa a 1000 seminţe este mai mare, cuatât calitatea lotului este mai bună.Se ştie că seminţele mari, pline şi grele, având un conţinut bogat de substanţe nutritive derezervă, dau naştere unor puieţi viguroşi. Pentru determinarea masei a 1000 seminţe se iau la rând dincategoria seminţelor pure, 4 repetiţii a câte 100 seminţe care se cântăresc separat. Pentru obţinereaindicatorului de calitate se calculează media aritmetică a celor 4 determinări şi se înmulţesc cu 10.
Umeditatea sau conţinutul în apă
al seminţelor se determină mai ales pentru a se asigura condiţiicorespunzătoare de păstrare. În acest scop la t
0
=105
0
C seminţele mici întregi, iar cele măşcate mărunţitese supun uscării în etuve până greutatea nu se mai modifică. % de umiditate (U) se calculează cuformula:
U = G-G
1
/G x 100
în care :
G
-este greutatea probei înainte de uscare şi
G
1
- este greutatea probei după uscare. Mărimea probelor de analiză şi metoda de lucru suntstabilite de STAS.
Capacitatea de scurgere şi autosortare
a masei de seminţe este redată de forma, mărimea şigreutatea seminţelor, ca şi de proporţia şi natura impurităţilor. Influenţa acestor factori se manifestă cuatât mai puternic cu cât forma seminţelor este mai depărtată de cea sferică şi proporţia împurităţilor maimare. Capacitatea de scurgere se apreciază prin unghiul taluzului natural, format de o grămadă deseminţe, care se obţine lăsându-le să cadă printr-o pâltie pe o suprafaţă plană.
 Porozitatea
exprimă totalitatea spaţiilor dintre componentele solide (seminţe, împurităţi) ocupatecu aer şi se detzermină ărin raportul dintre volumul golurilor intergranulare (V) şi volumul total al maseide seminţe (W) cu formula:
P = V/W x 100
Pentru strarea semielor, este deosebit de important cunoterea rimii spiilointergranulare, adică a gradului de afănare de care depinde posibilitatea de primenire a aerului din masade seminţe.
 Hidroscopicitatea
seminţelor este redată de capacitatea acestor de absobţie şi desorbite aumidităţii din atmosfera înconjurătore. Sensul în care se produce schimbul de umiditate depinde deconţinutul de apă al seminţelor, de temperatura şi umiditatea relativă a aerului. Prin procesele deabsorbţie sau desorbţie în aer liber se ajunge la starea corespunzătoare echilibrului dinamic, în careumiditatea seminţelor este echivalentă cu cea din atmosferă. Umiditatea pe care seminţele o au laatingerea acestei stări se numeşte umiditate de ecghilibru. Ea poate fi favorabilă sau nefavorabilă la păstrarea seminţelor.

You're Reading a Free Preview

Download
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->