Fisa de descriere a poporului Lapon

Zona de raspindire:
Finlanda, Norvegia, Rusia i Suedia.Cea mai mare parte este zona situata la nord de Cercul Polar.

Origine:
Unii specialisti sustin originea altaica a laponilor. Altii presupun ca laponii sunt descendentii vinatorilor de reni din Pleistocen, porniti pe urmele acestui animal care s-a retras spre nord datorita incalzirii climaterice.

Modul de viata:
o Locuintele. Laponii locuiesc in goati- corturi de forma circulara sau conica cu osatura din pari incrucisati in virf. Scheletul este acoperit cu paturi din lina, fixate pe sol cu bolovani, cu o deschizatura in virf pentru evacuarea fumului. Asternuturile constau in crengi de mesteacan, acoperite cu blanuri de ren. In locurile de iernat, laponii isi ridica case mai trainice in general din lemn, in rare cazuridin piatra.Cel mai rudimentar tip este bordeiul, de forma unei calote din birne si scinduri, acoperite cu noroi. Bordeiele nu sunt prevazute cu ferestre. o Imbracamintea. Imbracamintea de iarna, numita pesk, purtata din septembrie pina in mai, este confectionata din piele de ren. Pentru a confectiona o haina sunt necesare 6-7 piei de ren. Animalele de la care provin pieile trebuie sa aiba o virsta cuprinsa intre trei si sase ani. Renul trebuie vinat primavara deoarece pielea de iarna are fire ce cad usor. Asamblarea se face prin cusaturi impermeabile cu fire din tendoane de ren. Pesk-ul este prevazut cu un guler si uneori cu gluga. La femei, imbracamintea are blana pe dinafara, iar minicile sunt decorate cu dungi de postav rosu sau albastru. Imbracamintea mai cuprinde si o bluza larga din piele de ren, strinsa in talie de un cordon de care este prinsa teaca cutitului. Un element aparte al costumului il constituie scufia, numita- grapper, legata sub barbie la femei, colorata in rosu-violet. Forma scufiei distinge grupele de laponi. Incaltamintea este confectionata din pielea de pe picioarele renului. La o pereche de mocasini sunt necesate patru picioare de ren. Vara se poarta pantaloni impermeabili, din piele de ren, necesari la traversarea riurilor si la pescuit si o bluza din postav, numita kafte. Se poarta si boneta, dar mai subtire si fara captuseala din puf de gisca si centura de care atirna nu numai cutitul, ci si punga cu tutun. Imbracamintea este colorata in albastru, cu benzi dispuse la capatul minecilor si la poalele bluzei, de culoare galbena, rosie sau verde. Bluza are un guler inalt cu motive ornamentale care se prelungesc in benzi in jurul taieturii, apoi pe umeri si in spate. Aceeasi banda ornamentata decoreaza si scufia.

o Vinatoarea. Cea mai mare parte a hranei este asigurata de vinatoare, renul fiind baza existentei. De asemenea, se vineaza ursul, lupui, vulpea, elanul, citeva mamifere mici si gisca salbatica, mai rar foca si alte animale marine. Principala arma este arcul din corn de ren. Se confectioneaza prin inlaturarea a patru-cinci placi elastice din corn, lungi de 20-25 cm, iar coarda din fibre rasucite din tendon de ren. Sagetile sunt din crengi subtiri de copac cu vinf din os. La vinarea renului se mai utilizeaza si lasso-ul. Vulpile sunt vinate si cu ajutorul capcanelor. O alta arma specifica, folosita atit la vinatoare cit si la pescuit, este skottal-ul- o sageata scurta din fier, care are la capatul ascutin doua pene metalice, dispuse lateral si in directii opuse virgului armei astfel ca, la patrunderea in corpul animalului, sa formeze un fel de sistem de ancorare. La capatul opus are un inel, in care se introduce, in cazul vinatorii, o tija solida, iar in cazul pescuitului, arma devine harpon. Pasarile sunt vinate cu arcul si plasa. o Alimentatia. Alimentul principal este carnea de ren, pe care laponii o consuma numai fiarta. Partea cea mai apreciata este ochiul. Renul furnizeaza atit lapte cit si derivatele acestuia. Din alimentatie nu lipseste piinea pe care o prepara din faina obtinuta prin schimburi comerciale. Populatiile nomade, care au mai rar contacte, pregatesc o piine gakko, prin pisarea cojii de brad si amestecarea acesteia cu grasime de ren. o Medicina. In cazul durerilor de dinti, folosesc sucuri de rasinoase sau mesteacan. Pe ranile deschise pun carbuni incinsi, dezinfectind astfel locul infectat. Pentru a evita inflamatiile, laponii taie o creanga de mesteacan pe care o curata de miez si introduc in interiorul ei un lemn aprins, pe care-l apluca pe locul bolnav. Este cunoscut si sistemul ventuzei. Instrumentul pe care il utilizeaza in acest scop, gruppaciorve, este confectionat dintr-un fragment de tibie, gol in interior, avind o forma conica, alungita. Pe locul unde doresc sa aplice ventuza se realizeaza citeva mici taieturi superficiale, deasupra carora se aplica partea mai larga a osului, iar la partea mai ingusta, pun gura si sug singele. o Relatiile de rudenie. Nucleul societatii lapone este familia. Regulile sociale nu sunt foarte rigide. Femeile pot avea copii fara sa fie casatorite. Ele au legaturi cu unul sau mai multi barbati, care insa nu poarta raspundere fata de copil. Singura lui obligatie pare a fi daruirea unui inel de aur. Sotia este cumparata prin daruri oferite socrului. Sotia nu isi acepta sotul pina nu primeste din partea lui un dar traditional, o cutie din lemn in care isi va tine lucrurile personale. La nasterea unui copil, acesta se bucura de o deosebita dragoste din partea parintilor, dar dupa ce incepe sa mearga, parintii su se mai ocupa in mod deosebit de el. Copiii sunt purtati intr-un leagan confectionat din coaja de copac, captusit cu bucati de blana. Atit barbatii, cit si femeile, traiesc pina la virste inaintate, muncind pina la 60-70 de ani.

Cultura spirituala: o Religia.

Soarele si luna sunt considerate divinitati. Deosebit de puternic este cultul stramosilor, de care se leaga si ritualul botezului. Copilul dobindeste, pe linga numele de botez, numele unui stramos, relevat mamei in vis sau in cadrul unui ritual magic. Copilul primeste din partea unei femei un obiect vechi, ce-l va purta intreaga viata. La baieti, amuleta este prinsa sub blat, iar la fete, pe piept. Daca copilul va fi bolnav sau nu se va dezvolta normal, ritualul se va repeta, scimbindu-se numele cu al unui alt stramos. o Inmormintarile. Laponii utilizeaz inhumarea, acoperind mormintul cu pietre. Alaturi de defunct, ei pun in mormint obiectele uzuale ale acestuia, pentru a-si putea continua vita. Ei cred ca sufletele celor morti ramin in preajma familiei. Anumite boli sunt puse pe seama defunctilor de aceea, atunci cind ntr-o asezare moare cineva, ei nu-si parasesc casele pina a doua zi. Citeva zile stau departe de casa defunctului, pin spiritul acestuia se va imblinzi. o Arta: Pe vestimentatie, laponii contrasteaza, albastru cu rosu, cu pete de culoare galbena sau verde. Motivele ornamentale sunt linia dreapta, linia frinta si florile marunte. O alta expresie artistica o reprezinta gravura in os si lemn. Se disting 2 tipuri de obiecte: cutitul si recipientele din lemn sau coaja de mesteacan. Pe vasele din lemn, motivele de ornamentatie, sunt reprezentate de motive geometrice dispuse in benzi, realizate fie prin incizie, fie prin culoare. Teaca cutitelor este puternic decorata cu motive geometrice si naturaliste. Figura umana apare in rare ori in gravuri si este reprezentata cu stingacie. Intotdeauna este insa legata de imaginea renului.

Bibliografie:
Etnologia. Popoare si civilizatii Marin Carciumaru, Monica Margarit